VETERINARĂ A BANATULUI ,, REGELE MIHAI I AL [608323]

1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI ,, REGELE MIHAI I AL
ROMANIEI ’’ DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

SPECIALIZAREA: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ

PROIECT

Disciplina:
POLITICI AGRICOLE COMUNITARE

COORDONATOR :
Ș.L.DR. CAMELIA MĂNESCU

STUDENT: [anonimizat]
2019

2
CUPRINS

Număr
criteriu. Pagina
1 Introducere 3
2 Definiția politicii agricole comunitare (PAC) 4
3 Obiectivele PAC comune 5
4 Principiile PAC 6
5 Pilonii PAC comune 8
6 Scopul PAC 9
7 Principalele reforme ale PAC 10
8 Perioada de programare 2007 -2013 12
9 Perioada actuală 13
10 Concluzii 14
11 Bibliografie 15

3
1.INTRODUCERE

Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare,
creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunității. PAC
reprezintă un set de reguli și mecanisme care reglementează producerea,
procesarea și comercializarea prod uselor agricole în Uniunea Europeană și care
acordă o atenție crescândă dezvoltării rurale.
Politica Agricolă Comunitară (PAC) s-a creeat în anii 1870, în momentul în
care Europa era deficitară în majoritatea produselor alimentare.

4
2. DEFINIȚIA POLITICII AGRICOLE COMUNITARE

PAC este fundamentată pe principiile pieței unice, preferinței comunitare
(favorizarea consumului de produse originare din Uniunea Europeană) și al
solidarității financiare (măsurile comune sunt finanțate dintr -un buget comun).
Politica Agricolă Comună (PAC) se numără printre primele politici comune
adoptate de Uniunea Europeană și este cea mai integrată politică europeană la
nivelul UE.
Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare,
creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunității. PAC
reprezintă un set de reguli și mecanisme care reglementează producerea,
procesarea și comercializarea produselor agricole în Un iunea Europeană și care
acordă o atenție crescândă dezvoltării rurale.

5
3. OBIECTIVELE POLITICII AGRICOLE COMUNE

Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare,
creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunității.
PAC reprezintă un set de reguli și mecanisme care reglementează
producerea, procesarea și comercializarea produselor agricole în Uniunea
Europeană și care acordă o atenție crescândă dezvoltării rurale.
În perspectiva anului 2020, PAC trebuie să dețină capacitatea de a răspunde
provocărilor viitoare cu care se vor confrunta agricultura și zonele rurale și să
îndeplinească obiectivele stabilite pentru PAC, și anume:

 producția alimentară fiabilă ;
 gestionarea durabilă a resurselor naturale și politicile climatice ;
 dezvoltarea teritorială echilibrată ;
Pe baza a nouă obiective clare, viitoarea PAC va continua să asigure accesul
la alimente de calitate superioară și un sprijin puternic pentru modelul european de
agricultură, care este unic.
Cele 9 obiective ale viitoarei PAC sunt:
 să le asigure fermierilor un venit echitabil
 să amelioreze competitivitatea
 să restabilească echilibrul de putere în lanțul alimentar
 să combată schimbările climatice
 să protejeze mediul
 să conserve peisajele și biodiversitatea
 să sprijine reînnoirea generațională
 să ajute la dinamizarea zonelor rurale
 să protejeze calitatea alimentelor și sănătatea

6
4. PRINCIPIILE POLITICII AGRICOLE COMUNITARE

Principiile aplicarii si functionarii PAC au fost adoptate la Conferinta ministrilor
agriculturii ai statelor membre, care a avut loc la Stressa (Italia) in anul 1958.
Functionarea PAC se bazeaza pe urmatoarele trei principii fundamentale:
1. Unicitatea pietei si a preturilor (o singura piata in care prod usele circula
liber);
2.Preferinta comunitara – in aprovizionarea statelor membre cu produse
agricole. In comertul cu produse agricole se manifesta preferinta pentru marfurile din
interiorul Uniunii Europene, importurile se taxeaza, iar cumparatorii acestor produse
platesc mai mult decat pentru cele comunitare.
3.Solidaritatea financiara. Statele membre participa la constituirea resurselor
financiare si beneficiaza de finantare pentru aplicarea masurilor PAC.
Cele trei principii sunt interdependente, neputan d fi aplicate separat. Aceste
principii au ramas valabile si in prezent, dar mecanismele de aplicare si instrumentele
folosite au suferit modificari ca urmare a procesului de reforma a PAC.
A. Principiul unicitatii pietei
Articolul 38 din Tratatul de la Roma prevedea „Piata comuna cuprinde
agricultura si comertul cu produse agricole”. El contine implicit si principiul
fundamental al unicitatii pietei. Libera circulatie a marfurilor se aplica produselor
agricole pentru a aplica si principiul unicitatii pre turilor.
Unicitatea pietei presupune libera circulatie a produselor agroalimentare,
eliminarea taxelor vamale, a restrictiilor cantitative si a altor masuri de politica
comerciala intre statele membre. Dar armonizarea legislatiei nationale s -a realizat cu
dificultati si nu s -a reusit aplicarea integrala a principiului unicitatii pietei decat o dupa
anumita perioada de timp.Principala dificultate in aplicarea acestui principiu
fundamental rezulta din conversia preturilor comune in monedele nationale.
Din pri ncipiul unicitatii pietei rezulta unicitatea preturilor pentru toate statele
membre. S -a decis gestiunea centralizata si stabilirea unor preturi comunitare, fixate
anual, de catre Consiliul European pentru fiecare campanie de comercializare,
incepand cu an ul agricol 1967 -1968. Preturile sunt stabilite prin negociere de catre
Consiliul de Ministri. Aplicarea preturilor unice si, respectiv, unicitatea pietei s -au
realizat integral abia dupa 1993.
B. Principiul preferintei comunitare

7
Pentru fundamentarea PAC, s tatele membre ale Comunitatii Europene au
acordat o preferinta productiei comunitare. Articolul 42 al tratatului precizeaza ca
preturile anume autorizate „nu trebuie sa fie aplicate de o maniera care sa puna
obstacole dezvoltarii unei preferinte materiale intre statele membre'.
Preferinta Comunitara s -a aplicat initial pe baza unui sistem de taxe si
prelevari, folosindu -se mecanismul numit „sistemul de prelevari si restituiri' , prin
care 95% din produsele agricole beneficiau de protectie externa. Prin acest sistem se
urmarea eliminarea dependentei consumului comunitar de piata externa, acordandu –
se prioritate productiei agricole proprii. Principiul asigura protejarea pietei comunitare
impotriva importurilor de produse agricole cu preturi scazute si a fluctua tiilor mari de
preturi pe piata mondiala.
C. Principiul solidaritatii financiare
Conditia initiala de realizare si mentinere a unui spatiu integrat se realizeaza
pe baza principiului solidaritatii financiare. Instrumentul de realizare a acestui
principiu a fost decis de Consiliul European, in 1962, sub forma constituirii unui fond
unic denumit „Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA)',
care finanteaza in comun cheltuieli de aplicare a politicii agricole, pentru toate statele
membre si toa te produsele agricole.
Masurile de politica agricola sunt finantate din bugetul comun al Uniunii
Europene pentru fiecare stat membru, cu unele exceptii. Acest fond s -a constituit
initial din contributii nationale si apoi au fost atrase alte surse pentru a finanta
cheltuielile necesare regularizarii pietei comunitare, a asigura exportul excedentelor
si ameliorarea structurilor agricole.

8
5.PILONII POLITICII AGRICOLE COMUNE

Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare,
creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunității. PAC
reprezintă un set de reguli și mecanisme care reglementează producerea,
procesarea și comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană și care
acordă o a tenție crescândă dezvoltării rurale.
PAC este constituită din doi piloni:
1.) organizațiile comune de piață (măsurile comune de reglementare a
funcționării piețelor produselor agricole) și
2.) dezvoltare rurală – măsurile structurale care vizează dezvolt area echilibrată
a zonelor rurale.
PAC în perioada 2014 -2020 menține cei doi piloni, dar consolidează legăturile
dintre aceștia, oferind astfel o abordare mai generală și mai integrată a măsurilor de
sprijin în acest domeniu. Mai precis, PAC introduce o no uă modalitate de organizare
a plăților directe, care este mai bine direcționată, mai echitabilă și mai ecologică.
Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 constituie un temei juridic unic și un cod complet
pentru plățile directe către fermieri.

9

6.SCOPUL POLITICI AGRICOLE COMUNE

Politica Agricolă Comună (PAC) A Europei a fost creată pentru a ajuta fermierii
din Europa să ofere aceste beneficii publice .
De la lansarea ei în 1962, PAC a făcut progrese în abordarea provocărilor
globale care ne afect ează pe toți. În iunie 2013, instituțiile UE au căzut de acord
asupra unei direcții noi pentru PAC, cu scopul de a -i ajuta pe fermieri să facă față
mai bine acestor provocări. Reforma a fost modelată de o dezbatere publică
integrală cu cetățenii și părțile interesate
Agricultura și sectorul agroalimentar reprezintă cel mai mare sector din
Europa, asigurând 6% (46 de milioane) din totalul locurilor de muncă. Acestea joacă
un rol esențial în economia și societatea noastră. Totuși, prea puțini tineri privesc
agricultura ca pe o profesie atractivă. În prezent, numai 6% dintre fermieri au vârsta
sub 35 de ani.
Noua PAC se concentrează asupra sprijinirii fermierilor din UE pentru a păstra
vitalitatea zonelor rurale. Aceasta stimulează ocuparea forței de muncă,
antreprenoriatul și lanțurile alimentare locale, sprijinind activitățile rurale prin
finanțare. Îi ajută pe fermieri să își modernizeze fermele și să investească și în alte
sectoare, pe lângă sectorul agroalimentar.

10
7.PRINCIPALELE REFORME ALE POLITICI AGRICOLE
COMUNITARE

1.Reforma din 1992: marea schimbare
Încă din 1962, anul creării politicii agricole comune, aceasta și -a îndeplinit
obiectivele, garantând siguranța aprovizionării cu alimente. Ulterior, odată cu politica
sa privind prețuri le de sprijin foarte ridicate în comparație cu prețurile pieței mondiale
și odată cu garantarea achiziționării unor cantități nelimitate de produse, PAC a
început să producă din ce în ce mai multe excedente. Pentru a elimina diferența din
ce în ce mai mare dintre ofertă și cerere și pentru a gestiona în mod adecvat
cheltuielile agricole, Consiliul a adoptat o schimbare radicală la nivelul politicii
agricole comune, înlocuind sistemul de protecție prin prețuri cu un sistem de ajutoare
compensatorii pentru ve nituri.

2.Agenda 2000: o nouă etapă în completarea reformei din 1992
Consiliul European de la Luxemburg din 1997, declarând că agricultura
europeană ar trebui să fie multifuncțională, durabilă, competitivă și extinsă pe tot
teritoriul, a stabilit obiectiv ul strategic al noii reforme. Ca urmare a acordului încheiat
la finalul Consiliului European de la Berlin din 24 și 25 martie 1999, reforma a vizat,
în special, următoarele elemente:
 o nouă aliniere a prețurilor interne la prețurile mondiale, compensată pa rțial de
ajutoare directe acordate producătorilor;
 introducerea de către state a obligativității respectării condițiilor de mediu (eco –
condiționalitate) pentru acordarea ajutoarelor și a posibilității de reducere a acestora
(modulare) în vederea finanțării măsurilor de dezvoltare rurală;

3. Reforma din iunie 2003: spre o PAC bazată pe ajutoarele decuplate
În cadrul Consiliului European de la Berlin din 1999, cele cincisprezece state
membre care au adoptat propunerile programului Agenda 2000 au invitat Comisia să
realizeze o evaluare intermediară în 2002 în vederea analizării impactului ultimei
reforme a PAC . Evaluarea intermediară a devenit, în cele din urmă, cea mai
ambițioasă reformă prin care a trecut PAC până în prezent, în jurul celor patru
obiective principale: o mai mare conectare a agriculturii europene la piețele mondiale,
pregătirea extinderii Uniu nii Europene, un răspuns mai adecvat la noile cerințe ale
societății în ceea ce privește protecția mediului și calitatea produselor (în condițiile în

11
care opinia publică a fost afectată de crize sanitare succesive) și sporirea
compatibilității politicii ag ricole comune cu cerințele țărilor terțe.

4. „Bilanțul de sănătate” din 2009: consolidarea cadrului reformei din 2003
„Bilanțul de sănătate”, adoptat de Consiliu la 20 noiembrie 2008, a revizuit o serie
amplă de măsuri aplicate ca urmare a reformei PAC di n 2003. Acesta a urmărit:
 consolidarea decuplării totale a ajutoarelor, prin eliminarea progresivă a ultimelor
plăți cuplate cu producția, integrându -le în regimul de plată unică pe exploatație;
 reorientarea parțială a fondurilor din primul pilon către dez voltarea rurală, prin
creșterea ratei de modulare a ajutoarelor directe;
 asigurarea flexibilității normelor privind intervenția publică și controlul ofertei pentru a
nu împiedica agricultorii să reacționeze la semnalele pieței.

5. Reforma din 2013 constituie ultima etapă a procesului de adaptare a PAC,
deschis și încă în curs [Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, 1304/2013, 1305/2013,
1306/2013, 1307/2013 și 1308/2013, JO L 347, 20.12.2013].

12
8.PERIOADA DE PROGRAMARE 2007 -2013
Reforma p oliticii agricole comune (PAC) din iunie 2003 și
aprilie 2004 pune accentul pe dezvoltarea rurală, prin introducerea unui instrument
unic de finanțare și programare: Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR). Acest instrument instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 este menit
să consolideze politica de dezvoltare rurală a Uniunii și să simplifice punerea sa în
aplicare. Instrumentul îmbunătățește, în special, gestionarea și controlul noii politici
de dezvoltare rurală pentru perioada 2007 -2013.
Planurile strategice naționale acoperă perioada 1 ianuarie 2007 -31 decembrie 2013 și
cuprind:
 o evaluare a situației economice, sociale și de mediu și a posibilităților de
dezvoltare;
 strategia adoptată pentru acțiunea comună a Comunității și a statului membru
în cauză, în conformitate cu orientările strategice comunitare;
 prioritățile tematice și teritoriale;
 o listă cu programele de dezvoltare rurală care pun în aplicare planul strategic
național și repartizarea orientativă a resurselor FEADR între diversele
programe;
 mijloacele menite să asigure coordonarea cu celelalte instrumente ale politicii
agricole comune, FEDER , FSE, Fondul de coeziune , Fondul european pentru
pescuit și Banca Europeană de Investiții;
 după caz, bugetul care contribuie la realizarea obiectivului „convergență” ;
 descrierea modalităților și a cuantumului alocat pentru instituirea rețelei rurale
naționale care regrupează organizațiile și administrațiile din domeniul
dezvoltării rurale.
Punerea în aplicare a planurilor strategice naționale se face prin intermediul
programelor de dezvoltare rurală conținând un pachet de măsuri grupate în jurul a
4 axe.
Axa 1: îmbunătățirea competitivității sectoarelor agricol și forestier
Axa 2: îmbunătățirea mediului și a spațiului rural
Axa 3: calitatea vieții în mediul rural și diversificarea economiei rural
Axa 4: LEADER
Contribuția financiară a FEADR
FEADR dispune de un buget alocat de 96 319 miliarde de EUR (în prețuri
actuale) pentru perioada 2007 -2013, reprezentând 20 % din fondurile aferente PAC.
La inițiativa statelor membre, FEADR poate finanța, în limita a 4 % din suma totală
aferentă fiecărui program, activități de pregătire, ges tionare, monitorizare, evaluare,
informare și contro l al intervențiilor programelo r.

13

9.PERIOADA ACTUALĂ 2014 -2020

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR) este
programul prin care se acordă fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană și
Guvernul României pentru dezvoltarea econom ico – socială a spațiului rural din
România.

Principalele priorități de dezvoltare rurală pentru perioada de programare
2014‐2020 sunt:
 Modernizarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole prin consolidarea
acestora, deschiderea către piață și procesare a produselor agricole;
 Încurajarea întineririi generațiilor de agricultori prin sprijinirea instalării tinerilor
fermieri;
 Dezvoltarea infrastructurii rurale de bază c a precondiție pentru atragerea
investițiilor în zonele rurale și crearea de noi locuri de muncă și implicit la
dezvoltarea spațiului rural;
 Încurajarea diversificării economiei rurale prin promovarea creării și
dezvoltării IMM-urilor în sectoarele nonagri cole din mediul rural;
 Promovarea sectorului pomicol, ca sector cu nevoi specifice, prin intermediul
unui subprogram dedicat;
 Încurajarea dezvoltării locale plasate în responsabilitatea comunității prin
intermediul abordării LEADER. Competența transversal ă a LEADER
îmbunătățește competitivitatea, calitatea vieții și diversificarea economiei rurale,
precum și combaterea sărăciei și excluderii sociale;
Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020 se adresează
nevoilor spațiului rural românesc identificate în baza unei analize socio -economice și
de mediu. PNDR 2020 reflectă direcțiile de acțiune în dezvoltarea agriculturii și a
satului românesc.

14

10. CONCLUZII

Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare,
creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunității.
PAC reprezintă un set de reguli și mecanisme care reglementează
producerea, procesarea și comercializarea produselor agricole în Uniunea
Europeană și care acordă o a tenție crescândă dezvoltării rurale.
PAC este constituită din doi piloni:
1.) organizațiile comune de piață (măsurile comune de reglementare a
funcționării piețelor produselor agricole) și
2.) dezvoltare rurală – măsurile structurale care vizează dezvolt area echilibrată
a zonelor rurale.

15
11.BIBLIOGRAFIE

1. https://ue.mae.ro/node/396
2. https://ec.europa.eu/agriculture/cap -for-our-roots/cap –
reform/index_ro.htm
3. www.europarl.euro pa.eu/factsheets/ro/sheet/109/primul -pilon -al-politicii –
agricole -comune -pac-ii-platile -directe -catre -fermieri
4. https://ec.europa.eu/info/food -farming -fisheries/key -policies/common –
agricultural -policy/future -cap_ro#objectives
5. https://www.madr.ro/agricultura.html