Verbul In Ebraica Moderna Si In Ebraica Biblica Paradigmele Paal Si Nifal

Verbul în ebraica modernă și în ebraica biblică

Paradigmele Paal și Nifal

Transliterare și pronunție

Consoană Transliterare și pronunție

א alef – (stop glotal)

בּ bet b

ב vet v

ג ghimel g

ד dalet d

ה he h

ו waw w (v)

ז zayin z

ח het h

ט tet t

י yod y

כּ kaf k

כ khaf kh

ך khaf sofit kh

ל lamed l

מ mem m

ם mem sofit m

נ nun n

ן nun sofit n

ס samekh s

ע ayin –

פּ pe p

פ fe f

ף fe sofit f

צ țadi ț

ק qof q

ר reș r

שׁ șin ș

שׂ sin s

ת taw t

I. Introducere

Tema prezentei lucrări este „Verbul în ebraica modernă și în ebraica biblică. Paradigmele Paal și Nifal”. În cele ce urmează voi evidenția particularitățile verbului așa cum apar ele în limba ebraică modernă punctând diferențele care apar prin comparație cu ebraica biblică.

Primul capitol va cuprinde prezentarea celor șapte paradigme de conjugare ale verbului, așa cum se regăsesc atât în ebraica modernă, cât și în ebraica biblică. Menționez că mă voi opri exclusiv asupra verbelor regulate, însă voi aminti și excepțiile care se aplică pentru verbele neregulate. Primul capitol se intitulează „Verbul în ebraica modernă și ebraica biblică: prezentare generală”.

În următoarele capitole, studiul meu se va axa, în principal, doar pe două paradigme, tratate în paralel. Aceste paradigme sunt: paradimga Paal și paradigma Nifal. Am ales aceste două paradigme, deoarece paradigma Paal este prima paradigmă activă din limba ebraică, paradigma ce constituie baza dezvoltării celorlalte paradigme. Paradigma Nifal este paradigma complementară, pasiv-reflexivă, a paradigmei Paal. Aceasta este singura paradigmă care are dublă funcție, pasivă și reflexivă, și nu e exclusiv dependentă de paradigma Paal. Fiecare dintre aceste două capitole va avea câte un subcapitol ce va trata atât verbele regulate, cât și verbele neregulate împreună cu excepțiile care apar.

Menționez că am ales acestă temă, deoarece în limba română nu există o astfel de lucrare, dar nici studii comparative între ebraica biblică și ebraica modernă. Aceasta poate constitui un avantaj pentru vorbitorii de limbă română care doresc să aprofundeze limba ebraică sau pentru cei care doresc să înceapă studiul acestei limbi.

Ca materiale auxiliare voi folosi diferite cărți de gramatică (atât gramatica limbii ebraice biblice, cât și gramatica limbii ebraice moderne), dar și dicționare și lexicoane pentru a mă ajuta în alegerea diferitelor exemple.

II. Verbul în ebraica biblică și în ebraica modernă: prezentare generală

În cele ce urmează, voi face face o prezentare generală a verbului așa cum apare în ebraica modernă evidențiind contrastiv diferențele față de ebraica biblică. Menționez că voi pune accent pe verbele regulate.

În limba ebraică, toate părțile de vorbire sunt triconsonantice, aceste trei litere, numite și rădăcină, purtând un sens generic, de exemplu, ק.ו.ם („a se trezi”) sau ר.מ. שׁ („a păzi”). Rădăcina este formată din trei consoane care ajută atât la formarea verbelor cât și a substantivelor.

În ceea ce privește timpurile verbale, în limbile semitice nu există o axă a timpului. Dacă în limba română putem distinge prezentul, trecutul și viitorul, în aceste limbi putem distinge acțiuni care fie au început și nu s-au terminat ori nu au început și vor începe, fie au început și s-au terminat. Astfel, în limba ebraică avem doar noțiunile de perfect și imperfect.

Perfectul se formează prin adăugarea unui sufix, iar prin adăugarea unui prefix sau infix se formează imperfectul. Imperativul se formează de la forma de imperfect, dar fără prefix și numai pentru persoana a II-a; imperativul se folosește doar ca variantă pozitivă, dacă vrem să exprimăm o poruncă negativă, folosim imperfectul.

Pentru a exprima forma de imperativ cu emfază se folosește forma de cohortativ pentru persoana I singular (אשמור – „eu voi păzi” אשמורה – „fie ca eu să păzesc”) și pentru persoana I plural (נשמור – „noi vom păzi” נשמרה – „fie ca noi să păzim”), forma de imperativ emfatic pentru persoana a II-a, masculin, singular (שמור – שומרה) și forma de iusiv pentru persoana a III-a. Aceste forme se întâlnesc doar în ebraica biblică.

De asemenea, în limba ebraică, putem distinge și forme de infinitiv și de participiu. Infinitivul este reprezentat de un substantiv cu valoare verbală; în ceea ce privește formele acestuia distingem două tipuri: infinitiv absolut și infinitiv construit. De exemplu, de la cuvântul de bază ש.מ.ר infinitivul absolut este שמור, iar infinitivul construit este שמר . Dacă adăugăm infinitivul absolut după verb exprimăm continuitatea (שמר+שמור – „păzește și tot păzește”), însă dacă adăugăm infinitivul absolut înaintea verbului exprimăm siguranța, certitudinea (שמור+שמר – „cu siguranță păzește”).

Rădăcinile verbale acceptă șapte paradigme verbale. Toate paradigmele active au câte un corespondent pasiv, cu excepția ultimei paradigme care este reflexivă:

1. Paradigma Paal פעל לרדוף – („a urmări”) – activă

2. Paradigma Nifal נפעל – להירדף („a fi urmărit”) – pasivă

3. Paradigma Piel פיעל – לספּר („a povesti”) – activă

4. Paradigma Pual פועל – לסופר („a fi povestit”) – pasivă

5. Paradigma Hifil היפעל – להסביר(„a explica”) – activă

6. Paradigma Hofal הופעל – להוסבר(„a fi explicat”) – pasivă

7. Paradigma Hitpael התפעל – להתלבש („a se îmbrăca”) – reflexivă

Paradigmele פועל, פיעל și התפעל au în a doua consoană din rădăcină dagheș forte, ca semn distinctiv, fapt ce sugerează intensificarea acțiunii. În ebraica biblică se utilizează aceași structură de șapte paradigme, cu precizarea că infinitivul nu se construiește exclusiv cu prepoziția lamed.

Fiecare paradigmă are în componența sa grupe de verbe regulate sau grupe de verbe neregulate. Verbele regulate se numesc שלמים, iar grupele de neregulate se împart în patru categorii:

a. ל''ה (לקנות – „a cumpăra”)

b. ע''ו (לגור – „a locui”)

c. פ''י (לשבת – „a sta”)

d. פ''ן (לתת – „a da”)

Pentru a putea exprima timpul prezent din limba română, în limba ebraică folosim forma de participiu activ sau prezent. Participiul activ este carcaterizat de:

– holam și țere, pentru masculin, singular

– segol și taw (sau uneori camaț gadol și he), pentru feminin, singular

– chiric gadol urmat de mem sofit, pentru masculin, plural

– holam și taw, pentru feminin, plural

Pentru grupele de verbe neregulate conjugarea este diferită.

Dacă la această formă de participiu (care în ebraica modernă se poate traduce cu timpul prezent) nu este necesară niciun sufix în plus și trebuie să punem de fiecare dată pronumele personal (אני, אתה, את, הוא, היא, אנחנו, אתם, אתן, הם, הן) pentru a ne da seama cărei persoană i se adresează forma verbală, timpul perfect (care se poate traduce cu timpul trecut, în ebraica modernă) se formează cu ajutorul sufixelor. Aceste sufixe ne ajută să ne dăm seama la ce persoană se află verbul, fără a mai pune pronumele personal înaintea lui.

Pentru grupele de neregulate avem următoare conjugare:

Cu ajutorul prefixelor și/sau infixelor putem forma timpul imperfect (tradus în ebraica modernă ca viitor). Ca în cazul formei de perfect, și prefixele ne ajută să ne dăm seama despre ce persoană este vorba, fără a folosi pronumele personal. Yod (י) este semnul distinctiv, care nu trebuie să lipsească de la conjugarea la imperfect, la paradigma נפעל.

Conjugarea grupelor de verbe neregulate este aceasta:

II. 1. Paradigma Paal (פעל)

Paradigma פעל este o paradigmă activă, simplă, numită așa, deoarece, în comparație cu celelalte paradigme, forma ei este cea mai simplă, iar acțiunea pe care o exprimă este la fel de simplă (exemplu: רודף – „el urmărește”). Se formează, de obicei, doar din cele trei consoane care formează și rădăcina.

În această paradigmă se găsesc atât verbele statice (קטן – „a fi mic”) cât și verbele active ( קטף- „a culege”) .

Verbele active exprimă o acțiune tranzitivă sau intranzitivă. Unele verbe pot avea și o valoare reflexivă. Verbele statice exprimă, mai degrabă, o acțiune brută – o acțiune a cuiva asupra a ceva exterior; exprimă o stare, un mod de a fi.

Principalele vocalele care compun această paradigmă, la participiu prezent, sunt: holam (intre primele două consoane) și țere (între a doua și a treia consoană) (רודף); însă în conjugarea verbului se mai pot găsi alte două vocale, și anume: camaț gadol (între prima și a doua consoană) și patach (între a doua și a treia consoană) (זקן)

Pentru timpul trecut, verbele de la paradigma פעל au în componența lor următoarele vocale: camaț gadol (între prima și a doua consoană) și patach (între a doua și a treia consoană) pentru toate persoanele, excepție făcând persoana a III-a, feminin, singular și persoana a III-a, feminin/masculin, plural unde situația vocalelor se schimbă astfel: pentru persoana a III-a, feminin, singular avem camaț gadol (între prima și a doua consoană) și patach (între a treia consoană și terminația specifică – he) (שמרה); iar pentru persoana a III-a, feminin/masculin, plural avem camaț gadol (între prima și a doua consoană) și șuruc (la sfârșitul verbului) שמרו)).

Pentru a forma timpul viitor, verbele primesc un prefix; la această paradigmă, vocala rădăcinii este holem (între a doua consoană din rădăcină și a treia) pentru toate persoanele, excepție făcând persoana a II-a, feminin, singular, persoana a II-a feminin/masculin, plural și persoana a III-a feminin/ masculin, plural unde vocala rădăcinii este șva surd (între a doua consoană din rădăcină și a treia). În ceea ce privește vocalele prefixului, pentru persoana I, singular, vocala prefixului este segol (אשמור), iar pentru toate celelalte persoane vocala este chiric catan.

II. 2. Paradigma Nifal (נפעל)

Paradigma נפעל reprezintă pasivul paradigmei פעל, dar are și forme reflexive. Caracteristica acestei paradigme este consoana nun (נ), care se găsește în aproape toate conjugările verbelor, mai puțin la formele de imperfect (viitor, în ebraica modernă) unde acest nun este asimilat și apare atât yod în conjugare cât și dagheș forte în prima consoană din rădăcină. Ca însemne caracteristice acestei paradigme regăsim vocalele chiric catan (sub consoana nun), șva surd (între prima și a doua consoană din rădăcină) și patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină).

Forma de participiu prezent pentru această paradigmă are în componență următoarele vocale: chiric catan (sub consoana nun) și camaț gadol (între a doua și a treia consoană din rădăcină) (נכנס), iar pentru forma de singular, feminin camaț gadol este înlocuit de segol (נכנסת).

Forma de perfect păstrează prefixul נ cu vocala chiric catan, la care se adaugă vocala șva surd (între prima și a doua consoană din rădăcină), patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină); excepțiile se găsesc tot la persoana a III-a singular, feminin și persoana a III-a plural, feminin/masculin unde între a doua și a treia consoană din rădăcină se află șva sonor.

Pentru forma de imperfect prefixul nun dispare, iar ca semn distinctiv pentru această paradigmă, apare dagheș forte în prima consoană din rădăcină, în ebraica biblică, iar în ebraica modernă apare yod la toate persoanele, exceptând persoana I, singular. Vocalele specifice paradigmei sunt chiric catan (pentru prefixele specifice fiecărei persoane), camaț gadol (între prima și a doua consoană din rădăcină) și țere (între a doua și a treia consoană din rădăcină). Persoanei I, singular îi sunt atribuite vocalele segol (pentru prefixul alef), camaț gadol (între prima și a doua consoană din rădăcină) și țere (între a doua și a treia consoană din rădăcină), iar pentru persoana a II-a, singular, feminin și persoana a III-a, plural, feminin/masculin avem ca vocale chiric catan (pentru prefixele specifice fiecărei persoane), camaț gadol (între prima și a doua consoană din rădăcină), șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și chiric gadol, respectiv șuruc – pentru ultima consoană din rădăcină.

II. 3. Paradigma Piel (פיעל)

Semnul distinctiv al acestei paradigme este dagheș forte, pe care îl găsim în a doua consoană din rădăcină. Ca vocale, recunoaștem chiric catan (între prima și a doua consoană din rădăcină) și țere (între a doua și a treia consoană din rădăcină); dacă a doua consoană este guturală, atunci vocalele se vor lungi.

Forma de participiu prezent a acestei paradigme se formează cu ajutorul prefixului mem (מ) care are ca vocală șva sonor; prefixul mem apare la toate paradigmele exceptând paradigmele פעל și נפעל. Forma de masculin, singular conține vocalele patach (între prima și a doua consoană din rădăcină) și țere (între a doua și a treia consoană din rădăcină); forma de feminin, singular are ca vocale patach (între prima și a doua consoană din rădăcină), segol (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și segol însoțit de taw (terminația de feminin) – pentru ultima consoană din rădăcină. Pentru formele de plural, avem vocalele patach (între prima și a doua consoană din rădăcină), șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și terminația de chiric gadol însoțit de mem sofit (ם) – pentru forma de masculin – iar pentru forma de feminin avem aceleași vocale, exceptând terminația care se formează din șuruc însoțit de taw.

Forma de perfect se formează cu ajutorul următoarelor vocale: chiric catan (între prima și a doua consoană din rădăcină) și țere (între a doua și a treia consoană din rădăcină) – pentru persoana a III-a masculin, singular; chiric catan (între prima și a doua consoană din rădăcină), șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și camaț gadol urmat de he (pentru ultima consoană din rădăcină) – pentru persoana a III-a feminin, singular; chiric catan (între prima și a doua consoană din rădăcină), șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și șuruc (pentru ultima consoană din rădăcină) – pentru persoana a III-a feminin/ masculin, plural; iar pentru restul persoanelor regăsim chiric catan (între prima și a doua consoană din rădăcină), patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și șva surd (între a treia consoană și terminațiile specifice).

În cazul imperfectului, prefixul este vocalizat cu șva sonor la toate persoanele, în afară de persoana I singular, unde avem hatef patach. La toate persoanele vocalele sunt patach (între prima și a doua consoană din rădăcină) și țere (între a doua și a treia consoană din rădăcină) excepție făcând formele unde sunt adăugate și sufixe, si anume: persoana a II-a singular, feminin păstrează vocala patach, însă între a doua și a treia consoană din rădăcină există un șva surd, urmat de terminația chiric gadol; iar pentru persoanele a II-a și a III-a feminin/masculin, plural, vocala chiric gadol este înlocuită cu vocala șuruc.

II. 4. Paradigma Pual (פועל)

Această paradigmă este o paradigmă pasivă, reprezentând aspectul pasiv al paradigmei פיעל, are ca semne distinctive același dagheș forte din interiorul celei de-a doua consoană din rădăcină și prefixul mem însoțit de vocala șva sonor.

Forma de participiu prezent se formează cu ajutorul următoarelor vocale: cubuț (între prima și a doua consoană din rădăcină) și camaț gadol (între a doua și a treia consoană din rădăcină) – pentru forma de masculin, singular; pentru forma de feminin, singular avem cubuț (între prima și a doua consoană din rădăcină), segol (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și segol însoțit de taw (terminația de feminin) – pentru ultima consoană din rădăcină. Forma de masculin, plural se formează cu ajutorul lui cubuț (între prima și a doua consoană din rădăcină), șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și terminația de chiric gadol însoțit de mem sofit; iar pentru feminin, plural avem terminația formată din șuruc însoțit de taw.

Forma de perfect pentru persoana a III-a masculin, singular are cubuț (între prima și a doua consoană din rădăcină) și patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină); persoana a III-a feminin, singular este compusă din cubuț (între prima și a doua consoană din rădăcină), șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și terminația de camaț gadol urmată de he, pentru ultima consoană. Persoanele a II-a și a III-a feminin/masculin, plural au de asemenea cubuț (între prima și a doua consoană din rădăcină), șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și terminația de șuruc (pentru ultima consoană). Restul persoanelor au vocala cubuț (între prima și a doua consoană din rădăcină), patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și șva surd – pentru ultima persoană, urmat de terminațiile specifice.

Ca în cazul paradigmei פיעל, prefixul pentru formele de imperfect este vocalizat cu șva sonor, excepție făcând persoana I singular, unde vocalizarea este hatef patach. Vocalizarea se schimbă la formele care primesc și sufix. Pentru persoana a II-a, singular, feminin apare vocala șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și terminația de chiric gadol; iar pentru persoanele a II-a și a III-a feminin/masculin, plural rămân aceleași vocale, însă vocala finală este schimbată cu vocala șuruc.

II. 5. Paradigma Hifil (הפעיל)

Semnele distinctive ale paradigmei הפעיל sunt: dagheș forte din interiorul celei de-a doua consoană din rădăcină, yod dintre a doua și a treia consoană din rădăcină. Prefixul specific pentru forma de prezent este mem însoțit de vocala patach, iar pentru forma de perfect regăsim prefixul he însoțit de vocala chiric catan.

Pentru participiul prezent avem aceleași vocale pentru primele două consoane din rădăcină – șva surd, respectiv chiric catan – la toate formele, adăugând camaț gadol și he pentru forma de feminin, singular; chiric gadol și mem sofit pentru forma de masculin, plural și șuruc urmat de taw pentru forma de feminin, plural.

Forma de perfect este compusă din prefixul specific he, urmat de vocala chiric catan. Între a doua și a treia consoană din rădăcină se află vocala șva surd, urmată de patach (persoana I, singular și plural; persoana a II-a feminin și masculin, singular și plural) sau de chiric catan (persoana a III-a singular și plural, masculin și feminin) și de șva surd (persoana I, singular și plural; persoana a II-a feminin și masculin, singular și plural) sau camaț gadol și he (persoana a III-a feminin, singular) sau șuruc (persoana a III-a feminin și masculin, plural).

Pentru forma de imperfect, vocala tematică este patach urmată de șva surd și chiric catan. Singurele excepții se regăsesc la persoana a II-a singular, feminin unde mai adăugăm sufixul chiric gadol și persoanele a II-a și a III-a feminin/masculin, plural unde se adaugă sufixul șuruc.

II. 6. Paradigma Hofal (הופעל)

Pasiva paradigmei הפעיל, în a doua consoană din rădăcină întâlnim dagheș forte, regăsim și prefixul specific formei de prezent mem, urmat de camaț catan, iar pentru forma de perfect avem prefixul specific he însoțit de camaț catan.

Forma de prezent a acestei paradigme se formează cu ajutorul prefixului mem și a vocalei tematice camaț catan, urmat de șva surd și camaț gadol – pentru forma de masculin, singular; segol, însoțit de un alt segol cu terminația taw – pentru forma de feminin, singular; iar pentru formele de plural regăsim camaț gadol urmat de chiric gadol și mem sofit – pentru masculin – sau șuruc urmat de taw – pentru feminin.

Pe lângă prefixul specific formei de perfect, în conjugarea verbului regăsim ca următoare vocală șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) și patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină) – pentru toate persoanele, excepție făcând persoana a III-a feminin, singular și persoana a III-a masculin și feminin, plural unde a doua vocală este șva sonor.

Forma de imperfect păstrează vocala tematică camaț catan, urmată de șva surd și patach – pentru toate persoanele, excepție făcând persoana a II-a feminin, singular și persoanele a II-a și a III-a masculin și feminin, plural unde patach se transformă în șva sonor, iar sufixele sunt chiric gadol, respectiv șuruc.

Spre deosebire de ebraica modernă care utilizează consoana waw vocalizată „o” sau „u”, ebraica biblică utilizează camaț catan.

II. 7. Paradigma Hitpael (התפעל)

Singura paradigmă dintre cele șapte care este reflexivă; particularitatea acesteia constă în folosirea lui dagheș forte în a doua consoană din rădăcină. Pentru forma de prezent se păstrează prefixul mem cu vocala chiric catan la care se adaugă consoana taw cu vocala șva surd. Consoana taw se regăsește la toate formele de conjugare ale verbului, vocalizată cu șva surd.

Pentru conjugarea la forma de participiu prezent se păstrează prefixul format din cele două consoane, împreună cu vocalele la care adăugăm vocala patach (pentru toate formele), țere (pentru masculin, singular); segol urmat de un alt segol și de taw (pentru feminin, singular); chiric gadol însoțit de mem sofit (pentru masculin, plural) și șuruc urmat de taw (pentru feminin, plural).

Prefixul specific formei de perfect este he vocalizat cu chiric catan, urmat de taw vocalizat cu șva surd. Pentru toate persoanele regăsim vocala patach între prima și a doua consoană din rădăcină; între a doua și a treia consoană din rădăcină avem pentru persoana a III-a masculin, singular vocala țere; pentru persoana a III-a feminin, singular și a III-a masculin și feminin plural vocala șva surd; iar pentru celelalte persoane vocala patach – toate acestea urmate de terminațiile specifice fiecărei persoane.

Forma de imperfect are vocala tematică chiric catan – pentru toate persoanele, iar la persoana I, singular întâlnim vocala segol. Aceste vocale sunt urmate de șva surd, iar apoi de patach. Persoanele a II-a feminin, singular și a II-a și a III-a masculin și feminin plural au între a doua și a treia consoană din rădăcină șva surd, în timp ce celelalte persoane au țere.

III. Paradigma Paal ( פעל)

פעל este prima dintre cele șapte paradigme din limba ebraică. Este o paradigmă activă care se formează pornind de la cele trei consoane ale rădăcinii verbului însoțite de vocale, și prin adăugarea prefixelor și/ sau a sufixelor, în funcție de modul la care vrem să conjugăm verbul.

În ebraica biblică, în afara grupei de verbe propriu-zis active, paradigma Paal circumscrie și două grupe de verbe statice, active, pe care le voi evidenția în continuare, utilizând formele transliterate ale verbului.

Din această paradigmă fac parte atât verbe regulate, cât și verbe neregulate, dar și verbe care conțin în rădăcină o guturală (א, ה, ח, ע). Între modurile reprezentative în ebraica biblică regăsim: modul perfect (דלק), modul imperfect (ידלוק), modul imperativ (דלוק), modul infinitiv – construit (דלק) și absolut (דלוק) – și modul participiu (דולק).

III. 1. Verbe regulate

Grupele de verbe regulate care aparțin acestei paradigme au în conjugarea lor, pentru forma de participiu prezent următoarele vocale: holam (care apare între primele două consoane) și țere (apare între ultimele două consoane) – pentru forma de masculin, singular; holam (între primele două consoane), segol (între cea de-a doua și a treia consoană) și un nou segol urmat de taw (la sfârșitul celor trei consoane) – pentru forma de feminin, singular; holam (între primele două consoane), șva surd (între următoarele două consoane), chiric gadol și mem sofit – pentru forma de masculin, plural, și pentru forma de feminin, plural, există holam (între primele două consoane), șva surd (între a doua și a treia consoană) și terminația specifică formei de feminin plural holam și taw.

Pentru a ilustra, am folosit drept model verbul לדלוק (lidloq), „a aprinde”:

Este întâlnită și o a doua modalitate de conjugare a acestui verb, însă nu atât de des folosită. Prin această metodă de conjugare prima consoană din rădăcină este vocalizată cu camaț gadol, urmat de șuruc între a doua și a treia consoană din rădăcină – pentru forma de masculin, singular. Celelalte forme au pentru prima consoană din rădăcină vocala șva surd. Pentru forma de feminin, plural, după șuruc întâlnim camaț gadol și he. Formele de masculin și feminin, plural au după șuruc, chiric gadol și mem sofit, respectiv holam și țere.

Tot pentru forma de participiu prezent se poate regăsi în rădăcina verbului și un alt sistem de vocalizare, dar doar în ebraica biblică. Acest sistem este cel mai adesea întâlnit la verbele statice. Verbele statice urmează această vocalizare: camaț gadol (între primele două consoane) și țere (între ultimele două consoane) – pentru forma de masculin, singular; șva surd (între primele două consoane), țere (între a doua și a treia consoană) și camaț gadol urmat de he – pentru forma de feminin, singular. La formele de plural se păstrează șva surd (între primele două consoane) și țere (între a doua și a treia consoană) și se adaugă terminațiile specifice formei de masculin (chiric gadol și mem sofit), respectiv formei de feminin (holam urmat de taw).

Pentru a ilustra, am folosit verbul קטון (qaton), „a fi mic”:

Pentru formele de perfect și imperfect sufixele și prefixele sunt folosite pentru a indica persoana care face acțiunea.

Vocalizarea camaț gadol (între primele doua consoane) și patach (între a doua și a treia consoană) este specifică verbelor din această paradigmă, atunci când acestea se conjugă pentru forma de perfect. Singurele care își schimbă vocalizarea sunt formele de feminin, singular, persoana a III-a (se păstrează camaț gadol, însă este urmat de șva surd – între a doua și a treia consoană – și de un alt camaț gadol însoțit de he) și formele de masculin/feminin, plural, persoana a III-a unde după camaț gadol întâlnim un șva surd, iar la sfârșit regăsim șuruc.

Pentru verbele statice diferențele se întâlnesc doar la persoana I, persoana a II-a masculin/ feminin, singular și persoana a III-a masculin, singular unde vocala camaț gadol este urmată de vocala holam (între a doua și a treia consoană din rădăcină).

Forma de imperfect, pe lângă prefixele specifice, se formează și cu următoarele vocale: șva surd (între primele două vocale din rădăcină) și holam (între ultimele două vocale din rădăcină). Persoanele care primesc și sufix își schimbă vocalizarea. Acestea sunt: persoana a II-a feminin, singular (între a doua și a treia consoană din rădăcină întâlnim un șva sonor urmat de yod la sfârșit) și persoanele a II-a și a III-a masculin/ feminin, plural, care au după cele trei consoane din rădăcină șuruc.

Verbele statice au conjugări diferite și de această dată. Diferențele se văd la persoana I singular și plural, persoana a II-a masculin, singular, persoana a III-a masculin și feminin, singular. Acel șva surd (între prima și a doua consoană din rădăcină) este urmat nu de holam, ci de patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină).

III. 2. Verbe neregulate

III. 2.1 Prima consoană din rădăcină este guturală (pe – guturală)

Vocalizarea verbelor suferă modificări și atunci când în rădăcina verbului întâlnim o guturală. În limba ebraică există patru guturale: א – alef, ה – he, ח – het și ע – ayin, însă uneori și ר – reș se comportă ca o guturală.

a. Forma de participiu prezent se construiește cu ajutorul vocalei holam (între prima și a doua consoană din rădăcină), iar pentru forma de masculin, singular, holam este urmat de țere, pentru forma de feminin, singular, este urmat de segol (între a doua și a treia consoană din rădăcină), iar între ultima consoană din rădăcină și terminația taw este segol. Pentru formele de masculin și feminin, plural, holam este urmat de șva surd, de chiric gadol și mem sofit, pentru forma de masculin, respectiv holam și taw, pentru forma de feminin.

Infinitiv: לאסור (leesor), „a aresta”, „a interzice”:

Pentru această formă putem întâlni și o a doua vocalizare. Pentru forma de masculin, singular, prima consaonă din rădăcină este vocalizată cu camaț gadol, iar între a doua și a treia consoană din rădăcină se află șuruc. Pentru formele de feminin, singular și masculin și feminin, plural, prima consoană este vocalizată cu hatef patach, iar între a doua și a treia consoană din rădăcină este șuruc, urmat de camaț gadol și he (feminin, singular), chiric gadol și mem sofit (masculin, plural), respectiv holam și taw (feminin, plural).

b. Pentru forma de perfect prima consoană din rădăcină este vocalizată cu camaț gadol, cu excepția persoanei a II-a, masculin și feminin, plural, unde prima consoană este vocalizată cu hatef patach. A doua consoană din rădăcină este vocalizată cu patach, iar a treia consoană este vocalizată cu șva surd. Excepție fac persoanele a III-a, feminin, singular și persoanele a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural. Pentru aceste persoane a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu șva surd, urmat de camaț gadol și he (persoana a III-a, feminin, singular), respectiv șuruc (persoana a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural).

c. Dacă prima consoană din rădăcină este alef, forma de imperfect își schimbă conjugarea. Și astfel, în loc de șva surd (între primele două consoane din rădăcină) regăsim hatef segol, iar la formele de persoana a II-a feminin, singular, persoana a II-a masculin și feminin, plural și persoana a III-a masculin și feminin, plural, prefixele sunt vocalizate cu patach, la fel ca și prima consoană din rădăcină. O altă diferență de vocalizare o întâlnim și la forma de infinitiv: vocala prefixului lamed, chiric catan este înlocuită cu segol, iar hatef segol îi ia locul vocalei șva surd din prima consoană din rădăcină.

Atunci când het este prima consoană din rădăcină verbul nu suferă foarte multe modificări vocalice. Singura diferență fiind vocalizarea diferită a prefixelor, nu și a consoanelor din rădăcină. Dacă prepoziția lamed, de la forma de infinitiv, era vocalizată cu chiric catan, în cazul acesta prepoziția primește vocala patach. Tot patach primesc și prefixele care sunt adăugate la forma de imperfect; singura persoană care nu își schimbă forma fiind persoana I singular.

Infinitiv: לחגוג (lahgog) („a celebra, a petrece”)

III. 2.2 A doua consoană din rădăcină este guturală (ayin – guturală)

Dacă a doua consoană din rădăcină este alef, he, het sau ayin modificările se găsesc atât la forma de participiu prezent, cât și la formele de perfect, respectiv imperfect, însă numai la persoanele care primesc și sufixe atunci când verbul este conjugat.

a. Vocalizarea formei de participiu prezent se compune prin vocalizarea primei consoane din rădăcină cu holam, urmată de vocalizarea celei de-a doua consoană din rădăcină cu țere – pentru forma de masculin, singular. Forma de feminin, singular, are în componență segol, pentru a doua consoană din rădăcină, iar între a treia consoană din rădăcină și terminația taw, se află segol. Pentru formele de masculin și feminin, plural, a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu hatef patach, urmat de chiric gadol și mem sofit, pentru masculin, plural, respectiv holam și taw pentru feminin, plural.

Verb model: לבחון (livhon), „a examina”, „a testa”:

Această formă de participiu prezent prezintă și o a doua vocalizare. Pentru forma de masculin, singular, prima consoană este vocalizată cu camaț gadol, iar între a doua și a treia consoană din rădăcină regăsim vocala șuruc. Formele de feminin, singular și masculin și feminin, plural, au ca primă vocală șva sonor, urmat de șuruc, între a doua și a treia consoană din rădăcină. Forma de feminin, singular, are terminația camaț gadol și he, forma de masculin, plural, se termină cu chiric gadol și mem sofit, iar pentru forma de feminin, plural, terminația este holam și taw.

b. La forma de perfect, prima consoană din rădăcină este vocalizată cu camaț gadol, cu excepția persoanei a II-a, masculin și feminin, plural, unde prima consoană din rădăcină este vocalizată cu șva sonor. A doua consoană din rădăcină este vocalizată cu patach, iar a treia consoană din rădăcină este vocalizată cu șva surd, acestea fiind urmate de terminațiile specifice fiecărei persoane. Pentru persoana a III-a, feminin, singular, și persoana a III-a masculin și feminin, plural, a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu hatef patach, urmat de terminațiile specifice.

c. Prefixele pentru forma de imperfect sunt vocalizate cu chiric catan, cu excepția persoanei I, unde prefixul este vocalizat cu segol. Între prima și a doua consoană din rădăcină se află vocala șva surd, iar între a doua și a treia consoană din rădăcină avem vocala patach. Excepție fac persoanele care primesc și sufixe, persoana a II-a, feminin, singular, și persoanele a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural, unde între a doua și a treia consoană din rădăcină se regăsește vocala hatef patach.

Același lucru se întâmplă și în cazul verbelor: לדאג („a avea grijă”) sau ללעוג („a ridiculiza”).

III. 2.3 A treia consoană din rădăcină este guturală (lamed – guturală)

a. Atunci când în rădăcina verbului avem a treia consoană guturală, vocalizarea se schimbă. Astfel, pentru forma de participiu prezent, după a prima consoană din rădăcină regăsim vocala holam, a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu țere, iar ultima consoană este vocalizată cu patach – acestea fiind folosite pentru forma de masculin, singular. Pentru forma de feminin, singular, a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu patach, cea de-a treia având tot patach urmat de taw. Pentru formele de masculin și feminin, plural, a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu șva surd urmat de chiric gadol și mem sofit – forma de masculin, plural, respectiv holam și taw – pentru feminin, plural.

Pentru a exemplifica, am folosit verbul לשמוע (lișmoa), „a auzi”, „a asculta”:

Tot pentru forma de participiu prezent există și o a doua conjugare, mai puțin folosită. Pentru forma de masculin, singular, între prima și a doua consoană din rădăcină se află camaț gadol, între a doua și a treia consoană din rădăcină regăsim șuruc, iar guturala este vocalizată cu patach. Forma de feminin, singular, și formele de masculin și feminin, plural, au între prima și a doua consoană din rădăcină vocala șva surd, între a doua și a treia consoană din rădăcină șuruc, acestea fiind urmate de camaț gadol și he – feminin, singular – chiric gadol și mem sofit – masculin, plural – holam și taw – feminin, plural.

b. Camaț gadol este prima vocală pe care o regăsim la aproape toate persoanele, pentru forma de perfect. Singura persoană unde camaț gadol este înlocuit de șva sonor este persoana a II-a, masculin și feminin, plural. Vocala dintre a doua și a treia consoană din rădăcină este patach, urmată de șva surd între a treia consoană din rădăcină și terminațiile specifice persoanelor. Excepție făcând persoana a III-a, feminin, singular, și persoana a III-a masculin și feminin, plural, unde regăsim vocala șva surd între a doua și a treia consoană din rădăcină, urmat de camaț gadol și he – pentru persoana a III-a feminin, singular, respectiv șuruc pentru persoana a III-a, masculin și feminin, plural.

c. Pentru forma de imperfect toate prefixele specifice persoanelor sunt vocalizate cu chiric catan, cu excepția prefixului pentru persoana I, care este vocalizat cu segol. Între prima și a doua consoană din rădăcină se află vocala șva surd, iar a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu patach. Însă pentru persoana a II-a, feminin, singular, și pentru persoana a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural, vocala dintre a doua și a treia consoană din rădăcină este șva sonor urmat de chiric gadol (persoana a II-a, feminin, singular), respectiv șuruc (persoana a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural).

Verbele care aparțin celor patru grupe de verbe neregulate (ל''ה, ע''ו, פ''י și פ''ן) au o vocalizare diferită față de cele care aparțin grupei de verbe regulate. Ele păstrează, de regulă, doar două consoane din rădăcină în timpul conjugării, la care se adaugă diferite sufixe, prefixe sau terminații specifice.

III. 2.4 Lamed / he

Grupa, ל''ה, are drept particularitate consoana he, care se regăsește după a doua consoană din rădăcină atât la formele de participiu prezent, cât și la cele de imperfect.

a. Pentru forma de participiu prezent regăsim vocala segol – pentru masculin, singular, respectiv vocala camaț gadol – pentru feminin, singular urmate de consoana he. Pentru formele de plural se păstrează terminațiile specifice.

Pentru a exemplifica voi folosi verbul לבנות (livnot) („a construi”):

b. Pentru forma de perfect, pe lângă sufixele obișnuite, apare și yod la persoana I, singular și plural și la persoana a II-a, singular și plural, masculin și feminin. Pentru aceste persoane, vocala dintre prima și a doua consoană din rădăcină rămâne camaț gadol, însă nu mai este urmată de patach, ci de chiric catan. Pentru persoana a III-a, masculin, singular camaț gadol este urmată tot de camaș gadol, în forma de feminin, singular întâlnim șva surd (între a doua și a treia consoană din rădăcină) urmat de taw vocalizat cu camaț gadol și terminația he. Persoana a III-a, masculin și feminin, plural, are drept ultimă vocală șuruc.

c. La forma de imperfect se păstrează prefixele specifice, însă vocalizarea se schimbă. Astfel, avem șva surd (între prima și a doua consoană din rădăcină) urmat de segol (între a doua și a treia consoană din rădăcină) în majoritatea cazurilor. Excepție fac persoanele care primesc și sufix, adică persoana a II-a feminin, singular unde șva surd este urmat de chiric gadol, iar pentru persoanele a II-a și a III-a masculin și feminin, plural șva surd este urmat de șuruc.

În această grupă de verbe neregulate, dacă prima consoană din rădăcină este guturală, atunci apar modificări vocalice pentru forma de imperfect. Aceste modificări vocalice sunt: la prima persoană șva surd (dintre prima și a doua vocală din rădăcină) devine hatef segol care este urmat tot de un segol. Pentru restul persoanelor prefixul primește vocala patach, și nu chiric catan, urmată de vocala hatef patach (pentru prima consoană din rădăcină).

Exemplu: להרות (laharot) („a imagina”)

III. 2.5 Ayin / waw

Specificul grupei de verbe neregulate ע''ו constă în faptul că după prima consoană din rădăcină regăsim vocala waw la formele de imperfect. Conjugarea verbelor din a doua grupă de verbe neregulate urmează o altă schemă de conjugare.

a. Forma de participiu prezent are drept vocală camaț gadol care se regăsește la toate formele între prima și a doua consoană din rădăcină, urmată fie tot de camaț gadol și he (pentru forma de feminin, singular) fie de chiric gadol și mem sofit (pentru masculin, plural), respectiv șuruc și taw (pentru feminin, plural).

Pentru a exemplifica voi folosi verbul לרוץ (laruț) („a alerga”):

b. Pentru forma de perfect vocalizarea este formată din patach urmat de șva surd pentru aproape toate persoanele. Pentru persoana a III-a singular și plural, masculin și feminin vocala dintre primele două consoane este camaț gadol urmată de he (pentru singular, feminin) și șuruc (pentru plural masculin și feminin).

c. Vocalizarea pentru forma de imperfect este construită din camaț gadol pentru toate prefixele specifice persoanelor urmat de șuruc (între prima și a doua consoană din rădăcină), pentru persoana a II-a singular, feminin, avem terminația chiric catan, iar pentru persoanele a II-a și a III-a masculin și feminin, singular și plural, avem șuruc.

III. 2.6 Pe / yod

În cadrul grupei de verbe neregulate פ''י, la conjugarea formelor de participiu prezent și perfect regăsim yod ca primă consoană.

a. Vocalizarea formei de participiu prezent se compune din holam (între yod și prima consoană din rădăcină) – care apare la toate formele – și țere (între prima și a doua consoană din rădăcină) – pentru forma de masculin, singular – respectiv segol (între prima și a doua consoană din rădăcină) și tot segol (între a doua consoană din rădăcină și terminația taw) – pentru feminin, singular. Pentru formele de plural, între prima și a doua consoană din rădăcină se află șva surd urmat de terminațiile specifice formelor de masculin și feminin.

Pentru a exemplifica voi folosi verbul ללדת (laledet) („a naște”):

b. Forma de perfect se compune din consoana waw, vocalizată cu camaț gadol, pentru toate persoanele, urmat de patach, excepție făcând persoana a III-a feminin, singular și masulin și feminin, plural, unde patach este înlocuit de șva surd urmat de camaț gadol, respectiv șuruc.

c. Prefixele la forma de imperfect sunt vocalizate cu țere, pentru toate persoanele urmat tot de țere, exceptând persoana a II-a feminin, singular, persoana a II-a și a III-a feminin și masculin, plural unde țere este înlocuit de șva surd.

Apar modificări vocalice la forma de imperfect dacă ultima consoană din rădăcină este guturală. Astfel că în locul vocalei țere (între prima și a doua consoană din rădăcină), regăsim vocala patach. Excepțiile păstrează aceeași formă.

III. 2.7 Pe / nun

Caracteristica grupei de verbe neregulate פ''ן este prezența consoanei nun, la formele de participiu prezent și perfect, fără modificări vocalice semnificative, prin comparație cu verbele regulate.

a. Forma de participiu prezent se formează cu ajutorul vocalelor holam (între nun și prima consoană din rădăcină) și țere (pentru masculin, singular); segol – între prima și a doua consoană din rădăcină – urmat tot de segol și taw (pentru feminin, plural) și șva surd urmat de terminațiile specifice de masculin și feminin, plural.

Pentru a exemplifica, voi folosi verbul לפול (lipol) („a cădea”):

b. Vocalizarea formei de perfect este compusă din camaț gadol (pentru consoana nun) și din patach (pentru prima consoană din rădăcină), cu excepția persoanei a II-a feminin, singular și persoana a II-a și a III-a plural, masculin și feminin unde avem șva surd, și nu patach. La restul persoanelor șva surd se regăsește între a doua consoană din rădăcină și terminația specifică persoanei.

c. Pentru această grupă de verbe neregulate apare, la forma de imperfect, chiric gadol, dublându-se astfel consoana yod, acolo unde este cazul, cu excepția primei persoane unde vocalizarea este reprezentată de segol. Aceste vocale sunt urmate de holam (între prima și a doua consoană din rădăcină) și chiric gadol (pentru persoana a II-a feminin, singular), respectiv șuruc (pentru persoanele a II-a și a III-a masculin și feminin, plural).

Atunci când ultima consoană din rădăcină este o guturală, apar modificări vocalice pentru această grupă, la forma de imperfect. Vocala holam este înlocuită de vocala patach (pentru prima consoană din rădăcină).

Exemplu: לנגוע (lingoa) („a atinge”)

IV. Paradigma Nifal (נפעל)

Paradigma Nifal este paradigma complementară, pasivă, a paradigmei Paal, însă această paradigmă are și forme reflexive. Cum fiecare paradigmă prezintă anumite caracteristici, această paradigmă se diferențiază prin prezența consoanei nun (נ) ca prefix. Consoana nun este prezentă la conjugarea verbului atât la forma de participiu prezent, cât și la forma de perfect. Pentru toate celelalte forme verbale, consoana nun este asimilată de prima literă din rădăcină, care primește astfel dagheș forte. Drept vocalizare pentru această consoană întâlnim chiric catan. De asemenea, dagheș forte apare la prima consoană din rădăcină, la forma de imperfect, dar și la forma de infinitiv a verbului. Pentru forma de infinitiv pe lângă prefixul lamed (ל), întâlnit exclusiv în ebraica modernă (în ebraica biblică, infinitivul se poate forma și cu ajutorul altor prefixe/ prepoziții, de exemplu bet – ב , khaf –כ , sau mem – מ), apar și consoanele he (ה) și yod (י).

Această paradigmă întrunește atât verbe regulate, cât și verbe neregulate (inclusiv verbe ce conțin cel puțin o guturală în rădăcină).

IV. 1. Verbe regulate

Vocalele care alcătuiesc forma de participiu prezent a verbelor regulate sunt, pe lângă chiric catan ce însoțește consoana nun, șva surd (între prima și a doua consoană din rădăcină) și camaț gadol (între a doua și a treia consoană din rădăcină) – pentru forma de masculin singular; pentru forma de feminin singular, camaț gadol (dintre a doua și a treia consoană din rădăcină) se transformă în segol, urmat de un alt segol – între ultima consoană din rădăcină și terminația specifică femininului taw (ת). Formele de masculin și feminin, plural, păstrează camaț gadol (între a doua și a treia consoană din rădăcină) urmat de chiric gadol și mem sofit – pentru masculin, pluarl, respectiv holam însoțit de taw – pentru feminin, plural.

Pentru a exemplifica, am folosit drept model verbul להידלק (lehyidalech), „a fi aprins”:

Consoana nun urmată de șva surd (între prima și a doua consoană din rădăcină) și de patach (între a doua și a treia consoană din rădăcină) conduce la vocalizarea actuală a formei de perfect. Patach este înlocuit cu șva sonor la persoana a III-a feminin, singular, dar și la formele de masculin și feminin, plural. Pentru forma de feminin singular, persoana a III-a, după șva sonor întâlnim vocala camaț gadol însoțită de he (ה), iar pentru formele de masculin și feminin, plural, persoana a III-a, după șva sonor urmează șuruc.

Forma de imperfect nu mai are în componența sa consoana nun, aceasta fiind înlocuită cu prefixele specifice formelor de imperfect, însă prezența consoanei nun se regăsește în folosirea lui dagheș forte din prima consoană din rădăcină. Tot ca un semn distinctiv, întâlnim prezența consoanei yod la toate persoanele, excepție făcând prima persoană, la forma de singular. Vocalizarea pentru această formă de imperfect este caracterizată de chiric catan sau segol, doar la persoana I, singular, pentru prefixele specifice fiecărei persoane, iar pentru consoanele din rădăcină vocalizarea se formează din camaț gadol (între prima și a doua consoană din rădăcină) urmat de țere (între a doua și a treia consoană din rădăcină), exceptând însă formele care primesc și sufix (persoana a II-a feminin, singular și persoana a III-a masculin și feminin, plural), unde țere este înlocuit de șva surd.

IV. 1.1 Forma reflexivă

După cum am amintit paradigma Nifal are și o formă reflexivă, fapt ce face ca această paradigmă să fie specială. Este singura paradigmă care are această formă reflexivă, pe lângă forma pasivă ce se regăsește la toate celelalte paradigme.

Verbele להילחם tradus în română „a se lupta” este un model pentru e exemplifica forma reflexivă a acestei paradigme. Desigur că și la forma reflexivă consoana nun apare la forma de participiu prezent și perfect, iar pentru forma de imperfect nun este asimilat de prefixele specifice fiecărei persoane.

a. La forma de participiu prezent consoana nun este vocalizată cu chiric catan, vocala șva surd se regăsește între prima și a doua consoană din rădăcină, camaț gadol se află între a doua și a treia consoană din rădăcină, cu excepția formei de feminin, singular, unde regăsim segol. Ultima consoană din rădăcină este vocalizată cu segol însoțit de taw, pentru forma de feminin, singular; pentru forma de masculin, plural, are drept vocalziare chiric gadol urmat de mem sofit și pentru forma de feminin, plural, vocala șuruc și consoana taw însoțesc ultima consoană din rădăcină.

b. Forma de perfect păstrează vocalizarea lui nun cu chiric catan, urmat de șva surd între prima și a doua consoană din rădăcină. Între a doua și a treia consoană din rădăcină regăsim vocala patach, iar între a treia consoană din rădăcină și sufixele specifice avem vocala șva surd. Pentru persoana a III-a, feminin, singular și persoana a III-a, masculin și feminin, plural, între a doua și a treia consoană din rădăcină avem vocala hatef patach urmată de camaț gadol și he (pentru persoana a III-a, feminin, singular) și șuruc (pentru persoana a III-a, masculin și feminin, plural)

c. Consoana nun este înlocuită de prefixele specifice fiecărei persoane pentru forma de imperfect. Aceste prefixe sunt vocalizate cu segol, pentru persoana I, singular, și chiric gadol, pentru restul persoanelor. Între prima și a doua consoană din rădăcină se află vocala camaț gadol, iar între a doua și a treia consoană din rădăcină regăsim vocala țere. Și la această formă persoana a II-a, feminin, singular, și persoana a II-a și persoana a III-a, masculin și feminin, plural, au o vocalizare diferită. Astfel încât între a doua și a treia consoană din rădăcină avem hatef patach urmat de chiric gadol, pentru persoana a II-a, feminin, singular, respectiv șuruc, pentru persoana a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural.

IV. 2. Verbe neregulate

IV. 2.1 Prima consoană din rădăcină este guturală (pe – guturală)

a. Atunci când în rădăcina verbului întâlnim o guturală (א – alef, ה – he, ח – het și ע – ayin sau ר – reș) atunci vocalizarea se schimbă, suferind câteva modificări. Dacă prima consoană din rădăcină este o guturală, la forma de participiu prezent consoana nun nu mai este vocalizată cu chiric catan, ci cu segol. Aceasta nu este singura modificare: între prima și a doua consoană din rădăcină nu se mai regăsește vocala șva surd, ci hatef segol, iar între a doua și a treia consoană din rădăcină se păstrează camaț gadol pentru forma de masculin, singular. Pentru forma de feminin, singular, vocalizarea primei consoane din rădăcină rămâne hatef segol (ca în cazul formei de masculin, singular), camaț gadol se transformă în segol (între a doua și a treia consoană din rădăcină), urmat tot de segol și consoana specifică formei de feminin, taw (ת). Formele de plural, masculin și feminin, păstrează vocalizarea consoanei nun cu segol, urmat de hatef segol (între prima și a doua consoană din rădăcină) și între prima și a doua consoană din rădăcină regăsim camaț gadol urmat de chiric gadol și mem sofit (pentru forma de masculin, plural), respectiv holam însoțit de taw (pentru forma de feminin, plural).

Pentru a exemplifica am folosit drept model verbul להיאבד (lehyiaved), „a fi pierdut”:

b. Pentru forma de perfect, consoana nun este vocalizată cu segol, și nu cu chiric catan ca în cazul verbelor regulate. Între prima și a doua consoană din rădăcină se află hatef segol, și nu șva surd, exceptând cazurile de feminin, singular, persoana a III-a și masculin, feminin, plural persoana a III-a, când patach este înlocuit de șva surd urmat de camaț gadol și he – pentru feminin, singular, respectiv șuruc – pentru formele de masculin și feminin, plural. Pentru toate celelalte forme, vocalizarea ultimei consoane din rădăcină este șva surd.

c. Pentru forma de imperfect, nu apar schimbări semnificative. Și în acest caz, consoana nun dispare, fiind înlocuită cu prefixele specifice persoanelor, toate aceste prefixe fiind vocalizate cu segol. Desigur că prezența consoanei yod se resimte și în acest caz, la toate persoanele, exceptând prima persoană, singular. Vocalizarea rămâne în rest neschimbată, astfel că intre prima și a doua consoană din rădăcină regăsim vocala camaț gadol urmată de țere – între a doua și a treia consoană din rădăcină. Pentru persoana a II-a feminin, singular, și persoana a II-a și persoana a III-a, masculin și feminin, plural, vocala țere este înlocuită de șva surd, deoarece acestor persoane li se adaugă si sufixe: chiric gadol și yod – pentru persoana a II-a feminin, singular, respectiv șuruc pentru persoana a II-a și a III-a masculin și feminin, plural.

IV. 2.2 A doua consoană din rădăcină este guturală (ayin – guturală)

a. Modificări apar și atunci când a doua consoană din rădăcină este guturală. Pentru forma de participiu prezent, consoana nun este urmată de vocala chiric catan, și nu segol cum se întâmplă atunci când prima consoană din rădăcină este guturală. Pentru toate formele de masculin și feminin, singular și plural, între prima și a doua consoană din rădăcină avem vocala șva surd, iar între a doua și a treia consoană din rădăcină regăsim camaț gadol, urmat fie de chiric gadol și mem sofit (pentru forma de masculin, plural), fie de holam și taw ()pentru forma de feminin, plural). În schimb, pentru forma de feminin, singular, camaț gadol este înlocuit de segol, urmat de un al doilea segol și taw.

Am folosit drept model verbul להינעל (lehyinael), „a fi încuiat”:

b. Consoana nun vocalizată cu chiric catan urmată de șva surd – între prima și a doua consoană din rădăcină, respectiv patach – între a doua și a treia consoană din rădăcină formează forma de perfect a verbului. Desigur că pentru persoana a III-a feminin, singular, și persoana a III-a, masculin și feminin, plural, vocalizarea se schimbă: patach devine hatef patach urmat de camaț gadol și he (pentru persoana a III-a feminin, singular), respectiv șuruc (pentru persoana a III-a masculin și feminin, plural).

c. Pentru forma de imperfect, ca în fiecare situație, nun dispare, dar apare consoana yod (exceptând persoana I, singular). Prefixele fiind vocalizate cu segol – pentru persoana I, singular, și chiric catan pentru celelalte persoane. Iar vocalizarea consoanelor din rădăcină urmând să fie aceeași ca în cazul verbelor regulate, fără guturală în rădăcină (camaț gadol – între prima și a doua consoană din rădăcină și țere – între a doua și a treia consoană din rădăcină). Singura diferență este resimțită în cazul persoanelor care primesc și sufixe, pe lângă prefixele specifice. Acestea sunt persoana a II-a feminin, singular, unde vocala țere este înlocuită cu vocala hatef patach urmată de sufixul chiric gadol și persoana a II-a și a III-a masculin și feminin, plural, unde hatef patach este urmat de șuruc.

IV. 2.3 A treia consoană din rădăcină este guturală (lamed – guturală)

a. Pentru forma de participiu prezent consoana nun, vocalizată cu chiric catan, este urmată de șva surd, iar pentru formele de plural regăsim camaț gadol împreună cu chiric gadol și mem sofit (pentru forma de masculin, plural), respectiv șuruc însoțit de taw (pentru forma de feminin, plural). În schimb, pentru forma de feminin, singular, vocala ce urmează după șva surd este patach, însoțită de un al doilea patach și de terminația specifică acestei forme, taw.

Verbul folosit pentru exemplificare este להיבלע (lehyibalea), „a fi înghițit”:

b. Forma de perfect a verbelor din această categorie se formează prin vocalizarea consoanei nun cu chiric catan, apoi vocalizarea primei consoane din rădăcină cu șva surd, a doua consoană din rădăcină având vocala patach, iar ultima consoană din rădăcină fiind vocalizată cu șva surd. Pentru persoana a III-a feminin, singular, vocala patach este înlocuită de șva sonor, urmată de camaț gadol și he, iar pentru persoana a III-a masculin și feminin, plural, șva sonor ia locul vocalei patach, fiind urmată de șuruc.

c. Pentru forma de imperfect întâlnim anumite diferențe față de celelalte conjugări. Sufixele păstrează vocalizarea formată din segol, pentru persoana I, singular și chiric catan, pentru celelalte persoane, urmate bineînțeles de consoana yod. După aceste sufixe, prima consoană din rădăcină este vocalizată cu camaț gadol, iar a doua consoană din rădăcină are vocala patach, cu excepția persoanelor care primesc și sufix. Astfel încât, pentru persoana a II-a feminin, singular, după camaț gadol, urmează șva surd, alături de sufixul chiric gadol, iar pentru persoana a II-a și a III-a masculin și feminin, plural, pe lângă vocala șva surd care înlocuiește vocala patach, la final întâlnim șuruc.

IV. 2.4 Lamed / he

Grupa de verbe neregulate ל''ה are drept caracteristici prezența consoanei he la forma de participiu prezent, dar și la forma de imperfect a verbului. Această consoană apare după consoanele din rădăcină.

a. Pentru forma de participiu prezent, consoana nun este vocalizată cu chiric catan, între prima și a doua consoană din rădăcină apare vocala șva surd, iar între a treia consoană din rădăcină și terminația he avem segol – aceste reguli aplicându-se la forma de masculin, singular, a verbului. Pentru forma de feminin, singular, segol (dintre a treia consoană din rădăcină și he) dispare și apare țere urmat de consoana yod și terminația specifică de feminin, consoana taw. Segol dispare și în cazul formei de masculin, plural, fiind înlocuit de chiric gadol urmat de mem sofit. În cazul formei de feminin, plural, holam urmat de taw ia locul vocalei segol.

Pentru a exemplifica, am folosit verbul להיקנות (lehyichanot), „a fi cumpărat”:

b. Forma de perfect păstrează vocala chiric catan pentru consoana nun, urmată de șva surd între prima și a doua consoană din rădăcină. Pentru persoana I singular și plural, persoana a II-a masculin și feminin, singular și plural, după ultima consoană din rădăcină, vocalizată cu țere, apare consoana yod urmată de terminațiile specifice. Pentru persoana a III-a masculin, singular, ultima consoană din rădăcină este vocalizată cu camaț gadol urmat de he. Șva sonor urmat de taw și he este vocalizarea ultimei consoane din rădăcină pentru forma de feminin, singular, persoana a III-a, iar pentru forma de masculin și feminin, plural, ultima consoană din rădăcină este urmată de șuruc.

c. Consoana nun dispare la forma de imperfect, fiind înlocuită cu prefixele specifice fiecărei persoane. Consoana alef, specifică persoanei I, singular, este vocalizată cu segol, celelalte prefixe fiind vocalizate cu chiric catan. Vocala care apare între prima și a doua consoană din rădăcină este camaț gadol urmată de segol, excepție făcând persoanele care primesc și sufixe. Astfel încât, pentru persoana a II-a feminin, singular, camaț gadol este urmat de chiric gadol, și nu de segol, iar pentru persoana a II-a și persoana a III-a masculin și feminin, plural, camaț gadol este urmat de șuruc. Desigur că întâlnim și dagheș forte în prima consoană din rădăcină.

IV. 2.5 Ayin / waw

Grupa de verbe neregulate ע''ו ce are drept specific prezența consoanei waw. Pentru formele de participiu prezent și perfect regăsim consoana nun la început urmată de cele două consoane din rădăcină, respectiv sufixele specifice formei de perfect. Forma de imperfect începe cu prefixul specific persoanei, urmat de cele două consoane din rădăcină.

a. La forma de participiu prezent consoana nun este vocalizată cu chiric gadol, urmat de holam – pentru forma de masculin. Femininul se formează prin vocalizarea ultimei consoane din rădăcină cu camaț gadol însoțit de he. Pentru ultima consoană din rădăcină, formei de masculin, plural, i se adaugă vocala chiric gadol și consoana mem sofit, iar formei de feminin, plural, i se adaugă holam urmat de consoana taw. Pentru această formă prima consoană din rădăcină primește dagheș forte.

Verbul folosit pentru exemplificare este להידון (lehyidon), „a fi judecat”, „a fi discutat”:

Forma de participiu prezent are și o a doua vocalizare. Astfel încât, la forma de masculin, singular, consoana nun este vocalizată cu camaț gadol,iar celelalte forme au șva sonor pentru vocalizarea lui nun. Prima consoană din rădăcină este apoi urmată de holam, iar după a doua consoană din rădăcină regăsim sufixele specifice formelor de feminin, singular (camaț gadol și he), masculin, plural (chiric gadol și mem sofit) și feminin, plural (holam și taw).

b. Forma de perfect are la început consoana nun vocalizată cu șva sonor. Între prima și a doua consoană din rădăcină avem vocala șuruc, urmată de vocala holam între a doua consoană din rădăcină și sufixele specifice persoanelor. Excepție făcând persoana a III-a, masculin și feminin, singular și plural, unde nun este vocalizat cu vocala camaț gadol, iar între prima și a doua consoană din rădăcină avem holam – pentru forma de masculin, singular, holam urmat de camaț gadol și he – pentru forma de feminin, singular și holam însoțit de șuruc – pentru forma de masculin și feminin, plural. Tot pentru aceste persoane resimțim și prezența lui dagheș forte în prima consoană din rădăcină.

Există și o a doua vocalizare pentru persoana a III-a, masculin și feminin, singular și plural. Astfel întâlnim vocala camaț gadol pentru consoana nun, pentru prima consoană din rădăcină vocalizarea este formată din holam urmat de terminațiile specifice fiecărei persoane: camaț gadol și he (feminin, singular) și șuruc (masculin și feminin, plural).

c. Consoana nun dispare la forma de imperfect, iar vocalizarea pentru prefixele specifice persoanelor este următoarea: pentru persoana I, singular, prefixul este vocalizat cu segol, iar pentru restul persoanelor prefixele sunt vocalizate cu chiric gadol. Prima consoană din rădăcină este vocalizată cu holam urmat de a doua consoană din rădăcină, iar pentru persoana a II-a, feminin, singular și persoana a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural, a doua consoană din rădăcină este urmată și de sufixul chric gadol (persoana a II-a, feminin, singular), respectiv șuruc (persoana a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural). Prima consoană din rădăcină primește și dagheș forte.

IV. 2.6 Pe / yod

Grupa de verbe neregulate פ''י transformă consoana yod care apărea la formele de participiu prezent și perfect, la paradigma activă, în consoana nun, vocalizată cu holam. În ebraica modernă, această vocală este dublată de consoana waw, pentru forma de imperfect, iar ca pronunția rămâne waw.

a. Pentru forma de participiu prezent consoana nun este vocalizată cu holam, la prima consoană din rădăcină regăsim vocala camaț gadol, respectiv segol (pentru forma de feminin, singular). A doua vocală din rădăcină este vocalizată în funcție de fiecare formă: forma de feminin, singular, folosește vocala segol urmată de consoana taw; forma de masculin, plural, are drept vocalizare chiric gadol și mem sofit; iar forma de feminin, plural, se compune din holam și taw.

Verbul model pe care îl voi folosi pentru a exemplifica această grupă este להיוולד (lehyivaled), „a fi născut”:

b. Vocalizarea consoanei nun cu holam este păstrată și pentru forma de perfect. Prima consoană din rădăcină este vocalizată cu patach, iar a doua cu șva surd, consoanele din rădăcină fiind urmate de sufixele speficife persoanelor. Excepție face persoana a III-a, feminin, singular și persoana a III-a, masculin și feminin, plural, unde prima consoană din rădăcină este vocalizată cu șva surd urmat de sufixele specifice.

c. La forma de imperfect consoana nun dispare, iar prefixele specifice fiecărei persoane sunt vocalizate cu chiric gadol. Pentru această formă consoana waw se dublează având drept vocală camaț gadol. Prima consoană din rădăcină este vocalizată cu țere, cu excepția persoanelor care primesc și sufix unde vocalizarea este formată din șva surd urmat de chiric gadol (pentru persoana a II-a, feminin, singular), respectiv șuruc (pentru persoana a II-a și a III-a, masculin și feminin, plural).

IV. 2.7 Pe / nun

O altă grupă de verbe neregulate este cea a verbelor פ''ן. Această grupă are drept caracteristică prezența consoanei nun ca primă literă în rădăcină, care este asimilată, ceea ce conduce la prezența lui dagheș forte în cea de-a doua consoană din rădăcină, la toate formele verbale.

a. Forma de participiu prezent a acestor verbe se formează prin vocalizarea consoanei nun cu chiric gadol – pentru formele de masculin și feminin, singular și plural. Pentru forma de masculin, singular după yod apare consoana cu dagheș forte vocalizată cu camaț gadol; forma de feminin, singular are consoana cu dagheș forte vocalizată cu segol, urmat de un al doilea segol și de terminația specifică, taw. Formele de masculin și feminin, plural, au consoana cu dagheș forte vocalizată tot cu camaț gadol, urmat de consoana nun și terminațiile specifice fiecărei forme: chiric gadol și mem sofit – pentru masculin, respectiv holam și taw – pentru feminin.

Am luat drept model verbul להינזק (lehyinazech), „a fi rănit”, „a fi stricat”:

b. Vocalizarea consoanei nun cu chiric gadol se păstrează și pentru forma de perfect urmată fiind de vocala patach, respectiv șva surd pentru persoana a III-a feminin, singular și persoana a III-a masculin și feminin, plural. După vocalizarea cu șva surd, pentru persoana a III-a feminin, singular, a doua consoană din rădăcină este vocalizată cu camaț gadol urmat de he, iar pentru persoana a III-a masculin și feminin, plural, șva surd este urmat de șuruc.

c. Pentru forma de imperfect, consoana alef, pentru persoana I, singular, este vocalizată cu segol, iar prefixele celorlalte persoane sunt vocalizate cu chiric gadol. Toate aceste prefixe sunt urmate de vocalizarea camaț gadol – pentru prima consoană din rădăcină, respectiv țere – pentru a doua consoană din rădăcină. Singurele excepții unde camaț gadol nu este urmat de țere sunt persoana a II-a feminin, singular, persoana a II-a și persoana a III-a masculin și feminin, plural. În aceste cazuri camaț gadol este urmat de șva surd.

V. Concluzii

Prin studiul particularităților verbului în limba ebraică modernă, comparativ cu limba ebraica biblică, mi-am consolidat cunoștințele și, totodată, am aprofundat această parte a limbii ebraice. Am ales să adaug tabele pentru a ilustra fiecare conjugare, deoarece în acest mod conjugările sunt mai ușor de înțeles pentru începătorii de ebraică. Comparația realizată între ebraica modernă și ebraica biblică oferă detalii importante legate de evoluția și dezvoltarea limbii ebraice.

În elaborarea lucrării, unul dintre lucrurile dificile a fost alegerea exemplelor, deoarece am vrut ca acestea să nu se regăsească și în alte manuale, dar să reflecte, totuși, un registru uzual al ebraicii moderne. Dificultatea a fost mai mare în cazul verbelor neregulate, deoarece unele dintre ele puteau fi încadrate în două grupe simultan, fapt ce a îngreunat exemplificarea.

Am ales să subliniez prin îngroșare fiecare terminație specifică, fiecare sufix și prefix sau infix pentru a fi cât mai vizibile, întrucât acestea sunt importante în stabilirea persoanei sau genului.

Consider că tema aleasă este un bun început pentru cei care vor să învețe gramatica limbii ebraice, dar și pentru cei care au unele cunoștințe de limbă ebraică. Sper ca lucrarea să reprezinte un prim pas în privința aprofundării studiului comparativ al limbii ebraice.

Bibliografie

Bolozky, Shmuel, 501 Hebrew Verbs Second Edition, Barron's Educational Series, Inc., 2008

H.J. van der Merwe, Christo, A. Naude, Jackie, H. Kroeze, Jan, A Biblical Hebrew Reference Grammar, Sheffield Academic Press, England, 1999

Dicționarului explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

Jouon, Paul, and T. Muraoka, A Grammar of Biblical Hebrew, Editrice Pontificio Istituto Biblico, Roma, 1996

Weingreen, Jacob, A Practical Grammar for Classical Hebrew, Oxford University Press, Oxford, 1959

Bibliografie

Bolozky, Shmuel, 501 Hebrew Verbs Second Edition, Barron's Educational Series, Inc., 2008

H.J. van der Merwe, Christo, A. Naude, Jackie, H. Kroeze, Jan, A Biblical Hebrew Reference Grammar, Sheffield Academic Press, England, 1999

Dicționarului explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

Jouon, Paul, and T. Muraoka, A Grammar of Biblical Hebrew, Editrice Pontificio Istituto Biblico, Roma, 1996

Weingreen, Jacob, A Practical Grammar for Classical Hebrew, Oxford University Press, Oxford, 1959