Vestimentația în societatea românească în jurul secolului al XX -lea [618063]

1
Vestimentația în societatea românească în jurul secolului al XX -lea
Pleșa Ioana -Roxan a, Facultatea de Arhivistică
Coordonator științific : prof. univ. dr. Pohoață Nicu
Abstract :
Between obtaining the independence and the beginning of The First World War the
Romanian society has suffered major changes. The modernization was inspired by the European
style but without ignoring it’s own foundation. The way of life and fashion were established by two
of the most influential cities Bucharest and Iasi.
I have ch osen this subject because no matter the changes that occured in society, fashion
will always be a constant preoccupation for its people. Even though, in the past, information was
passed on at a slow pace and the people were less open to new things, fashion managed to be the
biggest preoccupation, especially for the people in the urban areas.
Despite of not having so many means of communication, fashion was influenced not only by
the french style but by the English one as well. London was the main inspirat ion for men clothing
and Paris for women. Of course it must be mentioned that not only the clothing style was influenced
from abroad but the architecture, life style and art as well.

Key words: clothing, 20th century, feminism
Facultatea de Arhivistică , Arhivele între istorie și științele informației
Lucrarea prezentă se aliniaz ă domeniului social al modei , făra a avea pretenția epuizării
subiectului. În urma analizării acestui fragment al realității sociale din jurul secolului al XX-lea,
încercăm să aducem o nouă perspectivă asupra vestimentației , recompunând universul practic cu
importa ntele nuanțe oferite de rolul acorda t moralei, feme ii și culturii.
Proporțional volumului de studii și lucrărilor alocate de -a lungul timpului, putem identifica
noi posibili tăți, părți de reflecție și punți de legătu ră între acest subiect și alte aspecte centrale ale
cercetării științifice din sfera socio -umanului.
În ceea ce privește analizarea trecutului fie de ordin social, politic, cultural sau economic nu
o pute m realza decât din prisma izvoarelor , prin cuantificarea analizei obiective a unei realități deja
experimentală, expusă foarte bine în presa vremii, în izvoare precum: Moda ilustrată sau
Almanajul Sfetea astfel, dorința de cunoaștere ne împi nge să o reconstruim, în limitle prezentului.
Pornind de la studiile și cercetările deja realizate în spațiul românesc, așa cum spunea
Adrian Silvan Ionescu, în cartea cu caracter special Modă și societate urbană în România Epocii
Moderne, este imposibil să alcătui ești o bi bliografie exhaustivă în acest subiect, în suși autorul celei
mai vaste lucrări în domeniu mărturisește în introducerea lucrării amintite faptul că menirea
cercetărilor făcute a fost să ofere repere edificatoare pentru cercetările din domeniu, lăsâ nd loc

2
pentru completări. Doresc să amplific efortul de investigare a trecutului social, prin concepte clar
definite și metode de investigație atent amplficate.
Am ales această temă deoarece oricât de mult s -a schimbat lumea, oamenii manifestă același
interes, ca și în trecut pentru această ”zeiță”, veșnic nemuritoare. Chiar dacă, în trecut informația se
răspândea mult mai lent și oamenii erau mai puțin receptivi la nou, moda, era o preocupare, în
special pentru oamenii din mediul urban. Aceasta a evoluat de-a lungul timpului cu pași mărunți,
neîntâmpinând probleme.
În cele ce urmează a fi prezentate voi urmări să pun în valoare aspecte sociale legate de
moda primilor ani ai secolului al XX -lea, în acest cadru valorific contextul istoric, statutul economic
precum și viața socială de dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial.
Între obținerea Independenței și debutul Primului Război Mondial, societatea românească a
suferit mari modificări. Modernizarea a constat în imitarea modelului european dar și în dez voltarea
propriului fond prin schimbarea modului tradițional de viață înregistrând schimbări . Orașele care au
constituit u n model pentru această perioadă , la nivel național au fost Bucureștiul în plan pri ncipal și
Iașul în cel secundar , acest ea reprezintă spații ale progresului organizate în jurul piețelor, parcurilor,
cafenele lor, berăriilor, teatrelor, școlilor sau fabricilor.1
Printre aceste modificări , la nivel social, moda a fost asimilată cu repeziciune, în special de
către tineri și femei , aceasta, ca și î n zilele noastre, a fost blamată de către cei bătrâni și adorată d e
către juni . Vestimentația a fost, ca și în prezent o etichetă, a statutului social.
Despre vestimentație cea mai bună definiție o primim în Codul uzanțelor bunei societăți sau
arta de a se purta plăcut în socitate, scrisă de Nicu Filipinescu Dubeu, „ Tot ce servă spre
acoperirea corpului, constituie îmbrăcămintea, care fiind menită ai da protegiarea și plăcutul aspect,
merită atenția, la formarea și combinarea ei, pentru că se respunde, convenția, bunu l gust, eleganța
și cochetăria. ”2 „Moda este regina lum ii întregi, ea împarte dupe capriciu reputațiunile, averea
spirituală și onorurile, ea creasă, ridică sau restoarnă imperiile și coafurile, constituțiunile ca și
fassonulu hainelor”3
Moda era inspirată de două mari surse: Parisul pentru cea feminină și Lon dra pentru cea
masculină. Sobrietatea în moda bărbătească inspirată din Londra era în fond mult mai avantajoasă
din punct de vedere economic deoarece materialele din care erau confecționate costumele bărbaților
erau rezistente și datorită culorilor închise nu necesitau curățare foarte deasă. Purtătorii acestora
aveau diverse activități politice, economice sau culturale care nu le permiteau preocuparea expresă

1 *** Istoria românilor , de la Independență la Marea Unire, vol VII, tom II, ediția a II -a, Ed. Enciclopedică, București,
2015, p. 325-326. (în continu are se va cita: Istoria românilor )
2 Nicu Filipinescu Dubeu, Codul uzanțelor bunei societăți sau arta de a se purta plăcut în societate , Editura Jassy.
Tipo -Litografia Buciumului Român, București, 1884, p.4.
3 Ibidem , p. 136.

3
pentru luxul vestimentatiei. În schimb, doamnele care petreceau mai tot timpul în casă și care avea u
o avere considerabilă aveau posibilitatea de a consacra numeroase ore toaletei. De obicei soții nu
refuzau dorințele soțiilor în legătură cu fanteziile vestimentare, acestea având rolul de reprezentare a
statutului social prin eleganță și prin bogăție, b ijuteriile, coafurile, rochiile și șalurile erau
analizate.4
Principalul instr ument cu care am lucrat ziarul Moda ilistrată , periodic apărut săptămânal
începând cu 20 septembrie 1897, astfel, încă din primul număr al acestuia, se remarcă preocuparea
contin uă a femeii pentru modă, directorul acestui ziar afirmă ”Am trecut de epoca când femeea nu
știa decât să fie o păpușă, care toată ziua nu știa decât să stea în consultație cu modistele și
croitoresele. Acum majoritatea se ocupă singure de îmbrăcăminea lor și grație ziarelor de modă
fiecare familie devine un mic atelier pentru satisfacerea trebuințelor ei în această prvință.”5
Potrivit Codului toaletei civile, „toaleta unei femei prudente trebuie a fi în armonie cu averea
și posițiunea ce ocupă în lume. Prea multă simplitate ar trece în ochii lumii de avariție, și prea
multu luxu, s `aru lua dreptu vanitate și desordinu în equilibru afacerilor familiei”6 printre
obiceiurile vremii se poate remarca faptul că femeile pentru a părea că au piciorul mic purtau
încălțăminte strâmptă, astfel în aceeași lucrare, doamnele și domnișoarele sunt sfătuite să aleagă
încălțăminte potrivită „ Art.6 Nu purta nici uă dată pantofi sa u încălțăminte strâmtă , de nu voiesci
s`aibi umbletu de rață sălbatecă, dar nu purta nici prea lungi; încălțămintea se convine mai
nemeritu, este aceea ce va fi fassonată pe măsura piciorului. Art.7 Femeile ce voescu a -și face
piciorulu micu plătescu vani tatea lor, dobândindu ochi de găină, sau bătături care le face a avea un
mersu foarte desagreabilu.”7
Femeile trebuie să se îmbrace conform vârstelor l or deoarece, din dorința de a f i la modă,
acestea riscau să pară penibile, cele cu vârsta e cincizeci de ani îmbrăcându -se ca cele de douăzeci.
Bunul gust trebuia să primeze în alegerile făcute, iar femeile erau încurajate să -și pună la contribuție
creativitatea și să știe ce li se potrivește, ”nu trebuie să vă luați absolut după modă; o femeie
inteligentă, p ricepe și știe ce să aleagă tot ce -i vine bine, și anume ce se armonizează mai bine cu
persoana ei.”8
În 1893 editorul bucureștean Mișu Văcărescu remarcă faptul că moda nu a fost niciodată mai
capricioasă, croitorii lipsiți de imaginație au trebuit să se i nspire din toate epocile. Începând cu anul
1900, corsetul iese încetul cu încetul din uz. Siluetele suple și elastice urmează întocmai forma

4 Adrian Silvan Ionescu, Modă și societate urbană în România Epocii Moderne , Ed. Paideia, București, 2006, p. 145.
(în continuare se va cita: Modă și societate urmbană )
5 Cronica Modei, în revista: Moda ilustrată, București, numărul I, anul 1897, p. 2
6 Codulu toaletei civile, simplitate, hygiena, elegantia, București, Ed. Typographia Laboratorilor Români, 1870, p. 91.
(în continuare se va cita: Codulu toaletei civile)
7 Ibidem , p. 91.
8 Ibidem, p. 4.

4
corpului. Fustele se mulează pe șolduri și se evazează spre bază, marginea lor atinge pământul sau
se oprește la câ țiva centimetri deasupra lui. Acest model, special confecționat pentru plimbare
poartă denumirea de t rotteur. Corsajul -bluză, de altă culoare decât fusta, apare încă din 1895, iar în
1900, câștigă tot mai mult teren cu scopul constituirii unei toalete leje re, informale. Corsajul este
moale, mai amplu decât bustul purtătoarei, căzând în falduri spre centură. 9
În jurul anilor 1910, fusta devine din ce în ce mai strâmtă, la marginea de jos era cusută o
bandă de material textil solid care să o țină strânsă î n jurul gleznelor precum gura unui sac legat.
Denumirea dată de către umoriști acestui model a fost: rochia împiedicată, femeile trebuiau să
meargă cu pașii mărunți. Moda aceasta defavoriza dorința femeilor de a fi active în plan social și
științific într -o lume a bărbaților, această fustă reliefa caracterul decorativ și inactiv al femeii. 10
În acest context, silueta își pierde din nou naturalețea. „Forma de stalactită pe care o dădea
îmbrăcămint ea, amplă sus datorită gulerelor de blană și mantourilor, strânsă jos, era și ea
trecătoare”11 pentru a ușura mobilitatea, în partea de jos a fustelor, croitorii au practicat mici fante,
acestea erau bine ascunse între pliuri. O noutate o reprezintă și mânecile scurte până la cot, tăiate
deasupra sau dedesuptul lui. A fost introdus și modelul chimono.
Printre moda valoanelor și a dantelelor, se strecoară aspirațiile unor femei de a masculiniza
costumul lor, așa cum se întâmplase deja în America, motivând alegerea lor prin comoditate. Au
existat astfel în același timp două direcții ale modei, cel al partizanelor care preferau fustele cu
lungime trenantă și cel al modei masculinizate care își scurtează fustele lăsând să se vadă pe
dedesupt un fel de pantaloni de culoare neagră, care pot fi eleganți, nereușind însă să înlocuiască
fustele de mătase sau lână.12
Odată cu practicarea ciclismului se dezvoltă și o nouă vestimentație, dându -se astfel o nouă
șansă feminismului prin purtarea pantalonilor, Mița Biciclista (Maria Mihăescu), este una din
practicantele acestei mode, și anume, pantaloni bufanți, strânși sub genunchi, sau fusta -pantalon.
Tinerii erau îmbrăcați în tricouri de lână cu dungi orizontale la cel ca ciorapii și pantalonii, dar și
tinere în bluze albe cu mâneci și gulere înalte pe gâ t și jachete scurte până în tale, reliefau o lume
gălăgoiasă și colorată. Patinajul, de asemenea, era un sport care a prins foarte bine, a fost practicat
atât de elite cât și de oamenii de rând. Se dădeau până și baluri pe gheață unde se etalau ținute
distinse și se dansa vals.13
În această perioadă taiorul intră în preferințele doamnelor. „Dacă se oate vorbi de o modă
particulară a timpului nostru, apoi este costumul tailleur, discret, practic, totdeauna elegant, care

9 Adrian -Silvan Ionescu, Modă și societatea urbană ……. , pp. 162 -163.
10 Ibidem , p. 163.
11 Ibidem , p. 163.
12 Cronica modei , în revista : Moda ilustrată , București, numărul 12, anul 1897, p. 90.
13 Adrian -Silvan Ionescu , op. cit .: Moda și societatea urbană , p. 346.

5
este adoptat de câteva decenii și se po ate considera de o adevărată creație care nu acordă nici o
rivalitate în istoria contemporană a modei, nici copii, niciun plagiat, în sfârit o evidentă
creație.”14Lipsa de originalitate vestimentară este încă o dată subliniată „este un fel de revoltă ce ne
trezește moda actuală care suprimă tot ce -i practic, responsabil, de bun gust și trebuie să o spunem,
cu regret, că sunt foarte numeroase femeile cari o urmează cu entuziasm și poate cu adâncă părere
de rău. O urmează pur și simplu fiindcă este „moda”adică adoptată de majoritatea cai dau curentul
în direcția unui început […]. Cu toate acestea, în creațiile așa zise originale ale saloanelor moderne,
sunt trăsături plagiate cu multă artă și dibăcie, repetate după secole, bineînțeles cu un gust adptat
rafina mentelor timpurilor recente. Istoria modei nu este decât o continuă reîncepere, o veșnică
renaștere forțată și constantă. ”15
Coafura este de asemenea o preocupare pentru femei, felurile de a aranja părul sunt multiple,
buclele, grupate deasupra frunții sunt cele mai utilizate, acestea adăugate artificial facilitează
imediat execuția coafurii disimulând -o oricât ar fi de imperfectă. Astfel, inteligent coafată, orice
femeie, poate părea mai frumoasă, fiind valabilă și vice -versa.16
Conflictele armate au influențat moda. Sobrietatea vestimentară stăpânea lumea elegantă.
Era dictată atât din considerente morale cât și din considerente economice. În acest cadru, croitorii
civili au știut să profite creând veșminte inspirate de uniformel e militare, botezând anumite modele
cu numele unor iliștrii comandanți de oști sau cu numele localităților unde se dăduseră numeroase
bătălii. 17
Primul Război Mondial a ponderat excesele modei, importurile de materiale textile și de lux
fiind oprite. În ce ea ce privește coafurile acestea se simplifică. Astfel, femeile urmează exemplul
Reginei Maria și activează în spitale de campanie unde luxul nu îsi avea rostul: infirmierele purtau
uniformă albă (bluză, șofran și șorț ), iar capul era acoperit de o bonetă peste care se lega un fișiu de
mătase albă sau pânză. Părul nefiind vizibil, femeile au preferat să -l țină strâns în coc sau scurt. 18
În urma războiului s -a păstrat moda tunsorilor scurte, cu părul drept, tăiat la ceafă, breton pe
frunte și colțuri aduse p e obraz. Îl accesorizau cu panglicuțe prinse orizontal, pe frunte de culoare
albă sau neagră. Se mai pute au folosi și mici pene de struț, legate în mănunchiuri și frumos colorate
în gama generală a ținutei. Pălăriile erau din materiale moi, purtându -se înd desate pe cap și trase pe
ochi pentru a da un aer misterios.19

14 Moda și războiul, în revista: „Almanajul Sfetea. Ediție popula ră pe anul 1916, Librăria Sfetea”, București, 1916, p.
219.
15 Ibidem , p. 218.
16Cronica modei , in revizta : Moda ilustrată , București, în anul 1903, numărul 4867, p. 2.
17 Adrian -Silvan Ionescu, op. cit .: Moda și societatea urbană , p.225.
18 Idem , Stiluri în podoaba capilară , în Muzeul Național, vol. XVIII, București, 2006, p. 51.
19 Ibidem , p. 51.

6
În concluzie, diferențele înregistrate la nivel naționa l în perioada vechiului regat, s urprind
prin opoziția izbitoare dintre lux și sărăcie. Este o perioadă a schimbărilor, unde contrastele, la toate
nivelurile societății sunt o realitate istorică. Nimeni nu își putea face apariț ia în public îmbrăcat
neîngrijit , în c azul în care producea o neglijență își atrăgea disprețul și criticile vehemente dar și pe
cele ale cunoscuților. Risca să nu mai fi e primit în saloanele exclusiviste ale protipendadei sau în
cercurile înalte ale intelectualilor, dar și în locuri mai modeste, uneori în mahala . Singurii care
beneficiuau totuși de toleranță în ceea ce privește ținuta erau actorii și plasticienii, care er au
noncnformiști și se supuneau doar propriilor principii de cochetărie și rafinament. Consider că
vestimentația constituie o etichetă pentru orice persoană, părere pe care îmi permit să o generalizez,
afirmând că aceasta poate cata loga și o societate. Tem a cercetată nu are legătură cu problemele
majore din istoria societății noastre, ea marchează nivelul de trai, concepțiile pe care le avea
societatea precum și adevăruri general -valabile din prezent. În decursul anilor, c ostumul jucând rol
în prezentare și reprezentare. În viața de zi cu zi, chiar și în hainele obișnuite, sobre și decente,
exista o notă spectaculoasă pentru orice pisesă , aceasta își avea rolul bine definit și respectat
indiferent de avere sau statut social.

7

Bibliografie:

*** Istoria românilor , de la Independență la Marea Unire, vol VII, tom II, ediția a II -a, Ed.
Enciclopedică, București , 2015.

Lucrări speciale:
Ionescu Adrian Silvan, Modă și societate urbană în România Epocii Moderne , Ed. Paideia,
București, 2006.
Ionescu Adrian -Silvan , Stiluri în podoaba capilară, în Muzeul Național, vol. XVIII, București,
2006 .
Ionescu Adrian -Silvan , Moda românescă și modernizare europeană, în Muzeul Național XVI,
București, 2004.

Izvoare :
Dubeu Nicu -Filipinescu, Codul uzanțelor bunei societăți sau arta de a se purta plăcut în societate ,
Editura Jassy. Tipo -Litografia Buciumului Român, București, 1884 .
***Codulu toaletei civile, simplitate, hygiena, elegantia, București, Ed. Typographia Laboratorilor
Români, 1870.
Cronica Modei, în: Moda ilustrată ,București , anul 1897.
Cronica M odei, in: Moda ilustrată , București, în anul 1903.
Moda și războiul, în: Almanajul Sfetea. Ediție populară pe anul 1916, Librăria Sfetea , București,
1916 .