Venitul din Salarii

CAPITOLUL 1. DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI

1.1 DEFINIȚIA ȘI FORMELE SALARIULUI

Salariul, provine din latină “salarium” care reprezenta suma ce se plătea fiecărui soldat roman din cumpărarea sării. În zilele noastre, salariul reprezintă “expresia bănească a valorii forței de muncă”,”prețul forței de muncă”, “plata forței de muncă”. Mai simplificat, salariul este definit ca “ plata, de regulă în forma bănească, a unei activități depuse”.

Potrivit legii nr. 53/2003, Articolul 154, din Codul Muncii, se prevede:

“Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”.( Sursa : http://referate.rol.ro/download-referate/marketing/Contabilitatea%20salariilor.doc )

Apropierea/egalizarea salariilor ar putea surveni numai în măsura în care elementele de diferențiere dispar sau se restrâng, ceea ce ar presupune o egalizare a cunoștințelor și a muncii prestate, lucru imposibil de realizat și care contravine concurenței. Negocierea salariului și diferentele intre angajați trebuie să fie în așa fel încât să existe mereu aspirația la un salariu mai mare lucru determinat de ridicarea pregătirii și performanței în muncă. Acesta variaza de la o țară la alta, de la persoană la persoană. Pe termen lung, mărimea salariului are tendința de creștere. De obicei se întâmplă datorită creșterii cheltuielilor cu intruirea și calificarea, dar și datorită creșterii productivității care îndreptățește pe salariați să ceară un salariu mai mare.

Salariul nominal este suma de bani pe care angajatul o primește în schimbul muncii sale prestate, include prime datorate vechimii, tipului de activitate, etc.

Salariul real este cantitatea de bunuri și servicii de consum care poate fi cumpărată, la un moment dat, cu salariul nominal.

Salariul real este direct proporțional cu salariul nominal și invers proporțional cu nivelul prețurilor. Salariul real este de o importanță deosebită pentru comportamentul salariatului în muncă. El este și o bază în determinarea salariului nominal, în lupta dintre patronat și sindicate.

Salariul mai poate fi diferențiat în brut și net. Salariul brut este salariul nominal, la care de obicei se angajează cele două parți. Salariul net este suma primită în mână de angajat, după ce s-au scăzut din salariul brut impozitele pe salarii.

Pe lângă salariul individual, pentru stimularea salariaților si o productie cat mai mare s-au mai constituit salariul colectiv și salariul social. Cel colectiv se acordă tuturor salariaților firmei ca participare la rezultatele sale, la realizarea profitului, putând fi comparat cu un bonus pentru munca prestată. Se acordă numai din profit și poate fi diferențiat în funcție de participarea salariaților la realizarea profitului. În timp ce salariul social este o sumă pe care societatea o acordă pentru a spori veniturile unor categorii de salariați sau nesalariați. Se acordă de la buget, tuturor celor care au dreptul la el, în mod egal în timp ce salariul colectiv duce la creșterea nivelului de trai al salariaților, cel social asigură doar nivelul minim de existență.

Salariul de bază minim brut pe țară este suma minimă pe care trebuie să o garanteze o persoană fizică sau juridică ce are personal salariat cu contract de muncă. În cazul salariatului angajat cu o fracțiune de normă, garantează în plata pe un salariu egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară corespunzător fracțiunii de normă. El, este stabilit prin Hotărâre de Guvern. Este reflectat în contabilitate sub dublu aspect : pe de o parte ca obligație față de personalul angajat de a le plăti contravaloarea muncii prestate, iar pe de altă parte o cheltuială consumată în activitatea întreprinderii.

În Articolul 160 salariul “ cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”. In următorul articol, art.161, este stipulat faptul că salariile se plătesc înaintea oricăror obligații ale angajatorului. “ Din punct de vedere fiscal, salariul reprezintă:

Pentru angajatori, o cheltuială, ca orice altă cheltuială, impusă de necesitatea desfășurării activității. Angajatorul, care face plata muncii sub formă de salarii, are obligatia:

De a înregistra pe cheltuieli cu salariile acordate, cheltuiala cu salariile in debitul contului 641 < Cheltuieli cu remunerațiile personalului>, care este o cheltuială deductibilă calcului profitului impozabil( adică admisă a se scădea din veniturile impozabile în scopul determinării profitului impozabil).

De a se înregistra în evidența financiar-contabilă cu salariile plătite, respectiv cu salariile și alte drepturi cuvenite personalului, în creditul contului 421 < Personal-remunerații acordate> și de a calcula și reține, prin stopaj la sursă, obligațiile bugetare.

(Sursa : http://www.scritub.com/economie/contabilitate/CONTABILITATEA-SALARIILOR134211336.php )

Calculul și reținerea obligațiilor datorate statului este o obligație a angajatorului și se face prin stopaj la sursă, până nu se calculează și rețin sumele datorate statului;

Pentru salariat, un venit obținut prin muncă, un venit acordat de angajator după ce s-au calculat și reținut de angajator toate obligațiile de plată datorate statului”.

Salariatul este o persoană încadrată cu contract individual de muncă, cu timp integral de 8 ore sau parțial de muncă de 4 ore, pe o perioadă nedeterminată sau determinată. Atât timp cât nu există un contract individual de muncă, nu există salariat sau salariu. Calitatea de salariat se dobandește numai prin incheierea unui contract individual de muncă, care generează întocmirea “ cărții de muncă”, mai nou”carnet de muncă”.

“Unele societăți pot incheia și “contracte civile” numite “convenții civile”, încheiate în baza Codului Civil, care nu generează raporturi de muncă, care nu se cuprind în statul de salarii și ca urmare,” (1) nu se depun contribuțiile bugetare prevăzute pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor, (2) nu se impozitează pe baza baremului lunar de impunere, pe baza căruia se impun veniturile salariale și asimilate salariilor, (3) nu se includ în venitul anual global impozabil”.

Veniturile pe bază de “contracte civile”, încheiate pe baza Codului Civil, se încadrează în Codul Fiscal la “veniturile din alte surse” ( Codul Fiscal art.83), iar impozitul se calculează cu cota de 10% pânăla 31.12.2004 și cota de 16% dupa 1.01.2006 (Codul Fiscal art.85)”.( Sursa : http://www.referatele.com/referate/economie/online14/Salar-si-impozitare-referatele-com.php)

1.2 CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Contractual reprezintă “un acord încheiat între două sau mai multe persoane spre a asigura un rezultat din care fiecare urmărește un beneficiu” ( Oxford. Dicționar de politică, Editura Univeres Enciclopedic, București 2001).

Prin Codul Muncii-Legea nr. 53/2003- se prevede :

“Art.10- Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică,denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru el și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Art.11- Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

Art.12- (1)Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.

(2)Prin excepție, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege”.(Sursa : http://legestart.ro/tag/contributii-sociale-obligatorii/)

Între unitatea economică și angajații săi, se încheie un contract individual de muncă prin care personalul se obligă să execute muncile stipulate în contract, iar agentul economic se obligă să-i remunereze munca prestată prin salariu. Acest contract se creează cu o zi înainte de a începe salariatul munca în sine.

1.2 CONTRIBUȚIILE SOCIALE OBLIGATORII

Conform Art. 2 din Codul Fiscal, contribuțiile sociale sunt următoarele :

“- Contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate;

Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate;

Contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;

Contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurările sociale de stat;

Contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de persoane fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit art.4 din Legea nr.200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare”.

Există două tipuri de obligații :

Obligațiile unității :

A) salariul definește remunerația stabilită prin contractul de muncă pentru plata muncii depuse.

B) indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă. În condițiile în care un angajat absentează de la locul de muncă din motive personale, pentru perioada de incapacitate, acesta nu va primi salariu, ci o indemnizație achitată la unitatea la care e angajat;

Conform art. 296 “Cotele de contribuții sociale obligatorii sunt următoarele:

a) pentru contribuția de asigurări sociale:

– 26,3% pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 15,8% pentru contribuția datorată de angajator;

– 31,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;

– 36,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 10,5% pentru contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator.

b) pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate:

– 5,5% pentru contribuția individuală;

– 5,2% pentru contribuția datorată de angajator;

c) 0,85% pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;

d) pentru contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj:

– 0,5% pentru contribuția individuală;

– 0,5% pentru contribuția datorată de angajator;

e) 0,15% – 0,85% pentru contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, diferențiată în funcție de clasa de risc, conform legii, datorată de angajator;

f) 0,25% pentru contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de angajator.

Cotele prevăzute se pot modifica prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și  prin legea bugetului de stat, după caz, cu excepția cotei contribuției de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale în cazul șomerilor, care se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru șomaj și se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii, conform prevederilor art. 80 alin. (2) din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, republicată”.

Obligațiile salariaților : Reținerile din salariu se fac în două moduri :

Pe baza unor prevederi legale ;I alte acte normative(fondul de șomaj, impozitul pe salarii)

Pe baza unor titluri executorii definitive(chirii, pensii alimentare, rețineri individuale)

Impozitul pe salarii se calculează în mod progresiv în funcție de câștig pe baza calculatoarelor de impozitare, care se actualizează și se publică de câte ori au loc majorări, indexări și care cuprind traseele de venit lunar impozabil și impozitul aferent:

contribuția la asigurările sociale 9,5%

contribuția la fondul de șomaj 1%

contribuția la fondurile de sănătate 6,5%

rețineri din salariu datorate terților(chirii, rate, rețineri individuale)

(Sursa : – Codul Fiscal al României 2015, cu completările și modificările ulterioare

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/PrlegeCodfiscal_TitlulIV_18022015.doc)

CAPITOLUL 2. CONTUL 421 – PERSONAL REMUNERAȚII DATORATE

CAPITOLUL 2.1 DEFINIȚIE ȘI ALTE CONTURI ASOCIATE

CAPITOLUL 3. VENITUL DIN SALARII

CAPITOLUL 3.1 DEFINIȚIE ȘI GENERALITĂȚI

În Codul Fiscal 2015, veniturile din salarii reprezină “ toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă“. (Eugenia Ramona Maria , “Finanțele publice și fiscalitatea, între teorie și practică” , editura RISOPRINT, Cluj-Napoca 2011)

Venituri asimilate salariilor :

indemnizații din activități desfășurate unei funcții de unitate publică;

indemnizații din activități desfășurate urmare a unei funcții alese în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial;

drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale persoanelor militare;

indemnizația lunară brută și suma din profitul net cuvenită administratorilor de la companii societăți naționale, societăți comerciale ale statului, regii autonome, remunerația obținută de directori în baza unui contract de mandat și remunerație primită de președintele asociației de proprietari în contractului de mandat;

sumele primite de membrii fondatori ai societății comerciale;

sumele primite de reprezentanți în AGA, Consiliul de Administrație, Comisia de cenzori, membrii directoratului și a Consiliului de supraveghere.

Sumele primite de reprezentanți în organismele tripartide;

Indemnizația primită de asociatul la nivelul valoric înscrisă în declarația de asigurări sociale;

Indemnizația primită de angajați pe perioada delegării și detașării în interesul serviciului în țară și în străinătate pentru partea care depășește de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituții publice.

Indemnizația administratorilor și suma din profitul net cuvenită acestora. Cadourile oferite de angajatori pentru copii minori ai angajaților cu ocazia Paștelui, 1 iunie, Crăciun și sărbători similare ale altor culte religioase și cadourile oferite angajaților(8 martie) sunt impozabile dacă valoarea cadoului oferit fiecărei persoane și cu orice ocazie nu depășește 150 lei.

Beneficiarii, adică salariații care obțin venituri din salarii datorează un impozit lunar care se calculează și se reține de către plătitorii de venituri. Acesta se determină :

La locul unde se află salariatul , cota aplicată fiind de 16% asupra diferenței dintre venitul net din salarii și deducerea personală pentru luna respectivă și contribuțiile la fondul de pensii facultative( fără a se depăși echivalentul în lei a 400 euro ).

Pentru veniturile obținute în celelate cazuri, cota fiind tot de 16% asupra diferenței între venitul brut și contribuțiile obligatorii.

CAPITOLUL 3.2 DEDUCERE PERSONALĂ

Persoanele fizice angajate într-o întreprindere, au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală acordată pentru fiecare lună și numai pentru veniturile realizate la funcția de bază astfel :

„Pentru persoane fizice care au un venit brut lunar de până la 1000 lei inclusiv :

250 lei pentru contribuabili fără persoane în întreținere

350 lei pentru contribuabili cu 1 persoană în întreținere

450 lei pentru contribuabili cu 2 persoane în întreținere

550 lei pentru contribuabili cu 3 persoane în întreținere

650 lei pentru contribuabili cu 4 persoane în întreținere

Contribuabili care realizează venituri brute lunare cuprinse între 1001-3000 lei deducerile sunt degresive și sunt stabilite prin ordin al OMFP ( Ordinul Ministerului Finanțelor Publice).

Pentru contribuabili care realizează venituri brute lunare peste 3000 lei nu se acordă deduceri”.

Persoana în întreținere poate fi soția/soțul, copii sau alți membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea, ale cărei venituri, impozabile și neimpozabile, nu depășesc 250 lei lunar. Copii minori, până la 18 ani împliniți, ai contribuabilului sunt considerați întreținuți.

(Sursa : Eugenia Ramona Maria, “Finanțele publice și fiscalitatea, între teorie și practică”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2011 )

CAPITOLUL 3.3 IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE

Capitolul 3.3.1 Contribuabili. Categorii de venituri și cote de impozit

Impozitul pe venitul din salarii este foarte important pentru fiscalitate deoarece cuprinde un număr foarte mare de contribuabili. Aceștia sunt angajați și chiar obligați să plătească acest impozit. Ar putea fi un obstacol în calea economisirii și a investițiilor private, deoarece el atacă mai ales veniturile mari din care s-ar putea face economisiri pentru a putea să se investească în viitor.

Contribuabili :

Persoane fizice rezidente române cu domiciliul în România pentru veniturile realizate din orice sursă atât în România cât și din străinătate.

Persoane fizice nerezidente române cu domiciliul în România independente prin intermediul unui sediu permanent ân România.

Persoane fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România pentru venitul salarial cate obține venituri din România de altă natură decât veniturile din activități independente și dependente.

Categorii de venituri impozabile

Venituri din activități independente

Venituri din salarii

Venituri din cedarea folosinței bunurilor

Venituri din investiții

Venituri din agricultură, silvicultură și piscicultură

Venituri din pensii

Venituri din jocuri de noroc și premii

Venituri din transferul proprietaților imobiliare

Venituri din alte surse

Cotele de impozitare

Cota de impozitare este de 16% cu excepția veniturilor din jocuri de noroc și a veniturilor din transferul proprietăților imobiliare. Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.

Capitolul 3.3.2 veniturile din activități independente

Veniturile comerciale

Veniturile din profesii libere

Venituri din drepturi de proprietate intelectuală

Venitul impozabil se poate determina pe baza datelor din contabilitate în partidă simplă sau dublă.

Determinarea unui venit net anul pe baza contabilității în partidă simplă

Venitul net se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul obținerii de venituri pe baza datelor din contabilitate în partidă simplă.

Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă contabilitatea în partidă simplă și să completeze Registrul Jurnal de încasări și plăți, Registru Inventar în care se trec toate bunurile și drepturile aferente activităților și alte documente contabile prevăzute de legislația în vigoare.

Capitolu 3.3.3 Stabilirea venitului anual pe baza normelor de venit

În cazul contribuabililor care realizează venituri comerciale din fapte de comerț, prestări servicii și practicarea unei meserii, veniturile anuale se calculează pe baza normelor de venit de la locul desfășurării activității. În acest sens MFP ( Ministerul Finanțelor Publice ) elaborează în Nomenclatorul activității pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit. Direcțiile generale ale FP județene au obligația de a stabili nivelul normelor de venit și de a le publica anual în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica. La stabilirea normelor de venit se are în vedere plafonul de venit determinat prin înmulțirea cu 12 a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au obligația să completeze numai din partea din Registru Jurnal de încasări și plăți referitoare la încasări.

Dacă un contribuabil înregistrează în anul fiscal anterior un venit brut mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro are obligația începând cu anul fiscal următor să determine venit net anual în sistem anual.

(Sursa : Notă de curs, Universitatea Tehnică Cluj- Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, profesor Cucoșel Constantin, Finanțe și Fiscalitate, Administrarea Afacerilor, Economia Firmei, anul II, semestrul 2 )