Verbal, Nonverbal Si Paraverbal

Verbal, nonverbal și paraverbal

În comunicarea didactică

Cu preșcolarii

CUPRINS

Introducere. Motivația alegerii temei

Comunicarea, manifestare a relațiilor interumane

Delimitări conceptuale

Elementele componente ale comunicării

Emițătorul

Receptorul

Mesajul și efectele sale

Canalul de comunicare

Decodarea

Feedback-ul

Forme ale comunicării

Comunicarea orizontală și verticală

Comunicarea verbală, nonverbală și paraverbală

Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentală

Bariere în comunicare

Particularitățile psihologice ale copilului preșcolar

Factori determinanți ai dezvoltării psihice a copilului preșcolar

Dezvoltarea capacităților senzoriale și perceptive ale copilului preșcolar

Reprezentarea și limbajul—

Rolul memoriei afective și imaginației în dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară

Strategii de stimulare a atenției preșcolarului prin limbaj

Dezvoltarea limbajului si particularitățile gândirii la preșcolari

Comunicarea didactică…….

Particularitățile comunicării didactice

Formele comunicării didactice

Implicații psihopedagogice ale formelor de comunicare

Influența comunicării verbale, nonverbale și paraverbale în procesul instructiv-educativ al preșcolarilor

Condițiile reușitei în comunicarea didactică

IV. Cercetare

PARTICULARITĂȚILE PSIHOLOGICE ALE COPILULUI PREȘCOLAR

Factori determinanți ai dezvoltării psihice a copilului preșcolar

Dezvoltarea psihică este un concept fundamental pentru psihologia copilului, pentru că de conținutul și valoarea lui explicativă și interpretativă depinde abordarea tuturor celorlalte probleme. Psihologia contemporană consideră că viața psihică, așa cum se prezintă la omul adult, este rezultatul unui lung proces de dezvoltare.

“Dezvoltarea psihică are la bază încorporări si constituiri de conduite si atitudini noi ca formare de instrumente de adaptare din ce în ce mai complexe si ca formare de modalități de satisfacere de trebuințe si formare de noi trebuințe si mijloace de a le satisface. Dezvoltarea implică modificarea echilibrului între asimilarea realității si acomodare la condițiile subiective și circumstanțiale concrete ale vieții” (Ursula Schiopu, 1997).

Atunci când vorbim despre factorii determinanți ai dezvoltării psihice a copilul preșcolar ne referim în primul rând la ereditate, mediu și educație.

Ereditatea este un factor important în dezvoltarea omului. „Ea se exprimă prin totalitatea cerințelor biologice ale ființelor umane față de mediu, prin existența unor particularități morfo-anatomice,cât și un anumit tip de metabolism”.

În afară de trăsăturile specifice și nespecifice, fiecare om prezintă încă de la naștere o serie de particularități individuale. Aceste trăsături constituie zestrea nativă, specificul biologic ce garantează o anumită modalitate diferențiată de adaptare și de reacție. Aceste trăsături înnăscut sunt numite în psihologie„ predispoziții native”.

Factorul ereditar constituie punctul de plecare, care sub influența condtițiilor sociale și a educației se va dezvolta, se va perfecționa.

I.I.Pavlov arata că : „Modul în care se comporta omul și animalul este condiționat nu numai de proprietățile înnăscute ale sistemului nervos, ci și de influențele care acționează și au acționat asupra organismului în timpul experienței sale individuale, depinyând prin urmare de educație sau de învățare în sensul cel mai larg acordat acestei noțiuni.”

Așadar, ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieții psihice umane. De exemplu, copiii crescuți de animale și-au format comportamente ca ale ființelor cu care au viețuit și astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei, de mediul în care au crescut.

Cel de-al doilea factor esențial dezvoltării psihice este mediul, definit ca totalitatea factorilor externi care acționează asupra organismului , influențân dezvoltarea sa.

Prin urmare, condițiile de mediu sunt foarte variate și acționează asupra tuturor dimensiunilor ființei umane. Condițiile geografice,în deosebi, condițiile climatice au o importanță deosebită pentru dezvoltarea fizică generală, pentru activitatea creierului și în ultimă instanță pentru evoluția psihică.

Mediul social, ca factor al dezvoltării, se află într-o continuă transformare. Mediul social presupune existența anumitor reguli morale, structuri familiare, relații sociale pe care copilul și le însușește și le dezvoltă, deoarece „în mediu și prin mediu se exprimă totalitatea trebuințelor sociale și a relațiilor în cadrul cărora trăiește, acționează și se dezvoltă copilul.”

Transformările produse nu constau numai în adaosul în înălțime și greutate sau în simpla sporire a cunoștințelor și deprinderilor copilului, dezvoltarea copilului nu poate fi privită doar ca un proces linear de schimbări cantitative, faptele arata ca în structura psihică se produc si transformări calitative importante.

Trecerea de la pronunțarea silabelor separate la folosirea primului cuvânt este un salt calitativ. Primul pas independent la varsta de un an sau prima operaței mintală de socotit pe care o face copilul preșcolar constituie schimbări calitative importante în dezvoltatea psihică a copilului.

Dezvoltarea psihică a copilului constă in primul rând în lârgirea, complicarea și adâncirea activității sale de cunoaștere, transformarea vieții sale afective, a relațiilor și atitudinilor sale față de mediul înconjurator și perfecționarea activității, în sensul dezvoltării conduitei voluntare.

Copilul se dezvoltă sub influența educației și a condițiilor de viata.

Actiunea mediului și a familiei nu se descfasoara pe un loc arid, copilul se naște cu anumite dispozitii naturale, care repreyinta premisele dezvoltarii sale psihice.

Deoarece înca de la naștere copilul este supus influentei mediului, în practica nu se intalnesc dispoziții innascute in forma pura.

Dezvoltarea capacităților senzoriale și perceptive ale copilului preșcolar