Vegetatia de Interes Protectiv Si Economic din Comuna Vintileasca. Metode Activ Participative Folosite In Predarea Biologiei

Introducere

A fi profesor înseamnă și să ai o dorința constantă de a te dezvolta profesional. Din activitatea profesorului nu trebuie să lipsească cercetarea, atât cea științifică, legată de materia pe care o predă, cât și cea didactică, în scopul de a se adapta constant la noile generații de elevi, la nevoile și la cerințele noilor tehnologii, pentru a asigura un proces de învățare cât mai temeinic și un mediu prielnic acestui proces. Lucrarea de față își propune să reuneasă aceste două dimensiuni ale activității didactice, urmărind atât cercetarea științifică, cât și aplicabilitatea informațiilor astfel obținute, spre desăvârșirea procesului de învățare și dezvoltare profesională și personală.

Cele două direcții majore de dezvoltare ale acestei lucrări sunt studierea florei de interes economic și protectiv din comuna Vintileasca, județul Vrancea, și aplicarea acestor informații în cadrul orelor de biologie pentru clasele V-VIII. Orice disciplină școlară trebuie să asigure elevilor atât dimensiunea științifică, cât și punerea în practică a acestor cunoștințe și, mai ales, să realizeze o legătura clară cu mediul înconjurator și cu realitatea de zi ci zi.

Punctul de plecare al acestei lucrărti îl reprezintă și absența unor studii care să aibă în vizor flora din această zonă, principala ocupație a populației din acest areal geografic fiind reprezentată, cu precădere, agricultura – relația cu flora fiind una foarte strânsă, în orice domeniu al vieții cotidiene. În afara acestei legături obligatorii și necesare pentru existență dintre oameni și plante, în această zonă există numeroase plante rare aflate sub ocrotire sau specii endemice. Pentru a se asigura protejarea și conștientizarea importanței tuturor acestor specii de plante (fie cele de interes economic, fie cele de interes protectiv), este necesară împărtășirea tuturor aceste cunoștințe cu generațiile mai tinere, școala având ca scop nu doar transmiterea de informații, ci și educarea elevilor și antrenarea lor în relațiile cu mediul înconjurător. Necesitatea unei astfel de proces este evidentă – cunoașterea asumată și completă a zonei în care omul își desfășoară activitățile, conștientizarea importanței relației cu mediul înconjurator, efortul de a conserva starea naturală și sănătoasă a mediului, utilizarea echilibrată a resurselor naturale de care dispune și, nu în ultimul rând, aprecierea bogăției naturale pe care o zonă o oferă, toate acestea sunt aspecte de care procesul de educație trebuie să țină cont și pe care profesorul trebuie să aibă grijă să le transmită elevilor săi.

Cap.I Caracteristici fizico- geografice ale comunei Vintileasca

Foto 1. Vârfurile Piatra, Stejicu Mic și Stejicu Mare

1.1Așezare

Vintileasca este o localitate de munte așezată între izvorul râului Râmnicu Sărat și al Milcovului, la limita Carpaților cu Subcarpații de Curbură, înconjurată de munții Stejicu, Muntioru și Furu Mare, la aproape 70 de km de Focșani.

Comuna Vintileasca este alcătuită din șase sate: Vintileasca, Neculele, Tănăsari, Bahnele, Poiana Stoichii și După Măgura având o suprafață de 6332 ha.

1.2 . Relief

Relieful montan si subcarpatic cu altitudini ce urcă până la 1415m în Vârful Furu Mare și coboară până la 550m la ieșirea râului Râmnicel de pe raza comunei se prezintă sub forma unei succesiuni de vârfuri si văi înguste ale afluenților Râmnicului Sărat. Acest sector se suprapune bordurii carpatice , puternic torsionată și curbată către vest, fiind reprezentat de prelungirile Muntelui Furu către est și sud-est. Vârfurile importante ce se impun în peisaj, străjuind parcă întreaga depresiune sunt: Stejicu Mic(1212m), Stejicu Mare(1330m), Vârful Pietrei(1330m) și Purcelul(1111m), care au aspect piramidal și sunt bine împăduriți. Spre depresiune acest sector montan prezintă un versant puternic înclinat ( peste 450 ), cu o diferență de nivel de 300-400 m , de natură tectono-erozivă( Ene M.-2003), ce se suprapune în cea mai mare parte pe falia marginală a flișului carpatic , aici apărând mici cascade.

1.3 Geologie

Din punct de vedere geologic depresiunea in care este așezată comuna, depresiunea ,,Între Râmnice”, este în strânsă concordanță cu geologia întregului lanț subcarpatic de la contactul cu muntele. Astfel această unitate s-a dezvoltat într-o unitate geologică distinctă la exteriorul Carpaților, în miocen(M. Ielenicz-2003) fundamental este mixt, cu predominarea celui Carpatic, având în vedere apropierea de această unitate de relief, iar suprastructura sedimentară, cu grosimi mari, în faciesuri grosiere, cu predominarea gresiilor, a conglomeratelor Paleogene și Miocene, argilele pliocene și din care nu lipsesc cutele diapire, favorizează și mai mult dinamica reliefului.

Tipurile de sol întâlnite în zonă sunt din clasa argiluvisoluri ( brun luvic tipic, pseudogleizat, litic), cambisoluri ( brun eumezobazic tipic, pseudogleizat, litic, și brun acid ) , clasa solurilor neevoluate(regosol erodat, tipic salinizat, litisol tipic, litic și aluvial).

1.4 Rețea hidrografică

Depresiunea subcarpatică ,,Între Râmnice” a luat naștere ca urmare a evoluției paleogeografice îndelungate, la care , un rol foarte important l-a avut rețeaua hidrografică din zonă reprezentată în principal de râul Râmnicu Sărat cu o lungime de 137 km a cărui bazin hidrografic se desfășoară pe o suprafață de 994 kmp, localitatea aflându-se pe malul stâng al râului la cca. 10 km distanță de izvoarele cestuia, si afluenții săi de pe raza comunei Furu, Muntioru , Pârâul Bisericii, Pârâul Mare, Râmnicelu.

Sursele de alimentare ale Râmnicului și ale afluenților sunt constituite în principal de precipitațiile lichide, urmată de topirea zăpezii și scurgerea subterană, procentul participării acestora fiind diferit.. Astfel, după H. Abou-Azach(1979), studiind debitele râului Râmnicu Sărat a constatat că procentul surselor de alimentare este următorul:

58% din ploi

27% din topirea zăpezii

15% din ape subterane

1.5 Climă

Sub raport climatic depresiunea se înscrie în specificuldepresiunilor subcarpatice cu mici diferențe determinate de factorii locali. : potențialul energetic solar, circulația generală a atmosferei, orientarea culmilor.

Temperatura aerului reprezintă unul dintre cei mai importanți parametri climatici, care cunoaște mici diferențe în cadrul depresiunii, chiar dacă nu sunt confirmate prin valori măsurabile, se resimt prin observarea altor elemente: fenofazele de vegetație și răspândirea acestora , topirea zăpezii. Datele meteorologice specifice sunt preluate pe baza măsurătorilor realizate la stația meteorologică Bisoca, județul Buzău.Temperatura medie anuală este de 2-60 C, temperatura medie multianuală înregistrată la stația meteorologică este de 7,20 C înregistrând variații însemnate de la un an la altul. Variația temperaturii de la o lună la alta se află sub influența directă a bilanțului radiativ, cele mai mari diferențe interlunare apar în perioada de tranziție, de la iarnă la primăvară (martie-aprilie) și de latoamnă la iarnă (octombrie-noiembrie).

Precipitațiile: Cantitățile medii anuale de precipitații înregistrează valori medii anuale de 800 mm la stația Bisoca. Cel mai frecvent , cea mai mare cantitate lunară de precipitații s-a înregistrat în luna iunie, media fiind de 86,3mm la stația Bisoca. În anii ploioși, mai ales după anul 2000 , s-au înregistrat valori maxime mai multe luni la rând .

Circulația aerului

Vânturile sunt reprezentate în acest sector de vânturile de vest, crivățul( în sezonul rece) , munteanul, un vânt local denumit și ,, vântul mare”. Potențialul eolian al zonei este peste nivelul mediu.

Cap.II. Flora cormofitelor din comuna Vintileasca

2.1. Istoricul cercetărilor botanice

Condițiile fito-istorice ale Munților Vrancei, determinate de poziția geografică, structura geologică, clima temperată, complexitatea geomorfologică etajată favorizează dezvoltarea unei flore bogate și diversificate, din păcate prea puțin studiate, dealtfel studiile privind structura covorului vegetal de pe raza localității Vintileasca în special au fost puține. Cercetări privind flora și vegetația din bazinul superior al râului Râmnicu Sărat au fost efectuate de:

N.ȘTEFAN -1980-Cercetarea florei și vegetației din bazinul superior al râului Râmnicu Sărat;

MITITELU.D,, ȘTEFAN.N., COROI A-M., DIACONU M. ( 1996)-Flora și vegetația județului Vrancea;

N. ȘTEFAN (1982)- Contribuții la studiul fitocenotic al făgetelor din din bazinul râului Râmnicu Sărat;

N. ȘTEFAN – Vegetația pajiștilor din bazinul superior al Râmnicului Sărat  p. 263 – 272. Contribuții la studiul fitocenotic al făgetelor di bazinul Râmnicu Sărat- studii și comunicări ale Muzeului Reghin, Reghin 2 ( 93-1000) ;

2.2. Materiale și. metode de studiu ale florei și vegetației

Analiza florei și vegetației s-a făcut pe baza materialului botanic colectat și determinat în perioada anilor 2013-2015. Pentru întocmirea lucrării de grad am parcurs două etape de lucru: etapa de teren și etapa de laborator. În prima etapă de lucru am efectuat deplasări în teren, în diferite perioade ale anului, pentru a putea surprinde speciile de plante în faze fenologice variate. Etapa de laborator a presupus determinarea plantelor recoltate care nu au putut fi identificate în teren. Materialul botanic recoltat din teren a fost analizat pe baza informațiilor cuprinse în bibliografia de specialitate : Flora RSR, vol. I-XIII (1952-1976), Flora cormofitelor spontane și cultivate din România,V.Sanda, Claudia D. Biță-Nicolae, N.Barabaș , Flora ilustrată a României, Ciocârlan(2000-2009). Fiecare specie a fost încadrată din punct de vedere sistematic pe gen și familie respectând sistemul actual de clasificare filogenetică al plantelor, corespunzător Codului Internațional de Nomenclatură Botanică. Pentru interpretarea diversității floristice am realizat o descriere a taxonilor ținând cont de următoarele aspecte: denumirea științifică a speciei , denumiri populare locale, după literatura de specialitate, valori ale indicilor ecologici, categoria economică căreia aparțin.

2.3. Conspectul cormofitelor din zonă

Cercetările floristice s-au finalizat cu identificarea în structura covorului vegetal al comunei Vintileasca a 328 de taxoni specifici și infraspecifici. Inserția acestora în conspect s-a făcut în ordine filogenetică, folosind ca ghid fundamental,, Flora cormofitelor spontane și cultivate din România” – V. Sanda, Claudia D. Biță – Nicolae, N. Barabaș – Bacău , 2003.Pentru fiecare specie sunt date denumirea științifică curentă,denumirea populară, bioforma, geoelementul, principalele însușiri ecologice . Datele generale sunt completate cu unele elemente specifice locale ce privesc habitatulși importanța socio-economică.

1.FAMILIA: LYCOPODIACEAE

Lycopodium clavatum L- Pedicuță

2.FAMILIA : EQUISETACEAE

Equisetum arvense L- Coada calului

Equisetum palustre L- Barba – ursului – de – bahne

Equisetum sylvaticum L – rușinea ursului

3.FAMILIA: ASPIDIACEAE

Dryopteris filix-mas L-Ferigă

4.FAMILIA:POLYPODIACEAE

Polypodium vulgare L-Feriguță

5.FAMILIA: ATHYRIACEAE

Athyrium filix- femina L

6.FAMILIA: PINACEAE

Pinus sylvestris L-Pin , denumirea specifică zonei zedar

Picea abies L-Molid

Abies alba Miller-Brad alb

Larix decidua Miller-Larice( zadă)

7.FAMILIA: CUPRESSACEAE

Juniperus communis L-Ienupăr

8.FAMILIA: CORYLACEAE

Corylus avellana L -Alun

Carpinus betulus L- Carpen

9.FAMILIA: BETULACEAE

Alnus glutinosa L-Anin negru

Alnus incana Moench -Anin alb

Betula pendula Roth -Mesteacăn

10.FAMILIA: FAGACEAE

Quercus petraea Liebl -Gorun

Fagus sylvatica L-fag

11. FAMILIA: SALICACEAE

Populus tremula L -Plop tremurător sau plop de munte

Salix alba L-Salcie

Salix caprea L-Salcie

Salix fragilis – Răchită (Salcie fragedă)

Salix cinerea L-Zălog

Salix starkeanaWilld – rară ( relict)

12. FAMILIA: CORNACEAE

Cornus mas L-Corn

Cornus sanguinea L-Sânger

13. FAMILIA: OLEACEAE

Fraxinus excelsior L -Frasin

Ligustrum vulgare L-Lemn câinesc

14. FAMILIA: CAPRIFOLIACEAE

Sabucus nigra L-Soc

Sambucus ebulus L-Boz

Lonicera xylosteum L- Caprifoi

15. FAMILIA: ROSACEAE

Crataegus monogyna Jacq- Păducel

Fragaria vesca L-Fragi de pădure

Fragaria viridis Weston -Fragi de câmp ( căpșun sălbatic)

Malus sylvestris L-Măr pădureț

Malus domestica Borkh- Măr

Pyrus pyraster L-Păr pădureț

Pyrus domestica Medik-Păr

Rosa canina L-Măceș

Rosa agrestis Savi -Maceș

Rubus hirtus Waldst et Kit -Mur păros

Rubus plicatus Weihe et Nees -Mur

Rubus idaeus L-Zmeur

Prunus spinosa L-Porumbar

Prunus domestica L-Prun

Cerasus vulgaris Miller-Vișin

Cerasus avium L(Prunus aviumL)-Cires

Prunus serotina L(Prunus virginiana)-Cires negru sau cires salbatic

Sorbus aucuparia L -Scoruș de munte

Alchemilla vulgaris L-Crețișoare

Filipendula ulmaria L-Crețușcă

Filipendula vulgaris Moench -Aglică ( Coada – mielului)

Potentilla reptans L-Cinci- degete

Potentilla erecta L-Sclipeți

Potentilla argentea L-: Scrântitoare

Potentilla alba L-Scrântitoare albă

Potentilla anserina L –Coada racului

Agrimonia eupatoria L-Turiță mare

Geum urbanum L-Cerențel

16.FAMILIA:FABACEAE (LEGUMINOSAE)

Trifolium repens L-Trifoi alb – târâtor

Trifolium montanum L-Trifoi de munte

Trifolium ochroleucon Hudson-Trifoi

Trifolium pratense L-Trifoi roșu

Trifolium alpestre L. -trifoi roșu de munte

Trifolium campestre Schreber-Trifoiaș

Trifoliumpannonicum Jacq-Trifoi

Galega officinalis L-Scrântitoare

Medicago sativa L-Lucerna

Medicago minima L-Lucernă mică

Medicago falcata L-Lucernă galbenă

Genista tinctoria L-Drobiță

Melilotus officinalis Lam-Sulfină

Melilotus albus Medicus-Sulfină albă

Robinia pseudoacacia L-Salcâm

Coronilla varia L-Coroniște

Vicia cracca L- Măzăriche

Vicia sepium L- Măzăriche

Vicia sylvatica L -Măzăriche

Lathyrus pratensis L-Lintea-pratului

Lathyrus tuberosus L-Orășniță

Lotus tenuis Waldst. et Kit-Ghisdei de sărătură

Cytisus nigricans L-Lemnu – bobului ( Bobițel)

Cytisus hirsutus L –Drob de munte

Onobrychis viciifolia Scop- Sparcetă

Ononis arvensis L- Osu – iepurelui

Astragalus cicer L- Cosaci

Dorycnium herbaceum Will – Sulițică

17.FAMILIA: VIOLACEAE

Viola tricolor L-Trei- frați- pătați

Viola odorata L-Viorea (toporas)

Viola hirta L-Viorea nemirositoare

Viola reichenbachiana Jordan ex Boreau -Colțunii popii

18. FAMILIA: LAMIACEAE

Origanum vulgare L -Sovârf

Ajuga reptans L-Vinețică ( vineriță)

Ballota nigraL-Urzică moartă ( cătușe)

Glechoma hederacea L – Brâncă

Lamium purpureum L – Urzică roșie

Lamium maculatum L – Urzică moartă

Lamium album L – Urzică moartă albă

Mentha spicata L – izma creață

Mentha longifolia L- Izmă proastă

Prunella vulgaris L–Busuioc- de – câmp

Prunella grandiflora L – Busuioc sălbatic

Prunella laciniata L – Busuioc sălbatic

Thymus pulegioides L- Cimbrișor

Salvia verticillata L- Urechea- porcului

Salvia glutinosa L – Cinsteț

Stachys sylvatica L – Balbișă

Stachys germanica L – vindecea

Stachys officinalis L

Marrubium vulgare L –Unguraș

Nepeta nuda L– Poala-Sfintei- Marii

Calamintha clinopodium Bentham– Apărătoare

Galeopis tetrahit L

Teucrium chamaedrys L– Drumeț

19..FAMILIA: RUBIACEAE

Galium mollugo L- Sânziene albe

Galium verum L- Sânziene galbene

Galium odoratum L – Vinariță

Galium aparine L – Turiță

Galium palustre L

Galium rotundifolium L – Răcovină, sânziană cu flori albe

Asperula cynanchica L- Lipitoare

20.FAMILIA:ASTERACEAE

Leucanthemum vulgare Lam – Margaretă

Arctium lappa L–Brusture

Arctium tomentosum Mill. -Brustur pufos( lânos)

Achillea millefolium L – Coada șoricelului

Achillea distans W et. K- Coada șoricelului

Achillea collina J. Beker – Coada șoricelului

Achillea setacea W et. K( Malu cu Sare)-Coada șoricelului

Arnica montana L- Arnică

Artemisia absinthium L- Pelin

Artemisia vulgaris L- Pelin negru

Calendula officinalis L- Gălbenele

Chamomilla recutita L – Mușețel

Centaurea phrygia L ssp.carpatica – end.

Centaurea adpressa Ledeb – rară

Cirsium vulgare Savi -Ciulin

Cirsiumar vense L – Pălămidă

Cirsium oleraceum L- Nilocea

Bellis perennis L- Bănuți

Carlina acaulis L – Turtă

Cichorium intybus L – Cicoare

Hieracium pilosella L – Vulturică

Hieracium murorum L- Vulturică

Inula helenium L – Iarbă mare

Inula germanica L – Cioroi

Onopordon acanthium L – Scai măgăresc

Petasites hybridus L- Căptălan

Solidago virgaurea L -Splinuță

Taraxacum officinale Web. – Păpădie

Tussilago farfara L – Podbal

Xanthium spinosum L -Holeră

Lactuca sativa L- Salată

Mycelis muralis Rchb -Lăptuci( Tâlhărea)

Picris hieracioides L-Iarba gaiei

Aster tripolium L -Steliță de locuri sărate

Carduus acantoides L- Spin

Pulicaria vulgaris Gartn. – Puricariță

Gnaphalium sylvaticum Baumg.

Chrysanthemum corymbosum L – Năpraznic

Chrysanthemum partheniumL

Hypochoeris radicata L -Buruiană-porcească

Hypochaeris uniflora L – Anghinarea – oilor

Leontodon autumnalis L- Capul – călugărului

Senecio nemorensis L- Spălăcioasă

Senecio jacobaea L- Rujină

Lapsana communis L- Zgrăbunțică

Antennaria dioica L- Talpa mâței

Scorzonera rosea W et K – :Luceafăr

21.FAMILIA: RANUNCULACEAE

Clematis vitalba L – Curpen de pădure

Aconitum tauricum Wulf. – Omag

Caltha palustris L- Calcea calului

Helleborus purpurascens Baumg. – Spânz

Ranunculus repens L- Floare- de- leac

Ranunculus acer L – Piciorul-cocoșului (Floare- broștească)

Ranunculus sceleratus L – Boglar

Trollius europaeus L-Bulbucul de munte

22.FAMILIA: PAPAVERACEAE

Chelidonium majus L – Rostopască

23.FAMILIA: HYPERICACEAE

Hypericum perforatum L – Sunătoare

Hypericum hirsutum L- Pojarniță

24.FAMILIA: CONVOLVULACEAE

Convolvulus arvensis L – Volbură

25.FAMILIA: ERICACEAE

Vaccinium vitis – idaea L- Merișor de munte

Vaccinium myrtillus L- Afin

26.FAMILIA: CARYOPHYLLACEAE

Stellaria nemorum L- Steluță

Stelaria graminea L- Racoțea

Dianthus armeria L – Grofiță

Dianthus superbusL-Garofițe mirositoare

Dianthus spiculifolius Schur – GarofiȚă albă de stânci sau Barba ungurului

Dianthus carthusianorum L- Garofițe

Scleranthus annusL- Buruiana surpăturii

Silene italica L Pers.-Lipicioasă

27.FAMILIA: PLANTAGINACEAE

Plantago lanceolata L – Pătlagină îngustă

Plantago major L- Pătlagină mare

Plantago media L – Pătlagină moale

28.FAMILIA: POLYGONACEAE

Polygonum hydropiper L – Piper de baltă

Polygonum aviculare L -Troscot

Polygonum persicaria L – Iarbă roșie

Rumex alpinus L- Ștevia stânelor

Rumex acetosa L – Măcriș

Rumex acetosella L – Măcrișul iepurelui

Rumex crispus L- Dragavei

Rumex obtusifolius L – Stevie cu frunză lată

Rumex conglomeratus Murray- Măcrișul calului

Polygonum bistorta L –răculeț

29.FAMILIA: POLYGALACEAE

Polygala major Jacq – Iarbă- lăptoasă

30.FAMILIA:URTICACEAE

Urtica dioica L – Urzică mare

31.FAMILIA: CHENOPODIACEAE

Chenopodium bonus-henricus L – Spanacul ciobanului

32.FAMILIA: PRIMULACEAE

Primula veris L – Ciuboțica cucului

Lysimachia nummularia L – Gălbăjoară

Lysimachia vulgaris L- Gălbăjoară

33.FAMILIA:APIACEAE (UMBELIFERE)

Daucus carota L – Morcov sălbatic

Oenanthe aquatica L – Mărăraș

Laserpitium prutenicum L- Zmeoaică

Heracleum sphondylium L- Talpa ursului

Aegopodium podagraria L-Piciorul -caprei

Anthriscus silvestris L- Hașmaciucă

Carum carvi L- Chimion

Sanicula europaea L- Sănioșară

Pimpinella saxifraga L- Pătrunjel de câmp

Astantia major L – Ștevie de munte

34.FAMILIA: DIPSACACEAE

Dipsacus laciniatus L – Scăiete

Scabiosa ochroleuca L- Sipică

Scabiosa lucidaVill. – Mușcatu – dracului

Knautia arvensis L – Mușcatu – dracului

35.FAMILIA: LEMNACEAE

Lemna minor L- Lintiță

36.FAMILIA: SCROPHULARIACEAE

Linaria vulgaris Mill.– Linariță( gura –leului)

Odontites rubra Baumg. – Iarba dintelui

Veronica anagallis-aquatica L – Șopârliță de apă

Veronica officinalis L – Ventrilică

Veronica orchidea Cr.- Șopârliță

Veronica spicata L- Băieței

Veronica beccabunga L – Bubornic

Melampyrum arvense L – Grâul vacii

Melampyrum sylvaticum L- Ciomoiag

Digitalis grandiflora Mill- Degetar galben

Euphrasia rostkoviana Hayne.- Silur

.Scrophularia nodosa L- Buberic

Scrophularia umbrosa Dumort.

Rhinanthus alpinus Baumg.-clocotici (rară)

37.FAMILIA:BRASSICACEAE

Armoracia rusticana P.Gaertner – Hrean

Alysum campestre auct.

Cardamine impatiens L- Rîjnică

38.FAMILIA: SOLANACEAE

Atropa belladonna L- Mătrăgună

Solanum dulcamara L -Lăsnicior

Solanum tuberosum L– Catrof

39.FAMILIA: MALVACEAE

Malva sylvestris L – Nalbă de pădure

Malva neglecta Wallr. – Cașul popii

40.FAMILIA: LORANTHACEAE

Viscum album L- Vâsc

41.FAMILIA: CAMPANULACEAE

Campanula glomerata L – Ciucure

Campanula persicifolia L-Clopoței

Campanula patula L – Clopoței pitici

Campanula ranunculoides L- Clopoței

Campanula serata Kit.- Clopoței

42.FAMILIA:ONAGRACEAE

Chamaenerion angustifolium L- Răscoage

Epilobium montanum L – Pufuliță

Epilobium palustre L- Pufuliță

Circaea lutetiana L – Tilescă

43.FAMILIA: BORAGINACEAE

Echium vulgare L – Iarba – șarpelui

Myosotis silvatica Ehrh.- Nu – mă – uita

Pulmonaria rubra Schott- mierea ursului

Symphitum cordatum Waldst.

44.FAMILIA: GERANIACEAE

Geramium phaeum L – Pălăria cucului

Geramium palustre L

45.FAMILIA: BALSAMIACEAE

Impatiens moli L– Slăbănog

46.FAMILIA:GENȚIANACEAE

Centarium pulchellum Druce– Frigurică

47.FAMILIA: ELEAGNACEAE

Hippophae rhamnoides L– cătină de râu

48.FAMILIA: EUPHORBIACEAE

Euforbia esula L- Alior

Euforbia platyphyllos L – Alior

49.FAMILIA: VALERIANACEAE

Valeriana officinalis L – Valeriană

50.FAMILIA: LYTRACEAE

Lytrum salicaria L– Răchitan

51.FAMILIA: LINACEAE

Linum flavum L–in galben

52.FAMILIA: IRIDACEAE

Crocus vernus L – Brândușă de munte.

Gladiolus imbricatus L – Săbiuță

53.FAMILIA: AMARYLLIDACEAE

Galanthus nivalis L- Ghiocel

54.FAMILIA: JUNCACEAE

Juncus compressus Jacq- Rugină

Juncus effusus L- Rugină

Juncus tenuisWilld- Rugină

Juncus inflexus L – Rugină( papură)

Luzula luzuloides Lam.-Mălaiul – cucului

Luzula pallescens Swartz – Mălaiul – cucului

Luzula campestris L-Mălaiu-cucului

55.FAMILIA: ALLIACEAE

Allium ursinum L – Leurdă

56.FAMILIA: POACEAE

Poa pratensis L – Firuță de livezi

Poa nemoralis L – Firuță ( iarbă-deasă)

Poa annua L – Hirușor

Dactylis glomerata L – Golomăț

Deschampsia caespitosa L- Târsă

Agrostis stolonifera L- Iarba- câmpului

Agrostis capillaris L- Păiuș

Festuca rubra L – Piuș roșu

Festuca rupicola Heuffel- Iarba calului

Bromus arvensis L– Obsigă

Bromus hordeaceus L- Obsigă

Bromus erectus Hudson- Obsigă

Phleum phleoides L – Coada pisicii

Elymus repens L- Pir

Brachypodium pinnatum L- Obsigă

Koeleria gracilis Pers.- Iarbă

Holcus lanatus L- Flocoșică

Molinia caerulea L- Iarbă- albastră

Nardus stricta L- Țăpoșică

Arrhenatherum elatius L- Ovăscior

Glyceria notata Chevall – Rourică

Briza media L – Tremurătoare

Cynosurus cristatus L – Peptănăriță

Calamagostris epigeios L- Trestioară

Anthoxanthum odoratum L- Vițelar

57.FAMILIA: TYPHACEAE

Typha latifolia L- Papură

Typha angustifolia L – Papură

58.FAMILIA: ALISMATACEAE

Alisma plantago- aquatica L-Limbariță

59.FAMILIA: CYPERACEAE

Eleocharis palustris L- Papură

Scirpus sylvaticus L- Țipirig

Scirpus maritimus L

Carex vulpina – Rogoz

Carex divulsa – Rogoz

Carex rostrata – Rogoz

Carex remota – Rogoz

60.FAMILIA: LILIACEAE

Veratrum album – Stregoaie – rară

Scila bifolia – Viorea

Allium victorialis – Ai de munte

Alium scorodopsum

Colchicum autumnale – Brândușă de toamnă ( Ceapa – ciorii)

Lilium martagon- crin de pădure

Anthericum ramosum – liliuță

61.FAMILIA: ORCHIDACEAE

Orchis mario – Untul-vacii

Orchis maculata – Poroinic

Gymnadenia canopea – Ură

Cephalanthera longifolia

Nigritella rubra – sângele voinicului

2.4. Analiza taxonomică

În urma cercetărilor efectuate în intervalul 2013-2015 am identificat 328 taxoni din numărul total de specii (3159) identificate până în prezent pe teritoriul României (Ciocârlan, 2009).Diversitatea taxonomică a fost evaluată pe baza analizei comparative a bogăției taxonilor cu rang de specie și infraspecifici (subspecie, varietate), precum și celor supraspecifici (familii, ordine, clase, filumuri). Astfel, cei 328 de taxoni specifici și infraspecifici aparțin la 61 de familii, 41 de ordine, 6 clase și 2 filumuri ( Pteridophyta,și Spermatophyta). Cei mai mulți taxoni ,321, aparțin filumului Spermatophyta , cu o pondere de 97,85% și doar 7 aparțin filumului Pteridophyta, ceea ce reprezintă numai 2,15%. Cât privește apartenența speciilor la numărul de clase nu există nici o deosebire , filumul Pteridophyta este reprezentat prin 3 clase iar filumul Spermatophyta tot prin 3 clase. În schimb numărul ordinelor și familiilor este corelat cu cel al speciilor în cadrul celor două filumuri. Astfel cei 321 taxoni ai filumului Spermatophyta sunt distribuiți în 38 de ordine, 1(=2,63%) aparținând clasei Pinatae, 30(=78,94%) clasei Magnoliatae și 7(=18,42%) clasei Liliatae, respectiv 44 de familii, (= 72,13%) aparținând clasei Magnoliatae, 10 (= 16,39% ) clasei Liliatae și 2 (=3,27%) clasei Pinatae. Cei 7 taxoni ai filumului Pteridophyta, aparțin la 3ordine și respectiv la 5 familii.

Tabelul nr. 1. Ponderea numerică a taxonilor în cadrul celor două filumuri

2.5Analiza bioformelor

Din analiza bioformelor în care sunt încadrate cele 328 specii ce vegetează pe teritoriul comunei Vintileasca,am constatat că aceasta cuprinde 9 grupe de forme biologice. Prezența cea mai mare o înregistrează hemicriptofitele 161 specii (49,23%), urmate în ordine descrescătoare de terofite 54 (16,19%), dintre care 5,19% terofite bienale și 11% terofite anuale , geofite 32(9,78%) ,megafanerofite 23 (7,03) ,camefite 20(6,11%), helohidatofite 14 ( 4,28%), microfanerofite 13 (3,97%) și nanofanerofite 11( 3,36%).( Fig.1)

Tabelul 2.Statistica bioformelor

Terofitele sunt plante care se inmultesc prin semințe și spori, au o pondere totală de 16, 19 %, această indică un nivel antropic foarte scăzut, sunt afectate doar pășunile .

Geofitele au o pondere ridicată, asemănătoare cu media pe țară, sunt plante care regenerează în sezonul următor de vegetație prin bulbi, rizomi și tuberculi, sunt plante perene , unele ocrotite (Nigritella rubra, Orchis coriophora, etc.).

Fig.1. – Spectrul bioformelor cormofitelor din comuna Vintileasca

2.6 .Analiza elementelor geografice

În urma analizei elementelor geografice ale speciilor identificate am constatat prezența în structura covorului vegetal de pe teritoriul comunei a 16 categorii de specii cu origini florogenetice extrem de diferite. În flora localității domină elementele eurasiatice ce totalizează (37,61%),cu elemente mediteraneene (10,09%), continentale (3,33%) montane(1,83), alpine (0,94%), urmate de cele europene (13,45%),european centrale(5,19%),circumpolare ( 10,39%), cosmopolite (6,42%), carpatice (4,25 % ) pontice ( 1,22%) ,cele panonice și balcanice (0,3%).Alte categorii de geoelemente sunt cele adventive (1,2 %), endemice (1,2 %), cultivate (1,2%).(tab.3).

Numărul egal de specii sudice de origine mediteraneeană și a celor circumpolare se corelează cu expoziția sudică a pantelor și insolație mai ridicată decît pe cele nordice(Fig.2)

Tabelul 3 .Categoriile de geoelemente din flora comunei Vintileasca

Fig 2. Spectrul elementelor geografice din flora comunei Vintileasca

2.7Analiza ecologică

Pentru o caracterizare ecologică reală, cormofitele din comuna Vintileasca au fost analizate prin prisma exigențelor lor față de mai mulți factori ambientali și anume: umiditatea, temperatura și reacție față de sol.

Umiditatea substratului

– În raport cu factorul hidric, flora cormofitică din localitate aprține la 7 categorii de ecoforme, în proporție diferențiată, de la xerofite la hidrofite, a căror prezențăindică existența unor condiții climatice ce satisfac cerințele ecologice ale unui număr mare de specii. În spectrul ecoformelor, nota dominantă o dau speciile încadrate în categoria mezofite 134 specii, urmate de xeromezofite 102, mezohidrofite 45, hidrofite 19, amfitolerante 11, xerofite 11,ultrahidrofite 6. Din această distribuție iese ca domină speciile mezoterme urmate de cele xeromezofite(Fig.3)

Fig. 3. Spectrul preferințelor față de umiditate

Factorul termic

– În raport cu factorul termic, flora cormofitică din localitate aprține la 6 categorii de ecoforme, în proporție diferențiată, de laspeciile criofile la amfitolerante În spectrul ecoformelor, nota dominantă o dau speciile încadrate în categoria mezoterme 189 specii, urmate de microterme 59, amfitolerante 45, moderat termofile 24, criofile 6, termofile 5 (Fig. 4)

Fig. 4. Spectrul preferințelor față de temperatură

Indicii de reacție a solului

În raport preferințele față de sol, flora cormofitică din localitate aprține la 5 categorii de ecoforme, în proporție diferențiată, de la speciile acidofile la amfitolerante În spectrul ecoformelor cele mai numeroase sunt speciile slab acide-neutrofile 107 specii, urmate de plantele eurionice ( amfitolerante) 92 specii , apoi de acido-neutrofile 87 specii, acidofile 29 specii, și neutro-bazifile 14 specii. (Fig. 5)

Fig. 5. Spectrul preferințelor față de tipul de sol

2.8. Specii de importanță economică

Studiul florei și vegetației unui ținut geografic prezintă atât interes științific cât și unul socio – economic legat de utilizarea în mod direct sau indirect a plantelor pentru necesitățile oamenilor. Din punct de vedere economic plantele de pe teritoriul localității Vintileasca pot fi grupate în mai multe categorii de specii (tabelul 4), după cum urmează:

Tabelul 4.Clasificarea speciilor după utilizări

În structura terenurilor agricole se remarcă suprafețe mari ocupate de pășuni și fânețe, favorizate de relieful fragmentat , climatul caracterizat de temperaturi medii anuale scăzute, 2 – 6 0C, și precipitații anuale de 800 mm, precum și de solurile mai puțin fertile. Terenurile cultivate (arabil, livezi) au pondere redusă în utilizarea terenurilor . Cultura cartofului reprezintă una din culturile caracterizate prin productivitate mai bună, datorită faptului că se adaptează la condițiile de mediu existente iar silvicultura este cea mai veche și promovată dintre activitățile din comună. Activitățile din această ramură se referă la gestionarea fondului forestier, exploatarea lemnului, colectarea de produse forestiere ( fructe, ciuperci e.t.c.).

2.9. Specii de importanță protectivă

Din numărul total de 328 taxoni inventariați în zona de studiu, plantele rare și

periclitate reprezintă 3,35 %.Raportat la numărul taxonilor din flora României – 3.795 (V. Ciocârlan, 2000), raritățilefloristice reprezintă 0,28 %. Astfel între cei 328 taxoni studiați am identificat următoarele plante rare și endemice:

endemice:Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius Schur., Centaurea phrygia L.

vulnerabile și rare: Nigritella rubra ( Wettst.) K. Richter,

rare: Dianthus superbus L.,Orchis morio L.,Trollius europaeus L.,Rhianthus alpinus.Baumg., Salix starkeana Willd -relict., Lilium martagon L. Veratrum album L. ,Centaurea apiculata Ledeb. ssp.adpresa

Cap.III. Vegetația de interes protectiv și economic din comună

Rezervația naturală de interes botanic ,,Poiana Muntioru”

3.1.Înființare . Poziția geografică

Aria protejată “Poiana Muntioru” a fost inființată la propunerea Agenției pentru Protecția Mediului Vrancea, care, în urma studiilor efectuate pe teren a înaintat Academiei Române și Ministerului Mediului Studiul de Fundamentare Științifică necesar obținerii unui statut protectiv pentru suprafața de de fâneață pe raza administrativă a comunei Vintileasca.

În urma acestor demersuri prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/2005 s-a aprobat înființarea acestei arii protejate cu încadrarea în categoria Rezervație Naturală.

În anul 2006, Asociația Pentru Conservarea Diversității Biologice a înaintat către Agenția Pentru Protecția Mediului Vrancea o cerere de încredințare a custodiei. În urma analizării documentației depuse, Comisia pentru Încredințarea Custodiei Ariilor Protejate, a aprobat dreptul de Foto.2.Rezervația ,, Poiana Muntioru” văzută de sus administrare al acestei rezervații naturale, fiind emisă Convenția de Custodie nr. 8215 din 29.12.2006.

În luna mai 2007, prin Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 776, s-a aprobat încadrarea acestei suprafețe ca Sit de Interes Comunitar în cadrul Rețelei Europene Natura 2000.

Aria protejată Poiana Muntiorueste situată pe Plaiul Muntiorului, ocupând sectorul superior al versantului și Culmea Muntioru () expuse predominant către sud, ce aparține domeniului de miazăzi al Munților Vrancei.În raport cu unitățile majore de relief, Poiana Muntioru se situează în extremitatea nord estică a ramurii sudice a Munților Vrancei, individualizată la sud de râul Zăbala, Plaiul Muntiorului constituind prelungirea cea mai înaintată către răsărit a culmii Furu – Prelunca. Poziția la limita răsăriteană a unițătii montane și deschiderea largă către sud-est, dublate de altitudinea cuprinsă între 950 și imprimă trăsături specifice ce se regăsesc în special în caracterele topoclimatice și în asociațiile floristice.

Din punct de vedere matematic, Poiana Muntioru se află la intersecția paralelei de 450 39´ latitudine nordică, cu meridianul de 260 41 ´40” longitudine estică.

3.2. Vegetatia Ariei protejate Poiana Muntioru

Caracterele majore ale peisajuluisunt date de liniile prelungi și domoale ale Plaiului Muntiorului, și de poiana largă, deschisă către rasărit, inconjurată de un brâu de brazi falnici. Aceste caractere majore pot fi accentuate în funcție de anotimp și implicit de starea de dezvoltare a vegetației. Monotonia pajiștii este întreruptă de arbuști din specii diverse, izolați sau grupați în pâlcuri . Poiana largă, deschisă în pădurea bătrână de amestec, se remarcă atât în sine, cat și prin perspectiva ce o oferă către est și sud și se impune în peisaj ca element dominant. Plantele, dintre toate componentele biotice ale mediului înconjurător sunt cele mai în măsură să reflecte condițiile de mediu dintr-un anumit spațiu. Analizând modificările principalelor componente ale mediului abiotic, putem constata că o data cu acestea, se modifică structura și compoziția învelișului biotic. Tipul de vegetație reprezintă de altfel și o însumare a mersului multianual al factorilor climatici, nefiind afectat în esența sa de variațiile anuale sau sezoniere.

Pe de altă parte, vegetația reacționează sensibil și la modificările mediului apărute în urma activităților antropice. În ceea ce privește compoziția floristică, cerințele ecologice ale speciilor dominante, care definesc tipul de vegetație, indică caracterele ecologice de bază, respectiv cantitatea de căldură și de apă disponibile într-un ciclu anual și care situează unitatea respectivă într-o anumită zonă sau etaj de vegetație

Date fiind altitudinea și condițiile climatice, vegetația caracteristică arealului ariei protejate Poiana Muntiorueste cea de pădure, dar datorită defrișărilor în prezent întreaga suprafață este ocupata de o fâneață montană de origine secundară, întrepătrunsă de pâlcuri de pădure și suprafețe construite (drum de acces, mănăstire și anexe gospodărești).

Ecosistemele forestiere învecinate aparțin etajului nemoral, caracterizat mai ales prin păduri de foioase mezofile de tip central-european, cuprinde arealele montane situate la altitudini mai mici decât limita inferioară a etajului boreal. Această limită superioară se situează pe linia ce desparte molidișurile pure în masive neîntrerupte, de pădurile amestecate de rășinoase și fag sau păduri pure de fag. În Munții Vrancei limita superioară a acestui etaj este situată la aproximativ .

3.3. Descrierea asociațiilor vegetale din perspectiva habitatelor Natura 2000

În cuprinsul acestei arii protejate a fost recunoscută oficial și reglementată prin obținerea statutului de Sit de Importanță Comunitară, prezența unui singur tip de habitat comunitar: Fânețe montane ( cod Natura 2000 – 6520 ).

Descrierea acestui tip de habitat de importanță Comunitară este realizată în baza informațiilor din publicația ” Habitatele din România „ – Donita N., 2005 dar și a cartărilor realizate pe teren.

6520 Fânețe montane [Mountain hay meadows]

CLAS. PAL.: 38.31

1) Fânețe mezofile bogate în specii din etajele montan și subalpin (majoritatea peste 600 metri), dominate de obicei de Trisetum flavescens și cu Heracleum sphondylium, Viola cornuta, Astrantia major, Carum carvi, Crepis mollis, C. pyrenaica, Polygonum bistorta, Silene dioica, S. vulgaris, Campanula glomerata, Salvia pratensis, Centaurea nemoralis, Anthoxanthum odoratum, Crocus albiflorus, Geranium phaeum, G. sylvaticum, Narcissus poëticus, Malva moschata, Valeriana repens, Trollius europaeus, Pimpinella major, Muscari botryoides, Lilium bulbiferum, Thlaspi caerulescens, Viola tricolor subsp. subalpina, Phyteuma halleri, P. orbiculare, Primula elatior, Chaerophyllum hirsutum și multe altele.

2) Plante: Trisetum flavescens, Heracleum sphondylium, Viola cornuta, Astrantia major, Carum carvi, Crepis mollis, Polygonum bistorta, Silene dioica, S. vulgaris, Campanula glomerata, Salvia pratensis, Anthoxanthum odoratum, Geranium phaeum, G. sylvaticum, Narcissus poëticus, Malva moschata, Trollius europaeus, Pimpinella major, Muscari botryoides, Lilium bulbiferum, Thlaspi caerulescens, Viola tricolor subsp. subalpina, Phyteuma orbiculare, Primula elatior, Chaerophyllum hirsutum, Alchemilla spp., Cirsium heterophyllum.

HdR R3801, R3803, R3804

Veg. Poo-Trisetetum flavescentis (Knapp 1951) Oberd. 1957; Trisetetum flavescentis (Schrőter) Brockmann 1907; Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horvat 1951 (exclusiv subas. nardetosum strictae Pop 1976);Anthoxantho-Agrostietum capillaris Silinger 1933.

NrSCI 39

NB. La acest habitat nu trebuie incluse pajiștile aparținând subas. Festuco rubrae ,Agrostietum capillaris nardetosum, întrucât ele nu sunt – în general – exploate ca fânețe și, datorită bogăției lor floristice relativ ridicate, se circumscriu tipului de habitat 6230. La limita ariei protejate, pe suprafețe care nu au statut de arie protejată sunt întâlnite habitate forestiere de importanță comunitară, dar care datorită rolului de zonă tampon trebuiesc menținute în aceiași stare favorabilă de conservare.

Alături de elementele naturale care individualizează peisajul Poienii Muntioru, se adaugă unele elemente construite. Se observă biserica Schitului cu hramul,, Schimbarea la Fața”, element care, din unele puncte de vedere, nu se înscrie întocmai în armonia naturală.

3.4.Flora Ariei protejate Poiana Muntioru

Originea secundara a ecosistemelor existente în acesta arie protejată nu a constituit un obstacol pentru instalarea aici a unor asociații vegetale caracteristice arealului.

Vegetația ierboasaeste de fâneață de tip mezofil, de origine secundară, aparținând circumscriptiei Carpaților de Curbură a Provinciei Central-Europene Est-Carpatice din Regiunea Euro-Siberiană.

Din punct de vedere conservativ amintim speciile aflate pe lista roșie a plantelor vasculare:

endemice: Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius Schur.

vulnerabile și rare: Nigritella rubra ( Wettst.) K. Richter

rare: Dianthus superbus L.,Orchis morio L.,Trollius europaeus L.

Foto.3. Poiana Muntioru și Schitul ,, Schimbarea la Fată”

Foto.4. Pâlcuri de Juniperus communis Poiana Muntioru

3.5. Prezentarea unor specii cu importanță economică din flora comunei Vintileasca

FAMILIA: LYCOPODIACEAE

Lycopodium clavatum – Pedicuță

HABITAT:Specia este întâlnită pe coastele dealurilor, prin păduri de amestec, pășuni umede, zone pietroase, din regiunea montană și subalpină.

ECOLOGIE: Preferă zone mlăștinoase și turbăriile; U3, T3, R1.
Foto.5.Lycopodium clavatum

BIOFORMA: Ch ; ELEMENT GEOGRAFIC: Cosm.

BIOCHIMIE: Din părțile aeriene ale speciilor de Lycopodium s-au extras peste 35 alcaloizi dintre care pentru specia L. Clavatum menționez clavatina, annotina, licopodina alături de substanțe de natură triterpenoidă, 2,1-episeratriolul,substanțe minerale.Sporii conțin peste 50% acizi grași, acid dezoxiribonucleic si alți acizi grași esterificați cu glicerină.

UTILIZĂRI: Pedicuța este o importantă plantă medicinală folosită în combaterea alcoolismului și nicotinismului , litiază renală și vezicală , ciroză hepatică, hepatită ,tumori hepatice, insuficiență respiratorie. Sporii datorită proprietăților sicative se întrebuințează extern în dermatologie, eczeme, pudrarea pielii la copii, în cosmetică. În practica farmaceutică la conspergarea pilulelor.

FAMILIA : EQUISETACEAE

Equisetum arvense – Coada calului

HABITAT: Are amplitudine ecologică mare, crescând din zona de câmpie până în cea montană.adesea în masă pe marginea apelor , în lunci, ca buruiană de culturi în special porumbiști, pe terasamentele căilor ferate.

Foto.6.Equisetum arvense

ECOLOGIE: Găsită pe o mare varietate de soluri în locuri umede; U3,T3, R0.

BIOFORMA: G ;

ELEMENT GEOGRAFIC: Cosm.

BIOCHIMIE: Dintre componentele principale identificate menționez acidul silicic 5-7% în materia primă uscată,echisetonină substanță cu proprietăți slab hemolitice, alături de care planta mai conține galuteolina și izoquercetina și alcaloizi.

UTILIZĂRI: Planta medicinală utilizată în uz intern pentru tratarea bolilor renale cunoscute fiind efectele diuretice ale acidului silicic. Extractele fluide au efect hemostatic. Deasemeni este utilizată sub diferite forme pentru tratarea gastritelor, ulcerului gastric, insuficienței cardiace, tuberculozei pulmonare iar in uzul extern pentru tratarea ulcerului varicos, tulburărilor de vedere, erupții cutanate însoțite de mâncărimi, ulcerații, pecingine, hemoroizi, reducerea transpirațiilor picioarelor. Este folosită și pentru tratarea unor boli la plante.

FAMILIA: ASPIDIACEAE

Dryopteris filix-mas – Ferigă

HABITAT: Comună în toată țara din zona deluroasă până în cea subalpină.

Foto. 7.Dryopteris filix-mas

ECOLOGIE: Planta este întâlnită în pădurile de foioase , sporadică în molidișuri; U4, T3, R0.

BIOFORMA: G ; ELEMENT GEOGRAFIC: Cosm

BIOCHIMIE: Conține acid filicic, flavaspidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric cu alcool hexilic și octilic, aspidinol și albaspidină.

UTILIZĂRI: Este utilizată cu prudență, având în vedere efectele secundare, în helmintiaze. Uz extern: reumatism, gută plăgi, edeme ale picioarelor.

FAMILIA: PINACEAE

Pinus sylvestris – Pin (denumirea specifică zonei: zedar)

HABITAT: Specia este întâlnităîn etajul montan sau subalpin, uneori coborând până în regiunea dealurilor înalte.

ECOLOGIE: Întâlnită sporadic sau în pâlcuri, pe soluri sărace, stâncării, turbării; U0, T0, R0.

BIOFORMA: MM ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua

Foto. 8. Pinus sylvestris

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil format din pinen, felandren, linen, caren, acetat de bomil, mici cantități de aldehidă și cetone, alcooli, terpene. UTILIZARI:Bronsite cronice și tuse (uz extern). Folosit și în industria lemnului și a celulozei.

Picea abies – Molid

HABITAT: Arbore ce formează păduri întinse (molidișuri) sau în amestec cu bradul, uneori cu fagul în etajul montan superior și subalpin.

Foto.9. Picea abies

ECOLOGIE: Preferă solurile afânate, reavăne, brune de pădure; U0, T0, R0.

BIOFORMA:MM ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur

BIOCHIMIE: Uleiul volatil obținut prin antrenare cu vapori de apă conține în principal: 1-α-pinen,1-acetat de bornil, aldehidă iaurică și sesquiterpene.Conurile de molid conțin ulei volatil bogat în α-pinenborneol,un alcool, sesquiterpene. Scoarța de brad conține 4-8% tanin la acestea se adaugă santana și acidul ascorbic.

UTILIZĂRI: Folosit în industria lemnului și a celulozei foarte exploatat în zonă. Cu utilizări medicinale în afecțiuni pulmonare, erupții tegumentare, reumatism. Extern în răni, bube, erupții tegumentare, reumatism.

Abies alba – Brad alb

HABITAT:Formează păduri curate, mai adesea în amestec cu fagul sau cu fagul și molidul, în regiunea montană.

ECOLOGIE: Specia vegetează pe soluri profunde, fertile și reavene, de la 6000 până la 1500m altitudine; U4, T3, R 0.

Foto.10..Abies alba

BIOFORMA:MM; ELEMENT GEOGRAFIC: Euc

BIOCHIMIE: Uleiul volatil obținut prin antrenare cu vapori de apă conține în principal: 1-α-pinen,1-acetat de bornil, aldehidă Iaurică și sesquiterpene. Conurile de brad conțin ulei volatil bnogat în α-pinenborneol,un alcool, sesquiterpene. Scoarța de brad conține 4-8% tanin.

UTILIZĂRI: Bradul se folosește din păcate irațional, în industria lemnului sau a celulozei precum și ca podoabă de Crăciun. Specia Abies alba, aduce multe foloase omului: arbore decorativ, plantă meliferă( albinile prepară mierea de mană, polen și propolis) ,fixează solul, diminuează considerabil scurgerile de apă pe versanți purifică și ionizează negativ aerul. Mai este utilizat în cosmetică, alimentație( sucuri naturale de muguri), fitoterapie (datorită componentelor din uleiul volatil, stimulează secrețiile mucoaselor, fiind utilizat în special ca expectorant, slab diuretic). Rășina din scoarță este folosită la fabricarea terebentinei care, după purificare, dă produsul farmaceutic,, Aetheroleum terebentinae”.

FAMILIA: CUPRESSACEAE

Juniperus communis – Ienupăr

HABITAT: Întâlnit din regiunea colinară până în cea alpină , izolat sau în pâlcuri.

ECOLOGIE: Specia preferă locurile luminoase în regiuni cu umiditate atmosferică . Are o ridicată rezistentă la ger si secetă fără preferințe față de sol. Întâlnit în regiunea colinelor și la munte, izolat sau în pâlcuri; U2,5,T 1,5,R 4.

Foto11. Juniperus communis

BIOFORMA: M ; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ( Art-Alp)

BIOCHIMIE: Pseudobacele de ienupăr conțin 0,8-1,5% ulei volatil format din α-pinen, camfen, cadinen, mici cantități de de alți alcooli sesquiterpenici , cca. 30% zahăr invertit, grăsimi, pentozane, substanțe proteice, zaharoză,rășini etc.

UTILIZĂRI: Datorită conținutului de ulei volatil ienupărul este folosit în scopuri terapeutice având acțiune diuretică, antiseptică a căilor urinare, carminativă, stomahică și antispastică. Din pseudobacele de ienupăr se prepară băutura numită GIN.

FAMILIA: CORYLACEAE

Corylus avellana – Alun

HABITAT: Formează tufărișuri la marginea pădurilor sau în pădurile rărite , uneori în pășuni, în regiunea de câmpie , de dealuri și montană.

ECOLOGIE: Este o specie pretențioasă la lumină , are nevoie de soluri fertile, afânate, în special calcaroase, făcând parte din etajul subarboretelui; U3, T3, R3.

Foto.12. Corylus avellana

BIOFORMA: M; ELEMENT GEOGRAFIC: Balc.

BIOCHIMIE: Conține tanin, ulei eteric, acid cafeic, clorogenic, betulină, miricitrină, zaharuri, sodiu, potasiu, fier, calciu, magneziu vitamina A,B.

UTILIZĂRI: Fructele au un indice caloric ridicat și sunt bogate în acizi grași Omega 3 și resveratrol, având rol protector în bolile cardio-vasculare , au rol antianemic în anemia hemolitică. În terapie se utilizează frunzele, fructele și mâțișorii. Uleiul volatil are proprietăți vasoconstrictive. Extractele au acțiune hemostatică și dezinfectantă.

FAMILIA: BETULACEAE

Alnus glutinosa – Anin negru ( Arin negru)

HABITAT: Întâlnit frecvent în regiunea de câmpie și colinară până în etajul submontan inferior.

ECOLOGIE: Specia vegetează pe soluri moderat acide, de obicei sărace în calcar, luto-argiloase, în lunci, depresiuni, văile râurilor; U5, T3, R3.

Foto.13.Alnus glutinosa

BIOFORMA:MM (M); ELEMENT GEOGRAFIC: Eua

BIOCHIMIE: Conține substanțe tanante, protalnulină, alnulină, lupeol, o tritarpenă în scoarță; cvercitrină,substanțe tanante în frunze.

UTILIZĂRI: Empiric se utilizează scoarța ( macerat) intern ca febrifug și tonic, iar frunzele sub formă de cataplasme ca galactofug la sfârșitul lăuziei, sub formă de spălături în ulcerațiiale pielii și în leucoree, iar sub formă de gargarisme pentru tonifierea mucoasei bucale și a gingiilor. Substanțele tanante din scoarța de arin se utilizează la vopsitul lânii. Este exploatat și lemnul este utilizat drept combustibil.

FAMILIA: FAGACEAE

Quercus petraea – Gorun

HABITAT: Întâlnit pe dealurile mijlocii și înalte( 400-800 m), insular în munți pînă la 1000 m. Rar în localitate .

Foto.14. Quercus petraea

ECOLOGIE: Vegetează bine pe soluri brun-roșcate, nisipoase, brune cenușii; U2,5, T3, R0.

BIOFORMA:MM (M) ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur

BIOCHIMIE: Conține taninuri, derivați flavonici, substanțe pectice.

UTILIZĂRI: Foarte rar întâlnit în zonă, scoarța era folosită în tratarea diareei, colici abdominale și extern pentru tratarea hemoroizilor.

Fagus sylvatica – Fag

HABITAT: Este întâlnit de la dealurile joase( 300-400 m altitudine) până în regiunea montană (1200-1400 m);

ECOLOGIE: Specia preferă solurile brune de pădure, bogate în humus, slab acide , reavene, aerisite, permeabile. Exigent față de căldură, sensibil la secetă, pretențios la umiditate;

U3, T3, R0.

Foto.15. Fagus sylvatica

BIOFORMA: MM (M); ELEMENT GEOGRAFIC: Eur

BIOCHIMIE: Conține celuloză, lignină , ceruri, zaharuri, substanțe tanante, albumine, substanțe minerale cu săruri minerale de calciu, fosfor, sodiu, fier , aluminiu, sulf, clor.

UTILIZĂRI: Lemnul de fag este foarte exploatat în zonă , fiind principala sursă de venit , este folosit în special ca lemn de foc dar si de lucru. În trecut scoarța de fag era utilizată ca febrifug și tonic-amar , datorită taninului era utilizată ca antidiareic, gudronul de fag este folosit în afecțiuni ale căilor respiratorii , dermatite( negi).

FAMILIA: SALICACEAE

Populus tremula – Plop tremurător sau plop de munte

HABITAT: Întâlnit sporadic în păduri și tufărișuri, în zona de deal și de munte;

ECOLOGIE: U3, T2, R2.

BIOFORMA:MM–M; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua

Fotro.16. Populus tremula

BIOCHIMIE: Conține salicina, populina, ulei gras, acid malic,manitol, glicozizi fenolici. UTILIZĂRI: Din frunzele,scoarța sau mlădițele tinere ale plopului tremurător, se extrag acid acetilsalicilic care are efect antifebril, antireumatic și de alinare a durerii și care este folosit de industria farmaceutică pentru producerea unor medicamente ca  aspirină, ibuprofen . Lemnul este folosit în zonă și pentru foc sau lucru.

Salix alba – Salcie ( răchită albă)

HABITAT: Comună în întreaga țară , pe văile râurilor;

ECOLOGIE: Vegetează în lunci și zăvoie, are cerințe mari față de umiditate; U5, T3, R4.

BIOFORMA:MM –M ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua

Foto.17.Salix alba

BIOCHIMIE: Conține salicină, tanin.Scoarța conține rezine și alți derivați de natură flavonică sau heterozide.

UTILIZĂRI: Folosită în medicina empirică scoarța de salcie are efect tonic, febrifug și antireumatismal. Lemnul de salcie este folosit la confecționarea unor obiecte artizanale și de uz casnic.

FAMILIA: CORNACEAE

Cornus sanguinea – Sânger

HABITAT: Unul din cei mai răspândiți subarbuști din pădurile noastre, urcând până la1000 m altitudine.

ECOLOGIE: Prezintă mare amplitudine ecologică ; U3, T3, R4.

BIOFORMA: M ; ELEMENT GEOGRAFIC: Euc.

Foto18. Cornus sanguinea

BIOCHIMIE: Scoarța este bogată în tanin. Semințele sunt foarte bogate în ulei gras (cca. 25%) de bună calitate, cu mulți acizi grași, mono si polinesaturați.

UTILIZĂRI: Folosirea sângerului în fitoterapie este restrânsă. Sângerul rămâne o specie valoroasă de subarboret, acoperind și protejând bine solul.

FAMILIA: OLEACEAE

Fraxinus excelsior – Frasin

HABITAT: Este frecvent din regiunea deluroasă până în cea montană.

ECOLOGIE: Specia vegeteză în pâlcuri prin păduri, este pretențios la umiditate ridicată și un sol permeabil; U3, T3, R4.

BIOFORMA: MM ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur.

BIOCHIMIE: Conține manitol, inozitol, cvercitrină, acid malic, tanin, gume, ulei volatil, săruri minerale.

Foto19.Fraxinus excelsior

UTILIZĂRI: Are efect diuretic, depurativ, sudorific, antiinflamator hemoroidal, cicatrizant, coleretic, laxativ, antigutos, antireumatic, febrifug, astringent.

FAMILIA: CAPRIFOLIACEAE

Sabumcus nigra – Soc

HABITAT: este întâlnit frecvent de la câmpie până în zona de munte.

ECOLOGIE: Specia este exigentă față de căldură, preferă solurile fertile, bogate în humus, afânate și reavene; se dezvoltă în semiumbră în subarboretele pădurilor; U3, T3, R3.

Foto.20.Sabumcus nigra

BIOFORMA: MM-M; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur ( Med).

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil, rutozid, etil, izobutil, glicozideale acizilor cafeic, ferulic, zaharuri, mucilagii, vitaminele A,B,C .

UTILIZĂRI: Preparatele din flori de soc au acțiune sudorifică, diuretică, emolientă, antireumatică, antinevralgică și stimuleazã rezistența organismului. Fructele și sucul obținut din fructe au o acțiune laxativă și antinevralgică. Preparatele din flori de soc sunt utilizate în broșite, faringite, gripă, gută, reumatism, infecții urinare. Fructele pot fi folosite, cu prudență, în constipație.  În uz extern se folosesc comprese cu infuzii din soc pentru tratarea abceselor, furunculelor, urcioarelor, acneei, gutei, conjunctivitelor sau degeraturilor. Din fructe în zonă se prepară dulceață și compoturi.

FAMILIA: ROSACEAE

Crataegus monogyna – Gherghin ( păducel)

HABITAT: Specie comună în zona de stepă , deal și munte, unde pe versanții însoriți urcă până la altitudinea de 1400 m, formând tufărișuri.

ECOLOGIE: Vegetează pe soluri moderat acide spre neutre, afânate;

U 2,5, T 3,5, R 3.

Foto.21.Crataegus monogyna

BIOFORMA: M; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua;

BIOCHIMIE: Compozitie chimică bogată, în părțile înflorite cu frunze se află acidul crategic ( complex format din compuși triterpenici: acid crategolic, neotegolic și acantolic) , acid ursolic și oleanolic , derivați de natură flavonoidică, acid cafeic, amigdalină, colină, vitamina C, ulei volatil ce conține aldehidă anisică, taninuri de natură catehică, săruri minerale. UTILIZĂRI: La fel de complexe ca și compoziția chimică, produsele farmaceutice din frunzele, florile și fructele de păducel sunt folosite în afecțiunile cardiace de natură nervoasă , hipertensiune arterială, angină pectorală, tulburări de menopauză, insomnii, cardiopatie ischemică, aritmii cardiace.

Fragaria vesca – Fragi de pădure

HABITAT: Întâlnită frecvent în pajiști, fânețe, tăieturi de pădure, tufărișuri, pe aluviuni, din regiunea dealurilor până în cea subalpină.

ECOLOGIE: Specia vegeteză pe soluri ușoare, nisipoase sau chiar pe locuri pietroase; U3, T 2,5, R 0.

Foto.22. Fragaria vesca

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua;

BIOCHIMIE: Frunzele conțin 12-15 % tanin elagic însoțit de un alcool triterpenic-fragarolul, cvercetină, cvercitrină și citrol, săruri minerale, urme deulei volatil, zaharuri și vitaminaC.

UTILIZĂRI: Fuctele sunt folosite pentru obținerea dulcețurilor, gemurilor, siropurilor și ceaiurilor aromate. Datorită taninului frunzele au proprietăți astringente, antidiareice. În mod empiric sunt utilizate în icter și ca dietetice- depurative, ca antiasmatic.

Rosa canina – Măceș

HABITAT:Arbust frecvent întâlnit prin rariști de pădure, păduri de foioase, de la câmpie până la altitudinea de 1700m

ECOLOGIE: Specia este una dintre cele mai puțin pretențioase față de sol, preferă soluri uscate până la revene; U2, T3, R3.

Foto. 23. Rosa canina

BIOFORMA: N ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur;

BIOCHIMIE: Conține zaharuri, acid malic, acid citric, pectină, taninuri, uleiuri volatile, lecitină, dextrină, săruri minerale de K,Ca, Fe, Mg, vitamina C.

UTILIZĂRI: Recomandat în avitaminoze, enterocolite, calculoză renală, tulburări de circulație periferică, litiază biliară, dischinezie biliară, litiază renală, sedativ. Din fructe se obțin sucuri .

Filipendula ulmaria – Crețușcă

HABITAT: Întâlnită îndeosebi în regiunea montană la marginea râurilor , zăvoaie, fânețe umede.

ECOLOGIE: Specia vegetează pe soluri acid – neutre, bogate în humus; U 4, T 2, R 0.

BIOFORMA: H ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

Foto.24.Filipendula ulmaria

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil, hiperină, avicularină, spireozid, se păstrează și în florile uscate, izosalicină, aldehidă salicilică, vanilină, heliotropină, ceruri, taninuri, substanțe minerale.

UTILIZĂRI: Plantă medicinală de la care se folosesc frunzele și florile în ascite, erupții tegumentare, nevralgii, febră, reumatism, hemoroizi,diaree, ciclu menstrual abundent, extern în tratarea rănilor. Nu trebuie confundată cu Filipendula hexapetala mult mai răspândită în flora spontană.

Rubus hirtus – Mur păros

HABITAT: Specie comună în regiunea montană și subalpină, prin păduri umbroase.

ECOLOGIE: preferă solurile nisipo-argiloase, potrivit de umede, rezistentă la secetă și ger; U3, T2,5, R2.

BIOFORMA: N; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur;

Foto.25. Rubus hirtus

BIOCHIMIE: Frunzele conțin tanin, flavonoide, acizi: malic, lactoizocitric, succinic, oxalic; vitamina C, (cca 40mg %), inozitol. Fructele conțin acizi organici, proteine, grăsimi, pentozane, antociani, acid folic, vitamina C, Mg.

UTILIZĂRI: Fructele sunt folosite pentru prepararea dulcețurilor, gemuri și sucuri naturale. Ca plantă medicinală este utilizat în bronșite, diaree, enterocolite, boli de rinichi. Extern este folosit pentru tratarea gingivitelor, stomatitelor, hemoroizilor și fisurilor anale.

Rubus idaeus – Zmeur

HABITAT:Specia este întâlnită frecvent prin păduri, luminișuri, tufărișuri, abundent în tăieturile de pădure din regiunea montană,rar dealuri .

ECOLOGIE: Preferă soluri moderat acide, bogate în humus, afânate; U 3, T 3, R 3.

BIOFORMA: N; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ.

Foto.26. Rubus idaeus

BIOCHIMIE: Frunzele conțin tanin 10 %, substanțe de natură flavonică 800 mg %, vitamina C. Fructele proaspete conțin acid citric, malic și formic, zaharuri, tanin, pectine, vitamina C, substanțe minerale.

UTILIZĂRI: Fructele sunt folosite în obținerea de gemuri siropuri, sucuri naturale, ceaiuri aromate. Fără a avea o acțiune farmacodinamică specifică , frunzele sunt utilizate empiric ca depurativ și astringent, iar extern sub formă de gargarăîn afecțiuni faringiene.

Prunus spinosa – Porumbar

HABITAT:Frecvent întâlnit pe coaste însorite, dealuri pietroase, stâncării, pajiști, fânețe, margini de pădure, de la câmpie până în etajul montan.

ECOLOGIE: Vegetează pe soluri acid-neutre, plantă foarte rezistentă la secetă; U 2,T 3,R 3.

BIOFORMA: M; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține glicozizi cianhidrogeni și glicocamferozide . Fructele conțin zaharuri, antociani,acizi organici, polifenoli, gumirezine.

Foto.27.Prunus spinosa

UTILIZĂRI: Florile se utilizează în special în medicina empirică cadiuretic-depurativ, laxativ slab și mai nou în hipertensiunea arterială. Fructele sunt utilizate pentru proprietățile lor astringente ca antidiareic, în afecțiuni renale și dischinezii biliare.

FAMILIA: FABACEAE (LEGUMINOSAE)

Trifolium alpestre – Trifoi roșu de munte

HABITAT: Specie întâlnită în fânețe și pășuni.

ECOLOGIE: U 2,5 , T 3, R 4.

BIOFORMA:H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur.

BIOCHIMIE: Conține saponozide, triterpenice,flavonoide, ulei volatil, linamarozid.

Foto.28.Trifolium alpestre UTILIZĂRI: Plantă cu importanță furajeră. Florile sunt utilizate în medicina populară în răceală, gripă.

Genista tinctoria – Drobiță

HABITAT: Plantă întâlnită prin fânețe, poieni, margini și tăieturi de pădure, coaste abrupte însorite, comună de la câmpie până în regiunea montană.

ECOLOGIE: Specia preferă soluri nisipoase, acide – neutre; BIOFORMA: Ch ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur..

U 2,5, T 3, R 2;

Foto.29. Genista tinctoria

BIOCHIMIE: Conține substanțe amare, flavonoide, ulei volatil, citizină, sparteină, luteolină, genistină, mucilagii.

UTILIZARI: Folosită emiric ca stimulent al secrețiilor gastrice și depurativ datorită prezenței substanțelor amare, în reumatism, afecțiuni hepatice și ale splinei.

Vicia sepium – Măzăriche

HABITAT: Comună în regiunea montană.

ECOLOGIE: Vegetează prin păduri, tufărișuri, mai rar în locuri ruderale;U 3, T 3, R 3.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

Foto.30.Vicia sepium

BIOCHIMIE: Bogată în proteine, grăsimi și vitamina C.

UTILIZARI: Plantă meliferă și furajeră.

Lathyrus pratensis – Lintea-pratului

HABITAT: Frecventă prin fânețuri și tufărișuri până în regiunea subalpină.

ECOLOGIE:Crește în locuri ierboase, pajiști umede, la marginea pădurii de preferință pe calcar; U 3, T 0, R 4.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua

Foto.31.Lathyrus pratensis

BIOCHIMIE: Plantă foarte bogată în vitamine , săruri de calciu, potasiu și fier, complexul de vitamine B.

UTILIZĂRI : Importantă plantă furajeră. Ajută la refacerea florei intestinale, reduce colesterolul. Are proprietăți sedative fiind utilizată în insomnii de unde și denumirea de Lene.

Onobrychis viciifolia – Sparcetă

HABITAT:Frecventă prin fânețe până în regiunea montană.

ECOLOGIE: U 2, T 4, R 4,5.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Are un conținut ridicat de proteina si saruri minerale.

Foto.32.Onobrychis viciifolia

UTILIZARI: Este o planta furajera foatre valorosă, folosita in hrana animalelor sub diferite forme: masă verde la grajd, pășune sau fân. Nutretul de sparcetă are grad mare de palabilitate si digestibilitate. Datorită conținutului ridicat de nectar și a perioadei lungi de inflorire, sparceta este o foarte bună plantă meliferă.

FAMILIA: VIOLACEAE

Viola tricolor – Trei- frați- pătați

HABITAT:Specia este întâlnită în lunci,la marginea pădurilor, prin fânețe montane, pe coaste și stâncării,din zona deluroasă până în cea alpină .

ECOLOGIE: Vegetează pe soluri bogate, preferă lumina directă, suportând cel mult semiumbra, cu cerințe destul de mari față de umiditate; U 3, T 2, R 2.

Foto.33.Viola tricolor

BIOFORMA:TH-Th-H

ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Planta conține mucilagii, cantități mici de saponozide, derivați și esteri ai acidului metil salicilic, săruri minerale , alcaloizi, carotenoide, antociani , tanin, ulei volatil, vitaminele A,C.

UTILIZĂRI: Planta are proprietăți diuretice și expectorante, antialergică și ușor laxativă. Este recomandată în tratamentul unor dermatoze de natură artritică și în unele dermatoze frecvente la copii .

Viola odorata – Viorea (toporas)

HABITAT: Plantă comună de la câmpie până în zona subalpină în păduri de foiase , tufărișuri poieni.

ECOLOGIE: Vegetează pe soluri bogate în humus, nisipo- argiloase, afânate, rezistentă la ger cu cerințe moderate față de umiditate;U 2,5, T 3,5, R 4.

Foto.34.Viola odorata

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Alt- Med

BIOCHIMIE: Florile conțin ulei volatil , rezine, zaharuri, cvercetrină,mucilagii, acid salicilic, substanțe minerale, odorantină, saponozide.

UTILIZĂRI: Florile și frunzele sunt folosite în industria parfumurilor. Rizomii și rădăcinile au proprietăți diuretice, expectorante, laxative.

FAMILIA: LAMIACEAE

Origanum vulgare – Sovârf

HABITAT: Plantă comună, întâlnită în toate zonele, mai ales prin tăieturi și margini de păduri , tufișuri, de la câmpie până în zona subalpină.

ECOLOGIE: Pretențioasă față de sol și umiditate; U 2, T 3, R 3.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua( Med)

Foto35.Origanum vulgare.

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil cu timolcarvacrol, cimol, dipenten, selinen, tanoizi, acid ursolic, substanțe amare, substanțe minerale.

UTILIZĂRI: Plantă folosită în medicina populară în tuse convulsivă, astm bronșic, colică renală, stimularea funcțiilor digestive, gastrită, faringită și pentru vopsitul natural al lânii.

Prunella vulgaris – Busuioc – de – câmp

HABITAT: Comună din zona de câmpie până în ca montană.

ECOLOGIE: Vegetează la margini de păduri, , cărări, tufărișuri, poieni, pajiști, marginea apelor, pe lângă garduri;

U 3, T 3, R 0.

Foto.36.Prunella vulgaris

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Cosm.

BIOCHIMIE: Conține tanin , substanțe amare rezine, ceară, ulei volatil, rutozid, hiperozid,e.t.c

UTILIZĂRI: Se întrebuințează ca antidiareic, cicatrizant, în tratamentul furunculozei, al hemoroizilor, antihemoragic, afecțiuni ale gurii și gâtului, tuse, astm.

Thymus pulegioides – Cimbrișor

HABITAT: Specie foarte des întâlnită pe pășuni,în fânețe din zona montană.

ECOLOGIE: Crește în locuri brute pe soluri ușoare. Acestea includ dealuri, stânci, pietrișuri, locuri nisipoase și marginea drumurilor. U 2, T 3, R 3.

BIOFORMA: Ch ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur( Mont.)

Foto.37. Thymus pulegioides

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil compus din terpene, timol, carvacrol,substanțe amare, acid ursolic și oleanolic, acid cafeic, flavone, tanin, săruri minerale.

UTILIZĂRI: Fitoterapia cu ceaiuri și extracte din cimbrișor este utilizată în colici, enterocolite microbiene, infecții respiratorii, gripă, infecții urinare, parazitoze intestinale. Este apreciat și pentru calitățile sale de comdiment, fiind folosit pentru aromatizarea unor feluri de mâncare.

FAMILIA: RUBIACEAE

Galium mollugo – Sânziene albe

HABITAT: Frecventă în regiunea montană.

ECOLOGIE: Planta vegetează prin fânețe, tufărișuri,margini de pădure ; U 3, T 2,5, R 3.

BIOFORMA:H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

Foto.38.Galium mollugo

BIOCHIMIE: Conține tanin , enzime, materii colorante, substanțe minerale.

UTILIZĂRI:Ca plantă medicinală este folosită în nevroze, afrodisiac, diuretic antispasmodic.

FAMILIA: ASTERACEAE ( COMPOSITAE)

Leucanthemum vulgare – Margaretă

HABITAT: Întâlnită în pășuni și fânețe din zona de câmpie până în cea alpină.

ECOLOGIE: U 3, T 0, R 0. BIOFORMA: H ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Compoziția chimică a plantei nu este suficient studiată.

Foto.39.Leucanthemum vulgare

UTILIZĂRI: Cultivată ca plantă ornamentală. Importantă plantă meliferă. Ca plantă medicinală nu a fost studiată foarte mult , în trecut era folosită în tratarea rănilor( comprese cu frunze) și în tratarea afecțiunilor pulmonare( infuzie cu flori).

Arctium lappa – Brusture

HABITAT: Plantă comună în întreaga țară.

ECOLOGIE:Crește pe lângă case și garduri, lângă drumuri și grămezide gunoaie, locuri necultivate. . U 3,5, T 3, R 4.

BIOFORMA:TH ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua

Foto.40.Arctium lappa

BIOCHIMIE: Rădăcina conține inulină , acid palmitic, steric și cofeic, ulei volatil, vitamine din complexul B, nitrat de potasiu, steroli,hormoni vegetali, taninuri și mucilagii. Frunzele conțin fitoncide, arctiină și lapanol.

UTILIZĂRI: Naturaliștii populari consideră brusturele uscat ca fiind un agent diuretic, diaforetic și purificator al sângelui, deasemenea ajută la eliminarea toxinelor renale și hepatice.

Achillea millefolium – Coada șoricelului

HABITAT: Frecventă de la câmpie pânâ în zona subalpină.

ECOLOGIE: Specia vegetează pe soluri nisipoase relativ umede, însorite sau umbrite, în fânețe, în poieni, margini de pădure;

U 3, T 0, R 0.

Foto.41.Achillea millefolium

BIOFORMA: H ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil, acizi achileic, formic,acetic, aconitic, ascorbic, folic, stearic, cafeic, alcool etilic, aminoacizi, proteine, taninuri, substanțe minerale ca săruri de fier, magneziu, cupru, calciu.

UTILIZĂRI: Plantă medicinală cu numeroase utilizări. Coada-șoricelului este întrebuințată datorită efectelor ei benefice în afecțiunile digestive, enterite, enterocolite, în colicile abdominale, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor. În amestec cu alte plante cu acțiune similară , este folosită pentru stimularea digestiei în caz de hipo- sau anaciditate gastrică. Planta mai este recomandată în tratamentul afecțiunilor din sfera genitală la femei, în inflamațiile cronice ale anexelor precum și pentru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturii uterine. Preparatele din coada-șoricelului sunt deosebit de valoroase în vindecarea plăgilor, inclusiv a arsurilor.

Artemisia vulgaris – Pelin negru

HABITAT:Specie comună de la câmpie până în zona de munte.

ECOLOGIE:Crește pe locuri cultivate, pârloage, pe lângă drumuri și garduri, în tufișuri și zăvoaie; U 2,5, T 3, R 4.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ.

Foto.42.Artemisia vulgaris

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil , substanțe amare, săruri minerale. Uleiul volatil este alcătuit din compuși terpenici, metilinozitol, tauremisină, sitosterine, cetone.

UTILIZARI: Plantă medicinală utilizată în stimularea digestiei stimularea funcției hepatice, reglarea menstruației și hipertensiune. Extern este folosită în reumatism și combaterea transpirației picioarelor.

Chamomilla recutita – Mușețel

HABITAT: Plantă comună în întreaga țară.

ECOLOGIE: Vegetează în locuri necultivate, izlazuri, pe lângă drumuri, pajiști, pe soluri sărăturoase; U 2,5, T 3,5, T5.

BIOFORMA: Th; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua. ( Med.)

Foto.43.Chamomilla recutita

BIOCHIMIE: Conține ulei eteric, glucide simple, poliglucide, acid oleic, palmitic, stearic, salicilic, caprinic, clorogenic, colină, acidnicotinic, vitaminele B, C, substanțe minerale.

UTILIZĂRI: Utilizat în gastrite hiperacide, ulcer gastric , enterocolită, colici abdominale, diaree, stimularea funcției hepatice, gripă, guturai, astm bronșic, insomnii, dezinfectant, antiinflamator. Extern este utilizat în abcese dentare, gingivite, amigdalite, ulcere varicoase, hemoroizi, furunculoză, răni purulente, arsuri, sinuzite, îngrijirea părului și cosmetica feței.

Cichorium intybus – Cicoare

HABITAT: Plantă comună de la câmpie până în zona de munteprin pajiști , pe lângă iazuri, pe marginea drumurilor.

ECOLOGIE: Specia are cerințe mari față de umiditate și luminozitate. Preferă soluri cu textură mijlocie sau ușoară fertile, cu reacție neutră ; U3,T0,R3.

Foto.44.Cichorium intybus

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține proteine, glucide, , celuloză , substanțe minerale cu K, Na, P, Ca, Cl, S, Mg, substanțe organice ca insulină, colină, tanin, uleiuri volatile.

UTILIZARI: Plantă medicinală utilizată în furunculoză și acnee, dischinezii biliare, constipații cronice, angicolite, hepatite cronice iar cafeaua preparată din această plantă are proprietăți gastrice .

Taraxacum officinale – Păpădie

HABITAT: Plantă comună, prin pășuni, fânețe, poieni, locuri necultivate, la marginea drumurilor.

ECOLOGIE: Vegetează pe locuri însorite sau semiumbrite; U 3,T 0, R0.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

Foto.45.Taraxacum officinale

BIOCHIMIE: Conține acid oleic, palmitic, stearic, ulei volatil,glucoză, substanțe proteice, substanțe antibiotice,alcooli triterpenici,xantofile, carotenoide, , vitaminele A,B,C.D, săruri de Ca, N, P.

UTILIZARI: Păpădia reprezintă o plantă medicinală apreciată pentru proprietățile ei terapeutice: curăță organismul, stimulează activitatea ficatului, vindecă diabetul. Rădăcinile de păpădie sunt considerate un remediu natural în tratamentul unor variate afecțiuni datorită acțiunii acestora asupra organismului: depurativă, sudorifică, diuretică, stimulatorie, fiind utilizate și catratament cosmetic pentru un ten mai luminos. Păpădia ajută și la vindecarea: anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor, fermentațiilor intestinale, tulburărilorde metabolism, eczemelor, inflamației ganglionilor, gutei, litiazei biliare, litiazeirenale. Salata de frunze proaspete de păpădie curăță organismul de toxine. Decoctul de păpădie se recomandă în afecțiunile circulatorii, hepatice, renale, gută, obezitate, diabet.

Chrysanthemum corymbosum – Năpraznic

HABITAT: Ppantă frecvent întâlnită în regiunea subalpină.

ECOLOGIE: Vegetează prin păduri și tufărișuri; U 2,5, T 2,5, R 3.

BIOFORMA: Th ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Semințele sunt o sursă bogată de acid acetilenic conjugat.

Foto.46. Chrysanthemum corymbosum

UTILIZĂRI:Nu se cunosc.

Hieracium pilosella – Vulturică

HABITAT: Plantă comună îndeosebi în regiunea deluroasă și montană.

ECOLOGIE:Specia vegetează pe pajiști relativ uscate;

U 2, T 0, R 2. BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC:Eua. BIOCHIMIE: Conține acid cafeic și clorogenetic, umbeliferonă.

Foto.47.Hieracium pilosella

UTILIZARI: Plantă utilizată în medicina populară în cistite, edeme, hipertensiune arterială.

FAMILIA: RANUNCULACEAE

Clematis vitalba – Curpen de pădure

HABITAT:Plantă comună în toată țara în zona de câmpie și cea deluroasă.

ECOLOGIE:Vegeteză în păduri, tufișuri ; U 3, T 3, R 3.

BIOFORMA: N-E ; ELEMENT GEOGRAFIC:Euc (Med.)

BIOCHIMIE: Conține anemonină, saponine.

Foto.48.Clematis vitalba

UTILIZĂRI: Folosit pentru ameliorarea durerilor reumatismale și în nevralgii.

Helleborus purpurascens – Spânz

HABITAT: Întâlnit în păduri și tufărișuri în regiunea de deal și de munte, mai ales în poienile din făgete, rariști, margini de pădure.

ECOLOGIE: Vegetează pe soluri slab acide-neutrofile; U 2,5, T 3, R 4.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Carp- Balc- Pan

Foto.49.Helleborus purpurascens

BIOCHIMIE: Conține heterozide steroidice – heleborozidul, saponozidele– heleborină, heleboreină, lactonă, protoanemonină, glucoză, ramnoză. Plantă extrem de toxică.

UTILIZĂRI: În tratamentele și preparatele naturiste se utilizează rizomul de spânz.Trebuie administrat numai sub îndrumarea unui specialist, deoarece nerespectarea cantității și a modului de preparare a tratamentului pe bază de spânz poate cauza moartea. Tinctura de spânz este recomandată în tratarea chisturilor mamare, ovariene, fibromului uterin, osteosarcom, bolilor tumorale , anumitor forme de cancer, tumori maligne și benigne, cancer la sân, tumorilor cerebrale, cancerului de colon, inflamațiilor intestinului gros. Tinctura de spânz se utilizează extern și intern. În zonă este folosit în tratarea dar și prevenirea unor boli la animale.

Ranunculus acer – Piciorul-cocoșului (Floare- broștească)

HABITAT: Foarte comună , până în regiunea subalpină.

ECOLOGIE: Vegeteazăprin fânețe umede, șanțuri ; U 3,5, T 0, R 0.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC:Eua(Med.)

BIOCHIMIE:Conține anemonol,tananți, rășină.Este o plantă toxică.

UTILIZĂRI: Puțin utilizat ca antispasmodic, în bronșite, tuse convulsivă, dismenoree. În medicina populară se citează folosirea florilor,, contra frigurilor”.

Foto.50. Ranunculus acer

FAMILIA: PAPAVERACEAE

Chelidonium majus – Rostopască

HABITAT: Comună în toate regiunile țării, prin păduri, tufărișuri, grădini, pe lângă garduri, în jurul așezărilor umane.

ECOLOGIE: Planta vegetează prin locuri umbroase; U 3, T 3, R 4.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține alcaloizi (chelidonina,hemochelidonina, oxichelidonina, cheleritina,sanguinarina, coptisina, protopina, alo- criptropina, berberina, sparteina), vitamina C, rezine, ulei volatil, flavone, saponozide, săruri.

Foto.51.Chelidonium majus

UTILIZĂRI: Nu degeaba romanii au botezat-o ,, Chelidonium” ,, darul cerului” iar alchimiștii credeau că pot scoate aur din petalele ei, pentru că rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale , la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale . Este recomandată în tratarea colicilor hepatobiliari, dischinezie biliară, tuse convulsivă și spastică, angină pectorală, colecistopatii, hepatite acute, ciroză hepatică, litiază bișliară, afecțiuni ale splinei, psoriazis.

FAMILIA: HYPERICACEAE

Hypericum perforatum – Sunătoare

HABITAT: Specia este întâlnităde la câmpie până în zona montană,în tăieturi de păduri, fânețe, la marginea drumurilor și al pădurilor.

ECOLOGIE: Planta este adaptată atât la ariditate cât și la umiditate excesivă, vegetează la lumină cel mult semiumbră; U 3, T 3, R 0.

Foto.52.Hypericum perforatum

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține 0,05-0,10 % ulei volatil, hiperină, hipericină, flavone, galactoză, cvercitrină, rutină, tanin catehic12%, colină, caroten, acid cafeic și valerianic, vitaminele C, PP, saponine, săruri minerale.

UTILIZĂRI: Plantă medicinală foarte cunoscută utilizată în dischinezie biliară, insuficiență hepatică, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite cronice, colite cronice, colecistite, insuficiență urinară, boli nervoase, nevroze, insomnii. Extern în abcese dentare, răni deschise, arsuri.

Hypericum hirsutum – Pojarniță

HABITAT: Specia vegetează prin tufărișuri, la margini și în tăieturi de pădure, până în regiunea subalpină.

ECOLOGIE: U 3, T 3, R 3.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține un compus fenolic cvercetrină.

Foto.53.Hypericum hirsutum

UTILIZARI: Nu are utilizări medicale , uneori este confundată de necunoscători cu Hypericum perforatum dar aceasta are frunze păroase.

FAMILIA: CONVOLVULACEAE

Convolvulus arvensis – Volbură

HABITAT: Plantă comună în zona de câmpie până în cea subalpină.

ECOLOGIE: U 2,5, T 3,5, R 3,5.

BIOFORMA: G ( H); ELEMENT GEOGRAFIC: Cosm.

BIOCHIMIE: Conține rezine formate din convolvuluină și alapină, tanoide, vitamina C, substanțe minerale.

Foto.54. Convolvulus arvensis

UTILIZĂRI: Dischinezie biliară, tuse, constipație.

FAMILIA: ERICACEAE

Vaccinium vitis – idaea – Merișor de munte

HABITAT:Întâlnitla mari altitudini, în pajiști alpine și montane, tinoave, molidișuri rărite.

ECOLOGIE:Vegetează în locuri slab umbrite,; U 3, T 2, R 1.

BIOFORMA: Ch-N;

ELEMENT GEOGRAFIC:Circ

Foto.55.Vaccinium vitis –idaea

BIOCHIMIE: Conține arbutină, hidrochinonă, tanin, flavonoizi, vitamina C, săruri de Mg.

UTILIZĂRI: Peparatul din frunze este folosit ca diuretic, antidiareic, energetic, puternic antiseptic al căilor urinare.

Vaccinium myrtillus – afin

HABITAT: Întâlnit în păduri montane rărite, tăieturi de pădure, tufărișuri de jneapăn și ienupăr, pajiști montane si subalpine.

ECOLOGIE: U 0, T 2, R 1.

BIOFORMA: Ch-N ;

ELEMENT GEOGRAFIC: Circ.

Foto. 56.Vaccinium myrtillus

BIOCHIMIE: Conține tiamină, riboflavină, vaccinină, arbutină, ericolină, acizii chininic, miristic, palmitic. Fructele conțin zaharuri 13%, proteine 1,2%, acizi organici 1%,taninuri, substanțe proteice, vitaminele A, C, PP, B. E, săruri minerele de K, Ca, P,S, Mg,Cl, Mn,Fe.

UTILIZĂRI: Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații cronice . Frunzele intră în compoziția ceaiului dietetic.Afinele sunt folosite la obținerea afinatei, o băutură alcoolică destul de apreciată,prepararea de dulcețuri sau la prăjituri și alte dulciuri.

FAMILIA: CARYOPHYLLACEAE Stelaria graminea – Racoțea

HABITAT: Buruiană întâlnită în mai multe tipuri de habitate până în zona alpină(peluze, pe marginea drumurilor, fânețe, liveziuneori semănături, locuri ruderale).

Foto.57..Stelaria graminea

ECOLOGIE: U 2,5, T 2, R 3.

BIOFORMA: H;

ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Plantă toxică.

Dianthus armeria – Grofiță

HABITAT: Plantă întâlnită de la câmpie până în regiunea montană inferioară.

ECOLOGIE: Vegetează prin păduri rărite și tufărișuri; U 2, T 3, R 3.

Foto.58.Dyanthus armeria

BIOFORMA: Th;

ELEMENT GEOGRAFIC: Eur.

BIOCHIMIE: Nu a fost studiată.

UTILIZĂRI: Cultivată ca plantă ornamentală.

Dianthus superbus – Garofițe mirositoare

HABITAT: Plantă rară

ECOLOGIE:U 2, T 3,5, R4.

BIOFORMA: H;

ELEMENT GEOGRAFIC:Eua.

BIOCHIMIE: Conține saponine toxice.

Foto.59.Dianthus superbus

UTILIZĂRI: In medicina tradițională chineză era folosită ca anti- infecțios și diuretiuc.

Dianthus spiculifolius – Garofiță albă de stânci sau Barba-ungurului

HABITAT : Întâlnită în zona de munte-endemism pentru Carpații României. ECOLOGIE: Vegetează pe stânci calcaroase U 3,T 0, R 0.

BIOFORMA: H( Ch); ELEMENT GEOGRAFIC:Carp.( End.)

Foto.60.Dianthus spiculifolius

FAMILIA: PLANTAGINACEAE

Plantago lanceolata – Pătlagină îngustă

HABITAT: Comună de la câmpie până în zona montană.

ECOLOGIE:Planta vegetează prin pășuni aride, fânețe , la marginea drumurilor, are nevoie de multă umiditate; U 3, T 0, R 0.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC:Eua.

Foto.61.Plantago lanceolata

BIOCHIMIE: Conține aucubozide, pectine, acizii ferulic, siringic, vanilic, cumaric, clorogenic, cafeic, ursolic, vitaminele A,C,K, M, mici cantități de amidon, mucilagii, săruri minerale cu K, P, Ca, Mg.

UTILIZĂRI: Frunzele se folosesc în tratarea aterosclerozei, hemoragii, hipertensiune arterială, diaree, gastrite, ulcer gastric, bronșită, astm bronșic, tuberculoză pulmonară. Extern în tratarea stomatitelor, ulceratiilor, rănilor purulente, conjuctivită, înțepături de viespi.

Plantago major – Pătlagină mare

HABITAT:Frecventă de la câmpie până la munte.

ECOLOGIE:Vegetează la marginea drumurilor, locuri cultivate și necultivate, pășuni umede, fânețe, locuri bătătorite nisipoase;

U 3, T 0, R 0;

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

Foto.62. Plantago major

BIOCHIMIE: Conține aucubină, pectine, glucoză, fructoză, xiloză, zaharoză, numeroși acizi organici: ferulic, vanilic, cumaric, taninuri, saponine, vitaminele A,C,K, urme de rășină, ulei, săruri minerale.

UTILIZĂRI: Este una dintre cele mai abundente și accesibile plante medicinale. Studiile științifice au arătat că extractul de patlagina are o gamă largă de efecte biologice, inclusiv în vindecarea ranilor, anti-inflamator, analgezic, antioxidant, antibiotic slab, imuno modulator și antiulcerogenic. Rădăcina pătlagină afost utilizată în practica tradițională pentru a trata rănile, precum și pentru tratarea febrei și a infecțiilor respiratorii. Plantele tinere sunt folosite în alimentație sub formă de salate.

FAMILIA: JUNCACEAE

Juncus compressus – Rugină

HABITAT: Frecventă până în regiunea montană prin fânețe, semănături.

ECOLOGIE: Vegetează în locuri umede, , preferă soluri argiloase; U 4, T 3, R 4.

BIOFORMA: G; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține juncusol, effusol și dehydroeffusol.

Foto.63.Juncus compressus

UTILIZĂRI: Plantă considerată invazivă, din cauza gustului neplăcut nu este consumată de animale.

FAMILIA: POLYGONACEAE

Polygonum hydropiper – Piper de baltă

HABITAT:Frecvent în toată țara de la câmpie până în zona alpină.

ECOLOGIE:Vegetează în locuri umede, mlăștinoase, pe marginea lacurilor, locuri inundabile; U 5, T 3 R 4.

BIOFORMA: Th; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ.

BIOCHIMIE: Conține acizi, taninuri, săruri și derivați flavonici.

Foto.64. Polygonium hydropiper

UTILIZĂRI: Părțile aeriene ale plantei sunt utilizate în hemoragii gastrice și intestinale hemoptizii, metroragii juvenile, fibrom uterin. Extern în închiderea rănilor.

Rumex acetosa – Măcriș

HABITAT: Întâlnit de la câmpie până în zona de munte,prin fânețe, poieni.

ECOLOGIE: Preferă locurile umede și solurile cu reacție ușor acidă; U 3, T 0, R 0.

BIOFORMA: H, ELEMENT GEOGRAFIC: Cosm.

Foto.65. Rumex acetosa

BIOCHIMIE: Conține oxalat acid de potasiu, acid oxalic, vitamina C, substanțe flavonoidice, tanin, fosfați, Fe, Ca, Mg, lipide, protide.

UTILIZĂRI: În scorbut, intoxicații cu arsen și mercur, paralizie,, pareze,depurativ, diuretic. Extern în răni ulcerații din gută, abcese, pecingine.

FAMILIA: POLYGALACEAE

Polygala major – Iarbă- lăptoasă

HABITAT: Plantă comună.

ECOLOGIE: Vegetează prin fânețe, tufărișuri și pe coaste uscate;

U 2, T 3, R 4,5.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC:Circ.

BIOCHIMIE: Nu sunt suficient cercetate.

UTILIZĂRI: Nu se cunosc.

Foto.66.Polygala major

FAMILIA:URTICACEAE

Urtica dioica – Urzică mare

HABITAT: Comună în întreaga țară.

ECOLOGIE: Este o plantă tipic antropofilă, crește pe lângă garduri, magazii , în locuri gunoiate, în special pe lângă stâne; U 3, T 3 ,R 4.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC:Cosm.

Foto.67. Urtica dioica

BIOCHIMIE: Urzica conține substanțe proteice și glucidice, steroli, uleivolatil, acid acetic, acid formic, vitaminele A, B2,C și K, săruri minerale. De asemenea, urzicile conțin histamină, urme de acid formic și otoxină încă incomplet identificată despre care se știe totuși că este responsabilă pentru efectul urticant la nivelul pielii.

UTILIZĂRI: Urzica are valoroase proprietăți diuretice. Extractele de urzică favorizează transferul acidului uric din țesuturi în circulația sanguină și cresc eliminarea acidului uric prin urină. Extractele din frunze de urzică au proprietăți antialergice. În fitoterapia tradițională se consideră că urzica are proprietăți hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice și remineralizante.

FAMILIA: CHENOPODIACEAE

Chenopodium bonus-henricus – Spanacul ciobanului

HABITAT: Plantă ruderală,crește în ogrăzi, pășuni bogate, marginea drumurilor.

ECOLOGIE:; U 3,5, T 2, R 3. BIOFORMA: H ; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur.

Foto.68.Chenopodiumales bonus-henricus

BIOCHIMIE: Frunzele au un conținut bogat in vitamine ( C și K ), clorofila, acid folic (vitamina B9), substanțe nutritive si minerale, mai fier, iod si calciu. Aceasta planta este considerata mai buna decât spanacul cultivat, deoarece nu conține acid oxalic .

UTILIZĂRI: Aceasta planta are proprietăți mineralizante, vitaminizante, depurative, emoliente si laxative. De aceea este recomandata persoanelor care suferăde boli renale si reumatismale.Vindecă anemia si constipația datorita proprietăților sale deosebite si conținutului de vitamine. Rănile mai puțin grave pot fi tratate cu ajutorul unor cataplasme realizate din frunze proaspete de spanac, care in prealabil au fost spălate si tocate. In caz de abcese se recomanda ceaiul din frunze proaspete sau comprese locale cu frunze abia culese.Frunzele tinere de spanacul-ciobanului se consuma ca aliment si se utilizează sub forma de decoct. Sucul proaspăt se realizează prin stoarcerea frunzelor de spanacul-ciobanului. Are proprietăți vitaminizante deosebite.

FAMILIA: PRIMULACEAE

Primula veris – Ciuboțica cucului

HABITAT: Plantă răspândită în întreaga țară din reginea de deal până în cea alpină,prin pășuni, însorite, poieni, livezi,pajiști. ECOLOGIE: U 3, T 2, R 5.

BIOFORMA: H ; ELEMENT GEOGRAFIC:Eua.

Foto.69.Primula veris

BIOCHIMIE:Conține saponozide, triterpennice, amidon, zaharuri, heterozide, ulei volatil, enzime, tanoide, flavonoide, săruri minerale.

UTILIZĂRI: Plantă medicinală foarte cunoscută folosită în tuse, rinite, rinosinuzite, pneumonie, bronșită , gripă, guturai, boli reumatice, nevralgii, tonic nervos, astm bronșic, afecțiuni cardiace, hemoragii externe, tratarea rănilor.

Lysimachia nummularia – Drețe (Gălbăjoară)

HABITAT: Comună prin lunci, păduri,fânețe.

ECOLOGIE: Preferă locuri umede; U 4, T 3, R 3.

BIOFORMA: Ch , ELEMENT GEOGRAFIC: Eur.

BIOCHIMIE:Conține saponozide hemkolitice, tanoide, glicozide, mucilagii, silicați.

Foto.70. Lysimachia numularia

UTILIZĂRI: Părțile aeriene ale plantei sunt utilizate în diaree, dizenterie, ulcer, hemoragii gastrointestinale. Extern pentru tratarea rănilor , în reumatism, inflamații articulare.

FAMILIA: ARALIACEAE

Hedera helix – Iederă

HABITAT:Comună în întreaga țară.

ECOLOGIE: Planta vegetează pe soluri calcaroase, bogate în humus , din pădurile de stejar, fag, rășinoase, pe stânci; U 3,T 3, R 3.

BIOFORMA: N-E; ELEMENT GEOGRAFIC:Alt-Med.

Foto.71.Hedera helix

BIOCHIMIE: Planta conține hederină, hederozidă A, rutinozid, acid clorogenic, acid cafeic, scopolină, zaharuri, substanțe estrogene, săruri minerale.

UTILIZĂRI: Folosită ca plantă ornamentală. În scop terapeutic se folosesc frunzele în tuse și tuse convulsivă, reumatism, ulcerații, cefalee.

FAMILIA: APIACEAE( UMBELIFERE) Daucus carota – Morcov sălbatic

HABITAT:Comun în toată țara.

ECOLOGIE: Prezintă cerințe mari față de uniditate, lumină și soluri cu textură ușoară, afânate, bogate în humus cu reacție ușor acidă sau neutră;U 2,5,T 3, R 0.

Foto.72. Daucus carota

BIOFORMA: TH-H; ELEMENT GEOGRAFIC:Eua ( Med.)

BIOCHIMIE: Planta conține protide, hidrați de carbon ,beta- caroten în concentrație mare , precursor al vitaminei A.

UTILIZĂRI: Fructele spinoase au fost considerate a avea proprietăți diuretice și au fost utilizate în bolile de rinichi și hidropizie. În medicina populară este indicat în tratamentul arsurilor și în unele boli de piele sub formă de cataplasme. Specia alimentară de cultură de mare importanță di acest punct de vedere este mai puțin importantă sub aspect terapeutic, datorită pectinelor are proprietăți antidiareice.( aliment diuretic pentru copii).

Oenanthe aquatica – Mărăraș

HABITAT: Întâlnită din zona de șes până în cea de munte.

ECOLOGIE: Frecventă în ape stătătoare, locuri mlăștinoase;

U 6, T 3, R 0.

BIOFORMA: HH; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Se spune că conține presupusa myristicine.

Foto.73. Oenanthe aquatica

UTILIZĂRI: Toate părțile plantei sunt otrăvitoare.

FAMILIA: DIPSACACEAE

Dipsacus laciniatu – Scăiete

HABITAT:Comună în regiune de câmpie si dealuri.

ECOLOGIE: Vegetează la marginea drumurilor,, apelor și pe pârloage;

U 4, T 3,5, R 4.

BIOFORMA: TH; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua( Cont.)

BIOCHIMIE: Insuficient studiată.

Foto.74.Dipsacus laciniatus

UTILIZĂRI: Buruiană , considerată specie invazivă.

FAMILIA: LEMNACEAE

Lemna minor – Lintiță

HABITAT:Plantă comună.

ECOLOGIE: Întâlnită în ape lin curgătoare și stătătoare;

U 6, T 3, R 0;

BIOFORMA: HH; ELEMENT GEOGRAFIC: Cosm.

Foto.75. Lemna minor  

BIOCHIMIE: Bogată în proteine și grăsimi.

UTILIZĂRI: Este o resursă importantă hrană pentru mulți pești și păsări (în special rațe).

FAMILIA: SCROPHULARIACEAE

Linaria vulgaris – Linariță ( gura leului)

HABITAT:Comună de la câmpie până în zona montană inferioară pe marginea drumurilor, locuri cultivate, tufărișuri, tăieturi de pădure.

ECOLOGIE: Specia vegetează pe soluri ușoare nisipoase;U 2, T 3, R 3.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC:Eua.

BIOCHIMIE: Conține alcaloizi, flavonoide, flavonoglicozide, acizi organici, zaharuri, pectine, săruri minerale.

Foto.76.Linaria vulgaris

UTILIZĂRI: Plantă medicinală folosită în afecțiuni ale splinei și ficatului, ale intestinului gros, boli renale , hemoroizi, icter, viermi intestinali, , detoxifierea organismului, constipație.

Odontites rubra – Iarba dintelui

HABITAT: Plantă întâlnită la marginea drumurilor în ecosisteme deranjate, pajiști și câmpuri.

ECOLOGIE: U 3, T 3, R 0;

BIOFORMA: Th; ELEMENT GEOGRAFIC:Eua. Foto.77.Odontites rubra

UTILIZĂRI: Buruiană

Euphrasia rostkoviana – Silur

HABITAT:Comună în regiunea montană prinfânețe , poieni, tufărișuri, margini de pădure în regiunea montană

ECOLOGIE: Vegetează în locuri umede ; U 3, T 3, R 3.

BIOFORMA: Th ; ELEMENT GEOGRAFIC:Euc.

BIOCHIMIE:Conține substanțe amare, ulei, tanin, aucubină, săruri minerale.

Foto.78. Euphrasia rostkoviana

UTILIZĂRI: Părțile aeriene ale plantei sunt folosite în tratarea hepatitei,stimularea digestiei, afecțiuni gastrice.

FAMILIA: BRASSICACEAE

Armoracia rusticana – Hrean

HABITAT:Comună în toată țara, în locuri cultivate.

ECOLOGIE: U 3, T 3,5, R 0.

BIOFORMA: G( H)ELEMENT GEOGRAFIC: Adv.( Eua-Cont.).

Foto.79. Armoracia rusticana

BIOCHIMIE:  Hreanul conține vitamine C, A, B1, B2, saruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziu, glicozizi, sulfurati, acid clorhidric,carbonic, glutamine, aspargina, uleiuri volatile ,mirosul înțepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil , o substanță prezentă și în usturoi și ceapă ,care prin radere dă naștere unei substanțe numite mirosina, care dă proprietațile iritante ale plantei. Hreanul conține un ulei esențial bogat în compuși cu sulf cu miros dulce, cunoscuți drept glucozilinați. Acești compuși se găsesc doar în plantele care aparțin familiei muștarului. Ei pot irita pielea, provocând bășici și arsuri. Hreanul conține de 2 ori mai multă vitamina C decât lămâia, vitaminele din grupul B și minerale, printre care potasiu, calciu, fier și fosfor.

UTILIZĂRI: Hreanul pe lângă întrebuințarea în alimentație este un bun medicament, utilizat în tratamentul afecțiunilor renale, reumatismului, bronșitei, afecțiunilor dinților (parodontita), bolilor de inima, inflamațiilor articulare sinuzitei, paraziților intestinali. Hreanul are multe calități terapeutice, utilizat și la stimularea poftei de mâncare, tratarea gastritei și echilibrarea tranzitului intestinal. 

FAMILIA: SOLANACEAE

Atropa belladonna – Mătrăgună

HABITAT: Comună în toate regiunile de munte.

ECOLOGIE: Vegetează pe soluri umede, afânate , bogate în humus din păduri, tăieturi de pădure, tufărișuri; U 3,T 3,R 3.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Alt-Med-Euc

Foto.80.Atropa belladona

BIOCHIMIE: Conține alcaloizi,tropanici( hiosciamină, noratropină, scopolamină, atropină, atropamină, nicotinăbeladonină), flavone, cumarine, acid cofeic, glutamic, ciorogenic, aspartic, substanțe minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, mangan, zinc.

UTILIZĂRI: Sunt utilizate rizomul, rădăcinile și frunzele în astmul bronșic iar extern pentru tratarea fisurilor anale, fisuri mamelonare, ulcere varicoase, dureri nevralgice.

Solanum dulcamara – Lăsnicior

HABITAT: Frecventă de la câmpie până la munte.

ECOLOGIE: Vegetează pe malul apelor , prin zăvoaie, locuri mlăștinoase, tăieturi și margini de pădure; U 4,5, T 3, R 4.

BIOFORMA: Ch-N; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua (Med).

Foto.81. Solanum dulcamara

BIOCHIMIE: Conține solanină, acizii dulcamaric și dulcamareic, sapogeninesteroidice, vitamina C. UTILIZARI: Lăstarii tineri șunt utilizați în reumatism, gută, scrofuloză, antrax, afecțiuni ale vezicii urinare. Extern este folosită în tratarea psoriazisului, eczemelor cronice, furunculozei

FAMILIA: ALISMATACEAE

Alisma plantago- aquatica – Limbariță

HABITAT:Plantă comună.ECOLOGIE:Întâlnită la marginea apelor, îndeosebi în locuri mlăștinoase și șanțuri apătoase; U 6, T 0, R 0.

BIOFORMA: HH ; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ. BIOCHIMIE: Puțin cunoscută.

Foto.82. Alismaplantago- aquatica

UTILIZĂRI: Potrivit Flora URSS ( 1934, tradus 1968) un preparat din rădăcini uscate este folosit împotriva rabiei.

FAMILIA: POACEAE

Deschampsia caespitosa – Târsă

HABITAT:Plantă întâlnită până în zona alpină.

ECOLOGIE: Vegeteazăîn lunci umede , mlaștini, fânețe ;U 4, T 0, R 0.

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC:Cosm.

BIOCHIMIE: Conține proteine, celuloză substanțe minerale.

UTILIZĂRI: Bună furajeră.

Foto.83. Deschampsia caespitosa

Agrostis capillaris – Păiuș

HABITAT: Plantă întâlnită în zona de deal și de munte.

ECOLOGIE: Vegetează în fânețe mai uscățive; U 0, T 0, R 0.

BIOFORMA: H ( G) ; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ.

BIOCHIMIE: Conține proteine, celuloză, substanțe minerale.

UTILIZARI : Plantă furajeră.

Festuca rubra – Păiuș roșu

HABITAT:Întâlnit până în zona montană .

ECOLOGIE: Graminee principală în pajiștile de munte; U 3, T 0, R 0; BIOFORMA: H ; ELEMENT GEOGRAFIC:Circ.

BIOCHIMIE: Conține proteine, celuloză, substanțe minerale. Foto.84. Agrostis capillaris, Festuca rubra

UTILIZĂRI: Plantă bună furajeră.

Poa pratensis – Firuță de livezi

HABITAT:Plantă foarte comunăprin fânețe, pășuni până în regiunea subalpină.

ECOLOGIE:U 3, T 0, R 0;

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ. În prezent Cosm.

BIOCHIMIE: Conține proteine, celuloză substanțe minerale.

Foto.85.Poa pratensis

UTILIZĂRI: Excelentă plantă pentru pășunat, componentă a gazonului în parcuri.

Poa nemoralis – Firuță ( iarbă-deasă)

HABITAT:Foarte comună până în regiunea subalpinăîntâlnită prin păduri și pe stâncării.

ECOLOGIE: U 3, T 3, R 0;

Foto.86.Poa nemoralis

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Circ.

BIOCHIMIE: Conține proteine, celuloză substanțe minerale.

UTILIZĂRI: Plantă bună furajeră.

Poa annua – Hirușor

HABITAT:Plantă întâlnită de la câmpie până la munte.

ECOLOGIE: Crește pe marginea drumurilor și cărărilor;

U 3,5, T 0, R 0;

BIOFORMA:Th-TH ; ELEMENT GEOGRAFIC:Cosm.

BIOCHIMIE: Conține proteine, celuloză ,substanțe minerale.

UTILIZARI: Bună furajeră.

Foto.87. Poa annua

Dactylis glomerata – Golomăț

HABITAT:Frecvent în gegiunea de munte si de stepă.

ECOLOGIE: Vegeteazăîn locurile umbroase ;U 3, T 0, R 4;

BIOFORMA: H; ELEMENT GEOGRAFIC: Eua.

BIOCHIMIE: Conține proteine, celuloză substanțe minerale.

Foto.88. Dactylis glomerata

UTILIZĂRI: Cea mai importantă graminee perenă, foarte bună pentru nutreț, deoarece are o mare capacitate de producție și refacere după cosire sau pășunat, are grad înalt de consumabilitate și digestibilitate.

FAMILIA: TYPHACEAE

Typha latifolia – Papură

HABITAT:Comună la marginea apelor stătătoare și lin curgătoare

ECOLOGIE: U 6, T 3,5, R 0;

BIOFORMA: G ( HH); ELEMENT GEOGRAFIC: Circ.

BIOCHIMIE: Nu se cunoaște.

Foto.89.Typha latifolia

UTILIZĂRI: Utilizată pentru diferite împletituri.

FAMILIA: CYPERACEAE

Eleocharis palustris – Papură

HABITAT:Întâlnit în pajiști umede, șanțuri,mlaștini.

ECOLOGIE: U 5, T 0, R 4;

BIOFORMA: G( HH)ELEMENT GEOGRAFIC:Cosm.

BIOCHIMIE: Nu au fost studiate.

Foto 90. Eleocharis palustris UTILIZĂRI: Specie excelentă pentru stabilizarea solurilor în zonele umede.

FAMILIA: LILIACEAE

Scila bifolia – Viorea

HABITAT: Relativ frecventă în flora spontană .

ECOLOGIE: U 3,5, T 3, R 4. BIOFORMA: G; ELEMENT GEOGRAFIC:Eur. BIOCHIMIE: Conține o substanță toxică numită scilitoxină, un cardiotonic glicozid scilanină, mucilagii șisaponine, iar florile conțin uleiuri volatile.

Foto.91. Scila bifolia

UTILIZĂRI: Vioreaua este o plantă meliferă, decorativă, medicinală.

Allium victorialis – Ai de munte

HABITAT:Întâlnit în regiunea montană.

ECOLOGIE: Vegetează în locuri înerbate, stâncoase, turboase; U 3, T 2, R 2,5.

BIOFORMA: G; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur.( Mont)

BIOCHIMIE: Conține ulei volatil, vitamina C, substanțe organice și minerale.

UTILIZARI: Bulbul este utilizat în ateroscleroză, , are actiune bactericidă și bacteriostatică, mărește diureza și apetitul sexual, extern folosit în hemoragii.

FAMILIA: LILIACEAE

Colchicum autumnale – Brândușă de toamnă ( Ceapa – ciorii)

HABITAT: Plantă frecventă în zona colinară până în cea alpină.

ECOLOGIE: Vegetează pe soluri profunde, locuri așezate , umede; U 3,5, T 3, R 4;

BIOFORMA: G; ELEMENT GEOGRAFIC: Eur. ( Med.)

Foto.92. Colchicum autumnale

BIOCHIMIE: Semințele și bulbul conțin alcaloizi, derivați ai colchicinei.

UTILIZĂRI: Semințele și bulbul se recoltează și sunt folosite la prepararea unor produse farmaceutice utilizate în tratamentul gutei, al leucemiei și în general în bolile canceroase . Colchinina este un alcaloid cu toxicitate mare, se recomandă evitarea contactului direct al tegumentelor cu produsele medicinale brute, inclusiv florile.Are proprietăți purgativediuretice și expectorante .

CAP. IV. Valorificarea rezultatelor cercetării în procesul instructiv educativ al elevilor

4.1. Metode didactice utilizate în predarea biologiei

4.1.1. Clasificarea metodelor didactice

Ca profesor te întrebi adeseori care este sursa majoră ce are efecte semnificative în învățarea elevilor și studiind literatura de specialitate observi că există diverse teorii , unele susțin importanța curriculumului , altele climatul și politicile școlii , familia din care provine elevul, disponibilitatea elevului pentru învățare, profesorul care predă și metodele pe care acesta le folosește e.t.c. Însă cel care, cu adevărat , face o diferență în cum și cât învață elevul este profesorul care pune la un loc toți factorii enumerați mai sus , cel care conștientizează că prin menirea pe care o are influențează viețile oamenilor pentru totdeauna . Ca profesori trebuie să ne îmbunătățim permanent modul de predare, să ni-l schimbăm ori de câte ori este nevoie, să experimentăm și să folosim metode și strategii pe care alți profesori le-au considerat mai de succes decât altele. Această mare influență a profesorului poate fi optimizată prin folosirea în predare și evaluare a unor metode eficiente cu efecte pozitive puternice demonstrate asupra celor care învață.

Metodele didactice sunt instrumente foarte importante aflate la dispoziția profesorului și acest fapt justifică locul pe care îl ocupă metodologia didactică în conținutul tehnologiei didactice. Metodele de învățământ reprezintă căile folosite în școală de către profesor pentru ai îndruma elevii să descopere viața , natura, lumea, lucrurile. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile, capacitățile elevilor de a acționa, de a folosi rezultatele cunoașterii, formând caracterul și dezvoltând personalitatea elevului. Dacă principiile didactice reprezintă ideile călăuzitoare după care se conduc cadrele didactice in desfășurarea activității instructiv-educative, metodele de învățământ țin de latura executorie a acțiunii și se referă la activitatea ce se desfășoară în procesul de învățământ, reprezentând modalități concrete de lucru instrumente de organizare și desfășurare a activității în vederea obținerii rezultatelor propuse. Din practica pedagogică am observat că doar prin folosirea rațională a metodelor de învățământ și prin îmbinarea lor se pot obține rezultate mulțumitoare în procesul de predare-învățare.

În literatura didactică de specialitate clasificarea metodelor se face după diferite criterii cum ar fi :

Criteriul istoric;

Gradul de generalitate;

Organizarea instruirii;

Organizarea activității;

Funcția principală în instruire;

Gradul de aranjare al elevilor;

Strategiile didactice.

Voi prezenta câteva modele și variante de clasificare a metodelor didactice apărute în literatura de specialitate.

După Stanciu Stoian , metodele de învățământ clasice se clasifică în: – – Metode bazate pe acțiune : exercițiul , lucrările de laborator, munca cu manualul și cartea;

Metode iconice(la nivelul primului sistem de semnalizare): demonstrația, observația, excursia;

Metode simbolice( la nivelul celui de-al doilea sistem de semnalizare) : expunerea conversația

În funcție de scopul didactic urmărit într-o lecție distingem metode:

De predare a materialului nou;

De fixare a cunoștințelor;

De formare a priceperilor și deprinderilor: expunerea, conversația, demonstrația, munca cu manualul, observarea independentă, exercițiul.

De verificare și apreciere a rezultatelor școlare: verificarea orală, lucrări scrise, probe practice.

În lucrarea Pedagogie – 1979, autorii prezintă metodele de învățământ astfel:

Expunerea sistematică a cunoștințelor ;

Conversația;

Problematizarea;

Modelarea;

Demonstrația;

Experimentul;

Exercițiul;

Metoda activității pe grupe;

Instruirea programată.

Ioan Cerghit, 1980, realizează o clasificare amplă a metodelor de învățământ stabilind următoarele categorii:

Metode de comunicare orală:

a). Metode expozitive – povestirea , explicația, prelegerea, expunerea; b). Metode interogative – conversația; c). Metoda discuțiilor și dezbaterilor – consultarea , discuția, braistorming, dezbaterea, problematizarea; d). Metoda problematizării;

– Metode de comunicare bazate pe limbajul intern:

Reflecția personală;

Metode de comunicare scrisă: lectura , munca cu manualul;

Metode de explorare a realității:

a)Metode de explorare nemijlocită a realității : experimentul, observația;

b)Metode de explorare mijlocită a realității: metodele demonstrative, modelarea;

Metode bazate pe acțiune:

a)Bazate pe acțiune reală: exercițiul, studiul de caz, proiectul de cercetare, lucrările practice ;

b)De simulare : metoda jocurilor, dramatizarea, învățarea pe simulatoare;

Metode de raționalizare a predării învățării: algoritmizarea, activitatea cu fișele, instruirea programată, instruirea asistată de calculator.

Ioan Nicola 1992, identifică trei categorii de metode didactice:

Metode și procedee expozitiv – euristice: povestirea, explicația, prelegerea, conversația, problematizarea, descoperirea, demonstrația, modelarea, observarea independentă, munca cu manualul, experimentul, lucrul în grup, lucrările practice și aplicative.

Metode și procedee algoritmice: algoritmizarea, instruirea programată, exercițiul.

Metode și procedee evaluativ-stimulative: observarea și aprecierea verbală, chestionare orală, lucrările scrise, testele docimologice, verificarea prin lucrări practice, examenele, scările de apreciere, verificarea cu ajutorul mașinilor.

Miron Ionescu 2000, clasifică metodele didactice astfel:

Metode de transmitere și însușire a cunoștințelor:

Metode de comunicare orală: expunerea, povestirea, descrierea, explicația, informarea, prelegerea, conferința-dezbatere.

Metode de comunicare oral-conversativă: conversația, discuția, asaltul de idei, colocviul.

Metoda problematizării

Metode de comunicare scrisă: lectura, munca cu manualul.

Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: reflecția personală, introspecția.

Metode de cercetare a realității:

Metode de cercetare directă a realității : observația, experimentul, abordarea euristică ( în plan material), descoperirea ( în plan material), demonstrația , modelarea.

Metode de cercetare indirectă a realității: abordarea euristică ( în plan mental), descoperirea( în plan mental), demonstrația, modelarea.

Metode bazate pe acțiune practică:

Metode de acțiune reală: exercițiul, rezolvări de probleme, algoritmizarea, lucrări practice, studiul de caz, proiectul de cercetare.

Metode de acțiune simulată: jocuri didactice, jocuri de simulare.

Instruirea asistată de calculator

Toate aceste diferențe de clasificări pun în evidență caracterul dinamic al metodologiei didactice și progresul pe care aceasta la realizat în timp.

Disciplinele biologice nu dispun de metode proprii, clasice sau moderne, ci recurg la adaptarea metodelor de predare folosite și la alte discipline . Profesorul de biologie este acela care are libertatea să aleagă și să folosească din multitudinea metodelor de învățământ acele metode care sunt adecvate unei anumite situații didactice selectând aceste metode în funcție de mai multe criterii:

– obiectivul didactic al lecției respective;

– conținutul și specificul disciplinelor biologice;

– particularitățile de vârstă ale elevilor.

Măiestria cu care profesorul alege metodele folosite într-o anumită lecție la un moment dat tine de nivelul de pregătire al cadrului didactic , de experiența dobândită de acesta la catedră . Modernizarea metodelor didactice de la primele lor forme și anume de la comunicarea orală sub formă de narațiune până la metodele cu care se lucrează în didactica modernă ( problematizarea, modelarea, descoperirea, studiul de caz, instruirea asistată de calculator e.t.c.) constituie un proces care a contribuit și contribuie la creșterea actului educațional în biologie. Nu există lecții care necesită anumite metode , nu există metode mai bune sau mai puțin bune ci doar profesori care trebuie să aleagă cele mai bune și potrivite metode pentru a modela personalitatea elevului și a-l face capabil să se adapteze și să se integreze în mediul social cu condiția respectării individualității acestuia .

În practica pedagogică atât metodele tradiționale cât și cele moderne sunt folosite în aceiași măsură singura condiție ce se impune în alegerea unei metode sau a alteia este aceia de a realiza obiectivele didactice.

4.1.2. Descrierea unor metode didactice folosite în predarea biologiei. Aplicații

Voi prezenta în continuare câteva metode didactice folosite în biologie urmărind cu predilecție particularitățile specifice predării disciplinelor biologice , valorificarea informațiilor de floră și despre ecosisteme la orele de biologie și contribuția lor la realizarea obiectivelor.

4.1.2.1. Metode clasice folosite în predarea biologiei

Munca cu manualul și alte auxiliare

Manualele școlare de biologie sunt purtătoare ale valențelor formative prin conținutul lor metodic și didactic însă reprezintă o limită impusă de programa școlară din punct de vedere a conținutului informativ. Ele reprezintă totuși sursa principală , esențială de cunoștințe pentru elevi deoarece cuprind într-o formă sistematică și concentrată informațiile din domeniul științelor biologice. În contextul actual avem posibilitatea alegerii manualului de studiu datorită existenței manualelor alternative de aceia alegerea manualului trebuie să se facă cu multă responsabilitate. Munca cu manualul și alte auxiliare este o metodă bazată pe folosirea tehnicilor de studiere a unui text fiind utilizată de profesor pentru înțelegerea de către elevi a conținutului științific al textului. Această metodă stimulează și motivează , ajută elevii în învățarea tehnicilor de lucru cu textul. Munca cu manualul se introduce ca metodă treptat sub îndrumarea și supravegherea profesorului fiind o latură a studiului individual. Aceste tehnici de muncă intelectuală pe care elevii le pot folosi independent , dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea și operațiile ei și capacitatea de ascultare, stimulând capacitatea de concentrare asupra textului citit și priceperea de a selecta esențialul. Nu orice lecție se pretează a fi însușită din manual de aceea profesorul trebuie să folosească această metodă dor în lecțiile care au o redactare sistematică și accesibilă nivelului de vârstă și cunoștințelor elevului, instruind elevii cum să folosească și să studieze o carte, să le formeze priceperi și deprinderi de învățare.

În funcție de momentul când sunt utilizate se pot folosi trei categorii de strategii în lecturarea unui text științific:

Strategii utilizate înainte de lectură : când se precizează scopul și motivația , pentru lecturarea acestora. Pentru acesta se expun în biblioteca din laboratorul de biologie , tratate științifice, reviste de specialitate, atlase, manuale, ghiduri. Ori de câte ori profesorul intenționează să lectureze un text științific prezintă manualul și textul și indică și alte surse de informare, prezintă elevilor propriile cunoștințe despre manual sau textul de studiat pentru a le trezi elevilor curiozitatea . Profesorul trebuie să știe înainte de lecturare cea ce cunosc elevii despre tema propusă pentru ca informațiile din text să nu fie deja cunoscute de elevi și interesul acestora să fie scăzut , lectura fiind în acest caz ineficientă.

Strategii utilizate în timpul lecturii: utilizate pentru interpretarea corectă a conținutului. Profesorul precizează titlul, si analizează imaginile prezentate în manual, atlase, alte surse, elevii sunt solicitați să interpreteze aceste imagini răspunzând la un set de întrebări , se citește apoi textul și se extrag ideile principale explicându-se noțiunile noi elevii elaborând o schemă logică a conținutului studiat. Sunt determinați astfel să identifice concepte cheie, relații cauză-efect să găsească soluții la verse probleme.

Strategii utilizate după lecturare:au scopul de a verifica dacă elevii au înțeles și interpretat corect ceea ce au avut de studiat. Profesorul solicită elevilor să redea informațiile răspunzând la un set de întrebări , să argumenteze răspunsurile după ce aceștia au revăzut încă o dată conținutul și imaginile, completează astfel schema lecției. Elevii rezolvă la sfârșitul lecției o fișă de evaluare sau un set de exerciții aplicative ,prin aceasta profesorul verifică măsura în care și-a atins obiectivele propuse.

Această metodă considerată clasică se recomandă numai atunci când conținuturile care urmează a fi însușite pot fi înțelese de elevi după lecturare și poate fi desfășurată individual sau în grup.

Aplicație: Unul din conținuturile care permit folosirea acestei metode la clasa a V –a este lecția ,, Angiosperme dicotiledonate – Măceșul” unde poate fi aplicată astfel:

prezint elevilor sarcina de învățare și tema;

indic bibliografia , transmit informațiile minimale și indicațiile necesare privind modul de lucru;

ofer întregii clase spre studiu același text ;

explic scopul studierii temei respective;

descriu modul de lucru;

distribui elevilor fișe de activitate, crenguțe erborizate, fructe , atlase botanice;

elevii realizează sarcinile de lucru: citirea integrală , explicarea cuvintelor noi, delimitarea textului în fragmente logice , formularea de întrebări și răspunsuri, formularea ideilor principale, alcătuirea rezumatului, importanța temei studiate și aplicarea noilor cunoștințe în situații practice;

lucrul pe text: elevii grupați câte doi sau individual vor realiza sarcinile primite. Se realizează schema lecției împreună cu profesorul , toată această perioadă urmăresc îndeaproape activitatea elevilor dau explicații suplimentare atunci când este nevoie .

.

Fișă de activitate

Angiosperme dicotiledonate – Măceșul

Materiale necesare: manualul, atlasul de botanică, crenguțe de măceș erborizate, planșă, fructe de măceș, dicționar de termeni biologici.

Mod de lucru:

citiți cu atenție textul din manual – pag….;

găsiți termenii necunoscuți;

formulați o serie de întrebări referitoare la noile informații;

expuneți ceea ce credeți mai important din ceea ce ați citit (rezumatul);

observați în atlas măceșul;

comparați imaginile cu materialul erborizat și planșa;

recunoașteți imaginile din fișă și completați legenda;

prezentați importanța practică a temei studiate;

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

În încheierea activității fac aprecieri, comentarii privind modul în care s-a desfășurat activitatea.

Pentru texte mai mari împart textul în părți logice, organizez colectivul pe grupe , distribui părțile textului fiecărui grup si echipele lucrează pe fragmentele de text distribuite. La final fiecare grup informează pe celelalte ce a citit . Prefer lucrul pe grupe deoarece favorizează colaborarea.

Lucrările de laborator

Metodă de învățare specifică disciplinelor biologice ce constă în experimente efectuate de elevi în laboratorul de biologie . Metoda este bazată pe acțiunea practică a elevilor, metoda presupune colaborare și activitate comună din partea lor pentru rezolvarea unor sarcini ce implică activități de provocare, reconstituire și modificare a unor procese și fenomene specifice lumii vii, în scopul studierii lor.

Această metodă poate fi folosită pentru realizarea mai multor scopuri:

– fixarea și consolidarea unor cunoștințe însușite anterior de elevi;

– însușirea unor cunoștințe noi pe baza propriilor observații;

– formarea priceperilor și deprinderilor de mânuire a unor instrumente și aparate specifice laboratorului.

Specificitatea acestei metode constă în faptul că elevii participă efectiv la organizarea și desfășurarea lucrărilor de laborator, fiind puși în situația de a utiliza aparate, instrumente, substanțe, de a experimenta , observând și interpretând independent procesele și fenomenele pe care le produc. Pe timpul experimentului profesorul urmărește fiecare elev si intervine atunci când este nevoie.

Lucrările de laborator pot fi:

În funcție de scopul urmărit: lucrări de observare, lucrări de cercetare, lucrări de măsurare și aplicare a cunoștințelor dobândite, lucrări de verificare și evaluare;

După modul de desfășurare și organizare: lucrări de laborator frontale, desfășurate pe grupe, desfășurate individual.

O lucrare de laborator se desfășoară respectând următoarele etape:

Organizarea elevilor în grupe;

Împărțirea sarcinilor pe membrii grupului;

Documentarea asupra temei și aspectelor de interes prin cercetarea diferitelor surse;

Emiterea unor ipoteze asupra rezultatelor probabile;

Efectuarea lucrării;

Consemnarea rezultatelor;

Interpretarea rezultatelor;

Aprecierea și evaluarea rezultatelor.

Trebuie avut în vedere respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă.

Aplicație: Unul din conținuturile la care poate fi folosită această metodă la botanică clasa a V-a este și lecția ,, Influența factorilor de mediu asupra vieții plantelor”menționez că elevii au deja cunoștințe referitoare la anatomia, structura și funcțiile unei plante și idea unei independențe structurale și funcționale în cadrul unui organism vegetal.

La această temă lucrarea de laborator se desfășoară după următoarele etape:

Analizarea temei și a sarcinilor de lucru;

Organizarea elevilor pe grupe, voi împărți elevii în grupe de câte doi , fiecare având roluri diferite : unul va fi desemnat pilot iar celălalt navigator . ,,Navigatorul” îi spune ,,pilotului” ce să facă și de ce .

Documentarea asupra temei și aspectelor de interes prin cercetarea diferitelor surse;

Emiterea unor ipoteze asupra rezultatelor probabile ( Planta este un organism viu a cărei creștere și dezvoltare este influențată de factorii de mediu);

Efectuarea lucrării de laborator conform fișei de activitate.

Fișă de activitate

Influența factorilor de mediu asupra vieții plantelor

Materiale necesare: plante de fasole crescute în ghiveci, plante scoase din pământ cu rădăcină, vas cu apă cuburi de gheață

Mod de lucru:

Grupați-vă câte 2 , stabiliți rolul pe care îl are fiecare, ,,Navigatorul” citește cerințele din fișă și-i spune ,,Pilotului” ce să facă și de ce consemnând în fișa răspunsurile, Pilotul” execută.

Realizați experimentele de mai jos:

Cantitatea de apă

Plantele absorb apă chiar dacă în sol există cantități mici. Absorbția se intensifică odată cu creșterea cantității de apă din sol până ajunge la proporții de 75-80%. Puneți multă apă într-un ghiveci,țineți o plantă în ghiveci fără apă, iar alta udați-o normal. Ce se întâmplă?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––2.Temperatura

Așezați o plantă cu rădăcina într-un vas cu apă ce conține cuburi de gheață . Ce observați după un timp?De ce s-a ofilit planta?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––3. Lumina

Luați o plantă în ghiveci și așezați-o la întuneric tri zile. Ce observați?

4.Aerul

Puneți apă multă în ghiveciul unei plante. Toate spațiile dintre particulele solului vor fi pline cu apă . Du pă un timp planta se va ofili. Ce îi lipsește?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

După efectuarea lucrărilor practice, elevii consemnează rezultatele, interpretează datele, formulează concluzii. Profesorul apreciază activitatea și evaluează răspunsurile.

Exercițiul

Alături de celelalte metode , destul de variate , care contribuie la realizarea obiectivelor studierii biologiei se află și exercițiul.

Exercițiul este o metodă bazată pe acțiune și constă în executarea repetată, conștientă și sistematică a unor acțiuni , operații , procedee, în scopul transformării lor în deprinderi. Nu există lecție în care să nu se aplice această metodă. Utilizarea pe scară largă a acestei metode a dus la clasificarea exercițiilor în mai multe categorii:

exerciții de recunoaștere a unor noțiuni;

exerciții aplicative a unor algoritmi de lucru;

exerciții motrice de formare a deprinderilor de muncă cu tehnicile și aparatura specifică disciplinelor biologice ;

exerciții care permit însușirea unor noțiuni noi;

exerciții creative.

Atunci când folosim un exercițiu în scopul rezolvării unei probleme de biologie trebuie să respectăm următoarele etape:

analiza problemei;

rezolvarea propriu-zisă a problemei;

verificarea soluției sau soluțiilor obținute;

Etapele enumerate se pot modifica în funcție de natura problemei. Pot exista situații în care problema poate fi rezolvată pe mai multe căi , profesorul analizează toate aceste căi , le alege pe cele mai importante, și poate propune rezolvarea pe grupe , comparând rezultatele, avantajele și dezavantajele fiecărei metode , fiind evidențiată obligatoriu cea mai bună soluție. Prin folosirea acestei metode elevii sunt activi aceasta contribuind la dezvoltarea operațiilor intelectuale , la consolidarea cunoștințelor despre natură, asigurând formarea și dezvoltarea deprinderilor de observare sistematică, deprinderi de efectuare a unor lucrări, stimulează dezvoltarea abilităților și aptitudinilor creatoare. Metoda oferă posibilități multiple de prelucrare participativă și constructivă a cunoștințelor, de formare și dezvoltare a unor operații și activități intelectuale și practice , precum și posibilitatea tratării diferențiate a elevilor. Exercițiile efectuate în cadrul lecțiilor oferă posibilitatea evaluării rapide a pregătirii elevilor .

Aplicație:

Metoda exercițiului se aplică la toate tipurile de lecții, în orice moment al acesteia considerat de profesor a fi cel mai indicat. Aplicarea metodei necesită respectarea următoarelor cerințe:

înțelegerea de către elevi a elementelor teoretice pe care se bazează activitatea executată de ei;

claritatea scopului și a conținutului exercițiului;

efectuarea acțiunilor într-o anumită ordine în funcție de dificultatea și complexitatea lor;

aplicarea diferențiată a exercițiilor în funcție de nivelul de dezvoltare al fiecărui elev;

varietatea exercițiilor pentru menținerea interesului de a învăța și dezvoltarea motivației intrinseci;

continuitatea și durata potrivită a exercițiilor , pentru a evita oboseala;

creșterea treptată a gradului de independență a elevilor în executarea operațiilor, în formarea deprinderilor practice specifice domeniului;

cunoașterea de către executant a rezultatelor fiecărui exercițiu, analiza greșelilor.

În lecția Varza și plantele înrudite se poate folosi exercițiul în realizarea etapei de evaluare a performanțelor, folosind Fișa de evaluare:

Fișă de evaluare

Alege răspunsurile corecte prin încercuirea literei corespunzătoare:

1.Varza este o plantă:

a) anuală

b) bienală

c) perenă

2.. Varza este o plantă din familia

a) Leguminosae

b) Rosaceae

c) Cruciferae

3. Elementele florale la varză sunt în număr de:

a) 4

b) 5

c) 6

3. Căpățâna de conopidă este:

a) un mugure

b) o floare

c) o inflorescență

d) o tulpină

II. Completați spații le punctate:

La varză polenizarea este făcută de ………………… . Fructul de varză este un fruct …………………. și se numește………………………. .

II. Asociați plantele enumerate pe coloana A cu organul folosit din coloana B notând litera corespunzătoare pe spațiul punctat din fața cuvântului:

A B

. ………gulie a) inflorescență

……….varză b) tulpină

……….conopidă c)sămânță

……….ridiche d) mugure

………rapiță e) rădăcină îngroșată

Excursia

Pornind de la necesitatea legării dinte teorie și practică, îmbinării activității independente cu activitățile organizate pe grupuri de elevi, in predarea științelor biologice , excursia reprezintă nu numai un mijloc de învățare pe cât de atractiv pe atât de eficient ci și un mijloc de a cunoaște elevii în afara clasei , putând să le corectăm ținuta, atitudinea față de natură. Reprezintă o formă auxiliară de organizare a procesului de învățământ în studiul biologiei care oferă elevilor posibilitatea de a intra în contact cu realitatea în afara sălilor de clasă. În cadrul unor astfel de activități , elevii realizează lucrări practice în care aplică cunoștințele și abilitățile specifice disciplinelor biologice.

Excursiile didactice pot avea rol introductiv când sunt organizate la începutul anului școlar sau a unui capitol( spre exemplu la clasa a VIII- a pentru cunoașterea ecosistemelor locale sau la clasa a V-a pentru cunoașterea florei dintr-o anumită zonă ,pentru a recolta diferite tipuri de rădăcini, tulpini , frunze, fie concomitent cu predarea la clasă ( cunoașterea leguminoaselor din împrejurimi, din flora spontană) sau în lecțiile de recapitulare sau evaluare. Indiferent de tipul excursiei și de momentul în care se realizează aceasta presupune obligatoriu parcurgerea următoarelor etape:

pregătirea excursiei;

desfășurarea;

valorificarea.

Aplicație: În lecția Studiul unui ecosistem terestru de la clasa a VIII –a voi organiza colectivul de elevi in 4 grupe care vor avea și responsabilități diferite. Prezint obiectivele excursiei pentru ca elevii să știe de la început ce urmărim, și informez elevii că trebuie să fie echipați pentru a merge pe teren( adidași, trening, pelerină de ploaie , sandviciuri și apă).

G1. Are ca sarcină stabilirea cu ajutorul meu a traseului și descrierea condițiilor de mediu. Fiind din zonă , iar în mediul rural elevii sunt mult mai apropiați de natură, ei cunosc foarte bine zonele învecinate.

Materiale: caiet de însemnări;

Activități: realizarea unei hărți a traseului, însemnări;

G2. Are ca sarcină descrierea ecosistemului de pădure.

Materiale: mapă de teren, termometru, anemometru , higrometru e.t.c.

Activități: măsurarea unor valori ale factorilor abiotici( temperatură, umiditatea aerului, viteza vântului etc.) și consemnarea lor într-un tabel.

G3. Are ca sarcină studiul plantelor din ecosistem.

Materiale: caiet de notițe,deplantator, lupă, pungi de plastic, determinator de plante.

Activități: colectarea de material biologic( plante pentru ierbar) vor învăța să aprecieze înălțime unui arbore , identificarea speciilor de plante, vor delimita suprafețe de probă determinând densitatea plantelor și alte caracteristici.

G4. Are ca sarcină studiul faunei din ecosistem.

Materiale: caiet de notițe, lupă, borcane cu lichid conservant, fileu entomologic e.t.c.

Activități. vor face observații, vor determina materialul biologic colectat.

La sfârșitul excursiei vor completa o fișă de observații și concluzii, excursia fiind urmată și de alte activități care se vor face la clasă( erborizarea plantelor colectate, conservarea materialelor ).

Fișă de observații și concluzii

Reușita excursiei, depinde în primul rând, de priceperea noastră de a o organiza și de pregătirea teoretică a elevilor. Prin astfel de activități avem posibilitatea să cultivăm elevilor noștri dragoste față de natură și frumos,să promovăm educația ecologică.

Foto .93. Excursie Parcul Natural Putna – Vrancea

Foto. 94. Cheile Tișiței

Conversația

Este una dintre cele mai folosite metode folosite în biologie și nu numai. Conversației ca metodă i s-au descris mai multe variante dar cea mai des utilizată este conversația euristică. Conversația este importantă prin faptul că ajută la formarea limbajului de specialitate, un instrument prețios pentru dezvoltarea raționamentului, gândirii elevului. Stăpânirea limbajului se reflectă în rezolvarea problemelor și înțelegerea textelor și documentelor de specialitate, nestăpânirea lui provoacă inhibiție, o comunicare defectuoasă, având efecte și în plan afectiv. Această metodă constă într-un sistem de întrebări adresate elevilor care reproduc, comentează, și repetă cunoștințe însușite anterior.

Pentru ca această metodă să fie eficientă întrebările formulate trebuie să respecte anumite exigențe:

să fie corecte din punct de vedere științific , gramatical, și logic,

să fie precise;

să fie concise;

să nu conțină și să nu sugereze răspunsul;

să nu ceară răspunsuri monosilabice;

să nu fie încuietoare;

să stimuleze gândirea obligând elevii să motiveze răspunsurile; De ce?

să aibă o succesiune logică.

să incite interesul și curiozitatea elevilor determinându-i astfel să se implice activ.

Totodată și răspunsurile elevilor trebuie să satisfacă anumite cerințe:

să fie în concordanță deplină cu întrebările;

să fie precise;

să se întemeieze pe înțelegerea cunoștințelor;

să fie exprimate într-o formă verbală personală.

Aplicație : Conversația cu rol de fixare , consolidare și sistematizare a cunoștințelor elevilor

La tema : Gimnosperme – Molidul și plantele înrudite , voi formula următoarele întrebări:

Ce sunt gimnospermele?

Ce fel de rădăcină au arborii?

Ce fel de frunze are molidul?

Prin ce seamănă molidul cu bradul?

Prin ce se deosebesc?

Cum se numesc florile acestor plante?

Descrieți alcătuirea conurilor bărbătești și femeiești.

De ce sunt aceste plante importante pentru om?

Conversația este o formă a comunicării pedagogice , ea se îmbină deseori cu alte metode ca: explicația, demonstrația, modelarea, observația , experimentul sau problematizarea.

4.1.2.2. Metode activ-participative folosite în predarea biologiei

Activizarea elevilor este o cerință a învățământului actual și reprezintă o abordare a predării învățării care presupune înlocuirea prelegerilor cu un stil de învățare activ , integrarea programelor de învățare ce țin cont de ritmul propriu al elevului cu situațiile de cooperare în grup. Caracteristicile fundamentale ale învățării centrate pe elev , promovează ideea că elevilor trebuie să li se ofere un control asupra învățării prin aceea că ei își asumă responsabilitatea cu privire la ceea ce învață, modul în care învață și de ce, momentul când învață. La disciplinele biologice, mediul învățării centrate pe elev se concentrează asupra nevoilor elevului și nu asupra transmiterii unor cunoștințe.

Primul pas către învățarea centrată pe elev a fost trecerea de la predare la învățare, astfel s-a făcut o schimbare trecând de la accentul pus asupra profesorului, cel care oferă cunoștințe, la cel pus pe elev, persoana care dobândește cunoștințe și abilități , elevul devenind persoana care cercetează activ în procesul de învățare.

Al doilea pas a însemnat un alt răspuns la întrebările ,, când”, ,,unde”, ,, ce ”, ,, cum”și ,, de ce” referitoare la procesul de învățare. Toate acestea nu înseamnă că pentru elev procesul de învățare este total eliberat de influențe exterioare. Poziția profesorului s-a schimbat el nu mai este în centrul procesului ci acționează ca un îndrumător.

Învățarea centrată pe elev la disciplina biologie implică numeroase avantaje:

crește motivația elevilor, pentru că aceștia sunt conștienți că pot influenta procesul de învățare;

eficacitate în procesul învățării și al aplicării celor învățate,

o memorare mai bună, deoarece a stăpâni materia înseamnă a o înțelege și dacă o înțeleg si-o amintesc mai ușor;

posibilitate mai mare de includere .

În predarea în vederea învățării active trebuie avute în vedere următoarele: cadrul didactic și elevii trebuie să fie conștienți că stilurile de învățare diferă de la un individ la altul ( pentru aceasta se aplică elevilor un chestionar simplu pentru a identifica stilul de învățare a fiecărui elev), profesorul trebuie să stabilească măsura în care metodele active sunt eficiente pentru stilul de învățare a fiecărui elev, profesorul trebuie să ofere elevilor o explicație detaliată a strategiilor de învățare diferențiată și să prezinte o statistică privind eficiența metodelor de predare , din care să reiasă superioritatea eficienței metodelor de învățare activă. Profesorii dispun de o gamă variată de metode de predare-învățare care pot fi folosite în învățarea centrată pe elev iar în predarea biologiei pot fi folosite metode ca: predarea prin întrebări,sinectica,comunicarea rotativă, puncte cheie, hotărâri –hotărâri, controversa, învățarea individuală, competența de a judeca, comparație si contrast, observația independentă, învățarea eTAPprin descoperire, modelarea, experimentul, studiul de caz, jocul didactic, învățarea prin simulatoare didactice, jocul de rol, proiectele, brainstorming-ul e.t.c.

Predarea prin întrebări

Această metodă preferă abordarea subiectului prin formularea de întrebări care conduc spre ceea ce se predă, este utilizată atunci când elevii pot sintetiza cunoștințele temei propuse de profesor, redându-le într-o formă proprie. Într-o astfel de activitate li se dau elevilor diferite materiale pentru a-i ajuta să răspundă la întrebări fiind foarte important modul în care se realizează o astfel de activitate. Este una dintre metodele care necesită o forte scurtă pregătire și puține resurse.

Etapele aplicării metodei:

organizarea colectivului de elevi:elevii se organizează pe grupe eterogene de el mult 4-5 elevi;

prezentarea sarcinilor de lucru: elevii vor primi tema, vor lectura textul primit după care vor expune tema ghidați de întrebările profesorului ( care pot fi adresate oral sau pot fi trecute în fișa de activitate).

activitatea grupurilor: elevii vor lucra în perechi sau în grupuri mici și bazându-se și pe cunoștințele anterioare vor realiza sarcinile primite. Fiecare grup va avea un scrib care consemnează răspunsurile, un ceasornic care cronometrează timpul și un lider care va prezenta rezultatul și apreciază răspunsurile colegilor de grup în mod obiectiv. Tot acest timp profesorul urmărește activitatea elevilor , dă indicațiile necesare atunci când este nevoie , completează răspunsurile incomplete date de elevi. Se vor realiza scheme logice care vor fi prezentate de liderii grupurilor întregii clase.

evaluarea: urmărește ca răspunsurile date de elevi să fie clare, conținutul schemei să fie expus științific iar elevii să demonstreze prin răspunsurile date și folosirea cunoștințelor asimilate anterior. Este permis elevilor să discute orice contradicție până ajung la un răspuns comun. Atunci când aceștia au ajuns la un răspuns comun , acesta se completează cu aspectele care au fost omise și sunt completate greșelile dacă acestea există.

Această metodă stimulează interesul și gândirea iar munca profesorului se reduce la jumătate dacă elevii au putut să rezolve 50% din cerințe.

Aplicație :La clasa a V-a la tema ,, Influența factorilor de mediu asupra fotosintezei” pentru a stimula interesul elevilor pentru această temă pot fi adresate următoarele întrebări:

Ce este mediul de viață? Gândiți-vă la mai multe răspunsuri.

Care sunt factorii de mediu care ajută planta să crească?

Ce se întâmplă dacă o plantă nu are apă?

Ce se întâmplă dacă nu are căldură?

De ce în zona de munte nu întâlnim aceleși plante ca în zona de șes?

Elevii lucrează pe perechi sau în grupuri mici . Pentru a răspunde la întrebări vor apela la cunoștințele lor anterioare și la experiența de viață. Se pot adresa aceleași întrbări la toată clasa sau se pot pune întrebări diferite în cadrul aceleiași teme. Aceste discuții stimulează curiozitatea elevilor , pot să dureze doar câteva minute până la cel mult 20 de minute , uneori chear mai mult. Elevul desemnat ca scrib va copnsemna răspunsurile. Profesorul urmărește activitatea elevilor, verifică răspunsurile pentru a vedea dacă elevii au înțeles sarcina, luând în considerare astfel și calitatea muncii. După ce elevii rezolvă sarcina liderul fiecărei echipe prezintă o idee, iar ceilalți își exprimă părerea. Se permite orice contradicție de idei până când ajung la un răspuns comun.

Sinectica

Metoda se mai numește și metoda analogiilor sau metoda asociațiilor de idei, are ca scop stimularea creativității elevilor pentru formularea de idei și ipoteze, folosind raționamentul prin analogie. Folosind această metodă elevii sunt eliberați de constângeri și li se îngăduie să-si exprime liber opiniile față de problema pe care trebuie să o abordeze dintr-o perspectivă cu totul nouă.Metoda incită la dezvoltarea unor idei originale și inedite, se mizează pe capacitatea minții umane de a face legături între elemente aparent irelevante, se încurajează atitudinea creativă.

Sinectica urmărește: să elibereze gândirea de șabloane, să inducă implicare, detașare, empatie, jocul cu ideile , folosirea irelevanței, să dea frâu liber exprimării impulsurilor imaginative, să stimuleze vederile nonconformiste și neconvenționale, să întărească încrederea în forțele proprii, elevii sunt încurajați să-și asume riscul de a gândi altfel. În literatura de specialitate au fostdescrise mai multe tipuri de sinectică:

Sinectica bazată pe analogia directă, care presupune rezolvarea unei situații problemă cu ajutorul unor date, fapte, situații, sisteme, domenii cunoscute;

Sinectica bazată pe analogia simbolică, bazată pe descrierea schematică a elementelor problemei și care presupune utilizarea unor elemente – simbol;

Sinectica bazată pe analogia personală, care presupune identificarea fiecărui elev cu o persoană sau cu un fenomen, cu un sistem real sau imaginar;

Sinectica bazată pe analogia fantezistă,folosită mai des în domeniile artistice.

Etapele aplicării metodei:

enunțarea problemei;

familiarizarea elevilor cu elementele cunoscute ale problemei;

căutarea deliberată a irelevanței aparente, ceea ce poate genera conexiuni surprinzătoare, neobișnuite;

potrivirea materialului irelevant descoperit cu problema discutată ;

inventarierea căilor posibile de relaționare dintre ideile aparent irelevante și elementele date ale problemei, prin producerea de idei noi.

Aplicație: La clasa a VII-a la anatomia și fiziologia omului, la lacțiile despre igienă și afecțiuni ale diferitelor sisteme, se poate aplica sinectica bazată pe analogia directă,în felul următor:

Se construiește grupul sinectic, format din 5-6 elevi , care va avea un lider și un secretar. Elevii trebuie șă cunoască domeniul din care face parte problema, să lucreze bine în echipă, să aibă capacitate de toleranță față de ideile celorlalți.

Prezentarea problemei, care poate fi expusă de către profesor sau poate fi alesă de elevi. Elevilor li se cere să se imagineze în situația de a fi pacient abia internat la un medic , iar elevii trebuie să-și imagineze ce ar dori medicul să afle de la pacient, sau ce ar vrea să afle bolnavul de la medic în legătură cu boala sa .

Itinerariul sinectic, această etapă presupune îndepărtatea intenționată de esența problemei pentru a înlătura ideile preconcepute care pot influiența procesul de creație. Prin analogii se propun soluții, prin empatie se produce un transfer de identitate de la problemă la individ.

Elaborarea modelului de soluționare a problemei, elevii emitdiverse propuneri de soluționare a problemei, care mai târziu vor fi transformate în termeni conformi cu realitatea.

Experimentarea și aplicarea modelului , prin evaluare se urmăresc următorii indicatori: idei emise, erarhizarea soluțiilor propuse, experimentarea și aplicarea modelului rezolutiv.

Comunicarea rotativă

Metodă ce se bazează pe comunicarea orală sau scrisă la nivel de grup de elevi și în activitatea frontală. Folosită cu precădere în clasele gimnaziale, este eficientă în cadrul grupurilor mici, dacă experiențele elevilor sunt o resursă folositoare.

Etapele aplicării metodei:

Organizarea colectivului de elevi, grupuri de cel mult 4 memebri cu mesele așezate în cerc. Elevii ocupă locurile stabilite de profesor. După ce s-au organizat la comanda profesorului ,, Deplasati-vă! Rotiți-vă! Lucrați în perechi!” trec în centru pentru a-si expune părerea cu privire la concluziile celorlalți.

Prezentarea sarcinii, aceasta poate fi prezentată oral sau poate fi trecută în fișa de activitate.

Activitatea pe grupuri, se discută sarcinile primite, se trage concluzia.

Traseul mesajelor, grupurile transmit concluziile pe care le-au formulat, de la un grup la altul în sensul acelor de ceasornic.Profesorul urmărește activitatea elevilor, dă explicațiile necesare.

Discuție în grup, se discută pe marginea temei, sunt completate răspunsurile dacă este cazul, se formulează concluziile finale.

Activitate frontală , fiecare grupă, desemnează un lidercare are sarcina de a prezenta concluziile. Concluziile formulate sunt notate în organizatorul grafic.

Evaluarea, profesorul evaluează activitatea elevilor și conținutiul mesajului.

Aplicație: La tema ,, Protecția plantelor în România”

Parcurgând etapele descrise mai sus , elevii împărtășesc din experiența proprie despre modul în care sunt angajați sau nu în activități de protecție a plantelor sau a mediului în general. Fiecare elev beneficiază de un minut pentru a descrie experiența proprie în legătură cu tema dată și pentru ași exprima punctul de vedere, ceilalți ascultă. Elevii au voie să se abțină , dacă vor. Se vor puncta experiențele folositoare se va solicita exprimarea unor puncte de vedere, dezvoltând astfel sentimentul de siguranță în participere.

Puncte- cheie

Această metodă face parte din categoria metodelor care necesită resurse cum ar fi fotocopii sau seturi de cartonașe care se distribuie elevilor . Este o metodă activă care antrenează elevii în găsirea răspunsurilor lucrând pe un text științific. Succesul acestei metode constă în modul în care profesorul concepe sarcinile de lucru pentru elevi. Pentru aceasta trebuie să respecte următoarele cerințe: sarcina de lucru să fie clară și exprimată în scris, să se stabilescă de la început rolul elevilor în grup, să se cunoască limita de timp, sarcinile de lucru să fie diferențiate după gradul de dificultate.

Etapele aplicării metodei:

Elevii aranjați în grupuri primesc un fragment necunoscut sau alte resurse.Va trebui ca aceștia să citească textul individual preț de câteva minute.

Grupul va indica 5-6 puncte cheie ale textului, este de preferat ca punctele – cheie să fie în număr egal cu numărul grupelor .

Profesorul cere fiecărui grup să numească un punct cheie( altul decât cel precizat până atunci de celelalte grupuri) elevii aprobă sau nu punctul-cheie , iar dacă a fost acceptat este scris pe tablă. Se pot sublinia secțiunile importante din text.

Această metodă poate fi aplicată în mai multe variante:

,, Punctele – cheie pot fi transformate în ,, Cum funcționează?”

Elevii primesc un text necunoscut, o diagramă florală e.t.c., și li se cere să studieze materialul , să alcătuiască o scurtă explicație a felului în care funcționează sau a modului în care poate fi folosit. Acest rezumat trebuie să cuprindă 5 puncte cheie, fiecare grup precizând câte un punct-cheie care va fi scris pe tablă, profesorul poate cere elevilor să răspundă la diverse întrebări pentru a –i determina să explice materialul.

,, Întrebări pe baza textului”poate fi aplicată pentru studiul unei plante .

Elevii vor fi aranjați în grupuri mici sau în perechi, vor primi un fragment de text necunoscut și li se va cere:

Să formuleze întrebări la care să poată răspunde( sau speră săpoată răspunde) pe baza textului: ,,Ce fel de plantă este cartoful? Ce tip de rădăcină are? Cum este tulpina și de câte feluri? Care sunt elementele componente ale florii? Cum se înmulțește planta? Ce importanță are planta? …..

Să citească textul , să sublinieze punctele – cheie.

Să discute pe baza punctelor- cheie și să cadă de acord asupra răspunsurilor la întrebările formulate mai sus.

,,Transformare”

Elevii vor primi un text într-un anumit format și li se va cere să-l prezinte într-o altă formă. De exemplu : un pliant cu informații din domeniul protecției mediului poate fi transformat într-un articol de ziar, sau intr-un set de instrucțiuni e.t.c.

,, Explicațiile elevilor”

O cerință inspirată ar fi ,, Găsiți asemănările și deosebirile întere ciupecile inferioare și cele superioare”

Grupați câte doi elevii vor primi două texte , unul cu descrierea ciupercilor inferioare altul cu descrierea ciupercilor superioare, care nu le-au fost explicate anterior. Vor citi cu atenție textul 5 minute . Fiecare elev va explica celuilalt tema lui, răspunzând și la eventualele întrebări, până ambii înțeleg subiectul. Perechea va lucra apoi la o sarcină care-i implică pe amândoi în tratarea ambelor teme ,, Importanța ciupercilor”

,, Titluri”

Elevii vor primi un matertial fără titlu sau subtitlu despre alcătuirea unui organ al unei plante, dar cu spațiu liber cuvenit acestora . Vor citi materialul și vor decide supra unui titlu care să rezume sub forma unei afirmații cea ce urmează în secțiunea sau textul respectiv rezultând titluri de genul ,, Rădăcina organ vegetativ, Floarea organ de înmulțire”e.t.c.

Se pot adapta materiale cărora li se șterge titlul și li se cere erlevilor să găsească titlul pentru fiecare paragraf sau se poate realiza și invers li se dau titluriși se cere să se documenteze și să scrie câteva rânduri despre el.

Controversa

Face parte din categoria metodelor ce necesită o pregătire puțin mai largă. Este o metodă de învățare cooperantăcare se aplică în cadrul unei teme asupra căreia există două sau mai multe puncte de vedere contradictorii.Metoda are următoarele avantaje: stimulează învățarea prin cooperare , permite implicarea în emiterea de idei , stimulează încrederea în forțele proprii , dezvoltă spiritul de echipă.

Aplicație: La tema ,, Flagelate- euglena verde” de la clasa a V-a aplicarea metodei constă în aprofundarea temei Euglena verde plantă sau animal? Prin dezbaterea aspectelor care permit abordări contradictorii. Elevii vor fi organizați în grupuri eterogene , vor primi miniplanșe, probe de apă de baltă, microscoape , atlase.

Etape:

Stabilirea temei pusă în discuție – euglena verde plantă sau animal,

Strângerea informațiilor ( documentarea);

Identificarea argumentelor- diagnosticarea;

Găsirea soluțiilor care să conducă la rezolvare.

Elevii organizați în grupuri eterogene vor primi bilețele pe care sunt scrise următoarele teme:

Euglena verde – mediu de viață, formă, mărime;

Euglena verde – alcătuire;

Euglena verde – locomoție, sensibilitate, respirație;

Euglena verde- mod de hrănire , înmulțire.

Câte un elev din fiecare grupă va extrage un bilețel . Grupa va avea de studiat tema trecută în bilețel și realizează sarcinile de lucru cerute în fise . Elevii cooperează pentru a găsi răspunsurile , fiecare elev răspunde individual la intrebări , având la dispoziție până la 5 minute , apoi se formează perechi, partenerii își citesc răspunsurile și convin asupra unui răspuns care să cuprindă ideile ambilor , răspunsurile sunt prezentate întregului grup apoi liderul le prezintă întregii clase.

Aprofundarea temei Euglena verde – plantă sau animal? se realizează prin dezbaterea aspectelor implicate care permit abordări contradictorii . Profesorul adresează o intrebare elevilor prin care solicită un răspuns pozitiv și altul negativ care pot fi susținute de argumente.

Elevii grupați în perechi identifică o listă cu argumente care susținun răspunsul afirmativ , apoi una cu cele care susțin argumente negative, vor da citire argumentelor pro și contra . Elevii se vor împărți în ulterior în două echipe ce se vor afla în contradicție , se dezbate problema pusă în discuție, susținând pe rând pozitia cu argumente și contraargumente. Membrii unei echipe prezintă argumentele care susțin că euglena verde este un animal și le aranjează în forma unui raționament care să ducă la o concluzie. Cealaltă grupă va proceda la fel, aducând argumente care sustin că euglena este o plantă, elevii trebuie încurajați să-și exprime punctul de vedere. Dacă sunt și elevi nedeciși se poate forma o a treia grupă. Dezbaterea poate continua cu argumente și contraargumente respectând următoarele instrucțiuni:

elevii trebuie încurajați să –și exprime punctul de vedere;

adversarii trebuie să fie ascultați cu atenție;

dacă un membru al echipei este convins de argumentele părții adverse poate schimba locul, trecând de partea cealaltă;

se notează argumentele care au părut mai convingătoare;

elevii vor discuta argumentele și contraargumentele completând un tabel ca :

Rezultatele obținute constau într-un inventar de argumente pro și contra și o sinteză a problemei puse în discuție.

Comparație și contrast

Această metoda este o metodă utilizată pentru a ajuta elevii să-si clarifice anumite concepte ce sunt deseori neclare sau neânțelese. Avantajele folosirii metodei sunt: exersarea capacității de structurare a cunoștințelor după diverse criterii în vederea consolidării și sistematizării acestora, stimulează gândirea elevilor, favorizează cooperarea în cadrul grupului de elevi, poate fi utilizată în orice moment al lecției.

Etapele aplicării metodei:

Organizarea elevilor pe perechi sau grupe de 4-5 elevi;

Prezentarea sarcinii didactice ;

Activitatea elevilor – fiecare elev poate să-și aleagă un criteriu după care grupează cunoștințele

Prezentarea activității elevilor- fiecare grupă își alege un lider care prezintă criteriul și enumeră caracteristicile selectate;

Evaluarea rezultatelor obținute de elevi.

Aplicație: La clasa a V-a poate fi aplicată acestă metodă la lecția ,, Funcțiile frunzei”pentru a verifica dacă elevii au înțeles conceptele de fotosinteză și respirație. Pentru aceasta se distribuie elevilor o grilă care să arate ca cea de mai jos , poate fi prezentată pe flipchart sau coală A3.

Elevii lucrând în perechi sau grupuri restrânse realizează o listă cu asemănări și diferențe importante între cele două procese. Metoda este antrenantă și apreciată de elevi.

Observația independentă

Este o metodă foarte utilizată în biologie fiind o metodă cerută de specificul acestei discipline deoarece are o valoare cognitivă deosebită în explorarea și descoperirea de către elevi a lumii vii. Constă în explorarea directă , perceptivă a realității și naturii .

Metoda observației independente este folosită în predarea științelor biologice în mai multe variante:

După locul în care are loc observația poate fi realizată:

– în școală ( în cadrul lecției de biologie, în laborator, în cadrul cercului de biologie)

– în afara școlii( excursii, drumeții, pe tenul din apropierea școlii)

După modul de efectuare a observației:

macroscopice ( organisme vii sau conservatediverse procese)

microscopice ( bazate pe disecție, cu ajutorul lupei, observații la microscop)

După durată:

observații de scurtă durată

observații de lungă durată

observații repetate

Indiferent de locul, modul și durata observației independente , metoda cuprinde următoarele etape principale:

expunerea obiectului, fenomenului de observat;

confruntarea observațiilor elevilor cu informațiile pe care le dețin aceștia din experiența anterioară;

conducerea observării către o analiză sintetică;

sublinierea caracterelor specifice și a raportului dintre acestea și mediul de viață;

comparația plantei/animalului studiat cu altele din aceiași grupă sau mediu de viață.

Aplicație:

De exemplu , la clasa a V-a când elevii pot să realizeze percepții exacte și reprezentări ce contribuie la o înțelegere mai profundă a proceselor biologice, se organizează vizite în mediul apropiat școlii, pentru a înțelege relația organism – mediu de viață comparând cele observate în mediul natural cu imaginile din manual . În cadrul organizării observației de scurtă durată se stabilește din timp util scopul activității care constă în observarea de către elevi a organelor vegetative și de înmulțire ale unei plante de grădină , pentru cunoșterea plantei și a mediului ei de viață.

Eficiența acestei metode depinde de respectarea următoarelor cerințe:

precizarea clară a scopului observației( observarea plantelor monocotiledonate);

stabilirea criteriilor de observație( forma organelor, dimensiunea tipul, alcătuirea, culoarea);

stabilirea unor succesiuni logice a etapelor observației pe baza unui plan( observarea pe rând a rădăcinii, tulpinii, frunzei, florii, fructului și seminței);

folosirea unor procedee didactice care mobilizează gândirea;

elaborarea fișelor de muncă independentă pentru elevi( exemplu fișa de mai jos);

stabilirea formelor de activitate( frontală , individuală sau pe grupe);

îndrumarea întregii activități de către profesor;

prezentarea rezultatelor la care s-a ajuns , acestea pot fi prezentate oral sau în scris.

Fișă de observație

Scopul: colectarea, recunoașterea, observarea unor plante din categoria monocotiledonate;

Materiale necesare: caiet de notițe, creion , deplantator , bisturiu, pungi pentru plante, lupă;

Sarcini de lucru:

Observați cu atenție zona studiată și caracterizați mediul studiat din punct de vedere climatic, determinați poziția geografică cu ajutorul busolei.Notati aceste date în fișă.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Recunoașteți plantele și grupațile pe categorii : monocotiledonate și dicotiledonate.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….3. Observați distribuția plantelor în funcție de diverși factori: lumină, apă, sol, temperatură. Observați adaptările lor la factorii mai sus menționați.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..4. Colectați plante ierboase, frunze de arbori pentru a le pune la ierbar.

Observați și cercetați părțile componente ale plantelor din categoria monocotiledonate recoltate și completati tabelul următor:

Rezultatele vor fi discutate cu întreaga clasă, concluziile pot fi folosite și în cadrul altor lecții.

Învățarea prin descoperire

Această metodă considerată de unii specialiști principiu este o metodă ce situează elevul în ipostaza de subiect al cunoașterii științifice. Ea reprezintă o modalitate de lucru prin care elevii sunt puși să descopere adevărul prin activitate proprie. Metoda solicită gândirea creativă, ca și în cazul problematizării numai că în problematizare elevii se confruntă cu o situație conflictuală ce trebuie rezolvată, în timp ce în descoperire elevii sunt concentrați mai mult asupra soluției de răspuns.

Biologia , are un pronunțat caracter intuitiv și experimental de aceea poate fi predată în bună parte prin strategia descoperirii , care poate fi aplicată în întreaga lecție sau doar în anumite etape.

În funcție de raționamentul pe care se bazează, descoperirea poate fi: inductivă, deductivă sau transductivă. Utilizarea acestei metode impune respectarea următoarelor condiții:

descoperirea să aibă ca punct de plecare o întrebare, o problemă;

descoperirea să se desfășoare după un plan;

descoperirea să fie efectuată de elevi;

rezultatele obținute să fie analizate de înreaga clasă.

Învățarea prin descoperire reprezintă un întreg proces de cercetare care cuprinde mai multe etape :

confruntarea cu situația – problemă , crearea unei motivații față te tema abordată , declanșarea dorinței de căutare și explorare;

punerea problemei;

realizarea actului descoperirii , ce presupune structurarea și interpretarea datelor, utilizarea operațiilor gândirii și evidențierea noului, stabilirea modalităților de verificare a acestora;

desfășurarea experimentului;

prelucrarea datelor;

verificarea rezultatelor ;

stabilirea concluziilor;

aplicarea celor descoperite în contexte situaționale noi.

Sarcina profesorului atunci când folosește această metodă este aceia de a organiza activitatea elevilor, de a-i dirija și indruma, de a-i iniția în însușirea unor tehnici de muncă independentă.

Aplicație:

Folosirea acestei metode la ciclul gimnazial , date fiind particularitățile de vârstă ale elevilor, în ceastă etapă școlară, impune o mai mare implicare din partea profesorului care trebuie să organizeze activitatea elevilor, să-i îndrume și să-i inițieze în însușirea unor tehnici elementare de muncă individuală sau în grup. Descoperirea vizează în acestă etapă inventarierea unor date despre plante și animale în mediul lor de viață , compararea și clasificarea acestora pe baza unor criterii stabilite: mediul de viață, alcătuire, tip de organizare, adaptări.

Astfel , studierea lecției ,, Mazărea și plantele înrudite ”, la clasa a V-a poate începe prin activitate independentă, realizată pe perechi sau grupe de 4-5 elevi , care vor avea următoarele sarcini de lucru:

Privește cu atenție planta de mazăre și înscrie în tabelul următor părțile componente:

Pe baza celor observate mai sus, stabiliți caracterele de asemănare ale plantei de mazăre cu planta de fasole, lucernă, trifoi, salcâm;

Pe baza constatărilor efectuate , enumerați prin ce se caracterizează aceste plante.

Această metodă poate fi aplicată la majoritatea temelor ce au ca temastică studierea plantelor și animalelor.

Problematizarea

Problematizarea este o metodă modernă de instruire și constă în crearea de către profesor a unor probleme, situații- problemă sau formularea unor întrebări problematice. Toate acestea determină o stare de îndoială și incertitudine elevilor stimulându-le curiozitatea, dorința de a descoperi căi de rezolvare a situației- problemă.Această metodă orientează și activează gândirea elevilor, dezvoltă schemele operatorii ale gândirii divergente, antrenează aptitudinile creatoare și asigură motivarea intrinsecă a învățării.

Biolgia oferă posibilități variate de utilizare a problematizării, intrebările problematice fiind folosite ca procedee în cadrul problematizării , a metodelor de expunere orală , a lucrărilor de laborator e.t.c., dar indiferent de gradul de dificultate acestea nu permit răspunsuri reproductive ci elaborarea acestora necesită reactualizarea selectivă a cunoștințelor însușite anterior , stabilirea de corelații între ele și restructurarea lor în funcție de conținutul întrebărilor și sensul lor.

În literatura de specialitate sunt menționate trei momente succesive în aplicarea acestei metode:

– momentul pregătitor: crearea situației problemă, enunțul problemei;

– momentul tensional: creat de contradicția dintre ceea ce se dă spre rezolvare și cunoștințele de care dispun elevii;

– momentul rezolutiv: descoperirea soluției și confirmarea ei de către profesor.

Indiferent de modalitatea de problematizare folosită profesorul trbuie să aibă în vedere următoarele: să conceapă situații problemă astfel încât să să determine și să mențină un nivel funcțional optim al proceselor și funcțiilor intelectuale solicitate, să conducă cu abilitate și competență dezbaterile, să intervină atunci când este nevoie iar în situații de blocare să amâne evaluarea răspunsurilor până la momentul cel mai potrivit.

Aplicație:

La clasa a V-a , la orice lecție de descriere a plantelor, după ce s-a învățat despre morfologia și fiziologia plantelor , poate fi prezentată o întrebare problemă ca de exemplu ,, Ce relatie există între funcțiile și alcătuirea viței de vie ?” Stiind că funcțiile stau la baza apariției, creșterii și dezvoltării organelor plantelor, de altfel organele viței de vie reprezentând baza și condiția de realizare a funcțiilor cestei plante.Rezolvarea problemelor se pote face individual sau în grup.

La clasa a VIII- a, la tema ,, Efectele poluării asupra mediului” poate fi formulată următoarea situație problemă ,, Pe marginea străzilor foarte circulate din orașe, arborii își modifică înfățișarea. De ce?”

Studiul de caz sau metoda Harward

Este o metodă care se bazează pe cercetare și stimulează gândirea critică prin analiza, înțelegerea , diagnosticarea și rezolvarea unui caz real prezentat de profesor.Această metodă îi prmite profesorului abordarea unor aspecte mai greu masurabile ale comportamentului elevilor și realizarea unui învățământ formativ prin participarea activă a elevilor la lecții. Totodata, se pot folosi concomitent mai multe metode de invatare.

Studiul de caz sau metoda Harward are trei variante de aplicare :

–   metoda situației: prezentarea unui caz în fața elevilor, aceștia urmând să ajungă la descoperiri;

– studiul analitic al cazului: profesorul indică sursele, elevii trebuie să găsească soluția;

– elevii nu beneficiază de o prezentare completă a cazului și nu au toate informațiile necesare, având doar elemente parțiale trebuie să la întregească pentru a găsi soluția.

"Cazul" poate fi considerat ca "o descriere a unei situatii concrete, reale care implica personaje, intamplari, atitudini, opinii si comportamente astfel incat sa creeze o problema ce se cere diagnosticata, analizata si rezolvata"(Dumitriu Constanta, Dumitriu D., 2003, p.316). 

Aceasta metoda se bazeaza pe cercetare si stimuleaza gandirea critica prin analiza, intelegerea, diagnosticarea si rezolvarea unui caz si are un caracter unic, concret si particular. " Cazul " trebuie sa : fie  autentic, presupuna urgenta interventiei, fie legat de preocuparile noastre, fie prezentat complet.

Principalele etape ale unui studiu de caz sunt:

alegerea cazului;

prezentarea cazului de către profesor sau de către elevi, familiarizerea cu acesta și sistematizarea informației;

analiza cazului , obținerea informațiilor necesare pentru rezolvarea acestuia , cercetarea materialului de către elevi;

stabilirea variantelor de rezolvare a cazului;

alegerea soluției optime,extragerea unor concluzii generale valabile in mai multe situatii de viata.

Aplicație:

La clasa a VIII a la capitolul ,, Echilibre în ecosisteme” studiul cazurilor de deteriorare a mediului pot fi scrise ținand cont de evenimentele de mediu actuale sau care au avut loc, de ceea ce se întâmplă la nivel local. Este bine ca elevii sa cunoasca mai multe aspecte ale aceleași probleme de mediu. De exemplu, intr-o clasa se poate face un studiu de caz pe o anumita problema locala de mediu ,,Lipsa spațiilor de depozitare a deșeurilor menajere din localitate” . Elevii pot discuta despre diferite proceduri care pot fi folosite, ce strategii, ce alternative au. In acest mod ei pot fi ajutati sa evalueze o situatie reala de viata si sa reactioneze in mod corect in situatii similare.

Jocul didactic

La clasele gimnaziale , jocul didactic este o metodă foarte atractivă . Această metodă poate fi integrată spontan în orice moment al lecției , atunci când elevii sunt obosiți sau devin neatenți , dar și la începutul lecției pentru a ,,sparge gheața”.Poate fi utilizată ca mijloc de dobândire de cunoștințe de consolidare dar și de evaluare a acestora.

Un joc didactic cuprinde următoarele componente :

sarcina didactică;

conținutul jocului;

elementele și reguluile jocului.

În general , orice problemă de învățământ poate fi transformată în joc dacă îndeplinește următoarele cerințe : are ca scop o sarcină didactică, folosește elemente de joc în vederea relizării sarcinilor , folosește un conținut adecvat și interesant prin forma de desfășurare și materialul folosit.

Aplicație:-Verificarea cunoștințelor se face prin metoda RAI Răspunde – Aruncă- Interoghează) .

Un joc de aruncare a unui obiect mic și ușor (minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare și apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască și răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, și, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.

La clasa a VIII a la lecțiile cu specific de ecologie putem utiliza jocuri cum ar fi : rebusul, saradele, lotoul, călătoria imaginară, cine știe câștigă, urcușul pe munte e.t.c.

Aplicatie: La clasa a V –a la tema ,, Vița de vie ” am aplicat jocul ,, Urcușul pe munte ” astfel:

Reactualizarea cunoștințelor se face cu ajutorul unui joc,, Urcușul pe munte,, , elevii sunt împărțiți în două echipe si vor alege prin tragere la sorți un set de întrebări din lecțiile anterioare. Răspunsul corect va permite fiecărei echipe să urce o treapă spre vîrful muntelui, ehipa care nu răspunde corect va sta pe loc iar dacă echipa adversă dă răspunsul corect va mai urca o treaptă. Va câștiga echipa care ajunge prima. Membrii echipei câștigătoare vor primi ecusoane surpriză.

Prin cerințele care se impun elevilor de a-și asuma roluri , de a respecta niște reguli, de a concepe planuri de rezolvare, de a lua hotărâri, de a compara și evalua rezultatele, jocul didactic este o metodă care crează cadrul în care se dezvoltă competiția, curiozitatea și interesul elevilor pentru conținutul ce se studiază și formează deprinderi de folosire spontană a cunoștințelor acumulate anterior.

4.1.2.3. Metode și tehnici interactive de grup

În contextul actual de reformă a învățământului românesc se promovează o metodologie bazată pe acțiune, deci folosirea cât mai mult a metodelor interactive care să solicite mecanismele inteligenței, gândirii, ale creativității și imaginatiei. Prin folosirea acestor metode elevul depune efort de reflecție personală , intreprinde o acțiune mintală de căutare , de cercetare și redescoperire a adevărurilor și de elaborare a noilor cunoștințe.

Utilizarea metodelor interactive s-a dovedit a fi o practică de succes atât în predare cât și în evaluare deoarece: stimulează implicarea activă și conștientă a elevilor în sarcina didactică, exersează capacitatea de analiză și de luare a deciziilor la momentul potrivit, stimulând inițiativa elevilor, asigură o bună punere în practică a cunoștințelor , unele, cum ar fi portofoliul , oferă o perspectivă de ansamblu asupra activității elevului, descurajează practicile de învățare doar pentru notă.

Cubul

Metoda este folosită în cazul în care se dorește explorarea unei situații sau a unui subiect din mai multe perspective, oferind astfel elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unei abordări complexe și integratoare a subiectului.

Această metodă am aplicat-o cu succes în mai multe lecții, fiind o metodă care poate fi folosită în toate tipurile de lecții.

Aplicație:

La clasa: a Va, la tema: ,, Angiosperme dicotiledonate”, lectie de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor am aplicat această metodă astfel:

Am confecționat un cub din carton pe fețele căruia am notat cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

Am împărțit clasa în șase grupe a câte 4 – 5 elevi.

Fiecare grupă a primit un plic cu jetoane pe care se găsesc imagini cu diferite plante pe care trebuie să le grupeze pe familii. Profesorul cere elevilor să precizeze care este familia din care fac parte plantele care au fost identificate pe jetoane.

Pe baza activității anterioare am anunțat subiectul noii lecțiiși am explicat elevilor că în această lecție de recapitulare voi folosi metoda cubului.

Fiecare grupă își alege un lider care dă cu cubul și va primi o anumită sarcină de lucru în funcție de ce apare scris pe una din fețele cubului:

Descriemediul de viață și caracterele generale angiospermelor dicotiledonate (grupa 1).

Analizează alcătuirea corpului la aceste plante (grupa 2).

Comparăalcătuirea organelor acestor plante cu cea a gimnospermelor (grupa 3).

Aplicăprecizează importanța acestor plante pentru om (grupa 4).

Asociazădicotiledonatele studiate în funcție de domeniul de utilizare (grupa 5).

Argumentează superoiritatea angiospermelor față de gimnosperme(grupa 6).

Fiecare grupă, pe baza cunoștințelor anterioare , a informației din manual și din, va scrie ideile pe o foaie de flipchart, având la dispoziție 15 minute.

Foile de flipchart sunt lipite în fața clasei pentru a fi văzute de toți elevii, iar liderul grupei va prezenta frontal ideile scrise.

Se discută frontal ideile, se lămuresc informațiile neclare, se corectează greșelile și se completează cu noțiunile care lipsesc.

Se realizează schița tablei, care va fi notată de către elevi în caiete.

Știu / Vreau să știu / Am îmvățat

Atunci când învățarea se bazează pe cunoaștere și exprianțe anterioare care permit elevilor să lege ceea ce știu de noile informații ce trebuie învățate aceasta este mult mai eficientă și de durată. Deaceea utilizarea metodei Știu/ Vreu să știu / Am învățat în lecțiile de biologie s-a dovedit a fi o metodă eficiență , agreată de elevi care exersează gândirea liberă a elevilor asupra unei teme , facilitând realizarea unor conexiuni între idei și deschiozând căile de acces ale noiloir informații prin actualizarea cunoștințelor anterioare.

Aplicație: La clasa a VI –a la tema ,, Himenoptere” am aplicat această metodă astfel:

Folosind metoda Stiu/Vreau să stiu/ am învățat am prezentat cu ajutorul elevilor noul conținut.

Etape:

am organizat elevii în perechi,;

am desenat pe tablă următorul tabel:

Elevii au primt fișe de lucru cu următoarele cerințe:

Alcătuiți o listă cu noțiunile cunoscute despre insecte;

Elaborați o listă de întrebări cu ceea ce ați dori să știți despre albină;

Cițiți textul și identificați răspunsurile la întrebări;

După ce elevii au alcătuit lista cu noțiunile deja cunoscute completez prima coloană a tabelului, toți elevii vor fi atenți și fiecare pereche va completa acolo unde este nevoie;

Apoi completez cea de a doua coloană cu întrebările pe care elevii le-au identificat rezolvând cerința a doua din fișă;

In continuare recomand elevilor șă citească textul din manual referitor la albine. După ce elevii termină de lecturat textul revin la întrebările din coloana a doua , astfel vom obține răspunsuri pe care le vom nota în colana a treia ,, am învățat”;

Elevii vor face comparație între ceea ce știau deja și ceea ce au învățat;

Se discută pe marginea temei abordate ;

Informația cuprinsă în coloana a treia reprezintă și schema lecției pe care elevii si-o vor nota și în caiete.

Metoda facilitează integrarea informațiilor dobândite de elevi pe parcursul învățării și completarea cu altele noi, contribuie la organizarea reprezentărilor, exersează capacitatea elevilor de a înțelege conținuturi noi.

Organizatorul grafic

Această metodă reprezintă atât pentru profesor cât și pentru elevi o grilă de sistematizare a noțiunilor, iar prin reprezentarea grafică a materialului oferă posibilitatea unei gândiri vizualizate. Metoda facilitează esentializarea unui material mai complex pri schematizarea ideilor, ajută elevii să poată face o corelare între ceeace știu și ceea ce urmează șă învețe.

Organizatorul grafic poate fi utilizat pentru prezentarea structurată a informației în cinci moduri:

Pentru structuri de tip descriere

In organizatorul grafic se vor nota caracteristicile, utilizările, componentele unui organism animal sau vegetal, ale unui organ sau sistem, după descrierea acelui ceva. Tema poate fi descrisă de profesor, citită de elevi, predată anterior în cadrul altor lectii.

Aplicație:

La tema ,, Ciuperci” de la clasa aV-a , se va completa următorul OG.

Pentru monitorizarea structurilor de tip comparativ

Elevii sunt solicitați săî găsească asemănări și deosebiri dintre concepte , categorii de plante sau grupe de animale.

Aplicație: La clasa a V-a la lecția ,,Caractere generale ale angiospermelor”

Angiosperme

Asemănări Deosebiri

Plante care au sămânță După numărul de cotiledoane din sămânță

închisă în fruct

Sunt cele mai evoluate dicotiledonate monocotiledonate

dintre plante

Au organe vegetative și plante ierboase și lemnoase plante ierboase

de înmultire

au rădăcini pivotante au rădăcini

sau rămuroase firoase

au frunze cu nervuri au frunze cu

ramificate nervuri paraele

au flori pe tipul au flori pe tipul

4 sau 5 3

Penreu structuri de tip secvențial

Într-un astfel de OG elevii sunt solicitați să listeze conceptele , itemii, în ordine cronologică, , numerică , etapizat.

Pentru structuri de tip cauză- efect

Prin această metodă elevii sunt solicitați să facă legătura dintre cauza și efectul unei actiuni, fenomen e.t.c.

Pentru structuri de tip problemă-soluție

Elevilor li se cere să detecteze problema și sunt invitați să o rezolve, să găsească soluția, ei vor completa un OG unde vor enunța problema și vor lista soluții.

Tehnica LOTUS sau Floarea de nufăr

Este o metodă interactivă care presupune realizarea de conexiuni între idei , concepte pornind de la o temă centrală . Metoda pornește de la o temă principală din care derivă alte opt teme secundare care se construiesc în jurul celei principale, precum petalele unei flori de nufăr . Temele secundare vor fi abordate de grupe mai mici de elevi , iar din aceste noi teme vor deriva alte opt idei secundare.

Aplicație

Tema centrală: Plante medicinale

Idei secundare: mușețel , păpădie, sunătoare, coada șoricelului, păducel, cătină, gălbenele, urzică.

Tipul activității : Observare

Etapa de lucru independentă

Anunț tema centrală

Elevii vor avea timp de gândire câteva minute , apoi vor completa cele 8 idei secundae, va fi nevie ca elevii să fie de acord cu toții atunci când stabilesc cele 8 idei secundare.

Voi împărți clasa în opt grupe , fiecare grupă va fi formată din 3-4 elevi, în funcție de numărul elevilor la clasă.

Ideile secundare vor deveni teme centrale pentru fiecare din cele opt grupe constituite. Fiecare grup va dezvolta una din teme :

G1 – are de găsit 8 idei pentru tema mușețel;

G2 – are de găsit 8 idei pentru tema păpădie;

…………………………………………………………….

Elevii obdservă, analizează materialele naturale și informative, găsesc idei legate de tema lor principală. Activitatea poate continua ca temă pentru acasă, iar în următoarea oră se va discuta despre fiecare temă și ideile vor fi trecute în diagramă, se vor preciza și sursele de informare după care au lucrat. Pentru fiecare temă secundară se vor găsi alte 8 idei secundare vor rezulta astfel 64 idei noi, conexe legate de plantele medicinale.

Fiecare grupă va prezenta în fața colectivului rezultatele obținute.

Evaluarea se va realiza pe întregul grup apreciindu-se lucrul în echipă și capacitatea de a utiliza rezultatele cercetării în activitățile următoare.

Această metodă stimulează lucrul în echipă, efortul creativ al fiecărui membru al grupului pentru soluționarea sarcinii sale. Totodată echipele se află într-o permanentă competiție pentru a găsi cele mai originale și potrivite idei . Scopul central însă este participarea tuturor elevilor la găsirea celor mai bune soluții , competiția având un rol stimulativ. Temele de studiu pot fi variate metoda fiind ușor de aplicat la toate niveluruile de studiu..

Proiectul

Proiectul reprezintă o modalitate de instruire și educare prin care elevii pot realiza mai multe tipuri de activități teoretice dar și practice, caracterizate prin originalitate și mai ales utilitate practică .

Poiectele pot fi de mai multe tipuri:

Proiecte de tip constructiv: elevii își propun să producă să construiască ceva;

Proiecte de tip problemă : elevii se confruntă cu o problemă pe care încearcă să o rezolve ;

Proiecte de tip învățare: realizarea unor experimente.

Proiectul este de cele mai multe ori o activitate de grup, acestă metodă putând fi utilizată în diferite forme și integrată în diverse activități:

efectuarea de investigații în mediu – culegerea de informații referitoare la o anumită temă și valorificarea ulterioară în cadrul proiectului;

Proiectarea și confecționarea unor modele materiale necesare în procesul instructiv- educativ( machete, planșe);

Elaborarea de lucrări științifice;

Participarea elevilor la acțiuni de igienizare, protecție a plantelor sau animalelor e.t.c.

Proiectul pote fi suisținut material și uneori financiar de sponsori , autoritățile locale, familie. Acesta poate derula în paralel cu alte teme proiectate la începutul anului școlar, durata derulării unui proiect poate varia de la o săptămână la 3-4 luni.

Aplicație

Proiect

,, Să protejăm bulbucul de munte”

Motto ,,Să lucrăm astăzi pentru natura de mâine”

TEMA PROIECTULUI ,, Rezervații naturale- Să protejăm bulbucii de munte si plantele rare din localitatea noastră- REZERVAȚIA NATURALĂ POIANA MUNTIORU

GRUPUL ȚINTĂ: Un număr de 30 elevi de la Școala Gimnazială ,,Regina Maria” Vintileasca, părinți, cadre didactice, membri ai comunității locale.

DESCRIEREA PROIECTULUI:

Proiectul se dovedește a fi o suită de activități extracurriculare, interactive, abordate din perspectivă nonformală cu caracteristică interdisciplinară care au drept scop integrarea elevilor intr-un proces educativ modern și care să-i determine să vină cu drag la școală .

Specificul activităților urmărite a fi desfășurate în proiect presupune integrarea noțiunilor dobândite în cadrul mai multor discipline și aplicarea lor de către elevi astfel încât să-și dezvolte aptitudinile și priceperile în domeniul protecției mediului.

SCOPUL PROIECTULUI

Dezvoltarea deprinderilor elevilor de a proteja mediul;

Formarea unor atitudini civilizate față de mediul natural și social în care trăiesc;

Promovarea educației de protejare a mediului și însușirea unor norme de comportament civilizat , de îmbunătățire a calitătii mediului;

OBIECTIVE SPECIFICE

Creșterea interesului elevilor față de mediul social și natural în care

trăiesc;

Crearea unui exemplu de bună practică prin implicarea elevilor în activitățile proiectului,

Valorificarea diferitelor tipuri de inteligență a elevilor în activități altele decât cele formale.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

O1:Conservarea plantelor protejate din,, Rezervația Naturală Poiana Muntioru” ;

O2; Extinderea ariei protejate;

O3: Conștientizarea comunității locale;

O4: Practicarea unui turism ecologic.

Prezentarea activităților

Sponsori: Agenți economici de pe raza localității, Consiliul local, diverse donații;

Colaboratori : Agenția pentru Protecția a Mediului Vrancea

Foto. 95. Igienizarea căii de acces către rezervație

Foto. 96. Colectarea selectivă a deșeurilor

Foto 97 . Activitate de mediatizare a proiectului

Foto. 98. Împărțirea unor materiale publicitare cu ocazia sărbătorilor religioase la mănăstirea din incinta Rezervației Naturale Poiana Muntioru

Foto 99. Realizarea expoziției – faza de creație

Foto 100. Realizarea expoziției din holul școlii

4.3 Compararea metodelor didactice în procesul instructiv – educativ al elevilor

Studiu de caz: Eficiența aplicării metodelor tradiționale versus eficiența metodelor activ-participative în cadrul lecțiilor de biologie pentru clasa a V-a, lecția ”Fagul”

În cadrul sistemului de învățământ din România încă exsită diferențierea și aplicarea net contrastivă a metodele tradiționale didactice și a metodelor activ-participative, uneori fără să se țină seama de aplicabilitatea acestora în funcție de vârsta elevilor, materia sau tipul de lecție în care acestea sunt utilizate. Pentru o alegere potrivită a utilizării uneia dintre metodele enumerate și descrise mai sus, în funcție de aceste două mari categorii în care se încadrează, este necesară studierea empirică a eficienței fiecărui tip. Numai situația reală, contextualizată, poate să răspundă unei asftel de probleme care intervine în alegerea folosirii unei anumite strategii didactice. Cunoașterea, enumerearea, descrierea sau chiar și aplicarea unor metode fără studierea eficienței acesteia, sunt simple stadii care nu acoperă întregul proces didactic și care trebuie să fie finalizate, în mod obligatoriu, prin evaluarea metodei în sine, importantă nefiind simpla aplicare a acesteia, ci rezultatul pe care aceasta este capabilă să îl ofere în situații de învățare diferite sau în situații de învățare asemănătoare (dacă alegem studierea comparativă a mai multor metode tradiționale și/sau activ-participative).

Pentru a se îndeplini această cerință, de evaluare a eficienței în cazul unor metode tradiționale sau în cazul metodelor activ-participative, este necesară o situație concretă de învățare în care acestea ă fie aplicate, un context de predare-învățare ale cărui variabile să nu difere în mod flagrant. În studiul de caz a cărui prezentare urmează, situația de predare-învățare a fost următoarea: elevii grup-țintă sunt din mediul rural, de clasa a V-a, lecția este una de botanică, unitatea de învățare – Angiosperme dicotiledonate, lecția ”Fagul”, tipul lecției – transmitere de noi informații. Cele două metode supuse comparației sunt Metoda observației (metoda tradițională) și Metoda Știu, vreau să știu, am învățat (metodă activ-participativă). Cele două metode au fost folosite în acest context (la două clase a V-a din școli diferite), evaluarea performanței fiind făcută prin același model de fișă de evaluare, după cum urmează.

PROIECT DIDACTIC

Data:

Clasa: a V a

Aria curriculară: Matematică și știinte ale naturii

Obiectul:Biologie

Unitatea de învățare: Angiosperme dicotiledonate

Tema: Fagul

Competențe specifice;

1.1 Identificarea unor grupe și specii de plante;

1.2 Stabilirea relației factori de mediu plante;

1.4 Explicarea alcătuirii generale a unei plante cu flori;

2.1Utilizarea de metode și mijloace adecvate;

5.1 Utilizarea în viața cotidiană a cunoștințelor de biologie vegetală;

Competențe derivate :

C1: să caracterizeze fiecare organ al plantei;

C2: să identifice caracterele specifice plantei;

C3: să compare fagul cu ceilalți arbori studiați;

C4: să determine specii de plante înrudite cu fagul:

C4: să precizeze importanta fagului și a plantelor înrudite în viata omului.

Tipul lectiei – lecție de transmitere și însușire a noilor cunoștințe

Resurse materiale: planse, ramuri și fructe de fag , manual, atlas botanic, fișe de evaluare;

Resurse procedurale: explicatia, observatia, conversatia euristica, învățarea prin descoperire, problematizarea;

Forma de activitate:-frontală, cu ajutorul unui test;

Locul de desfășurare: sala de clasă

Evaluare: formativă prin chestionare orală .

Bibliografie:

– Ghe. Mohan, A. Ardelean, A.Mihail,(19970, Manual clasa a V a, Ed.ALL,București.

– C Ureche și C. Ciucu ,(2003),Metodica predării biologiei la clasele V – VIII, Editura Zedax, Focșani.

– Lazăr Viorel, Nicolae Mariana,(2007), Lecția-formă de bază a organizării procesului de predare –învățare- evaluare la disciplina biologie,Ed. ARVES, Craiova.

Desfășurarea lecției

Fișă de evaluare

I.Completați spațiile libere din afirmația următoare:

Pădurile de ……………………. sunt formate din arbori cu frunze căzătoare iar cele de …………………………. din arbori care au frunze verzi tot timpul. 2p

II.Înconjurați litera corespunzătoare răspunsului corect: Este corectă o singură variantă.

Rădăcina fagului este

firoasă

rămuroasă

adventivă

Frunzele la fag sunt:

compuse

lobate

ovale

Fructul fagului se numește:

a) păstaie

b) bacă

c) achenă 3p

III.Precizați câteva utilizăriale fagului specificând proprietățile acestui lemn. 3p

IV. Dați exemplu de alți trei arbori întâlniți alături de fag în pădurile de deal. 1p

Un punct se acordă din oficiu.

Fișa de evaluare va fi rezolvată ora următoare , timp alocat 25 min.

Brem de evaluare

Foioase , conifere 0,5p X 2=1p

1.b, 2.c, 3c 1p X 3 = 3p

Pentru precizarea utilizărilor și a proprietăților 3p

Pentru tei exemple corecte 1p.

PROIECT DIDACTIC

Data:

Clasa: a V a

Aria curriculară: Matematică și știinte ale naturii

Obiectul:Biologie

Unitatea de învățare: Angiosperme dicotiledonate

Tema: Fagul

Competențe specifice;

1.1 Identificarea unor grupe și specii de plante;

1.2 Stabilirea relației factori de mediu plante;

1.4 Explicarea alcătuirii generale a unei plante cu flori;

2.1Utilizarea de metode și mijloace adecvate;

5.1 Utilizarea în viața cotidiană a cunoștințelor de biologie vegetală;

Competențe derivate :

C1: să caracterizeze fiecare organ al plantei;

C2: să identifice caracterele specifice plantei;

C3: să compare fagul cu ceilalți arbori studiați;

C4: să determine specii de plante înrudite cu fagul:

C4: să precizeze importanta fagului și a plantelor înrudite în viata omului.

Tipul lectiei – lecție de transmitere și însușire a noilor cunoștințe

Resurse materiale: caiet de noțițe, pungi pentru plante, aparat de fotografiat, lupă, fișe.;

Resurse procedurale: explicatia, observatia, conversatia euristica, învățarea prin descoperire, problematizarea, excursia didactică de scurtă durată;

Forma de activitate:-frontală, pe grupe;

Locul de desfășurare: pădurea din apropierea școlii

Evaluare:frontală,cu ajutorul unui test .

– Ghe. Mohan, A. Ardelean, A.Mihail,(19970, Manual clasa a V a, Ed.ALL,București.

– C Ureche și C. Ciucu ,(2003),Metodica predării biologiei la clasele V – VIII, Editura Zedax, Focșani.

– Lazăr Viorel, Nicolae Mariana,(2007), Lecția-formă de bază a organizării procesului de predare –învățare- evaluare la disciplina biologie,Ed. ARVES, Craiova.

– GENESIS – Publicație de biologie , nr. 15 , 2008, Ed. Arves

Desfășurarea excursiei

Pregătirea elevilor pentru excursie:

Anunțarea obiectivelor;

Prelucrarea normelor de securitate;

Verificarea echipamentului și a materialelor necesare ( elevii au fost anunțați din ora precedentă că vor merge pe teren și li s-au precizat materialele necesare);

Fixarea sarcinilor și a modului de lucru;

Desfășurarea propriu zisă a excursiei

Voi merge cu elevii în pădurea din apropierea școlii pentru a face ogbservații asupra fagului și a celorlalți arbori din pădure în principal, precum și asupra celorlalte specii de plante întâlnite pe teren .

Elevii au primit încă de la început o fișă în care trebuie să completeze anumite rubrici ce vor reprezenta noțiuni pe care ei le știu deja, ce ar dori ei să afle în urma acestei excursii dar și noțiunile noi din lecție, noțiuni pe care ei singuri le vor descoperi .Voi folosi pentru predarea noilor cunoștințe metoda Stiu / Vreau să știu/Am învățat.

Fișă de lucru:

Notați în spațiul punctat următor ceea ce voi știți deja despre pădure si despre arborii din jurul vostru. Denumiți plantele pe care le recunoașteți.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ce ați vrea să mai știți despre arbori, în special despre cel dominant, fagul. Întocmiti o liastă de întrebări.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

În urma observațiilor făcute la fața locului, a explicațiilor date de mine acolo unde a fost necesar am reușit să completăm și punctul trei al fișei ce reprezintă tocmai conținutul științific al lecției ,, Fagul”. Elevii și-au completat colecția de plante pentru ierbar, au făcut fotografii pentru portofolii , determinarea plantelor colectate pe care elevii încă nu le cunosc se va face ulterior la clasă.

În ora următoare voi face o evaluare a activității folosind aceeași fișă de la anexa 1.

Rezultate obținute în urma evaluării performantelor la cele două lecții:

Rezultate test in urma lectiei desfășurate în clasă

II. Rezultate test in urma lectiei desfășurate pe teren

Precizez că cele două clase supuse observației sunt clase ce au obținut rezultate apropiate la testele inițiale.

Concluzii: În urma evaluării performanțelor se poate constata că, la clase cu nivel de pregătire foarte apropiat rezultatele pot fi diferite în funcție de metoda pe care alegem să o folosim , de modul în care organizăm procesul de transmitere a noilor informații.

Valorificarea informațiilor dobândite în urma cercetării în cadrul curriculum – ului la decizia școlii

Necesitatea conștientizării de către elevi, dar și de către părinți, prin intermediul acestora, a faptului că natura este o sursă incontestabilă de sănătate și frumusețe, degradarea tot mai accentuată a stării de sănătate a oamenilor , lipsa de surse de informare în acest sens m-au determinat să vin cu propunerea unui opțional cu tema ,,Plantele medicinale și importanța lor pentru sănătatea omului”.

Programa școlară actuală, nu oferă prea multe posibilități în acest sens, ba dimpotrivă, la clasa a V-a unde se studiază botanică și unde mai aveam posibilitatea să oferim elevilor căteva noțiuni legate de importanta plantelor în viața oamenilor și mai ales a proprietăților acestora în vindecarea unor afecțiuni, predarea botanicii s-a redus la o singură oră pe săptămână, insuficientă pentru transmiterea noțiunilor stiințifice simple legate de plante, tipurile de curriculum operant în cadrul sistemului de învățământ obligatoriu din România fiind:

Curriculum nucleu ( CN): – trunchiul comun, obligatoriu, adică numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul de învățământ. Curriculum nucleu reprezintă 70% din Curriculum național, și reprezintă unicul sistem de referință pentru diferitele tipuri de evaluări și examinări;

Curriculum la decizia școlii (CDȘ):- asigură diferența de ore dintre CN și numărul minim sau maxim de ore pe săptămână, pentru fiecare discipălină școlară, prevăzută în planul – cadru de învățământ, pe an de studiu. Curriculum la decizia școlii reprezintă 30% din Curriculum național.

Tipurile de CDȘ în învățământul obligatoriu sunt.

Curriculum aprofundat

Curriculum extins

Opționale : – la nivelul disciplinei

-la nivelul ariei curriculare

– la nivelul mai multor arii curriculare

Curriculum pentru disciplina biologie

CLASA a V-a

2015-2016

,,Plantele medicinale și importanța lor pentru sănătatea omului”

Prof. Noaptes Cuta

Clasa a V-a

Școala Gimnazială ,, Regina Maria” Vintileasca

Profesor: Noapteș Cuța

Număr de ore : 35

Durata: 1 an

I.Argument

,, Sănătatea este bunul cel mai de preț al omului”, spunea Hipocarate , iar medicul este dator să aleagă calea cea mai puțin vătămătoare pentru a vindeca. Aceasta s-a dovedit în timp a fi medicina naturistă , înregistrându-se în zilele noastre o revenire spectaculoasă la medicina naturistă și, mai ales, la fitoterapie.

Știm că România este o țară cu o floră foarte bogată cca. 3600 specii din care peste 360 specii sunt utilizate în tratarea a diferite afecțiuni.

Vin în întâmpinarea celor relatate mai sus cu propunerea acestui opțional, cu durata de un an, în care îmi propun cultivarea la elevi în special, a unui comportament ecologic dar și îmbogățirea bagajului de cunoștințe din domeniul plantelor și mai ales al plantelor medicinale. Zona în care locuim oferindu-ne material de studiu din belșug. Afirm toate acestea deoarece în cadrul lucrării pentru obținerea Gradului I , care are ca temă ,, Studiul florei și vegetației de interes economic și protectiv din comuna Vintileasca” am avut ocazia să fac studii în acest sens și am rămas plăcut surprinsă de diversitatea de care se bucură această zonă.

Studierea plantelor medicinale este o temă de actualitate care interesează elevii, aceste plante fiind cunoscute și studiate încă de cele mai vechi timpuri și are o mare importanță practică, cultura lor fiind în legătură cu medicina naturistă, alternativă.

Programa este elaborată în conformitate cu obiectivele generale ale predării-învățării biologiei în gimnaziu și vine să răspundă interesului elevilor pentru acest domeniu, exprimat prin întrebările frecvente la orele de biologie și prin curiozitatea lor privind plantele medicinale.

II.

Sugestii metodologice

Strategiile didactice utilizate vor situa elevul în centrul activităților de învățare selectate în raport de conținut, tipul de lecție și opțiunea profesorului.

Ca medode didactice se pot folosi:

studiul de caz, care presupune o confruntare directă a elevului cu o situație reală;

experimentul de laborator, pentru realizarea diferitelor produse din plante medicinale: infuzie, decoct, macerat;

metafora, în realizarea unor desene cu plante medicinale și efectele lor asupra sănătății omului;

lucrul în grup, pentru realizarea unor herbare;

dezbateri și discuții în grup pentru stabilirea consecințelor utilizării incorecte a plantelor medicinale;

elaborarea de referate, postere, desene pe această temă.

Excursia didactică ;

Valori și atitudini

Curriculum-ul opționalului ,,Plantele medicinale și importanța lor pentru sănătatea omului’’ urmărește formarea următoarelor valori și atitudini:

motivația pentru aplicarea cunoștințelor dobândite în viața cotidiană;

interesul pentru cunoașterea plantelor medicinale și utilizările lor terapeutice;

preocuparea pentru dobândirea informațiilor privind colectarea, uscarea și păstrarea plantelor medicinale;

EVALUARE

Observarea sistematică a elevilor: profesorul urmărește ritmic rezolvarea sarcinilor de lucru și intervine pentru a regla eventualele disfuncționalități. Elevii sunt grupați în echipe care vor primi sarcini precise pe parcursul anului școlar.

Probe orale, scrise și practice: se utilizează metode activ-participative, în care elevii sunt încurajați să-și expună punctul de vedere. Probele practice sunt bazate pe activități de investigare-experimentare și observații directe asupra materialului biologic;

Referate având ca temă plantele medicinale și importanța lor pentru sănătatea omului;

Albume cu fotografii cuplante medicinale.

Desene, postere cu plante medicinale

LISTA DE CONȚINUTURI

1. Introducere

2. Istoricul utilizării plantelor ca mijloc de vindecare

3.Cunoașterea plantelor medicinale din România și a zonelor de răspândire

4. Cunoașterea plantelor medicinale din comuna Vintileasca

5. Principalele plante medicinale din zona Vintileasca:

Coada calului – Fam. Equisetaceae

Coada șoricelului- Fam. Asteraceae

Cicoare – Fam. Asteraceae

Mușețelul, romanița – Fam. Asteraceae

Păpădia – Fam. Asteraceae

Gălbenele, filimică – Fam. Asteraceae

Socul – Fam. Caprifoliacea

Cătina – Fam. Elaeagnaceae

Sunătoarea, pojarnița – Fam. Hypericaceae

Leurda – Fam. Alliaceae

Pătlagina – Fam. Plantaginaceae

Cireșul – Fam. Rosaceae

Păducelul – Fam Rosaceae

Teiul – Fam. Tiliaceae

6. Plante medicinale cu potențial toxic crescut

7. Tehnici generale de recoltare a plantelor medicinale

perioada favorabilă recoltării

transportul, uscarea și păstrarea plantelor medicinale

recoltări de plante medicinale

8. Forme de utilizare a plantelor medicinale: infuzia, decoctul, maceratul, vinul, siropul, cataplasmele.

9. Limitele folosirii plantelor medicinale

10. Rolul plantelor medicinale în medicina contemporană.

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

Bibliografie:

C .Ureche și C. Ciucu , (2003),Metodica predării biologiei la clasele V – VIII, Editura Zedax,Focșani.

Ardelean, Ghe. Mohan, (2008),Flora medicinală a României, Ed. ALL,București

V. Nădășan, (2014),Incursiune în fitoterapie, Ed, Viață și sănătate,

F. Crăciun, O. Bojor, M. Alexan,(1976), Farmacia naturii, Ed Ceres, Bvucurești.

Lazăr Viorel, Nicolae Mariana,(2007), Lecția-formă de bază a organizării procesului de predare –învățare- evaluare la disciplina biologie,Ed. ARVES,Craiova.

PROIECT DIDACTIC

Școala:Școala Gimnazială ,, Regina Maria” Vintileasca

Clasa: a V- a

Profesor : Noapteș Cuța

Obiectul: Plantele medicinale și importanța lor pentru sănătatea omului

Aria curriculară: Matematică – Științe ale naturii

Unitatea de învățare: ,,Principalele plante medicinale din zona Vintileasca”

Subiectul lecției: ,, Mușețelul, romanița ( Chamomilla recutita) – Fam. Asteraceae”

Durata de desfășurare: 1 ore

Tipul lecției: Dobândire de cunoștințe, formare de priceperi și deprinderi.

Scopul lecției: Cunoașterea plantelor medicinale din familia Asteraceae și importanței acestora pentru viața omului.

Competențe specifice:

C1: Să recunoască plantele din familia Asteraceae;

C2: Să observe și să explice alcătuirea mușețelului;

C3: Să realizeze diferite preparate din plante medicinale;

C4: Să precizeze importanța plantelor studiate.

Resurse materiale:

plante din familia Asteraceae proaspete sau uscate;

herbare cu plante înrudite cu mușețelul;

manuale, caiete, fișe;

tablă, cretă;

ulei de floarea-soarelui, grăsime animală,

alcool

vase de sticlă de diferite dimensiuni ;

sursă de încălzit ;

apă de la robinet ;

Resurse procedurale:

observarea independentă;

explicația;

experimentul;

conversația euristică;

descoperirea.

Tipul de organizare: frontal, pe grupe de câte 4 elevi.

Bibliografie:

Dobran F.- Biologie, manual pentru clasa a-V-a, Ed. Tehnică

Leahu I., Singer M.,Leahu D.- Ghid metodologic de proiectare a activității didactice la Științele Naturii, Ed. Aramis

Popovici L., Moruzi C., Toma I.,(1985),Atlas botanic, E. D. P. București.

A.Ardelean, Ghe. Mohan, (2008), Flora medicinală a României, Ed. ALL,

V. Nădășan,(2014), Incursiune în fitoterapie, Ed, Viață și sănătate,

Desfășurarea lecției

Anexa 1

FIȘA DE LUCRU

Obținerea produselor din plante medicinale

MATERIALE NECESARE:

Plantă medicinală: mușețel

Pahare

Apă de la robinet

Sursă de încălzit

Ulei de floarea-soarelui, alcool

OBȚINEREA PRODUSULUI ULEIOS DE MUȘEȚEL

MOD DE LUCRU:

100 grame mușețel se umectează cu alcool 70 grade. Se păstrează 2-3 ore la temperatura camerei. Se adaugă 100 ml. ulei de floarea-soarelui, se amestecă și se ține pe baia de apă, agitând continuu până ce alcoolul s-a evaporat. Se filtreză. Uleiul de mușețel se folosește în afecțiuni dermatologice.

OBȚINEREA INFUZIEI DE MUȘEȚEL

MOD DE LUCRU:

10 grame flori de mușețel (o lingură) se pun în 100 ml. apă fierbinte și se mențin la temperatura de fierbere un minut. După 15 minute se filtreză.

Infuzia de mușețel se folosește intern în inflamațiile mucoaselor din tubul digestiv: gastrite, colite. Extern, ceaiul se folosește în afecțiuni ale mucoasei bucale.

Anexa 2

FIȘĂ DE EVALUARE

Completați spațiile punctate cu noțiunile care lipsesc :

Mușețelul este o plantă ……………………, cu frunze ……………………………, florile grupate în inflorescență: cele de la exterior sunt ……………………., iar cele din interior galbene, fructul este uscat și se numește ……………………………….. .

Enumerați câteva plante înrudite cu mușețelul :

………………………….

…………………………..

………………………….

PROIECT DIDACTIC

Școala:Școala Gimnazială ,, Regina Maria” Vintileasca

Clasa: a V- a

Profesor : Noapteș Cuța

Obiectul: Plantele medicinale și importanța lor pentru sănătatea omului

Aria curriculară: Matematică – Științe ale naturii

Unitatea de învățare: ,,Principalele plante medicinale din zona Vintileasca

Subiectul lecției: ,, Păpădia” ( Taraxacum officinale) – Fam. Asteraceae”

Durata de desfășurare: 1 oră

Tipul lecției: Dobândire de cunoștințe, formare de priceperi și deprinderi.

Scopul lecției: Cunoașterea plantelor medicinale din familia Asteraceae și importanței acestora pentru viața omului.

Competențe specifice:

C1: Să recunoască plantele din familia Asteraceae;

C2: Să observe și să explice alcătuirea păpădiei;

C3: Să realizeze diferite preparate din plante medicinale;

C4: Să precizeze importanța plantelor studiate.

Resurse materiale:

plante din familia Asteraceae proaspete sau uscate;

herbare cu plante înrudite cu păpădia;

manuale, caiete,

tablă, cretă;

pahare

sursă de încălzirere

zahăr

apă de la robinet ;

fișe ;

Resurse procedurale:

observarea independentă;

explicația;

experimentul;

conversația euristică;

descoperirea.

Tipul de activitate: frontala , individuala, pe grupe;

Bibliografie:

Dobran F.- Biologie, manual pentru clasa a-V-a, Ed. Tehnică

Leahu I., Singer M.,Leahu D.- Ghid metodologic de proiectare a activității didactice la Științele Naturii, Ed. Aramis, București

Popovici L., Moruzi C., Toma I.,( 1985),Atlas botanic, E. D. P. București.

A.Ardelean, Ghe. Mohan, (2008), Flora medicinală a României, Ed. ALL, București

V. Nădășan,( 2014), Incursiune în fitoterapie, Ed, Viață și sănătate, Ilfov

Desfașțurarea activitatii

ANEXA 1

FISA DE EVALUARE

1. Care sunt plantele medicinale studiate până acum?

2 .Completatii spatile libere din fraza următoare :

Soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin …………………………….. ei cu apă clocotită, în scopul extragerii ………………………………………………………… pe care le conține;

b) Identificați procedeul.

3. Utilizări ale mușețelului:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Anexa 2

Legenda păpădiei

La inceput Dumnezeu a trimis un inger la toate plantele ca să spună cum vor sa arate. Numai păpădia nu știa cum dorea sa arate și ingerul ii mai lăsă o zi sa se gândească.

In ziua aia păpădia rugându-se a dat cu ochii de soare și s-a hotărât să arate ca el și să-i

zică îngerului cum vrea să arate,  că vrea să fie galbenă si frumoasă ca soarele. Apoi văzu luna și se răzgândi.

Vroia să arate ca ea. Să fie albă, rotundă si frumoasă. Apoi văzu si stelele și-i placură și acelea.Când veni îngerul nu știa ce să-i spuna vroia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele. Nu era hotărâtă.

Așa că Dumnezeu i-a îndeplinit toate dorințele. De aceea păpădia este la început galbenă ca soarele, apoi albă și dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele.

ANEXA 3

FIȘA DE LUCRU

Obținerea produselor din plante medicinale

MATERIALE NECESARE:

Plantă medicinală: păpădie

Pahare, apă de la robinet

Sursă de încălzit

Zahăr

OBȚINEREA MACERATULUI ȘI SIROPULUI DE PĂPĂDIE

MOD DE LUCRU:

Pentru a obține un macerat avem nevoie de 5 grame de rădăcini mărunțite bine și 100 mg. apă. Maceratul se obține ținând plantele în apă timp de 3 ore, la temperatura camerei după care se strecoară. La produsul astfel rezultat se adaugă 40 grame de zahăr, se amestecă bine până la obținerea siropului.

OBȚINEREA DECOCTULUI DE PĂPĂDIE

MOD DE LUCRU:

Se pun 15 grame rădăcină de plantă în 200 ml. apă. Se menține vasul timp de 15 minute pe baie de apă în fierbere. Soluția fierbinte se separă și se filtreză prin vată. Se recomandă în afecțiuni hepatice.

Concluzii

Flora României, prin bogăția și diversitatea sa, încă mai oferă prilejul unei cercetări științifice, mai ales dacă alegem să particularizăm acest demers și să ne centrăm atenția asupra unei zone de vegetație sau asupra unui anumit areal geografic. Lucrarea de față și-a propus să recunoască, să inventarieze și să descrie speciile de plante de interes economic și protectiv din zona localității Vintileasca, județul Vrancea, și să identifice metodele prin care aceste cunoștințe dobândite în urma cercetării pot deveni accesibile elevilor.În urma acestei cercetări, în prima parte a lucrării, am inventariat și descris 328 de specii de plante, realizând o prezentare și a cadrului natural și geografic specific acestei zone. În cea de-a doua parte, în care interesul s-a mutat asupra cercetării didactice și a aplicabilității acestor informații, au fost descrise diferite metode didactice folosite deja în decusrsul orelor de biologie sau metode pe care urmează să le aplic în urma acestei cercetări. Am realizat de asemenea o comparație în urma unor experiențe pedagogice între metodele didactice clasice și metodele didactice activ-participative și am realizat un plan pentru a implementa în cadrul orelor de biologie toate aceste informații. Am scos în evidență, în mod particular, activitățile în aer liber, deoarece, mediul natural oferă șansa unei mai bune învățări, procesul didactic având loc pe mai multe planuri, oferindu-le elevilor o cunoaștere completă și complexă a cadrului natural, atât de necesară pe parcursul orelor de biologie.

Ca observații speciale dobândite în urma acestei cercetări, în afara de speciile bine cunoscute, am identificat mai multe specii rare protejate de lege:

endemice: Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius Schur., Centaurea phrygia L.

vulnerabile și rare: Nigritella rubra ( Wettst.) K. Richter,

rare: Dianthus superbus L.,Orchis morio L.,Trollius europaeus L.,Rhianthus alpinus.Baumg., Salix starkeana Willd -relict., Lilium martagon L. Veratrum album L. ,Centaurea apiculata Ledeb. ssp.adpresa

Cu toate acestea, accentul a fost pus pe utilizarea florei, fie că ne referim la o utilizare cu scop economic (principala îndeletnicire a populației din zonă fiind agricultura), fie că ne referim la o utilizare de interes protectiv care se poate exploata în scopuri științifice sau turistice.

În urma evaluării performanțelor se poate constata că, la clase cu nivel de pregătire foarte apropiat rezultatele pot fi diferite în funcție de metoda pe care alegem să o folosim , de modul în care organizăm procesul de transmitere a noilor informații.

COMPARATIE INTRE ORELE IN NATURA SI LA CLASA

BIBLIOGRAFIE:

ARDELEAN AUREL, MOHAN GHEORGHE,(2008),Flora medicinală a României, Editura ALL, București.

BOJOR OVIDIU, (2003),Ghidul plantelor medicinale și aromațice de la A la Z,Editura Fiat Lux, București.

CRĂCIUN FLORENTIN, BOJOR OVIDIU, ALEXAN MIRCEA, (1976),Farmacia naturii, Editura Ceres, București.

CUCOȘ CONSTANTIN, (1996), Pedagogie, Editura Polirom , Iași.

DIACONU . I .,(1930 ), Ținutul Vrancei,Editura pentru literatură, București.

DUMITRIU CONSTANȚA,(2011),Metodologia cercetării pedagogice”,Editura Alma Mater, Bacău.

DUMITRIU GHEORGHE, DUMITRIU CONSTANȚA, DUMITRIU IULIA, DAMIAN IULIA,( 2002),Psihopedagogie, Editura Alma Mater, Bacău.

GAFTA DAN, MOUNTFORD J.O.,(2008),Manual de interpretare a habitatelor,.Editura RISOPRINT.

GRUMĂZESCU. H., STEFĂNESCU .I. ,(1970),Județul Vrancea, Editura Academiei, București.

IORDACHE ION și colab. , (2004),Metodica predării- învățării biologiei biologiei, Editura Solaris, Iași.

IONESCU M. și RADU I., Didactica modernă, Ediția a II- a , rev., Editura Dacia, Cluj- Napoca;

LAZĂR VIOREL, NICOLAE MARIANA,(2007), Lecția formă de bază a organizării procesului de predare – învățare – evaluare la disciplina biologie”, Editura ARVES,Craiova.

LAZĂR VIOREL , CĂPRĂRIN DANIELA,(2008),Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Editura ARVES,Craiova.

MITITELU.D,, ȘTEFAN.N., COROI A-M., DIACONU M. ( 1996)-Flora și vegetația județului Vrancea;

NĂDĂȘAN VALENTIN ,(2014), Incursiune în fitoterapie, Editura Viață și Sănătate”, Ilfov.

RĂDULESCU. N.Al.,(1937), Vrancea – Geografie fizică și umană,București.

SANDA .V., BIȚĂ-NICOLAE CLAUDIA.D., BARABAȘ .N,(2003),Flora cormofitelor spontane și cultivate din România, Editura Ion Borcea, Bacău.

ȘTEFAN N., -(1980)-Cercetarea florei și vegetației din bazinul superior al râului Râmnicu Sărat;

ȘTEFAN N., (1982)- Contribuții la studiul fitocenotic al făgetelor din din bazinul râului Râmnicu Sărat;

ȘTEFAN N. – Vegetația pajiștilor din bazinul superior al Râmnicului Sărat,  p. 263 – 272. Contribuții la studiul fitocenotic al făgetelor di bazinul Râmnicu Sărat- studii și comunicări ale Muzeului Reghin, Reghin 2 ( 93-1000).

TODOR .I., (1968),Mic atlas de plante din flora R.S.R., Editura Didactică și Pedagogică, București.

URECHE CAMELIA, CIUCU CORINA,(2003),Metodica predării biologiei,Editura ZEDAX, Focșani.

Reviste și publicații:

Genesis. Publicație de biologie, Educație ecologică, nr. 12-13, Editura Arves, 2007.

Genesis, Publicație de biologie”, Educație ecologică, nr. 15, Editura Arves, 2008.

Ghidul profesorului, cadrul natural al județului Vrancea- Carnivore mari- Arii protejate din Vrancea- Specii protejate – siturile Natura 2000 din Vrancea, publicație a Agenției pentru Protecția Mediului Vrancea, Focșani, 2009.

Natura , biologie, Seria III, Vol. 49, nr. 1 ( iulie – decembrie), Societatea de Științe Biologice din România, Arad, 2007.

Natura , biologie, Seria III, Vol. 50, nr. 1 ( ianuatrie –iunie), Societatea de Științe Biologice din România, Arad, 2008.

Surse web:

CERGHIT IOAN, ,, Metode de învățământ”, accesat online la data de 20 iunie 2015, https://www.scribd.com/doc/153112983/Ioan-Cerghit-Metode-de-Invatamant.

CRISTEA VIORICA,,Frumusețile naturii”,accesat online la data de 15 aprilie 2015, http://cristeaviorica.blogspot.ro/.

TREBEN MARIA : ,, Sănătate din farmacia Domnului” accesat online la data de 15 aprilie 2015,; http://www.slideshare.net/.

Enciclopedia-Plantelor-Medicinale, , accesat online la data de 12 mai 2015, https://www.scribd.com/doc/114117031/Enciclopedia-Plantelor-Medicinale.

http://www.didactic.ro/, accesat online iulie 2015.

http://sanatate.bzi.ro/, accesat online la data de 12 mai 2015.

http://www.sanatatecuplante.ro/, accesat online la data de 30 aprilie 2015.

http://www.terapiinaturiste.ro/, accesat la data de 27 martie 2015.