verosul paginii de titlu: [611477]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LITERE
SECȚIA DE ȘTIINȚELE INFORMĂRII ȘI DOCUMENTĂRII

CURSUL POSTUNIVERSITAR DE PROFESORI DOCUMENTARIȘTI

CENTRUL DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE:
SPAȚIU ȘI INSTRUMENT AL EDUCAȚIEI PENTRU INFORMAȚIE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC,
CANDIDAT: [anonimizat].univ.dr. Ion Stoica
Georgeta Bădău

BUCUREȘTI
2007

1 SUMAR

Argument p.2
Capitolul 1 : Amenajarea și gestionarea unui Centru de documentare și
informare (CDI) în funcție de rolul său pedagogi c și cultural

1.1. De la biblioteca școlară la CDI
1.2. Amenajarea și gestionarea unui CDI
p.3-9
Capitolul 2 : Centrul de documentare și informare : o structură
infodocumentară în slujba procesului educativ

2.1. Un nou furnizor de servicii în sistemul educativ: Centrul de documentare și
informare

2.2. Centrul de documentare și informare: instrument al educației pentru informație
p.10-12
Capitolul 3 . Integrarea demersului de cercetare documentară în practicile
pedagogice

3.1. Cercetarea documentară : obiectiv prioritar al Centrului de
documentare și informare
3.2. Când cercetarea documentară intră în sala de clasă: un exemplu de
colaborare a profesorului documentarist cu profesorul de disciplină
p.13-31
Concluzii
p. 32
Bibliografie generală. Webo grafie
p. 33-34

2 ARGUMENT
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informării și documentării în unitățile de învățământ
preuniversitar asistăm la o expansiune și o diversificare a surselor de informare. Dacă
fiecare profesor integrează (mai rapid sau mai lent) în câmpu l său disciplinar noile locuri și
suporturi ale informației, pentru instituția de învățământ rămâne crucială problema accesului
egal, facil și eficient al elevilor și cadrelor didactice la aceste resurse.
Conceperea și obținerea recunoașterii centrului de documentare și informare drept loc al
învățării prin colaborare interdisciplinară și instrument privilegiat al inovației pedagogice
reprezintă provocarea majoră a documentariștilor secolului 21. Rolul esențial al
profesorului documentarist va fi să cr eeze condițiile didactice propice achiziționării de
cunoștințe prin intermediul documentelor, să regândească gestionarea acestei structurii
infodocumentare în termeni pedagogici, să pună utilizatorul în centrul preocupărilor sale.
Generozitatea unor astf el de idei conținute și în obiectivele proiectului bilateral franco –
român „Education à l’information en milieu rural défavorisé/Educația pentru
informație în mediul rural defavorizat” ne-a făcut să acceptăm în anul 2000 provocarea
de a ne angaja, în calita te de absolvent: [anonimizat], în ceea ce am numit la momentul respectiv „bătălia pentru CDI”. Din acest
motiv (oarecum sentimental), în prima parte a lucrării noastre vom analiza contextul
apariției și evoluției acestor structuri infodocumentare în peisajul educativ românesc. Cea de
a doua parte a studiului nostru va prezenta modul de organizare și gestionare a unui CDI în
funcție de rolul pedagogic și cultural pe care îl joacă în unitatea școlară. U ltima parte a
studiului nostru va detalia punerea în practică a unor secvențe pedagogice în colaborare
interdisciplinară și va încerca să demonstreze în ce fel stăpânirea tehnicilor de căutare,
selectare, organizare, prelucrare și restituire a informației poate constitui o condiție sine qua
non a reușitei unui proiect pedagogic.
Nu ne propunem să demonstrăm că o structură infodocumentară de tipul CDI poate fi un
panaceu, dar sperăm ca discursul nostru să reușească a fi suficient de convingător pentru ca
existența unui CDI într -o unitate școlară să fie privită drept o soluție viabilă pentru
modernizarea actului educativ.

3

Capitolul 1
ORGANIZAREA ȘI GESTIONAREA
UNUI CENTRU DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE (CDI)
ÎN FUNCȚIE DE ROLUL SĂU PEDAGOGIC ȘI CULTURAL

1.1. DE LA BIBLIOTECA ȘCOLARĂ LA CDI
„Bătălia inteligenței începe la școală, unde dezvoltarea tehnologiilor informației și ale
comunicării răspunde atât exigențelor de formare a viitorilor cetățeni în domeniul utilizării noilor
mijloace de comunicar e ce le vor fi indispensabile, cât și punerii resurselor multimedia în serviciul
modernizării pedagogice ”, se preciza în 1997 în programul francez de acțiune guvernamentală
„Préparer l’entrée de la France dans la société de l’information ”1.
Interesul pen tru acest domeniu a fost constant și pe teren autohton, fapt ce explică, în parte,
multitudinea de proiecte și programe care s -au implementat în ultimul deceniu, printre care și
proiectul bilateral româno -francez „Educația pentru informație în mediul rural defavorizat ”,
proiect grație căruia au fost create centre de documentare și informare în sistemul de învățăm ânt
preuniversitar din România .
Reperele acestui proiect desfășurat de Ministerul Educației Naționale în colaborare cu
Serviciul de Cooperare și A cțiune Culturală din cadrul Ambasadei Franței la București au fost
stabilite prin Ordinul M.E.N. n r.5135/22.12.1999 . O primă evaluare externă a celor 11 centre de
documentare și informare din cinci județe pilot nominalizate de M.E.N. , respectiv Alba (Coleg iul
Național "Horia, Cloșca și Crișan" din Alba Iulia și Școala Generală „Iuliu Maniu” din Vințu de
Jos), Bistrița -Năsăud (Colegiul Național "Andrei Mureșanu" din Bistrița și Școala Generală din
Maieru) , Boto șani (Școala Generală din Flămânzi și Școala Gen erală din Ungureni) , Maramureș
(Colegiul Național "Mihai Eminescu" din Baia Mare și Școala Generală din Târgu -Lăpuș) , Sibiu
(Școala Generală Șeica Mare) și județul Neamț , județ care avea deja o colaborare in domeniu cu

1 Ragache, C.; Treut, Michel; Viger, J.P. Organiser l’espace C.D.I. Rouen: Rectorat de l’Académie d e Rouen, 2000,
p.21. Document disponibil și la adresa: http://www.ac rouen.fr/pedagogie/equipes/doc/spip/IMG/pdf/cdi_org.pdf

4 departamentul francez Marne, s-a rea lizat la finele anului 20012. În urma acestei evaluări s -a luat
decizia extinderii proiectului la nivel național. Această extindere a fost jalonată de următoarele
documente oficiale: O.M. nr. 3248/01.03.2002, O.M. nr. 3328/08.03.2002, O.M. nr.
3707/02.04.2 003, O.M. nr. 3278/23.02.2004. și s -a realizat în mai multe etape, după cum urmează3 :
• Etapa a doua (anul 2002) : 45 de unități școlare
• Etapa a treia (anul 2003) : 266 de unități școlare
• Etapa a patra (anul 2004) : 378 de unități școlare
• Etapa a cincea (anul 2 005): 490 de unități școlare

Pentru a facilita crearea unor centre de documentare și informare eficiente , s-au organizat în
țară și în Franța stagii de formare a cadrelor de conducere (inspectori școlari, directori de CCD,
directori de școli) și a profesorilor documentariști din județele, respectiv unitățile de învățământ
incluse progresiv în proiect.
În toamna anului 2004, o serie de documente referitoare la organizarea și funcționarea
acestor structuri infodocumentare (Regulamentul de organ izare și funcționare a centrelor de
documentare și informare, Statutul profesorului documentarist, Fișa postului profesorului
documentarist și Fișa de evaluare a profesorului documentarist ) au fost redactate de către membrii
ai echipei de formatori naționali , sub coordonarea responsabililor de proiect , înaintate spre aprobare
Ministrului Educației și Cercetării și publicate pe site -ul oficial al Ministerului4, iar un an mai târziu
la Universitatea din București a început formarea profeso rilor documentariști.

2 Din echipa de evaluatori au făcut parte: prof.dr.Gabriel Leah u – coordonatorul național al proiectului în perioada 2001 –
2005, prof. Jacques Faugeroux – șeful de proiect în perioada 2000 -2006 și trei reprezentanți ai Ministerului francez al
Educației Naționale.
3 Faugeroux, Jacques. Proiectul bilateral româno -francez « Educația pentru informație în mediul rural defavorizat »:
document prezentat la cursul postuniversitar de formare a profesorilor documentariști organizat de către Universitatea
din București, februarie 2006 .
4 Documentele pot fi consultate la ad resa: http://www.edu.ro/index.php/articles/c183 , secțiunea Formare și dezvoltare
resurse umane.

5

1.2. AMENAJAREA ȘI GESTIONAREA UNUI CDI
Articolul 2 din Ordinul MEC nr. 3328/ 08.03.2002 privind autorizarea Caselor C orpului
Didactic de a înființa centre de documentare și informare, definește astfel aceste structuri
infodocumentare : „centre de resurse pluridisciplinare care pun la dispoziția elevilor, cadrelor
didactice și comunității, informații pe suporturi diferite(fond de carte, reviste, casete audio, video,
CD-ROM -uri, calculatoare etc.), pun în practică proiecte de animație c ulturală, desfășoară
activități pedagogice, precum și activități de formare continuă pentru personalul didactic și
didactic auxiliar din învățământul preuniversitar ”.
Organizarea centrului de documentare și informare și gestionarea fondului documentar pot fi
considerate drept prime activități pedagogice ale documentaristului, activități prin care se asigură
condițiile achiziționării de cunoștințe prin intermediul instrumentului documentar.
Amenajarea spațiului CDI se face în funcție de specificul unității de învățământ. În general,
într-un CDI sunt clar delimitate următoarele spații5:
• spațiul de primire , împrumut și informare: amenajat în așa fel încât să permită atât gestionarea
împrumuturilor (în sistem tradițional și/sau informatizat), cât și activitate a cotidiană a
documentaristului (gestionarea comenzilor, evidența publicațiilor, cotarea, clasificarea și
catalogarea documentelor, crearea unor instrumente de difuzare a informației, evaluarea
activității CDI);

5 Toate i maginile provin din Centrul de Documentare și I nformare al Colegiului Național „Horea, Cloș ca și Crișan” din
Alba Iulia, creat prin reamenajarea b ibliotecii școlare în anul 2002, după o perioadă de doi ani (2000 -2002) în care cele
două structuri infodocumentare , bibliotecă și CDI, au coexistat .

6 • spațiul lucrăr ilor documentare (lucrări de referință, lucrări cu caracter științific) trebuie să fie
riguros organizat și dotat cu materiale de semnalare perti nente, clare, vizibile ( margareta
documentarelor6, etichete de semnalare, indicatoare de raft );
• spațiul pentru presă : dotat cu mobilier special de depozitare și prezentare a acestei categorii de
documente (suporturi înclinate, suporturi alveolare);

• spațiul lucrărilor de ficțiune (romane, poezii, povești, benzi desenate…); este de dorit ca
acest “colț de lectură” să fie amenajat astfel încât să poată reprezenta pentru cititori o oază de
liniște și confort: măsuțe joase, fotolii, plante, materiale decorative în culori vii;

• spați ul de afișaj și expoziții : poate fi amenajat atât în interiorul, cât și în exteriorul CDI (sala
profesorală, intrare î n CDI, intrare în instituție;

6 Propusă în 1983 de către C.R.D.P. din Grenoble (F ranța), așa -numita „margaretă a documentarelor” („la
marguerite des documentaires”) facilitează orientarea utilizatorilor în C.D.I. și reperarea documentelor prin asocierea
unui cod al culorilor la codul numeric reprezentat de cele zece clase principale al e Clasificării Zecimale Universale: 0 –
Generalități: negru; 1 – Filosofie: maro; 2 – Religie. Mitologie: roșu; 3 – Științe sociale : portocaliu; 4 – clasă liberă:
galben ; 5 – Științe naturale: verde; 6 – Științe aplicate : albastru; 7 – Arta. Distracții. Sp ort : violet; 8 – Limbi.
Lingvistică. Literatura : gri; 9 – Istorie. Geografie: alb. Cele 10 clase principale ale C.Z.U. sunt dispuse pe cele 10
petale colorate ale unei margarete, de unde denumirea de „margaretă a documentarelor” sau „floare a documentare lor”

7 • spațiul destinat orientării școlare și profesionale: dotat cu suporturi speciale și funcționale,
mese de lucru , un spațiu de afișare a informațiilor cu privire la viața școlară, concursuri,
dinamica pieței muncii etc;
Alte spații specifice pot fi amenajate fie în interiorul CDI, fie în anumit e săli -satelit:
• spațiul destinat activităților de grup : acest spațiu poate fi amenajat în interiorul CDI sau poate
fi o anexă a sălii de documentare, permițând elevilor să lucreze pe grupe, sub supravegherea
documentaristului sau a unui cadru didactic, fă ră a-și deranja colegii;

• spațiul audio -vizualului : în afara aparaturii specifice (televizor, video, radio -casetofon, boxe,
căști, ecran de proiecție, retroproiector), acest spațiu va fi echipat astfel încât să permită
primirea unui număr minim de 15 el evi;

• spațiul informatic : echipat, în afara posturilor informatice, cu un video -proiector și un ecran,
având în vedere faptul că polul informatic al CDI se poate dovedi insuficient pentru organizarea
unor ședințe de inițiere a elevilor în utilizarea resur selor multimedia. Este bine ca monitoarele să
fie astfel amplasate încât să fie vizibile de la biroul documentaristului, mai ales dacă toate
calculatoa rele sunt conectate la Internet;
• spațiul de documentare pedagogică: dotat cu un fond documentar adaptat cerințelor de
lectură și informare ale principalilor săi utilizatori, cadrele didactice; este util ca acest spațiu să
dispună de mese de lucru și de cel puțin un post informatic;

8 • spațiul de multiplicare : trebuie să aibă în dotare unul sau mai multe copia toare și să dispună de
un bun sistem de ventilație;
• spațiul de arhivare , organizat în afara CDI, poate servi depozitării fondului documentar vechi,
rar consultat, colecțiilor speciale sau păstrării, în condiții de securitate optimă, a aparaturii
audio -vizuale și a materialului informatic.
Foarte adesea , mai ales în centrele de documentare și informare mici, delimitarea strictă a
acestor spații nu este posibilă. Este important însă ca centrul de documentare și informare să fie
funcțional și să poată răspunde prin dispunerea mobilierului, aparaturii și a fondului documentar
misiunii sale fundamentale: inițierea elevilor în tehnicile de căutare, selectare, organizare,
prelucrare și restituire a informației .
După cum s -a văzut și din această scurtă prez entare , mobilierul CDI diferă de cel al sălilor
de clasă, este agreabil, confortabil și solid ( mese de lucru individuale, ușor de deplasat în funcție de
specificul activităților CDI, mese speciale pentru posturile informatice, foto lii pentru spațiul lectur ii
de plăcere , suporturi speciale pentru documentele audiovizuale , etajere solide și cu înălțime
adaptată publicului majoritar ).
Gestionarea fondul ui documentar al unui centru de docu mentare și informare
presupune realiza rea următoarei serii de activități :
• analiza de nevoi
• gestionarea comenzilor
• achiziționarea propriu -zisă
• evidența publicațiilor
• prelucrarea documentelor
• difuzarea informa țiilor
• evaluarea activității centrului de documentare și informare prin mijloace specifice.

Toate aceste activități se află într -o relație de strânsă interdependență, după cum se observă și
din schema următoare, adaptată după lucrarea Le Livre bleu des enseignants -documentalistes ,
lucrare publicată cu câțiva ani în urmă de către Centrul Regional de Documenta re Pedagogică
(C.R.D.P .) al l’Academiei Orléans -Tours7:

7 Le Livre bleu des enseignants -documentalistes . Orléans: C.R.D.P. de l’Académie d’Orléans -Tours, 2002, p.37.

9

Tema și dimensiunea studiului nostru nu ne îngăduie să prezentăm în detaliu aceste
activități. Le -am trecut în revistă pentru a aminti că între recepția unei comenzi și momentul în ca re
documentele nou -intrate în fondul documentar al C.D.I. ajung la raft, deci la dispoziția
utilizatorului, există o serie de activități (verificare, ștampilare, înregistrare/evidență globală și
individuală, cotare, indexare/clasificare, catalogare, echipa re și distribuire a documentelor la raft)
care constituie o latură a muncii de responsabil al unui C.D.I. (bibliotecar sau profesor
documentarist) foarte puțin cunoscută utilizatorului, mare devoratoare de timp, dar absolut necesară
pentru ca centrul de do cumentare și informare să -și poată îndeplini misiunea sa pedagogică. Un
C.D.I. în care domnește dezordinea nu este doar inutilizabil, dar poate fi chiar nefast din punct de
vedere pedagogic. Inițierea în spiritul ordinii și al rigorii nu se poate realiza c u un instrument
neorganizat. „Dincolo de acest prim efort de organizare metodică a accesului la resursele
documentare, școala trebuie să -i învețe pe elevi să stăpânească accesul la această informație. Și cu
cât informația este mai bogată, cu atât exercițiu l este mai dificil”, afirma, în prefața unei lucrări
publicate în 1998 de către Centrul Regional de Documentare Pedagogică din Poitiers, Jean -Louis
Durpaire, directorul de atunci al instituției8. Se înțelege că acest „exercițiu” trebuie efectuat în mod
constant și cu profesionalism de către întreaga echipă pedagogică din care face parte și profesorul
documentarist.

8 Abramé, Alexis . Activités documentaires à l’école: Outils pour BCDI 2 Ecole . Poitiers: C.R.D.P. de Poitou –
Charentes, [1998], p.3.

10 Capitolul 2
CENTRUL DE DOCUMENTARE SI INFORMARE :
O STRUCTURA INFODOCUMENTARA IN SLUJBA
PROCESULUI EDUCATIV

2.1. UN NOU FUNIZOR DE SERVICII Î N SISTEMUL EDUCATIV: CENTRUL DE
DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
Asemenea turismului, transporturilor, comerțului, culturii, sănătății, învățământul face parte
din sectorul terțiar, numit și al serviciilor. În înțelesul Ordonanței de urgență nr.75 din 12 iulie
2005, privind asigurarea calității educației, publicată în Monitorul Oficial nr.642 din 20 iulie 2005 :
a) educația se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională
inițială ș i continuă;
b) organizația furnizoare de educație este o instituție de învățământ, o organizație
nonguvernamentală sau o societa te comercială , care, potrivit statutului, desfășoară activităț i ori
programe legal autorizate de formare inițială sau continuă ;
c) pr ogramele de studii concretizează oferta educa țională a unei organizații furnizoare de
educaț ie;
d) beneficiarii direcț i ai educației sunt elevii și studenții, precum ș i persoanele adulte
cuprinse într -o formă de educaț ie;
e) beneficiarii indirecți ai educației sunt angajatorii, angajaț ii, familiile benef iciarilor direcți
și, într -un sens larg, întreaga societate;
f) cadrul național al califică rilor cuprinde în mod progresiv ș i corelat gradele, diplomele sau
certificatele de studiu care atestă nivelurile distincte de calificare , exprimate î n termenii
rezul tatelor în învăț are.
Spre deosebire de producerea unui bun tangibil, producerea unui serviciu care răspundă
nevoilor și așteptărilor beneficiarului de servicii nu poate fi concepută fără contribuția directă a
acestuia. Ori, tocmai aceasta colaborare între producătorul de servicii și beneficiarul de servicii,
așadar între cel care produce și cel care oferă constituie ceea ce economiștii au numit servucție,
neologism creat prin contopirea termenilor de „serviciu” și „producție”. P. Eiglier și E. Langeard9,
au propu s într-o lucrare apărută în 1987, „ La servuction : le marketing des services” neologismul

9 P. Eig ler; E. Langeard. La servuction : le marketing des services . McGraw Hill, 1987. Apud: http://www.cyber.uhp –
nancy.fr/demos/MSL -DEM/premcha/premsec.html .

11 „servuction” („servucție” ) pe care l -au definit în felul următor : organizarea sistematică și coerentă a
tuturor elementelor fizice și umane ale interfeț ei client -întreprindere necesare unei prestări
corespunzătoare d in punct de vedere calitativ și ale cărei nivele de calitate au fost determinate ».
Transpus în contextul centrelor de documentare și informare, conceptul de servucție permite
punerea în eviden ță a mai multor nivele de servicii pe care acesta le poate oferi utilizatorilor săi10 :
• un serviciu de tip paliativ în care documentaristul face în locul elevului demersul de
cercetare documentară (spre exemplu, îi furnizează o listă bibliografică pe o temă dată);
• un simplu serviciu de punere la dispoziție a spațiului și a resurselor C.D.I. , utilizatorul fiind
cel care, în deplină autonomie, realizează cercetarea;
• parcurgerea împreună cu elevul a unui demers de cercetare documentară care să -l ajute pe
acesta să devină autonom, să dobândească prog resiv capacitatea de „a stăpâni informația”.

2.2. CENTRUL DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE: INSTRUMENT AL
EDUCAȚIEI PENTRU INFORMAȚIE
Conceptul de « stăpânire a informației » («maîtrise de l'information») a apărut graț ie unor
tendințe de promovare a formării așa -numitelor abilități pentru informație, tendințe manifestate în
diferite părți ale lumii începând cu a doua jumătate a secolului XX. Profilul persoanei instruite
pentru informație este însă același, indiferent de frontierele geografice. Iată, spre exemplu, cum sunt
definite într -un document apărut în SUA în anul 1998, referitor la normele școlare de instruire
pentru informație și tehnologie 11, cele câteva elemente care caracterizează o persoan ă educată
pentru info rmație. O astfel de persoană este capabilă să identifice și să articuleze nevoile de
informare , să identifice și să selecteze sursele de informare corespunzătoare , să formuleze și să
efectueze în mod eficient strategiile de cercetare adecvate diferitele t ipuri de resurse documentare ,
să evalueze în mod critic informația căutată , să organizeze, să sintetizeze, să integreze și să pună în
practică informația găsită , să comunice demersul de cercetare realizat , să înțeleagă structura
mediului informațional și procesul prin care informația este produsă, organizată și difuzată , să
înțeleagă ordinea publică și exigențele morale referitoare la accesul la informație și utilizarea
acesteia.

10 MOLLARD, Michèle. Le management pédagogique : Plaidoyer pour une réhabilitation de la notion de servi ce et
une “économie de la pédagogie” . In INTER CDI, nr. 153/1998, p.6 -10
11 Wisconsin’s Model Academic Standards for Information & Technology Literacy . Madison, WI: The
Department, 1998. http://www.madison.k12.wi.us/lms/infolit/MMSDK12InfoLitStand.pdf

12 Este de la sine înțeles că nici o persoană, nici o unitate ș colară și nici o structură
infodocumentară nu poate crea singură astfel de indivizi, că se impune colaborarea permanentă
între corpul profesoral și specialiștii științelor informării și comunicării. Centrul de documentare și
informare poate fi locul potrivit în care aceas tă colaborare să devină vizibilă și eficientă. Orice
derive, fie ele pedagogice, fie ele gestionare vor trebui evitate .
În condițiile în care în sistemul educativ românesc nu există încă anumite dispozitive
pedagogice de tipul celor din sistemul educativ francez – IDD(itinéraires de découverte), ECJS
(éducation civique juridique et sociale), TPE (travaux personnels encadrés), PPCP (projets
pluridisciplinaires à caractère professionnel) , veritabile instrumente ale inovației pedagogice
asigurând prezența re gulată la C.D.I. a elevilor și a cadrelor didactice, colaborarea documentarist –
echipă pedagogică rămâne în tinerele centre de documentare și informare românești o chestiune de
voință personală. Care ar fi axele principale ale acestei colaborări ? Ce tipu ri de activități se pot
realiza în și prin centrul de documentare și informare ? Încercăm să răspundem la aceste întrebări
prin enumerarea următoare : educația pentru informație (prezentarea CDI și a tipurilor de resurse,
ședințe de inițiere în utilizarea instrumentelor de căutare a informației și a tehnici i de întocmire a
diferitelor produse do cumentare: dosar, expozeu, sinteză, afiș ) ; dezvoltarea gustului pentru
lectură (concursuri de lectură, ateliere de creație literară, editarea unor reviste școlare, albume BD,
romane -foto, cluburi de lectură, întâlniri cu autori, ilustratori, ziariști ); educația pentru orientarea
școlară și profesională (întâlniri cu personalități din diferite domenii, vizite, vizionarea/audierea
unor emisiuni radio -tv, dezbaterea un or articole din pr esă, prezentarea unor meserii) ; educația
artistică și culturală (spectacole, vizionări de filme, cluburi, expoziții, c oncursuri, schimburi
culturale); educația civică (inclusă, într -un fel sau altul, în fiecare activitate organizată de c ătre
comunitatea educativă) : acțiuni de educare pentru protecția civilă, viața privată, sănătate, securitate
personală, protecția mediului, drepturile omului, acțiuni de educare pentru respectarea normelor
formale și infor male ale vieții școlare/sociale.
Trebuie remarcate, de asemenea, încercările timide de creare a disciplinei „documentare” prin
introducerea unor cursuri opționale în câteva dintre unitățile de învățământ din România în care au
fost amenajate și funcționează, cu rezultate bune, centre de d ocumentare și informare12.

12 Programa pe care am elaborat -o pentru cursul opțional de „Inițiere în cercetarea documentară” destinat elevilor din
clasa a IX -a de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia a fost publicată în lucrarea noastră Inițiere
în cercetarea doc umentară : Partea I. Alba Iulia, 2004, p. 70 -73 și poate fi consultată on -line pe site -ul
www.didactic.ro.

13

Capitolul 3
INTEGRAREA DEMERSULUI DE CERCETARE DOCUMENTARĂ
ÎN PRACTICILE PEDAGOGICE

3.1. CERCETAREA DOCUMENTARĂ: OBIECTIV PRIORITAR AL CENTRULUI DE
DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
Termenul de “cercetare documentară”, utili zat pentru prima dată în 1950 de către Kelvin N.
Moers, are astăzi mai multe accepțiuni. “Le Dictionnaire encyclopédique de l’information et de la
documentation”, apărut la editura pariziană “Nathan” în 1997, citează trei dintre ele: operația prin
care do cumentele sunt selectate din fondul documentar la cererea unui utilizator; furnizarea, în
funcție de o cerere bine definită de utilizator, a unor elemente de informare documentară
corespunzătoare; un răspuns mai mult sau mai puțin elaborat la o cerere a ut ilizatorului, răspuns
care trebuie să conducă la realizarea unui anumit produs documentar (bibliografie, sinteză etc).
Se vorbește, în general, despre două tipuri de cercetare documentară:
1. cercetarea documentară punctuală : presupune o simplă prelevare de informații, respectiv
găsirea unui răspuns la o anumită întrebare vizând viața școlară, un subiect studiat, un anumit
eveniment, un domeniu specific; cercetarea documentară punctuală reprezintă o etapă foarte limitată
în timp, parcursă în cadrul și în serviciul unui proiect global;
2. cercetarea documentară de lungă durată: constituie ea însăși obiectul unui proiect; un astfel
de demers are un dublu scop: primul este acela de a găsi informațiile căutate, deci de a găsi
răspunsuri la anumite întrebări; c el de al doilea, de fapt cel mai important, este ca elevul să se
înscrie într -o metodologie de cercetare, așadar să învețe să caute și nu doar să găsească un
document sau altul.
Extrem de importantă este rigoarea cu care sunt planificate diferitele etape c e vor fi parcurse
pentru a se ajunge la produsul documentar dorit, realizarea unei sarcini precise de către fiecare
membru al grupului de lucru și respectarea termenelor fixate.
Vom parcurge în cele ce urmează etapele unui demers de cercetare documentară .
Orice demers de cercetare documentară începe cu definirea obiectivelor și clarificarea
subiectului (etapa 1) (ce anume caut, când și unde caut, de ce am nevoie pentru a realiza sarcina
de lucru , cu cine voi lucra la realizarea ei ).

14
Clarificarea subiect ului presupune găsirea unor răspunsuri adecvate la întrebări de tipul:
a) Care este domeniul căruia îi aparține subiectul ales ? Spre exemplu, în întrebarea „Care
este rolul televiziunii în amplificarea în ultimii trei ani a violenței din mediul școlar româ nesc?”
ceea ce ne interesează în mod prioritar nu este televiziunea , ci amplificarea actelor de violență în
unitățile de învățământ din România.
b) Care sunt limitele subiectului urmărit? Răspunsurile pertinente la această întrebare mă vor
ajuta să evit dev ierea de la subiect. Urmărind exemplul nostru, este vorba despre:
b.1. abordarea influenței televiziunii și nu a totalității mijloacelor de informare a maselor
(radio, televiziune, presă etc.), abordarea problemei violenței în mediul școlar și nu în societ ate,
așadar o delimitare calitativă a subiectului;
b.2. abordarea problemei violenței în mediul școlar din România și nu dintr -un alt spațiu
geografic, deci o delimitare spațială ;
b.3. urmărirea evoluției fenomenului în perioada actuală, ceea ce înseamnă o delimitare
temporală .
c) Care sunt problemele ridicate de subiectul ales ? Răspunsul la această întrebare permite
degajarea unor piste de cercetare și elaborarea unui plan provizoriu . În exemplul nostru,
accentul se pune pe relația logică de cauză -efect , dar ceea ce interesează în mod deosebit sunt
efectele promovării violenței reale și acelei ficționale în emisiunile de televiziune.
d) Care este natura exactă a ceea ce mi se cere? Răspunsul la această întrebare înlătură
posibilitatea unor devieri de la sub iect. In cazul nostru , se cere o prezentare a unei stări de lucruri și
nu o explicație sau o previziune.
e) Cum trebuie să tratez subiectul? Întrebarea vizează forma de restituire a informației:
expozeu oral, dosar documentar, expoziție, expozeu oral, dezb atere etc. De această formă de
restituire a informației depinde în mod hotărâtor natura documentelor care vor trebui selecționate.
Căutarea surselor de informare (etapa a 2 -a) presupune identificarea acelor documente
care conțin informații referitoare la tema mea de cercetare. Pentru ca elevii să fie capabili să -și
caute sursele de informare în CDI ei vor trebui să cunoască , înainte de toate, modul de organizare
fizică și intelectuală a centrului de documentare și informare (spațiile specifice, sistemul de cotare,
modul de organizare a colecțiilor, instrumentele de acces la colecții de care dispune centrul de
documentare și informare și modul lor de utilizare), precum și drepturile și obligațiile pe care le au
în calitate de utilizatori și care sunt stabili te prin Regulamentul intern de organizare și funcționare
al respectivei structuri infodocumentare. Nu poate fi vorba de a reduce această etapă importantă la

15 reținerea documentului aflat la îndemână, pe cea mai apropiată etajeră din CDI sau la redarea
datel or găsite în prima enciclopedie răsfoită.
În funcție de nivelul de cunoștințe și vârsta publicului țintă, precum și în funcție de timpul
alocat documentării în diversele proiecte disciplinare sau pluridisciplinare derulate de către echipa
pedagogică, pro fesorul documentarist va adapta informațiile prezentate în capitolul 2 ale lucrării
noastre și le va prezenta elevului într -o formă accesibilă lo r cu parcurgerea următoarelor momente:
1) prezentarea obiectivelor secvenței documentare
2) verificarea cunoștințel or anterioare
3) transmiterea noilor cunoștințe
4) activitatea practică a elevilor
5) evaluare
Prezentăm, pen tru exemplificare, un modul de 6 ore, destinat familiarizării elevilor cu
modul de organizare a centrului de documentare și informare și cu diferitele tipu rile de resurse pe
care acesta le pune la dispoziția utilizatorilor săi.
Ședința nr.1: Regulamentul de organizare și funcționare a CDI
Prezentarea obiectivelor:
La sfârșitul celor 50 de minute, elevii vor fi capabili:
• să precizeze momentele în care centrul de documentare și informare este deschis
pentru public;
• să explice modul în care se efectuează împrumutul/restiuirea de documente
aparținând centrului de documentare și informare;
• să enumere 2 -3 drepturi și îndatoriri pe care le au în calitate de utilizat ori ai centrului
de documentare și informare.
Transmiterea de noi cunoștințe : lectura comentată a Regulamentului de organizare și funcționare a
CDI, analizarea unui material de prezentare a CDI (pliant, album, casetă video) și compararea celor
două documen te distribuite elevilor.
Activitate practică: Simularea unui prim împrumut de documente, respectiv a restituirii la termen a
unei publicații împrumutate; observații ale grupului de elevi; simularea solicitării de utilizare a
Internetului pentru căutarea un ei informații; observații ale grupului de elevi și explicații
suplimentare oferite de către profesorul documentarist.
Evaluare: Completarea de către elevi a chestionarului de evaluare prezentat mai jos, punere în
comun și corectare cu ajutorul documentelor de lucru distribuite elevilor la începutul ședinței.

16 Chestionar de evaluare:
1. Centrul de Documentare și Informare este deschis ….ore/săptămână
2. Centrul de Documentare și Informare este sub responsabilitatea următoarelor
persoane: ……………… ……………………………………………………………… .

3. Pot împrumuta documente de la CDI : 1) elevii, cadrele didactice și toți angajații din
școala noastră; 2) toți cititorii.
4. Se consultă /nu se consultă documente audiovizuale și electronice personale.
5. Elevii sunt/nu sun t autorizați să oprească sau să pună în fun cțiune aparatele existente în
CDI (televizor, video, casetofon, calculator).
6. După consultarea unui document, acesta trebuie: 1) așezat corect la locul său; 2) așezat pe
biroul de lucru al documentaristului; 3 ) lăsat pe una din mesele din CD I.
7. Nu se deschid, modifică sau șterg fișierele altcuiva. Adevărat/Fals
8. Se pot împrumuta maxim 3/5/2 documente.
9. Documentele audio -vizuale pot fi împrumutate pentru o perioadă scurtă. Da/Nu.

Ședinț a nr.2: Organizarea s pațiului CDI
Prezentarea obiectivelor:
La sfârșitul celor 50 de minute, elevii vor fi capabili:
• să distribuie c orect în spațiile specifice CDI diferite categorii de documente:
monografice, periodice, audiovizuale și electronice;
• să se orienteze în CDI cu ajutoru l signalecticii și a planului CDI ;
• să completeze un plan al CDI cu date referitoare la spațiile sale specifice.
Verificarea cunoștințelor anterioare: condițiile în care utilizatorul poate beneficia de spațiul,
resursele și activitățile organizate în CDI.
Transmiterea de noi cunoștințe : prezentarea CDI și explicarea modului de dotare a diferitelor
spații cu resurse docuentare și echipamente, expli carea modului de orientare în CD I cu ajutorul
signalecti cii, a planului și pliantelor CDI (un document de l ucru adaptat vârstei elevilor și nivelului
lor de cunoștințe poate fi realizat pornind de la informațiile prezentate în capitolul 2 al lucrării
noastre și distribuit la începutul ședinței sau du pă prezentarea centrului de doc umentare și
informare).
Activit ate practică: Distribuirea documentelor în spațiile specifice cu ajutorul etichetelor de
semnalare și a l planului CDI , indicarea aparatelor cu care pot fi consultate diferitele categorii de
documente pe un alt suport decât hârtia.
Evaluare: Completarea de către elevi a fișei de evaluare prezentate mai jos, punere în comun și
corectare cu ajutorul documentelor de lucru distribuite elevilor la începutul ședinței.

17 Fișă de evaluare:
Priviți cu atenție planul Centrului nostru de Documentare și Informare. Co lorați spațiile
menționate în lista de mai jos conform indicațiilor din stânga. Nu ezitaț i să vă deplasați în
CDI, dacă acest lucru vă ajută să dați răspunsul corect !
o Portocaliu : biroul documentaristului
o Maro : suport pentru ziare și reviste
o Galben: mobi lier special pentru televizor, videoplayer, combină muzicală ,
retroproiector
o Roșu : mobilier pentru depozitarea hainelor și a genților
o Albastru: raft uri pentru lucrări documentare
o Verde : raft uri pentru pentru lucrări de ficțiune
o Mov : posturi informatice pen tru elevi
o Negru: panouri de afișaj și expoziții
o Roz: cataloagele CDI (alfabetic și sistematic)

Ședinț a nr.3: Tipuri de resurse din CDI
Prezentarea obiectivelor:
La sfârșitul celor 50 de minute, elevii vor fi capabili:
• să trieze diferite tipuri de resurse ale centrului de documentare și informare în
funcție de un anumit criteriu: suport, mod de apariție, conținut ;
• să facă diferența între o lucrare științifică (documentar) și o lucrare de ficțiune;
Verificarea cunoștințelor anterioare : organizarea spațiulu i CDI și localizarea documentelor
Transmiterea de noi cunoștințe : prezentarea succintă a diferitelor tipuri de resurse CDI : carte,
periodic, afiș, casete, discuri compacte, diapoz itive,hărți etc. și a modului de consultare a lor
utilizând aparatura din CDI ; explicarea diferitelor posibilități de grupare a documentelor în funcție
de anumite criterii (distribuirea unui document de lucru individual la finalul explicațiilor teoretice
oferite de către profesorul documentarist).
Activitate practică: Trierea unui lot de documente în funcție de criteriile „suport”, „conținut”.
Evaluare: Bilanț oral al achizițiilor documentare . Completarea de către elevi a fișei de evaluare
prezentate mai jos, punere în comun și corectare cu ajutorul documentelor de lucru distribuite
elevilor la începutul ședinței.

18

Chestionar de evaluare:
1. Lucrări documentare sau lucrări de ficțiune ?

– romane
– poezie
– teatru
– benzi desenate
– povești
– nuvele
– legende – dicționare
– enciclopedii
– atlase
– hărți
– lucrări cu caracter științific

3. Ziarele și revistele pot fi reunite sub termenul generic de :
a. dosare
b. cataloage
c. periodice

4. Priviți cu atenție următoarele documente și asociați -le litera corespunzătoare categ oriei în
care pot fi încadrate în funcție de:
4.1. modalitatea de apariție:
a. documente monografice
b. periodice
4.2. suport:
a. documente audiovizuale
b. documente electronice
c. documente pe suport de hartie
4.3. conținut:
a. lucrări de ficțiune
b. lucrări documentare

1 : ….
2 : …
3 : …
5.

6: …
7: …
8: …
9: …

19
Ședințele nr. 4 și nr.5: Cotarea publicați ilor. Organizarea colecțiilor CDI
Prezentarea obiectivelor:
La sfârșitul celor 100 de minute, elevii vor fi capabili:
• să atribuie, cu ajutorul margaretei documentarelor, o clasă C.Z. U. principală unui
document în funcție de conținutul său;
• să stabilească, utilizând sistemul francez de c otare, cota unui document din CDI ;
• să explice semnificația combinației alfanumerice din structura unei cote sistematico –
alfabetice;
• să identifice și să ordoneze la raft un document căreia i se cunoaște cota.
Verificarea cunoștințelor anterioare : tipur i de documente specifice unui CD I.
Transmiterea de noi cunoștințe : explicarea sistemulu i de organizare a colecțiilor CD I (cu ajutorul
unei fișe de lucru di stribuite fiecărui elev); prezentarea a două reprezentări grafice ale sistemului de
clasificare utilizat într -un CDI (margareta și tucanul documentarelor); explicarea modului de
stabilire a cotei unui document; prezentarea modului d e organizare a colecțiil or în CDI în funcție de
diferitele sisteme de cotare utilizate în CDI (ex.: cotă alfabetică – specifică, în general, lucrărilor de
ficțiune, alfanumerică – specifică documentarelor, cronologică – specifică publicațiilor periodice, pe
nivele – specifică manu alelor școlare).
Activitate practică: Atribuirea de către elevi a unei clase C.Z.U. p entru un lot de documente din
CDI, argumentarea alegerii și discutarea situațiilor speciale (ex.lucrări care pot fi încadrate în mai
multe domenii, ordonarea periodicelor, ordonarea documentelor de referință, ordonarea manualelor
școlare); stabilirea cotei și ordonarea alfabetică la raft a documentelor, identificarea la raftul cu
acces liber a unui document căruia i se cunoaște cota.
Evaluare: Bilanț oral al achizițiilor. Completarea de către elevi a chestionarului de evaluare
prezentat mai jos, punere în comun și corectare cu ajutorul documentelor de lucru distribuite
elevilor la începutul ședinței.

20

Chestionar de evaluare:

1. Margareta documentarelor (fig.1) vă permite să reperați documentele mai ușor. Fiecărei clase
principale din Clasificarea Zecimală Universală îi corespunde o culoar e. Posterul realizat în 1999
de către C.E.D.I.S. (Centre d'Etude et de la Documentation et de I'information Scolaires)
(fig.2) vă oferă în altă variantă grafică asocierea culoare -cod numeric (sursa: http://www.ac –
versailles.fr/cedis/productions/015.htm). C e asemănări și ce deosebiri puteți identifica între cele
două reprezentări grafice ? Pe care dintre ele ați prefera -o pentru Centrul nostru de Documentare și
Informare ? Priviți cu atenție și tabelul de mai jos :
Clasificarea Dewey Clasificarea Zecimală U niversală
000 Generalități 0 Generalități
100 Filozofie și psihologie 1 Filosofie
200 Religie 2 Religie
300 Științe sociale 3 Științe sociale
400 Limbi. Lingvistică 4 Clasă liberă
500 Științe naturale și matematică 5 Științe naturale
600 Științe apl icate 6 Științe aplicate
700 Arte 7 Arta. Distracții. Sport
800 Literatură și retorică 8 Limbi. Lingvistică. Literatura
900 Geografie și istorie 9 Istorie. Geografie

2. Citiți cu atenție prezentările următoarelor lucrări și stabiliți pentru fiecare cl asa C.Z.U.
principală:
2.1. Cele opt povestiri despre adevăratul comportament creștin, reunite în această lucrare, constituie
un minunat dar pentru copii ele reușind, prin frumusețea și sensibilitatea narațiunii, să le modeleze
sufletul și mintea. ………………
2.2. Autoarea prezintă modul în care poate fi realizată expunerea rațională a unei teme filosofice
într-o manieră cât mai convingătoare, organizând riguros ideile și cunoștințele și oferind în felul
acest un veritabil instrument pedagogic, care conține meto de și reguli de cercetare necesare pentru

21 elaborării unui comentariu de text sau alcătuirii unei disertații. ………….
2.3. Lucrare menționează noile medicamente înregistrate și intrate în uzul curent în ultima perioadă,
evidențiate cu denumirile comerciale și monografiile aferente la denumirea comună internațională.
…………
2.4. „…Nu înțeleg cum poți iubi un cârd de pasări care tocmai au încercat să te ucidă.“ Citind
răspunsul pe care îl primește învățăcelul Fletcher de la maestrul său, veți descoperi sensul ac estei
parabole moderne. ……………
2.5. Acest ghid îi spune cititorului tot ceea ce trebuie să știe și să vadă pe Coasta de Azur.
Informațiile culturale și istorice,sfaturile practice de călătorie, adresele de călători și numeroasele
hărți fac din această lucra re un instrument prețios pentru pasionații de călătorii. ………..

3. Alegeți din lista de mai jos titlul corespunzător prezentărilor de la exercițiul precedent.
Argumentați alegerea făcută.
3.1.Agenda medicală 2005
3.2.Jacqueline Russ. Initieri in filozofie
3.3.Darul îngerului. Povestiri creștine pentru copii
3.4.Claudiu -Viorel Săvulescu. Coasta de Azur – Ghid turistic
3.5. Richard Bach. Pescărușul Jonathan Livingston

4. Stabiliți cotele corespunzătoare lucrărilor de mai sus și ordonați -le alfabetic:

4.1. ………. ; 4.2. ………. ; 4.3. ………. ; 4.4. ………. ; 4.5. ………. .

Ședința nr.6: Elementele de identitate ale unei cărți
Prezentarea obiectivelor:
La sfârșitul celor 50 de minute, elevii vor fi capabili:
• să identifice principalele elemente de identitate ale unui document monografic
(carte);
• să facă diferența între o mențiune de responsabilitate principală și una secundară;
• să repereze o informație într -o carte folosind cuprinsul sau indexul lucrării.
Transmiterea de noi cunoștințe : prezentarea unor lucrări monogr afice din diferite domenii și
comentarea împreună cu elevii a diferențelor constatate din punctul de vedere al distribuției
diferitelor elemente de identitate; clarificarea termenilor dificili: serie, colecție, mențiune de
responsabilitate, ISBN (fișă de l ucru individuală);
Activitate practică: Identificarea elementelor de identitate pentru câteva documente monografice:
dicționar, enciclopedie, atlas, album, lucrare științifică, operă literară; analizarea cotei lucrărilor
supuse observației; exersarea capa cității de identificare rapidă și corectă a unei informații cu
ajutorul cuprinsului , a indexului de nume/de cuvinte -cheie; clarificarea unor termeni dificili cu

22 ajutorul dicționarelor generale sau de sinonime.
Evaluare: Bilanț oral al achizițiilor.Complet area de către elevi a chestionarului de evaluare
prezentat mai jos, punere în comun și corectare cu ajutorul documentelor de lucru distribuite
elevilor la începutul ședinței.
Chestionar de evaluare:

1.Asociază fiecărui element din lista de mai jos numă rul imaginii corespunzătoare:

• prima copertă :
• pagina de gardă :
• pagina de titlu:
• verosul paginii de titlu:
2. Adevărat sau fals?
2.1. Lucrarea a apărut în anul 1998.
2.2. Locul de apariție și editura sunt menționate atât pe pagina de titlu, cât și pe p rima copertă.
2.3. Lucrarea are o prefață.
2.4. Numărul internațional standard pentru carte (ISBN) nu este menționat.
2.5. Cele trei litere care ne indică locul publicației la raftul de literatură franceză sunt: DAU.

3. Care sunt elementele de identitate ale cărții care apar pe pagina de titlu și nu apar pe
prima copertă?
4. Menționează, răsfoind lucrarea, alte elemente pe care le poți identifica : postfață, cuprins,
index, glosar, coperta a 4 -a, preț, ilustrații, rezumat .

23 Ședințe similare pot fi organizate pentru a -i iniția pe elevi, mai cu seamă pe cei de vârstă
mică, să utilizeze un dicționar, o enciclopedie, un atlas, să identifice elementele unui ziar sau ale
unei reviste.
Doar în momentul în care suntem siguri că aceste activități le sunt familiare elevilor
demersul de cercetare documentară poate continua. Pentru a efectua o căutare eficientă de
documente trebuie stabilită o listă de cuvinte -cheie. Dicționarele generale și mai ales dicționarele de
sinonime pot fi foarte utile în acest mome nt al activității de cercetare. Pentru exemplul nostru, lista
sinonimelor cuvântului „violență”, întocmită cu ajutorul dicționarelor este destul de generoasă:
agresivitate, brutalitate, duritate, constrângere, violentare, siluire, încălcare a ordinii legal e,
impulsivitate, nestăpânire, duritate , lipsă de stăpânire în vorbe sau fapte. Aceste cuvinte -cheie sau
definițiile oferite de dicționare cuvintelor -cheie reprezintă tot atâtea intrări în fișierele tradiționale
sau informatizate ale centrului de documenta re și informare, în cataloage, în liste bibliografice,
altfel spus în principalele instrumente de acces la fondul documentar al centrului de documentare și
informare. Fiecare instrument documentar funcționează după propriile sale reguli și de aceea
cunoașt erea acestor reguli este indispensabilă unei cercetări documentare de calitate.
Chiar dacă centrul de documentare și informare dispune de o conexiune Internet, este
recomandabil ca apelarea la această sursă de informare să se facă doar după ce s -a consta tat
insuficiența datelor oferi te de resursele tangibile ale CDI : dicționare, enciclopedii, lucrări științifice
și de ficțiune, publicații periodice (suporturi tradiționale și audiovizuale).
Utilizarea fișierelor alfabetice și sistematice ale centrului de d ocumentare și informare,
utilizarea a unui motor de căutare, analiz a unui site Internet, interogarea unei baze de date la
distanță și recuperarea informațiilor identificate, întocmirea și decodificarea unei liste bibliografice ,
iată câteva din tre domeniile în care poate profesorul documentarist să intervină în acest stadiu al
demersului de cercetare documentară.
Important este ca elevii să devină conștienți de faptul că o singură sursă de informare este
insuficientă. Consultarea mai multor surse de inform are înseamnă posibilitatea de comparare a
informației oferite de mai multe documente. Este un criteriu inconturnabil de evaluare întrucât
vizează dezvoltarea spiritului critic al elevilor.
Selec ționarea documentelor (etapa a 3 -a) este etapa imediat urmă toare a demersului de cercetare
documentară. Cu siguranță că la finele etapei a doua vor exista o serie de documente care nu oferă
decât o informație vagă sau îndepărtată în raport cu subiectul urmărit. La aceste documente se va
renunța în momentul trierii . Selectarea documentelor pertinente presupune consultarea unor
instrumente de referință precum tabla de materii /cuprinsul (pentru identificarea anumitor capitole

24 sau subcapitole care conțin informații referitoare la tema urmărită) sau indexul lucrări i (pentru
identificarea paginilor exacte unde este tratată o noțiune sau unde este menționat un autor sau un loc
geografic) . Iată câteva criterii de care se va ține seama în atunci când se vor reține documentele cu
adevărat utile temei de cercetare:
• gradul de elaborare a documentului: document primar, document secundar (catalog, fișă
bibliografică…), document terțiar (sinteză, bilanț, critică…);
• modul de publicare: documentele comerciale de tipul materialelor publicitare nu constituie
surse de informare perti nente;
• nivelul de publicare: lucrare de vulgarizare, lucrare tehnică destinată unui public specializat,
lucrare savantă vehiculând o terminologie specială (chiar dacă informația conținută într -un
asemenea tip de lucrare corespunde temei de cercetare, gradu l ei de complexitate o poate
face inaccesibilă publicului de vârstă școlară).
La sfârșitul acestei etape se va întocmi deja o bibliografie provizorie , adică vor fi redactate
referințele bibliografice pentru documentele reținute.
Toate etapele parcurse pân ă aici pot fi considerate etape pregătitoa re. Abia d in acest moment
elevul va începe să producă un document specific pornind de la informația oferită de documentele
selecționate.
Selecționarea informației (etapa a 4 -a) începe cu o lectură rapidă a documen tului pentru a avea
o idee generală asupra conținutului său. După această „lectură de survolare”, documentul este recitit
cu atenție și se vor lua notițe. Există tentația tânărului cititor de a se mulțumi cu o copiere a unor
fraze complete din document, în loc să încerce o reformulare a informației bazându -se pe o serie de
întrebări ajutătoare:

Este necesară clarificarea diferenței care există între diferitele tipuri de fișe care se pot
întocmi pe parcursul unui demers de cercetare documentară:
a) Fișa b ibliografică trebuie să conțină principalele elemente de identitate ale
documentului . Recomandăm respectarea următoarei succesiuni a elementelor și a punctuației
corespunzătoare în redactarea referințelor bibliografice pentru lucrărilor întocmite de elevi (în

25 absența locului de apariție se va scrie [S.l.], adică sine loco ; în absența editurii se va scrie [ s.n.],
adică sine nomine ; în absența anului de apariție se va scrie [s.a.] , adică sine anno ) :

26
Pentru elevii de vârstă mică, este bine ca element ele de identitate ale diferitelor categorii de
documente să fie dispuse într -un tabel pe care utilizatorii să -l completeze pe măsură ce identifică
documentele necesare temei de cercetare.
Ex. Pentru lucrările monografice de tipul cărților, dicționare lor, enciclopedii lor sau atlase lor
se vor reține următoarele elemente:
Autor (nume,
prenume) Titlu Loc de apariție Editura Anul de apariție

b) Fișa de citate: conține unul sau mai multe citate; în partea superioară a fișei, în stânga , se
poate nota ide ea centrală sau un cuvânt cheie ; ori de câte ori se notează un citat din text pe o fișă se
va menționa și pagina la care apare respectivul citat;
c) Fișa de idei: conține argumentele, exemplele, aspectele particulare ale ideii respective; ca
și în cazul fi șei de citate, se notează în stânga, sus, ideea principală;
d) Fișa combinată : conțin e elemente din fișa de idei, fișa de citate, precum și observații
personale ; folosirea mai multor culori, încadrarea pasajelor în diverse moduri (spre exemplu între
ghilim ele „ ” citatele, între paranteze drepte [ ] observațiile personale) permit diferențierea
diverselor tipuri de informație.
Următoarea etapă a demersului de cercetare documentară este aceea de exploatării
informației (etapa a 5 -a). În această etapă se renu nță la documente și atenția este concentrată asupra
notițelor care au fost luate în etapa precedentă. Este v orba despre analiz a, sinteza, organizarea
informațiilor culese și ierarhizarea lor în funcție de planul și de forma de restituire stabilite inițial.
Planul provizoriu a fost, desigur, ajustat, completat cu date noi, în funcție de informația găsită.
Comunicarea informației obținute (etapa a 6 -a) reprezintă etapa finală a demersului de
cercetare documentară și, în egală măsură, momentul evaluării produ sului documentar realizat
(expozeu oral, referat, dosar documentar, dosar de presă, afiș, expoziție, pagina web, jurnal,
revistă școlară, biografie, dezbatere etc.). Se înțelege că este necesar ca elevii să fie formați în
tehnica de întocmire a fiecărui as tfel de produs d ocumentar și că trebuie să cunoască criteriile de
care se va ține seama la evaluarea lui. Este important ca evaluarea demersului de cercetare
documentară să nu se reducă la o evaluare a produsului realizat de elevi (este imperativ ca elev ului
să-i fie comunicate criteriile de evaluare a acestui produs la începutul activității pentru ca el să fie
capabil să se autoevalueze pe parcursul demersului de cercetare documentară realizat, să se poată

27 confrunta în permanență cu criteriile de reușită a activității în care este implicat), ci să urmărească
toate aspectele activității: gradul de implicare în activitate, calitatea relației stabilite între membrii
grupului de elevi, respectul față de spațiul fondul documentar și personalul centrului de
documentare și informare, respectarea termenelor de realizare a diferitelor sarcini de lucru etc.
Ținerea unui „jurnal al activității” permite rememorarea demersului făcut și creșterea șanselor
de reușită ale unei acțiuni viitoare similare. Se înțelege că în cazul unei activități desfășurate în
parteneriat de către profesorul documentarist și profesorii de disciplină vor exista două tipuri de
evaluare : una disciplinară, ținând cont de exigențele programelor școlare, cealaltă documentară,
vizând competențe le dobândite de elev în procesul de căutare, selectare, exploatare, organizare și
comunicare a informației.
Activități de acest gen pot fi făcute în orice unitate de învățământ în care există o structură
infodocumentară, bibliotecă școlară sau centru de do cumentare și informare și ele demonstrează că
toate aceste competențe de găsire, exploatare și comunicare a informației se dobândesc de către
elevi progresiv, pe parcursul mai multor ședințe de inițiere și formare în domeniul documentar ,
organizate de căt re profesorul documentarist sau bibliotecarul școlar în colaborare cu cadrele
didactice. Să nu uităm, articolul 37 din Legea nr.334/31 mai 2002 privind bibliotecile precizează:
Bibliotecile școlare sunt parte integrantă a procesului de instruire, formare ș i educare.
Tradiționalele ședințe de prezentare a bibliotecii școlare, respectiv a centrului de
documentare și informare de care beneficiază toți elevii noi la începutul anului școlar nu reprezintă
decât o familiarizare de suprafață a utilizatorului cu re spectivul centru de resurse documentare.
Experiențele didactice pe care le consemnează diferitele lucrări care promovează metodele active de
predare menționează întotdeauna termenul de „documentare”, dar, mai apoi, activitatea pare uitată
sau este exilată într-o formulare de genul „elevii se documentează în afara orelor de curs”, „elevii
adună informațiile necesare”. Demersul de documentare nu este supravegheat, cel mai adesea elevii
îl parcurg cu mare dificultate și nu găsesc întotdeauna, la momentul potri vit, o consiliere adecvată.
Utilizate sporadic și superficial tehnicile de lucru cu documentele autentice și de utilizare a
instrumentelor de acces la informație rămân necunoscute tinerilor utilizatori care se trezesc în
amfiteatrele universităților obli gați să parcurgă un fel de „alfabetizare informațională”, în loc să fie
capabili să utilizeze în mod profesionist și eficient vastul univers științific și cultural în care tocmai
au pășit.

28 3.2. CÂND CERCETAREA DOCUMENTARĂ INTRĂ ÎN SALA DE CLASĂ: UN
EXEMPLU DE COLABORARE A PROFESORULUI DOCUMENTARIST CU
PROFESORUL DE DISCIPLINĂ
Inițierea elevilor în utilizarea spațiului și a resurselor C.D.I., precum și în tehnicile specifice
de căutare, selectare, prelucrare și comunicare a informațiilor trebuie să re prezinte una din liniile de
forță ale politicii documentare dintr -o unitate școlară în care există o astfel de structură
infodocumentară.
Activități de inițiere în cercetarea documentară se realizează la Colegiului Național „Horea,
Cloșca și Crișan” din A lba Iulia în mod regulat cu elevii de la profilul „Științe sociale”, în cadrul
unui curs opțional propus de către profesorul documentarist, începând cu anul școlar 2003 -2004.
Pentru elevii celorlalte clase, astfel de activități se realizează la solicitarea unui cadru didactic în
orice moment al anului școlar, în cadrul unor proiecte (inter)disciplinare derulate în parteneriat de
către profesorul documentarist sau bibliotecar și profesorii de disciplină.
Ne propunem să relatăm, pe sc urt, o experiență derula tă în CDI în anul școlar 2003 -2004 cu
o clasă de 30 de elevi (clasa a X -a F) coordonați de către prof. Felicia Bimbea.
Ideea acestui proiect s -a născut din dorința comună a profesorului de disciplină și a
profesorului documentarist de a motiva elevii prin tr-un demers activ de căutare a documentelor în
raport cu Programa școlară de geografie.
Temele de cercetare propuse de către profesorul de geografie au fost:
1. Adaptarea omului la condițiile de mediu. Răspândirea populației
2. Evoluția numerică a populației
3. Natalitatea. Mortalitatea. Sporul natural
4. Morbiditatea
5. Populația și resursele.
Activitățile s -au derulat în CDI și în sala de clasă, cu clasa întreagă, o oră pe săptămână, sub
coordonarea profesorului de disciplină și a profesorului documentarist.
Obiectiv ele proiectului :
• să dezvolte capacitatea elevilor de a se documenta, a organiza, a transmite și a utiliza
informații specifice geografiei;
• să permită elevilor cunoașterea organizării fizice și intelectuale a centrului de documentare
și informare;
• să permi tă cunoașterea și însușirea de către elevi a tehnicii de întocmire a unui dosar
documentar pe o temă dată;

29 • să permită cunoașterea și însușirea de către elevi a tehnicii de întocmire a unui document
secundar (expozeul oral) pornind de la un document primar ;
• să familiarizeze elevii cu unele tehnici de comunicare orală.
Derularea activităților :
După constituirea grupelor, repartizarea temelor și redactarea planului provizoriu de
cercetare specific fiecărei teme, a urmat etapa de clarificare a noțiunilor legat e de produsele
documentare pe care elevii urmau să le realizeze.
Iată, spre exemplu, fișa de lucru utilizată pentru clarificarea termenului de „dosar
documentar”:
Defini ție : Un ansamblu de documente alese și reunite pentru a informa asupra unui subiect.
Dosarul documentar este un instrument care poate servi la :
– realizarea unui expozeu oral sau scris
– realizarea unui afiș
– argumentarea unei disertații…
Pentru realizarea dosarului documentar trebuie : un dosar , coli de hârtie format A4 , acces la un copiato r
Diferitele elemente ale dosarului documentar
Coperta cu :
– data realizării dosarului
– autorii (nume și clasă)
– un titlu care să explice clar subiectul
Sumarul : lista organizată după un plan a documentelor prezente în dosar
1. Titlul documentului 1 p. 2
2. Titlul documentului 2 p. 3
Documentele
Este recomandabil ca documentele să fie de natură diferită .
Lipite pe o foaie albă (pe o singură față), documentele vor fi paginate și aranjate într -o ordine logică și numerică.
Dacă documentul nu are un titlu, trebuie creat unul.
Se lipește un singur document pe pagină.
Planul . Se grupează documentele care tratează aceeași ideee sau un domeniu specific. Ele constituie părțile mari ale planului, iar în interiorul
acestora, fiecare document, cu ti tlul , său devine o subdiviziune.
Într-o introducere se poate justifica alegerea subiectului.
Referin țele bibliografice (în partea de jos a paginii pe care este lipit documentul)
Originea documentului trebuie menționată întotdeauna :
– pentru a -l regăsi uș or
– pentru că nu putem utiliza o informație fără a -i indica sursa..
Bibliografia (la sfârșitul dosarului documentar) : ansamblul referințelor organizate după un anumit criteriu (alfabetic, cronologic).
(Document adaptat după « Recherche documenatire et maîtrise de l’information”. CRDP de Rouen, 2000 , p.124 ).

30 Cunoștințele anterioare ale elevilor referitoare la orientarea în CDI , identificarea diferitelor
tipuri de resurse, cunoașterea codurilor unei publicații monografice/periodice, cunoașterea
sistemul ui de cotare utilizat în CDI, cunoașterea instrumentelor de căutare a informației (cataloage,
bibliografii…) au fost permanent reactualizate și îmbogățite. Grilele de evaluare a produselor
documentare vizate au permis fiecărui elev să cunoască, încă de la începutul activității, așteptările
evaluatorului și să se autoevalueze în orice moment al demersului său de căutare, prelucrare și
transmitere a informației.
Deși Centrul de Documentare și Informare al instituției noastre dispune de patru calculatoare
conectate la Internet, am considerat util să favorizăm căutarea informației în documentele pe suport
tradițional pentru a -i obișnui pe elevi să se orienteze în acest spațiu al cărții și să identifice cu
ușurință documentele exis tente în fondul documentar al C DI ori de câte ori vor avea ulterior nevoie
de ele.
Înregistrarea prezentărilor făcute de către fiecare grupă a permis o analiză lucidă a
aspectelor pozitive și negative ale expunerii, o sensibilizare a grupului de elevi la anumite tehnici de
comunicare orală, dar și …un exercițiu de toleranță și de acceptare a celorlalți și a propriei
persoane.
Evaluarea proiectului a fost făcută atât de către profesorul de geografie, cât și de către
profesorul documentarist. A existat însă și o evaluare a întregului de mers didactic și documentar,
realizată de către elevi, prin completarea următorului chestionar de evaluare:
• Pentru mine acest proiect a reprezentat o ocazie să…
• Ce mi -a plăcut?
• Ce nu mi -a plăcut?
• Ce am învățat/Ce știu să fac mai bine?
• Ce mi s -a părut gr eu/Ce m -a făcut să pierd timpul?
• Ce poate fi schimbat/ameliorat?
Prezentăm pe scurt rezultatele acestei din urmă evaluări13.
Pentru elevi acest proiect a reprezentat o ocazie să lucreze în grup, să învețe să întocmească
un dosar documentar, să prezinte in formațiile în fața unui public, să -și controleze gesturile, să
învețe să -și organizeze munca, să se orienteze mai ușor în CDI, să-și cunoască mai bine colegii, să
învețe să se autoevalueze cu ajutorul camerei video.
Ceea ce le -a plăcut au fost munca de ec hipă, activitățile practice, faptul că activitatea s -a
desfășurat în CDI , ideea de a oferi altor colegi un material util, aflarea de lucruri noi din domeniul

13 Toate răspunsurile elevilor, precum și înregistrarea video se găsesc în dos arul proiectului, existent la CD I.

31 geografiei, dezbaterea temelor, răbdarea profesorilor coordonatori, modul interesant în care s -au
desfășurat orele.
Aspectele care nu le -au plăcut : constituirea planșelor dosarului documentar, faptul că nu toți
membrii echipei au depus același efort pentru finalizarea proiectului, redactarea referințelor
bibliografice, constatarea că…nu sunt telegenici , discursul în fața unui public, atenția exagerată
acordată „detaliilor” (punctuația obligatorie a bibliografiei și necesitatea respectării succesiunii
elementelor de descriere bibliografică, aranjarea sălii după terminarea activității), starea de neliniș te
cauzată de filmare, faptul că perioada de finalizare a proiectului nu a fost mai lungă .
Au apreciat că au învățat, respectiv că acest proiect le -a permis să amelioreze capacita tea
de a căuta un document în CDI , de a vorbi în public, de a redacta corect o bibliografie, de a afla
informații suplimentare despre subiectele abordate, de a extrage informația esențială dintr -un text,
de a întocmi un dosar documentar, de a -și depăși emoțiile provocate de o prezentare în fața camerei
de luat vederi.
Ceea ce li s -a părut greu sau i -a făcut să piardă timpul găsirea documentelor perti nente în
fondul documentar al CDI , întocmirea planului și a sumarului, redactarea bibliografiei, rezumarea
infor mației pentru prezentarea orală.
Ceea ce poate fi schimbat sau ameliorat în cadrul unui demers simi lar ar fi gradul de
implicare a unor elevi în proiect, atitudinea bibliotecarei în anumite situații, timpul alocat
prezentării, comportamentul unora dintre elevi în timpul prezentării proiectelor, stimularea elevilor
prin mai mult e încurajări și mai puține critici, o mai mare atenție acordată părerii elevilor.
Acest proiect, asemenea multor altora, ne -a întărit convingerea că, în calitate de dascăli, putem
(chiar neavând o magică baghetă pedagogică) să schimbăm modul elevului de a vedea lumea
informației și să -i restituim, îmblânzită, partea de umbră a lumii în care trăim.

32 CONCLUZII
Oricare ar fi forma lor de organizare – bibliotecă sau centru de documentare și informare (CDI),
structurile infodocumentare existent e în unitățile de învățământ preuniversitar trebuie să reprezinte
un spațiu de formare a elevilor în domeniul utilizării informației, îndeosebi a celei pe care se
bazează achiziția cunoștințelor școlare. Aceste centre de resurse sunt pentru tânărul utiliz ator o
imagine structurilor infodocumentare pe care el le va frecventa mai târziu, ca adult: bibliotecă
universitară, centre de documentare specializate, bibliotecă/mediatecă municipală ș.a.
Este adevărat că fiecare centru de documentare și informare es te contextualizat, își are istoria sa,
mediul său social și cultural, practicile sale în materie de gestiune sau pedagogie. Dar, dincolo de
aceste diferențieri, oricare structură de tipul CDI oferă elevului, ocazia de a cunoaște acest tip de
structură, de a învăța să se servească de ea și să participe, prin intermediul ei, la o veritabilă
activitate culturală și științifică.
În societatea mileniului trei, informația a suportat transformări consistente de natură calitativă și
cantitativă. Ea nu mai poate fi înțeleasă ca o entitate, ci ca un flux în continuă evoluție spațială și
temporală. Din acest motiv, rolul și mizele cercetării documentare trebuie să se schimbe și ele.
Esențialul într -un proces de căutare a informației nu mai este furnizarea sau găsirea
răspunsului/răspunsurilor la anumite întrebări, ci găsirea răspunsului potrivit . Există pericolul ca
utilizatorul, mai cu seamă cel tânăr, să fie „înghițit” de avalanșa de informații, să nu mai fie capabil
să găsească drumul cel bun, să nu mai vadă sau s ă nu-și mai amintească rostul demersului său de
utilizator -cercetător și să se transforme într -un utilizator -consumator. Din comoditate sau din
ignoranță.
Școala are obligația de a le elevilor nu doar cunoștințe, ci și instrumentele necesare stăpânirii
mediului informațional din ce în ce mai complex în care trăim. O parte dintre aceste instrumente pot
fi apropriate, în opinia noastră, prin integrarea resurselor documentare în practicile pedagogice de
fiecare zi.
« Tel rocher qui manifeste une résistance profonde si je veux le déplacer sera, au contraire, une
aide précieuse si je veux l’escalader pour contempler le paysage. En lui -même – s’il est possible
d’envisager ce qu’il peut être en lui -même – il est neutre, c’est -à-dire qu’il attend d’être éclairé
par une fin pour se manifester comme adversaire ou auxiliaire », scria cândva Jean-Paul Sartre .
Cu riscul de a cădea în patetic, vom spune că o structură infodocumentară de tipul CDI este pentru
noi, oamenii școlii, stânca sartriană care își așteaptă, neut ră, destinul. Rămâne de văzut, de hotărât,
dacă o vom transforma într -un aliat sau într -un adversar al reformei în sistemul de învățământ
românesc.

33 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Abramé, Alexis . Activités documentaire s à l’école: Outils pour BCDI 2 Ecole . Poitiers : C.R.D.P.
de Poitou -Charentes, [1998].

Bayard -Pierlot, Jacqueline; Birglin, Marie -José. Clés pour le CDI . Paris: Hachette Littérature,
1994.

Bayard -Pierlot, Jacqueline; Birglin, Marie -José. Le CDI au coeur du projet pédagogique. Paris:
Hachette Educat ion, 1999.

Centrul de Documentare și Informare. Alba Iulia, 2002.

Chapron, Françoise. Les CDI (Centres de documentation et d’information) des lycées et collèges.
Paris: Presses Universitaires de France, 1999.

Darrobers, M; Le Pottier, N . La recherche do cumentaire . Paris: Nathan, 1999.

Fondanèche, Daniel . Centre de documentare și informare: Curs de documentare. București, 1998.

Le Coadic, Yves. Usages et usagers de l’information . Paris: Armand Colin, [2004].

Le Livre bleu des enseignants -documentaliste s. Orléans: CRDP de l’Académie d’Orléans -Tours,
2002.

Poupelin, Michel; Monthus, Marie. Guide à l’usage des documentalistes et de leurs partenaires
dans l’établissement . Paris: Hachette Education, 1995.

Regneală, Mircea. Studii de biblioteconomie . Consta nța: Ex Ponto, 2001.

Recherche documentaire et maîtrise de l’information. Formation des élèves par le professeur
documentaliste de la sixième à la terminale. Rouen : C.R.D.P. de Haute -Normandie, 1999.

Savoir faire avec le CDI: Guide pratique destiné aux enseignants. Créteil: CRDP, 1996.

34
Stoica, Ion. Criza în structurile infodocumentare: sensuri și semnificații contemporane . Constanța:
Ex Ponto, 2005.

Stoica, Ion. Puterea cărții . Constanța: Ex Ponto, 2005.

WEBOGRAFIE

Savoirscdi [on-line]. CNDP, 1999 -, actualizat la 10/07/2006 [consultat la 11 iulie 2006].
Disponibil la adresa: http://savoirscdi.cndp.fr/accueil.htm

Chaumier, Jacques . Des techniques documentaires aux technologies de l’information,
du documentaliste au knowledge manager: quelques réflex ions. 2004, [consultat la 28 iulie 2006].
Disponibil la adresa : http://www.defidoc.com/info_doc_connaissance/DesTechDoc.htm

Guide d’aménagement. Centre de documentation et d’information. Rectorat de l'Académie de
Toulouse, 2004, [consultat la 30 iunie 2006]. Disponibil la adresa:
http://pedagogie.ac -toulouse.fr/espace -cdi/outils/amenagement/guide_amenagement_cdi_04.pdf

Legea nr. 334/31.05.2002 privind bibliotecile . www.edu.ro . Ministerul Educației și Cercetării ,
[consultat la 14 iulie 2006]. Disponibile la adresa: http://www.edu.ro/index.php/articles/560

Legea nr. 593/15.12.2004 pentru modificarea și completarea Legii bibliotecilor nr. 334/2002 .
www.edu.ro . Ministerul Educației și Cercetării , [consultat la 14 iulie 2006]. Disponibil la adresa:
http:// http://www.edu.ro/index.php/articles/559

Regulamentul de organizare și funcționare a centrului de documentare și informare . Statutul
profesorului documentarist. www.edu.ro . Ministerul Educației și Cercetării , [consultat la 7 iulie
2006]. Disponibil la adresa: http://www.edu.ro/index.php/articles/3255

Statutul profesorului documentarist. www.edu .ro. Ministerul Educației și Cercetării, [consultat la
7 iulie 2006]. Disponibil la adresa: http://www.edu.ro/index.php/articles/3254