Veniturile Si Cheltuielile Bugetului Uniunii Europene

BUGETUL UNIUNII

EUROPENE

CUPRINS

INTRODUCERE

Termenul “buget” își are originea în vechea limbă francenză, și anume, în expresia “bouge” și “bougette”, care aveau înțelesul de pungă de piele sau pungă de bani. Anglo-saxonii au luat noțiunea de la francezi, care o foloseau încă din Evul Mediu, împreună cu italienii. Circulara din 9 Thermidor anul X (28 iulie 1802) reprezintă primul document istoric în care se găsește cuvântul “buget” în Franța. În legislația franceză însă, noțiunea este utilizată din anul 1806 în Legea privitoare la finanțe (24 aprilie). În scurt timp, expresia s-a răspândit și în celelalte state din Europa.

Bugetul comunitar reprezintă consecința practică a valorificării principiului solidarității financiare instiutuit prin Tratatul de la Roma. Deși la începuturile construcției europene acest buget era de dimensiuni reduse, de la an la an acesta a devenit mai complex și mai cuprinzător; această evoluție a presupus creșterea cheltuielilor și deasemenea sporirea continuă a veniturilor bugetare.

Regulamentul financiar al comunităților europene precizează că bugetul general al Uniunii Europene “este actul care prevede și autorizează pentru fiecare exercițiu ansamblul încasărilor și plăților estimate necesare de Comunitatea Europeană.”

Bugetul comunității europene reprezintă concepția și stadiul integrării europene. Societatea europeană, în actualitatea modernă, a impus edificarea oficială unui buget prin înființarea bugetului Uniunii Europene.

Pentru a finanța programele, proiectele pe care le derulează, Comisia europeană, are nevoie de un buget.

Regulamentul financiar al acestor comunității determină faptul că bugetul lor este “actul în care se prevede și se autorizează în prealabil, anual, cheltuielile și veniturile comunităților” .

Pentru asigurarea bugetului Uniunii, statele membre sunt de acord să transefere o parte din atributele naționale în materie de percepere a impozitelor și taxelor, după cum procentul unei categorii de cheltuieli sau alteia în totalul bugetului UE care poate fi considerată o dimensiune a intervenției UE asupra economiilor și politicilor naționale.

Bugetul anual al Uniunii Europene se ridică la peste 133,8 miliarde de euro. Deși este o sumă importantă, ea nu reprezintă decât aproximativ 1% din veniturile generate de statele membre în fiecare an, sau 244 de euro pe cap de locuitor. În mare parte, bugetul european este consacrat măsurilor menite să imbunatațeasca viața cetațenilor si comunitaților din UE. Se au în vedere, în special, regiunile mai puțin dezvoltate și grupurile sociale defavorizate, dar și măsurile destinate să creeze mai multe locuri de muncă și să genereze creștere economică în UE.

Lucrarea are o structurată de trei capitole de dimensiuni diferite după cum urmează:

În capitolul I intitulat Bugetul uniunii europene am prezentat evoluția de-a lungul timpului a bugetului Uniunii, a cadrului financiar multianual și acordurile interinstituționale.

În capitolul II denumit Veniturile și Cheltuieli bugetului Uniunii Europene, am început prin a prezenta veniturile comunitare și cheltuielile iar mai apoi am scris despre necesitatea cadrului financiar multianual.

În capitolul III numit Reforma bugetară a Uniunii Europene am prezentat reforma bugetară a Uniunii și am descris noul regulament financiar al UE.

CAPITOLUL I

BUGETUL UNIUNII EUROPENE

Bugetul Uniunii Europene reflectă ansamblul resurselor financiare de care dispune acesta anual pentru îndeplinirea obiectivelor de către instituțiile comunitare, a activităților și intervențiilor comunitare consfințite în prezent prin Tratatul de la Amsterdam. În funcție de buget pot fi observate anual prioritățile și orientările politice comunitare.

1.1. Evoluția Bugetului Uniunii Europene

1.Bugetul Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului

Evoluția bugetului Uniunii Europene de-a lungul timpului arată transformările treptate ale construcției europene. Declarația de pe 9 mai 1950 a lui Robert Schuman ministrul francez de externe, stă la baza apariției Uniunii Europene, care recomanda un plan pus la punct împreună cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Franței de după război. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost o instituție economică subregională formată din șase state din Europa de Vest (Luxemburg, Republica Franceză, Germania (Germania de Vest), Republica Italiană, Republica Federală, Belgia, Olanda), ce au semnat în 1951, Tratatul de la Paris.

Semnarea tratatului a avut, pentru toate statele prezente, dar mai ales pentru Franța și Germania de Vest, pe lângă o semnificație economică și o puternică conotație politică. Tratatul era deschis și altor state pentru aderare.

Prin acest tratat se creau cele patru instituții ale Comunității Europene ale Cărbunelui și Oțelului și anume: Înalta Autoritate, organ internațional, care avea obilgația de a degaja și de a preleva interesul comunitar, fiind numită de către guvernele celor 6 țări membre, Consiliul Special de Miniștri, care era o instituție cu caracter interguvernamental, Adunarea Comună care urma să fie aleasă print-un vot universal direct și care avea obligația controlului democratic, Curtea de Justiție, ca organ jurisdicțional, care avea ca sarcină să asigure respectarea normelor juridice instituite în cadrul comunității. Existau două bugete ale Comunității Europene ale Cărbunelui și Oțelului unul operațional și un alt buget administrativ.

Bugetele Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului erau finanțate din din contractarea de credite și taxe pe producția de cărbune și oțel.

Cotizațiile au avut rolul de a acoperi cheltuielile administrative, ajutoarele nerambursabile destinate reconversiei profesionale, precum și pe cele de cercetare economică și tehnică(care trebuia să fie încurajată). Înalta Autoritate putea preleva un impozit de cel mult 1%, din cifra de afaceri a entităților din sectorul cărbunelui și oțelului, fapt ce-i permite să intervină cu mijloace durabile în viața economică și socială. Fondurile încasate din contractarea de împrumuturi se puteau folosi numai pentru acordarea de împrumuturi.

2.Bugetul Comunității Europene a Energiei Atomice

La data 25 martie 1957 au fost semnate la Roma două tratate: primul dintre tratatele semnate instituia o Comunitate Economică Europeană (CEE), iar cel de-al doilea o Comunitate Europeană a Energiei Atomice, ce este cunoscută și sub denumirea de Euratom. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, dispunea de două bugete, unul administrativ și unul pentru cercetare și investiții. Bugetele Euratom se finanțau prin contrubuțiile statelor membre, astfel Republica Franceză, Republica Federală Germania (Germania de Vest) și Republica Italiană contribuiau cu 28%, Olanda și Belgia cu 7,9%, iar Luxemburg cu 0,2%.

3.Bugetul Comunității Economice Europene

Comunitatea Economică Europeană a fost înființată la Roma în 1957 (CEE) alături de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

Aceasta a avut un buget unic separat de cele două bugete ale Comunității Europene a Energiei Atomice și cele ale Comunității Europene ale Cărbunelui și Oțelului. Fiecare dintre cele trei Comunități Europene avea bugete specifice, la începutul procesului de integrare.

Primul buget al Comunității Economice Europene era foarte scăzut, acoperind doar cheltuielile administrative. Bugetul Comunității Economice se finanța din contribuțiile statelor membre, astfel Olanda și Belgia cu 7,9%, Republica Franceză, Republica Federală Germania (Germania de Vest) și Republica Italiană contribuiau cu 28%, iar Luxemburg cu 0,2%. Unanimitatea în cadrul Consiliului de miniștri era obligatorie pentru a modifica aceste procente.

Tratatul de fuziune

Tratatul de fuziune ale executivelor celor trei Comunități a fost semnat la 8 aprilie 1965 și a intrat în vigoare abia la 1 iulie 1967. Tratatul a hotărât, printre altele, fuziunea bugetului administrativ al EURATOM și al bugetului administrativ al Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului, în bugetul Comunității Economice Europene. Acest buget unic al Comunității Economice Europene, era alimentat din prelevările Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului ce contribuia la cheltuielile de funcționare și din contribuțiile naționale.

Această decizie a Consiliului Comunității Europene din 21 aprilie 1970, a introdus, pentru bugetul general al Comunității Economice Europene, un sistem al resurselor proprii care să înlocuiască treptat contribuțiile statelor membre, decizia a intrat în vigoare începând cu anul 1971. Resursele proprii înglobau tarifele vamale ce au fost transferate treptat ca venituri ale Comunității Economice Europene între anii 1971 și 1975, taxe agricole care erau plătite Comunității Economice Europene începând cu anul 1971 și un venit ce se baza pe TVA, inițial venitul a fost limitat la o rată de 1% din acordul Comunitar pe TVA.

În timpul punerii în practică a acestui nou aranjament ce era bazat pe venituri din resurse proprii, contribuțiile venite din partea statelor membre trebuiau să fie la un nivel care să echilibreze bugetul Comunității Economice Europene.

În anul 1970, bugetul comunității europene avea valoarea de 3,6 miliarde ecu ( la 1 ianuarie 1999, 1 ecu reprezentând 1 euro) și era compus aproximativ în totalitate din fonduri pentru cheltuielile ce vizau politica agricolă comună. Aici se puteau regăsi toate politicile Uniunii: politica de dezvoltare regională, cheltuielile politicii agricole comune, acțiuni de cooperare internațională, cheltuieli de educație, cercetare, formare etc.

Tratatul de constituire a CEE este acela care reglementează procedurile de alcătuire și adoptare a bugetului după ce a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268-280 ). Comisia Europeană este nevoită să elaboreze un model de proiect bugetar, pornind de la estimări ale necesităților economice și ale priorităților politice ale Uniunii Europene pentru anul ce va urma. Acest document era prezentat Consiliului Uniunii, care după eventualele amendamente, îl va adopta, devenind în acest astfel un proiect de buget. Proiect este apoi transmis Parlamentului European. Puterea Parlamentului asupra bugetului depinde de felul cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii ce reprezintă 40% din total, acesta poate doar să propună modificări, în timp ce pentru celelalte cheltuieli, neobligatorii, stabilirea nivelului final al fondurilor care sunt alocate pentru acest domeniu îi revine Consiliului.

Taxele vamale din interiorul comunității erau eliminate la 1 iulie 1968 și se crea piața comună a zahărului. La sfârșitul lunii iulie a anului 1968 se materializa o piață unică pentru carnea de vită și produsele lactate. Se adoptă un nou sistem fiscal comun Taxa pe Valoarea Adăugată, la sfârșitul perioadei de tranziție din 1969. Parlamentul european s-a putut detașa, după anul 1975, de un rol specific în domeniul dreptului bugetar. Acesta hotărăște bugetul împreună cu Consiliul de miniștri, în cadrul procedurii bugetare, și poate, să treacă la anumite modificări la care Consiliul nu se poate opune, în anumite condiții și pentru anumite cheltuieli.

Prin Tratatul de la Bruxelles din anul 1975, Curtea Europeană de Audit a fost încredințată cu puterea de a controla respectarea bugetului. Aderarea primelor state noi din valul al doilea, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, a dus la introducerea treptată a aportului lor la bugetul Comunității Economice, asadar în anul 1973 aceste trei noi state membre s-a decis să plătească 45% în anul 1973, 56% în 1974, 67,5% în 1976, iar în 1977, 92%, pentru ca din anul 1978 să achite 100% din metoda de calculare a contribuțiilor celorlalte state.

1.2.Evoluția Cadrului financiar multianual de-a lungul timpului

Cadrul financiar multianual (CFM, fostele „perspective financiare”) nu reprezintă bugetul UE pentru o perioadă de șapte ani, ci un mecanism menit să asigure previzibilitatea cheltuielilor UE și, în același timp, respectarea pectarea unei discipline bugetare stricte. CFM definește sumele maxime („plafoanele”) pentru fiecare domeniu de cheltuieli majore („rubrică”) din bugetul Uniunii. În acest context, în fiecare an, Parlamentul European și Consiliul, care reprezintă „autoritatea bugetară” a Uniunii, trebuie să stabilească de comun acord bugetul pentru anul următor. În realitate, bugetul anual adoptat se situează întotdeauna sub plafonul global al CFM.

Cadrul financiar multianual vizează asigurarea evoluției ordonate a cheltuielilor Uniunii în limita resurselor proprii. Acesta se adoptă pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.Bugetul anual al Uniunii respectă cadrul financiar multianual.

Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă un regulament care stabilește cadrul financiar multianual. Consiliul hotărăște în unanimitate după aprobarea Parlamentului European, care sepronunță cu majoritatea membrilor care îl compun.Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie care autorizează Consiliul să hotărască cu majoritate calificată în cazul în care adoptă regulamentul menționat la primul paragraf.

Cadrul financiar stabilește valorile plafoanelor anuale ale alocărilor pentru obligații pe categorii de cheltuieli și ale plafonului anual de credite pentru plăți. Categoriile de cheltuieli, al căror număr este limitat,corespund marilor sectoare de activitate ale Uniunii.Cadrul financiar prevede orice alte dispoziții utile bunei desfășurări aprocedurii bugetare anuale.

În cazul în care regulamentul Consiliului pentru stabilirea unui nou cadru financiar nu s-a adoptat la încheierea cadrului financiar anterior, plafoanele și celelalte dispoziții care corespund ultimului an al acestui cadru se amână până la adoptarea acestui act.

1. Perspectiva fianciară din 1988-1992

Consiliul Comunității Europene în cadrul întrunirii din data de 11 și 12 februarie 1988, de la Bruxelles, a hotărât să acorde Comunității Europene surse de finanțare stabile, satisfăcătoare și garantate pentru a acoperi necesitățile financiare ale Comunității Europene. Suma completă a resurselor personale disponibile a fost acum exprimată ca procent din Produsul Național Brut Comunitar total, fiind în creștere de la 1,15% pentru anul 1988 la 1.20% pentru anul 1992. Aceasta nu a mai fost stabilită de randamentul resurselor personale tradiționale îmbinate cu plafonul de resurse bazate pe TVA. A fost fixat un altul de 1,30% din PNB-ul Comunitar pentru anul 1992, în ceea ce privește creditele de angajament.

S-a implementat un nou set de resurse proprii numit sistemul de "resurse proprii tradiționale", iar taxele vamale practicate produselor care intrau sub incidența Tratatului CECO au fost adăugate la cele vamale comune; cheltuielile de colectare au fost stabilite la 10% și trebuiau deduse la sursă de acum. Nu mai erau rambursate separat și imputate sub formă de cheltuieli. A fost ajustat aranjamentul referitor la resursa proprie bazată pe TVA pentru a ține mai bine cont de natura regresivă a TVA-ului. Resursa bazată pe TVA a continuat să fie stabilită prin aplicarea unei rate de 1,4% asupra unei baze uniforme de TVA pentru toate statele membre. Rata a fost determinată pe baza normelor comunitare. S-a adăugat o nouă categorie de venituri. A fost introdusă o contribuție bazată pe PNB ale statelor membre, indicatorul cel mai reprezentativ pentru activitatea lor economică, cu scopul de a se potrivi cel mai bine posibilităților de a plăti ale statelor membre.

Cheltuielile pentru Politica Agricolă Comună din primul an al cadrului financiar 1988-1992, reprezentau în continuare 60,7% din buget. În anul 1988, resursa VNB era sub 11% din finanțarea UE, comparativ cu 28% provenind din taxe vamale și prelevări agricole și cu cei 57% proveniți din resursa proprie bazată pe TVA.

2. Bugetul Uniunii Europene 1993-1999

Din anul 1998, bugetul anual al Uniunii este hotărât în concordanță cu planul financiar pe termen mediu, ce definește limitele anuale ale cheltuielilor comunitare. În cadrul negocierilor "Agendei 2000" din anul 1999, legate de prioritățile viitoare ale Uniunii, au fost stabilite și acceptate liniile directoare ale politicii bugetare pentru o perioadă de 7 ani, între 2000 și 2006. Deoarece perspective bugetare erau fixate pe mai mulți ani și fiind adoptate atât de Consiliul UE, cât și de Parlamentul European, s-a constituit un cadru care ușurează atât adoptarea anuală a bugetului cât și controlul asupra evoluției cheltuielilor. Perspectivele financiare pe anii 2000-2006 au cuprins și credite pentru lărgirea Uniunii.

3. Bugetul Uniunii Europene 1999-2006

Prima perspectivă multianuală de 7 ani de proiect de buget aprobat a fost perioada 1999 – 2006. În anul 1999 se sistematizează într-un document unic, înțelegerile inter-instituționale. Această ipostază a fost prevăzută în 1988 atunci când au fost semnate trei înțelegeri interinstituționale cu privire la disciplina bugetară și la optimizarea procedurilor de către Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European. În perioada 2000 și 2010 bugetele naționale din UE au crescut cu 62 de procente în timp ce bugetul comunitar a crescut cu 37 de procente în aceași perioadă.

4.Cadrul financiar multianual 2007-2013

Perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013 se împart în:

a. o creștere durabilă: această rubrică cuprinde fonduri structurale, cercetare și educație, cu un buget total de 382 de miliarde de euro pentru șapte ani

b. conservarea și gestionarea resurselor naturale: se referă la finanțarea politicii agricole comune și a celei de mediu, cu un buget de 371 de miliarde de euro

c. cetățenie, libertate, securitate și justiție: îi sunt destinate 10,7 de miliarde euro pentru activități legate de justiție și de afaceri interne. Această sumă acoperă și programele ce încurajează cetățenia europeană, precum schimburile între tineri, dimensiunea europeană a presei și culturii și înfrățirea orașelor.

d. Uniunea Europeană ca actor global: se vor aloca 49,5 de miliarde de euro acțiunilor în avantajul țărilor în curs de dezvoltare, pentru sprijinirea dezvoltarii țărilor învecinate, pentru a se promova politicile externe, drepturilor omului și de securitate comune.

e.administrația (inclusiv serviciile de traducere) va dispune de 49,8 de miliarde de euro, reprezentând 5,75% din bugetul total.

Uniunea Europeană are la dispoziție pentru finanțarea politicilor sale de un buget anual ce a depășit în 2010 suma de 140 miliarde eur. Bugetul era finanțat din resursele proprii ale Uniunii, care nu puteau depăși echivalentul a 1,29 % din venitul național brut (VNB) al Uniunii pentru angajamente și nici 1,23 % din totalul venitului național brut al tuturor statelor membre.

1.3. Acordurile Interinstituționale

Acordurile sunt parte din legislația secundară a UE. Acestea sunt consecința unui acord de voință între Uniunii și o terță țară sau al unui acord de cooperare între instituțiile europene.

Acordurile și actele unilaterale reprezintă legislația secundară a Uniunii Europene (UE). Acestea dau naștere la drepturi și obligații. Prin acestea înțelegem rezultatul unui acord voit încheiat între acestea și o parte terță sau între organizațiile europene. Astfel, acordurile nu sunt consecința procedurilor legislative sau al voinței instituțiilor spre deosebire de actele unilaterale.

De asemenea, tratatele ce stau la bază prevăd două tipuri principale de acorduri:

acordurile interinstituționale;

acordurile internaționale.

Acordurile internaționale

Acordurile internaționale sunt acordurile încheiate între Uniunea Europeana, pe de-o parte, și o țară sau o instituție terță, pe de altă parte.

Aplicabilitatea acestora este obligatorie în întreaga Uniune. Acordurile internaționale au o valoare juridică superioară comparativ cu actele unilaterale ale legislației secundare, care ar trebui să fie conforme cu primele.

Acordurile interinstituționale

Acordurile interinstituționale sunt încheiate între organizațiile europene. Obiectivul acestora este acela de a organiza și facilita cooperarea între organizații, și anume între Comisie, Parlament și Consiliu.

Acest fel de acord este consecința unei practici instituționale, dar este consacrat în tratatele fondatoare ale Uniunii doar odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Caracterul obligatoriu al acordurilor depinde de voința realizatorilor actului de a-și asuma relații de obligativitate.

Acordurile interinstituționale pot lua forma codurilor de conduită, liniilor directoare sau declarațiilor.

1. Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare

Instituțiile europene dispun de o mulțime de instrumente cum ar fi reformarea, codificarea, autoreglementarea, consultarea, necesare pentru îmbunătățirea și simplificarea legislației comunitare. Instituțiile europene se angajează să colaboreze pentru o mai bună legiferare în cadrul acestui acord interinstituțional.

Acesta face referire la Parlamentul European, Comisie Europneană și Consiliul Uniunii. Acordul stabilește principiile comune și modul de cooperare între instituții, în deosebi în cadrul procesului legislativ. Are ca scop optimizarea elaborării și punerii în practică a dreptului Uniunii.

Îmbunătățirea cooperării instituționale și a transparenței

Mai întâi, cele trei instituții convin, să ofere o mai bună coordonare a procesului legislativ. Aceasta presupune ca instituțiile Uniunii să se informeze mutual în timp util cu privire la activitățile proiectele lor, spre exemplu, prin sincronizarea tratamentului dosarelor comune sau prin intermediul calendarului legislativ anual.

Aceste trei instituții se obligă să intensifice accesibilitatea și transparența informațiilor pentru cetățeni uniunii, prin o difuzare mai frecventă a dezbaterilor publice sau prin utilizarea sistematică a tehnologiilor noi ale informației.

Pentru fiecare propunere adusă, Comisia va explica și va motiva selecționarea instrumentului legislativ și a temeiului juridic în fața Consiliului și a Parlamentului European. Acestea se asigură că alegerea făcută este simplă și necesară.

Promovarea coreglementării și a autoreglementării

Uniunea legiferează doar dacă este necesar acest lucru. Uneori, este necesar să se apeleze la mecanisme de reglementare alternative, precum coreglementarea și autoreglementarea.

Coreglementarea este un mecanism ce atribuie realizarea obiectivelor hotărâte de un act legislativ comunitar părților interesate cunoscute în domeniu (parteneri sociali, operatori economici). Documentul legislativ de bază determină cadrul și sfera coreglementării. Părțile interesate pot mai apoi încheia pentru realizarea obiectivelor actului legislativ acorduri voluntare.

Autoreglementarea oferă posibilitatea operatorilor economici, partenerilor sociali, organizațiilor neguvernamentale sau asociațiilor să adopte pentru/și între ei concepții comune la nivel european. Orientările pot lua de exemplu, forma unor acorduri sectoriale sau a unor coduri de conduită. De obicei, nu implică luarea unei poziții din partea instituțiilor Uniunii. Acestea din urmă își rezervă totuși opțiunea atunci când este vorba de un domeniu ce ține de competența Uniunii de a adopta un act legislativ.

Îmbunătățirea calității legislației

Cele trei instituții își asumă obligația să elaboreze o legislație eficientă, clară și simplă.. Comisia este solicitată să procedeze la examinări prelegislative și să facă cunoscute publicului rezultatele acestor consultări.

Aceasta va continua să realizeze analize de impact pentru proiectele legislative importante, având ca scop evaluarea consecințelor lor economice, de mediu și sociale.

Dacă Parlamentul European sau Consiliul aprobă un amendament esențial, este, de asemenea, de dorit să se realizeze o examinare de impact a amendamentului. Pentru a se îmbunătăți consecvența textelor, e indispensabilă verificarea juridică înaintea adoptării finale a actului.

Îmbunătățirea transpunerii și aplicării dreptului Uniunii

Este necesar ca statele membre să transpună dreptul comunitar în mod corect și în termenele prescrise, iar directivele trebuie să includă termenul obligatoriu de transpunere și să nu depășească o perioadă de doi ani. În cazul în care nu se respectă acest termen de transpunere, Comisia Europeana poate iniția o procedură în ceea ce privește încălcarea dreptului comunitar. Comisia întocmește rapoarte anuale pentru a determina transpunerea directivelor în diferitele statele membre.

Simplificarea legislației

Simplificarea legislației se poate face în diferite moduri: prin anularea actelor ce nu mai sunt aplicate sau prin reformarea ori codificarea actelor. Codificarea este o procedură ce vizează anularea actelor ce fac obiectul codificării și substituirea lor cu un act unic care nu aduce nici o schimbare de fond acestor acte. Reformarea se referă la adoptarea unui act juridic nou care să integreze într-un text unic atât schimbarea de fond adusă unui act precedent, cât și dispozițiile nemodificate ale acestuia din urmă. Noul act juridic substituie și abrogă actul anterior.

2. Acordul interinstituțional ce privește disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară

Acest acord referitor la disciplina bugetară și buna gestiune financiară (AII) s-a încheiat între Parlamentul European, Comisie și Consiliu..

Obiectivul acordului, adoptat în concordanță cu articolul 295 din Tratatul care privește funcționarea Uniunii Europene (denumit „TFUE”) este acela de a aplica disciplina bugetară, de a optimiza funcționarea procedurilor bugetare anuale, precum și conlucrarea între instituții privind chestiunile bugetare.

Disciplina bugetară întrevăzută de acest acord se referă la totalitatea cheltuielilor. Acordul are caracter obligatoriu pentru toate instituțiile pe toată perioada în care este în vigoare.

Cadrul financiar și instrumentele speciale

Informațiile referitoare la operațiunile ce nu sunt cuprinse în bugetul general al Uniunii Europene și progresul previzibil al categoriilor diverse de resurse proprii ale Uniunii sunt reprezentate, cu titlu orientativ, în tabele separate. Informațiile sunt actualizate anual, odată cu documentele ce însoțesc proiectul de buget.

În 2017, Comisia va actualiza prevederile pentru creditele de plată pentru perioada următoare anului 2020. Această actualizare va ține cont de toate informațiile relevante, inclusiv de execuția reală a creditelor bugetare de plată și a creditelor bugetare de angajament, precum și de previziunile privind execuția bugetară. De asemenea, se au în vedere, normele hotărâte pentru a se asigura evoluția ordonată a creditelor de plată comparativ cu cele de angajament și cu previziunile privind mărirea venitului național brut al Uniunii Europene.

În plus, acordul stabilește dispoziții în ceea ce privește instrumentele speciale ce nu sunt cuprinse în cadrul financiar:

rezerva pentru ajutor de urgență: este creată având rolul de a răspunde rapid la cererile specifice de ajutor ale țărilor terțe, ca urmare a evenimentelor ce nu puteau fi prevăzute la momentul stabilirii bugetului. Suma anuală a rezervei este stabilită la 221 milioane eur pe durata cadrului financiar;

Fondul de solidaritate: acest fond de solidaritate al Uniunii are scopul de a permite acordarea promtă a unor ajutoare financiare în cazul unor dezastre însemnate produse pe teritoriul statelor membre sau al țărilor candidate. Plafonul anual total disponibil pentru fond este stabilit la 1 miliard de eur;

instrumentul de flexibilitate: are un plafon anual de 200 de milioane de eur și este destinat pentru a finanța cheltuielile care nu s-ar putea susține din limitele plafoanelor ce sunt disponibile pentru unul sau mai multe rubrici;

Fondul european de adaptare la globalizare: acesta re scopul de a oferi sprijin suplimentar pentru muncitorii care sunt afectați de consecințele schimbarilor structurale importante în configurația comerțului mondial, ajutându-i astfel să se reintegreze pe piața muncii. Cuantumul anual maxim alocat pentru fond nu poate depăși 500 milioane de eur.

Cooperare interinstituțională în cadrul procedurii bugetare

„Acordul interinstituțional stabilește procedurile și modalitățile de cooperare interinstituțională în domeniul bugetar în ceea ce privește:

stabilirea bugetului;

clasificarea cheltuielilor;

rata maximă de majorare a cheltuielilor neobligatorii în absența unui cadru financiar;

încorporarea dispozițiilor financiare în actele legislative;

cheltuielile pentru acordurile în domeniul pescuitului;

finanțarea politicii externe și de securitate comună (PESC)”.

Buna gestiune financiară

Instituțiile sunt nevoite să se asigure că acest acord și bugetul erau puse în aplicare în contextul unei bune gestiuni financiare, ce se baza pe principiile economiei, eficienței, protejării intereselor financiare, proporționalității costurilor administrative și procedurilor ușor de utilizat.

Comisia va prezenta în plus de două ori pe an o planificare financiară organizată în capitole, politici și linii bugetare. Această planificare financiară va fi legată strâns de programul legislativ al Comisiei Europene. 

Mai mult, Parlamentul European, Consiliul și Comisia îți propun să înăsprească controlul intern al fondurilor Uniunii, fără a mai adăuga sarcini administrative. Instituțiile menționează stabilirea de dispoziții în acest sens în actele legislative relevante.

În cele din urmă, organizațiile se obligă, de asemenea, să încurajeze punerea în practică a unor mecanisme de cofinanțare ce se bazează pe investiții publice și private. Obiectivul este acela de a profita de efectul de levier al bugetului Uniunii.

Tratatul de la Lisabona a instituit noi dispoziții referitoare la budgetul UE odată cu intrarea lui în vigoare la 1 decembrie 2009.

Conform articolului 312 din Tratatul referitor la funcționarea Uniunii Europene, este necesar ca, cadrul financiar multianual trebuie să fie obiectul unui regulament al Consiliului, acceptat în unanimitate, și aprobat de către Parlament.

Modificările aduse de Tratatul de la Lisabona se referă la revizuirea acestui acord interinstituțional. Astfel, în prezent în curs de a fi adoptate la nivel european sunt două propuneri legislative:

o propunere de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual;

un nou proiect de Acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind cooperarea în chestiuni bugetare.

3. Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European și BCE privind cooperarea în materie de proceduri legate de mecanismul unic de supraveghere

Acest acord este unul încheiat între Parlamentul European și Banca Centrală Europeană privind modalitățile de exercitare a răspunderii democratice și a controlului asupra îndeplinirii sarcinilor atribuite Băncii Centrale Europene în cadrul mecanismului unic de supraveghere.

Acordul interinstituțional (AII) este rezultatul unor vaste negocieri finalizate la începutul lunii septembrie, 2013 care au dus la obținerea unui vot pozitiv al Parlamentului European asupra regulamentului privind mecanismul unic de supraveghere (MUS).

Consiliul European întrunit la data de 28-29 iunie 2012 a solicitat crearea unei uniuni bancare pentru țările din Uniunea Europeană, bazată pe trei piloni, și anume: o supraveghere bancară unică, un fond european (mecanism) de rezoluție (pentru falimentele bancare) și un sistem european de garantare a depozitelor. La 12 septembrie 2012 au fost adoptate propunerile Comisiei Europene pentru un mecanism unic de supraveghere, care atribuie Băncii Centrale Europene sarcina de a supraveghea băncile din statele membre care intenționează să participe la MUS.

Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la propunerile privind uniunea bancară europeană (UBE), subliniind, printre altele, că „orice modificare importantă adusă sistemului de supraveghere, inclusiv transferul către alte instituții, trebuie însoțită de o creștere echivalentă a transparenței și a răspunderii acestor instituții în fața Parlamentului, care trebuie să aibă dreptul deplin de interogare și competențe depline în ceea ce privește numirea și procedurile bugetare.

Din această cauză, în cursul negocierilor purtate între Parlamentul European și Consiliu asupra propunerii privind MUS, Parlamentul a cerut ca, pe lângă regulamentul care conferă sarcini specifice Băncii Centrale Europene în contextul politicilor legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, să se încheie un acord interinstituțional (AII) între Parlament și BCE. Potrivit articolului 20 alineatul (9) din regulamentul în cauză, acordul interinstituțional respectiv ar fi urmat să definească „modalitățile practice de exercitare a răspunderii democratice și a controlului asupra îndeplinirii sarcinilor atribuite BCE.

Negocierile dintre Parlament și BCE privind AII în cauză au avut loc în lunile mai–septembrie 2013 și au fost încheiate înainte ca Parlamentul European să se pronunțe asupra propunerii de regulament, la data de 12 septembrie 2013. Înțelegerea la care s-a ajuns stipulează, printre alte clauze, necesitatea unui control parlamentar strict asupra exercitării sarcinilor de supraveghere ale BCE, prin intermediul unor schimburi periodice de opinii cu comisia parlamentară competentă și prin îmbunătățirea accesului la informații, inclusiv la părțile neconfidențiale din procesele-verbale ale Consiliului de supraveghere. Se mai precizează, de asemenea, că este necesară asigurarea unei colaborări depline între cele două instituții în cadrul investigațiilor. Proiectul de AII mai prevede și un control parlamentar asupra procedurii de selecție a președintelui Consiliului de supraveghere.

În concluzie, conform articolului 127 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, proiectul de act a fost prezentat spre examinare în fond Comisiei AFCO, examinare care s-a axat pe o evaluare globală a naturii sale interinstituționale prin prisma tratatelor și asupra problemei dacă acordul necesită o modificare prealabilă a Regulamentului de procedură al Parlamentului European, modificare care s-a dovedit de altfel a nu fi indispensabilă.

CAPITOLUL II

Veniturile și cheltuielile bugetului Uniunii Europene

Bugetul este elaborat și executat pe baza următoarelor principii: unitate, exactitate bugetară, anualitate, armonie, unitate de cont, specificitate, universalitate, o gestiune financiară bună și transparență.

Principiul unității și principiul exactități bugetare include înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor comunitare, în cazul în care acestea sunt specificate de buget, într-un document unic.

Principiul anualității face referire la adoptarea și folosirea atât a creditelor datorate cât și a creditelor de angajament pentru fiecare exercițiu bugetar în cursul anului respectiv (anul bugetar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie).

Principiul echilibrului se referă la faptul că estimările veniturilor comunitare pentru exercițiul bugetar și creditele de plată necesită să fie egale pentru exercițiul respectiv: operațiunile de împrumut cu scopul acoperirii unui posibil deficit bugetar și sistemul resurselor proprii nu sunt compatibile și nu sunt autorizate.

În concordanță cu principiul unității de cont, bugetul se elaborează și se execută în euro. Conturile se prezintă și ele în euro.

Principiul universalității implică faptul că încasările totale acoperă creditele de plată totale, excepând unele venituri determinate în mod limitat, destinate finanțării unor anumite cheltuieli. Încasările și cheltuielile sunt înregistrate complet în buget fără a fi modificate între ele.

Principiul specificității face referire la faptul că fiecare credit necesită să aibă o anumită destinație și să fie repartizat unui obiectiv specific cu scopul de a preveni orice confuzie între credite.

Principiul bunei gestiuni financiare este conturat în raport cu principiile economiei, eficacității și eficienței.

Bugetul este întocmit în concordanță cu principiul transparenței și asigură o bună informare în ceea ce privește execuția bugetară și conturile.

Toate veniturile și cheltuielile Comunității, inclusiv cele care sereferă la Fondul Social European, trebuie estimate pentru fiecare exercițiu financiar și trebuie evidențiate în buget. Cheltuielile administrative ale instituțiilor, ocazionate de dispozițiile Tratatului privind UniuneaEuropeană care se referă la politica externă și de securitate socială și la cooperarea în domeniile justiției șiale afacerilor interne, sunt suportate din buget. Cheltuielile operaționale ocazionale de aplicareasusmenționatelor dispoziții pot fi suportate din buget, în condițiile prevăzute de acesta. Important:veniturile și cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate.

Potrivit art. 269, bugetul este finanțat integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea ParlamentuluiEuropean, adoptă dispozițiile privind sistemul de resurse proprii al Comunității și recomandă statelormembre adoptarea acestuia, în conformitate cu normele lor constituționale corespunzătoare.

În vederea asigurării disciplinei bugetare, conform art. 270, Comisia, înainte de a prezenta opropunere de act comunitar, de a-și modifica propriile propuneri sau de a adopta măsuri de executare care ar putea afecta serios bugetul, trebuie să asigure că aceste propuneri sau măsuri pot fi finanțate în limiteleresurselor proprii ale Comunității care rezultă din dispozițiile fixate de Consiliu.

2.1. Veniturile bugetului Uniunii Europene

Sursele de finanțare ale bugetului European erau formate până înanul 1970 din contribuțiile statelor membre, iar din 21 aprilie 1970 acest sistema fost înlocuit cu sistemul de resurse proprii tradiționale.Uniunea Europeană dispune de „resurse proprii” pentru finanțareacheltuielilor sale. Legal, aceste resurse aparțin Uniunii. Statele membre lecolectează în numele UE și le transferă la bugetul UE.

Participarea statelor membre la constituirea bugetului Uniunii Europene se face prin intermediul resurselor proprii tradiționale și al altor tipuri de resurse. În acest sens distingem :

1. Resursele proprii tradiționale: taxe, prime, sume adiționale sau compensatorii, sume sau factori adiționali, taxe din Tariful Vamal Comun și alte taxe stabilite sau care urmează a fi stabilite de către instituțiile Uniunii Europene în legătură cu comerțul cu țările terțe. Aceste sume sunt încasate de către administrațiile naționale și vărsate direct la bugetul Uniunii Europene, după reținerea unei cote de 25% corespunzătoare cheltuielilor cu colectarea veniturilor bugetare.

2. Alte resurse proprii. În această categorie se includ:

resursele proprii din TVA, ce rezultă dintr-o cotă unică aplicată asupra încasărilor din TVA făcute de fiecare stat membru. Cu toate acestea, Uniunea lasă la latitudinea statelor membre decizia privitoare la sursele din care se face plata TVA către bugetul general comunitar.

resurse bazate pe venitul național brut (VNB). Această resursă se calculează în funcție de diferența dintre cheltuieli și estimarea celorlalte resurse proprii, prin aplicarea unei cote egale asupra mărimii VNB tuturor țărilor membre (cota aceasta se fixează în fiecare an în cadrul procedurii bugetare). Aceste resurse sunt cunoscute și sub denumirea de resurse complementare, fiind resurse de echilibrare a bugetului comunitar.

venituri rezultate din toate taxele noi instituite în cadrul unei politici comune, în conformitate cu Tratatul Comunității Europene sau Tratatul Euratom;

corecția în favoarea Marii Britanii este o derogare specială, obținută pentru contrabalansarea dezechilibrelor financiare majore ale Marii Britanii ce acoperă 2/3 din dezechilibrul bugetar constatat între vărsămintele veniturilor efectuate de Marea Britanie și cheltuielile Comunității referitoare la teritoriul britanic și este luată în sarcină de către alte state membre corespunzător unei prorate aplicate venitului național brut ca parte a venitului național brut comunitar.

3. Pe lângă resursele proprii, bugetul mai este finanțat și din alte surse, de mai mică importanță, cum ar fi diverse taxe și contribuții, venituri provenite din operațiunile administrative ale instituțiilor, dobânzi la plăți întârziate și amenzi precum și surplusurile din anii bugetari anteriori.

În prezent a fost propusă o revizuire a acestor venituri care, deși nu au fost încă discutate sau negociate în mod formal,  o propunere fiind înlocuirea unora sau tuturor resurselor printr-o taxă UE care să asigure finanțarea adecvată pentru buget fără nici un cost suplimentar din partea contribuabilului.

O diferență majoră între bugetul UE și bugetele naționale este faptul că veniturile și cheltuielile trebuie să se potrivească. UE nu poate împrumuta pentru a-și acoperi cheltuielile. Prin urmare nu există nici un deficit sau excedent bugetar public la nivelul UE.

Procedurile privind resursele proprii ar trebui să fie bazate pe obiectivele generale de simplitate, transparență și egalitate. Suma totală a resurselor proprii destinate bugetului Uniunii pentru a acoperi creditele anuale pentru plăți nu depășește 1,23 % din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre. Valoarea totală a creditelor pentru angajamente înscrisă în bugetul Uniunii nu depășește 1,29 % din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre. Semenține un raport sistematic între creditele pentru angajamente și creditele pentru plăți, pentrua se garanta compatibilitatea acestora.

Se propune o reformă a sistemului de resurse proprii, care constă în eliminarea actualei resurse proprii bazate pe TVA și în crearea a două noi resurse proprii, respectivuna bazată pe o parte din încasările unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF), iar cealaltă pe veniturile provenite din taxa națională pe valoarea adăugată. Scopul nu estemajorarea bugetului UE, ci contribuirea la eforturile naționale de consolidare bugetară,prin reducerea contribuțiilor directe de la bugetele statelor membre. Modificările propuse vor simplifica, de asemenea, contribuțiile existente la buget și vor consolida legătura dintre politicile UE și finanțarea UE.

Tabelul 2

Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bugetul_Uniunii_Europene

Putem observa faptul că totalul veniturilor la bugetul Uniunii Europene au scăzut în anul 2013 față de 2012 chiar dacă principale tipuri de venituri au înregistrat creșteri.

Acest nou sistem de resurse proprii al Uniunii Europene intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după primirea notificării referitoare la adoptarea sa de către ultimul stat membru. Toate elementele acestuia se vor aplica retroactiv de la 1 ianuarie 2014.

Resursele proprii tradiționale

Acest sistemul de colectare a resurselor proprii tradiționale va rămâne nemodificat.

Dar chiar și așa, de la 1 ianuarie 2014, statele membre rețin 20 % din sumele încasate de acestea , sub formă de costuri de colectare.

Resursa proprie bazată pe TVA

Consiliul European solicită continuarea lucrările pe marginea propunerii venite de la Comisie privind o resursă proprie nouă ce se bazează pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) .Aceasta trebuie să fie cât mai mai transparentă cu putință și simplă, pentru a putea consolida legătura cu politica Uniunii în ceea ce privește TVA-ul și încasările reale de TVA, precum și pentru a garanta tratamentul egal al contribuabililor în toate statele membre.

Resursa proprie bazată pe TTF

La 22 ianuarie 2013 a fost adoptată Decizia Consiliului care facea referire la autorizarea unei conlucrări consolidate în sectorul taxei pe tranzacțiile financiare. Statele membre care au participat au fost invitate să examineze eventualitatea transformării acesteia într-o bază pentru o resursă proprie nouă pentru bugetul Uniunii. Aceasta nu ar fi afectat statele membre neparticipante și nici pe modul de calculare a corecției în favoarea Regatului Unit.

Estimările preliminare indică faptul că în întreaga UE veniturile generate de această taxă ar atinge anual 57 miliarde EUR, în funcție de reacțiile pieței. O parte din venituri ar putea fi folosite ca resurse proprii pentru bugetul UE, ceea ce ar duce la reducerea contribuțiilor naționale la bugetul UE și la diminuarea presiunii exercitate asupra bugetelor naționale.

Resursa proprie bazată pe VNB

Metoda aplicării unei rate uniforme pentru determinarea contribuțiilor statelor membre la resursa proprie existentă bazată pe venitul național brut (VNB) va rămâne neschimbată.

Mecanismul de corecție existent pentru Regatul Unit se aplică în continuare.

Numai pentru perioada 2014-2020:

· rata resursei proprii care se bazează pe TVA pentru Germania, Țările de Jos și Suedia se fixează la 0,15 %;

· Danemarca, Țările de Jos și Suedia vor profita de scăderi brute ale aportului lor anual bazat pe VNB de 130 de milioane de euro, 695 de milioane de euro și respectiv 185 de milioane de euro. Austria va primi o reducere a aportului său brut anual bazat pe VNB de 30 de milioane EUR în 2014, 20 de milioane EUR în 2015 și10 milioane EUR în 2016.

Statele membre au urmărit continuu creșterea performanței sistemului de venituri pe care au apreciat-o, în special, în raport cu cinci criterii: suficiența veniturilor, autonomia financiară; echitatea; transparența și simplitatea; raportul cost-eficiență .

Suficiența veniturilor. Veniturile Uniunii Europene trebuie să fie suficiente pentru finanțarea politicilor și acțiunilor comune. În perioada 1951-1975 , veniturile Uniunii Europene au fost asigurate de contribuțiile directe ale statelor membre.

Contribuțiile directe răspund cel mai bine la criteriul suficienței veniturilor (deoarece sunt stabilite în funcție de cheltuielile aprobate) și celui de cost-efciență (întrucât nu necesită costuri cu colectarea acestor contribuții). Începând din anul 1971, au fost instituite veniturile proprii ale bugetului Uniunii Europene, astfel încât sistemul de venituri să satisfacă, în parte, și cerințele celorlalte criterii.

Autonomia financiară. Încă de la constituirea Comunității europene, statele membre au subliniat necesitatea autonomiei financiare a acestor comunității, înțeleasă în sensul înlocuirii contribuțiilor directe din bugetele naționale cu venituri proprii ale Uniunii Europene și reducerea dependenței de trezoreriile statelor membre. În sistemul actual de venituri al Uniunii Europene, deși toate veniturile sunt considerate „proprii” totuși numai veniturile proprii tradiționale (taxele vamale și taxele agricole decurgând din politicile comerciale ale Uniunii Europene) sunt cu adevărat proprii. Restul veniturilor-o parte din TVA și o cotă din PNB – sunt transferate de către statele membre- din trezoreriile acestora. Ponderea redusă a veniturilor propriii tradiționale în totalul veniturilor Uniunii Europene înseamnă o autonomie financiară redusă a Uniunii Europene considerată drept sursă a unor minusuri ale actualului sistem de venituri.

Echitatea veniturilor. Statele membre consideră că, în măsura în care bugetul Uniunii Europene primește venituri din trezoreriile naționale, atunci mărimea veniturilor transferate ar trebuie să fie corelată cu capacitatea de plată a statelor membre. În acest context, echitatea este întreruptă ca o realație de proporționalitate între mărimea transferurilor și PNB al statelor membre. În raport cu acest criteriu, partea din TVA transferată de statele membre la bugetul Uniunii Europene, fiind calculată pe baza aceluiași procent aplicat la baza de impozitare și fiind o taxă de consumație, este considerată regresivă, nesatisfăcând criteriul de echitate.

Reducerea ponderii venitului din TVA și mărirea contribuției cotei din PNB transferată de către statele membre răspunde mai bine criteriului echității.

Transparența și simplitatea. Potrivit acestui criteriu, veniturile Uniunii Europene ar trebui să fie astfel gândite încât să fie ușor înțelese de către cetățenii din statele membre. Atât timp majoritatea veniturilor Uniunii Europene provin din transferuri sub forma unei părți din TVA și a unei din PNB, transparența pentru cetățeni este redusă.

2.2. Cheltuielile bugetului Uniunii Europene

Bugetul UE finanțează un spectru larg de politici și programe în cadrul Uniunii. În conformitate cu prioritățile stabilite de statele membre, Comisia realizează programe, activități și proiecte specifice în domeniu. Acestea includ de la proiecte de sprijinire a educației pentru mobilitatea studenților și a profesorilor până la proiecte ce vizează îmbunătățirea mediului de lucru pentru lucrătorii din UE sau consolidarea controlului la frontierele externe.

Cheltuielile bugetului UE sunt structurate în rubrici de cheltuieli, potrivit perspectivei financiare actuale 2014-2020:

1.Creștere durabilă

Acestă rubrică se împarte în două componente separate, dar interconectate:

a) Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, care cuprinde cheltuielile de cercetare și inovare, educație și formare, rețele transeuropene, politică socială, piața internă și politicile adiacente.

Creșterea inteligentă și favorabilă incluziunii corespunde unui domeniu în care acțiunile UE au o valoare adăugată semnificativă. Programele din cadrul acestei rubrici au un potențialridicat de a contribui la îndeplinirea Strategiei Europa 2020, în special în ceea ce priveștepromovarea cercetării, a inovării și a dezvoltării tehnologice; acțiunile specifice în favoareacompetitivității societăților și a IMM-urilor; investițiile în educație și în competențele umaneprin intermediul programului ERASMUS pentru toți și dezvoltarea agendei sociale.

În alocarea finanțării din cadrul acestei rubrici, se va acorda o prioritate specială spoririisubstanțiale și progresive a eforturilor UE în domeniul cercetării, educației și inovației,inclusiv prin proceduri de simplificare.

Există o nevoie urgentă de a consolida și extinde excelența bazei științifice a Uniunii. Efortulîn domeniul cercetării și dezvoltării se va baza, în consecință, pe excelență, asigurând înacelași timp accesul larg al participanților din toate statele membre; acest lucru, împreună cu osimplificare amănunțită a programului, va asigura în viitor o politică europeanăîn domeniulcercetării eficientă și eficace, asigurând și posibilități mai bune pentru IMM-uri de a participala programele respective. Toate politicile vor fi utilizate pentru a contribui la creștereacompetitivității, urmând a se acorda o atenție deosebită coordonării activităților finanțate prinintermediul inițiativei Orizont 2020 cu cele sprijinite de alte programe ale Uniunii, inclusivprin intermediul politicii de coeziune. În acest context, vor fi necesare sinergii importanteîntre inițiativa Orizont 2020 și fondurile structurale pentru a crea o „cale către excelență”și aspori astfel capacitățile regionale în materie de cercetare și inovare, precum și posibilitateapentru regiunile mai puțin performante și cele mai puțin dezvoltate de a crea poluri deexcelență.

Rețelele de transport, energetice și digitale interconectate sunt un element important pentrufinalizarea pieței unice europene. În plus, investițiile în infrastructuri-cheie cu o valoareadăugată pentru UE pot stimula competitivitatea Europei pe termen mediu și lung într-uncontext economic dificil, marcat de creștere lentă și rigoare bugetară. În fine, astfel deinvestițiiîn infrastructură sunt, de asemenea, esențiale pentru realizarea obiectivelor decreștere durabilă ale UE, prezentate în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și a obiectivelor„20-20-20” ale UE în materie de energie și climă.

Pachetul financiar pentru implementarea mecanismului Conectarea Europei pentru perioada 2014-2020 va fi de 29 299 de milioane eur, care va include suma de 10 000 de milioane EUR care va fi transferată din Fondul de coeziune, după cum se prevede la litera (a) mai jos.

Suma totală va fi distribuită între sectoare după cum urmează:

transporturi: 23 174 de milioane eur, din care 10 000 de milioane eur va fi transferată din Fondul de coeziune pentru a fi cheltuită în conformitate cu Regulamentul privind MCE în statele membre eligibile pentru finanțare din partea Fondului de coeziune;

energie: 5 126 de milioane eur;

telecomunicații: 1 000 de milioane eur.

Cele trei mari proiecte de infrastructură – Galileo, ITER și GMES – vor fi finanțate în cadrul subrubricii 1a cu suma de 12 793 de milioane eur. În scopul asigurării unei bune gestiuni

financiareși a disciplinei financiare, nivelul maxim de angajamente pentru fiecare dintre aceste trei proiecte va fi stabilit în Regulamentul privind CFM după cum urmează: Galileo: 6 300 de milioane eur ; ITER: 2 707 de milioane eur; GMES: 3 786 de milioane eur

b) Coeziune economică, socială și teritorială

Politica de coeziune reprezintă un instrument esențial pentru investiții,creștere economică și crearea de locuri de muncă de la nivelul UE și pentru reformelestructurale de la nivel național. Aceasta corespunde unei părți importante a investițiilorpublice în UE, contribuie la aprofundarea pieței interne și, astfel, joacă un rol important înimpulsionarea creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a competitivității.

Deasemenea, politica de coeziune contribuie la Strategia Europa 2020 pentru o creștereinteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în întreaga Uniune Europeană. Prin intermediulFondului european de dezvoltare regională (FEDER), al Fondului social european (FSE) și alFondului de coeziune, aceasta va urmări următoarele obiective: „investiții pentru creștere șilocuri de muncă” în statele membre și în regiuni, beneficiind de contribuții din partea tuturorfondurilor și „cooperare teritorială europeană”, beneficiind de contribuții din partea FEDER.

Fondul de coeziune va sprijini proiecte în domeniul mediului și al rețelelor transeuropene detransport. Sprijinul necesar pentru dezvoltarea capitalului uman va fi asigurat printr-o pondereadecvată a FSE în politica de coeziune.

Resursele ce au ca destinație obiectivul „investiții pentru creștere și locuri de muncă” se vor ridica la o valoare totală de 313 197 de milioane eur și se vor aloca după cum urmează:

164 279 de milioane eur spre regiunile mai puțin dezvoltate;

31 677 de milioane eur spre regiunile de tranziție;

49 492 de milioane eur spre regiunile mai dezvoltate;

66 362 de milioane eur spre statele membre ce beneficiază de contribuții din Fondul de coeziune;

1 387 de milioane EUR pentru regiunile ultraperiferice ca o finanțare suplimentară

Resursele stabilite pentru obiectivul „cooperare teritorială europeană” se vor avea o valoare totală de 8 948 de milioane EUR și se vor distribui astfel:

pentru cooperarea transfrontalieră un total de 6 627 de milioane EUR;

pentru cooperarea transnațională un total de 1 822 de milioane EUR;

pentru cooperarea interregională un total de 500 de milioane EUR.

2.Creștere durabilă: resure naturale

Obiectivele politicii agricole comune (PAC) ale statelor membre constau în: creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic, a know-how-ului, prin asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, și nu în ultimul rând prin utilizarea optimă a factorilor de producție și a forței de muncă, cu scopul de a asigura un nivel de trai ridicat pentru comunitatea agricolă, în special prin creșterea veniturilor individuale ale persoanelor implicate în agricultură, de a stabiliza piețele, de a garanta o cât mai sigură aprovizionare și desfacere a mărfurilor și de a asigura prețuri rezonabile de livrare către consumatori. Trebuie să se țină cont de asemenea și de structura socială a agriculturii și de decalajele naturale și de structură dintre diversele regiuni agricole.

Așadar reformele trebuie să asigure: o producție alimentară viabilă, gestionarea eficace a resurselor naturale și dezvoltarea teritorială echilibrată. Pe lângă toate acestea, PAC trebuie să fie integrată pe deplin în cadrul obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special în cadrul obiectivului de creștere durabilă, cu respectarea strictă a obiectivelor acestei politici, potrivit tratatului.

Creditele de angajament, în care sunt incluse agricultura, dezvoltarea rurală, pescuitul și combaterea schimbărilor climatice, nu vor depăși 373.179 de milioane EUR, din care 277.851 de milioane EUR vor fi atribuite cheltuielilor legate de piață și plăților directe.

3.Securitate și cetățenie

Acțiunile din cadrul acestei rubrici constituie o gamă diversificată de programe adresate securității și cetățenilor, domenii în care cooperarea la nivelul Uniunii Europene oferă valoare adăugată.

Printre acestea se numără mai ales acțiunile privind azilul și migrația, inițiativele din domeniile asigurării frontierelor externe și securității interne, precum și măsuri din domeniul justiției. O atenție specială se va acorda societăților insulare care se confruntă cu probleme legate de migrația disproporționată. Acțiunile din cadrul acestei rubrici sprijină și eforturile de promovare a participării active a cetățenilor în Uniunea Europeană, inclusiv prin intermediul culturii, diversității lingvistice și sectorului creativ. Acest capitol acoperă și măsurile de îmbunătățire a sănătății publice și de protecție a consumatorilor. Simplificarea programelor va asigura o punere în aplicare mai eficientă și mai eficace a acțiunilor în acest domeniu, în viitorul apropiat. Nivelul angajamentelor în cadrul acestei rubrici nu va depăși 15 686 de milioane EUR.

4.Europa globală

Politicile externe sunt un domeniu important de acțiune pentru Uniunea Europeană, care a fost consolidat în contextul noului cadru instituțional introdus prin Tratatul de la Lisabona. CFM trebuie să stea la baza deciziei UE de a-și dezvolta rolul de actor important pe scena internațională, cu interese și responsabilități la nivel regional și chiar mondial. Instrumentele financiare ale acestuia vor dezvolta cooperarea dintre UE și partenerii săi, vor sprijini obiectivele privind promovarea valorilor UE în afara Uniunii, vor contribui la sporirea impactului cooperării pentru dezvoltarea UE și la investițiile în prosperitatea și stabilitatea pe termen lung a statelor vecine UE. Printre altele, se va urmări și sprijinirea procesului de extindere a UE, consolidarea solidarității europene în urma unor dezastre naturale sau provocate de om, îmbunătățirea capacității de prevenire și soluționare a crizelor economice și financiare și combaterea schimbărilor climatice.

Dacă este cazul, pe baza unor criterii obiective, sprijinul acordat partenerilor va fi adaptat pentru dezvoltarea acestora prin angajamentele asumate privind progresul înregistrat în domeniul drepturilor omului, democrației, statului de drept și bunei guvernări.

Se estimează că nivelul angajamentelor în cadrul acestei rubrici nu va depăși 58 704 de milioane EUR.

5. Administrație

Necesitatea de consolidare a finanțelor publice pe termen scurt, mediu și lung implică un efort considerabil din partea fiecărei administrații publice a statelor membre și a personalului aferent în vederea îmbunătățirii eficienței, eficacității și a adaptării la contextul economic care se află într-o permanentă schimbare.

Cheltuielile în cadrul acestei rubrici trebuie să țină seama de capacitatea instituțiilor de a-și îndeplini atribuțiile conform tratatelor, de obligațiile juridice asumate de UE și de următoarea extindere durabilă a UE. Instituțiile UE trebuie, printre altele, să își mențină capacitatea de a atrage și a menține o administrație a UE la un nivel înalt de profesionalism și echilibrată din punct de vedere geografic și politic.

Nivelul angajamentelor în cadrul acestui capitol nu va depăși 61 629 de milioane EUR.

Figura 1

Sursă:http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//fs20142020/00010117/24p5k_MFF_2011_ro.pdf

2.3. Necesitatea unui cadru financiar multianual

Regula conform căreia bugetul general al Comunităților este echilibrat și integral finanțat prinresurse proprii a devenit discutabilă începând cu anii ’80. În fiecare an al perioadei 1982-1987 cheltuielileau depășit valorile estimate.Inițial, diferența între cheltuielile comunitare și resursele proprii a fostmascată prin artificii contabile, ulterior recurgându-se la avansuri rambursabile ale statelor membre.

În 1985, acest sistem a fost înlocuit de contribuțiile bugetare naționale. Cauzele care au determinataceastă criză financiară au fost multiple:

• au crescut cheltuielile comunitare, în special agricole, fără a ține pasul cu creșterea veniturilor.

• creșterea cheltuielilor a fost însă și rezultatul expansiunii fondurilor structurale, a introducerii de noiprograme (în domeniul cercetării, pescuitului etc.), precum și al includerii de noi membri.

• încasările din taxe vamale au înregistrat o tendință de reducere datorită mai multor factori:

a. reducerea nivelului de tarifare din cadrul Tarifului vamal comun, ca urmare a noii serii denegocieri multilaterale internaționale din cadrul GATT, care nu a fost compensată în mod egalde o creștere a schimburilor externe cu țările terțe;

b. politica agricolă comunitară a dus la apariția excedentelor pentru numeroase produse agricole,ceea ce a redus volumul prelevărilor la import, crescând, pe de altă parte, volumul restituirilorla export.

• încasările provenind din TVA au crescut mai lent decât activitatea economică a statelor membre; TVAeste un impozit asupra consumului, ori activitatea economică în statele membre s-a dezvoltat mai repededecât consumul.

Aceste crize bugetare au determinat instituțiile comunitare să convină asupra unei metode menitesă amelioreze derularea procedurii bugetare și să garanteze respectarea disciplinei în cauză.

Ca atare, începând cu anul 1988, procedura bugetară a fost încadrată în cadrul Acordurilor

interinstituționale (AI).

Prin intermediul unui Acord interinstituțional, Parlamentul European, Consiliu UE și Comisia convin în avans asupra marilor priorități bugetare ale perioadei următoare, realizând cadrul comun al perspectivelor financiare. Aceste perspective financiare indică amploarea maximă și structura cheltuielilor anticipate ale Uniunii. În cadrul acestor perspective financiare, marile categorii de cheltuieli sunt prezentate pe rubrici, fiecare rubrică prezentând un nivel al creditelor pentru fiecare an.

Perspectivele financiare diferă de programarea financiară indicativă prin faptul că plafoanele sunt limitative pentru părțile semnatare ale Acordului interinstituțional. Cu toate acestea, perspectivele financiare nu pot fi asimilate cu un buget plurianual pentru că rămân indispensabile, atât procedurile anuale prin care să se determine nivelul efectiv al cheltuielilor în cadrul unor plafoane cât și, mai ales,repartizarea acestor cheltuieli între diferitele linii bugetare. În această perspectivă însă, nomenclatura bugetară garantează o analiză transparentă și precisă a totalității acțiunilor comunitare care concură la realizarea priorităților politice reflectate de perspectivele financiare.

Cadrul Financiar Multianual 2014-2020

În ultima perioadă, Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia au luat măsuri importante în ceea ce privește provocările pe care le-a adus de criza economică. În viitorul cadru financiar multianual, cheltuielile ar trebui să fie utilizate în sprijinul ocupării forței de muncă, al competitivității și al convergenței, conform Strategiei Europa 2020. În același timp, pe măsura consolidării disciplinei fiscale în Europa, este important ca viitorul CFM să reflecte eforturile de consolidare întreprinse de statele membre ale Uniunii pentru a orienta deficitul pe o cale mai sustenabilă.

Fiecare euro cheltuit trebuie atent valorificat, asigurând o creștere a valorii adăugate europene și a calității cheltuielilor în cadrul viitorului CFM prin punerea în comun a resurselor și acționând ca un catalizator și oferind economii de scară, efecte transfrontaliere și de contaminare pozitive. Astfel se va contribui la realizarea mai eficace și mai rapidă a țintelor comune de politică convenite și se vor reduce cheltuielile inclusiv la nivel național.

Creșterea economică/financiară și ocuparea forței de muncă durabile vor fi reluate numai dacă se va urmări o abordare consecventă care să combine o consolidare fiscală inteligentă și prin care să se mențină investițiile în viitoarea creștere, politici macroeconomice solide și o strategie activă de ocupare a forței de muncă. Politicile Uniunii Europene trebuie să fie consecvente cu principiile subsidiarității, proporționalității și solidarității, oferind și o reală valoare adăugată.

Întregul cadru financiar trebuie să asigure nu numai nivelul adecvat al cheltuielilor, ci și calitatea acestora. Calitatea cheltuielilor va permite o mai bună dezvoltare a politicilor, profitându-se astfel de oportunitățile pe care acestea le oferă în materie de valoare adăugată europeană, mai ales în perioadele în care se impun mari restricții asupra bugetelor naționale.

Așadar, toate instrumentele de finanțare ar trebui să fie utilizate cât mai eficient posibil. Eforturile de ameliorare a calității cheltuirii fondurilor Uniunii Europene trebuie să includă și mai buna guvernanță a politicilor, chiar și anumite condiționalități, concentrarea și orientarea mai precisă a fondurilor pentru toate programele și instrumentele de finanțare în domeniile care au contribuție maximă în ceea ce privește creșterea economică, crearea de locuri de muncă și competitivitatea. Ar trebui să se asigure raportarea periodică la nivel politic a evaluării rezultatelor tuturor politicilor și instrumentelor de finanțare.

De asemenea, elementele care asigură o calitate adecvată a cheltuielilor trebuie să includă și flexibilitatea, stimulentele, concentrarea fondurilor pe măsurile care favorizează creșterea economică, evaluarea și revizia, accentul pus pe rezultate, o asistență tehnică corespunzătoare, aplicarea principiului concurenței și o utilizare adecvată a instrumentelor financiare. De precizat este și faptul că toate instituțiile Uniunii Europene ar trebui să depună toate eforturile necesare pentru ca legislația sectorială aplicabilă instrumentelor de finanțare relevante să includă dispoziții menite să îmbunătățească calitatea cheltuirii.

Pentru a permite realizarea unei evaluări detaliate a calității cheltuirii consecventă cu raportul anual de evaluare a finanțelor Uniunii prezentat de Comisie, aceasta, va transmite anual Consiliului European și Parlamentului European un raport de sinteză privind toate programele din CSC (cadrul strategic comun) precum și o sinteză a tuturor evaluărilor disponibile ale programelor. În plus, două rapoarte strategice vizând programele din CSC vor fi prezentate pe parcursul perioadei de programare.

Noul Cadru financiar se va întinde pe durata a șapte ani: între 2014 și 2020. Va fi întocmit ținându-se cont de o Uniune cu 28 de state membre, cel mai nou membru fiind Croația care a aderat la Uniune pe data de 1 iulie 2013.

Consiliul European a ajuns la o întelegere politică potrivit căruia plafonul maxim al cheltuielilor pentru UE 28 pentru perioada dintre 2014-2020 este de 959 988 de milioane euro în credite de angajament, ce reprezintă 1,00 % din VNB-ul UE și de 908 400 de milioane euro ce reprezintă 0,95 % din VNB-ul UE în credite de plată.

Pentru ca Uniunea Europeană să aibă posibilitatea să-și îndeplinească toate obligațiile financiare ce sunt rezultate din angajamentele existente și cele viitoare în perioada 2014-2020 se vor institui norme particulare pentru gestionarea plafoanelor de plăți.

Ținând-se seama de nevoile financiare indispensabile pentru dezvoltarea investițiilor în Europa și de obiectivul de maximizare a efectul de levier al acțiunilor finanțate din bugetul UE, instrumentele financiare, inclusiv obligațiunile pentru finanțarea proiectelor, vor fi folosite în manieră mai amplă, ca parte a punerii în aplicare a următorului CFM.

Uniunea Europeana are responsabilitatea unor verificări mai amănunțite și al măsurării eficiente a performanțelor, să asigure o cheltuire corectă a fondurilor. Trebuie, de asemenea, să răspundă necesității de simplificare a programelor de cheltuieli, astfel încât să reducă sarcina administrativă și costurile pentru cei care beneficiază de acestea și pentru toate părțile incluse, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național.

Întreaga legislație sectorială care se referă la următorul Cadru financiar, precum și la noul Regulament financiar și Acordul inter-instituțional ce privește cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară ar trebui, ca urmare, să conțină elemente importante care să contribuie la facilitarea și îmbunătățirea responsabilității și cheltuirii cu eficacitate a fondurilor UE.

Tabel 1

Comparație între cadrele financiare multianuale

pentru perioadele 2007-2013 și 2014-2020

(pe baza prețurilor din 2011)

Sursa: http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/2011/mff2011/MFF_2011_ro.pdf.

Plafonul global de angajamente propuse de Comisie pentru perioada 2014- 2020 este de 1,025 miliarde de euro. Această sumă este egală cu cea din ultimul an al actualului cadru financiar multinațional (2013) înmulțită cu 7 (numărul de ani). Acest plafon reprezintă 1,05% din VNB-ul. Plafonul pentru plăți este egal cu 1,00% din VNB (1,06% pentru perioada 2007-2013).

Pe baza nivelurilor angajamentelor din prezentul acord și luând act de sumele orientative propuse de Comisie pentru obiectivele care figurează în cadrul tuturor rubricilor, Consiliul și Parlamentul European sunt invitate să ajungă la un acord rapid privind finanțarea adecvată a fiecăruia din instrumentele, programele și fondurile propuse, finanțate în cadrul CFM, incluzând posibilitatea unei revizuiri.

În urma aprobării cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, s-a trecut la aprobarea pachetului legislativ pentru politica de coeziune și pentru celelalte politici europene.

CFM este un plan de cheltuieli prin care sunt fixate cuantumurile anuale maxime pe care UE le poate cheltui în diferite domenii de activitate, pe o perioada de șapte ani. Prin urmare, acesta modelează prioritățile politice ale UE pentru o perioada de șapte ani. Cadrul Financiar Multianual (CFM) nu este bugetul Uniunii Europene.

Pentru perioada de finanțare 2014-2020, UE își propune să îndeplinească obiectivele Strategiei Europa 2020 privind creșterea economica, punând accentul pe elementele de care are nevoie Europa pentru a depăși criza economică și financiară și axându-se pe domeniile în care contribuția UE poate schimba cu adevarat lucrurile. În urma interventiei statelor membre, o parte din propunerile Comisiei de reformare radicală au pierdut din impact, însă o serie de modificări foarte importante au fost menținute.

Cadrul financiar multinanual pentru 2014-2020 definește prioritățile în materie de cheltuieli care sunt orientate către creștere economică durabilă, locuri de muncă și competitivitate, în conformitate cu strategia UE de creștere economică, „Europa 2020”. Cadrul financiar multianual al UE pentru perioada 2014-2020 permite Uniunii Europene să investească până la 960 de miliarde EUR în credite de angajament (1,00 % din VNB al UE) și 908,4 miliarde EUR în credite de plată (0,95 % din VNB al UE).

CAPITOLUL III

Reforma bugetara a Uniunii Europene

Uniunea Europeană, considerată o forță pentru reînnoirea economică în Europa și la nivel global, trebuie să finanțeze nevoile a 500 de milioane de cetățeni. Pentru a face acest lucru, are nevoie de un buget inovator, adaptat la noile realități ale globalizării, și care să răspundă la provocările actuale și creează oportunități pentru ziua de mâine.

În scopul îmbunătățirii procedurii bugetare s-a conturat necesitatea reformării bugetului comunitar, respectiv schimbarea modului în care este proiectat și cheltuit acesta. Modul de formare și împărțire a bugetului comunitar a fost modificat ori de cate ori situația din țările membre a impus-o. Astfel,instituțiile europene încheie, începând cu anul 1988, acorduri interinstituționale care acoperă procesul bugetar și alocarea bugetului.

3.1. Reforma bugetului Uniunii Europene

Problema reformării bugetului Uniunii Europene s-a conturat în decembrie 2005, când, într-o decizie a Consiliului European, a fost inserată o clauză care dădea mandat Comisiei Europene să propună o „revizuire abugetului” în perioada 2008- 2009.

Motivația acestei decizii a reprezentat-o faptul că UE mai funcționa cu un buget croit pe baza nevoilor din anii cincizeci, ceea ce îngreuna în modsemnificativ finanțarea noilor priorități, cum ar fi creșterea economică, ocuparea forței de muncă, sănătatea publică sau educația și cercetarea.

„Revizuirea bugetară este o ocazie unică pentru evaluarea completă a bugetului UE și finanțarea acestuia, fără a suporta presiunile unei negocieri în ceea ce privește cadrul financiar. Va fi necesară o viziune pe termen lung pentru a descoperi un mod în care bugetul poate fi deja modelat în scopul de a servi politicilor UE și de a putea înfrunta provocările din următorii zece ani”.

Deci revizuirea nu va avea ca scop propunerea unui nou cadru financiar multianual pentru perioada care începe în 2014 – sarcina aceasta o va avea Comisia viitoare – și nici nu va propune dimensiunea globală și defalcarea în detaliu a bugetului UE.

Aceasta va prezenta, cel mai posibil, structura și orientarea priorităților viitoare ale Uniunii Europene în materie de cheltuieli, ducând la o evaluare a ceea ce poate oferi atât cea mai mare valoare adăugat cât și cele mai bune rezultate. Aceasta va examina atât modul în care bugetul funcționează și în care este posibilă obținerea celui mai bun echilibru între o bună continuitate și răspuns la provocările noi, precum și opțiunea gestionarea bugetului să se realizeze în mod diferit. Revizuirea va analiza, în cele din urmă, dintr-o perspectivă cu totul nouă, cea mai eficientă metodă de furnizare a resurselor necesare pentru a finanța politicile UE.

Reforma bugetului UE apare ca fiind necesară în special ca urmare a presiunilor bugetare exercitate de aderarea unor noi state membre de dimensiuni mari și de alte presiuni interne, dar și ca urmare a intensificării unor tendințe ale pieței și societății europene și globale, precum presiunile exercitate de schimbările climatice, caracterul accentuat global al relațiilor economice și securitatea resurselor de energie.

În contextul unei Uniuni Europene extinse, bugetul comunitar trebuie să aibă o structură modernă și flexibilă. Pentru a putea realiza un compromis între nevoia de flexibilitate și aceea de predictibilitate, trebuie analizată relația dintre alocarea eficienta a resurselor bugetare pe termen mediu și flexibilitatea alocărilor bugetare.

Discutând despre indicatorii bugetari, respectiv veniturile și cheltuielile bugetului comunitar, opțiunea strategică fundamentală pe care Uniunea o are de făcut acum și în viitor este între un buget cu un nivel decent, cu constrângeri bugetare tari – de tipul celui pe care îl are în prezent, și un buget cu constrângeri laxe, care va sfârși mai devreme sau mai târziu în cheltuieli

enorme.

Reforma bugetară pune la nivel fundamental problema alegerii între două căi:

una, a dezvoltării prin ținerea sub control a cheltuielilor publice la nivel comunitar, inițiativa privată, respingerea protecționismului, îmbunătățirea mediului de afaceri pentru încurajarea formării interne de capital și a atragerii lui din exterior.

Într-o anumită formă, aceasta este soluția Europei (palierul comunitar) axate pe reguli și nu pe bani;

cealaltă, a maximizării expansiunii cheltuielilor publice comunitare prin renunțarea la constrângerile bugetare tari disponibile în prezent și accentuarea centralizării.

Prima cale mizează pe cetățeanul productiv și pe crearea de bogăție, cea de-a doua pe posibilitatea de a ieși câștigători din redistribuția masivă ce va însoți procesul. Or, această speranță este una teoretică; redistribuirea este un proces politic, controlat, într-o formă sau alta, de cei care aduc resursele. La nivelul Parlamentului European există un consens cu privire la necesitarea reformării bugetului cu scopul de a face mai bine față crizelor viitoare.

Pentru a crea locuri de muncă, pentru a asigura creșterea, competitivitatea și o piață internă puternică, avem nevoie de un buget UE solid. Fiecare euro cheltuit din bugetul comun micșorează poverile bugetelor naționale.

Părerile cu privire la modul în care se poate face acest lucru sunt însă împărțite: unii reprezentanți pun accentul pe modalitățile de obținere a unor resurse proprii, iar alții pe prioritizarea cheltuielilor.

Indiferent de măsurile adoptate în contextul reformării acestuia, bugetul comunitar trebuie conștientizat ca un instrument important pe care UE îl poate folosi în realizarea obiectivelor politice actuale, în generarea de schimbări și în maximizarea impactului pe termen lung al acțiunilor comunitare.

Referitor la Marea Britanie, poziția ei de contributor important la bugetul Uniunii Europene, dar și o voce puternică pentru o reducere a acestui buget în exercițiul 2014-2020, nu este atât de confortabilă pe cum sunt tentați unii contribuabili să o considere, un vot contra bugetului viitor va duce atât la o posibilă izolare a ei cât și la etichetarea ca o forță nefavorabilă care nu dorește să ajute la găsirea unor soluții europene.
Presupunând că premierul Cameron nu va obține o reducere a cheltuielilor europene vor crește în intensitate solicitările unui referendum în legătură cu relațiile viitoare ale Marii Britanii cu Uniunea Europeană (planificat să ia loc după alegerile din 2015).
În aceset circumstanțe, dorința care se păstrează din partea unor lideri europeni, incluzând cancelarul Angela Merkel și președintele Francois Hollande, de a se clădi o uniune bancară încă de la sfârșitul lui 2013, apare ca fiind foarte greu de realizat, termenul urmând să fie, cel mai probabil, depășit.

Diferențele existente sunt bine ilustrare de către declarația pe care a făcut-o premierul britanic Cameron la plecarea din capitala Belgiei, “Bruxellesul continuă să existe ca și cum ar trăi într-un univers paralel”. Neînțelegerile europene au fost anticipate, poate și ușor accentuate, de nereușita reuniunii miniștrilor de finanțe ai Uniunii Eurpene, care nu au găsit un compromis pentru a acorda rata de ajutor de 31 miliarde € Greciei (aceștia au acordat 43,7 miliarde € abia pe 26noiembrie)
Dar nu putem să nu subliniem opiniile unora dintre reputații analiști economici care sunt de părere că procentul bugetului UE (aproximativ 1% din PIB al UE), este scăzut față de ceea ce se dorește a se realiza la nivelul Uniunii Europene și va avea un efect destul de redus în ceea ce privește performanțele economice ale acesteia. În plus, bugetul este mic și nu ar avea un efect major comparat cu nevoile de sprijinire a unor țări în dificultate, precum Spania.
În aceste condiții UE dă tot mai puține semnale încurajatoare de unitate și acțiune comună, dar care “nu trebuie însă dramatizate”, așa cum a declarat președintele Herman Van Rompuy în comunicatul de la 23 noiembrie. Aceste disensiuni ne dau însă o idee despre cât se află de departe realizarea viziunii ale uniunii monetare și ale celei fiscale a UE, care este posibil să aducă stabilitatea și prosperitatea pe care o doresc atât de mult cetățenii săi.

Marile provocări ale discuțiilor privind bugetul UE 2014-2020

Discuțiile ptivind viitorul buget al Uniunii Europene în perioada 2014-2020 au început deja, într-o perioadă de criză economică și financiară prelungită, în care statele și guvernele au probleme în a gestiona resursele.

De aici, foarte multe discuții pe marginea noului program financiar. Comisia și Parlamentul European sunt de o parte a mesei, în timp ce Consiliul, cu alte cuvinte guvernele statelor membre, de cealalta parte, încearca sa impună din nou metoda interguvernamentală, situație ce se va pastra și în ceea ce priveste discuțiile noului cadru financiar

În timp ce statele membre doresc înghețarea bugetului UE la nivelul actualei perioade de programare, deputații europeni sunt de părere că înghețarea la nivelul din 2013 nu este o opțiune viabilă.

O creștere de cel puțin 5% peste nivelul din 2013, cum reiese din propunerea deputaților, ar însemna că bugetul UE ar fi aproximativ 1,11% din venitul national brut (VNB) total al UE, ar fi aproximativ 1,11% din venitul national brut (VNB) total al UE, peste estimarea de 1,06% pentru2013.
Ca structură, 94% din buget sunt alocate pentru investiții și doar 6% merg pentru administrație. Cele mai mari creșteri de fonduri sunt pentru măsurile care generează dezvoltarea economiei și creșterea numărului de locuri de muncă în cele 28 de state membre

Există state membre care doresc să primească la sfârșitul anului banii care nu au fost utilizați, însă nouă propunere este de a se utiliza banii în anul următor. Lipsa flexibilității bugetelor anuale, care pot fi cu greu adaptate, în eventualitatea apariției unor cheltuieli noi sau neașteptate, este o problemă a actualului exercițiu financiar. Membrii PE își doresc, astfel, să creeze o marjă „globala” care să fie atribuită diferitelor rubrici în funcție de nevoile estimate ale acestora.

Cele mai mari provocari sunt legate de resursele proprii ale bugetului. În acest moment, 85% din bugetul UE se bazează pe contribuția statelor membre, dar propunerea vizează includerea unor noi surse de venituri.

Taxa pe tranzactii financiare și un nou sistem de TVA sunt deja incluse în propuneri, iar discuțiile vor fi aprinse. Unele state membre vor că banii să intre direct în bugetele lor naționale. Acordul în privința resurselor proprii ar diminua și cererea la sfârșitul anului a banilor necheltuiți, susțin unele voci.

În mod evident, cel mai discutat subiect este cel legat de mărimea bugetului. În acest moment, propunerea PE este de 1,1% din produsul național brut, ceea ce înseamna o creștere cu 5% a valorii totale față de actualul exercitiu financiar.

Propunerea CE este la fel, doar ca există extrabuget, unde sunt incluse toate fondurile de intervenție în caz de dezastre, de ajutor în diverse zone. Statele cer includerea acelui capitol extrabugetar în buget și menținerea bugetului la nivelul actual, ceea ce ar presupune o diminuare importanta.

Reforma bugetului – pentru o Europă în schimbare

În vremuri de criză economică și financiară, suntem cu toții mai atenți la cheltuieli și prin urmare renunțăm la ceea ce nu este absolut necesar și investim în viitor.

Aceasta este și abordarea Uniunii. Propunerea de buget înaintată de Comisia Europeană vizează investițiile și măsurile menite să asigure creșterea economică în viitor, aducându-le contribuabililor mai multe beneficii: este vorba de un buget cu adevărat european – un buget pentru integrare.

Stimularea creșterii economice în întreaga Uniune Europeană

O parte însemnată a bugetului va fi dedicată ocupării forței de muncă și creșterii economice și financiare; va fi înființat un nou mecanism de finanțare pentru a conecta toate țările din Europa în domenii precum transportul, energia și tehnologia informației.

Pentru a pregăti viitorul Europei, Comisia Europeană propune o creștere semnificativă a fondurilor alocate pentru domeniul educației, formării profesionale, cercetării și inovării. De asemenea, propune ca sumele acordate regiunilor mai puțin dezvoltate să se axeze pe creștere economică și pe piața muncii – investiții care ar aduce avantaje întregului continent.

Un plus de siguranță

Numeroase probleme contemporane nu țin cont de frontierele naționale și pentru că o abordare coordonată la nivel european costă mult mai puțin decât 27 de abordări diferite, aceste probleme trebuie rezolvate în comun.

Fondurile pentru agricultură vor viza mai ales produsele alimentare sigure și sănătoase; 30% din plățile directe către fermieri se vor realiza în funcție de respectul pe care aceștia îl acordă mediului.

Fiecare euro bine investit va îmbunătăți viața oamenilor și calitatea mediului, în același timp, acest lucru aducând beneficii în multiple domenii: eficiență energetică, combaterea schimbărilor climatice, coeziune socială, ocuparea forței de muncă ș.a.m.d.

O altă prioritate o constituie gestionarea corespunzătoare a frontierelor externe și destul de importantă este și o bună finanțare a măsurilor de combatere a criminalității informatice, a terorismului și a altor infracțiuni grave.

Un rol mai important pe scena mondială

Întreaga lume se dezvoltă odată cu dezvoltarea tehnologiei. Crearea de noi alianțe și apariția unor noi puteri la nivel global impun luarea unor măsuri pentru a ne menține poziția pe scena mondială.

Comisia Europeană propune sporirea fondurilor alocate pentru apărarea intereselor Europei. Evenimentele dramatice din nordul Africii au dovedit, încă o dată, impactul pe care tulburările din țările vecine îl pot avea asupra statelor membre. Cadrul financiar prevede acordarea de stimulente țărilor care vor aplica reforme politice și economice care să consolideze democrația în Europa.

Ajutoarele pentru dezvoltare rămân totuși prioritare. Europa, care acordă peste jumătate din fondurile mondiale pentru dezvoltare, va lua măsuri în continuare pentru ca valoarea acestora să ajungă, până în 2015, la 0,7% din venitul național brut.

Un buget mai echitabil și mai transparent

Avem datoria de a arăta modul în care sunt investiți banii contribuabililor și tocmai de aceea, noul buget trebuie să fie mai simplu, mai transparent și mai echitabil. Comisia Europeană propune câteva schimbări privind modalitățile de finanțare a bugetului, o serie de noi surse de venit urmând să înlocuiască o parte din contribuțiile bazate pe venitul național brut al fiecărui stat membru – acest lucru ar fi atât în avantajul cetățenilor, cât și al guvernelor, deopotrivă.

3.2. Noul Regulament Financiar al Uniunii Europene

“Regulamentul Financiar al Uniunii Europene este documentul care conține normele financiare ale Uniunii Europene. Prin acesta sunt stabilite principiile bugetare ale UE și este reglementat modul în care este cheltuit bugetul Uniunii”.

Pentru punerea în aplicare a Regulamentului Financiar, UE adoptă și un Regulament de Aplicare, document ce conține procedurile detaliate și prevederile tehnice esențiale aplicării Regulamentului Financiar.

Începând cu 1 ianuarie 2013 au intrat în vigoare noul Regulament Financiar : Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, din 25 octombrie 2012, privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului – și Regulamentul de Aplicare al acestuia – Regulamentul Comisiei (UE) nr. 1268/2012, din 29 octombrie 2012, privind normele de aplicare al Regulamentului (UE, EURATOM) nr. 966/2012. Versiunea actuală a regulamentului financiar o înlocuiește pe cea adoptată în 2002 și revizuită în 2010.

Regulamentul nou stabilește pentru beneficiari întreprinderi, ONG-uri, cercetători, studenți, municipalități și alții – reguli mai simple și proceduri de implementare mai clare. Scopul acestor simplificări este de a asigura un acces mai ușor și mai rapid la finanțarea UE pentru toți solicitanții și de a permite efectuarea mai rapidă a plăților către beneficiari.

Noua legislație asigură o mai bună transparență și o răspundere mai mare pentru orice persoană ce se ocupă de finanțele Uniunii. Regulamentul prevede un număr mare de posibilități de a utiliza sume și rate forfetare pentru proiectele cu valori mai mici, elimină nevoia beneficiarului de a specifica aceleași detalii de fiecare dată când depune o nouă cerere pentru fondurile Uniunii, introduce înscrierea electronică, precum și multe alte noi caracteristici.

Beneficiarii nu vor mai fi obligați să deschidă conturi bancare separate, purtătoare de dobânzi; mai mult, în cazul în care există câștiguri din dobânzi, acestea nu vor fi considerate venituri ale proiectului și nici nu vor mai trebui returnate bugetului UE. Această măsură răspunde unei preocupări majore a beneficiarilor de grant-uri și a altor părți interesate, în special din domeniul cercetării și din mediul ONG-urilor.

Beneficiarilor li se vor rambursa banii în termen de 30, 60 sau 90 de zile, în funcție de timpul necesar pentru a verifica rezultatele livrate conform obligațiilor contractuale. În timp ce, în prezent, Comisia aplică, în mod voluntar, termene similare, noile prevederi vor însemna că, dacă se vor depăși aceste termene limită, beneficiarul va avea drepul la dobânda aferentă sumei solicitate pentru perioada de întârziere a efectuării plăților.

Noile norme vor crește gradul de responsabilizare al celor care gestionează banii contribuabililor din UE. În viitor, autoritățile din statele membre care gestionează fonduri UE vor trebui să semneze și să prezinte Comisiei declarații anuale care să ateste că fondurile UE au fost utilizate în mod corect. Definiția de profit obținut într-un grant a fost clarificată, ținând seama de opiniile părților interesate. Astfel, profitul este definit ca fiind surplusul de încasări ale unui proiect ce depășește costurile sale eligibile. Comisia va recupera doar partea din profit care corespunde cotei UE în finanțarea acțiunii.

Buna administrare, prevăzută în mod expres în noul Regulament financiar, implică faptul că propunerile sau ofertele nu ar trebui să fie respinse imediat, în cazul în care sunt neclare sau

au documente lipsă. Se acordă astfel ofertantului posibilitatea de a completa documentele lipsă sau de a aduce clarificări. Totuși, acest lucru nu poate duce la o modificare a propunerii sau a

ofertei.O decizie a autorității de finanțare ce afectează în mod negativ un cetățean va trebui să conțină informații cu privire la modalitățile prin care acesta poate contesta acea decizie.

Mecanismele de corecții financiare, în cazul neregulilor comise de beneficiari și descoperite prin intermediul auditului, au fost consolidate. Comisia va publica deciziile de aplicare a sancțiunilor pentru utilizarea incorectă a fondurilor UE, acest lucru dorindu-se a fi un element de descurajare a fraudelor.

Comisia va continua simplificarea normelor și proceselor, după adoptarea noului Cadru Financiar Multianual, în prezent în curs de negociere în cadrul Consiliului și al Parlamentului European, astfel încât acestea să fie corelate cu noua perioadă de programare (2014-2020).

Exemple pentru o mai bună înțelegere a simplificărilor aduse noului regulament:

1.O procedură unică: Achiziționarea de echipamente într-o școală profesională a fost finanțată din Fondul European de Dezvoltare Regională. Aceeași școală a primit din Fondul Social European un grant pentru dezvoltarea curriculumului. Deși ambele investiții au fost necesare pentru a introduce un nou program de formare, școala a trebuit să facă toate actele de două ori.

În conformitate cu noile norme, școala ar trebui să treacă numai printr-o singură procedură și să completeze toate actele o singură dată.

2.Utilizarea mediului digital în loc de hârtie: Un beneficiar al Fondului Social European a trebuit să păstreze biletele de autobuz ale participanților la un eveniment de formare pentru a justifica cheltuielile proiectului. Din păcate, în momentul în care auditorul a venit pentru a verifica, cerneala de pe biletele de autobuz se estompase și astfel echipa de proiect nu a putut dovedi eligibilitatea cheltuielilor. Cu noul sistem de înregistrare digitală, păstrarea documentelor justificative pe hârtie nu va mai fi necesară.

3.Reducerea încărcării administrative: În momentul de față, nu există o limitare a numărului de auditări prin care trece un proiect. Unele proiecte care beneficiază de finanțare din Fondul European de Dezvoltare Regională pot ajunge să fie auditate intern sau de către Comisie de mai multe ori pe an. Această verificare frecventă a auditorilor deviază resursele de la îndeplinirea obiectivelor principale ale proiectelor. Conform noilor norme, Comisia propune o mai bună coordonare cu auditorii naționali. Proiectele care vor avea o valoare de sub 100.000 de euro vor fi auditate doar o singură dată pe parcursul implementării, în vreme ce proiectele mai mari vor fi auditate cel mult o dată pe an.

4.Justificarea rezultatelor, nu a cheltuielilor: Conform noilor norme, rezultatele sunt cele

care contează și nu cheltuielile. În conformitate cu noile prevederi (Planul de Acțiune Comun), o regiune ar putea lansa un program în valoare de 10 milioane de euro pentru a reintegra pe piața muncii, prin cursuri de formare și consiliere, 20% din persoanele în vârstă inactive din regiune. Nici organizațiile care implementează diferitele componente ale programului, nici autoritățile care îl administrează nu ar trebui să justifice cheltuielile. Simpla realizare a indicatorilor intermediari ai programului ar fi de ajuns pentru a debloca fondurile UE.

Concluzii

Bugetul UE este sursa marilor acorduri izvorâte atât din solidaritatea cât și din tensiunile între membrii Uniunii, acesta reprezentând un instrument de sine stătător, ci nu suma bugetelor statelor membre.

Bugetul UE este finanțat din surse care includ un procent din venitul național brut al fiecărui stat membru. Acest buget este orientat către domenii foarte diferite, cum ar fi creșterea nivelului de trai în regiunile mai sărace sau garantarea siguranței alimentare. Euro este moneda comună a celor mai multe țări ale Uniunii.

În bugetul UE se regăsesc nu numai contribuțiile statelor membre, ci și taxele vamale de import aplicate produselor provenind din afara Uniunii și un procent din taxa pe valoare adăugată percepută de fiecare țară.

Din bugetul UE sunt finanțate diverse activități, de la dezvoltare rurală și protecția mediului, până la promovarea drepturilor omului și asigurarea protecției la frontierele externe. Comisia, Consiliul și Parlamentul sunt instituțiile care au un cuvânt de spus în stabilirea și alocarea bugetului. Însă Comisia și statele membre răspund de cheltuirea efectivă a fondurilor.

Fondurile UE trebuie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Mai simplu, aceasta presupune că aceia care gestionează fondurile trebuie să depună toate eforturile pentru a obține cea mai bună valoare posibilă pentru banii cheltuiți. Aceasta necesită o respectare strictă a tuturor reglementărilor, precum și a evaluărilor periodice care verifică respectarea acestui principiu. În fiecare an, conturile UE sunt publicate și înaintate Curții de Conturi pentru audit extern. Evaluarea finală, numită „descărcare”, este realizată de către Parlament după luarea în considerație a recomandărilor Consiliului.

Resursele bugetare comunitare sunt utilizate în vederea realizării unor obiective concrete care vizează, în mod special:

creșterea economică și ocuparea forței de muncă prin alocarea de resurse financiare în activități care sporesc gradul de competitivitate al Uniunii Europene și reduc, în același timp, disparitățile economice și sociale;

prezervarea și gestionarea optimă a resurselor naturale;

îmbunătățirea calității vieții tuturor cetățenilor Uniunii Europene;

consolidarea poziției Uniunii Europene pe plan internațional, prin asumarea unor responsabilități la nivel mondial.

În mod direct sau indirect, toți avem de câștigat de pe urma activităților finanțate de la bugetul UE, fie sub forma unui mediu mai curat, a unor alimente mai sănătoase, a unor drumuri mai bune, fie a garanției respectării drepturilor noastre fundamentale, banii fiind utilizați în scopul îmbunătățirii vieții de zi cu zi a locuitorilor.

Cadrul financiar multinanual pentru 2014-2020 defineste prioritatile in materie de cheltuieli care sunt orientate catre crestere economica durabila, locuri de munca si competitivitate, in conformitate cu strategia UE de crestere economica, „Europa 2020”. Cadrul financiar multianual al UE pentru perioada 2014-2020 permite Uniunii Europene sa investeasca pana la 960 de miliarde EUR in credite de angajament (1,00 % din VNB al UE) si 908,4 miliarde EUR in credite de plata (0,95 % din VNB al UE).

Sursele de finanțare ale bugetului European erau formate până înanul 1970 din contribuțiile statelor membre, iar din 21 aprilie 1970 acest sistem a fost înlocuit cu sistemul de resurse proprii tradiționale. Uniunea Europeană dispune de „resurse proprii” pentru finanțarea cheltuielilor sale. Legal, aceste resurse aparțin Uniunii. Statele membre le colectează în numele UE și le transferă la bugetul UE.

Bugetul UE finanțează un spectru larg de politici și programe în cadrul Uniunii. În conformitate cu prioritățile stabilite de statele membre, Comisia realizează programe, activități și proiecte specifice în domeniu. Acestea includ de la proiecte de sprijinire a educației pentru mobilitatea studenților și a profesorilor până la proiecte ce vizează îmbunătățirea mediului de lucru pentru lucrătorii din UE sau consolidarea controlului la frontierele externe.

Reforma bugetului UE este necesară în special ca urmare a presiunilor bugetare exercitate de aderarea unor noi state membre de dimensiuni mari și de alte presiuni interne, dar și ca urmare a intensificării unor tendințe ale pieței și societății europene și globale, precum presiunile exercitate de schimbările climatice, caracterul accentuat global al relațiilor economice și securitatea resurselor de energie.

Succesul Uniunii Europene se datorează, în mare măsură, modului său de funcționare neobișnuit. Spunem neobișnuit pentru că țările care alcătuiesc UE („statele membre”) rămân națiuni suverane independente, dar suveranitatea tuturor este reunită pentru a obține o putere și o influență mondială pe care niciuna dintre ele nu ar putea să o atingă pe cont propriu. Departe de a fi o federație, ca Statele Unite ale Americii, UE este mult mai mult decât o organizație pentru cooperare între guverne, cum sunt Națiunile Unite. De fapt, UE este unică.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

1. Dragoș, Dacian, Cosmin. Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme. – București, Editura All Beck, 2007.

2. Dumitrescu, Sterian. Uniunea Europeană. – Pitești, Editura Independența Economică, 2002.

3. Pinder, John. Uniunea Europeană – o foarte scurtă introducere . – București, Editura All, 2005.

4.Dumitrescu, Sterian. Construcția europeană; Uniunea Europeană. – Pitești, Editura Independența economică, 2005.

5. Bărbulescu, Iordan, Gheorghe. Uniunea Europeană: politicile extinderii. – București, Editura Tritonic, 2006.

6. Brezeanu Petre, Șimon Ilie, Celea Sorin, Fiscalitate europeanǎ, Editura Economicǎ, București 2005;

7. Șaguna Dan Drosu, Rotaru Pǎtru, Drept financiar și bugetar, Editura All Beck, București 2003;

8. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București 2010;

9. Prof. univ. dr. Emil Moroianu, Drept internațional comunitar, Edit. Academia Brancuși, Tg. Jiu, 2005.

10. Conf. Univ. dr. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Edit. ACTAMI, București, 2001.

11. Philip Hardwick. Jhon Landmead, Bahadur Khan, Introducere în economia politică modernă, Edit. Polirom , București, 2002.

Site-uri

1. http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/general_framework/l34020_ro.htm

2. http://www.consilium.europa.eu/uedocs/NewsWord/RO/ec/135369.doc

3. http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/general_framework/l34020_ro.htm

4. http://europedirect.centras.ro/noutati/reforma-bugetului-pentru-o-europa-in-schimbare.html

5. http://ec.europa.eu/news/eu_explained/121121_ro.htm

6.http://incomemagazine.ro/articles/marile-provocari-ale-discutiilor-privind-bugetul-ue-2014-2020

7. http://europa.eu/rapid/press-release_DOC-13-2_ro.htm?locale=FR

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

1. Dragoș, Dacian, Cosmin. Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme. – București, Editura All Beck, 2007.

2. Dumitrescu, Sterian. Uniunea Europeană. – Pitești, Editura Independența Economică, 2002.

3. Pinder, John. Uniunea Europeană – o foarte scurtă introducere . – București, Editura All, 2005.

4.Dumitrescu, Sterian. Construcția europeană; Uniunea Europeană. – Pitești, Editura Independența economică, 2005.

5. Bărbulescu, Iordan, Gheorghe. Uniunea Europeană: politicile extinderii. – București, Editura Tritonic, 2006.

6. Brezeanu Petre, Șimon Ilie, Celea Sorin, Fiscalitate europeanǎ, Editura Economicǎ, București 2005;

7. Șaguna Dan Drosu, Rotaru Pǎtru, Drept financiar și bugetar, Editura All Beck, București 2003;

8. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București 2010;

9. Prof. univ. dr. Emil Moroianu, Drept internațional comunitar, Edit. Academia Brancuși, Tg. Jiu, 2005.

10. Conf. Univ. dr. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Edit. ACTAMI, București, 2001.

11. Philip Hardwick. Jhon Landmead, Bahadur Khan, Introducere în economia politică modernă, Edit. Polirom , București, 2002.

Site-uri

1. http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/general_framework/l34020_ro.htm

2. http://www.consilium.europa.eu/uedocs/NewsWord/RO/ec/135369.doc

3. http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/general_framework/l34020_ro.htm

4. http://europedirect.centras.ro/noutati/reforma-bugetului-pentru-o-europa-in-schimbare.html

5. http://ec.europa.eu/news/eu_explained/121121_ro.htm

6.http://incomemagazine.ro/articles/marile-provocari-ale-discutiilor-privind-bugetul-ue-2014-2020

7. http://europa.eu/rapid/press-release_DOC-13-2_ro.htm?locale=FR