VETERINAR Ă ION IONESCU DE LA BRAD IA ȘI [622534]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICIN Ă
VETERINAR Ă ‘‘ION IONESCU DE LA BRAD’’ IA ȘI

FACULTATEA DE MEDICIN Ă VETERINAR Ă

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific,
Conf. Dr. Valentin N ăstasă
Absolvent: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICIN Ă
VETERINAR Ă ‘‘ION IONESCU DE LA BRAD’’ IASI

FACULTATEA DE MEDICIN Ă VETERINAR Ă
SPECIALIZAREA MEDICIN Ă VETERINAR Ă

CONSIDERA ȚII ASUPRA EFICACIT ĂȚII
TERAPEUTICE A UNOR ASOCIA ȚII
ANTIMICROBIENE ÎN OTITE LA CÂINE

Coordonator științific,
Conf. Dr. Valentin N ăstasă
Absolvent: [anonimizat]
2016

4 

CUPRINS
Introducere ………………………………………………… ………………………… 8
PARTEA I – CONSIDERA ȚII GENERALE
Capitolul 1. REPERE ANATOMICE ȘI FIZIOLOGICE ALE
URECHII EXTERNE, MEDII ȘI INTERNE LA CÂINE ………………. 10
Capitolul 2. SEMNELE CLINICE ALE OTITELOR ……………………… 12
2.1 Otita extern ă : semne clinice ……………………………………………. 12
2.2 Otita medie : semne clinice ……………… …………………………….. 13
2.3 Otita intern ă : semne clinice ……………………………………………. 14
Capitolul 3 . FACTORI EXTERNI ȘI INTERNI CARE
PREDISPUN LA OTIT Ă EXTERN Ă ………………………………………. 15
3.1 Factori favorizan ți …………………………………………………………. 15
3.1.1 Particularit ăți anatomice și predispozi ția de rasă …………………… 15
3.1.2 Umiditea și mediul …………………………………………………… 16
3.1.3 Traumatismele și substanțele iritante ………………………………… 16
3.1.4 Alți factori …………………………………………………………… 16
3.2 Factorii determinan ți primari ………………………………………… 17
3.2.1 Factori primari externi : corpii str ăini, ectoparazi ți,
otoacarioza, demodecia, scabia ……………………………………… 17
3.2.2 Factori primari interni : hipersensibilitatea (dermatita atopic ă, alergiile
alimentare, alergiile de contact, al ergiile la medicamente, alergia de
hipersensibilitate la în țepăturile puricilor); tulbur ările kerato-seboreice
și cele de cornificare a pielii …………………………………………… 17
3.3 Factori perpetuan ți ……………………………………………………… 19
3.3.1 Bacterii și fungi: Pseudomonas aeruginos a, Proteus, Stafilococcii
coagulazo-pozitivi, Streptococcu s, Malassezia pachidermatis ………… 19

5 
 Capitolul 4. TRATAMENTUL OTITELOR ………………………………………. 22
4.1 Tratamentul local : ……………………………………………………… 22
4.1.1 Antiinflamatoare steroidiene ………………………………………… 24
4.1.2 Antibiotice …………………………………………………………… 24
4.1.3 Antifungice …………………………………………………………… 24
4.1.4 Riscuri de ototoxicitate ……………………………………………… 25
4.2 Tratament sistemic ……………………………………………………….. 25
4.2.1 Antibiotice ………………………………………………………… 25
4.2.2 Antiinflamatoare …………………………………………………… 26
Capitolul 5. DESCRIEREA CADRULUI INSTITU ȚIONAL ………………. 27
PARTEA a II-a – CONTRIBU ȚII PROPRII
Capitolul 6. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCET ĂRII ………………………… 30
Capitolul 7. EVALUAREA FARMACOLOGIC Ă A MEDICAMENTELOR
UTILIZATE IN TERAPEUTICA OT ITEI …………………………………………. 33
7.1. Material și metodă ……………………………………………………….. 40
7.1.1. Materiale ……………………………………………………… 40
7.1.2. Metode de lucru ………………………………………………… 48
7.2. Rezultate și discuții …………………………………………………….. 50
Concluzii …………………………………………………… ……………………….. 59
Bibliografie …………………………………………………… ……………………… 60

6 

LISTĂ FIGURI

Fig. 1.1. Schema general ă a urechii externe, medii și interne la câine
Fig. 2.1. Schema modific ărilor fiziopatologice ale otitei externe la câine
Fig. 2.2. Schema modific ărilor fiziopatologice ale otitei medii la câine
Fig. 2.3. Schema tulbur ărilor neurologice în cazul infec ției otitei interne la câine
Fig. 5.1. Cabinet medical veterina r TwoVet-Farm din Vaslui
Fig. 5.2. Sala de consulta ție a cabinetului veterina r TwoVet-Farm din Vaslui
Fig. 7.1. – a, b, c, d, e, f, g, h, i, j – Cazuri cu otit ă externă selectate din cazuistica Cabinetului
veterinar TwoVet-Farm
Fig 7.2. Prezentare comercial ă – EasOtic, flacon x 10 ml
Fig. 7.3. Prezentare comercial ă – Surolan, flacon x 15 ml
Fig. 7.4. Produsul comercial Otto Cleans, fl x 100 ml
Fig. 7.5. Produsul comercial Otoprof, fl x 100 ml
Fig. 7.6. Controlul medical auditiv cu ajutorul otoscopului
Fig. 7.7. Incidența pe vârst ă a pacienților cu otit ă
Fig. 7.8. Incidența otitei pe sexe la pacien ții luați în studiu
Fig. 7.9. Evoluția sezonier ă a cazurilor de otit ă
Fig. 7.10. Tipuri de otit ă diagnosticat ă la câinii lua ți în studiu
Fig. 7.11. Localizarea otitei la pacien ții luați în studiu
Fig. 7.12. Aspectul exsudatului otic privind cantitatea și culoarea
Fig. 7.13. Frotiu direct – coci Gram pozitiv, otit ă, colorație gram x 100
Fig. 7.14. Frotiu direct, Pseudomonas aeruginosa, otit ă, colorația gram x 100
Fig. 7.15. Rezultatele examenului citologic ziua 0 (ziua diagnostic ării otitei)
Fig. 7.16. Rezultatele examenului citologic sub terapia cu EasOtic în ziua 7
Fig. 7.17. Rezultatele examenului citologic sub terapia cu Surolan în ziua 7
Fig. 7.18. Rezultatele examenului citologic sub terapia cu Surolan în ziua 14

7 
 

LISTĂ TABELE

Tabel 3.1. Factori predispozan ți de inducere a otitei externe
Tabel 7.1. Tipul secre ției auriculare și alegerea solu ției de igienizare: predominant
ceruminolitic ă/tensioactiv ă
Tabel 7.2. Caracteristici ale pacien ților luați în studiu
Tabel 7.3. Procentul mediu de ameliorare a semnelor clinice de otit ă externă sub acțiunea celor
două produse luate în studiu

8 
 

Introducere

Auzul câinilor este un sim ț foarte bine dezvoltat și sensibil, ocupând locul al doilea în
ierarhia acuit ății senzoriale dup ă cel olfactiv și de aceea trebuie sa acord ăm o atenție deosebit ă
îngrijirii acestui organ. M obilitatea urechilor câinelui îi poate permite acestuia s ă localizeze și să
capteze sunete de la o distan ță de 4 ori mai mare decât omul, iar acurate țea auzului le permite s ă
detecteze frecven țe înalte și tonalități diferite.
Deși interiorul urechii este acoperit cu o cantitate mic ă de ceară cu rol protector (ca și în
cazul oamenilor), exist ă multe probleme ce pot cauza iritarea, inflamarea și infectarea urechii.
Oricare dintre aceste ca uze netratate, pot s ă ducă la pierderea auzului, apari ția unui hematom sau
chiar la inflamarea creierului.
Bolile asociate urechilor sunt printre cele mai frecvente afec țiuni (între primele 10) în
rândul animalelor de cas ă. Canalul auditiv al animalului este uneori locul unei inflama ții.
Aceasta poate cuprinde ambele urechi simultan sau numai una dintre ele. Câinele semnaleaz ă
durerea sc ărpinându-se, scuturându- și urechile sau chiar frecându-le de sol și prin înclina ția
capului în partea afectat ă.
Termenul medical utilizat în cazul inflama ției canalului auricular extern este “ otitis
externa ”. Se estimeaz ă că cca. 20% dintre câini sunt afecta ți de aceast ă boală. Otita reprezint ă
inflamația conductului auricular, înso țită de durere și sensibilitate. Sunt 3 tipuri de otit ă, în
funcție de localizarea infec ției: otita extern ă, otita medie și otita intern ă.
Otita extern ă reprezint ă inflamația acută sau cronic ă a epiteliului care c ăptușește
conductul auditiv extern și se poate extinde de la pavilionul urechii și până la membrana
timpanică. Otita medie apare atunci când procesul infec țios depășește timpanul, interesând bula
timpanică, iar când procesul inflam ator cuprinde melcul și canalele semicirculare, se vorbe ște
despre otita intern ă. Inflama ția de la acest nivel reprezint ă o afecțiune frecvent ă și adeseori
recidivant ă la câini, inciden ța având valori între 15 și 20%.
De cele mai multe ori, prin diferite semne specifice, câinele încearc ă să semnaleze
stăpânului când ceva îl deranjeaz ă. În cazul infec ției urechilor, majoritatea câinilor scutur ă din

9 
 cap, se scarpin ă intens, unii se târ ăsc cu capul de iarb ă/covor sau apar modific ări în pozi ția
urechii.
Infecția urechilor pleac ă de cele mai multe ori de la o igiena precar ă, respectiv
neverificarea și necurățarea la timp a urechilor. Me diul umed din ureche, pr aful, acarienii, fungii,
alergiile alimentare, sunt principalii factori favorizan ți în infec ția urechilor. Un alt factor
agravant este reprezentat de ap ă. În cazul unui câine ce sufer ă de infec ția urechilor, este de
preferat a se evita înnotul/baia și în general contactul urechilor cu apa. O alt ă cauză poate fi o
simplă glandă sebacee hiperactiv ă, în acest caz, exudatul blocheaz ă porii și acest fapt conduce la
inflamarea urechii. În cazuri foarte rare poate fi vorba și de tulbur ări autoimune de sistem care
duc la dezechilibre endocrine.
Câinii din rasa Cocker Spaniel, Basset Hound, Miniature Poodle și Schnauzer sunt doar
câțiva dintre cei mai supu și riscului de infec ție la nivelul urechilor. Acest lucru îns ă nu îi exclude
din listă și pe câinii din alte rase, chiar și pe cei cu urechi foarte mici.
Medicul veterinar este singurul în m ăsură să determine cauza problemei. Acesta va folosi
un otoscop pentru a verifica urechile și apoi va analiza la microscop o mostr ă pentru a determina
tipul de otit ă. Uneori e necesar s ă se efectueze și teste de alergie. Pentru medicul veterinar,
dificultatea const ă în stabilirea unui tratament care va garanta vindecarea animalului. Cauzele
apariției otitei sunt foarte numerose, diverse și este necesar s ă fie bine identificate pentru a aplica
o terapie specific ă și a elimina cauza primar ă a otitei. Cu toate acestea, din cauza anatomiei
complexe a urechii, complica țiile bacteriene pot deve ni problema principal ă și necesită tratament
îndelungat cu ac țiune puternic ă.

10 
 

CAPITOLUL 1.
REPERE ANATOMICE ȘI FIZIOLOGICE ALE URECHII EXTERNE,
MEDII ȘI INTERNE LA CÂINE

Urechea, denumit ă de asemenea “aparatul vestibulocohlear”, este organ auditiv îns ă are și
rol în echilibru și în propriocep ție.
Anatomic, aceasta are 3 par ți componente: urechea extern ă, medie și internă.
Asupra urechii interne vom face doar o scurt ă analiză întrucât aceasta nu este implicat ă
în inflama țiile urechii externe și medii. Urechea intern ă este format ă dintr-un ansamblu de
cavități și canale interconectate situate în osul temporal și are rol auditiv (datorit ă cohleei și
nervului cohlear), rol în men ținerea pozi ției de echilibru (datorit ă analizatorului vestibular) și rol
proprioceptiv. În urma afect ării urechii interne, prin extinderea inflama ției de la urechea medie,
se poate observa sl ăbirea auzului sau chiar surditate, câinele nu poate identifica originea
sunetului și, eventual, pierderea echilibrului. În cazu l sindromului vestibular, apar simptome
neurologice precum: strabism , nistagmus, ataxie, tendin ța de înclinare a capului sau câinele se
rotește în cercuri mici și uneori își pierde propriocep ția (Bensignor et al, 2007).
Urechea extern ă este format ă din pavilionul și canalul (sau meatul) auditiv extern, fiind
separată de cea medie prin membrana timpanic ă. Pavilioanele urechilor au forme diverse în
funcție de rasă sau individ, sunt c ăzute sau ridicate și au un grad ridicat de mobilitate în mod
independent una fa ță de cealalt ă iar rolul lor este de a capta sunetele și de a localiza sursa sonor ă
(Harvey et al, 2002).  
Conductul auditiv extern este un tub fonic care focalizeaz ă sunetele cu lungimea de 5 – 10
cm și lățimea de 3 – 5 mm.
Potrivit unui studiu, temperatura din interi orul meatului este de 38,4 °C +/- 0,7° C și nu
diferă la câinii cu urechile c ăzute față de cei cu urechile ridicate, ci doar câinii care au fire de p ăr
crescute în canalul auditiv au temperatura conductului mai scazut ă față de cei glabri (Grono,
1980; Huang & Huang, 1999). De asemenea, s-a observat c ă nu sunt diferen țe semnificative între

11 
 câinii clinic s ănătoși și cei cu otit ă externă în ceea ce prive ște temperatura din interiorul meatului
acustic extern (Yoshida et al., 2002).
 Umiditatea relativ ă în interiorul canalului a uditiv extern este de 80,4 % și rămâne stabil ă
în timpul zilei, cu o cre ștere de 2,3% când variaz ă umiditatea aerului de la 24% iar în cazul otitei
externe umiditatea relativ ă crește la 89%, nefiind o varia ție semnificativ ă (Yoshida et al., 2002)
însă creează un mediu proprice pentru multiplicarea bacterian ă (Gotthelf, 2005).
PH-ul mediului auricular are valori de 6,1 la masculi si 6,2 la female iar în cazul otitei
acute acesta are valori într e 5,9 – 7,2 iar în otita cronic ă de 6 – 7,4. În cazul infec ției cu
Pseudomonas, pH-ul cre ște până la 6,85, fapt care demonstreaz ă importan ța bacteriilor și a
produșilor lor de metabolism care modific ă PH-ul (Gotthelf, 2005; Grono, 1980; Harvey et al.,
2002). Epidermul de la nivelul conductu lui otic este fin iar dermul con ține numeroase glande
ceruminoase, foliculi pilosebacei și glande sebacee. Cerumenul în mod normal este galben spre
maron și compozitia sa difer ă în funcție de diferi ți factori; de exemplu, lipidele constituie 50%
din cerumen în mod obi șnuit însă pot să scadă la 25% în cazul otitei (B ensignor et al., 2007). În
plus, cerumenul limiteaz ă fenomenul de macerare și are imunoglobuline cu ac țiune
bacteriostatic ă (Bensignor et al., 2007).
Migrarea keratinocitelor și reînnoirea epidermului permite eliminarea cerumenului cu
debriuri și curățarea acestuia, fapt care se opune multiplic ării crescute a bacter iilor (Scott, 2001).
Urechea medie este o cavitate plin ă cu aer, ce con ține un lan ț de oscioare care fac
legatura între membrana timpanic ă și fereastra oval ă. Între urechea medie și cea intern ă există
încă o deschidere, secundar ă, numită fereastra rotund ă; acest mecanism asigur ă transmiterea
undei sonore (Pavel Geta, 2003) (figura 1.1.).

Fig. 1.1. Schema general ă a urechii externe, medii și interne la câine
(www.animamedvet.ro)

12 
 

CAPITOLUL 2.
SEMNELE CLINICE ALE OTITELOR

2.1 . Otita extern ă: semne clinice

În general, semnele clinice ale otit ei externe sunt: durerea, secre țiile abundente și edemul.
Diagnosticul otitei externe este facil de stabilit, bazându-se pe anamnez ă și pe semnele clinice
observate (Murphy, 2001).  
În otita extern ă acută, observăm diferite grade ale er itemului pavilionului și canalului
urechii, scutur ări ale capului, prurit, ținerea urechii în pozi ție anormal ă, cerumen în cantitate
excesivă uneori purulent, escoria ții, automutil ări, edemul zonei auriculare, miros nepl ăcut,
agresivitate fa ță de oameni în cazul atingerii zonei afectate din cauza sensibilit ății dureroase.
În cazul otitei externe cronice sau recurente, la simptomele anterior prezentate se adaug ă
hiperplazia țesutului moale pân ă la stenoza canalului auditiv; în acest stadiu, este posibil ca
timpanul s ă se perforeze, ducând la otit ă medie. Aceste modific ări fiziopatologi ce pot evolua cu
fibrozarea și mineralizarea țesuturilor canalului auditiv (Augus t, 1988; Rosser, 2004) (figura
2.1.).

Fig. 2.1. Schema modific ărilor fiziopatologice ale otitei externe la câine
(www.despre-animale.ro)

13 
 2.2 . Otita medie: semne clinice

Otita medie apare de regul ă ca urmare a extinderii infec ției de la nivelul canalului
auricular extern sau, în unele cazuri, datorit ă perforării timpanului de c ătre un corp str ăin.
Această otită poate duce la apari ția otitei interne producând pierderea echilibrului și a auzului.
În cazul otitei medii secre ția este mucoid ă, cu miros nepl ăcut, abundent ă, uneori
scurgându-se în zona periauricular ă și uscându-se, câinele va scutura din cap. De asemenea,
durerea la palparea bazei urec hii sau a pavilionului, reticen ța deschiderii gurii și a mestec ării de
alimente dure ar putea indica otit ă medie ca urmare a inflama ției și a sensibilit ății dureroase de la
nivelul bulei timpani ce care e localizat ă adiacent articula ției temporomandibulare (figura 2.2.).

Fig. 2.2. Schema modific ărilor fiziopatologice ale otitei medii la câine
(www.despre-animale.ro)  
Deficitul de auz poate fi cauzat de acumularea de lichid în urechea medie ca urmare a
igienizării urechii dar care se absoarbe în 7 – 10 zile, pacientul rec ăpătându-și auzul sau din
cauza perfor ării timpanului când sunetele în alte nu pot fi percepute.
Afectarea nervilor care traverseaz ă baza urechii sau bula timpanic ă poate avea
urmatoarele simptome: keratoconjunctivit ă uscată (afectarea ramurei palpebrale a nervului
facial), endoftalmie, ptoza palpebral ă, mioză (afectarea nervilor simpatici din nervii facial si
trigemen). Al ți pacienți patrupezi au capul l ăsat, o ureche cazut ă, capacitatea de a închide
pleoapele este scazut ă.
Scurgerile de mucus și exudat la nivelul faringelui di n cauza otitei me dii vor irita c ăile
respiratorii care la asculta ție va da zgomotul de stridor.

14 
 2.3 . Otita intern ă: semne clinice

Principalele semne clinice sunt înclinarea pronun țată a capului spre partea afectat ă,
clătinarea capului, incoordon ări generalizate care pof fi atât de grave încât pot crea probleme la
ridicat și în mers, nistagmus, rotirea în cerc și mișcări în manej (figura 2.3.).

Fig. 2.3. Schema tulbur ărilor neurologice în cazul infec ției otitei interne la câine
(www.despre-animale.ro)

15 
 

CAPITOLUL 3.
FACTORI EXTERNI ȘI INTERNI CARE PREDISPUN LA OTIT Ă
EXTERN Ă

Inițial se considera c ă otita extern ă este o afec țiune cauzat ă primar de bacterii și paraziți.
În zilele de azi, otita extern ă apare secundar f actorilor predispozan ți sau ca urmare a altor st ări de
boală și ca boală primar parazitar ă. La câini, pot fi implica ți diferiți factori:

3.1. Factori favorizan ți
Acești factori cresc riscul apari ției otitei f ără însă a putea să o declanșeze ei înșiși.

3.1.1. Particularit ăți anatomice și predispozi ția de rasă

Conforma ția urechii este primul lucru care trebuie luat în considerare și anume forma de
“L” a conductului auditiv care limiteaz ă drenajul natural al secre țiilor și a corpurilor str ăine.
Animalele cu pavilionul urechii c ăzut, flasc, sunt mai predispuse la aceast ă inflamație
(Bensignor et al., 2000; Carlotti et al., 1997; Taillieu, 1997). Din aceast ă cauză, rasele Basset
Hound, Cocker, Labrador și Teckel prezint ă mai frecvent semnele clinice ale afec țiunii.
Pilozitatea excesiv ă auricular ă întâlnită în special la rasele Caniche, Cocker și Bichon
favorizeaz ă macerația epiteliului care c ăptușește canalul auditiv și servește ca suport pentru
colonizarea secundar ă cu bacterii (Carlotti, 1994; Carl otti et al., 1997; Marignac, 2000).
Numărul crescut semnificativ de glande ceruminoase la unele rase (Cocker spaniel,
Springer spaniel, Labrador), care pr oduc excesiv cerumen, are drept consecin țe îngreunarea
îndepărtării celulelor epiteliale descuamate și a exfolierii epiteliale și menținerea contactului cu
substanțele pro-inflamatorii sau cu microor ganismele (Stout et al., 1990).
La Shar-Pei, Chow-chow și anumite rase brahiocefalice, conductul auditiv poate fi
incomplet dezvoltat, îngust, sinuos și cu pliuri accentuate. Ace ști factori produc stenoza
canalului, împiedicând aerisirea și autocurățarea conductului (Marignac, 2000).

16 
 Ciobănescul german, în ciuda urechilor ridicate, sufer ă frecvent de otit ă ca urmare a
predispozi ției la kerato-seboree (Carlotti, 1994).

3.1.2. Umiditea și mediul

Umiditatea este de asemenea un factor important. Inciden ța maximă a otitelor este în
timpul verii și putem asocia aceast ă observație cu faptul c ă este sezonul înotului. Cre șterea
umidității intraluminale poate duce la macerarea pielii în urma hidrat ării corneocitelor,
dizolvarea cerumenului și favorizarea coloniz ării cu agen ți patogeni oportunisti (Taillieu, 1997).
Îmbăiatul frecvent și utilizarea anumitor solutii topice auriculare f ără o curățare
prealabilă pot, în aceea și măsură, să crească umiditatea local ă. În canise, unde umiditatea relativ ă
a aerului și temperaturile ridicate se întâlnesc simultan, inciden ța otitelor este ridicat ă (Carlotti,
1991).
În cele din urm ă, expunerea la curen ți de aer puternici poate fi de asemenea un factor de
risc; animalele care scot capul pe geamul ma șinii, sufer ă frecvent de otite.

3.1.3. Traumatismele și substanțele topice iritante

Traumatisme produse prin cur ățare excesiv ă, expunerea prelungit ă la soare, deger ături,
contactul cu substan țe chimice corozive sau iritante (eter, alcool, ap ă oxigenată, alcool iodat, iod-
povidone nediluat), solu ții topice iritante (antibiotic, antim icotic, antiinflamator, asociate și
utilizate pe termen lung, determin ă apariția de populatii bacteriene rezi stente la antibiotic), pot
produce afec țiuni auriculare.

3.1.4. Alți factori de importan ță mai mică, merită a fi menționați:

 anumite boli virale (boala lui Carré) favorizeaz ă apariția otitelor externe în urma alter ării
imunității celulare (Taillieu, 1997);
 celulita bacterian ă la nivelul capului;
 vârsta nu reprezint ă un factor predispozant în sine, dar se pare c ă între 4 și 8 ani este
incidența maximă a otitelor; s-a constatat c ă este perioada de timp când se manifest ă
clinic dermatitele alergice și disfuncțiile kerato-seborei ce (Carlotti, 1997).

17 
 
3.2. Factorii determinan ți primari
Aceștia sunt reprezenta ți de afecțiunile sau agen ții capabili s ă producă ei inșiși otite și
care odată identifica ți și tratați conduc la vindecarea otitei.

3.2.1. Factori primari externi

1. Corpii str ăini sunt o alt ă cauză a iritației, inflama ției sau infec ției urechii și sunt
reprezenta ți de: ariste, a șchii de lemn, fragmente uscate de plante, semin țe, nisip, acumulare de
topice sicative, fire de p ăr aglutinate. Corpii str ăini se pot înfige în conductul auditiv extern și
uneori pot migra pân ă la nivelul timpanului pe car e îl pot perfora, provocând otit ă medie. În
general aceste afec țiuni sunt unilaterale, mai frecvente la câinii cu urechi l ăsate care petrec un
timp îndelungat în p ădure sau pe câmp.
Aceștia cauzeaz ă probleme spre sfar șitul primăverii până toamna.

2. Ectoparazi ți diverși pot fi găsiți în conductul auditiv extern; în Europa, cel mai des intâlnit
este Otodectes cynotis (Carlotti, 1997).
Otoacarioza sau râia auricular ă reprezint ă infestația urechilor câinilor cu Otodectes
cynotis , parazit cu dimensiuni între 0.3 și 0.5 mm, de culoare alb ă și mobil. Acarienii paraziteaz ă
în conductul auditiv extern al animalelor și uneori pe suprafa ța corpului acestora. Otitele produse
de aceștia au un procent de 10% la câini și sunt foarte transmisibile. Parazi ții se hrănesc cu limf ă
și sânge integral și asftel expun gazda la antigenele lo r, animalul putând dezvolta o reac ție de
hipersensibilitate și să producă reagine (anticorpi IgE).
Demodecia este determinat ă de acarianul Demodex canis care se dezvolt ă în foliculii
piloși și în glandele sebacee. Tipul de otit ă este de tip ceruminos și poate fi diagnosticat ă prin
examinarea la microscop a cerumenului (Carlotti, 1994).
Scabia , acarioză cutanată generalizat ă, este cauzat ă de Sarcoptes scabie care paraziteaz ă
la suprafa ță sau în profunzimea epidermului și se poate observa inflama ția auricular ă (Carlotti,
1994).
3.2.2. Factori primari interni
Sunt reprezenta ți de tulbur ări generale ale c ăror manifest ări clinice nu se rezum ă la zona
auriculară iar tratamentul este îndelungat și dificil.

18 
 Hipersensibilitatea:
Alergiile constituie prima cauz ă a persisten ței sau recidivei otitelor externe bilaterale la
câini (potrivit lui August Jr. 1998, ot itele sunt prezente în peste 80% din cazurile de alergii).
Conductul auditiv extern reprezint ă unul dintre zonele preval ent afectate în cazul acestor
afecțiuni. Otitele sunt bilaterale, ini țial eritematoase și pruriginoase, apoi ceruminoase și ulterior
se complic ă cu o infec ție bacterian ă și/sau fungic ă (August Jr., 1988).
Dermatita atopic ă –  55% dintre câinii cu aceast ă afecțiune au otit ă externă (August Jr.,
1998; Rosser, 2004); ini țial, în 5% din cazuri inflama ția auricular ă este singurul simptom
(Griffin, 2000; Rosser, 2004; Roth, 1988; Taillieu, 1997). De asemenea, aceasta reprezint ă cauza
principală a otitelor recure nte (Carlotti, 1994).
Alergiile alimentare – un procent între 50 – 80% dintre câinii cu aceasta hipersensibilitate
au și otită externă, dintre care 20% au doar aceast ă manifestare clinic ă (August Jr., 1988; Rosser,
2004; Roth, 1988).
Alergia de contact – aceasta este asociat ă mai rar cu otita extern ă, fiind expu și în special
câinii la care lipse ște părul pe fata intern ă a pavilionului urechii (Au gust Jr., 1988; Marignac,
2000; Rosser, 2004).
Alergia la medicamente – anumite substan țe medicamentoase (neomicina de exemplu)
sau anumi ți excipien ți (propilenglicol) administra ți local pot uneori s ă producă această reacție și
trebuie suspectat ă atunci când în zilele ulterioare tratamentului, simptomele otitei se agraveaz ă
sau nu se amelioreaz ă (August Jr., 1988; Carlotti et al, 1997; Taillieu, 1997).
Alergia de hipersensibilitate la in țepăturile puricilor – această alergie de tip 1 la saliva de
purice poate fi înso țită de o otită ceruminoas ă, în special când infesta ția este masiv ă (Carlotti et
al, 1997).

Tulburările kerato-seboreice și cele de cornificare a pielii :
Afecțiunile kerato-seboreice și cele de cornifi care a pielii conduc la modific ări ale
conductului auditiv extern prin acumularea unor secre ții sau/și a celulelor descuamate, chiar în
absența fenomenului inflamator. Nutrien ții și condițiile optime de temperatur ă și umiditate
asigură o multiplicare bacterian ă și fungică. Se realizeaz ă un cerc vicios între producerea
cerumenului în exces și multiplicarea microorganismelor și astfel se produce infec ția auricular ă.
Diagnosticul diferen țial al acestor afec țiuni cuprinde (Marigna c, 2000): endocrinopatiile,
seboreea secundar ă, dermatitele care r ăspund la tratamentul cu vitamin A și Zn, caren țele
alimentare (în special a acizilor gra și esențiali).

19 
 Endocrinopatiile:
Este posibil ca imunosupresia, mai mult sau mai putin evident ă, și tulburările
metabolismului lipidic și a cheratiniz ării (cauzate de dive rse endocrinopatii) s ă joace un rol în
unele cazuri de otit ă externă recurentă (Marignac, 2000).
Diferite afec țiuni pot fi cauza otitei externe:
– Hipotiroidismul: metabolismul reglat de ho rmonii tiroidieni este dereglat, cauzând
modificări de cheratinizare și seboree;
– Tulburări ale hormonilor sexuali.

Tumori și pseudotumori :
Îngustarea conforma ției canalului auricular sau obstruc ția acestuia îngreuneaz ă aerisirea
și autocurățarea canalului, care permit macerarea epiteliului și colonizarea secundar ă cu bacterii
(Taillieu, 1997).
Tumorile auriculare sunt întâ lnite la câini (Marignac, 2000) și pot fi de natur ă diferită și
anume: tumori benigne (papil om, adenom sebaceu, adenomul glandelor ceruminoase, fibrom) și
maligne (epiteliom spinocelular și bazocelular, carcinom sebaceu, carcinom al glandelor
ceruminoase, fibrosarcom). Pseudoneoplasmele sau polipii sunt structuri de neoforma ție, cu aspect conopidiform,
care apar la nivelul conductului auricular, în otita cronic ă, ca urmare a inflama ției menținute de
infecțiile secundare care produc edemul și chiar hiperplazia (Marignac, 2001).

Afecțiuni diverse:
Aceasta categorie grupeaz ă afecț
iunile cel mai rar implicate în apari ția otitelor și anume:
– Dermatitele auto-imune (pemfigus foliaceu, lupus eritematos) se extind de la nivelul
pavilionului urechii pân ă la canalul auditiv (Carlotti, 1994);
– Piodermatitele care se extind și la nivelul capului sunt aproape mereu înso țite de otit ă
supurativă (Carlotti, 1994).

3.3. Factori perpetuan ți:

3.3.1. Bacterii si fungi
Odată confirmat ă prezența bacteriilor și fungilor în canalul aud itiv, clinicianul nu trebuie
să considere în mod automat c ă aceste microorganisme reprezint ă cauza otitei. Un num ăr scăzut
de bacterii și dermatofi ți comensali cu poten țial patogenic se g ăsesc în urechea animalelor clinic

20 
 sănătoase. Aceste microorganisme se pot multip lica rapid în cazul în care apar modific ări ale
microclimatului și epiteliului canalului auricular, cre șterea num ărului lor exacerbând și
favorizând reac ția inflamatorie. Un studiu ef ectuat în 2002 (Ginel, 2002), a ar ătat că numărul de
bacterii și levuri a fost semnificativ crescut la câinii cu otit ă și a fost inso țit de semne clinice.
Bacteriile patogene care se multiplic ă în canalul auditiv se împart în Gram(+)
(Staphilococcus pseudointermedius , Staphilococcus coagulazo pozitiv , Streptococcus canis ,
Enterococcus, Corynebacterium auriscanis ) și Gram(–) ( Pseudomonas aeruginosa , Proteus
mirabilis, Escherichia coli, Klebsiella, Pasteurella ) (Cole et al, 1998; Morris, 2004).
În faza acut ă predomin ă bacteriile Gram(+) și ulterior, ca urmare a croniciz ării afecțiunii
(însoțită de stenoza canalului auditiv, cre șterea umiditatii și a pH-ului local), se produce și o
modificare a microflorei, predom inând microorganismele Gram(–) (care au peretele celular gros,
greu penetrabil și sunt asociate cu infec țiile purulente) (Graham et al, 2004; McCarthy et al,
1982; Uchida et al, 1990).

Pseudomonas aeruginosa este frecvent izolat ă din otitele cronice recurente la câini și
apariția este cauzat ă de folosirea prelungit ă a antibioticelor topice. Clinic, infec țiile auriculare se
caracterizeaz ă prin eritem, edem, supura ție, miros nepl ăcut, secre ție purulent ă verde-gălbuie și
uneori ulcera ții ale epiteliului.
Bacteriile din genul Pseudomonas au o rezisten ță ridicată la mai multe clase de
antibiotice datorit ă ratei scăzute de traversare a membranei ex terne (Pit, 1990). În plus, ele î și
manifestă rezistența dobandit ă la agenții antimicrobieni adesea considera ți ca tratament specific
eficient, în special la fluorochinolone și aminoglicozide, din cauza frecven ței crescute cu care
antibioticele sunt prescris e (Graham et al, 2004).
Bacteriile din genul Proteus au fost frecvent izolate în cazul otitelor cronice purulente și
ulcerative.
Stafilococcii coagulazo-pozitivi apar în otita extern ă în procent de 22% la câini.
Exsudatul prezent este g ălbui sau brun deschis în cultura pur ă; în asocia ție cu Streptococus
culoarea se men ține în timp ce în asocia ție cu Malassezia acesta este brun sau brun închis.
Potrivit mai multor studii, Streptococcus se întâlne ște la 16% din animalele clinic
sănătoase și în procent de 10% la cele cu otit ă externă, multiplicarea bacteriei fiind încetinit ă de
mediul nefavorabil în cazul otitei iar secre ția este gălbuie sau brun deschis ă.
Malassezia pachidermatis , principala levur ă zoofilică implicată în otite, este o specie
nonlipofilic ă, care face parte din flora normal ă însă are efect patologic dac ă se multiplic ă excesiv
și se poate asocial cu alte bacterii sau cu Otodectes cynotis . Secreția auricular ă în acest caz este
abundentă, ceruminoas ă, maroniu-ciocolatie, cu miros de mucegai.

21 
 Tabel. 3.1.
Factori predispozan ți de inducere a otitei externe
FACTORI FAVORIZAN ȚI
Cresc riscul apari ției otitei f ără însă a putea s ă o declan șeze ei inșiși
Particularit ăți anatomice

Predispozi ția de rasă
Umiditatea și mediul

Efectele tratamentului

Alți factori Forma de “L” a canalului auricular, pavilionul auricular c ăzut, pilozitate
excesivă, conduct auditiv îngust
Exemple: Basset Hound , Cocker, Labrador și Teckel
Practicarea înotului, îmb ăiatul frecvent, umiditatea relativ ă a aerului si
temperatura crescute, expunerea la curen ți de aer
Leziuni produse de cur ățarea excesiv ă, solutii topice iritante, contact cu
substanțe corozive
Boli virale ( boala lui Carré ) si celulita bacterian ă
FACTORI DETERMINAN ȚI PRIMARI
Declanșează singuri inflama ția
Factori primari externi
Corpi străini

Ectoparazi ți
Factori primari interni
Hipersensibilitatea

Tulburări kerato-seboreice
si de cornificare a pielii
Endocrinopatii
Tumori

Pseudotumori
Dermatite auto-imune
Ariste, așchii de lemn, fragmente de plante uscate, semin țe, nisip, fire de p ăr
aglutinate
Otodectes cynotis, Demodex canis, Sarcoptes scabiei
Dermatita atopic ă, alergii alimentare, alergia de contact, alergia la
medicamente, alergia de hipersensibilitate la în țepăturile puricilor
Exemplu: Ciob ănesc German
Hipertiroidismul, tulbur ări ale hormonilor sexuali
Tumori benigne (papilom, adenom sebaceu, adenomul glandelor ceruminoase,fibrom) și maligne (epiteliom spinocelular și bazocelular,
carcinoma sebaceu, carcinom al glandelor ceruminoase, fibrosarcom)
Polipi Pemfigus foliaceu, lupus eritematos
FACTORI PERPETUAN ȚI
Contribuie sau cauzeaz ă procesul patologic doar în cazul modific ării
mediului auricular sau în asociere cu factorii favorizan ți
Bacterii

Levuri Gram+ (Staphilococcus pseudointerme dius, Staphilococcus coagulazo+,
Streptococcus canis) Gram- ( Pseudomonas aeruginosa, Proteus mirabilis) Malassezia pachidermatis

22 
 

CAPITOLUL 4.
TRATAMENTUL OTITELOR

Tratamentul otitelor necesit ă mereu o faz ă locală (curățare și tratament topic) și uneori o
fază generală (tratarea cauzei și eventual tratament simptomatic sistemic) (Bensignor et al.,
2001). Numeroase tratamente specifice sunt la dispozi ția medicului veterinar îns ă trebuie s ă fie
adaptate de la caz la caz și utilizate în mod rezonabil.

4.1. Tratamentul local

Succesul tratametului otitei depinde de o cur ățare minu țioasă a canalului auricular
(Bollier et al., 1996). Avantajul acesteia este de a elimina de briurile celulare, cerumenul și
corpurile str ăine care provoac ă macerare, între țin inflama ția și reduc efectul solu țiilor topice
(Chester, 1988; Little, 1996; Ma rignac, 1998; Wilcke Jr., 1988).
Alegerea solu ției de igienizare se face în func ție de tipul exsudatului auricular observat și
după verificarea integrit ății membranei timpanice (Griffin, 2000). Din p ăcate, aceast ă verificare
este dificil de realizat în special în cazul otitelor stenozante sau dac ă instrumentarul medical este
insuficient. De exemplu, lupa otoscoapelor m ărește doar de dou ă ori și nu permit o evaluare
adecvată a stării timpanului și de aceea este indicat un otoscop video care m ărește de 15 pân ă la
25 de ori sau, în cazul existen ței dubiilor, este recomandat s ă se considere c ă timpanul este
perforat și să se aplice un tratament ca în otita medie pentru a preveni un e șec (Marignac, 2000).
Soluțiile de cur ățare a canalului auditiv extern sunt alese în special pentru ameliorarea
durerii (Nutall et al., 2004). Utilizarea de ser fi ziologic sau a unei solu ții saline sunt
recomandate, îns ă, de cele mai multe ori, necesit ă să fie asociate cu solu ții ceruminolitice:
– agenții ceruminolitici sunt solven ți organici și uleiuri (propilenglicol, lanolina, glicerina,
uleiuri minerale). Produsele care îi con țin înmoaie și dizolvă cerumenul, facilitând igienizarea și
pot fi utilizate pentru igiena de rutin ă atunci când timpanul este integru.

23 
 – agenți chimici, cu propriet ăți tensioactive, au ac țiune asupra exsudatului ceruminos și
purulent, emulsificând și fragmentând debriurile îns ă pot fi iritan ți și contraindica ți în cazul
leziunilor timpanice (cele mai eficiente con țin decusat de sodiu, sulfocia nat de calciu (Nutall et
al., 2004).
Soluțiile astringente usuc ă canalul auditiv, prevenind macerarea și sunt adesea asociate
cu soluții ceruminolitice și surfactan ți în acela și produs. Acestea pot fi folosite dup ă curățarea
urechii sau profilactic dup ă îmbăierea câinelui. Cele mai utilizate substan țe active sunt acidul
boric, acidul benzoic, sulfura, acidul salicilic, alcoolul izopr opilic, acetatul de aluminiu și acidul
acetic; acesta din urm ă (2 – 5%) este un astringent eficient care are și proprietăți antimicrobiene
și care este utilizat și în cazul leziunilor timpanice. În plus, sulfura și acidul salicilic, în
concentra ții potrivite (>2%) au ac țiune keratolitic ă, calități necesare trat ării otitelor seboreice și
proliferative (Nutall et al., 2004).
Este posibil ca infec ția bacterian ă să fie prezent ă în cea mai mare parte a cazurilor de
otită în faza ini țială și poate fi confirmat ă prin examen citologic. Antibioticele sunt necesare
pentru tratament.
Alegerea empiric ă a antibioticelor, bazat ă doar pe rezultatul exam enului citologic, este
recomandat ă cu excep ția otitelor cronice, recurente și medii; în aceste cazuri, cultura bacterian ă
și antibiograma sunt necesare (Scott et al., 2001).  
Substanțele antimicrobiene sunt de multe ori încorportate în solu ții de curățare pentru a
întârzia proliferarea microorganismelor.
Instilarea solu ției este urmat ă de un masaj la baza urechii pentru câteva secunde și
excesul produsului de igienizare este îndep ărtat cu ajutorul unui prosop de hârtie dup ă care
eliberăm câinele care va scutura din cap și va elimina debriurile r ămase. Este recomandat s ă se
aștepte 20 – 30 de minute înainte de inst ilarea tratamentului topic pentru a l ăsa timp solu ției de
curățare să acționeze. Smulgerea firelor de p ăr din canalul auditiv extern și de pe fa ța internă a
pavilionului este necesar ă deseori (Bollier et al., 1996; Schord eret, 1992) pentru a evita excesul
de umiditate.
Evoluția otitelor este de cele mai multe ori similar ă: se observ ă apariția edemului, eritem
și hiperkeratoz ă asociate cu un exsudat inflamator, hi perplazia glandelor sebacee, dilatarea
glandelor ceruminoase și o colonizare bacterian ă și/sau fungic ă (Bollier et al., 1996). Cea mai
mare parte a solu țiilor topice con țin o asociere de antibiotic/an tiinflamator cu un acaricid și un
antifungic și se aplică la 20 – 30 de minute de la instilarea solu ției de igienizare.

24 
 4.1.1. Antiinflamatoarele steroidiene

Se recomand ă prudență în utilizarea antiinflamatoarelor steroidiene din cauza reac țiilor
adverse, tratamentul fiind de scurt ă durată (3 – 5 zile). Acestea într erup ciclul prur it-leziune care
contribuie la men ținerea inflama ției, reduc edemul și permit astfel o mai bun ă ventilație a aerului
și un drenaj mai eficient al can alului auricular (Little, 1996).
Corticosteroizii cei mai utiliza ți în practica veterinar ă sunt dexametazona, betametazona,
triamcinolon și prednisolon (Little, 1996).

4.1.2. Antibioticele

Bacteriile sunt frecvent izolate din conduc tul auditiv al câinilor care sufer ă de otită
externă. În majoritatea cazurilor, cultura bacterian ă asociată cu antibiograma sunt necesare doar
în cazul otitelor rebele la tratament. Antibioticele su nt astfel alese în func ție de diagnosticul
experimental, utilizând o substan ță probabil activ ă asupra germenilor observa ți.
O aplicare sau dou ă pe zi, timp de 1 – 3 s ăptămâni sunt necesare și, potrivit mai multor
autori (Bollier et al., 1996; Schorderet, 1992), un antibiotic si stemic este inutil cu excep ția
otitelor medii și interne. Antibioticele cel mai des ut ilizate sunt neomicina, framicetina,
gentamicina, marbofloxacina, acidul fusidic, polimixina B și cloramfenicolul.

4.1.3. Antifungicele
Malassezia pachydermatis este levura cel mai des izolat ă din conductul auditiv al câinilor
și este sensibil ă la un num ăr ridicat de agen ț
i. Imidazolul, miconazolul și clotrimazolul sunt cele
mai utilizate antifungice în medicina veterinar ă (Little, 1996). Anumite substan țe active precum
griseofulvina nu sunt eficiente (Carlotti, 1991).
Potrivit unui studiu în care s-a folosit un produs care con ținea norfloxacin ă și ketoconazol
a arătat că aproape 92% din câini au r ăspuns pozitiv dup ă 14 zile de tratament și doar 20% din
cazuri au recidivat în urm ătoarele 3 luni (Hallu et al., 1996). De asemenea, asocierea
ketoconazolului (10 mg) cu gentamicina (5 mg) și mazipredon (5 mg) dizolvate în 1 ml de
solvent formant din propilenglicol, etanol și alcool benzilic a demonstrat rezultate excelente
(Kiss et al., 1997).
Cea mai mare parte a solu țiilor de igienizare sunt asocia ții medicamentoase, alese dup ă
un diagnostic etiologic precis și tratamentul trebuie s ă dureze în mod ideal pân ă la normalizarea
examenului citologic.

25 
 4.1.4. Riscurile de ototoxicitate

Ototoxicitatea produs ă de diferite substan țe active care ajung la nivelul urechii medii
trebuie să fie cunoscut ă în vederea evit ării efectelor secundare. Fenom enul se produce în special
dacă administrarea este îndelungat ă și apare rar în practica veterinar ă, riscul fiind în genere
supraestimat (Greene, 1998; McKeever, 1995; Strain, 1995) . 
Produse cunoscute drept ototoxice:
– antibiotice : aminoglicozide (streptomicina, gentam icina, neomicina), cloramfenicol,
polimixina B, eritromicina, tetracicline;
Deficiențele cauzate de aminoglicozide sunt de natur ă auditivă, nu și vestibular ă și rămân
nediagnosticate de obicei, mai ales dac ă otita este unilateral ă (McKeever, 1995; Pi ckrell et al.,
1993).
Agenții antibacterieni necorespunz ători sau folosi ți o perioad ă îndelungat ă pot produce
antibiorezisten ță și de aceea nu sunt recomandate ca tratament de prim ă linie antibiotice cu
spectru larg și acțiune puternic ă precum gentamicina și cloramfenicolul (Griffin, 1993).
– antiseptice : cetrimid, clorhexidin ă, iod-povidone, etanol;
– altele : acid acetic, plopilenglicol, cisplatin.

4.2. Tratament sistemic

4.2.1. Antibiotice
Un antibiotic sistemic este util când:
– otita extern ă este sever ă;
– se produce hiperplazia țesutului moale;
– examenul citologic relev ă prezenta neutrofilelor de și tratamentul topic a fost administrat
corect;
– stapânii nu reu șesc să administreze tratamentul topic;
– otita devine cronic ă.
Când otita este supurativ ă și eventual este înso țită de piodermatit ă generalizat ă, de o otit ă
medie sau intern ă, este posibil ca modific ările să fie atât de grave încât nu se poate administra un
tratament local, antibioterapia pe cale general ă fiind indicat ă (Guaguere, 1994; Little, 1996).

26 
 4.2.2. Antiinflamatoare

Utilizarea de corticoizi pe cale general ă este justificat ă în cazul în care durerea sau
stenozarea canalului auditiv nu mai permite admini strarea tratamentului local. Este cazul otitelor
proliferative în cazul c ărora terapia antiinflamatoare sistemic ă permite accesul la conductul
auditiv, indispensabil realizarii tratamentului topic. Uneori au rolul de a preveni automutil ările
(Bollier et al., 1996).
Este utilă calea general ă atunci când otita este cauzat ă de un fenomen alergic sau în cazul
unei afecțiuni generale cu manifest ări la nivelul auricula r (Angus et al., 2002).
Utilizarea glucocorticoizilor trebuie facut ă rezonabil din cauza efectelor secundare și
anume: imunosupresia care favorizeaz ă infecții/infestații (piodermatita profund ă sau demodecia),
insuficien ța renală, diabetul; în anumite cazuri aceste medicamente pot fi înlocuite cu
ciclosporine.

cabinet u
înființat

Î
absolve
Medici n
veterin aStudiile, e f
ului medic a
t pe data de
În cadrul c
ntă a facu l
nă Veterina r
ari: Monali s
DES
fectuate în
al veterina r
12.12.201 1
Fig. 5.1.
cabinetului
ltații de M e
ră “Ion Ion e
sa Șerban, O
SCRIERE A
perioada o
TwoVet- F
1 (figura 5. 1
Cabinet m
își desfășo
edicină Vet
escu de la B
Oana Maria
27 CAPIT O
A CADR U
octombrie 2
Farm din V
1.).
medical vet e
oară activi t
terinară din
Brad “, Iași,
și Elena L e

OLUL 5.
ULUI INS T

2014 – mai
Vaslui, situ a
erinar Two V
tatea Doct o
n cadrul U n
, promoția 2
enuța, absol
TITUȚION
2016, s-a u
at pe strada
Vet-Farm di n
or medic v
niversitatii
2006, împre
vente ale a c
NAL
u desfășura
a Petru Rar

n Vaslui
veterinar J a
de Stiințe A
eună cu alți
celeiași facu
at în cadru l
eș, nr. 7 și
acko Alina ,
Agricole și
trei medic i
ultăți. l
i
,
i
i

28 
 Cabinetul presteaz ă servicii medicale veterinare complete precum: tratamente de rutin ă,
vaccinări animale mici, deparazit ări, interven ții chirurgicale, cosmetic ă canină și felină,
ecografie abdominal ă, analize medicale.
De asemenea, în incinta cabinetului func ționează și o farmacie veterinar ă în cadrul c ăreia
găsim antibiotice, antiparazitare, vitamine premixuri, furaje concentrate, raticide, mâncare pentru
pisici și căței, accesorii, h ăinuțe, jucării, cosmetice, produse pentru igien ă și îngrijire.
În cabinetul veterinar exist ă: o sală mare de consulta ție și tratament ce dispune de dot ările
necesare precum: masa pentru consulta ție, cântar, produse farmaceutice (figura 5.2.); o sal ă de
operație luminoas ă cu instrumentar specific și masa de operatie; o camer ă destinată laboratorului
în care sunt p ăstrate la frigiderul prev ăzut cu termometru produse medicinale biologice și o sală
pentru cosmetic ă canină și felină.

Fig. 5.2. Sala de consulta ție a cabinetului veterina r TwoVet-Farm din Vaslui

Cabinetul are în dotare mobilierul adecvat, conform standardelor de bun ăstare animal ă,
respectând toate drepturile legale în domeniu, precum și pe stăpânii necuvânt ătoarelor în aceea și
măsură.
Cabinetul dispune de o echip ă bine instruit ă și dedicată profesiei de medic veterinar și de
o gamă variată de servicii și produse, fapt pentru care este unul dintre cele mai cunoscute din
orașul Vaslui.

29 
 

PARTEA A II-A

CONTRIBU ȚII PERSONALE

30 
 

CAPITOLUL 6.
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCET ĂRII

Otitele, privite în ansamblu, reprezint ă afecțiuni inflamatorii acute sau cronice ale
conductului auditiv extern și/sau a conchiei auriculare.
Otita poate s ă apară la orice vârst ă și la orice specie, îns ă are o inciden ță crescută la unele
rase de câini datorit ă predispozi ției acestora la aceast ă boală. Dintre ace știa putem eviden ția
câinii cu urechi c ăzute precum cei din rasa Cocker, Setter, câinii cu p ăr abundent în urechi cum
este Bichon-ul, sau câinii din rasa Shar-pei, deoarece au canalul auditiv îngust din na ștere.
Cauzele care pot duce la apari ția otitei sunt diverse și uneori greu de determinat. Printre
acestea se pot descrie: infec ții bacteriene, dezechilibrele hormonale, substan țele străine ca
șamponul sau apa care intrat ă în canalul auditiv în timpul unei b ăi, medicamente inadecvate,
corpi străini precum aristele, acumularea firelor dese și încâlcite de p ăr din canalul auditiv
extern, curen ții de aer la care animal ul este expus. Alte cau ze care pot duce la apari ția otitei
externe pot fi cur ățarea agresiv ă a urechii, neigenizarea urechii pr in resturile de mizerie precum
și diferite particule depuse pe canalul auditiv. Toate aceste cauze creeaz ă premisele unei
inflamații la nivelul urechii și dau posibilitatea bacteriilor, virusurilor, parazi ților și miceților să
se dezvolte la nivelul urechii și să complice tabloul clinic și patologic al otitei.
Prinicpalele simptome pe care le poate observa proprietarul la animalul de companie sunt
scărpinatul intens în jurul urechii, dar și scuturatul permanent din cap. Afec țiunea poate fi
prezentă la una sau ambele urechi, iar dac ă otita nu este tratat ă la timp, aceasta se poate croniciza
inducând dezechilibru și chiar afectarea auzului animalului.
Manifestările clinice ale otitei se datoreaz ă în mare parte efectelor procesului inflamator
și sunt direct propor ționale cu severitatea acestuia:
 Urechea afectat ă prezintă o sensibilitate dureroas ă, care este propor țională cu
intensitatea inflama ției. Sunt situa ții când câinele evit ă contactul cu mâna
examinatorului (proprieta rului), iar une ori poate r ăspunde chiar agresiv la încercarea
de a-i examina urechea.

31 
  În cazul otitelor severe, cu o sensibilitate dureroas ă crescută, gratajul urechii afectate
poate să fie însoțit de schel ăituri, gemete sau chiar urlete.
 În cele mai multe situa ții, la nivelul urechii afect ate se simte un miros nepl ăcut de
rânced, sau apar scurgeri auriculare urât mirositoare, care aglutineaz ă perii și blana din
regiunea adiacent ă.
 Datorită pruritului intens și a gratajului insistent și prelungit, sau prin frecarea regiunii
afectate de obiectele din mediu, câinele î și autoprovoac ă leziuni cutanate la nivelul
feței externe a pavilionului urechii sau a regi unii adiacente conductului auditiv extern.
Aceste leziuni, de gravitate variabil ă, constituie adevarate “por ți de intrare“ pentru
microorganisme (germenii bacterieni sau micotici oportuni ști), care induc infec ții și
determină apariția unor complica ții (piodermite, abcese, etc).
Netratate sau tratate superfic ial, otitele externe evoluaz ă și pot cuprinde structurile
urechii medii (otita medie) sau interne (otita intern ă), situație în care tabloul clinic al bolii se
complică cu apari ția simptomelor care indic ă afectarea analizatorului echilibrului
(analizatorul vestibular), precum și alterarea st ării generale a câinelui.
Suprapunerea infec țiilor bacteriene sau micotice (fact orii secundari), peste leziunile
inflamatorii, nu face altceva decât s ă complice și mai mult tabloul clinic al manifest ărilor
otice și totodată să îngreuneze procesul de vindecare.
Astfel, rezumând, otitele externe sunt inflama ții, uni- sau bilaterale (mai frecvent), de
cele mai multe ori dureroase, care provoac ă disconfort major atât animalului de
companie afectat cât și proprietarului acestuia. Ele nu se vindec ă spontan (f ără un tratament
adecvat) și pe măsură ce boala evoluaz ă, apariția factorilor perpetuan ți reduc tot mai mult
șansele unei recuper ări complete.
În acest context, medicul veterinar are un rol important în diagnosticarea și tratamentul
afecțiunii, întrucât de cele mai multe ori, otitele externe evoluaz ă în contextul unor afec țiuni
dermatologice sau sistemice mai ample. Șansele de reu șită ale unui tratament simptomatic
empiric, efectuat de c ătre proprietar, prin aplicarea local ă a unor sol ții otice achizi ționate din
farmacie (ca urmare a sfaturilor primite), sunt ex trem de reduse. Mai mult, urmarea unor astfel
de tratamente se traduce în persisten ța unor infec ții otice, care în timp vor deveni rezistente la
acțiunea antibioticelor.
Vindecarea otitei porne ște de cele mai multe ori de la tratarea cauzelor și complica țiilor
apărute. Dup ă ce specialistul clinician va determina cauza otitei, el va prescrie un tratament local
sau general, în func ție de stadiul sau natura bolii.
Pornind de la aceste considerente ale afec țiunilor auriculare acute și/sau cronice la câini,
precum și a utilizarii unei game reduse de produse veterinare existente pe pia ță, principalul

32 
 obiectiv al studiului noastru l-a constituit evaluarea farmacodinamic ă a activit ății
antimicrobiene și clinicoterapeutice a dou ă soluții otice utilizate în terapia câinilor cu otit ă
externă.
Activitățile vizate au urm ărit:
– stabilirea inciden ței otitei la câine și corelarea acesteia cu diferi ți factori intrinseci
precum specia, rasa, vârsta, sexul și extrinseci, respectiv condi țiile de între ținere și
dinamica lunar ă a cazuisticii;
– descrierea aspectelor clinice și corelarea acestora cu rezultatele investiga țiilor
etiopatogenetice;
– stabilirea unui protocol de diagnostic prin corelarea as pectelor clinice observate;
– aprecierea comparativ ă a unor metode terapeutice invazive și neinvazive pentru
stabilirea unei conduite tera peutice adecvate formei evol utive, având în vedere
polimorfismul etiologic.
Scopul principal al cercetărilor a fost acela de a dezvolta un protocol tera peutic eficient,
cu un profil de siguran ță cât mai ridicat și administrarea facil ă a medica ției, în cazul trat ării otitei
bacteriene la câine.

33 
 

CAPITOLUL 7.
EVALUAREA FARMACOLOGIC Ă A MEDICAMENTELOR UTILIZATE ÎN
TERAPEUTICA OTITEI

Pentru a stabili cât mai bine inciden ța otitei externe, pentru un diagnostic cât mai corect
și o terapie cât mai eficient ă, ne-am ghidat dup ă anumite criterii specificate de c ătre speciali ști în
domeniu, și anume:
1. Etapele diagnostic ării și a tratamentului otitelor
Tratamentul otitei microbiene este dificil și trebuie adaptat fiec ărui pacient dup ă ce pielea
și urechile sunt inspectate și după ce canalul auricular este cur ățat.
Anumite indicii ne pot orienta spre un dia gnostic corect: de exemplu, rasa Labrador este
predispus ă la dermatit ă alergică de natură alimentar ă, cainele junior este predispus s ă sufere de
infestație cu Otodectes , dermatofi ți sau celulit ă juvenilă iar la cainele adult, în general, trebuie s ă
facem diagnosticul diferen țial cu dermatita atopic ă și cea alimentar ă. Câinii geriatrici care nu au
suferit anterior de otit ă, ar putea avea o structur ă neoplazic ă (de exemplu: adenom,
adenocarcinom) sau o tulburare endocrinologic ă.
Urmatorul pas ar fi ob ținerea unui istoric detaliat prin adresarea unor întreb ări
elementare:
Anamneza – este o etap ă premergătoare examenului clinic, important ă pentru că putem
identifica prin interogarea am ănunțită a stăpanului o serie de informa ții valoroase, care pot
influența opțiunea terapeutic ă. Astfel, o serie de intreb ări care nu trebuie omise sunt:
1. Când au ap ărut prima dat ă simptomele?
2. Deși stăpânul s-a prezentat cu o anumit ă problemă, trebuie s ă îl întrebăm dacă câinele
a avut probleme cu linsul, sc ărpinatul, mestecatul în mod excesiv. A avut câinele vreodat ă
înainte de acest episod otit ă? Daca da, când? Ce tratament i s-a prescris și care a fost r ăspunsul la
medicație?
3. Cainele st ă în curte, în cas ă sau în ambele locuri? Descrie ți mediul, în special curtea.
4. Este protejat de Dirofilaria immitis care se transmite prin în țepătura țânțarilor? Dac ă
da, ce produs folosi ți, cât de des și dacă îl utilizați tot timpul anului sau doar sezonier.

34 
 5. Mai ave ți și alte animale de companie în gospod ărie? Dac ă da, care sunt acestea?
Manifestă și ele simptome? Daca aveti și pisici, au acces afar ă?
6. Manifest ă membrii familiei, care au luat contact cu câinele, probleme dermatologice?
Dacă da, care sunt simptomele?
7. A fost câinele dus la cosmetic ă sau la dresaj? Dac ă da, când a fost ultima dat ă?
8. Se știe dacă părinții câinelui sau fra ți de ai lui au afec țiuni dermatologice? Dac ă da, ce
măsuri s-au luat și care a fost rezultatul?
9. Care este alimenta ția câinelui?
10. De când a ap ărut problema, s-a agravat sau s-a îmbun ătățit aspectul auricular?
Dupa ce am chestionat st ăpânul, urm ătorul pas este s ă facem un examen dermatologic
complet, chiar dac ă animalul s-a prezentat doar unele simp tome minore (cu prurit auricular de
exemplu).
Examenul clinic dermatologic – Examenul întregii suprafe țe corporale se face prin
inspecție și palpare având o surs ă de lumin ă puternică.
Numeroase cazuri de alergie alimentar ă sau atopie se manifest ă printr-o otit ă externă
bilaterală, prurit facial, abdominal ventral și la nivelul membrelor, îns ă unele cazuri se exprim ă
doar prin otita extern ă. Bolile autoimune se manifest ă prin apari ția de pustule și cruste pe
pavilion și epiteliul otic. Una dintre aceste entit ăți este pemfigusul foliaceu. Dac ă leziunile sunt
mai profunde, cu apari ția de ulcera ții ale canalului auricular exter n, poate fi vorba fie despre un
pemfigus vulgar, fie bulos.
Examenul clinic al urechii – Urmează examenul zonei auriculare care trebuie facut
sistemic. La inspec ția lobului auricular se poate obser va alopecie, eritem, cruste, ulcera ții,
scuame, edem. În cazul în care otita este unilateral ă, vom examina ini țial urechea s ănătoasă,
prevenind astfel extinderea infec ției.
Canalul auricular poate prezenta eritem, ulcera ții, modific ări proliferative, exsudat iar la
palpație sesizăm calcific ări, îngroșări ale pielii sau sensibilitatea dureroas ă manifestat ă prin
agresivitate fa ță de oameni în cazul a tingerii zonei afectate.
Pentru a analiza por țiunea profund ă a canalului auricular și membrana timpanic ă, avem
nevoie de un video-otoscop. Acesta s-ar putea s ă nu poată fi vizualizat din cauza stenozei
canalului, a prezen ței cerumenului sau debriurilor în cantitate excesiv ă.
Este important s ă observăm prezen ța otitei medii sau interne care de obicei sunt o
complicație a otitei cronice recurente. Aceast ă etapă s-ar putea s ă necesite sedare sau anestezie
generală mai ales dac ă canalul auditiv extern este dureros. Modific ările care indic ă otită medie
sunt perforarea sau îngro șarea, opacifierea și bombarea timpanului.

35 
 În otita medie, la inspec ție observăm secreție mucoid ă, abundent ă care uneori se scurge
în zona periauricular ă și se usuc ă iar la palparea bazei urechii sau a pavilionului, sesiz ăm
sensibilitatea dureroas ă care se manifest ă și în momentul mestec ării alimentelor dure prin
reticența deschiderii gurii.
Sindromul Horner (când ner vul simpatic este afectat și observăm ptoza pleoapei,
evidențierea membranei nictitante, endoftalmie, mioz ă), keratoconjuntivit ă uscată (când este
afectat nervul parasimpatic), paralizia nervului facial și surditate, toate acestea se pot produce în
cazul otitei medii. Scurgerile de mucus și exudat la nivelul faringelui din cauza otitei medii vor
irita căile respiratorii care la asculta ție va da zgomotul de stridor.
În cazul otitei interne, principalele semne clinice sunt înclinarea pronun țată a capului
spre partea afectat ă, nistagmus, incoordon ări generalizate la ridicat și în mers, rotirea în cerc și
mișcări în manej.
Examenul obiectiv local cu video-otoscopul – Pentru a analiza por țiunea profund ă a
canalului auricular și membrana timpanic ă, avem nevoie de un video- otoscop. Acestea s-ar putea
să nu poată fi vizualizate din cauza prezen ței cerumenului sau a debriu rilor în cantitate excesiv ă.
Este important s ă observăm prezen ța otitei medii sau interne care de obicei sunt o
complicație a otitei cronice recurente. Aceast ă etapă s-ar putea s ă necesite sedare sau anestezie
generală mai ales dac ă canalul auditiv extern este dureros. Modific ările care indic ă otită medie
sunt perforarea sau îngro șarea, opacifierea, matitatea și bombarea timpanului, acesta în mod
normal fiind alb-sidefiu, neted, translucid și integru.
În vederea facilit ării actului medical, am realizat o foaie de observa ție specifică acestei
afecțiuni în care am încercat s ă concentrăm date despre denumirea cabinetului în care a avut loc
consultul, data, numele medicului, date despre animal, istoricul afec țiunii, anamneza, examenul
clinic obiectiv, examene complementare, diagnostic și tratament.

36 
 
Foaie de observa ție
Cabinetul medical veterinar: Medic veterinar:
Data consulta ției:…./…./…… Num ărul din registru: ……..
Rasa: ………………………… Vârsta: ………Talia: …….
Sexul: M F Castrat/sterilizat
Istoric
Otite precedente: …………………………………………………..
Antecedente dermatologice: ………………………………………
Anamnez ă
Data apari ției simptomelor: …./…./…….
Descrierea simptomelor: ……………………………………………………………
Caracter sezonier: da nu
Consultație
Localizarea modific ărilor: UD US Pavilion auricular Conduct auditiv extern Timpan
Descriere modific ărilor:
 Durere: da/nu Miros neplacut: da/nu
 Pavilion auricular: ………………………………………………………
 Conduct auditiv extern: …………………………………………………
 Cerumen: ………………………………………………………………..
 Timpan: ………………………………………………………………….
Examene complementare:

Diagnostic: ………………………… …………………………………………………
Tratament:……………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………

37 
 Examenele paraclinice – Examenul citologic îl realiz ăm doar în cazul inflama ției, a
otitelor exsudative sau când afec țiunea nu reac ționează la tratament și vom aplica un tratament
specific fiec ărui microorganism observat în câmpul microscopic, indiferent de num ărul lor.
Probele se recolteaz ă din canalul auditiv extern cu ajutorul be țișoarelor de urechi și se etaleaz ă
pe lama de sticl ă. Frotiurile vor fi colorate pr in metoda Gram sau Diff-Quick și examinate la
microscop. Prezen ța cocilor indic ă infecția cu Staphilococcus spp. sau Streptococcus spp., în
timp ce bacilii Gram negativi pot apar ține genurilor Pseudomonas sau Proteus. De asemenea, pot
fi observate forma țiuni de forma unei ghinde care corespund genului Malassezia.
Se poate proceda și la efectuarea raclatul ui otic, proba recoltat ă fiind examinat ă la
microscop dup ă ce a fost în prealabil clarificat ă cu lactofenol sau ulei mineral. Astfel, punem în
evidență ouăle, larvele sau stadiile adulte ale unor ectoparazi ți.
Cultura bacterian ă și antibiograma le realiz ăm rar deoarece sensibilitatea agen ților
patogeni la anumite antibi otice depinde de concentra ția substan ței medicamentoase în organism
si nu topic. Determinarea susceptibilit ății la anumite antibiotice se realizeaz ă în funcție de
concentra ția antibioticului din microcomprimate (m ăsurată în micrograme/ml), concentratie care
este atinsă și în organism de antibiotice și nu topic. Rezisten ța la anumite antibiotice a culturii nu
poate fi luat ă în considerare deoarece solu țiile topice au o concetra ție a substan ței active de 1000
de ori mai mare (m ăsurată în miligrame/ml) decât cea a microcomprimatelor.
Alte motive pentru care nu realiz ăm examenul citologic și antibiograma sunt: izolarea de
bacterii diferite în cazul probelor prelevate din acela și loc, probele prelevate sunt de obicei
polimicrobiene și nu indic ă neapărat speciile de bacterii cauzatoare, antibiograma nu are valoare
practică în cazul tratamentului local al otitelor și determinarea sensibilit ății tuturor speciilor
bacteriene izolate este costisitoare și nefondat ă.
Metoda dilu țiilor în mediu lichid ofer ă informații cu privire la concentra ția minim ă
inhibitorie a antibioticelor studiate și este preferat ă în defavoarea antibiogramei difuzimetrice
standardizate Kirby-Bauer.
Igienizarea canalului auditiv extern – În cabinet, ne asigur ăm că în canalul auditiv
extern nu mai exist ă exsudat și nici debriuri înainte de aplicar ea tratamentului topic; pentru
aceasta recurgem la cur ățarea meatului auditiv extern.
Un produs de igienizare eficient ar trebui s ă aibă urmatoarele caracteristici: s ă fie bun
cerumenolitic, s ă nu irite epiteliului canalului auditiv extern și al urechii mijlocii, s ă nu induc ă
ototoxicitate, s ă nu lase reziduuri, s ă fie bacteriostatic sau bactericid, s ă nu aibă acțiune
antagonic ă cu alte medicamente utilizate în terapia otic ă, să fie ieftin.
Igienizarea urechii se realizeaz ă în funcție de tipul exsudatului auricular și după ce a fost
verificată integritatea membranei timp anice cu video-otoscopul. O altă unealtă care ne ajut ă în

stabilir e
organol
am rea l
potrivit e
tensioa c

A

Supura t
Malass e
pachide r
Otodect e

A
lanolină
facilitâ n
purule n
leziunil o
C
bază de
peroxi d
salicili c
de utili zea diagnost i
eptic pentr u
lizat un ta b
e soluții de
ctivă.
Ti

Agentul cauz
tive G+
Staphi
G-
Pseud o
aerug i
ezia
rmitis
es cynotis
Agenții ce r
ă, glicerin ă,
nd igieniza r
Substanțele
nt, emulsifi c
or timpani c
Curățarea u
e acid sali c
d de carba m
c 0,2%, doc
zare. Instil ămicului clini c
u a face dif e
bel (tabel 7
e igienizare
pul secreție
al
ilococus G

omonas
inosa V
g

M
M
in
n
ruminolitic i
, uleiuri m
rea și pot fi u
e active cu p
când și frag
ce (cele mai
urechii o r e
cilic; Otosa n
midă, docus a
usat de so d
m câteva p ic a r f i o a n
erența dintr e
7.1.) cu tip u
care treb u
ei auricular e
cerum
Culoare
Galben pal
Verde-
galbui e
Maron-pal
Maron
nchis spre
negru
i sunt repr e
inerale). P r
utilizate pe n
proprietăți t
gmentând d
eficiente c o
ealizăm cu
n pe bază d
at de sodi u
diu, PCMX ,
icături în c a
38 naliză a se c
e otitele ba c
urile de se c
uie să fie p r
e și alegere a
minolitică/ten
Consisten t
Cremos,
vascos
consistent

ceruminoas a
sfaramicioa s
ezentați de
rodusele c a
ntru igiena
tensioactiv e
debriurile î n
onțin decus
ajutorul s o
de acid sa l
u și propile n
, EDTA, m o
analul auric ucreției auri c
cteriene, p a
creții în ot i
redominant
a soluției de
nsioactivă
ta Mir o

neplac u
a De
muceg a

sa
solvenți or
are îi co nțin
de rutină atu
e, au acțiune
nsă pot fi
at de sodiu ,
oluțiilor co m
licilic și pro
nglicol; Ep
onozaharid e
ular după caculare stric t
arazitare și m
ita exter nă
cerumeno l
e igienizare:
os Sol
cerum e

ut
ai
rganici și u
n înmoaie
unci când t i
e asupra ex s
iritanți și c
sulfociana t
merciale pr e
opilenglico l
iotic care a
e, pH 7. Fl a
are masăm
t din punc t
micotice. Î n
și alegere a
litică sau p
: predomin a
lutie
enolitica te n

uleiuri (pr o
și dizolvă
impanul es t
sudatului c e
contraindic a
t de calciu )
ecum: Ott o
l, Otoprof
are în com p
aconul se a
bine baza u
t de veder e
n acest sens ,
a celei ma i
redominan t
Tabel 7.1 .
ant
Solutie
nsioactiva
opilenglicol ,
cerumenul ,
te integru.
eruminos și
ați în cazu l
).
o Cleans p e
pe bază de
poziție aci d
agită înaint e
urechii tim p
e
,
i
t
.
,
,
i
l
e
e
d
e
p

39 
 de 1 – 2 minute pentru a fa voriza dizolvarea debriurilor și apoi înlăturăm excesul de produs cu
ajutorul unui tampon de bumbac pân ă când urechea nu mai prezint ă u r m e d e s e c r e ție. Apoi,
conductul îl cl ătim de 2 – 3 ori cu ap ă călduță, după care uscăm conductul cu tampoane de vat ă.
Dacă membrana timpanic ă nu poate fi vazut ă din cauza secre țiilor abundente, atunci
trebuie realizate sp ălături auriculare cu ser fiziologic la 37°C cu ajutorul unei seringi Guyon
după ce s-a realizat anestezia general ă a patrupedului. În timpul inject ării lichidului de sp ălătură,
gura câinelui trebuie deschis ă și repetăm operațiunea pân ă când lichidul scurs devine curat și
apoi uscăm conductul cu tampoane de vat ă.
Dacă după spălături animalul înghite, tu șește sau se îneac ă, înseamn ă că timpanul este
perforat. În aceste cazuri, se recomand ă ca, după utilizarea solu țiilor menționate anterior, urechea
medie să fie spălată cu ser fiziologic. Trebuie men ționat faptul c ă nu există o soluție de curățat
perfectă, care să nu produc ă leziuni în urechea medie. Chiar și apa poate duce la pierderea
funcției vestibulare și/sau cohleare.
Așteptăm 20 – 30 de minute înainte de instila rea tratamentului topic pentru a l ăsa timp
soluției de cur ățare să acționeze. T ăierea firelor de p ăr din canalul auditiv extern și de pe fa ța
internă a pavilionului este necesar ă pentru a evita excesul de umiditate, smulgerea lor nefiind
indicată deoarece ar irita și mai mult zona afectat ă.
Efectuarea tratamentului cu antiinflamatoare steroidiene – În cazul inflama ției însoțite
de edem accentuat, nu vom realiza toaletarea urechilor ci realiz ăm tratamentul topic și/sau
sistemic cu glucocorticoizi timp de 4 – 10 – 14 – 21 zile în func ție de gravitatea și reacția
organismului și în cazul în care dup ă 3 saptamani canalul auricular este stenozat, atunci pacientul
este considerat un caz chirurgical pentru abla ția canalului. Am observat de multe ori c ă
adiționarea glucocorticoizilor pe lâng ă tratamentul de baz ă a reprezentat vindecarea pacientului.
Atunci când îi aplic ăm topic, este bine s ă începem cu cea mai potent ă forma iar dac ă tratamentul
va fi de lung ă durată, vom folosi cel mai putin potent și implicit cu mai pu ține efecte secundare.
Astfel, în ordine descresc ătoare a poten ței avem: mometasona> betamethasona= hidrocortizon
aceponat> fluocinolon> triamcinolon> dexamet azona> prednisolon> hidrocortizon. Se pot
administra 3 – 5 pic ături în urechea afectat ă, de două ori pe zi, timp de 4 zile ini țial. Este
important de men ționat faptul c ă steroizii aplica ți topic sunt absorbi ți în organism și pot scădea
producția de hormoni tiroidieni, s ă crească enzimele hepatice, s ă supreseze axul hipotalamo-
hipofizo-corticosuprarenalian și chiar să provoace poliurie-polidipsie.
Efectuarea tratamentului cu asocia ții antimicrobiene – În cadrul solu țiilor de tratare a
afecțiunii, majoritatea solutiilor topice con țin un mix de glucocorticoizi, de agen ți antibacterieni
și antifungici. Substan țele active antibacteriene din cadrul solu țiilor topice sunt:
1. Agenți antibacterieni cu spectru larg ( G+ și G-)

40 
 a) Aminoglicozide – eficacitate redus ă în mediu acid
– inactivat de debriuri purulente – exemple: neomicina și gentamicina
b) Sulfadiazina de argint – inactivat ă de debriuri purulente
– se amestec ă cu 9 părți apă
– are și efect antimicotic
– nu provoac ă ototoxicitate
– este foarte eficient ă împotriva bacteriilor rezistente din genul
Pseudomonas
2. Agenți antibacterieni cu spectru îngust de ac țiune (bacilli G-), în cazul infec țiilor cu
bacterii G- rezistente
a) Polimixin B – inactivat de material purulent b) Enrofloxacin – eficacitate scazut ă în mediu acid
c) Peniciline cu spectru larg (peniciline antiPseudomonas)
– penetreaz ă peretele celular al ba cteriei Pseudomonas mai u șor decât alte
antibiotice
– cresc activitatea bacteriilor G- si o scad pe cea a G+ si a anaerobelor
– Carboxipenicilina: Ticarcilin
– Ureidopeniciline: Piperacilin, mai efic ient împotriva Pseudomonas spp.
în compara ție cu Carboxipenicilin
d) Aminoglicocide
– Amikacina și tobramicina eficiente împotriva G- îns ă le scade eficien ța
în mediu acid sau în exsudat purulent.

7.1. Material și metodă de lucru
7.1.1. Materiale

Studiile au fost efectuate în perioada 1 octombrie 2014 – 1 mai 2016, fiind selecta ți
pentru tratament un num ăr de 28 de câini, dintr-un to tal de 97 de cazuri cu afec țiuni auriculare
examinate în cadrul cabinetului veterinar Two Vet-Farm și care au repre zentat cazuistica
selectivă prezentat ă la consulta ție.

41 
 Patrupezii au fost examina ți clinic în vederea diagnostic ării, iar confirmarea otitei s-a
realizat pe baza anamnezei, examenului clinic și prin examenul obiec tiv local cu video-
otoscopul.
Simptomele pe care le-au prezentat pacien ții au fost:
– scuturau frecvent și energic din cap (identic cu mi șcările de îndep ărtare a apei din
blană), sau își răsuceau capul permanent;
– aveau o pozi ție anormal ă a urechii afectate (sau a urech ilor afectate), aceasta fiind
menținută în poziție declivă (mai aproape de sol), cu capul r ăsucit spre partea
bolnavă;
– prurit intens, iar unii prezentau leziuni la nivelul fe ței și a pavilionului urechii;
– eritemul pielii  care căptușește conductul auditiv și inflama ția mucoasei
auriculare. La unele cazuri, înro șirea pielii era extins ă până la nivelul fe ței interne
a conchiei auriculare;
– temperatur ă locală crescută;
– secreții auriculare și miros urât al urechii;
– sensibilitate dureroas ă crescută în zona urechii;
– scăderea apetitului și modificarea st ării generale;
– la aceste simptome se mai adaug ă și faptul că animalul era nelini știt mai tot timpul.

În cadrul studiului au fost inclu și câini din diferite rase, se xe diferite, care în urma
examinărilor au fost diagnostica ți cu otită externă și care prezentau urm ătoarele simptome
comune: eritem, secre ții auriculare abundente și sensibilitate dureroas ă, prurit și scuturări
energice din cap (fig. 7.1.; a, b, c, d, e, f, g, h, I, j).
a
b

42 
 
c d 

e
 
f 

g
h

43 
 
i
j
Fig. 7.1. – a, b, c, d, e, f, g, h, i, j – Cazuri cu otit ă externă selectate din cazuistica
Cabinetului veterinar TwoVet-Farm

Astfel, am luat în eviden ță un număr de 11 femele și 17 masculi, cu vârsta cuprins ă între
6 luni și 8 ani și greutatea între 2 și 38 kg (tabel 7.2.).

Tabel 7.2.
Caracteristici ale pacien ților luați în studiu
Câini (num ărul)
28 (11 femele și 17 masculi)
Vârsta (ani)
0,6 – 8 ani
Greutatea (kg)
2 – 38 kg
Simptomele comune
eritem
secreție abundent ă
sensibilitate dureroas ă

În urma examenelor clinice și paraclinice, am luat în studiu 2 substan țe medicamentoase,
cu aplicare topic ă, specifice pentru tratarea afec țiunilor microbiene auriculare: EasOtic și
Surolan . În vederea evalu ării comparative a eficacit ății farmacodinamice a celor dou ă soluții
otice antimicrobiene, cei 28 de câini au fost împ ărțiți aleatoriu în dou ă grupe, în func ție de

44 
 prezența lor la consulta ție în cadrul cabinetului: 14 au fost trata ți cu EasOtic, iar ceilal ți 14 cu
Surolan .
Alegerea celor dou ă produse a fost influen țată de:
– diferența de compozi ție a substan ței active,
– faptul că produsele combin ă în componen ța lor câte 3 substan țe medicamentoase,
– marca produselor,
– faptul că în cadrul cabinetului, dup ă examenele clinice și paraclinice s-a hot ărât
utilizarea cu prec ădere a acestor 2 produse.

EasOtic se prezint ă ca o solu ție albicias ă într-un flacon multidoz ă de 10 ml cu
pulverizator și canulă atraumatic ă, o pulverizare reprezentând 1 ml suspensie (figura 7.2.).

Fig 7.2. Prezentare comercial ă – EasOtic, flacon x 10 ml
EasOtic con ține gentamicin ă sulfat 1505 U.I/ml (un antibioti c cu spectru larg, bactericid,
din grupa aminoglicozidelor), miconazol nitr at (un antimicotic cu spectru larg dar și
antibacterian împotriva microorganismelor Gram pozitive) și hidrocortizon aceponat (un
antiinflamator înalt potent, comparabil cu betametazona).

45 
 Produsul este indicat în trat amentul otitei externe acute și a exacerb ărilor acute al otitei
recurente externe, asociat ă cu bacterii susceptibile la gentamicin ă și cu fungii susceptibili la
miconazol, în special Malassezia pachydermatis .
Un ml de solu ție EasOtic con ține o combina ție de 1,11 mg de hidrocortizon aceponat,
15,1 mg de miconazol, care este sub form ă de nitrit și 1505 UI de gentamicin ă sulfat.
Flaconul se agit ă foarte bine înainte de utilizare, prin aceast ă tehnică se va înc ărca
automat pompa de pulverizare. Doza recomandat ă de produc ător este de 1ml de solu ție în
urechea afectat ă sau în fiecare ureche afectat ă, doza fiind eliberat ă corespunz ăor printr-o singur ă
apăsare a pompei. Pompa de pulverizare înlesne ște administrarea suspensiei din orice pozi ție a
flaconului.
Utilizarea acestui produs medical-veter inar trebuie prescris numai dup ă ce au fost
identifica ți factorii de infec ție și totodată a fost testat ă susceptibilitatea antimicrobian ă oficială și
locală.
Siguranța produsului medicinal vete rinar nu a fost stabilit ă pe durata gesta ției și lactației.
Absorbția sistemic ă a hidrocortizonului aceponat, a miconazolului nitrat și a gentamicinei sulfat
fiind neglijabil ă, este puțin probabil ă apariția la câini a efectelor te ratogenice, fetotoxice sau
maternotoxice la dozele recoma ndate. Produsul se utilizeaz ă numai în conformitate cu evaluarea
balanței beneficiu/risc efectuat ă de medicul veteri nar responsabil.
Nu se utilizeaz ă în caz de hipersensi bilitate la substan ța activă sau la oricare dintre
excipienți, la corticosteroizi, la al ți agenți antifungici deriva ți de azol și la alte aminoglicozide. În
cazul apari ției sensibilit ății la oricare dintre componente, tr atamentul va trebui obligatoriu
întrerupt și se va institui o terapie corespunz ătoare. Nu se utilizeaz ă nici în cazul în care timpanul
este perforat. Înainte de aplicar ea produsului medicinal veterinar, canalul auricular extern trebuie
examinat pentru a se asigura c ă timpanul nu este perf orat, în scopul evit ării transmiterii
infecțiilor la urechea medie și prevenirea complica țiilor aparatului cohlear și vestibular. Nu se va
utiliza împreun ă cu substan țe cunoscute c ă produc ototoxicitate.
Utilizarea produsului veterinar în alte scopuri decât cele prescrise de recomand ările
producătorului, poate cre ște prevalen ța bacteriilor și a fungilor rezisten ți la gentamicin ă și
respectiv la miconazol și poate sc ădea eficacitatea tratamen tului cu aminoglicozide și cu agenții
antifungici deriva ți de azol, datorit ă posibilității unei rezisten țe încrucișate. În cazul în care s-a
diagnosticat o otit ă parazitar ă, trebuie interv enit cu un tratament cu acaricid corespunz ător.
Gentamicina este cunoscut ă a fi asociat ă cu ototoxicitatea atunci când este administrat ă pe cale
sistemică în doze mai mari decât dozele terapeutice.

46 
 Surolan se prezint ă sub forma unei suspensii alb transparente, pentru utilizare topic ă, în
flacon de 15 ml (figura 7.3).
Surolan are ca substan ță activă antimicrobian ă polimixina B sulfat 5.500 U.I (un
antibiotic bactericid, cu spectru îngust din cadru l polipeptidelor ciclice) , miconazol nitrat (un
antimicotic cu spectru larg dar și antibacterian împotriva microorganismelor Gram pozitive) și
prednisol acetat (un antiinflamator cu poten ță intermediar ă).

Fig. 7.3. Prezentare comercial ă – Surolan, flacon x 15 ml
Un ml de suspensie Surolan con ține: nitrat de miconazol 23 mg, sulfat de polimixina B
0,5923 mg (5000 UI) și acetat de prednisolon 5 mg.
Produsul este indicat pentru tratamentul otitei externe și a dermatitei produse de:
– fungi: Microsporum spp., Trichophyton spp., Candida spp., Malassezia pachidermatis
– bacterii Gram pozitive: Staphilococcus spp. și Streptococcus spp.
– bacterii Gram negative: Pseudomonas spp. și Escherichia coli
– râie auricular ă: Otodectes cynotis
Surolan nu trebuie s ă fie utilizat la animale cu perfora ții ale timpanului, datorit ă
potențialului ototoxic al polimixinei B și nici nu se administreaz ă la animale cu hi persensibilitate
la oricare dintre componente. Utilizarea prelungit ă a steroizilor topici poate s ă cauzeze în timp
decolorarea pielii, precum ș
i întârzierea vindec ării afecțiunilor. Uneori, în special la animalele
sensibile și cu afec țiuni hepatice, pot apare efecte adverse conven ționale datorate
corticosteroizilor, inducând modific ări ale parametrilor biochimici, cum ar fi cre șterea nivelelor
de cortizol și enzime hepatice.
Surolan poate fi utilizat în siguran ță la animale în perioadele de gesta ție și lactație.

47 
 Conform instruc țiunilor de utilizare a celor dou ă produse luate în studiu – EasOtic și
Surolan -, înainte de aplicarea acestora este necesar ă curățarea conductului auditiv. Pentru
aceasta am utilizat în cadrul cab inetului veterinar, ca solu ții de cur ățare și igienizare a
conductului auditiv, produsele specific ve terinare Otto cleans (figura 7.4.) și Otoprof (figura
7.5.).
Otto cleans este o solu ție cerumenolitic ă, pentru toaletarea urechilor câinilor și pisicilor.
Are ca și substanță activă acidul salicilic, un produs cu efect antiseptic, keratolitic și ușor caustic.
Modul de utilizare a solu ției medicamentoase este prin inst ilarea în conductul auricular a unei
cantități suficiente de produs, pentru a înmuia cerumenul. Dup ă aplicare se maseaz ă ușor
urechea, apoi se îndep ărtează cu grijă cerumenul prin utilizarea de tampoane de vat ă sau
bețișoare igienice. Fenomenul se repet ă până la curățarea complet ă a urechii. De cele mai multe
ori, datorit ă sensibilit ății dureroase, este necesar ă sedarea câinelui.

Fig. 7.4. Produsul comercial Otto cleans, fl x 100 ml

Otoprof este o solu ție otică cerumenolitic ă de uz veterinar extern pentru câini și pisici. În
componen ța sa intr ă Docusat de sodiu, Peroxid de carbamid ă, Propilenglicol și apă
deionizată. Aceasta se utilizeaz ă pentru igienizarea canalul ui auricular extern, înl ăturarea
excesului de cerumen, dar și ca adjuvant în cadrul terapiei dife ritelor otite caracterizate printr-un
exces de secre ție cerumenoas ă. Docusatul de sodiu are propr ietatea de a dizolva secre ția
ceruminoas ă, iar peroxidul de carbamid ă este un agent spumant care faciliteaz ă exprimarea
cerumenului la exterior, și în acest fel poate fi îndep ărtat cu ușurință. Acestă formulă unică și

48 
 specială, se recomand ă a fi utilizat ă atât pentru toaletarea de rutin ă a canalului auricular, precum
și în cazul otitelor care sunt înso țite de fenomene exudative și exces de cerumen.
Acest produs este destinat utiliz ării în exclusivitate de c ătre medicii veterinari și nu se
recomand ă utilizarea de c ătre proprietarii de animale sau personal necalificat.

Fig. 7.5. Produsul comercial Otoprof, fl x 100 ml

7.1.2. Metode de lucru
Deși otita este cea mai frecvent ă afecțiune a aparatului statoacustic la carnivore, aceasta
putând deveni uneori foarte frustrant ă datorită cronicizării sau recuren ței consecutive aplic ării
unui tratament inadecvat, de cele mai multe ori afec țiunea a fost tratat ă cu succes.
În cazul ambelor produse folosite, princi palul criteriu de evaluare a eficacit ății a fost
scăderea num ărului de bacterii din canalul auditiv extern dup ă 1 – 2 săptămâni de tratament și
implicit îmbun ătățirea condi ției clinice la nivel local.
Statusul clinic al urechilor a fost evaluat în prima zi (z iua 0), când s-a diagnosticat
afecțiunea, apoi evaluarea a continuat pe toat ă perioada terapiei, insistând în ziua 7 și implicit
ziua 14 de tratament. Ev aluarea a avut la baz ă trei criterii:
– diminuarea pân ă la lipsa în totalitatea a cantit ății de secre ții auriculare,
– diminuarea/lipsa eritemului,
– diminuarea/lipsa sensibilit ății dureroase.
Cele două soluții au fost administrate potrivit instruc țiunilor din prospect și anume:
– EasOtic a necesitat o pulverizare/ zi timp de 7 zile consecutiv

49 
 – Surolan a necesitat aplicarea a 4 – 6 pic ături/de dou ă ori/zi timp de 7 și respectiv 14 zile
consecutiv.

Tehnica de lucru
Aplicarea tratamentelo r locale cu cele dou ă produse luate în studiu, la pacien ții selectați
din cazuistica cabinetului veterinar, a fost precedat ă de o cur ățare atentă a canalului auditiv,
folosind prin alternare produsele mai sus amintite: Otto cleans și Otoprof. Astfel, pentru a se
asigura o distribu ție optimă a preparatului, dup ă agitarea flaconului s-au instilat câteva pic ături în
urechea afectat ă, sau după caz în ambele urechi, câte 5 – 8 pic ături (func ție de talia pacientului),
apoi s-a masat bine baza urechii. Solu ția a fost l ăsată să acționeze între 2 – 10 minute (func ție de
cantitatea de secre ții acumulate), apoi s-a trecut la toalet area urechii cu ajutorul unor tampoane
până când acestea nu au mai prezentat urme de secre ție. După acest procedeu, s-a sp ălat canalul
auditiv în mod repetat cu ap ă călduță sau ser fiziologic, și după o verificare și o evaluare atent ă
din partea specialistului asupra timpanului urechii, cu ajutorul otoscopulu i (un instrument optic
special) (figura 7.6), s-a trecut la protocol ul terapeutic de administrare a solu țiilor specifice în
tratarea otitei externe. În unele cazuri a fost necesar ă sedarea animalului cu acepromazin ă.

Fig. 7.6. Controlul medical auditiv cu ajutorul otoscopului
În cazurile mai grave, s- au prelevat probe din secre țiille sau particulele existente la
nivelul canalului auditiv și s-au examinat la microscop, efectuâ nd astfel examenul citologic, care
permite specialistului s ă afle care este cauza infec ției.
De comun acord cu proprietarii, ace ștea au avut ca sarcin ă să observe permanent
comportamentul animalului și în cazul apari ției unor fenomene nespecifice, s ă ia legătura urgent
cu medicul curant.

7
Î
pacienți
A
severe s
 P
u
u
 P
(
 C
e

a
 H
s
R
fost su p
otitei e x
animal u
adaugă
Î
înscrier e
otitei e x
68% di n
32% (fi7.2. Rezut a
În studiul n
i care preze n
Am exclus
si s-au man i
Paralizia n e
urechea int e
unei po rțiun
Pierderea e
(acestea fii n
Complicații
există cana l
Stenoza ca n
auditiv și, în
Hematom a
scărpinatul
Rezultatele
puse unei a n
xterne și cor
ului și fact o
stările de h i
În ceea ce p
ea de proc e
xterne s-a î n
n totalul ac e
gura 7.7.). ate și discuț
nostru am s e
ntau simpt o
din studi u
ifestat prin:
ervului fac i
ernă. Când
ni din față ș
echilibrului
nd respons a
i la nivelu l
le de comu n
nalului aud i
n timp, la p
auricula r, pr
și scuturat u
epidemiol o
nchete epid e
relarea ace s
ori extrinse c
ipersensibi l
privește cor
ente diferit e
nregistrat l a
estora, fiin d
Fig. 7
5 ‐8 ani
68%ții
electat din c
ome ase măn
u nostru ca z
ial, fiind c u
aceasta se i
i la pierder e
datorită lo
abile de me n
l ochilor și
nicare între
itiv indusă d
ierderea au z
rin acumul a
ul excesiv.
ogice, avân d
emiologice ,
steia cu dif e
ci, respecti v
lizare și eror
relația dint r
e pe categ o
a câinii cu v
d mai scăzut
.7. Inciden ț
iStructura  pe
0
50 cazuistica c
nătoare ale o
zurile de o
unoscut fap t
inflamează,
ea sensibili t
ocalizării a
nținerea ec h
i a gurii, p
structuri și
de otita net r
zului.
area de sân g
d în veder e
, au permis
eriți factori
v vari ațiile c
rile de trat a
re vârstă și f
orii de vârs t
vârsta cupri n
tă la cei cu v
ța pe vârst ă
e vârstă a ca
0.6  ‐ 4 ani 5cabinetului v
otitei exter n
otită netrat a
tul că trase u
nervul rea c
tății faciale .
afecțiunii l a
hilibrului).
prin modifi c
infecția se p
ratată, care p
ge în urec h
e că doar a n
pe cât pos i
intrinseci p
climatice, c
ament.
frecvența r
tă, în funcți
nsă între 5 –
vârsta între
a pacie nțilo
zurilor studi
5 ‐ 8 aniveterinar T w
ne.
tă, la care
ul acestui n
cționează și
.
a nivelul s
carea pozi ț
poate răspân
poate duce
hea externă,
nimalele lu a
ibil stabilir e
precum spe c
ondițiile d e
elativă a ot
ie de speci e
– 8 ani (19 p
0.6 – 4 ani
or cu otită
0.6  ‐4 an
32%ate woVet-Far m
au apărut
nerv este t a
el, ducând
structurilor
ției acestor a
ândi cu ușur
la îngustar e
cauza fiin d
ate în studi u
ea frecve nțe
cia, rasa, s e
e întreținere
titei extern e
e. Creșterea
pacienți), re
(9 câini), r e

nim doar ace i
complicații
angențial cu
la paralizi a
vestibular e
a, deoarec e
ință.
ea canalulu i
d indusă de
ul nostru a u
ei relative a
exul, vârsta ,
e, la care s e
e, observăm
a frecvenței
eprezentân d
eprezentân di
i
u
a
e
e
i
e
u
a
,
e
m
i
d
d

R
o corel a
mascul i

veterin a
concen t
septem b
scăzută
Referitor l a
ație clară în
ilor (61%), f
Studiul epi d
ar TwoVet- F
trare a ca z
brie) (figur a
în luna ma i
1a frecvența
ntre aceștia
față de cel a
Fig. 7.
demiologic ,
Farm, a de m
zuisticii în
a 7.9). Pre p
i.
F
0246810Srelativă înt
a, procentel
al femelelo r
8. Incidența
, efectuat d
monstrat că
lunile de
ponderent, i
Fig. 7.9. Ev o
masc
61%Struct u
Structura s
51 tre sexul p a
le oferite d e
r (39%).
a otitei pe s e
de noi asup r
ă otita exter n
vară și înc
incidența a
oluția sezo n
culi
%ura pe sexe a
femele
sezonieră acienților l u
e cele dou ă
exe la paci e
ra cazuistic i
nă la carni v
ceputul to a
fost cresc u
nieră a cazu r
a cazurilor st
masculi
a cazuril ouați în stu d
ă sexe fiin d
enții luați în
ii din cadr u
vore are o e
amnei (mai
ută în lunil e
rilor de otit ă
femele
39%tudiate
or studiat ediu, nu s-a p
d crescute î
n studiu
ul cabinetul u
evoluție sez
, iunie, iu l
e iulie și se
tă
e  putut stabil i
în favoare a

ui medical –
zonieră cu o
lie, august ,
ptembrie și

i
a
–
o
,
i

R
metode l
privind
evoluti v
clasific a
eritemurepreze
n
o evoluț
prin cr e
Î
devine f
cap, își
compli c
Exami n
otita a f
în majounilate
r

Referitor l a
le semiolo g
manifestar e
v și aspect u
ată în: oti t
ul tegume n
ntând sem n
ție clinică d
eșterea secr e
În otita s u
fluidă, cu a s
freacă ure
cațiilor.
narea clinic ă
fost eritem o
ritatea caz u
rală, la 6 di n
sa aspectele
gice, corela t
ea otitei ex t
ul clinic pr e
tă eritemo –
ntului inte r
ne clinice c a
de durată, da
eției de cer u
upurativă, c
spect și mir
echile de o b
ă a conduc t
o-cerumeno
urilor bilate r
ntre câini (f i
Fig. 7.1 0
supurativ ă
32%clinice ale
te cu meto d
terne, ne-a u
edominant,
-cerumenoa
rn al con c
aracteristice
ar în cele m
umen.
are apare
ros ihoros. I
biectele di n
tului auditi v
asă și 30%
rală, la 22 d
igura 7.11).
0. Tipuri de
eritem o
52 otitei la câ i
de specific e
u permis el a
astfel, din
asă și otită
chiei auri c
pentru faz a
mai multe c a
consecutiv
Indiferent d
n j u r , s e s c
v a eviden ț
a fost sup u
dintre pacie n

e otită diag n
o-cerumeno aine, descri e
e examinări
aborarea u n
punct de v
ă supurativ ă
culare și a
a eritemato a
azuri prece d
grefării fl o
de forma cli n
arpină la b
țiat faptul c
urativă (figu
nți (80%) și
nosticată la c

asă supuerea acestor a
ii aparatul u
nei clasific ăr
vedere clin i
ă. Otita e x
al conduct u
asă. Otita e r
e otita ceru m
orei pioge n
nică de otită
baza urechi i
ă în aprox i
ura 7.10). L
i într-un pr o
câinii luați î
er
cer
rativăra s-a reali z
ui acustic. O
ări în func ție
ic, otita ex t
xternă deb u
tului audit i
ritematoas ă
umenoasă, c
ne, secreția
ă, animalul
i determin â
imativ 70 %
Localizarea
ocent mic ( 2
în studiu
ritemo-
rumenoa
să
68%at utilizân d
Observațiile
e de stadiu l
ternă a fos t
utează prin
iv, aceste a
ă poate ave a
aracterizat ă
a auricular ă
scutură din
ând apariția
% din cazur i
otitei a fos t
20%) a fos t
d
e
l
t
n
a
a
ă
ă
n
a
i
t
t

Î
a unei impuse identifi
c
frecvenț
diferite l
evaluar e
la canti t

În otita ext e
metode te r
de polim
carea paraz
ței de izo l
lor forme c
ea acestora
tate cât și la
02468101214161820Fig.
ernă la câin
rapeutice e
orfismul e
iților ( Otod
lare a mic r
clinice de o
ne-au per m
a culoarea e
Fig. 7.12.
unilat e
20%
7.11. Loca l
e, diagnost i
ste condi țio
tiologic. E
dectes cyno t
roorganism e
otită. Prele v
mis elucidar
exsudatului
Aspectul e x
erală
%
53 lizarea otit e
icul clinic a
onată de r e
Examenul m
tis), iar ex a
elor (bact e
varea prob e
rea unor as p
examinat ( f
xsudatului o
bilaterala
Ceru mei la pacien ț
are o valoar e
ezultatele t
microscopi c
amenele mi c
erii si levu r
elor de exs u
pecte etiop a
figura 7.12 )
otic privind
unilateral ă
menulii luați în st u
e orientativ ă
testelor de
c direct a
crobiologic e
ri) și imp l
udat otic ( c
togenetice a
).
cantitatea ș
bilateral a
80%
tudiu
ă iar aleger e
diagnostic
fost efec t
e au facilit a
licarea lor
cerumenul )
ale otitei, r e
și culoarea
a

ea adecvat ă
paraclinic ,
tuat pentr u
at stabilire a
în apariția
precum și
eferitor atâ t

ă
,
u
a
a
i
t

54 
 Centralizarea rezultatelor ob ținute din cele 28 de probe a eviden țiat faptul c ă în conductul
auditiv la majoritatea câinilor se g ăsesc atât bacterii comensale cât și condiționat patogene, de
aceea, bacteriile izolate și identificate de noi în probele otice recoltate de la câini cu diferite
forme de otit ă nu au confirmat rolul determinant în apari ția otitei externe, ci doar rolul favorizant
de inducere a acesteia. O complica ție frecvent ă a otitelor este suprainfec ția cu Malassezia și
astfel apare otita extern ă malassezic ă.
Examenul citologic a fost efectuat pe frotiuri, colora ția Gram, examinate la microscopul
optic cu obiectivul de imersie, pentru a stabili num ărul și morfologia microorganismelor (figurile
7.13., 7.14.)

Fig. 7.13. Frotiu direct – coci Gram pozitiv, otit ă, colorație gram x 100

Fig. 7.14. Frotiu direct, Pseudomonas aeruginosa , otită, colorația gram x 100

R
28 caz u
modera t

T
respect i
eritemueficacit
a
prin rrespect
i
E
pulveri z
tijei fl a
terapeu t

sfârșitul
eritemu
fost se m
E
rezultat e
7%, ac e
(figura 7Rezultatele
uri luate în
t pozitive ( 3
Fig.
Terapia cu
iv Surolan,
ul de la ni v
atea în gru p
ezultatele r
iv 14 zile ( p
EasOtic es
zare – o sin
aconului s- a
tică la nive l
În cazul u
l terapiei s –
ului și a ca n
mnalate rea c
Examenul c
e negative
eștia din ur m
7.16).
intexamenul u
studiu, 3 c a
32%) și 16 c
7.15. Rezu l
produsele
au diminu a
velul condu c
pele de câ n
reefectuării
pentru Suro l
te o solu ți
gură pulve r
a eliberat c
lul canalul u
utilizării so l
-a constata t
ntității de c e
cții adverse
citologic în
la 72% di n
mă prezent â
tens pozitiv
57%Examen cui citologic
azuri au av u
cazuri inte n
ltatele exa m
specifice o
at semnific a
ctului audi t
ni formate a
examenul u
lan).
e înt r-un f
rizare pe zi ,
cantitatea d
ui auditiv e x
luției EasO t
t o scădere
erumen, fa p
locale sau g
a 7-a zi d e
ntre pacien ți
ând o infec ț
itologic ziua
55 efectuat în a
ut rezultate
ns pozitive (
menului cit o
otitei exter n
ativ, cu fie c
tiv la paci e
aleatoriu, f a
ui citologi c
flacon mo n
, indiferent
de 1 ml, a c
xtern.
tic, care a f
semnifica t
pt ce doved
generale.
e terapie, la
i, slab poz i
ție nesemn i
a 0ainte de tr a
le slab poz i
(57%) (figu r
logic ziua 0
ne pe care l
care aplica r
enții afectaț
apt dovedit
c la 7 zile
nodoză, car
de talia an i
ceasta fiin d
fost admin i
tivă a sensi
ește eficac i
câinii din g
itive la 21 %
ificativă (<
slab poziti v
11%tament se p
itive ale in f
ra 7.15.).
0 (ziua diag n
le-am luat î
re, inflama ț
ți. Ambele
atât prin e x
(pentru E
re s-a adm i
malului, ia r
d doza car e
strată pe o
bilității du r
tatea prod u
grupul trata
% dintre ei
<5 microor g
v
mpot clasific a
fecției (11 %
nosticării ot
în studiu –
ția, pruritul ,
produse și-
xamenele c l
EasOtic și
inistrat su b
r prin simp l
e asigură c
perioadă d
reroase, a p
usului. Tot o
at cu EasOt i
și moderat
ganisme/câ m
moderat pozit
32%a astfel: di n
%), 9 cazur i

titei)
EasOtic și
, secreția și
-au dovedi t
linice cât și
Surolan) și
b formă de
la apăsare a
concentrația
de 7 zile, l a
pruritului, a
odată, nu a u
ic, a releva t
pozitive l a
mp imersie )
tivn
i
i
i
t
i
i
e
a
a
a
a
u
t
a
)

A
fost de
de 14 z i
pacient u
protecți
evidenți
conside
terapeu t
D
auricul a
rezultat e
7.18.). conduc
t
proceselipidele

Fig. 7.
Avantajele
o administ r
ile, precum
Surolan a f
ului, după
e. Eficacit a
iat din pun
ra Surolan
tică în otita
Deși trata m
are sub ter a
ele exame n
Acest luc r
tului auditi v
le de crește
de suprafa ț
E
16. Rezult a
acestui pro d
rare pe zi c o
și eficacita t
fost aplicat
curățarea
atea produs u
ct de vede r
ca fiind n o
externă la c
mentul cu S u
apia cu ace s
nelor citolo g
ru se dat o
v extern, c a
ere și înmulț
ță sunt înde p
negati v
72%Examen citol
atele exame n
dus sunt re p
omparativ c
tea terapeu t
cu ajutor u
temeinică
ului a fost o
re clinic, r e
on-inferior
câinii luați î
urolan s-a e
st produs s –
gice efectua
orează, pro
are inactiv e
țire a acest o
părtate, cu a
veogic ziua 7 s
56 nului citol o
prezentate d
cu Surolan c
tică, care s- a
ul picurător
a urechii/ u
observată în
eceptivitate a
față de pr o
în studiu.
efectuat pe
-au observ a
ate în ziua 7
obabil, mo d
ează micro o
ora, ia r prin
acestea și su
sub terapia c
ogic sub tra t
de ușurința u
ce a necesi t
a manifest a
ului, câte 3
urechilor, d
ncă din a c i
a la Surola n
odusul Eas O
o perioad ă
at încă din a
7 și ziua 14
dificării p H
organismel e
n efectul de
ubstratul n u

cu EasOtic  
amentul cu
utilizării, ac
tat adminis t
t încă din a
3 – 6 picătu
de 2 ori/zi ,
incea zi de
n a infecție
Otic, fapt d
de 14 zile,
a 5 zi de t r
de tratame n
H-ului de
e prezente,
curățire și d
utritiv al mi c
slab poziti
21%
inten
EasOtic în
curatețea do
trarea de 2
5-a zi de t r
turi în fun c
, folosind
administra r
ei otice. A s
dovedit pri n
reducerea
ratament, d o
nt (figura 7
la nivelul
reducând s
descuamar e
crobilo r.
iv
moderat 
pozitiv
7%
ns pozitiv
0%

ziua 7
ozării care a
ori/zi, tim p
ratament.
cție de tali a
mănuși de
re, când s- a
stfel, pute m
n activitate a
afecțiunilo r
ovadă fiind
7.17.; figur a
epiteliulu i
sau stopân d
e al soluției,a
p
a
e
a
m
a
r
d
a
i
d
,

R
Surola n
terapeu t
prezent a
manife s
a fost f a
14 zile, Fig.
Fig.
Rezultatele
n, redate î n
tică a su b
ate de către
stat prin pr u
Singurul in
aptul că Sur
tehnică ma
nega
75Examen c
Exame7.17. Rez u
7.18. Rezu l
comparati v
n tabelul 7
bstanțelor m
e pacienții i
urit intens și
convenient
rolan a nec e
ai dificil de
ative
5%citologic în z
inten s
n citologic în
inteultatele exa m
ltatele exa m
ve dintre c e
7.3., arată
medicamen t
introduși în
i scuturatul
dintre cele
esitat aplic a
aplicat la c
intens pozit
0%ziua 7
s pozitive
m
intens 
0
negative
93%n ziua 14
ens pozitive
57 menului cit o
menului cito
ele două su
că nu su n
toase, pro c
n studiu (d u
energic di n
2 produse
area sub fo r
câini în pri m
tive
moderat poziti v
pozitive
0%m
moderat pozologic sub t e
logic sub t e

ubstanțe lua
nt diferențe
centul de
urere, infla m
n cap) fiind a
luate în stu d
mă de picăt
mele zile d e
mod
ve
slab poz
oderat pozit i
0%
itive
slab perapia cu S u
erapia cu S u
ate în studi u
semnifica t
ameliorare
mație, erite m
aproximati v
diu, din pu n
turi, de 2 o r
e terapie, d a
derat pozitiv e
7%
zitive
nega t
ve
slab pozitiv e
7%
pozitive
neurolan în zi u
urolan în zi u
u, respecti v
ative între
al semn e
m, exsudat ,
v egal.
nctul nostr u
ri/zi, timp d
atorită agita
e
slab pozit
18%
tive
e
egative
ua 7

ua 14
EasOtic și
eficacitate a
elor clinic e
, disconfor t
u de vedere ,
de 7 până la
aței acestor a
tive
i
a
e
t
,
a
a

58 
 (uneori chiar a agresivit ății). Aceast ă agitație își are explica ția în durerea local ă pe care o resimte
pacientul cu otit ă infecțioasă. În majoritatea cazurilor din st udiul nostru, tratate cu Surolan, a
fost necesar ă sedarea cu acepromazin ă.
Tabelul 7.3.
Procentul mediu de ameliorare a semnelor clinice de otit ă externă sub acțiunea celor dou ă
produse luate în studiu
semne clinice EasOtic
n = 14 Surolan
n = 14
Durere / disconfort 94,4% 91,7%
Edem 89,1% 90,5%
Eritem 91,2% 86,1%
Exsudat 83,1% 82,1%
*n=14 reprezint ă nr. pacien ților pe grup

Otitele externe sunt, în mod obi șnuit, tratate medicamentos. Îns ă dacă este vorba de un
proces tumoral, de îngustarea canalului auditiv sau de un corp str ăin, atunci este nevoie de
intervenție chirurgical ă.
În primul rând, cauza otit ei trebuie identificat ă. Primul pas este examinarea otoscopic ă,
pas obligatoriu în diagnosticul otitei. În func ție de aspectul urechii intern e, de cele mai multe ori,
se recomand ă prelevarea probelor microbiologi ce, pentru a identifica dac ă este vorba de un
parazit, bacterii sau de fungi. Conform observa țiilor unor speciali ști (Carlotti et al., 1994,
Taillien, 1997), otita extern ă cerumenoas ă reprezint ă aproximativ 74% dintre cazurile
afecțiunilor auriculare la câine, iar otita supurativ ă 26% dintre cazuri, fapt ce se confirm ă și în
studiul nostru. Aceste informa ții pot fi puse în leg ătură și cu nuan ța cerumului, observat ă la
examenul direct. Cerumenul este, în gene ral, maro/brun închis, fapt care indic ă o otită
cerumenoas ă și mai rar g ălbui sau galben-verzui, care coresp unde unui cerumen purulent, întâlnit
frecvent în otita supurativ ă (Rosser, 2004).
Tratamentul otitelor poate fi de lung ă durată și destul de complex, fiind condi ționat de
cauza generatoare a afec țiunii, precum și de tipul de otit ă
existent. Include obligatoriu un lavaj
auricular pentru a cur ăța conductul auditiv și apoi aplicarea produsului potrivit pentru problema
specifică a pacientului. Deoarece este o afec țiune care implic ă durere, antiinflamatoarele, care au
și o component ă analgezic ă, sunt cel mai adesea incluse în schema de tratament și aduc confort
pacientului. În cazul pacien ților cu alergii, se recomand ă identificarea alergenilor și ajustarea
dietei.

59 
 

CONCLUZII
1. Tratând un num ăr de 28 de cazuri diagnosticate cu otit ă externă, din datele
epidemiologice efectuate de noi a reie șit faptul c ă sunt predis puse la aceast ă afecțiune
câini din orice ras ă, de orice sex și de orice vârst ă, însă incidența cea mai mare s-a
observat la pacien ții de peste 5 ani (68%), și în special masculi (61%).
2. Otita este o afec țiune sezonier ă, în studiul nostru având o inciden ță ridicată în lunile
de vară și începutul toamnei (iulie și septembrie).
3. Tipurile de otit ă diagnosticat ă a fost în 68% dintre cazuri eritemo-cerumenoas ă și în
doar 32% din cazuri, supurativ ă, iar localizarea acestei afec țiuni a fost preponderent
bilaterală (80% cazuri).
4. Nu există o legătură între gravitatea simptomelor și intensitatea infec ției auriculare și
nici între caracterele cerumenului și intensitatea infesta ției, la câinii diagnostica ți cu
otită externă cronică.
5. Examenul citologic a eviden țiat, pe probele microbiol ogice recoltate în ziua 1,
rezultate intens pozitive la 57% dintre c azuri, cu reducerea la 0% sub terapia cu
substanțele luate în studiu în ziua 7.
6. Produsele comerciale EasOtic și Surolan au avut o eficien ță bună fiind ușor de folosit
în tratamentul otitei externe la câine.
7. În concluzie, potrivit datelor acestui st udiu, utilizarea unor formule medicamentoase
care combin ă în aceeași compozi ție un antibiotic cu un antifungic și cu un corticoid și
care sunt aplicate, corespunz ător protocolului de fabrica ție, de c ătre medicul
veterinar clinician și în funcție de intensitatea infec ției, au eficacitate maxim ă în otita
externă la câine.

60 
 

BIBLIOGRAFIE

1. Angus Jc., Lichtensteiger C ., Campbell Kl., Schaeffer Dj. Breed variations in
histopathologic features of chronic s evere otitis externa in dogs: 80 cases (1995-
2001). JAVMA , 2002, 221(7), pp. 1000-1006.
2. August, J. (1988). Otitis externa: a disease of multifactorial etiology . The
Veterinary clinics of North America. Small animal practice, (18), pp. 731–742.
3. Bensignor E., Legeay D., Medaille CH. Etude prospective sur les otitis externes
du chien adulte en France. Prat. Méd. Chir. Anim. Comp ., 2000, 35, pp. 405-
414.
4. Bensignor E., Prela ud P., Heripret D. Approche medicale. Les otites externes.
Action Vet. Ed.spéciale : Otites-Novembre, 2001, pp. 2-6.
5. Bensignor, E., Germain, P.-A . et Gauthier, (2007). Les maladies de l’oreille du
chien et du chat. Editions Point Vétérinaire pp. 236.
6. Bollier S, Poisson L, Paillassou P. Conduite a tenir face a une otite externe chez
le chien et le chat. Point Vet., 1996, 27(172), pp. 53-59.
7. Carlotti Dn. Diagnosis and medical treatment of otitis externa in dogs and cats .
J. Small Anim. Pract ., 1991, 32(8), pp. 394-400.
8. Carlotti Dn. Otite externe du chien et du chat . Encyclopedie veterinaire, Paris,
1994, dermatologie 3300, 6p.
9. Chester Dk. Medical management of otitis externa . Vet. Clin. North Am.: Small.
Anim. Pract. , 1988, 18(4), pp. 799-812.
10. Cole, L. K., Kwochka, K. W., Kowa lski, J. J. & Hillier, A. (1998 ) Microbial
flora and antimicrobial susceptibility pat ters of isolated pathogens from the
horizontal ear canal and middle ear in dogs with otitis media. Journal of the
American Veterinary Medica l Association 212, pp. 534-538.
11. Geta Pavel, Curs de fiziologie-Comunicare, cont rol si integrare in fiziologie ,
Editura Tehnopolis, 2003, pp. 61-63.

61 
 12. Ginel Pj., Lucena R., Rodriguez Jc., Ortega J. A semiquantitative cytological
evaluation of normal and pathological samp les from the external ear canal of
dogs and cats . Veterinary Dermatology, 2002, 13(3), pp. 151-156.
13. Gotthelf, L. (2005). Small animal ear diseases: an illustrated guide, 2nd Ed. (p.
434). St Louis: Sa unders Elsevier.
14. Graham-Mize, C. A. and Rosser, E. J. Jr. (2004) Comparison of microbial
isolates and susceptibility pat terns from the external ea r canal of dogs with otitis
externa. Journal of the American Animal Hospital Association 40, p. 102-108.
15. Greene C. E. 1998 Otitis externa. In Greene C E (ed.) Infectious diseases of the
dog and cat (2nd edn). W B Saunders , Philadelphia: p. 549–554
16. Griffin C E 1993 Otitis externa and otitis media . In Griffin C. E., Kwochka K.
W., MacDonald J. M. (eds) Current ve terinary dermatology. Mosby Year Book,
St Louis: p. 245–262
17. Griffin CE. Otitis treatment tips . 4th World Congress of Veterinary
Dermatology, San Francisco, USA. 2000, Proceedings: p. 89-96.
18. Grono, L. (1980 ). Studies of the microclimate of the external auditory canal in
the dog, I. Aural temperature . Research in Veterinary Science, 2, p. 307–311.
19. Guaguere E . L’otite externe des Carnivores . Action Vet., 1994, n°1296, p. 25-30.
20. Hallu Re., Gentilini E., Rebuelto M., Albarellos Ga., Otero Pe. The combination
of norfloxacin and ketoconazole in th e treatment of canine otitis . Canine Pract.,
1996, 21(2), p. 26-28.
21. Harvey, R., Harari, J., & Delauche, A. (2002). Pathologie de l’oreille du chien et
du chat. Paris: Elsevier Masson, p. 272.
22. Huang, H., & Huang, H. (1999). Effects of ear type, s ex, age, body weight, and
climate on temperatures in the external acoustic meatus of dogs . American
journal of veterinary research, 60(9), p. 1173–1176.
23. Kiss G, Radvanyi S, Szigeti G. New combination for the therapy of canine otitis
externa. I. Microbiology of otitis externa . J. Small Anim. Pract ., 1997, 38(2), p.
51-60.
24. Little C 1996 Medical treatmen t of otitis externa in the dog and cat . In Practice
18: p. 66–71
25. Little C. Medical treatment of otitis externa in the dog and cat. In Practice, 1996,
18(2), p. 66-69.
26. Marignac G. Atlas des otites chez les carnivores domestiques. Paris : MED’COM
Editions, 2000, p. 118.

62 
 27. Marignac G. Vade-Mecum de Dermatologie Vétérinaire. Paris : MED’COM
Editions, 1998, p. 145
28. McCarthy, and Kelly, W. R.(1982 ) Microbial species associated with the canine
ear and their antibacterial sensitivity patterns . Irish Veterinary Journal 36, p. 53-
56
29. McKeever P. J., Globus H. 1995 Canine otitis externa . In Kirk R W, Bonagura J
D (eds) Kirk’s current veterinary thera py XII. Small animal practice. W. B.
Saunders, Philadelphia: p. 647–655.
30. Morris Do. Medical therapy of otitis externa and otitis media . Vet. Clin. North
Am.: Small. Anim. Pract., 2004, 34(2), p. 541-555.
31. Murphy, K. M. (2001 ). A review of techniques for the investigation of otitis
externa and otitis media . Clinical techniques in small animal practice, 16(4), p.
236–241.
32. Nuttall T, Cole LK. Ear cleaning: the UK and US perspective . Veterinary
Dermatology, 2004, 15(2), pp.127-136.
33. Pickrell J A, Oehme F W, Cash W C 1993 Ototoxicity in dogs and cats . Seminars
in Veterinary Medicine and Surgery (Small Animal) 8: p. 42–49.
34. Pitt TL. Pseudomonas. In: Parker MT, Collier LH, Duerden BI, eds. Topley &
Wilson's Principles of Bacter iology, Virology and Immunity . Vol. 2 . Systematic
Bacteriology . 8th ed. London: Edward Arnold, 1990: p. 260.)
35. Rosser EJ . Causes of otitis externa . Vet. Clin. North Am.: Small. Anim. Pract. ,
2004, 34(2), pp. 459-468.
36. Roth L . Pathologic changes in otitis externa . Vet. Clin. North Am.: Small. Anim.
Pract., 1988, 18(4), p. 755-764.
37. Schorderet M . et al. Pharmacologie. Des concepts fondamenraux aus
applications thérapeutiques. 2ieme ed. Paris/Geneve : Frison-Roche/Slakine,
1992, p. 932.
38. Scott D. W., Miller W. H., Griffin C. E. 2001 Diseases of eyelids, claws, anal
sacs, and ears . In Scott D W, Miller W. H., Griffin C. E. (eds) Muller & Kirk’s
small animal dermatology (6th edn). W B Saunders Elsevier, Philadelphia, p.
1552.
39. Stout-Graham M., kainer Ra ., Whalen Lr., Macy Dw. Morphologic
measurements of the exter nal horizontal ear canal of dogs. Am. J. Vet. Res. ,
1990, 51(7), pp. 990-994.

63 
 40. Strain G M, Merchant S R, Neer T M, Tedford B L 1995 Ototoxicity assessment
of a gentamicin sulfate otic preparation in dogs. American Journal of Veterinary
Research 56: pp. 532-538.
41. Taillieu-Le Roy S. Etiologie et clinique de l’ot ite externe du chien et du chat
:revue bibliographique et étud e clinique rétrospective. 1997, n°43, p. 53.
42. Uchida Y., Tetsuya N. & Kitazawa K. (1990) Clinicomicrobiological study of the
normal and otitis externa ear canals in dogs and cats . Japanese Journal of
Veterinary Science 54, pp. 415-417.
43. Wilcke JR. Otopharmacology . Vet. Clin. North Am.: Small. Anim. Pract., 1988,
18(4), pp. 783-797.
44. Yoshida, N., Naito, F., & Fukata, T. (2002). Studies of certain factors affecting
the microenvironment and microflora of th e external ear of the dog in health and
disease . The Journal of veterinary medical science / the Japanese Society of
Veterinary Science, 64(12), pp. 1145–1147.