Vedetismul In Audiovizual

CUPRINS

Argument……………………………………………………………..2.

CAPITOLUL I. Audiovizualul, creator de vedete.

1.1 Evolutia si diversitatea audiovizualului. ……………………………….3.

1.2 Apariția vedetismului. Procesul de formare al vedetelor………8.

1.3 Vedetele, prezente in toate domeniile in audiovizual………………13.

1.4 Efectele negative ale vedetismului exagerat……………………………18.

CAPITLUL II. Lumea vedetelor, o lume expusa interpretarii

2.1 Vedetismul, spatiul aprecierii sau criticii………………………………..25.

2.2 Vedetismul fortat, exagerat si aparitia “falselor vedete”………….32.

2.3 Viata particulara a vedetelor expusa in audiovizual………………..39.

2.4 Efectele vedetismululi asupra publicului consumator de media.43.

CAPITOLUL III. Studiu de caz. Emisiunea “No Comment” (Prezentarea vedetelor Monica si Irinel Columbeanu)………………………………………51.

Concluzii la studiul de caz ……………………………………………………………………62.

CAPITOLUL IV.Concluzii…………………………………………………..63.

ANEXE……………………………………………………………………………………………….67.

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………76.

=== Vedetismul in Audiovizual ===

CUPRINS

Argument……………………………………………………………..2.

CAPITOLUL I. Audiovizualul, creator de vedete.

1.1 Evolutia si diversitatea audiovizualului. ……………………………….3.

1.2 Apariția vedetismului. Procesul de formare al vedetelor………8.

1.3 Vedetele, prezente in toate domeniile in audiovizual………………13.

1.4 Efectele negative ale vedetismului exagerat……………………………18.

CAPITLUL II. Lumea vedetelor, o lume expusa interpretarii

2.1 Vedetismul, spatiul aprecierii sau criticii………………………………..25.

2.2 Vedetismul fortat, exagerat si aparitia “falselor vedete”………….32.

2.3 Viata particulara a vedetelor expusa in audiovizual………………..39.

2.4 Efectele vedetismululi asupra publicului consumator de media.43.

CAPITOLUL III. Studiu de caz. Emisiunea “No Comment” (Prezentarea vedetelor Monica si Irinel Columbeanu)………………………………………51.

Concluzii la studiul de caz ……………………………………………………………………62.

CAPITOLUL IV.Concluzii…………………………………………………..63.

ANEXE……………………………………………………………………………………………….67.

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………76.

ARGUMENT

Începând cu anii '50, televiziunea a rămas unul dintre cele mai puternice canale media.

Audiovizualul a exercitat o atracție deosebită de-a lungul timpului asupra publicului; de la oamenii politici care și-au expus clipurile electorale, divertismentul din ce in ce mai diversificat, până la companiile care incheie contracte de sume impresionante pentru a-și promova produsele.

Odată cu diversificarea audiovizualului, apariția numeroaselor televiziuni și posturi de radio particulare, si-au făcut cunoscută prezența și vedetele sau, in unele cazuri, “falsele vedete”, am putea spune.

Dacă in trecut audiovizualul avea rolul primordial de a informa și de a transmite publicului o cantitate mare si corectă de informații, cultură, educație; astăzi un loc important și larg îl ocupă și divertismentul impreună cu vedetele formate.

Cum s-a ajuns aici? Din cauza dorinței exagerate de audientă a posturilor private de radio sau televiziune.

Pe langă domeniul sportiv, economic, social, informativ sau politic, în timp, s-a format și domeniul divertismentului, domeniu care a dat naștere vedetelor din muzică, telenovele, modă, emisiuni distractive sau cu specific de concurs.

Prin lucrarea prezentată încerc să ilustrez formarea în timp a acestor vedete, meritul lor pentru acest statut, domeniile in care se regasesc acestea și comportamentul lor din fața și din spatele camerelor.

Efectele pozitive și efectele negative pe care le are vedetismul atât asupra vedetelor cât și asupra publicului consumator de media reprezintă de asemenea, un subiect discutabil în lucrare.

Prin exemple, voi încerca să ilustrez toate tipurile de vedete prezente in audiovizualul românesc, comportamentul acestora, pregătirea și viața lor.

M-am axat pe această temă fiind motivată de schimbarea majoră produsă în timp în audiovizualul românesc; de la cultură și educație la divertisment, spectacol și vedetism exagerat.

CAPITOLUL I

AUDIOVIZUALUL, CREATOR DE VEDETE

1.1 Evoluția și diversitatea audiovizualului. Apariția vedetismului.

Născută la începutul anilor '20, radiodifuziunea a devenit, cu excepția câtorva zone dintre cele mai puțin dezvoltate, produsul industrial cel mai consumat.

Televiziunea, incepând de la sfârșitul anilor '40, este intr-un continuu proces de lărgire a pieței sale.

Cele mai recente progrese ale electronicii, ale informaticii și ale telecomunicațiilor prin cablu sau spațiale își conjugă eforturile pentru a deschide mediilor audiovizuale perpectivele unei expansiuni accelerate.

Mai puțin de două generații despart posturile cu galenă ale bunicilor noștri de televizoarele moderne care ne oferă zeci de programe, multe informații, mult diverisment și prezentarea multor vedete.

Studiul acestor schimbări impune metode istorice orginale și luarea în considerare a tuturor factorilor acestei evoluții: progresul științific și aplicațiile sale tehnice, decisive pentru nașterea radioului și, apoi, a televiziunii, au devenit de atunci hotărâtoare; problemele economice legate de producția de aparatură, apoi programe și cele ale concurenței dintre emițători; statutul juridic și raporturile cu puterile politice; conținutul programelor în diversitatea emsiunilor și a formelor de expresie și contribuția lor la ceea ce numim cultură de masă.

În timp, audiovizualul s-a diverficat, astăzi este mai bun, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Odată cu extinderea numărului de canale de televiziune și radio s-au inmulțit și vedetele.

În România, acest proces al vedetismului s-a extins considerabil în ultimii ani, lucru care dezorientează de multe ori telespectatorul, nemaiștiind să facă diferența între o vedetă în adevăratul sens al cuvântului și o “falsă vedetă” sau “vedetă fortată”,am putea spune.

Anul 2007 a fost un an de consolidare și diversificare pentru mass-media din Romania.

Șocurile repetate prin care a trecut presa din România pe parcursul ultimelor luni au eliminat în bună masură imprevizibilitatea acestei piețe pentru noul an, când devine parte a celei europene. Majoritatea grupurilor media și-au anunțat deja o mare parte din planurile pe 2007, iar multe dintre schimbările la nivel de business, asociativ sau tehnologic, vor fi rezultatul unor inițiative anunțate în cursul lui 2006.

Dacă 2006 a fost, pentru întreaga piață media din România, anul consolidării și al transferurilor în masa de manageri, vedete sau simpli ziariști, în 2007 toate aceste schimbări trebuie să înceapă să dea rezultatele scontate. Conform anunțurilor din ultima perioadă, acest an va fi cel al diversificării, atât în audiovizual, cât și în presa scrisă și online.

În zona televiziunii, Kanal D România, operat de grupul turcesc Dogan, cu o investiție de 35 de milioane de euro in primul an și cu un posibil parteneriat cu Ringier, urmează să arate că nu a pierdut timpul în ultimele șase luni vânând vedete și manageri de la diverse posturi existente. Intact completează portofoliul sau de televiziune actual cu un nou post dedicat dezbaterilor, Antena 2.

Iar dacă își respectă promisiunile făcute în 2006, cel puțin alte opt posturi noi, majoritatea de nișă, vor fi lansate pe parcursul anului, între altele, de Lagardere (prin EDI Romania), Noua Plus TV (asociat lui Ovidiu Miculescu, fost șef la EDI Romania), grupurile Pro si Realitatea Media. Și aceasta în condițiile în care la poarta Consiliului National al Audiovizualului s-a creat, in perioada octombrie-decembrie, o veritabilă coadă la licențe de televiziune și radio, CNA fiind în incapacitate decizională până în a doua jumatate a lunii trecute.

În zona presei scrise, majoritatea actorilor de pe piață pregatesc proiecte despre care evită să vorbească deocamdată. După valul de transferuri de anul trecut, atât grupuri nou-formate, precum Adevărul, cât și veterani precum Publimedia sau Ringier trebuie să umple în perioada urmatoare golurile lăsate, înainte de a lansa noi produse.

Grupurile Edipresse și Catavencu au anunțat, în ultima perioadă, planuri de extindere pentru anul viitor, însă au dat doar câteva nume, inclusiv pe cele ale unor publicații pe care le vor lansa în zona glossy – „Familia mea-Baby“, respectiv „J’adore“. Ambele grupuri se numară însa printre cei care iau în considerare intrarea pe piața publicațiilor economice, inclusiv prin preluarea unor francize occidentale, pentru care s-au purtat negocieri intense anul trecut.

La nivelul presei locale, este de așteptat ca EMI Deutschland să-și întărească poziția în fața Publimedia și Inform Media, după ce, în 2006, a preluat pachetele majoritare la „Ziarul de Iași“, „Obiectiv, Ediția de Vaslui“ și a negociat preluarea cotidianului gălățean „Viața Liberă“.

Pentru consumatorul de televiziune, anul 2007 urmează să aducă și o creștere a competitivitații pe piața de comunicații, dominată, până anul trecut, de două mari companii – RCS&RDS și Astral. După fuziunea Astral-UPC, încheiată în toamnă, și după amenzile de zeci de milioane de lei aplicate în decembrie de Consiliul Concurenței, cele două grupuri au

de-a face anul acesta cu o concurență crescândă pe piața televiziunii digitale, care-i determină pe reprezentanții companiilor să vorbească despre oferte mai bune și mai ieftine pentru consumator.

Celor cinci servicii de televiziune digitală existente pe piață la 1 ianuarie – Focus Sat (UPC Romania), Digi TV (RCS&RDS), Max TV (Digital Cable System), Boom TV (DTH Television) și Dolce (Romtelecom) – urmează să li se alăture acum și Telemobil, operatorul serviciului de telefonie mobilă Zapp.

Din partea operatorilor de cablu, care anul trecut nu au reușit să se lepede de povara sistemului analog, este de așteptat să răspundă concurenței venite din partea serviciilor de telefonie și să-și îmbunătățească ofertele de triplay (cablu, Internet și telefonie).

Noile tehnologii, extinderea rapidă a Internetului și așteptata creștere a prețurilor pe piața publicității pun în priză și organizațiile de măsurare a audiențelor. 2007 este anul imbunătățirii sistemului de măsurare a audiențelor de televiziune, care ar urma să-l înlocuiască pe cel operat de TNS-AGB Internațional pe baza contractului actual cu Asociația Română pentru Măsurarea Audienței (ARMA), ce expiră la începutul lui 2008. BRAT are planificat, la rândul său, să pună la punct proiectul de măsurare a performanțelor de audiență ale site-urilor de Internet, proiect inițiat anul trecut, dar și să analizeze cât de oportun ar fi să inițieze un sistem de măsurare a audienței publicațiilor de tip „business to business“. Iar studiile independente ale audiențelor pe net ar urma să fie completate prin proiectele IAB România, asociație a specialiștilor de pe piața de profil și ale cărei baze au fost puse la sfârșitul anului trecut.

Toate, în condițiile în care estimările actuale arată că piața publicității online din România înregistrează creșteri între 50 și 100% de la an la an, iar piața online din țară, deși mult în urma celei occidentale, ține în general pasul cu ultimele tendințe în domeniu. Din acest punct de vedere, ultima modă, blogurile, ar urma să intre intr-o fază de stabilizare în 2007, după explozia din 2005-2006, conform unui studiu publicat în decembrie de compania americană de cercetare Gartner. Ștafeta va fi preluată de comunitățile online (de la cele de jurnalism cetățenesc la cele de tip YouTube), aflate deja într-o impresionantă creștere de un an încoace, fapt ce a determinat revista „TIME“ să-i proclame pe membrii acestor comunități drept personalitatea anului 2006. În zona presei din România, principala tendință este crearea de conținut exclusiv online pentru paginile de Internet ale ziarelor și posturilor de televiziune.

Vedetismul, uneori efect negativ în televiziune.

Violența televizuală îi face pe copii mai curajoși, mai îndrăzneți sau, mai grav, indiferenți. De la TV își însușesc cel mai bine agresivitatea, lipsa de scrupule, senzaționalul, vedetismul, sexualitatea și îmbogățirea.

Consiliul Național al Audiovizualului a realizat o analiză a comportamentului copiilor în fața programelor audiovizuale. Astfel, pentru aproape un sfert dintre copiii intervievați, privitul la televizor este o ocupație în lipsă de altceva mai bun. Tocmai de aceea, majoritatea respondenților cred că rolul televiziunii în viața lor este important sau foarte important. Lipsa televiziunii i-ar deruta pe mulți. Aproape jumătate dintre aceștia nu știu ce ar face sau nu ar face nimic deosebit în absența unui televizor.

Cert este faptul că violența încurajează.

În timpul săptămânii, aproape jumătate dintre copii stau la televizor în prime-time (intervalul orar 19.00-22.00). Unul din zece a declarat că violența televizuală îl face mai curajos și mai îndrăzneț. Faptul că mai bine de un sfert sunt indiferenți sau amuzați la vederea scenelor violente este însă la fel de îngrijorător. Cu toate acestea, aproape jumătate dintre ei cred că există prea multă violentă în filme, procentul acestora crescând simțitor atunci când vine vorba despre știrile TV. Paradoxal, tot cam jumătate dintre aceștia cred că desenele animate au prea puțină violență.

Adevărul este însă dincolo de ecran.

Valorile promovate de televiziune sunt, în cele mai multe dintre cazuri, negative. Pentru un sfert dintre copii, adevărul și minciuna se regăsesc în aceeași măsură în programele TV. Pentru alte valori morale, precum cultura civică, creativitatea, competența, formarea culturală, succesul, respectul, compasiunea sau generozitatea, copiii trebuie să caute în altă parte decât în fața tubului catodic. În schimb, copiii recunosc aproape într-un glas că cel mai bine pot învăța la televizor despre agresivitate, lipsa de scrupule, senzațional, vedetism, sexualitate sau îmbogățire.

Ralu Filip, președintele CNA, acuza faptul că societatea civilă își manifestă interesul față de situația audiovizualului doar în perioada alegerilor, precum și faptul că politicienii sunt prea puțin interesați de acest aspect.El spunea că,din păcate, nu există o dezbatere despre audiovizual în societatea românească, așa cum se întâmplă în alte părți; doar CNA și presa mai vorbesc despre problemele acestuia. Soluția pe care șeful CNA o propune este spargerea tipologiei programelor posturilor private.S-ar putea folosi o parte mică din fondurile televiziunilor private rezultate din publicitate pentru a finanța emisiuni culturale și pentru copii. Mulți dintre acești copii au creierul la fel de varză ca și programele de televiziune pe care le urmăresc. Societatea civilă trebuie să găsească resurse măcar pentru a discuta, dacă nu și pentru a rezolva problema actuală.

Este ușor de concluzionat de ce vedetismul este considerat negativ pentru publicul consumator de media. Vedetismul exagerat, lipsa de scrupule, emisiuni necenzurate pentru a atrage cât mai multă audiență sunt doar câteva elemente care clasează această categorie într-o sferă exclusiv negativă.

Existând în prezent în România foarte multe posturi de televiziune private, dorința exagerată de a atrage cât mai multă audiență în detrimentul celorlalte, dau naștere practic unei adevărate “lupte” permanente între acestea. Și cum majoritatea ar merge pe premiza “scopul scuză mijloacele”, televiziunile se folosesc în permanență de ceea ce, cu siguranță ar atrage atenția publicului: senzațional, scandal, necenzurat.

Pentru a asigura audiența dorită, implicarea vedetelor în astfel de prezentări reprezintă punctul lor puternic. Exclusivitățile unde vedetele sunt implicate reprezită de asemenea “deliciul” orcărui post, acestea asigurându-le întotdeauna avantaje majore în fața celorlalte televiziuni concurente.

1.2. Apariția vedetismului. Procesul de formare al vedetelor.

Este evident faptul că formarea numeroaselor televiziuni private în timp au favorizat înmulțirea spectaculoasă a vedetelor din România, însă, înainte de a concluziona acest lucru, și de a atribui acest statut tuturor vedetelor, în primul rând trebuie să răspundem la o întrebare aparent simplă, dar și destul de nuanțată, în același timp: „ce este o vedetă de televiziune?”

Dar faima nu mai este ceea ce a fost. Celebritățile sunt prezentate pe piață ca niște imagini de marketing, răspândite și vândute cu o rapiditate și o abilitate de neimaginat pentru eroii din vechime și, apoi, la fel de rapid, date uitării.Nutrim sentimente puternice față de toate aceste vedete, dar nu mai avem suficientă pasiune intimă în viața noastră.

Întrebarea e veche, răspunsul, parțial. Toate aproximările care au încercat să servească drept soluție la o asemenea dilemă a culturii media contemporane au făcut să devină și mai vizibilă o insuficiență: chestiunea rămâne controversată, iar răspunsul trebuie nuanțat.

Chris Rock, amfitrionul din 2005 al Galei decernării premiilor Oscar, a spus la un moment dat, în monologul său din scenă, dorind să arate diferența între un star și o persoană cunoscută: „Clint Eastwood este o vedetă, Tobey Maguire – doar un băiat în colanți…". Gluma prezentatorului conținea, de fapt, o aluzie la rolul de jocheu sexy, interpretat de Maguire în filmu „SeaBiscuit” și la valoarea de regizor a lui Eastwood, răsplătită cu un trofeu aurit.

In lumea televiziunii, lucrurile sunt însă ceva mai alambicate. In majoritatea cazurilor, noțiunea de „vedetă" este sinonimă cu supraexpunerea „pe sticlă", incluzând, așadar, în primul rând, un criteriu cantitativ. în termenii de ultimă generație ai marketingului politic american, devine o vedetă „actorul social care beneficiază de un total semnificativ de ore de cameră video alocate într-un timp determinat de apariție la televiziune", cu alte cuvinte, de un capital de imagine consistent.

Jurnaliștii și consilierii de imagine știu cu exactitate că acesta din urmă e un concept ce acoperă un dat perisabil, care trebuie permanent „întreținut" și actualizat și poate aluneca în desuetudine atunci când nu mai reușește să se recontextualizeze, să țină pasul cu spiritul timpului său.

Dacă, pe de o parte, noțiunea de „vedetă de televiziune" are legătură directă cu ideea de vizibilitate planificată și insistentă pe ecran, pe de altă parte, ea se înrudește îndeaproape cu o oarecare accepțiune a „performanței” care pretinde a fi mediatizată.

Nu în ultimul rând, filiațiile profunde ale noțiunii de „vedetă" (nu doar la televiziune, ci și în politică, în publicitate și film) trimit spre atât de dezbătută chestiune a identității postmoderne, ca moment de ruptură, față de aceeași noțiune – esențialistă și raționalistă – promovată de modernitate.

Când un teoretician ca Jameson vorbește despre „atenuarea efectului" în cultura postmodernă a imaginii, conceptul traduce o scindare a identității moderniste, reluată de eurile postmoderne, care sunt însă lipsite de energii expresive și supuse vacuităților momentului.

Altfel spus, subiectul autonom, atotconstituit, ce a reprezentat o achiziție esențială a unei culturi a individualismului, se fragmentează și dispare, datorită proceselor sociale tipice societății de consum, raționalizate și birocratice.

Dispersia progresivă a subiectului și ieșirea din scenă a identității moderniste coincid cu instalarea în centrul atenției a „sinelui TV", în timp ce noțiunea însăși de „vedetă de televiziune" se înrolează în seria preceptelor postmoderne satisfăcute să descrie doar suprafața sau forma unor fenomene din cultura media contemporană, fără nici o ambiție de acces la funcția lor de semnificare.

O lectură critică a modelelor propuse de televiziunea anului 2000 se situează la mare distanță de modelul semiotic al semnificatului și semnificantului, dar și de acea „hermeneutică a suspiciunii" promovată de Ricoeur ca lectură polisemică a simbolurilor culturale.

Identitatea postmodernă se constituie, așadar, în manieră teatrală, prin asumarea de roluri și construirea unei imagini. în contradicție cu fosta identitate modernă, care se centra în jurul profesiei, al funcției din sfera publică sau al poziției din cadrul familiei, identitatea postmodernă focalizează pe imagine, înfățișare și stil, „loisir” și sferă a consumului.

În acest context social, cultural și politic,șinele TV sunt individul electronic par „excellence”, care deține tot ce poate prin simularea materialelor oferite de media : o identitate de piață, însușită în calitatea sa de consumator într-o societate de divertisment; o galaxie de stări hiperfibrilate, o forță traumatizată, produsă în serie.

Oscilând între globalizare și atomizare, insul contemporan suportă o „insecuritate ontologică" pe care abia recunoașterea unor simboluri și constructe simbolice din viața de zi cu zi, transpuse în programele curente ale televiziunii, o atenuează parțial. Televiziunea nu doar oferă principii de ordonare temporală și semantică a realității, ci și conduce, datorită învestiturii emoționale cu care se asociază, de obicei, consumul curent de produse media, la fixarea unor cadre rituale (de tip liminal) de raportare la universul înconjurător

Trăirea rituală a consumului de televiziune are drept consecință ruperea din rutinele cotidiene și asumarea unei viziuni integratoare asupra lumii; această viziune este generatoare, chiar și când exprimă un model hegemonie, de securitate antologică.

În anii '7O-'8O ai veacului trecut, când noțiunea de „vedetă de televiziune" era, practic, necunoscută în România, apariția pe micul ecran a prezentatorilor de programe sau a redactorilor de știri era privită cu acea religiozitate rezervată nu doar formatorilor de opinie, ci, pur și simplu, unor arhetipuri mitice reactualizate.

Așa se face că, la începutul anilor '90, în urma unui dialog prelungit pe care l-am avut cu Sanda Țăranu (celebru spiker al Televiziunii Române vreme de aproape trei decenii), aceasta a arătat mai multe scrisori primite de la telespectatori fideli ai postului public (bărbați și femei care se adresaseră redacției în intervalul 1979-1986) în care abundau formulări de tipul: „sunteți pentru mine o zeiță…", „vă privesc ca pe o regină", „când vă ascult vocea și vă văd la televizor, îmi dați speranță și o încredere salvatoare, cum doar din cer mai pot să primesc…".

În mod neașteptat, aceste exteriorizări ale venerației cunosc o răsturnare brutală în primii cinci ani de după decembrie '89, odată cu diversificarea ofertei televizuale, prin intrarea în scenă a primelor două televiziuni metropolitane private : Antena 1, lansată inițial ca post de știri și filme, în 1993 și Tele 7 abc, care începe să emită din vara anului 1994. Conceptul de „vedetă" e lansat și exploatat intens abia doi ani mai târziu, în 1996, odată cu debutul spectaculos al canalului de televiziune Pro TV. Programată să coincidă, nu întâmplător, cu Ziua Națională a României, această lansare, la 1 decembrie 1996, a unei noi televiziuni erupe pe piața media românească a momentului cu forța irepresibilă a unor focuri de artificii,însa dincolo de inedit și de seducția formală pe care noul post le impune, Pro TV are coerență și personalitate mediatică, iar la nivel vizual produce un impact absolut, face risipă de efecte, se autopromovează aproape agresiv – așa cum nici o televiziune autohtonă nu mai făcuse , nu ezită să promită totul și se ține de promisiuni.

Modelul de televiziune comercială, inaugurat fulminant de Pro TV, a fost copiat de toate posturile de televiziune, inclusiv de cel public. Căminele au fost invadate de emisiuni de divertisment (cumpărate sau copiind formate deja celebre), telenovele și filme de aventuri, de prezentatoare ingenue, care zâmbesc candid referindu-se la victimele unei catastrofe, de talk show-uri spumoase (în locul dezbaterilor sobre de dinainte), de jocuri de noroc sofisticate (care au declanșat mișcări de mobilizare socială incredibile, precum cumpărările uriașe de bilete de joc și audiențele enorme la tragerile săptămânale la Bingo), de concursuri variate și de emisiuni siropoase, axate pe adaptarea unor concepte de succes din Occident.

Deși s-a lansat și s-a menținut cu o grilă de programe eminamente de consum, Pro TV a inaugurat pe piața media românească un dinamism tele-vizual de sorginte americană, grație căruia a putut să rămână lider al audiențelor pe un interval de timp de aproape un deceniu.

În plină eră a interactivității pe ecran, Pro TV a reușit să-și provoace publicul printr-un slogan paradoxal, care convertea pasivitatea privitului la televizor într-o condiție a profitului personal nemijlocit: „Te uiți și câștigi! ". Insă mai mult decât oricare strategie de marketing, crearea și impunerea de vedete proprii a făcut din Pro TV, în scurt timp, o televiziune distinctă și redutabilă. Până la sfârșitul anului 1998, toate aparițiile feminine de la televiziunile românești de orice profil își doreau să fie Andreea Esca. Modul particular de frazare, la citirea de pe prompterul de știri, al acestei prezentatoare, dublat de o telegenie perfectă, au devenit o marcă a performanței la televiziune.

Andreea Marin (lansată inițial la pupitrul știrilor de la postul public), Alessandra Stoicescu ori, mai târziu, Dana Războiu au fost tot atâtea tentative susținute ale altor posturi TV de a contracara, cu mijloace proprii, „efectul Esca”.Alături de jurnalele de știri, din prime time, ale televiziunilor dominante, zona divertismentului s-a dovedit deosebit de prolifică în generarea de vedete, impunând nume și imagini feminine, după prototipul caritabil al zânei bune, fie ocrotitoare a familiei reunite în fața televizorului (Mihaela Rădulescu), fie pacifiste, conciliante și gata să inducă iertarea (Raluca Moianu), fie ingenue și ludice (Andreea Raicu).

Comparativ, numărul vedetelor masculine e mult mai restrâns și aparține mai ales zonei talk-show-urilor. Este adevărat că, de pildă, într-o statistică globală, realizată pentru luna mai a anului 2005, Mircea Radu, cu celebrul format „Din dragoste” a fost desemnat de TNS-AGB International drept lider de audiență pe tronsonul emisiunilor de divertisment, cu un rating record de 13.1, raportat la eșantionul național din mediul urban, pe care s-a efectuat monitorizarea. Acest procent reprezintă aproximativ 1.400.000 de telespectatori, însă în privința prestigiului de care se bucură conciliatorul de inimi rănite nu este, deocamdată, comparabil cu acela de care beneficiază un moderator de talk show politic, precum Marius Tucă sau Robert Turcescu.

Cu alte cuvinte, la aproape un deceniu de la declanșarea a ceea ce s-ar putea numi „cursa pentru vedete", inaugurată în audiovizualul românesc de practicile mediatice ale canalului de televiziune Pro TV, publicul însuși s-a specializat, reușind să facă distincția între noțiunea de „popularitate" și cea de „prestigiu".

Pe de altă parte însă, „vedetizarea" instant a unor persoane care nu au reușit să devină personalități, dar sunt impuse publicului datorită unui demers susținut de PR și simpla apariție „pe sticlă" ori în pictorialele unor reviste a condus la ceea ce un cronicar din presa scrisă numea „fenomenul de canibalism" .Vedetele de televiziune pot fi considerate o marfă ca oricare alta. Departamentele de PR le produc pentru toți cei care abia așteaptă să le vadă prin reviste și să le consume. Probabil, cel mai bun barometru pentru a aprecia calitatea unei vedete e tirajul revistelor care le au pe coperte și ratingul programelor pe care le prezintă,realizează la televiziuni și radiouri. Acest lucru nu este util pentru nici una dintre părți, chiar dacă vedeta are ceva foarte important de comunicat. In primul rând, se canibalizează cele două produse, iar vânzările scad în mod automat, deci și numărul de cititori .

În primul număr al anului 2005, suplimentul „Teleghidare” al ziarului „Cotidianul” publica o interesantă anchetă despre „cei care dau bine pe sticlă", încercând să explice de ce o vedetă de televiziune nu este decât rareori un profesionist al ecranului. Cei cinci interlocutori avizați care răspund provocării lansate de Anca Apostol sunt: Mircea Diaconu (actor și director al Teatrului Nottara din București), criticii de film Magda Mihăilescu și Viorica Bucur actorul și solistul Tudor Chirilă și regizorul Alexandru Tocilescu. Concluzia generală ar fi aceea că, pe de o parte, în România, asistăm la o adevărată inflație de vedete, în timp ce, ca fenomen invers, criteriile de validare ale unei apariții pe ecran, în categoria atât de râvnită a vedetelor, sunt simple strategii publicitare, care nu au nimic în comun cu profesionalismul: „Din show-biz și star-system nu câștigă show-ul sau starul, ci biz-ul și sistemul au de câștigat. (Vedetele) sunt făpturi bune de muls. Noi suntem exploatați prin intermediul lor”.

„O vedetă TV trebuie să aducă un anumit rating, totul ține de box-office. în cazul unei emisiuni la care se uită două familii, nu se poate vorbi despre vedete. Asta nu implică și calitatea vedetelor de televiziune, dar asta este o discuție separata. Din nefericire, în România, calitatea nu conteză foarte mult." (Tudor Chirilă, in „Cotidianul,” 2005, p. 11)

Încercând s-ă amendeze criteriul cantitativ al expunerii repetate la televiziune, ca și pe acela al supremației audienței, criticul de film Magda Mihăilescu, încearcă. în ancheta amintită, să formuleze o explicație a conceptului de „vedetă" pe ecran: „Adevărata vedetă TV este cea care dă definiția unei emisiuni, a unui format, care își cucerește popularitate tocmai prin acest talent, nu în urma câtorva apariții, bune, proaste, penibile, dar insistent susținute publicitar. Domnul cu ochelari în vârful nasului, care îi învață de câțiva ani pe francezi să scrie corect, mă refer la Bernard Pivot, este o vedetă, Cosmina Păsărin, care apare mai des decât el pe „sticlă" – nu.

Fără a fi la fel de tranșantă în teoretizări, Viorica Bucur răspunde interogației „ce este o vedetă de televiziune?" cu o altă interogație (retorică) menită să completeze discuția cu câteva nuanțări bine venite : „Un comentator francez, vorbind despre fenomenul vedetei de televiziune, ridica următoarea problemă: este cunoscut pentru că apare la televizor sau este chemat la televiziune pentru că este deja o persoană cunoscută ?. Să luăm exemplul lui H.-R. Patapievici și al lui Robert Turcescu. Amândoi sunt oameni care au ceva important de spus. Primul a fost chemat la televiziuni pentru că este cunoscut, este deja o vedetă media. Pe Robert Turcescu nu-1 știam, îl citeam în „Dilema” și îmi plăcea cum gândește. Apoi am aflat că are un talk show, l-am urmărit și am văzut că este un ziarist adevărat",

1.3 Vedetele, prezente in toate domeniile

Așa cum am concluzionat mai sus, odată cu diversificarea audiovizualului, apariția numeroaselor posturi de televiziune și radio particulare, și-au făcut cunoscută prezența și numeroasele vedete, persoane publice, oameni care apar pe ecran sau sunt auziți zi de zi în orice loc și în orice moment, oameni despre care se dorește întotdeauna să se știe cât mai mult, atât despre practica lor pe ecran cât și despre viața personală din spatele camerei.

Sunt persoane iubite, adorate, copiate de unii sau pur și simplu ridiculizate sau criticate de alții.

Domenii în care s-au născut aceste vedete pe ecran sau la radio sunt din ce în ce mai vaste.

Vedetismul și-a făcut cunoscută prezența în audioviziual prin domenii ca sport, muzică, filme, telenovele, știri, emisiuni informative, emisiuni de divertisment.

Spațiu mult… vedete multe .

Dacă ar fi să analizăm toate vedetele din audiovizual, din toate domeniile în care își expun talentul fiecare, am observa cu ușurință diferențele dintre ele, atât din punct de vedere al domeniului în care excelează sau nu, cât și a calității modului în ca își mențin acest statut de vedetă.

Dacă înainte eram obișnuiți cu vedete consactrate pe piața showbis-ului, cum ar fi Mădălina Manole, Monica Anghel sau Adrian Enache în muzică; Florin Piersic în film; Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci în sport; Sanda Țăranu (Prezentatoarea știrilor televiziunii “România 1”); astăzi,în toate aceste domenii și-au facut cunoscută prezența din ce în ce mai multe vedete, personae publice, VIP-uri, mai mult sau mai puțin talentate, dar totuși cunoscute.

Bineînțeles, înainte dacă eram obișnuiți doar cu un singur buletin de știri, cel de la televiziunea “România 1”, în prezent există zeci de programe, televiziuni care dețin fiecare știrile proprii și prezentatorii (știriștii) proprii. S-au creat în prezent chiar televiziuni specializate în acest domeniu, pe știri (Realitatea, N24).

Dacă în urmă cu ceva timp ascultam câteva genuri de muzică, în prezent despre acest domeniu se poate spune că s-a extins până la refuz, apărând pe piața românească o multitudine de noi genuri de muzică. De asemenea, s-au creat televiziuni specializate și în acest domeniu (UTV, TV K-Lumea).

Filmele s-au diversificat de asemenea și au luat naștere în timp chiar și telenovele, creații specifice Americii de Sud care însă “au prins” destul de bine și la noi până acum, dând naștere în prezent altor și altor vedete (Acasă TV).

Domeniul modei, de asemenea s-a dezvoltat foarte mult în ultimul timp în țara noastră.

Creatorii de modă și manechinele de care se folosesc aceștia pentru a-și promova creațiile s-au înmulțit simțitor (Catrinel Menghia, una dintre cele mai apreciate manechine de la noi).

Prezentarea unor vedete din diverse domenii:

Sport: Adrian Mutu (Briliantul)

Face parte din acea categorie de vedete care a muncit foarte mult până să ajungă în “lumina reflectoarelor”, atât de la noi din țară cât și din străinătate.

Persoanle care se remanrcă în sport, fapt care le ridică în timp la statutul de vedetă sunt acele persoane care în general pleacă de ”undeva de jos” (cazul lui Adrian Mutu, care mai intâi a jucat fotbal pe terenul din Pitești, apoi a făcut parte din echipa FC Argeș și în final a ajuns “undeva sus”, fiind considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști din lume, este apreciat atât în țară cât si în strainătate pentru talentul său).

Despre Adrian Mutu se poate afirma faptul că a reușit să atingă prin forțele prorpii apogeul performanței în sport și in același timp, “apogeul vedetismului”, am putea spune.

Adrian Mutu (n. 8 ianuarie 1979, Călinești, Argeș) este un fotbalist român, supranumit Briliantul. El este un atacant și căpitan valoros pentru echipa națională de fotbal al României.

Dinamovistii pot fi mândri. Adrian Mutu a plecat în fotbalul mare de la Dinamo. După plecarea de la "câinii-roșii" a mai jucat la Inter Milano, Helas Verona, AC Parma, Chelsea Londra, Juventus Torino și AC Fiorentina, echipa pentru care a marcat 10 goluri in sezonul de toamnă 2006.

Fost jucător emblematic al echipei Dinamo, pentru care a marcat 22 goluri în 33 partide, Adrian Mutu a ajuns acum să fie indispensabil echipei naționale, cu care se va afla în campania de calificare pentru Campionatul European din 2008.

La 28 de ani, Mutu este considerat un jucător de faimă internațională. A început fotbalul la Pitești (pentru care a marcat 11 goluri), echipa la care a evoluat din 1996 pană în 1998, când a fost transferat la Dinamo.

Mutu și-a făcut din plin datoria față de culorile alb-roșii, marcând 24 de goluri în 34 de meciuri. Nu a rezistat mult la Dinamo.

În Decembrie 1999 s-a transferat în Serie A, la Inter Milano, într-o echipă plină de vedete de talie mondială. I-a fost greu să-și facă loc nefiind destul de matur pentru o astfel de echipă. A jucat doar 10 meciuri după care a plecat la Verona, echipa la care a început să-și arate adevarata valoare.

După un prim stagiu mai puțin reușit, în cel de-al doilea an ca jucător la Verona a reușit 12 goluri. Verona însă a retrogradat în Serie B și chiar dacă Mutu își făcea planuri pentru un an în Serie B, soarta i-a surâs și astfel a ajuns din nou în Serie A, la Parma.

A avut un sezon magnific reușind nu mai puțin de 18 goluri, care l-au propulsat pe locul doi în clasamentul golgeterilor în Serie A (sezonul 2002-2003). A fost desemnat căpitanul Parmei și se pregătea pentru un nou sezon în Serie A. Nu a fost de acord patronul lui Chealsea, rusul Abramovici, care l-a cumpărat pe Mutu cu suma record, pentru un fotbalist român, de 22,5 milioane de euro.

După un start de sezon fantastic avut la Chelsea, lucrurile nu au mers la fel de bine după venirea la echipa londoneză a lui Jose Mourinho. Mutu a fost depistat pozitiv la un control anti-doping și a fost suspendat 7 luni. Jose Mourinho nu l-a mai dorit la Chelsea, astfel că Mutu și-a reziliat contractul cu echipa londoneză și a plecat la Juventus Torino.

Chiar dacă a jucat mai puțin la italieni, antrenorul Fabio Cappelo a avut incredere în el și de fiecare dată când l-a folosit, Mutu i-a răsplătit încredrea prin meciuri foarte reușite. Pentru Juventus a marcat 7 goluri în 20 de partide. S-a transferat la AC Fiorentina (pentru suma de 8 milioane de euro) la începutul sezonului 2006-2007, după ce Juventus a fost retrogradată în divizia secundă.

A avut o primă jumătate de sezon de excepție reușind 10 goluri în 17 meciuri dar și foarte multe pase de gol.

Muzica: Madonna.

Despre Madonna se poate spune că face parte din cea mai de preț categorie de vedete în care nu se pot include însă prea multe personalități. Este acea categorie în care intră vedete despre care se poate afirma cu ușurință faptul că “au marcat un secol”.

Madonna este genul de vedetă căreia i-a plăcut întotdeauna și a făcut tot posibilul în acest sens, să fie originală, să facă așa cum îi place ei totul, în stilul propriu. Nu i-a plăcut să fie controlată și bineînțeles întotdeauna a adorat să-și șocheze fanii prin aparițiile ei și prin felul ei original de a-și exterioriza talentul care a fĂcut-o vedetă, lucru care îl face și în prezent, în ciuda vârstei pe care o are.

Așa cum am spus, despre Madonna se poate spune (alături de vedete ca Michael Jackson sau Elvis Presley) că “au marcat un secol”.

Madonna Louise Veronica Ciccone (născută la 16 august 1958 în Bay City, Michigan) este o cântăreață și compozitoare pop-rock americană, câștigătoare a mai multor premii Grammy, actriță laureată a Globului de Aur și scriitoare populară. Debutând la începutul anilor 1980, a devenit cea mai populară cântăreață solo a tuturor timpurilor (conform Cărții Recordurilor), cu vânzări care au depășit 270 de milioane de discuri în toată lumea.

Madonna locuiește în prezent în Wiltshire, Anglia împreună cu soțul său, regizorul de film Guy Ritchie și cei doi copii ai săi.

Fiică a inginerului italiano-american Silvio Ciccone și a Madonnei Fortin, Madonna și-a petrecut întreaga sa copilărie în Pontiac, suburbie a orașului Detroit. Mama sa a murit în decembrie 1963, bolnavă de cancer la sân, când Madonna avea doar cinci ani. Tatăl său s-a recăsătorit cu Joan Gostafson, angajata familiei.

Împotriva voinței tatălui său, Madonna începe să ia lecții de dans la vârsta de 14 ani, avându-l ca profesor pe Chrystopher Flynn. A frecventat cursurile școlii Rochester Adams High School, unde s-a remarcat prin rezultatele școlare și ca membră a echipei de majorete. Și-a încheiat studiile preuniversitare în 1976, iar în 1978 a intrat la Facultatea de Dans din Michigan. În anul următor, cu doar 35 de dolari în buzunar, Madonna s-a mutat la New York, având ca obiectiv începerea unei cariere de dansatoare.

Telenovele: Adela Popescu.

Categoria de vedete din care face parte tânăra Adela Popescu este o categorie tot mai vastă și în proces de dezvoltare la noi în țară.

Este categoria în care intră acei tineri talentați (16-19 ani) care doresc cu orce preț să se afirme, să fie remarcați în lumea tumultoasă a showbiz-ului.

Despre tânara Adela Popescu se poate spune că este genul de vedetă care a evoluat foarte mult într-un timp foarte scurt. A reușit ca în numai câteva luni să se ridice în vârful statutului de vedetă fiind apreciată de public atât petru talentul său actoricesc cât și pentru calitățile în muzică.

Adela Popescu este una dintre puținele vedete de la noi care este considerată în presă ca fiind foarte modestă și “lipsită de fițe”, spre deosebire de altele.

Adela Popescu a participat la multe festivaluri naționale și internaționale de muzică, de unde s-a întors acasă cu multe premii, a cântat împreună cu Elena de la Mandinga și a colaborat cu formația 3 Sud Est pentru piesa "Clipe", a prezentat o emisiune pentru adolescenți, a jucat în serialul "In familie".

Adela a interpretat-o și pe Alina Damaschin, sora Oanei Zăvoranu, în prima telenovelă românească difuzată ACASĂ, "Numai iubirea".Se consideră o persoană sociabilă, norocoasă, familistă, crede că fiecare are un destin al lui.

Este foarte atașată de familia ei și respectă tradiția sărbătorilor petrecute în familie.

Film-Teatru: Amza Pelea.

Este tipul de vedetă care a reușit prin talentul propriu să-și pună „amprenta” atât în domeniul filmului cât și al teatrului.

Amza Pelea, a fost tipul de om talentat care a știut cum să facă să marcheze domeniile în care a excelat, făcându-ne să ne aducem aminte de el și de rolurile pe care le-a interpretat atât cu o mare admirație cât și cu un regret imens petru faptul că a părăsit “scena” pe care a iubit-o atât de mult.

Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 – d. 12 decembrie 1983) a fost unul dintre cei mai importanți actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film.

S-a născut la Băilești, într-o familie de țărani olteni. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.

A fost creatorul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i–a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie, Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailinicii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).

A decedat in conditii,nici astazi pe deplin cunoscute,la varsta de 52 de ani.Unele surse afirma ca marele actor ar fi decedat din cauza cancerului pulmonar,provocat de fumat iar altele sustin ca ar fi fost ucis de Securitate deoarece,in schechurile sale,ar fi ironizat Regimul Comunist.

Andreea Esca (prezentatoarea știrilor PRO TV).

Este considerată cea mai bună prezentatoare de știri din România (acest lucru fiind demonstrat de un lucru esențial și impornat în același timp pentru cariera ei: apariția performanțelor ei în cartea de istorie ).

Seriozotatea, talentul și naturalețea cu care își face munca au adus de-a lungul timpului publicului telespectator admirație și respect la adresa știristei.

Andreea Marin (moderatoarea emisiunii “Surprize, Surprize!” a postului TVR1).

“Zâna surprizelor”, cum este numită și cunoscută de majoritatea publicului consumator de media este considerată una dintre cele mai bune moderatoare de emisiune în televiziune.

Emisiunea pe care vedeta Andreea Marin o prezinta de mai bine de 6 ani, este una din emisiunile cu cel mai mare rating din audiovizualul românesc.

Naturalețea, talentul și modul prin care reușește Andreea să încânte milioane de oameni (fie că sunt spectatori sau telespectatori) au ridicat-o în timp pe Andreea Marin la statutul de “una dintre cele mai prețioase vedete autohtone”.

De pe o “scenă” pe alta.

Un mare avantaj pe care îl au vedetele, cei care capătă acest statut și reușesc să intre în această lume a vedetismului; este că odată ce au apucat sa fie cunoscuți și apreciați de publicul consumator de media, ei pur și simplu “se pot muta” de la un domeniu la altul cu foarte mare ușurință.

Un exemplu în acest sens este Dan Bitman, vocalistul din formția Holograf care este acum și moderatorul unei emisiuni de divertisment la TVR 1 sau Oana Zăvoranu care a “cochetat” o perioadă cu televiziunea, apoi a jucat in telenovele, după care a intrat în domeniul muzicii și nu în ultimul rând, își dorește să intre în politică.

Tot un exemplu poate fi considerat și Pepe, care a ocupat statutul de vedetă excelând la un moment dat în domeniul muzicii, acum fiind moderatorul unei emisiuni de divertisment a postului Antena 1.

Chiar și vedete consacrate care erau cunoscute de publicul larg într-un anumit mod, dar care în prezent s-au încadrat în alt gen de activitate, rămânând însă în atenția publicului.

Monica Anghel, care era și încă mai este considerată una dintre cele mai bune voci autohtone și care a reprezentat țara noastră în nenumărate concursuri cu speficic muzical, în prezent face parte din cel mai de succes grup umoristic din televiziune, “Grupul Divertis”.

Domeniul divertismentului, în general ocupă în prezent un loc important și vast în același timp în audiovizualul românesc, domeniu în care “jongleză” cel mai bine atât vedetele de la noi cât și din străinătate.

1.4 Efectele negative ale vedetismului exagerat.

Droguri, alcool, petreceri… vedetism exagerat.

Din vedetism, neglijență sau dorința de socializare la petreceri fițoase, multe vedete și-au periclitat sau chiar și-au distrus cariera și viața din cauza drogurilor.

Vedetele de la Hollywood sunt cunoscute în toată lumea pentru escapadele numeroase pe care le au acestea din cauza anturajelor, elementelor negative cu care se confruntă de-a lungul carierei lor.

De la alcool, petreceri nepermise bunului gust și exagerate și până la droguri și scandaluri dezastruoase, sunt elemente care umbresc de multe ori activitatea, cariera, și chiar viața privată a vedetelor, și care deasemenea, reușesc într-o anumită măsură să coboare acea vdetă de la un nivel superior în ochii publicului la un nivel total inferior și rușinos in acelși timp.

Dacă în România, în trecut nu ne-am confruntat cu astfel de cazuri în showbiz-ul autohton, în prezent, cazurile de acest gen au început să ocupe un loc destul de vast în presa de scandal.

Pe lânga faptul că vedetele care se confruntă la un moment dat cu astfel de probleme ajung să piardă foarte mult în fața publicului, acestea riscă să-și piardă chiar și statutul la care au aspirat cu vehemență și pentru care probabil au munct foarte mult, statutul de vedetă.

Și chiar dacă există și cazuri mai fericite în care, în ciuda tuturor problemelor care “le-au pătat imaginea”, persoanele publice își mențin cu greu, ce-i drept acest statut; există dezavantajul major că niciodată nu vor mai fi privite de publicul receptor așa cum erau înainte de a se face cunoscute aceste laturi negative.Exemplele în acest sens sunt numeroase, din păcate, atât în țara noastră cât și în străinătate.

Modelul Kate Moss a fost cea mai mare dezamagire a anului 2005. Cel puțin așa a considerat presa de scandal. Surprinsă de paparazzi în timp ce priza cocaină, a doua zi toată lumea o arăta cu degetul și multe brand-uri importante au renunțat la orice colaborare cu ea. Pentru Kate acest eveniment a venit ca un duș rece.

Considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști, Adrian Mutu a căzut din cauza drogurilor exact in culmea carierei sale, ajungând să piardă un contract important cu Chelsea. În clipa în care cei mai mulți i-au considerat cariera terminată, Adrian a avut puterea să-și recunoască vina și să promită că va reveni cu forțe proaspete pentru a recupera tot ceea ce a pierdut din cauza drogurilor.

Australianca, Kylie Minogue, a reușit să cucerească întreaga Europă prin senzualitatea sa. Nu de puține ori ea a susținut că acest lucru i se datorează fostului ei iubit Michael Hutchins (INXS), care s-a spânzurat în camera de hotel după ce a luat o supradoză. Acum, nici Kylie nu se sfiește să recunoască că a fost mare amatoare de ecstasy

Robbie Williams, cântarețul britanic a fost dependent ani la rând de alcool și droguri, spre deliciul presei de scandal. Acum, Robbie susține că drogurile i-au provocat unele dintre cele mai mari depresii și că se simțea mizerabil atunci.

Johnny Depp,talentatul actor a pierdut mult timp din viață consumând alcool și droguri. Deseori a văzut moartea cu ochii,lucruri recunoscute și de el. Johnnny Depp și-a schimbat radical viața în urmă cu ceva ani, când a renunțat definitiv la stupefiante.

Pink,cunoscuta cântăreață de RN&B a fumat iarbă în adolescență, iar apoi a trecut la droguri și mai puternice. Pink și-a făcut un renume din viața rebelă pe care o duce și nu vrea să renunțe la ea.

Pentru multe vedete drogurile sunt cea mai bună soluție ca să facă față presiunii celebrității. Când Bobby Brown consuma cocaină și marijuana, Whitney Houston a făcut la fel. Chiar dacă nu el este cel care și-a îndemnat soția să consume droguri, sigur s-au antrenat reciproc în acest joc.

Rezultatul? Două cariere distruse, două vieți ruinate. Cel mai recent exemplu legat de cât de multe pot pierde vedetele din cauza stupefiantelor este cel al fotomodelului Kate Moss și al prietenului său, cântărețul britanic de rock, Pete Doherty. Dacă el a fost dat afară din trupă – oricum nu era vorba de un succes internațional – Kate, în schimb, a pierdut trei contracte importante. Și nu doar din cauza scandalului generat de consumul de cocaină, ci și din cea a comportamentului provocat de dependență.

De-a lungul timpului, drogurile au făcut numeroase victime în rândul vedetelor. Whitney Houston, Courtney Love și Kurt Cobain (mort în urma unei supradoze de heroină amestecată cu valium), Steve Tyler (Aerosmith), Mick Jagger (Rolling Stones), Ozzy Osbourne.

Dar stupefiantele nu au fost răspandite doar în zona cântăreților din vechea gardă (deși în cazul lor s-a scurs mai mult timp și se pot observa efectele). Kylie Minogue a declarat că a renunțat la consumul de ecstasy atunci când a descoperit că acestea îi afectează tenul. Conform propriilor declarații, după consum se irita "din cap pană în picioare". 50 Cent este un artist aflat atât în vârful topurilor muzicale, cât și în cel al consumatorilor de stupefiante… În cazul lui, nu celebritatea l-a împins spre acest viciu, ci copilăria grea. Din cauza drogurilor, hip-hop-erul a fost exmatriculat de la școală în clasa a X-a, iar apoi arestat și închis.

Dacă în străinatate există vedete care recunosc că au consumat sau consumă droguri, în România fac acest lucru abia după ce au fost descoperite asupra faptului. Adrian Mutu și Tudor Sișu au provocat scandaluri de proporții, iar ultimul chiar a fost închis pentru deținere și consum de droguri de mare risc. Condamnat la trei ani de detenție, el a fost eliberat după doi ani, pentru bună purtare.

Soarta lui Adrian Mutu a fost mai fericită – el nu a ajuns după grații, dar a pierdut contractul cu Chelsea, "obținând" și o suspendare din partea FIFA.

Alte nume în legatură cu care presa a obținut informații sunt Andrei Gheorghe, Ion Ion Țiriac și Ileana Lazariuc, Raluca Sandu. Nici unul nu i-a călcat pe urme lui Sișu în închisoare, dar au fost anchetați de mai multe ori, iar imaginea lor a avut de suferit. Marijuana (Dana Coteanu – numele real), care a cântat o vreme alături de Sișu și Puya, a fost mult timp suspectată că a consumat în mod constant droguri și chiar a urmat un tratament de dezintoxicare. Între timp, Marijuana și-a dezvoltat propria afacere cu bijuterii artizanale și a revenit în muzică în 2005 printr-o colaborare cu Andreea la piesa "Îmi văd de viața mea".

Un drog foarte la modă la Hollywood și care nu este în afara legii (încă) este HGH, așa numitul drog al tinereții. Britney Spears, Brad Pitt, Demi Moore, Madonna, Janet Jackson și mulți alții și-l injectează regulat pentru a se menține în formă, deși este extrem de riscant pentru sănătate.

Acesta este, de fapt, un hormon de creștere folosit în tratamentul copiilor cu deficiențe de creștere.

Un exemplu legendar în acest sens este Rita Hayworth.

Talent, alcool și lux princiar.

Și femeile fatale suferă. Marilyn, Garbo… Diva seducătoare și Rita Hayworth, cea din spatele ecranului erau două femei diferite. O poveste despre glamour si tristețe.

Ce poate fi mai fascinant pentru o femeie decât să rămână în istorie pentru părul lung și frumos, pentru senzualitatea și o anumită linie de rochii care o avantajează și îi pun în valoare formele de sirenă? O femeie care a expus în filmele ei o grație și o distincție de regină, reușind în același timp să nu impună distanța care ar fi făcut-o inabordabilă. Rita Hayworth este o divă prin definiție: dorită, dar greu de dobândit, fatală, rece și pasională, alintată, păcătoasă. A fost și o dansatoare foarte talentată, dansul ei era o combinație de eleganță și precizie a miscărilor. A fost o perioadă partenera lui Fred Astaire. A fost o actrită mult mai bună decât au recunoscut vreodată criticii. Cariera ei, întinsă pe patru decenii, a consacrat-o drept o legendă a cinematografiei.

Cu câțiva ani în urmă, altă zeiță voluptuoasă a ecranului, Anita Ekberg, a fost întrebată ce crede despre frumusețile cele mai pregnante ale filmului. Cu franchețea care o caracteriza, Ekberg a recunoscut că nu le suportă pe Gina Lollobrigida și pe Sofia Loren pentru că sunt mai frumoase decât ea, nu o înghite pe Pamela Anderson, a dizolvat-o pe Raquel Welch ca fiind complet reconstruită estetic și, în finalul raspunsului, luminată, a exclamat: “Daaa… Rita Hayworth! ea ar lua premiul pentru toate celelalte. Fața ei, corpul, mersul, totul! Rita face mai mult decât toate!”

Pentru o mulțime de celebrități, drogurile asigură porția zilnică de bine, iar Britney Spears e ultimul "recrut" care a dat de mirosul fericirii în pliculețul cu praf alb.

Ce le împinge s-o facă? Unele spun că e "cool", altele "se dau după" prieteni sau încep să prizeze la vreo petrecere și apoi nu se mai opresc.

Matthew Perry e mai "adânc": pretinde că toți banii pe care i-a câștigat de când e vedetă nu i-au adus fericirea, așa că a ajuns s-o caute cu ajutorul stupefiantelor.

Ce se "poartă"? Mai subțire, marijuana. Apoi ecstasy. Sau cocaina și heroina, în stadiu "avansat". Puțini dintre cei care consumă sau au consumat s-au lăsat de bunăvoie; majoritatea au ajuns la clinici de dezintoxicare și și-au văzut carierele compromise.

Naomi Cambell a început să consume droguri după ce-a devenit manechin. La 24 de ani a "degustat" cocaina, iar în ultimii șapte s-a drogat în mod regulat. "Drogurile m-au făcut violentă", a recunoscut vedeta, care s-a ales cu două procese după ce și-a bătut asistentele personale. Acum susține că e "curată".

Încă de anul trecut, publicațiile americane au dezvăluit că Britney Spears consuma droguri. "The Star" a ieșit pe piață cu un articol în care se povestea cum diva a prizat cocaină în toaleta unui club de noapte din Florida. După câteva luni, a recunoscut că povestea era adevărată. Mai nou, dealerul ei din orașul natal a povestit reporterilor de la Național Enquirer cum i-a vândut cântăreței, în repetate rânduri, marijuana și pastile de ecstasy.

Anul acesta, Courtney Lane a ajuns la tribunal în urma consumului de droguri (a devenit violentă și a spart geamurile de la casa iubitului ei după ce a luat cocaină și hasiș) și a promis că va urma un program de dezintoxicare pentru a scăpa de închisoare.

Pe cât de frumoasă a fost în rolul Carolinei din "Baywatch", pe atât de urâtă a devenit Yasmine Bleeth în urma consumului de droguri. Acum trei ani, actrița a fost prinsă de poliție șofând sub influența stupefiantelor și având "la purtător" 25 grame de cocaină. A stat o noapte la arest.

Lisa Marie Presley si Michael Jackson sunt cea mai bună dovadă că "cine se aseamănă se adună". Fata "regelui rock`n`roll" a devenit dependentă de cocaină la doar 14 ani, făcând-o pe mama ei, Priscilla, s-o interneze într-un centru cu reguli foarte stricte. Michael Jackson, cel de-al doilea soț al Lisei Marie, a fost și el dependent de droguri, conform declarației unui fost partener de-al său de afaceri, Myung-ho Lee.

Dintr-o vedetă sclipitoare, Whitney Housten a ajuns o epavă din cauza drogurilor. Ani la rând, cântareața și soțul ei, Bobby Brown, au consumat marijuana, cocaină și heroină; Whitney a fost chiar și la dezintoxicare de doua ori, dar s-a reapucat de prizat după externare. Acum susține că s-a lăsat.

Macaulay Kulkin (24 ani), fostul copil teribil al cinematografului american, a fost arestat după ce poliția a găsit asupra lui 17 grame de marijuana.

Robert Downey Jr. a luat contact cu drogurile prin intermediul tatălui său, care i-a dat să fumeze marijuana când avea opt ani. In 1996 a primit trei ani de închisoare cu suspendare, iar în decembrie 1997 a fost băgat pentru șase luni după gratii. În 2000 a fost arestat din nou, când s-au găsit asupra lui cocaină și metamfetamine. Ultima arestare: aprilie 2001.

Banii nu i-au adus fericirea lui Matthew Perry. Actorul spune că s-a drogat numai pentru că părea singura modalitate de a se simți fericit.

Sting a făcut-o tot pentru a-și asigura o stare de bine, iar acum susține că are atâta vechime încât a devenit imun: "Pot fuma marijuana fără să-mi mai pierd capul".

Alte cazuri notorii: Collin Farrel, consumator de cocaină și ecstasy; David Arquette, fan heroină & cocaină până să se însoare; Johnny Deep, care susține că s-a lăsat de dragul copiilor săi, dar a consumat ani la rând hasiș; Mary Kate-Olsen, internată la dezintoxicare după o "cură" de cocaină; Nick Nolte, heroinoman înverșunat, arestat anul trecut pentru șofat sub influența drogurilor.

La 3 ani, Drew Barrymore a jucat în primul film, la 7 a devenit celebră cu rolul din "E.T.", la 9 a dat de gustul alcoolului, iar la 10 a descoperit marijuana și cocaina. La 14 ani, drogată fiind, a acceptat să apară goală în "Far From Home", lucru care i-a determinat pe părinții ei s-o interneze la dezintoxicare. A scăpat însa din spital și s-a reapucat de prizat. Ulterior a mai ajuns de două ori la dezintoxicare, ultima dată după ce a încercat să se sinucidă..Acestea sunt doar câteva exemple din multitudinea de vedete care ajung în situații dezastruase din cauza acestor vicii greu de stăpânit.

Dacă în România în trecut ne confruntăm foarte rar cu astfel de situații, în prezent cazurile de acest gen în lumea vedetelor sunt din ce în ce mai numeroase.

De ce ajung vedetele în asemenea situații?

Cel mai simplu răspuns la această întrebare ar fi că din dorința exagerată a acestora de a socializa la petreceri fițoase, de a incerca tot timpul ceva nou și poate chiar împinși de caracteristica pe care au căpătat-o în timp, aceea de a fi rasfățați și de a-și satisface toate plăcerile și dorințele.

Bineînțeles, aici apare încă o cauză esențială în acest proces, și anume “puterea banilor”, aceia despre care se spune că pot “guverna lumea”, și de ce nu ar face aceștia același lucru și in cazul vedetelor?. Este simplu. Dacă nu ar fi banii, nu s-ar putea permite luxul de a intra în astfel de anturaje, și cum vedetele, ajunse la un moment dat în situația de a-și permite “aproape orice”, până la contactul cu drogurile, alcoolul, petrecerile luxuoase, nu mai este decât un pas.

Deși, așa cum am spus la început, în cazul persoanelor publice despre care se scrie în presă că ar avea probleme cu drogurile și alcoolul, apare în primă fază negarea; reacție firească în cazul lor, pe parcurs însă lucrurile se schimbă, simțindu-se la un moment dat oarecum “încolțite” de anturajul greșit în care au intrat.

Există cazuri când vedetele aflate în situații similare, nu recunosc sub nici o formă implicarea lor în astfel de probleme, deși poate toate dovezile demonstrează contrariul. Există însă și situații în care ele conștientizează și in cele din urmă recunosc faptul că au greșit, fac promisiuni și împinși de circumstanțe, fac tot posibilul să iasă din această criză și să recâștige încrederea atât a familiei, prietenilor, cât și a oamenilor cu care lucrează, colaborează, încheie contracte; și bineînțeles, nu în ultimul rand încrederea fanilor, a publicului consumator de media (cazul Adrian Mutu).

Există situații când, deși reușesc să treacă peste acest capitol nedorit în viața lor, “eticheta” care le-a personalizat la momentul respectiv nu le va mai permite să aibă același succes și aceeași apreciere ca înainte de scandal, acest lucru întâmplându-se atât în interiorul pieței din care fac parte ca vedete, cât și în exterior în rândul fanilor, a oamenilor de dincolo de ecran.

De ce fac vedetele asemenea greșeli? Cine este de vină? Sau ce? Cât de mult conștientizeză ele ce mult au de pierdut prin acest comportament total neadecvat pentru o persoană publică (de la familie, prieteni, sănătate, bani și până la respectul de sine și carieră)? Să nu mai vorbim de vedetele care după o carieră scliptoare, plină de succes și beneficii, ajung să se autodistrugă, în cele din urmă fiind considerate niște epave.

Sunt întrebări simple, răspunsurile cărora pot fi considerate simple și binecunoscute de oricine; însă, cert este faptul că acest gen de vedetism care este de departe exagerat, formează atât în România cât și în străinătate din ce în ce mai multe vedete care se confruntă cu astfel de probleme, spre deliciul presei de scandal.

Pentru majoritatea vedetelor care sunt “prinse” în astfel de situații, faptul că sunt vedete, persoane publice, și că sunt expuse și făcute cunoscute aceste “escapade” personale, reprezintă un mare dezavantaj cu siguranță pentru ele, însă daca analizăm situația din alt punct de vedere, vom ajunge la concluzia că mediatizarea acestor fapte pot reprezenta în același timp și un mare avantaj pentru ele. De ce? Raspunsul este oarecum simplu: atunci când practic “izbugnește” scandalul generat de implicarea acestora în probleme precum drogurile sau alcoolul (bineînțeles, pentru vedete sunt mult mai greu de ascuns astfel de obiceiuri decât pentru un om obișnuit, cu bani, care însă nu se află în atenția publicului consumator de media prin intermediul presei), persoanele publice implicate pot scăpa de aceste vicii creându-se practic toate condițiile necesare pentru a conștientiza efectele negative pe care le au acestea atât asupra propriei persoane (sănătate pusă sub semnul întrebării datorită efectelor nocive pe care le au drogurile și alcoolul asupra organismului), cât și asupra vieții personale, a familiei, a carierei.

Aflându-se într-o astfel de criză pe toate planurile, am putea spune, ajutate de familie, prieteni și fani, majoritatea vedetelor sunt practic “salvate”, conștienizând totul și finalizându-se cu internarea acestora în clinici speciale pentru dezalcoolizare, dezintoxicare și chiar apelarea unor psihiatrii specializați în astfel de probleme (cazul Lindsay Lohan).

CAPITOLUL II

LUMEA VEDETELOR, O LUME EXPUSĂ

INTERPRETĂĂRII

2.1 Vedetismul, spațiul aprecierii sau criticii

Vedetele, persoane publice, oameni iubiți și apreciați de publicul consumator de media, copiați și divinizați de unii, sau în unele cazuri, ridiculizați și criticați de alții.

Viața de vedetă poate fi considerată frumoasă de unii visători sau obositoare și incertă de alții, mai realiști.

De ce spunem incertă? Pentru că odată ce au întreprins acest statut, vedetele trebuie să-și schimbe în totalitate stilul de viață, comportamentul, atenția deosebită în tot ceea ce fac indiferent că se află în fața camerei sau în spatele ei. Inccertitudinea constă în faptul că acest statut, pe cât de greu poate fi dobândit, pe atât de ușor se poate pierde. De aceea, în audiovizual dar și în presa scrisă se găsesc și așa numitele “vedete de moment”, vedete care au apărut o perioadă pe ecran și au fost auzite la radio, după care au dispărut pur și simplu, uitându-se de ele.

De asemenea, tot “vedete de moment” pot fi considerate și vedetele care sunt implicate într-o știre senzațională, “gustată de public” pe moment după care sunt uitate.

În audiovizualul românesc acest proces al vedetismului de toate felurile s-a dezvoltat foarte mult în ultima perioadă.

Prin talent sau nu, prin merite proprii sau nu, vedetele mondene în spațiul divertismentului se inmulțesc din ce în ce mai mult.

Dorindu-și și acceptând această “etichetă”, vedetele se expun cu totul, am putea spune, publicului receptor.

Vedetele se bucură pe deplin de aprecierea, asaltarea și dragostea fanilor pe de o parte, dar trebuie să suporte, în același timp și criticile celor pe placul cărora nu sunt, pe de altă parte.

Fanii,publicul receptor al vedetelor vor întotdeauna să stie, să afle cât mai multe despre acestea, atât elemente din munca de platou cât și din viața particulară.

Audiovizualul și presa scrisă sunt principalele suporturi pentru a mulțumi publicul consumator de media în acest sens.

Până să aibă pasiuni costisitoare sau mai puțin obișnuite, starurile de la Hoolywood au fost oameni obișnuiti, cu ocupații obișnuite. Jennifer Lopez a vândut pantofi, iar Michelle Pfeiffer a fost casieră într-un supermarket.

Vedetele au tot felul de pasiuni ciudate, dar, pentru că nu vorbim de oameni de rând, aceste ciudățenii sunt considerate simple excentritați.

Eva Longoria, una dintre celebrele “Neveste disperate”, are o pasiune nebună pentru vibratoare, preferatul ei fiind cel în formă de iepuraș, primit de la un fan.

Frumușica Keira Knightley a mărturisit că îi place să înjure și că o face destul de des, iar Colin Farrell nu merge la nicio întalnire importantă fără pantalonii săi norocoși.

Arnold Schwarzenegger arde tot ce găsește deranjat prin casă. Guvernatorul Californiei nu suportă dezordinea, așa că de fiecare dată când lucrurile copiilor nu sunt la locul lor el le strânge și le dă foc.

Obsedată de curățenie este și Winona Ryder, care nu folosește la restaurant decât paharele și tacâmurile aduse de acasă.

Pentru a-și menține pielea cât mai fină, Julia Roberts obișnuiește să se spele cu apa minerala.

Atunci când vine vorba despre lucruri pe care nu le fac vedetele niciodată, Victoria Beckham a declarat că n-a deschis o carte în viața ei; preferă revistele sau se uită la televizor. Declarația nu surprinde pe nimeni pentru că, în general, și la Hoolywood cel mai des întalnită frază este: “Citesc mult, dar nu-mi mai amintesc ce”.

Pe masură ce devin celebre, starurile au din ce în ce mai multe pretenții. Atunci când se află în turneu, Shania Twain cere să-i fie aduse în camera de hotel fructe de mango și papaya, iar scena pe care urmează să cânte trebuie verificată cu câini polițiști, antrenați în depistarea bombelor.

Mariah Carey vrea să i se aducă sare de mare de la Marea Moartă pentru a-și curăța pielea de impurități, iar Madonna a cerut să fie stinse toate luminile din parcul hotelului unde era cazată, ca să poată vedea mai bine stelele.

În ceea ce privește jocurile preferate ale unora, este suficient să menționăm că solistul trupei Rolling Stones, Mick Jagger, nu pleacă în niciun turneu fără să-și ia cu el mesele de biliard și de ping-pong.

Dezvăluirile menționate mai sus sunt exemple concrete care demostrează până unde poate ajunge publicul să cunoască despre o anumită vedetă.

Dacă am vorbi despre oameni obișnuiți, necunoscuți de public, bineînțeles că aceste pasiuni caudate cu siguranță nu aduc nicio reacție, însă, vorbind de vedete, ciudățeniile acestora nu numai că stârnesc interesul și sunt “gustate” cu success de public, dar în același timp creează și foarte mult spațiu pentru interpretări.

Există publicații, emisiuni specializate și chiar site-uri, mai nou, care se ocupă strict cu dezbaterea acestor interpretări, păreri ale căror protagoniști sunt vedetele, persoanele publice, atât autohtone cât și din străinătate.

Este uimitor cum publicul este interesat mai mult de viața privată, amănunte „picante” despre personalitatea vedetelor decât de activitățile profesionale ale acestora.

Este adevărat, fanii unei anumite vedete, sunt interesați în permanență de activitatea profesională a acesteia, însă sunt și cazuri când o persoană, chiar dacă nu este fan vedetei respective, interesul pentru “picanteriile” din viața privată a acesteia este mare.

Ceea ce mai creează spațiu suficient pentru interpretări și în același timp uimesc prin extravaganță, sunt pretențiile pe care le dobândesc vedetele în timp; pretenții care șochează publicul, oamenii obișnuiți.

Dacă sunt apreciate sau criticate vedetele în urma aflării acestor excentrități din viața lor sau dacă opiniile despre personalitatea vedetelor respective se schimbă, nu se poate spune decât că părerile sunt întotdeauna împărțite.

În unele contexte se poate afirma cu ușurință faptul că vedetele sunt “oameni ca și noi”, oameni obișnuiți, și totuși ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a afirma acest lucru. Există mai multe aspecte prin care acestea se deosebesc de ceilalți. De la faptul că odată ce au intrat în această lume frumoasă, aparent, dar și dură, tumultoasă în același timp, ele trebuie să se mențină sub acest statut, să facă unele sacrificii, să accepte provocările și până la faptul că viața lor “liniștită” poate deveni o “furtună continuă” dacă nu sunt atente la ceea ce fac, ceea ce arată publicului voit sau nu.

De asemenea, nu numai ceea ce fac atât pe scenă cât și în spatele ei este important, la fel de importantă este și imaginea acestora. Încă un factor care intră pe lista publicului și care lasă loc de interpretări, critici sau aprecieri.

Bineînțeles, fiecare vedetă își creează în timp o anumită imagine prin care își exercită aptitudinile, prin care își întrețin cariera, pentru că știm cu toții, mai ales în cazul lor “imaginea contează”.

Deci persoanele publice, vedetele depind foarte mult de imaginea lor, de felul cum se văd pe ecran, de fapt, de felul cum imaginea lor este receptată de public, pentru că nu de puține ori se întâmplă ca imaginea să creeze adevărate păreri.

Practic, ele trebuie să fie întotdeauna, în orice moment, foarte atente la felul cum arată, fiecare detaliu în parte trebuie să fie întotdeauna bine pus la punct, începând de la atitudine, cuvinte folosite și până la aspectul fizic (părul, tenul, machiajul, vestimentația și accesoriile).

Pentru a nu face greșeli majore care să le aducă “bile negre” în fața publicului și care ar aduce cu siguranță dezavantaje carierei lor, majoritatea vedetelor apelează la “creatorii de imagine”, cei care le ajută să evite greșelile și le formează în timp imagini proprii personalizate.

În fapt, un fenomen deja simptomatic pentru audiovizualul românesc de după anul 2000 e sensibil în opiniile citate: o profesionalizare a publicului, simultană cu o profesionalizare „din mers" a stuff-ului de comunicatori direct implicați în crearea de brand-uri și de vectori de imagine pentru televiziuni. Acestea din urmă asimilează cu rapiditate prezentatori și moderatori care posedă deja un capital de imagine acumulat în afara ecranului – pentru că această strategie e mult mai ieftină și sută la sută sigură în dobândirea celebrității.

În sens invers, crearea unei vedete dintr-un anonim implică risc și costuri foarte ridicate pentru televiziunea angajată în această tentativă: „Pentru a produce o vedetă e nevoie de intuiție, răbdare și timp", declară Florin Călinescu, citat într-un episod al deja cunoscutei pagini zilnice a ziarului Cotidianul – „Glorie & televiziune", până în prezent, singura interpretare pertinentă, în flux, a dinamicii audiovizualului românesc.

Răbdarea, de altfel, e absolut necesară, pentru că durează mult până când publicul ajunge să accepte o figură nouă pe sticlă. Era mai simplu pe la mijlocul anilor '90, când se nășteau televiziunile comerciale. Atunci, o nouă figură era acceptată aproape imediat – noutatea era chiar o rețetă a succesului. Astăzi însă, pentru ca un nume nou să fie acceptat, pot trece chiar și ani, iar asta e o problemă serioasă pentru patronii de televiziune, cei care finanțează cu banii lor noua vedetă în devenire. Pentru a-și mări șansele ca banii să fie investiți într-un produs rentabil, patronii îi rotesc în funcție destul de des pe aspiranții la statutul de vedete. Numai așa pot ajunge să vadă la ce emisiuni se potrivesc cel mai bine și unde obțin cea mai mare rată de audiență.

Există însă și atitudini circumspecte sau foarte critice, care, invocând contextul unei „televiziuni obosite, care fie se va moderniza, fie va da faliment", repudiază chestiunea vedetei, considerând-o falsă problemă pentru câmpul jurnalistic românesc actual, apreciat ca precar și instabil. Astfel, în aceeași pagină a ziarului Cotidianul, pe care se aplică, în mare parte, analiza de față, Stelian Tănase și Ralu Filip anunță profetic „falimentul unor televiziuni românești și comasarea altora", din motive de subfinanțare și dintr-o gravă insuficiență a personalului calificat. Acuzele vehemente ale lui Stelian Tănase îi vizează deopotrivă pe manageri, dar și pe obișnuințele de consum ale telespectatorilor: „Modul în care este gândită televiziunea este unul depășit, chiar și în cazul oamenilor tineri. Asta se întâmplă pentru că n-au experiență, n-au învățat în străinătate, n-au urmărit cum se face televiziune adevărată. De asemenea, nici cei care conduc televiziunile nu au această experiență. Cei mai mulți vorbesc doar despre o televiziune modernă, dar nu știu să o facă. Avem și un public mai conservator, învățat cu acest gen de emisiuni".

Chestiunea vedetei fiind, în final, atât de controversată, ce îi rămâne deocamdată de făcut unui aspirant la gloria micului ecran, ca să devină și să rămână celebru ?

Până în urmă cu patru-cinci ani, figurile încadrate seară de seară de rama televizorului păreau încă fixate în calmul strălucitor al propriei apariții. Noua dinamică a televiziunii și presiunea concurențială din ce în ce mai acută și în audiovizualul din România par să fi introdus și în star-sistemul național un frison despre natura alterabilă a celebrității, dar și noi strategii de afirmare, ca jocurile cu propria imagine sau renegocierea asiduă a identității.

Chestiunea vedetei fiind, în final, atât de controversată, ce îi rămâne deocamdată de făcut unui aspirant la gloria micului ecran, ca să devină și să rămână celebru ?

Până în urmă cu patru-cinci ani, figurile încadrate seară de seară de rama televizorului păreau încă fixate în calmul strălucitor al propriei apariții. Noua dinamică a televiziunii și presiunea concurențială din ce în ce mai acută și în audiovizualul din România par să fi introdus și în star-sistemul național un frison despre natura alterabilă a celebrității, dar și noi strategii de afirmare, ca jocurile cu propria imagine sau renegocierea asiduă a identității.

La început, a fi celebru la televiziunile din România dădea impresia că se traduce într-un efort de adaptare la simple standarde formale, care țineau de look (vestimentație, machiaj și accesorii) și de dimensiunile morfologice ideale.

Interogându-se subtil-ironic : „Cât costă o vedetă ? Pe cine ? ", designerul Irina Schrotter începe să adune, la modul serios, sume destinate unor preparative obligatorii, care fac dintr-o apariție televizată o vedetă: „300 de dolari părul + 3.000 de dolari îngrijire lunară + 500 de euro îngrijire trup, de la 100 la 2.000 de dolari vestimentația. Totalul depinde de stil, servicii și emisiunea prezentată… în zilele noastre, povestea Cenușăresei nu prea funcționează".

Așa se face că Mădălin Ionescu, tânăr moderator de la Național TV, afirmă răspicat că „imaginea este mult prea romanțată față de ceea ce e, de fapt, televiziunea", în timp de Irina Păcurariu, de la TVR 1, crede că prezența pe sticlă „te transformă dintr-un nimeni în cineva, dar, de cele mai multe ori, transformarea e forțată" . în același ton, Dan Negru, prezentatorul show-ului „Ciao, Danvin!”, difuzat de Antena 1, i-a mărturisit ziaristului Eugen Istodor: „Televizorul mă face mai mare, mai înalt, îmi adaugă două kilograme în plus. Televizorul mă face băncos și oamenii mă opresc pe stradă și-mi spun: «Hai, fă-ne să râdem».

În momentul în care înțeleg să depășească simplele capricii ale modei ori chiar pretenția de a lansa o modă (precum aceea a eșarfelor purtate de Letiția Zaharia la pupitrul știrilor de la Antena 1), vedetele autohtone încep să reacționeze la schimbare, să-și inventeze pasiuni, să caute noi pretexte de a fi în prim-plan: Andreea Esca pictează, Andreea Marin e preocupată de alpinism, Lucian Mândruță pilotează avioane, în timp ce Andreea Berecleanu se delectează scriind poezii în limba franceză.

Pe lângă profesia de bază – jurnalismul de televiziune – toate aceste hobby-uri ale vedetelor sunt similare cu ale oamenilor obișnuiți, cu deosebirea esențială că, în cazul celebrităților, ele sunt insistent expuse, tocmai pentru a face publicul să reacționeze.

„Ne irită însă prezentarea unor astfel de preocupări cu prea mare pompă, scrie, revoltat, un ziarist de la „Evenimentul zilei”. Cam așa sunt prezentați unii copii răsfățați de părinții lor: copilul meu știe să deseneze, să alerge, e primul la învățătură".

Când nici pitorescul unor asemenea pretexte, atent susținute mediatic, nu mai e suficient ca să mențină atenția telespectatorilor, vedetele de televiziune încep să reacționeze în sistem, își asumă noi roluri, în sfârșit, își renegociază identitatea, în cea mai bună tradiție postmodernă: dacă s-au afirmat în televiziune își alocă o emisiune de radio sau invers, debutează în filme de pe marele ecran ori, pur și simplu, se apucă de cântat: „Andrei Gheorghe a debutat ca moderator de emisiune la Pro TV, apoi, pentru că rămăsese fără emisiune televizată, iar Pro FM-ul nu-i mai era de ajuns, s-a mutat fără milă la Antena 1. Daniel Buzdugan a fost la un milimetru de a prelua microfonul de la „Cei mai frumoși ani”, alături de Crina Matei. Dar, finalmente, și rolul excelent din serialul Divertis a picat la tanc și i-a asigurat vizibilitatea după care tânjea. Liana Stanciu a prezentat „Bingo”, a țopăit nopțile prin discoteci în emisiuni estivale, a prezentat matinale, a făcut cam tot ce se putea face pentru a se impune și în conștiința vizuală a celor care o cunoscuseră drept o excelentă realizatoare de radio .

Judecând, așadar, după efervescența fenomenului, suntem departe de a oferi concluzii și, cu atât mai puțin, o rețetă ideală pentru a deveni vedetă de televiziune în România: „Rețeta ideală cred că ar fi cea în care vedeta se bucură de o cantitate egală de „Iove and hate”, pentru că asta înseamnă că personajul devine unul controversat, deci interesant, posibil subiect de bârfe, de analize, de paparazzi. Publicul mai are o calitate pe care trebuie sa o respectăm: detectează destul de ușor falsul și minciuna, deci cosmetizarea unui personaj până la transformarea lui în ceea ce nu este de fapt poate duce la distrugerea lui ca produs".

În orice caz, suntem celebritatea pe ecran va parcurge, cât de curând, o nouă vârstă, pe plaiurile mioritice, orientându-ne după asiduitatea cu care unele „fețe" autohtone încep să se compare cu staruri de peste Ocean. Astfel, după ce, o bucată bună de vreme, a prezentat rubrica Meteo la Pro TV și a primit un rol în sitcom-ul „Băieți buni”, difuzat de același post, Cosmina Păsărin a pozat pentru tabloidul TV „Mania” într-o ipostază ce le-ar face invidioase pe multe blonde de la Hollywood și a declarat: „Sunt un fel de Sharon Stone" .

2.2. Vedetismul forțat, exagerat și apariția “falselor vedete”.

Vedetele de cinema și de televiziune au jucat în acest secol un rol extrem de important în succesul campaniilor electorale sau al celor de încorporare în armată. Cele mai mari staruri hollywoodiene, precum Marilyn Monroe, au vizitat soldații americani de pe front și au susținut show-uri maraton pentru îmbărbătarea lor.

Declarațiile, luările de poziție, discursurile lor politice au un impact deosebit asupra publicului, asupra fanilor. Numeroși actori celebri s-au implicat în susținerea diverselor curente politice: (Jane Fonda) de stânga, (Quincy Jones) de centru, (Richard Gere) de centru-dreapta, (Clint Eastwood) de dreapta.

Televiziunea este un substitut modern al mediului și oamenilor, ea socializează copiii și tinerii, oferă modele comportamentale și de roluri prin vedetele sale.

"Crima este unul dintre subiectele preferate și cel mai bine exploatate de televiziune, valurile de asasinări ale președinților de state (cum sunt cazurile președintelui american J. F. Kennedy, conducătorul Indiei, Idira Ghandi, premierul suedez Olaf Palme, șefilor de stat din Pakistan și Libia etc.) au provocat dizlocații traumatice în rândul populației, simțite în mod similar atât de persoanele care nu intraseră niciodată în contact direct cu acele personalități cât și de cele care le cunoscuseră.".

Potrivit teoriilor psihologice, o mare parte a oamenilor se regăsesc sau se identifică cu unul dintre eroii de pe micul ecran. în cazul persoanelor cu un psihic labil, această identificare poate avea consecințe extrem de negative. în situații extrem de rare, acestea pot fi motivate în comiterea unor acte de către evenimentele prin care trece unul din actorii sau personajele Preferate (ex: moartea lui Rudolf Valentino a provocat o adevărată sinucidere în masă în rândul femeilor).

Enzensberger definește televiziunea din acest punct de vedere ca o "industrie de mente", o industrie care produce semnale ce determină receptorilor atitudini care uneori nu pot fi controlate.

Un exemplu elocvent pentru a demonstra puterea de influență a televiziunii asupra receptorilor este cel al evoluției Nadiei Comăneci la Olimpiada de la Montreal care a mobilizat zeci de mii de fetițe din întreaga lume să ia cu asalt sălile de gimnastică, mitul ei rămânând în conștiința și atenția oamenilor pentru mulți ani de atunci (se consideră că ea a făcut cunoscută România pe plan mondial).

Amenințați de spectrul persistent al nesiguranței și al morții, oamenii ajung adeseori la o stare vecină cu patologia; ei devin victimele unor fantasme,spaime,obsesii care îi țin legați de modele atavice de conduită.

În acest sens, a fost posibilă dezvoltarea unui întreg sistem de instituții axate pe exploatarea comercială a intereselor și nevoilor sexuale (case de toleranță, moteluri pentru perechi clandestine, locuri speciale de rendez-vous) atât de des întâlnite în centrul acțiunii filmelor comerciale, care alimentează în spectator "sadismul imaginației".

Televiziunea și cinematografia au condus la o teatralizare a faptelor omenești, astfel încât decuparea istoriei a devenit doar un element al percepției istoriei care propune o regie la scară planetară. Nu toate consecințele acestei revoluții sunt însă fericite. Deoarece micul ecran 1-a obișnuit pe receptor cu spectacolul zilnic al catastrofelor și cruzimilor umane, încât individul reacționează de o manieră secundară la evenimentele reale care se întâmplă departe de el. J.Duvignaud este de părere că telespectatorii au simțurile atât de tocite de acumularea zilnică de catastrofe și masacre, încât probabil că imaginea lagărelor de concentrare naziste nu ar mai declanșa astăzi nici o revoltă în masă împotriva dictatorilor și a susținătorilor epurărilor etnice. Sociologul francez este de părere că, de vreme ce doar ficțiunea poate sensibiliza un spectator și, pe de altă parte, mass media ne furnizează o reprezentație teatralizată a evenimentelor, tendința actuală în jurnalism este de a se da acestei ficțiuni înfățișarea unui fapt real, veridic. Din acest motiv, printre cele mai frecvente critici aduse filmelor este cea de negare a posibilităților reflecției, astfel că reculegerea cerută de artă nu mai poate avea loc din cauza timpului fix și a cursivității acțiunii.

Trebuie amintit rezultatul a numeroase studii care au arătat că filmele promovate de canalele de televiziune sunt cauza principală pentru creșterea numărului de fumători. Potrivit unei cercetări recente a Universității California, în jumătate din filmele produse între 1990-1995 eroul sau eroina principală fuma. Față de filmele din anii 70, numărul eroilor fumători din producțiile ultimilor ani a crescut cu aproape 30%.într -un discurs televizat, Hillarry Clinton a

făcut un raport care indica faptul că 77% din filmele produse în 98 conțineau scene în care se fuma; în plus, toate urnele nominalizate la Oscar pentru cel mai bun film aveau scene în care se fuma.

Cercetătorii spun că filmele asociază actul de a fuma cu o imagine aparte, putere, încredere în sine, fascinație. Pentru adolescenți este suficient să-i vadă pe actorii preferați că fumează, ca să-i apuce o dorință groaznică de a fuma.

În urma analizării discursurilor și a story-urilor filmelor americane prezentate pe micile și marile ecrane la sfârșitul deceniului al optulea, cercetătorul Emanuel Levy a observat că majoritatea acestora întărea stereotipurile sexuale de roluri, în sensul că exista o varietate de tipuri de bărbați (prezentarea bărbaților era făcută într-un mod foarte flexibil, cu o paletă largă de roluri și de ocupații, punându-se accent asupra caracteristicii de cap de familie și asupra responsabilităților lor), în vreme ce femeile aveau roluri mai omogene și mai restrictive (fiind stereotipuri).

În general, femeile apăreau cel mai frecvent în roluri de casnice, fără studii superioare (femeile de culoare erau prezentate în general ca prostituate și servitoare cu copii nelegitimi), pe când bărbații aveau roluri agresive, cel mai frecvent de avocați și criminali.

T. Modelski este de părere că portretizarea femeilor în roluri minore, supuse bărbaților se datorează în mare măsură și lipsei de reacție a femeilor. Telenovelele au un efect deosebit de pervers în perpetuarea acestei stări, deoarece ele insuflă femeilor dorința de a se purta și ele ca eroinele de la televizor, că acela este idealul și dezirabilul feminin.

Într-un studiu al celor mai populare 18 filme americane din perioada 75-86 ce aveau ca regizori atât bărbați cât și femei, s-au evidențiat diferențe majore și de esență între stereotipurile și caracterele de sex în cele două categorii de filme. Astfel, una dintre ele constă în faptul că în filmele regizate de bărbați, caracterele feminine apar de mai puțin de cinci ori comparativ cu cele masculine. In contrast, femeile au acordat timp aproape egal ambelor caractere.

Alte discrepanțe mari apar în reprezentarea percepției stării civile și a activității profesionale așa cum este percepută în funcție de sex.

În filmele regizate de femei, starea civilă și relațiile afectiv-emoținale joacă cel mai important rol, spre deosebire de cealaltă categorie de filme, care urmărește traseul, ascensiunea eroului pentru împlinire.

Asemenea stereotipuri ocupaționale pot corespunde realității în același grad ca orice alt stereotip. Ele au un impact major mai ales asupra copiilor și indivizilor care nu au experiență sau nu dețin informații într-un anumit domeniu și care iau drept "adevărat" tot ceea ce văd la televizor (sociologii au demonstrat că, dacă persoanele sau personajele sunt stereotipizate, receptorii, care depind de ele, sunt mai înclinați să dezvolte atitudini similare acestora).

„O analiză aparte ar merita și stilurile de viață ale minorităților sexuale, modul în care ele sunt privite și tratate în producțiile de televiziune. Până pe la jumătatea anilor 90, subiectul stilurilor de viață alternative a fost apanajul ziarelor și al revistelor specializate pentru homosexuali. încercări reale de apropiere emfatică față de acest subiect, eliberate de orice prejudecăți, au început să apară abia în acest deceniu".

Asemenea femeilor,și copiii sunt o minoritate subreprezentată în producțiile cinematografice, fiind văzuți ca neimportanți pentru acțiunea filmului și limitați. Conform unui studiu făcut de G. Gerbner (1980), deși copiii până la 18 ani reprezintă 39% din populație, ei constituie doar 8% din personajele prezentate pe micul ecran. Această discriminare este valabilă și în cazul persoanelor vârstnice, raportul dintre populația reala și cea de la televizor fiind de ll%-2,3%. Două treimi din femeile bătrâne și jumătate din bătrâni erau prezentați ca senili, nebuni sau egocentrici, fapt ce evidențiază creșterea percepției negative asupra bătrânilor în rândul telespectatorilor.

Psihologii au ajuns însă la concluzia că experiențele proprii ale copiilor, nivelul în care se identifică cu personajele, frecvența cu care urmăresc micul ecran și atitudinile din familiile lor condiționează împreuna comportamentul copiilor și modul propriu în care ei își vor dezvolta rolul de sex.

Cu toate că filmele au destule efecte negative, lor nu trebuie să li se nege și aspectele pozitive, modul în care ele au reușit să schimbe perspective și prejudecăți. Spre exemplu, un film de ficțiune (Holocaust), realizat de un post de televiziune american, a făcut mai mult decât întâlnirile comemorative și povestirile victimelor lagărelor de concentrare naziste pentru a-i ajuta pe telespectatori să conștientizeze masacrul evreilor. Un efect similar 1-a avut și serialul „Rădăcini” despre impactul sclaviei pentru populația neagră din SUA.

Pionierii mișcării artistice de schimbare a stereotipurilor și prejudecăților rasiale au fost producătorii așa-numitelor” filme rasiste”.

Intre anii 1910-1950, industria americană a produs peste 500 de astfel de filme în acest scop. Modul în care televiziunea a luptat pentru înlăturarea prejudecăților rasiale este cel mai ilustrat de spectacolul de televiziune al actorului de culoare Bill Crosby. Show-ul său a construit portretul modern al populației de culoare și a înlăturat miturile și stereotipurile tradiționale privitoare la negri.

Chiar și MTV n-a fost lipsit de selecții condiționate de prejudecăți etnice și rasiale. Până când Michael Jackson a avut fulminantul succes cu video-clipul Thriller, cântăreții și muzica negrilor fuseseră excluse din grila de programe a popularului canal de muzica.

Pentru a indica pericolul Amenințării Roșii, americanii au utilizat în filmele lor, în completarea unui story elocvent, o serie de tehnici de "colorare", de evidențiere a rușilor-"ticăloși" față de americani -"eroii buni".

Eroul principal, reprezentantul americanilor, era un actor popular, arătos, sportiv,

sănătos;

Personajul negativ era interpretat de un actor cu figură fioroasă;

Lumina: eroul pozitiv era filmat în lumini calde, pe când cel negativ era pus în umbră,

lumină rece, semiîntuneric, acționa noaptea;

Ca suport muzical, în scenele cu eroul american era folosită o muzică dulce, suavă,

romantică, iar în cazul rușilor un fond melodic sumbru, înfricoșător.

Statisticile indică faptul că, în decurs de doar 5 ani (48-53), la Hollywood s-au turnat peste 200 de filme anticomuniste cu o vizibilă propagandă ideologică care au influențat atitudinile și comportamentele americane. Ele le-au inoculat receptorilor convingerea că ideologia comunistă are ca finalitate "spălarea creierelor" și că transformă oamenii în marionete și în informatori ce-și denunțau vecinii, familia și prietenii.

Cercetătorii au subliniat paradoxul punerii de acord, în acest război, a tuturor caselor de filme americane cu poziția oficială a statului, cu toate că acestea erau private și deci nu erau controlate ori subordonate unei ideologii anti-comuniste. în opinia specialiștilor, explicația acestui paradox constă în pure rațiuni comerciale (producătorii și regizorii au văzut că acest tip de filme "prinde" la public și au promovat în continuare o rețetă deja garantată a succesului).

Războiul din Vietnam, ultramediatizat și speculat în ambele continente, este considerat rodul nefericit al unei manipulări exagerate. Comandanții din armate erau denumiți de o parte "eroi de război", iar de cealaltă "criminali". Pentru a scoate oamenii din pasivitate, pentru a-i determina să se revolte și să se încorporeze, posturile de televiziune americane au bombardat Publicul cu filme ale căror subiecte erau axate pe efectele distructive care pot apărea dacă adversarii (băieții răi) ar pune stăpânire pe lumea întreaga (Lumea Liberă ai cărei apărători, cavalerii fără teamă și prihană", sunt americanii).

Spre deosebire de instituțiile totalitare, care utilizează mijloace coercitive pentru a "convinge " indivizii, publicitatea ia forme subtil-persuasive mult mai atrăgătoare. Astfel, publicitatea "folosește comunicația acolo unde totalitarismul uzează de coerciție, seducția în loc de rigiditatea regulamentară, divertismentul ludic în loc de dresajul mecanic; ea deschide un larg spațiu de indeterminare, lasă indivizilor posibilitatea sustragerii de sub acțiunea sa persuasivă, pe când logica totalitară barează inițiativele subiectului prin detaliile regulamentelor."

Impactul mesajelor subliminale și modul în care acestea au fost folosite pentru a provoca spectatorilor reacția de cumpărare au provocat un imens scandal în America anilor 50 și 60.

Clipurile la radio și televiziune au efecte semnificative în sensul manipulării consumatorilor. De multe ori, clienții, sub efectul bombardamentului continuu de reclame, cumpăra lucruri de care, odată ajunși acasă, își dau seama că nu aveau nevoie.

Modul în care campania electorală susținută agresiv la televiziune poate schimba soarta alegerilor este deplin redată în viața de zi cu zi, dar ca un exemplu elocvent ar fi manipularea României de către jurnaliști și vedete în anul alegerilor 2000 pentru Președinție, în care, după primul scrutin de alegeri, rămăseseră în cursa electorala, Ion Hiescu și Corneliu Vădim Tudor, iar toată mass-media a început să ne bombardeze cu mesaje și sfaturi să nu votăm un extremist, ci un om cu "concepții economice capitaliste".

Criticii susțin că publicitatea electorală nu este altceva decât o pervertire a democrației, deoarece transformă cetățenii în spectatori pasivi, ea neavând alt efect decât cel de a masca problemele de fond și de a amputa spiritul critic și capacitatea de judecare a indivizilor.

Majoritatea studiilor făcute asupra reclamelor difuzate de canalele de televiziune au arătat că publicitatea are tendința de a perpetua stereotipuri. Efectul acestor stereotipuri este deosebit de puternic în special în rândul copiilor și asupra indivizilor care nu au experiență sau nu dețin informații într-un anumit domeniu și care iau drept bun ceea ce văd la televizor.

Sociologii au demonstrat că, dacă personajele dintr-un film sau o reclama sunt stereotipizate, receptorii care urmăresc sunt mai înclinați să dezvolte atitudini stereotipizate similare.

Alți cercetători cred însă că este dificilă diferențierea efectelor canalului audiovizual față de celelalte surse de influență asupra copiilor și tinerilor. Cu toate acestea, ei au căzut de acord asupra faptului că "percepția, atitudinile, și convingerile copiilor asupra rolurilor și comportamentelor sexuale au devenit mult mai stereotipizate după ce televiziunea s-a răspândit la scară de masă."

Printre soluțiile de contracarare a răspândirii acestor stereotipuri (fie sexuale, fie ocupaționale, fie etnice sau rasiale) sunt realizarea și difuzarea unor emisiuni educative; acestea au însă efect doar în termen lung și dacă sunt constant urmărite.

În general, toate studiile recente care au avut ca obiect de analiză comportamentul copilului au indicat faptul că acesta este direct dependent de anumite caracteristici: experiențele proprii ale copiilor, gradul în care aceștia se identifică cu personajele, frecvența cu care ei urmăresc programele difuzate pe micul ecran, atitudinile și comportamentele care sunt adoptate în cadrul familiilor lor.

2.3. Viața particulară a vedetelor expusă în audiovizual.

Există vedete care țin foarte mult ca viața personală să nu le fie cunoscută de publicul consumator de media, indiferent că acestea sunt”false”sau nu, indiferent dacă în viața privată există evenimente negative sau nu.

Aceste vedete vor să-și expună pe scenă talentul care le mențin pe “podiumul vedetismului” însă viața personală să rămână numai a lor.

Bineînțeles că acest lucru nu este total posibil întotdeauna având în vedere faptul că publicul gustă întotdeauna cel mai bine “picanteriile”, relațiile sau evenimentele din viața particulară a vedetelor.

Paparazzii, așa cum sunt numiți cei care “vânează” mereu și cu orice preț, orice greșeală sau orice eveniment important din viața persoanelor publice; sunt cei care de multe ori pot distruge reputația unei vedete, pot șoca prin adevăruri sau evenimente neprevăzute sau pot distruge cariere.

Un exemplu în acest sens poate fi considerat cazul „Romanița Iovan”, creatoarea de modă care a fost fotografiată sărutându-se în mașina personală cu un ziarist. Cazul a fost cu atât mai șocant cu cât aceasta era însărcinată în luna a opta.

Din fericire, problemele celor doi soți au fost rezolvate, oarecum, am putea spune, și s-au împăcat, însă cariera acesteia a avut de suferit drastic în acea perioadă.

Pe lângă aceste vedete mai există o categorie unde intră acele persoane publice care lasă intenționat anumite elemente din viața privată “la suprafață”, în vederea publicului larg. Bineînțeles, nu totul, doar ceea ce consideră ele că ar trebui să știe publicul,care le-ar pune într-o “lumină bună” și bineînțeles oferirea posibilității de a mai apărea “pe scenă” fără să fie uitate.

Deși în cuprinsul lucrării am concluzionat faptul că vedetele, în multe din cazurile prezentate nu pot fi considerate „oameni ca și noi”, oameni obișnuiți, din punct de vedere legislativ, persoanele publice, indiferent de funcția pe care o ocupă, indiferent de statutul pe care îl au, ele dispun de aceleași drepturi și obligații în egală măsură cu ceilalți.

Legile se aplică la nivel de „om” și nu la nivel de personalitate, statut sau funcție.

Există numeroase legi care protejează omul, viața privată a acestuia, permit libera exprimare și dreptul la propria imagine.

*Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței persoanei:

Potrivit art.8 din Decizie, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale.

Este interzisă difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau reportaje audiovizuale privind viața privată și de familie a persoanei fără acordul acesteia.

Fac excepție situațiile în care sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

a) existența unui interes public justificat;

b) existența unei legături semnificative și clare între viața privată și de familie a persoanei și interesul public justificat;

c) efectele amestecului în viața privată și de familie a persoanei să nu intre sub incidența prevederilor de mai sus.

Conform prevederilor art.9 din Decizie, este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei, filmate în propria locuință sau în orice alte locuri private, fără consimțământul acesteia.

Este interzisă difuzarea de imagini ale proprietății private, filmate din interiorul acesteia, fără acordul proprietarului.

Fac excepție situațiile în care imaginile difuzate:

a) pot preveni săvârșirea unei infracțiuni;

b) surprind sau pot proba săvârșirea unei infracțiuni;

c) protejează sănătatea publică.

În baza dispozițiilor art.10 din Decizie, este interzisă difuzarea de imagini și sunete înregistrate cu microfoane și camere de luat vederi ascunse, cu următoarele excepții:

a) materialul audiovizual astfel obținut să fie esențial în stabilirea credibilității și autenticității unui fapt de interes public justificat;

b) materialul audiovizual astfel obținut nu putea fi realizat în condiții normale, iar conținutul să prezinte un interes justificat pentru public;

c) filmarea sau înregistrarea consemnează un fapt cu incidență penală ori morală, cu semnificație pentru viața comunității.

Înregistrările destinate emisiunilor de divertisment tip „camera ascunsă” nu trebuie să pună persoana în situații înjositoare sau de risc și pot fi difuzate numai cu acordul persoanelor care au făcut obiectul filmării.

Conform prevederilor art.12 din Decizie, difuzarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau a corespondenței, ajunse în posesia radiodifuzorilor, este permisă în următoarele situații:

a) răspunde unor necesități de siguranță națională, ordine publică sau asigură prevenirea unor fapte penale;

b) probează comiterea unei infracțiuni;

c) protejează sănătatea sau morala publică.

În cazul excepțiilor prevăzute la art. 8, la art. 9, la art. 10 și 12, radiodifuzorii sunt obligați să încunoștințeze persoana în cauză înaintea difuzării materialelor audiovizuale și să solicite punctul de vedere al acesteia.

*Dreptul la propria imagine:

Orice persoană are dreptul la propria imagine.

Dreptul la propria imagine nu trebuie să împiedice aflarea adevărului în probleme de interes public justificat.

În cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane, privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale concrete, acestea trebuie susținute cu dovezi; dacă acuzațiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul „audiatur et altera pars”.

Realizatorii emisiunilor au obligația să respecte dreptul persoanei la propria imagine și să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice cel puțin probele care le susțin.

Sunt interzise, în programele audiovizuale, orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu handicap, precum și punerea acestora în situații ridicole ori umilitoare.

Este interzisă, în programele audiovizuale, „afectarea sau denigrarea convingerilor religioase”.

Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe.

Este interzisă în programele audiovizuale orice „discriminare pe considerente de rasă, religie naționalitate, sex, orientare sexuală sau etnie”.

Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei aflate în „situația de victimă, fără acordul acesteia”.

Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei fără „discernământ sau decedate, fără acordul familiei”

Este interzisă difuzarea de imagini „care exploatează sau scot în evidență traumele ori traumatismele unei persoane”.

În cazul martorilor la comiterea unei infracțiuni, la solicitarea acestora, difuzarea imaginilor se va realiza cu asigurarea protecției depline a identității lor.

*Dreptul la respectul intimității în momente dificile.

Orice persoană are dreptul la respectul intimității în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire.

În cazul situațiilor de suferință umană, al dezastrelor naturale, accidentelor sau al actelor de violență, radiodifuzorii au obligația de a nu se amesteca nejustificat în viața privată.

Difuzarea materialelor audiovizuale conținând imagini ale persoanelor aflate la tratament în unitățile de asistență medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, este permisă numai cu acordul persoanei sau, în cazul în care persoana este fără discernământ ori decedată, cu acordul familiei sau al aparținătorilor.

Radiodifuzorii au obligația de a respecta demnitatea și anonimatul persoanelor cu tulburări psihice.

Fac excepție de la aceste prevederi situațiile de interes public justificate în care difuzarea materialului audiovizual are drept scop:

a) prevenirea săvârșirii unor fapte penale ori înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unor asemenea fapte;

b) probarea comiterii unei infracțiuni;

c) protejarea sănătății sau moralei publice.

Conform prevederilor art.19 din Decizie, în cazul nerespectării prevederilor art. 15 alin. (1) și (2) „Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe.

Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex, orientare sexuală sau etnie”, se vor aplica dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr.504/2002, „Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 5000 lei la 50000 lei”.

Vedetele, persoanele publice sunt cele care suferă din cauza încălcării acestor legi, în special dreptul la viața privată. De ce? Pentru că tocmai acest lucru interesează publicul; noutăți, neprevăzut, scandal și bârfe din viața privată a acestora.

În ultimul timp s-au înmulțit considerabil de mult publicațiile, emisiunile tv specializate pe acest domeniu; imagini și bârfe din viața particulară a VIP-urilor (emisiunea CIAO TV difuzată de postul PRIMA TV, publicații precum revista CIAO, revista CLIK, ziarul CAN CAN etc.).

Paparazzi sunt cei care urmăresc din umbră fiecare mișcare a persoanelor publice.

Nu sunt puține cazurile în care aceștia încalcă drepturile atentând la viața privată a acestora, obținând imagini inedite, însă creând în același timp un adevărat „război” între vedetă și publicația respectivă.

În prezent, în România există numeroase procese în curs de desfășurare tocmai din această cauză, între vedete și publicație.

Nu de puține ori se întâmplă să se creeze numeroase altercații între vedete și paparazzi, unele VIP-uri ajungând chiar să se ascundă încercând sa-și creeze o altă imagine pentru a nu fi recunoscute atunci când ies din spațiul privat.

Este uimitor cum părerile despre o personalitate se pot schimba radical atunci când sunt „prinse” de paparazzi în diferite ipostaze total opuse imaginii pe care și-o creaseră în fața publicului.

Adulterul, divorțul, drogurile, alcoolul, scandalurile în general sunt doar câteva din „picanteriile” care sunt în permanență „vânate” de acești paparazzii și care reușesc să umple ziarele și revistele de scandal.

Cât de legal reușesc ei să obțină aceste informații inedite și cât de mult respectă fiecare viața privată a celorlalți,cazurile sunt împărțite.

Cert este faptul că pedeapsa în încălcarea legii în astfel de cazuri este destul de „usturătoare” pentru fiecare publicație sau televiziune în parte.

2.4. Efectele vedetismului asupra publicului consumator de media.

Acest fenomen apare datorită tendinței televiziunii, ziarelor și radioului de a fabrica vedete, chiar când acestea nu există, pentru a câștiga audiență și popularitate.

Deseori, în alcătuirea buletinului de știri, ordinea prezentării acestora și importanța acordată unui eveniment sau altuia nu se face pe criterii obiective.

Pentru a capta atenția publicului, producătorii umflă în mod artificial importanța unei știri sau persoane, nemediatizând în alte cazuri fapte sau persoane cu adevărat importante.

Televiziunea determină uniformizarea gustului artistic al publicului iar, în unele cazuri, chiar coborârea lui, prin promovarea unor modele culturale submediocre, "falsele vedete".

Acest lucru este rezultatul presiunii unor factori concreți decisivi, care condiționează programarea și managementul oricărui post de televiziune, extinderea continuă a programelor, scăderea timpului alocat selecției, insuficiența timpului pentru realizarea unor producții de valoare, cu oameni de valoare, goana după audiență (cererea este mai mare pentru producțiile de tip spectacol sau de o valoare îndoielnică), costul extrem de ridicat al licențelor pentru difuzarea marilor filme și spectacole.

Spre exemplu, emisiunea "Big Brother", a avut mare priză la public și a ridicat la rang de vedete oameni simpli, fără vreun talent deosebit, ba chiar unii dintre ei fiind agramați. Pentru faptul că au avut curajul să stea "sub lupă" și să le fie urmărite si cele mai intime gesturi, au ajuns vedete.

De fapt, oamenii urmăreau inconștient această emisiune, deoarece mulți dintre ei se identificau cu persoanele din acea casă, iar prin intermediul lor puteau să vadă cum ar fi reacționat ei înșiși. Probabil că în mintea celor care au intrat în acest joc era exact această goană după statutul de vedetă, goana ieșirii din anonimat.

Acum este clar în mintea oamenilor că această emisiune este o rampă de lansare în domeniul show-bizului, fie că ai talent sau nu.

Această emisiune a promovat "vedete" ca și emisiunea "Vara Ispitelor", diferențele fiind că aici puteai să îi vezi pe concurenți 24 de ore din 24, și existau reguli mult mai stricte. La ce talente lansează în aceste emisiuni, televiziunile ar putea anunța câștiguri pentru "fete frumoase și dornice să se afirme", sau pentru băieți ce doresc să-și înființeze trupe de muzică.

Emisiunea "Big Brother" produce în inconștientul nostru dorința curiozității "de a privi pe gaura cheii" ,de a vedea cum niște oameni închiși în regim de armată reușesc să-și stăpânească sentimentele, emoțiile și comportamentul din viața de zi cu zi.

O altă emisiune care promovează false vedete pentru o zi, este emisiunea "Din Dragoste".Această emisiune promovează povești de dragoste ale oamenilor simpli ce își declară la televizor eterna dragoste , bineînțeles după ce au greșit față de persoana iubită și doresc împăcarea.

Prezentatorul este un fel de "cupidon" ce încearcă să afle cât mai multe amănunte picante din viața sentimentală a cuplurilor. Marea majoritate a perechilor vin acolo pentru a fi văzuți la televizor de prieteni și rude ,deci pentru a fi vedete pentru o zi.

Cuplurile aduse în fața telespectatorilor provin în general din mediul rural sau din clasa a treia a societății ,fiind lipsiți de cultură ,educație și spirit de intimitate.

Astfel de emisiuni sunt prezente în toată mass-media din țară și ridică la rang de vedeta orice om simplu, fără vreun talent sau fără cunoștințe solide ale limbii materne.

Tot la rang de vedete sunt ridicați și cântăreții de manele ,cu toate că ei promovează incultura iar unele melodii sunt extrem de vulgare ,cântăreții de manele sunt foarte căutați pe piață și asta deoarece publicul îi cere.

Marea majoritate nu au nici măcar studii medii și asta se vede din agramatismele ce se întâlnesc în cântecele lor ,dar totuși sunt promovați de către emisiunile de televiziune.

Asemenea exemple de false vedete pot influența în special copiii care văd că acei oameni neinstruiți au ajuns vedete și fără să studieze și în inconștientul lor se instalează ideea că pot reuși m viață și fără cultură.

Există o mulțime de astfel de exemple de oameni care au ajuns vedete printr-o conjunctură norocoasă sau datorită senzaționalului acolo unde nu este.

Un exemplu elocvent este tânăra "Nikita" ,care a ajuns vedeta deoarece era bătăușă pe străzi, o fată care aduce mai mult a băiat ,care se comportă și vorbește precum oamenii delincvenți și care în urma acestor recomandări a ajuns să fie invitată la o emisiune. Și-a atribuit

numele de "Nikita", precum protagonista din serialul cu același nume și încearcă din răsputeri să urmeze exemplul eroinei sale ,chiar dacă personajul pe care îl imita este total diferit de ea.

Astfel influențează mass-media mintea celor neisprăviți , needucați dar mai ales a celor ce nu au un alt exemplu mai bun de urmat în viață.

Goana după audiență, după startul de a fi în top a produs schimbări importante în ierarhia valorică a mass-mediei, dând drum liber concesiilor artistice, culturale, libertinajului în judecarea violenței, criminalității, sexualității.

Toate aceste false vedete au un efect negativ asupra publicului care nu știe să facă diferența dintre un om de valoare și unul superficial, între o emisiune bună și una proastă.

Impactul acestor oameni, emisiuni și filme de proastă calitate asupra opiniei publice este de cele mai multe ori dezastruos, deoarece în fiecare zi aflăm la știri că mulți dintre oamenii de rând le-au urmat exemplul.

O mare importanță o au aceste vedete în modelarea tinerilor și mai ales a copiilor, care copiază tot ce văd la televizor, sau își fac ca și idoli, oameni al căror exemplu nu merită să fie urmat.

In ajutorul tinerilor și copiilor ar trebui să vina școala și mai ales familia, care să-i ghideze ce să ia bun din tot ce văd, aud sau citesc în mass-media.

Victimele moderne ce cad pradă unor false valori copiate din media, pot fi foarte ușor asemănate cu "Don Quijote", personajul celebrului romancier Cervantes, care, cu patru secole în urmă, arăta cum o lectură unidirecțională, necontrolată, poate conduce la dereglarea și distorsionarea simțului realității și la scoaterea unui om în afara timpului și spațiului.

"Așa cum "omul de la Mancha" a fost influențat de cărțile și poveștile romantice ale secolului sau și în timpurile de astăzi există asemenea victime, dar într-un număr mult mai mare".

Daca inițial există o diferență între jurnalele axate pe știri de preferință " de senzație" și cele care propuneau analize și comentarii (pentru care obiectivitatea era valoarea supremă), la ora actuală, senzaționalul a invadat toate canalele de comunicare de masă. Prin forța sa Mobilizatoare, televiziunea poate determina instaurarea unei forme perverse de reacție.

Nu rareori se întâmplă ca jurnaliștii care nu păstrează distanța necesară analizei și reflecției să joace rolul "pompierului incendiator" sau al "pionierului sovietic", adică să contribuie la crearea unui eveniment prin exagerarea unui fapt divers și apoi să îi denunțe pe cei care vin să toarne gaz peste focul pe care de fapt ei l-au aprins. Un exemplu reprezentativ îl constituie scandalul din Franța, pornit de o televiziune locală, referitor la asasinarea unei fetițe dintr-un sat; postul respectiv a început prin a relata protestele indignate ale tatălui, mesajul său a fost apoi preluat și dezvoltat în avalanșă de marile posturi naționale, imediat au intervenit politicienii și avocații, care au făcut ca presiunea să devină atât de mare, încât să determine reintroducerea pedepsei cu închisoarea pe viață.

Goana după senzațional, .determinată tot de competiția pentru audiență, tinde să capete forma unei concurențe pentru prioritate, pentru informațiile cele mai noi. Influența, graba impusă de lipsa timpului îi determină pe jurnaliști să gândească de pe o zi pe alta și să nu aprecieze o informație decât în funcție de efectul ei imediat.

In acest sens, este favorizată apariția unei amnezii permanente, ce reprezintă reversul negativ al glorificării noutății.

"Alt efect indus de concurența de pe piață „paradoxal și contrar afirmării autonomiei (atât individuale cât și colective), constă în modul în care este incitată exercitarea unei supravegheri permanente asupra activității contraconcurenților, în scopul de a profita de eșecurile lor, de a le evita erorile și de a le contracara succesele. În acest fel, în loc să genereze originalitate și diversitate, concurența favorizează uniformitatea informațiilor, a punctelor de vedere ale surselor mediatice". Există și cazul unor jurnaliști care, de dragul senzaționalului, pun minciuna, exagerarea și bombele de presa fabricate mai presus de adevăr și realitate. în acest fel, publicului îi este negată calitatea de partener, fiind retrogradat doar la statutul de privitor, de simplu consumator (acest fenomen este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de "perversiune comunicațională").

În viziunea sociologilor, unul dintre marile pericole care planează asupra jurnaliștilor în goana după senzațional este acela de a cădea într-una din cele două iluzii simetrice:

Iluzia nemaivăzutului (anunțarea unor fenomene total inedite revoluționare,de dragul creșterii audientei,a menținerii sau a ajungerii în top,pentru obținerea altor beneficii);

Iluzia neschimbării (adoptarea principiului că "nimic nu e nou sub soare")

Ambele iluzii sunt extrem de periculoase. în al doilea caz, riscul e cu atât mai mare cu cât comparația între epoci, tipuri de conducere, moduri de guvernare, tipuri de personalități este extrem de dificilă. Sociologii apreciază că doar structurile pot fi comparate, și chiar și în această situație există riscul de a te înșela și de a descrie ceva banal drept ceva nemaivăzut.

Acesta este unul din motivele pentru care jurnaliștii sunt periculoși: ei nu sunt întotdeauna cultivați, nu cunosc complexitatea unor lucruri și se pot mira de lucruri banale și invers, pot trece cu vederea peste lucruri extraordinare sau prezintă doar un aspect, cel mai senzațional în viziunea lor, al unei descoperiri sau al unui eveniment ( un exemplu elocvent este modul în care au fost prezentate efectele oxidului nitric în interiorul organismului uman de către jurnaliștii din toată lumea, chiar de la cele mai prestigioase canale de televiziune: ei au prezentat publicului doar efectul de creștere a potentei masculine-faimoasa pastilă Viagra. Cercetătorii din acest domeniu al medicinii consideră, însă, că acest aspect al descoperirii este cel mai puțin important, față de celelalte efecte, precum capacitatea oxidului nitric de a distruge microbii intracelulari fagocitați sau cea de distrugere a unor celule, inclusiv a celor canceroase).

"Există unele ziare locale care de dragul senzaționalului fac dintr-o simplă sinucidere o știre de senzație, punând pe prima pagină fotografii ale persoanei decedate sau ale rudelor îndurerate. Bineînțeles că și suicidul este o știre, dar deja nu mai este inedită și nu ar trebui să fie afișată pe prima pagină ca știre principală, iar pe lângă ea celelalte știri care pot sau au ceva de spus, să fie încadrate în spații mici aproape de neobservat".

Așa cum am spus si mai devreme,în lume există celebrii papparazii care se ocupă cu știrile ce fac senzație sau mai bine spus ei fac așa-numita presă de scandal. Ei sunt acei ziariști ce încearcă să intre în viața vedetelor de zi cu zi și să-i surprindă făcând gesturi necontrolate sau să descopere un nou iubit/iubită în viața vedetei respective.

In America, dar și la noi, această presă este foarte bine vândută, iar vedetele de acolo sunt urmărite îndeaproape de către acești "ziariști".

Un exemplu clar al efectului negativ pricinuit de către papparazi este cel al prințesei Diana, care a murit într-un tragic accident de mașină, urmărită fiind de acești ziariști.

Problema acestor ziare de scandal este că ele publică așa numitele

bârfe cotidiene ( cine ? ce-a făcut ? unde ? cum ? și cu cine ?), iar aceste ziare le citesc oamenii neinstruiți sau curioșii care vor să vadă daca vedeta respectiva se comporta ca noi ceilalți, oamenii simpli. Trebuie să ținem cont că oricât de faimos ar fi un om și oricât de bogat ar fi sau deștept, în final nu este decât un om ca și noi și are defecte, face greșeli sau iubește.

În goana după senzațional există și efecte perverse, ele sunt compromisurile care se fac în numele audienței și al concurenței.

Dacă subiectele unui jurnalist tânăr, necunoscut, nu se înscriu în schema câștigătoare a informațiilor zilei alcătuită de liderii de opinie din domeniul mediatic (producători, agenții de presă, politicieni), chiar dacă ar fi deosebit de interesante și de proaspete pentru marea masă, ele nu vor fi luate în considerare și abordate.

Conducerile jurnalelor triază și selecționează informațiile pe care le primesc prin grila "rețetei de succes" gândită în termeni comerciali. Jurnalele devin astfel rodul unei selecții cu o doză mare de subiectivism, subiectele și informațiile fiind preluate de la un canal la altul ca într-un cerc vicios.

Astfel, scopul jurnalistic (informarea cât mai corectă și mai obiectivă a populației asupra tuturor evenimentelor semnificative și de impact) ajunge să fie sacrificat de dragul câștigării audienței și al depășirii concurenței.

Luptele pentru exclusivitate dintre canalele de televiziune precum și cele între jurnaliști pot duce la concluzii false, ba chiar dăunătoare.

Există jurnaliști care încearcă să atragă atenția asupra realității în banalitatea ei încercând să evoce obișnuitul în așa fel încât oamenii să realizeze cât este el de neobișnuit, de extraordinar.

Criza de timp este o altă caracteristică importantă care condiționează calitatea producțiilor jurnalistice.

Unii sociologi au ajuns la concluzia că, în fața unor evenimente care se derulează într-o viteză amețitoare, lipsa timpului necesar procesării tuturor informațiilor și a cristalizării unei opinii închegate, obiective, dă naștere exprimării unor idei primite de-a gata, cu alte cuvinte acelor idei banale, comune, de bun simț, acceptate de toata lumea.

Problema constă în minimalizarea importanței evenimentului deoarece, în absența timpului pentru descifrarea complexului de informații și aprofundarea consecințelor acestuia, el trece repede în anonimat, iar alte știri care sunt într-adevăr banale se construiesc în așa fel încât să dea senzația de senzațional unde de fapt nu este nimic.

Există acei jurnaliști, care sub o falsitate des întâlnită, încearcă să smulgă mărturisiri sub Pretextul că sunt prietenii intervievaților, ca mai apoi să deformeze realitatea datorită vânării de senzațional.

Așadar, jurnaliștii nu numai că greșesc ei înșiși distorsionând realitatea să obținând un efect de senzație, dar, de cele mai multe ori, ei sunt îndrumați chiar de către direcția ziarului, televiziunii sau radioului, să găsească senzaționalul unde nu este, sau de cele mai multe ori să renunțe la știrile adevărate în detrimentul celor false, deoarece cele din urmă fac audiență.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ

Emisiunea “No Comment” – B1 TV.

Prezentarea vedetelor Monica și Irinel Columbeanu

În acest studiu de caz îmi propun să analizez cum este viața vedetelor ilustrată pe micul ecran de un cuplu celebru din România, Monica și Irinel Columbeanu.

Încerc să analizez în acest studiu de caz două dintre cele mai mediatizate vedete de la noi, evoluția lor în timp ca și cuplu, comportamentul acestora, cum au ajuns ei în centrul atenției publicului românesc și nu numai dar și reacțiile care au luat naștere în urma producerii emisiunii “No Comment” și de ce se consideră că au ales ei această cale către publicul consumator de media.

Așa cum am spus și pe parcursul lucrării, în România ne putem lăuda mai mult (în unele cazuri) sau mai puțin (în altele) cu un „palmares”impresionant de vedete ce alcătuiesc lumea showbiz-ului.

De la vedete consacrate, cum ar fi Loredana Groza, Ștefan Bănică Jr., Andreea Marin sau Andreea Esca și până la vedete ca Monica și Irinel Columbeanu, care, deși nu au oferit publicului atât cât au oferit în timp ceilalți, totuși sunt ridicați la acest statut (ce-i drept, altfel decât multe alte personalități de la noi) și încă se mențin „cu brio” în vârful celor mai mediatizate vedete dar și celor mai privite emisiuni de divertisment (emisiunea “No Comment”, care îi are ca protagoniști pe aceștia).

Telespectatorii B1 TV pot urmări cele mai importante momente din cel mai de succes reality-show autohton, povestea cuplului care a șocat și încă mai șochează, deși am început să ne obișnuim, Monica și Irinel Columbeanu.

Programul este pigmentat de comentariile invitaților speciali, jurnaliști specializați în presa mondenă care își expun opiniile în legătură cu evoluția celei mai mediatizate și controversate povești de dragoste din lighliful românesc.

Cât de apreciată sau nu este emisiunea pentru publicul receptor, părerile sunt împărțite. Cert este faptul că în România nu a mai existat până acum un astfel de format pentru emisiune, format în care vedetele să-și expună cu atât de multă dezinvoltură viața privată.

Emisiunea No Comment uimește prin nonconformismul pe care îl afișează cele două vedete pe micul ecran, fapt care a fost și încă mai este destul de criticat de majoritatea oamenilor.

Pe lângă faptul că “artificiile”, “picanteriile”, fițele celor două vedete care continuă să uimească telespecatorii au ajuns la stadiul de exagerare, se pune din ce in ce mai mult problema efectului negativ pe care le au aceste imagini asupra tineretului.

Prin grija celor mari, copilăria nu mai este neapărat paradisul inocenței. Copiii sunt victimele predilecte ale violenței domestice și stradale. Se maturizează într-un an cât alții în zece. Copiii de periferie sunt captivii preferați ai infractorilor. Se inițiază. Ies din copilărie, intră în infernul maturității. Într-o lume făcută parcă pe calapodul celor maturi, din care au fost izgonite, în bună măsură, căldura, afecțiunea, dăm peste copii maturizați înainte de vreme.
      De la un timp, o televiziune transmite o emisiune care prezintă imagini din viața unui cuplu ciudat. Un bărbat trecut de prima și a doua tinerețe, merge spre a treia, compensând vârsta cu conturile bancare, însoțește prin diverse locuri o fată de vârstă școlară pe care o inițiază în arta cheltuirii banilor. Și nu numai. Vizitează cu respect religios magazine selecte din capitale europene, aproape tot timpul tăcuți, contrapunctându-și admirația doar cu chicoteli și aprecieri superlative gen „mișto, beton, marfă”. Între cei doi este o legătură neprecizată, dar ușor de bănuit. Din când în când, camera surprinde un gest de bunic tandru și protector, dedicat nu iubitei, cum s-ar crede, ci iubitorilor de telenovele. S-ar părea că emisiunea a avut ceva audiență, până când CNA-ul să-și pună problema scoaterii ei din grila de programe.

Discuțiile despre moralitatea unei emisiuni imorale – într-o oră de transmisie se cheltuiesc poate câteva salarii medii pe economie, nu mai vorbim de rația de rușine care se epuizează din primele cinci secunde – l-au făcut pe amorezul Irinel să spună că încercările de a opri publicul să afle informații în legătură cu cele mai recente cumpărături făcute de el și logodnica sa sunt o formă de cenzură. Într-un fel, dacă ținem cont de modul în care s-a văzut în presă relația celor doi, omul are dreptate. Nu a tresărit nimeni când, luni de zile, televiziunile i-au tatonat pe cei doi, dedicând minute prețioase de știri logodnei lor, mărturisirilor în direct, efuziunii colegelor îmbătate de atâta sentiment. Sora mai mică spunea și ea la o oră de maximă audiență că o invidiază pe recenta cenușăreasă pentru norocul de a fi găsit un prinț micuț de statură, dar cu bani, care să-i ofere tot ce vrea, parfumuri, călătorii văratice în miez de iarnă, bijuterii, mașini, tot ce are nevoie o fată pentru a se maturiza. Cum să nu indigneze pudibonderia instituțională când școala la care învăța fata le-a fost alături, nu au exmatriculat-o pentru absențe și nu i s-a scăzut nota la purtare pentru comportament indecent.Cenușăreasa din Bacău pare un model pentru populația feminină de vârste adolescentine din urbea natală.

Povestea de dragoste este spusă de ochii lumii. Bărbățelul nu este la prima aventură televizată. Are un trecut plin de trofee, a căror caracteristică esențială pare să fie tinerețea. Dacă va evolua tot așa, ne întrebăm cum vor arăta știrile despre el peste 30 de ani. Într-o țară în care pensionarii sunt tratați ca un balast social, nevoiți să iasă în stradă cu fluturașii de pensie prinși de pancardele protestatare, copiii sunt abandonați în maternități fără a li se mai descoperi vreodată părinții naturali, adolescenții conduc în topurile micii infracționalități, femeile de peste 30 de ani nu au nicio șansă de promovare profesională, persoanele active se plâng de inactivitate, ne întrebăm ce și mai ales cine mai rămâne de apărat? Politicienii, demnitarii, polițiștii, agenții secreți? Iar dacă paradisul copilăriei este călcat cu bocancii de tot mai mulți adulți dați în mintea copiilor, nu mai rămâne niciun loc de refugiu.

Emisiunea în care se dau în spectacol, practic tomnatecul amorez și juna iubită se intitulează „No Comment”.  Și are și ceva comic în ea. Pare o întâlnire împotriva naturii între un pudel pitic, cu capul mare, îmbrăcat ca o paparudă, și o gazelă. Poate chiar o girafă. de presedintele

Cu bune, cu rele acestea sunt vedetele din România. În cazul nostru, indiferent dacă sunt apreciate sau mai mult criticate , pe micul ecran spectacolul continuă.

Întradevăr, fiecare poate avea părerea proprie, și o poate expune, însă un lucru este cert: vedetismul poate fi considerat în multe situații ca și “o boală” de care însă mulți nu vor să se vindece.

Cât de apreciată și cât de bine a fost primită emisiunea “No Comment” ar putea fi greu de concluzionat, însă putem afirma cu ușurință faptul că nonconformismul pe care îl afișează cei doi pe ecran a fost și încă mai este destul de criticat de majoritatea oamenilor.

Pe lângă faptul că “artificiile”, picanteriile, fițele celor două vedete care continuă să uimească telespectatorii au ajuns la stadiul de exagerare, se pune din ce în ce mai mult problema efectului negativ pe care îl au aceste imagini asupra tineretului.

Cum au intrat Irinel și Monica în casele românilor prin emisiunea „No Comment”.

Din a treia zi de Paste, miliardarul Irinel Columbeanu și viitoarea sa soție, Monica Gabor, au intrat în casele românilor prin intermediul unui reality show nemaivăzut în România.

Show-ul de televiziune se numește "No Comment", ideea având-o chiar Irinel Columbeanu, care credea că vorbele vor fi inutile la vederea întâmplărilor prin care el și iubita lui trecea. Ideea s-a născut după o conversație "om la om" între Columbeanu și Bobby Păunescu, boss-ul de la B1 TV. Discuții au existat și cu alte posturi de televiziune, însă omul de afaceri a decis că le va încredința intimitatea sa celor de la B1 TV.

Beneficiara contractului pentru acest reality show este firma condusă de Monica Gabor, care va încasa 5.000 de euro în fiecare săptămână, timp de 15 săptămâni, cât durează prima serie. Emisiunea "No Comment", avându-i în prim-plan pe Monica Gabor și Irinel Columbeanu, s-a difuzat în fiecare marți, de la ora 20.00, începând cu 25 aprilie și a durat două ore. Doritorii au putut aprofunda aventurile celor doi îndrăgostiți în fiecare zi, de luni până joi, între orele 17.00 și 18.00, începând cu 1 mai. Episoadele de o oră dezvoltau întâmplările de marți, oferind mai multe detalii despre acestea.(vezi anexa 9).

Cum a început totul.

La cinci luni de relație amoroasă, Irinel Columbeanu a decis să o ia de soție pe actuala sa iubită, eleva de clasa a XII-a Monica Gabor. Cei doi s-au logodit într-un cadru romantic, la începutul lunii decembrie 2005, și spuneau că se vor căsători în 2006, deși familia fetei era împotriva acestei nunți, practic, împotriva acestei relații.

Anunțul fericitului eveniment a fost făcut în cadrul emisiunii "Poveștiri adevărate", unde cei doi amorezi au prezentat și un filmuleț din Dubai, unde aceștia au petrecut revelionul la Burj al Arab.

Monica Gabor și Irinel Columbeanu s-au cunoscut anul trecut, pe data de 13 iulie (vezi anexa 2), și de atunci au rămas împreună, deși diferența de 30 ani ce îi separa precum și dezacordul părinților fetei le-au tulburat nu o dată liniștea.

Era 1 decembrie, seara, Monica filmase toată ziua și Irinel o asistase. Atunci au realizat că așa trebuie să se întâmple: să se căsătorească. El s-a dus în oraș să caute un inel de logodnă potrivit pentru ea. A luat unul din aur alb cu un diamant. Apoi a ales un restaurant special – Casa Vernescu – si după filmări a invitat-o acolo și i-a spus că ar vrea sa fie soția lui. Era prima femeie pe care o cerea de soție.(vezi anexa 10).

Luna de miere au petrecut-o la Paris, acolo unde au sărbatorit și ziua de naștere a Monicăi, nu la mult timp după Revelionul din Dubai. De ziua ei, Monica a primit cadou un inel de platină cu perlă și diamante. Bijuteria e cea mai recentă 'atenție' dintr-o serie lungă de cadouri costisitoare, printre care o garderobă ce depășește 50.000 de euro, un Mercedes SLK și numeroase vacanțe în locuri exotice.

Și pentru a dori să iasă cât mai mult în evidență așa cum le-a fost caracteristic de la început și pentru a fi “cei mai cei…”, bineînțeles că nunta celor doi trebuia să fie pe măsura așteptărilor publicului.

“Nunta secolului”, cum a fost numită unirea destinelor celui mai controversat cuplu al momentului de către presă a fost prezentată așa cum era de așteptat, în direct ,așa cum ne-a obișnuit de ceva timp postul B1 TV.

Bineînțeles că nu putea fi o nuntă oarecare într-un décor oarecum, odată ce era programată a fi un spectacol în adevăratul sens al cuvântului prezentat în “lumina reflectoarelor” atât în televiziune cât și în presa scrisă.

Pe lângă vestimentație, decor, pregătiri sofisticate în arta culinară de care s-au bucurat cei doi protagoniști, așa cum era de așteptat, la eveniment a fost prezentă toată “spuma” vedetismului românesc, am puatea spune.

“Nunta secolului”

Pe o arșiță de peste 35 de grade, la care s-a adăugat și căldura de la lumânări, dar și aglomerația în spațiul strâmt din micuța Mânăstire Snagov, Irinel Columbeanu, îmbrăcat în frac alb și cu papion, a spus "da" pentru prima oară iubitei sale, modelul Monica Gabor.

Rudele și prietenii mirilor s-au adunat încă de dimineață la reședința omului de afaceri din Snagov, acolo unde se făceau ultimele pregătiri pentru nuntă.

Tiruri cu flori, care aveau să orneze stâlpii și gardurile din grădina lui Columbeanu, zeci de baloane, lumânări, artificii, dispozitive de "lansat" confetti, toate îngrămădite în curte cu compania care s-a ocupat de organizarea, probabil, a celei mai mediatizate dintre nunțile acelui an.

A fost o nuntă de peste 250.000 de euro. O "nuntă de Hollywood", după cum a fost descris conceptul, respectat apoi, în mare, de organizatori. Mirii nu au dorit să dezvăluie la cât s-au ridicat cheltuielile pentru nuntă, spunând că ar fi alocat oricum orice buget pentru acest eveniment.

Însă, potrivit estimărilor, mirele a scos din buzunar peste 250.000 de euro, socotind bucătarii de la Crowne Plaza, ambarcațiunile închiriate, spectacolul pirotehnic (care, în premieră în România, a durat 20 de minute), trupele care au cântat (Direcția 5, DJ Project și Horia Brenciu), hainele (făcute la Timișoara de creatoarea Aura Dumitru), accesoriile, zecile de metri de covor roșu, armata de oameni care s-a ocupat de organizare și altele dintr-o lungă serie.

Monica Gabor era, pentru prima dată după ceva vreme, alături de mama ei, Veronica, venită special din Italia pentru acest eveniment. Imbrăcată într-o rochie de voal și cu părul strâns în coc, soacra mică, mai rezervată în declarații decât alți invitați, a făcut, în sfârțit, cunoștință cu ginerele său și cu cuscrii.

Îl vedea pe Irinel Columbeanu pentru prima oară și nici nu era foarte la curent cu dezbaterile publice pe care le-a iscat acest cuplu. S-a declarat doar fericită să-și vadă fiica îmbrăcând rochia de mireasă.

Dintre cele trei fete pe care le are Veronica Gabor, Monica era prima pe care o vedea măritată. Urmează sora ei mai mare, Alina, care locuiește în Italia. Mai are de așteptat mezina, Ramona.

Ion Columbeanu și soția lui, au fost în permanență alături de fiul lor "în ziua de însurătoare". Îmbrăcat într-un costum crem, la care a asortat o pălărie cu boruri largi, Columbeanu senior, socrul mare, părea dornic să ascundă cu glume emoțiile de a-și vedea fiul ajuns la 49 de ani, în sfârșit, în costum de ginerică.

După ce ultimele pregătiri au fost încheiate, mireasa și-a aruncat o ultimă privire în oglindă, iar cele patru domnișoare de onoare (colege de la agenția Transilvania Fashion) și-au îmbrăcat rochiile verzi, alaiul a coborât treptele de marmură ale vilei de la Snagov, alături de nași, Monica (însărcinată în luna a șaptea) și Matei Miko, pentru a întâlni mirele, care aștepta la parter.

La poarta lui Irinel Columbeanu se făcea un control ceva mai riguros decât de obicei. E drept că mirii susțin că n-au dat prea mare importanță bârfelor vehiculate în ultima vreme în presa de scandal, dar au preferat să-i trieze puțin mai atent pe cei care le treceau pragul.

Pe pontonul împodobit al casei omului de afaceri, încă de dimineață cânta ansamblul de muzică clasică arvunit "să răcorească" atmosfera, în timp ce invitații își făceau de lucru printre scaunele aranjate în stil american, sub o ghirlanda de flori.

Vaporul "Leader", pe vremuri un capriciu al lui Nicolae Ceaușescu, era legat de ponton, așteptând oaspeții pe care avea să-i transporte spre biserică. Alături, o șalupă împodobită cu flori albe și roșii, ambarcațiune pe care omul de afaceri o apreciază suficient de tare încât să o boteze cu propriul său nume: Irinel.

Părintele, care le-a urat celor doi să fie feriți pe mai departe de bârfe și răutăți și le-a dăruit din partea Mânăstirii Snagov, "din insula albă, așa cum o numea Nicolae Iorga", două icoane.

Tot el a dezvăluit adunării faptul că soții au construit pentru mânăstirea din Izvorani o bucătărie obștească și o cancelarie bisericească. Din cauza emoțiilor, pentru că ținuseră post în ultimele două zile sau din cauza căldurii sufocante, miresei i s-a făcut rău pe la jumătatea ceremoniei și s-a așezat de mai multe ori pe un scaun.

Invitații urmau să treacă lacul la bordul celui mai mare vas care poate naviga pe Snagov, vaporașul "Leader". Ceaușescu voia să-l conducă singur, însă este foarte greu manevrabil din cauza dimensiunilor.

Se spune că, pentru a nu-și supăra conducătorul, marinarii de la Snagov au montat o timona falsă pe punte, lăsându-i acestuia impresia că el este cel care manevrează ambarcațiunea. După ‘89, "Leader" a fost cumpărat de omul de afaceri Gelu Tofan, care a dorit să-l ofere fiicei sale, Irina, în dar de ziua ei.

Irinel Columbeanu spune că plimbarea lui cu "Leader" nu a fost decât în parte un dar pe care Gelu Tofan și alți vecini de la Snagov au dorit să i-l facă pentru nuntă. A pus și el o parte din bani, mai ales că a folosit vaporul și seara, când de pe el au fost trase focuri de artificii.

După ce au fost cununați civil, chiar pe ponton, de Fratila Gheorghe, secretar al comunei Ciolpani, (iar Monica a aflat că începând din acel moment trebuie să semneze cu noul său nume de familie), Irinel si Monica, insoțiți de nași, au parcurs cei șase kilometri de la ponton până la Mânăstirea Snagov cu o șalupă pe care a condus-o chiar ginerică.

Între timp, "Leader" căpătase un tangaj periculos, astfel încât o parte din invitați au fost rugați să coboare și au fost transportați cu șalupele vecinilor către altar.(vezi anexele 3,4 si 5).

În această atmosferă de vis în care Irinel Columbeanu arăta fericit, mai tânăra lui soție i-a mai făcut o surpriză pe măsura evenimentului, adică, un instantaneu „surprins“ de un cameraman amator în momentul în care Monica îi arăta testul de sarcină, care, surpriză, era pozitiv! Irinel va fi in curând tatic. Momentul intim a fost prezentat la miezul nopții, ca un gest generos acordat gratuit nuntașilor.

Iată că a trecut și ziua cea mare. Ziua mult-așteptată de tot românul. Nimeni nu a mai lucrat, nimeni nu a mai mâncat, toată lumea a fost în fața televizoarelor. Monica Gabor se mărita!. Irinel Columbeanu se însura! Oamenii cu mic cu mare s-au pregătit cu floricele, semințe, sucuri, bere, baterii la telecomandă și liber de la serviciu. O țară întreagă a fost în sărbătoare. Pentru o zi, România a fost invitată la nuntă, la “nunta secolului“, bineînțeles. Poate suna comic, putem zâmbi când afirmăm aceste lucruri însă acesta este adevărul.

„Botezul secolului”

Așa cum ne-a obișnuit cuplul protagonist al emisiunii No comment, a mai venit în atenția publicului cu un mare eveniment: sarcina Monicăi Columbeanu. Modul în care a fost făcut cunoscut (atât presei cât și lui Irinel Columbeanu, care nu știa nimic de acest lucru) marele eveniment a fost oarecum criticat de presă la momentul respectiv. Monica, dorindu-și să fie originală și în același timp să surprindă foarte tare și-a anunțat sarcina în mod public chiar înainte de nunta arătând tuturor testul de sarcină care îi confirma bănuielile. Acest aspect a fost criticat de presă, primit cu bucurie de invitați și cu lacrimi de viitorul tătic, Irinel Columbeanu.

Și dacă nunta a fost ridicată undeva la “Nunta secolului”, nici evoluția sarcinii și nașterea copilului celor doi nu putea fi lăsată mai prejos , botezul fetiței soților Columbeanu considerându-se, deasemenea, “Botezul secolului”. În timp ce s-a jonglat pe diferite sume pentru filmarea nașterii fetiței soților Columbeanu, în final s-a filmat și acest eveniment așa cum ne-au obișnuit de atâta timp cei doi, contra unei sume impresionante.

După „Nunta secolului“, am asistat, în luna mai, la un alt eveniment de amploare pus la cale de excentrica familie Columbeanu: botezul fetiței lor, Irina, care a avut loc la reședința miliardarilor de la Snagov, chiar de ziua proaspătului tătic. Ca naș al micuței s-a ales un partener de afaceri grec al lui Columbeanu. Pentru ca totul să iasă ca la carte, petrecerea a fost organizată până la cel mai mic detaliu de o firmă de organizari de evenimente.

Pentru organizarea petrecerii de la Snagov, miliardarii iau în calcul firma de evenimente a fiicei lui Dan Sucu, patronul Mobexpert

Irinel Columbeanu se afla în discuții cu mai multe astfel de companii, printre care se număra și firma Coquette, care s-a ocupat de nuntă, dar și cea a fiicei lui Dan Sucu, un alt miliardar controversat, patronul Mobexpert. Columbeanu și Monica și-au dorit program artistic la botez.

După ce au sărbătorit căsătoria lor printr-un eveniment fastuos, care a fost declarat “Nunta secolului”, Irinel și Monica Columbeanu au pus la cale, cu ocazia botezului fiicei lor, Irina, o petrecere cel puțin la fel de grandioasă. Pentru că s-au obișnuit să celebreze momentele importante în intimitatea căminului lor de la Snagov, cei doi părinți nu au făcut o excepție nici acum: botezul a avut loc pe 27 mai, chiar de ziua de naștere a tăticului Columbeanu, în spațioasa vilă a omului de afaceri de la Snagov.

Dacă inițial a existat posilitatea ca nașii Irinei să fie Adrian Mutu și soția lui, Consuelo, părinții fetiței au stabilit ca fiica lor să fie botezată de un cuplu de prieteni foarte apropiați, originari din Grecia.(vezi anexele 6 și 7).

Cum a privit publicul aceste două evenimente? Ce reacții au avut oamenii la fastul ce se vedea pe sticlă?

Probabil cu admirație… probabil cu dispreț… unii ar fi de părere că România se confruntă cu multe alte probleme majore care ar trebui prezentate la televizor.

Unii au privit poate din simplă curiozitate să vadă pur și simplu ceva ce nu au văzut, pentru că adevărul este că nu vezi oriunde asemenea evenimente.

Alții poate fiind atât de ocupați de probleme și griji nici nu au avut timp să privească evenimentele nici măcar din curiozitate.

Reacțiile oamenilor, după cum am spus, au fost diverse, cert este însă faptul că cei doi își continuă linistiți povestea, “spectacolul din fața camerelor”, acum însă sub forma unei căsnicii fericite.

Și cum cei doi fac parte acum împreună din lumea tumultoasă a vedetelor, Monica și Irinel Colombeanu sunt nelipsiți de la evenimentele importante la care iau parte toate vedetele mioritice.

Un exemplu în acest sens este oglindit intr-o emisiune aparținând postului de televiziune Acasă TV. De 8 Martie, miliardarul și soția lui au luat masa într-un restaurant de lux din Capitală, unde au fost invitați să se servească cu fructe și friscă de pe trupul unei femei goale, pusă la dispoziția lor pe postul de „platou viu“. Chiar dacă au devenit parinți de puțin timp, Monica și Irinel Columbeanu nu se dau înapoi de la petreceri mondene, cei doi fiind cunoscuți pentru apetitul cu care „consumă“ astfel de evenimente. După nașterea micuței Irina, miliardarul nu a ratat nici o prezentare de iahturi sau mașpini, declarându-se încântat de un nou model de Rolls Royce decapotabil. Nici Monica nu s-a închis în casă, pentru că tânăra mămică și-a angajat o bonă, care are grijă de copil pe timpul nopții și când soția lui Columbeanu are poftă de ieșit în oraș. Excentritatea cuplului vedetă este reliefată din ce în ce mai bine pe micul ecran. Așa cum am spus, chiar de 8 Martie, Irinel și Monica împreună cu designerul Mihai Albu și soția sa au fost invitați, de către un reporter al „Poveștirilor“ de la Acasă TV, la un restaurant de lux din Capitală. Ce avea să fie transmis în direct la TV dintr-un separeu al localului ar fi trebuit să poarte bulina roșie în partea de jos a ecranului. Pe invitați îi aștepta un platou plin cu delicatese, din care au fost imediat îndrumați să se servească. Cu toate astea, ei nu s-au înghesuit să guste din felurile de mâncare, întrucât acestea erau așezate pe un „platou viu“: o femeie goală, cu capul acoperit, ornată cu fructe și frișcă în zonele intime, care n-a reușit decât să stârnească reticența celor de la masă.

Și cum din viața vedetelor, a persoanelor publice în general nu pot lipsi nici elementele negative (deși cuplul încearcă să arate numai partea bună a lucrurilor), mai ales în cazul în care cei doi s-au expus practic riscului de a se ști totul despre viața lor; au existat și încă se găsesc atât în presa scrisă cât și în audiovizual numeroase “picanterii” atât din trecutul cât și din prezentul existențial al celor doi. Primul exemplu în acest sens poate fi considerat șocul pe care l-a avut publicul la oficializarea relației dintre cei doi (el, un prosper om de afaceri multimiliardar, în vârsta de aproximativ 50 de ani; ea, o liceancă de nici 18 ani).

Reacțiile din partea profesorilor, a conducerii liceului dar și a colegilor tineri nu au întârziat să apară la momentul respectiv.

Interzicerea de către CNA de a se difuza emisiunea “No Comment” atunci când era programată și însăși difuzarea emisiunii a creat și încă mai creează probleme cerându-se interzicerea ei in televiziune.

Modul cum a ajuns Monica Gabor o adevarată vedetă ocupând acest statut numai cu ajutorul lui Irinel Columbeanu, a creat de asemenea în timp subiecte și opinii pentru presa de scandal.

La un moment dat CNA-ul a decis ca emisiunea No-Comment să fie difuzată numai după ora 22:00

Într-o ședință în care s-a discutat soarta reality-show-ului No Comment membrii CNA au ajuns la concluzia că povestea de dragoste a omului de afaceri cu liceanca Monica Gabor poate afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor.

Radu Moraru a pledat în favoarea poveștii de dragoste dintre "prințul cel mic" și "Albă ca Zăpada cea mare". Astfel Postul B1 TV a primit somație publică din partea Consiliului Național al Audiovizualului pentru reality-show-ul "No Comment". Membrii CNA cred că emisiunea care îi are ca subiect pe omul de afaceri de 50 de ani și pe iubita acestuia, liceanca de 18 ani Monica Gabor, "poate afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor". Drept urmare, emisiunea a fost difuzată după ora 22 și va putea fi transmisă în reluare numai între 22:00 și 05:00. B1 TV avea dreptul să conteste în justiție decizia CNA, mai ales că grila de programe a postului a fost afectată de modificarea orei de difuzare a emisiunii care era transmisă de două ori pe zi.

Miliardarul Irinel Columbeanu nu a vrut să comenteze decizia CNA la momentul respectiv pentru că, spunea el, vroia să afle mai multe despre motivele care au stat la baza acesteia. Membrul CNA, Gabriela Stoica a declarat că povestea de dragoste a miliardarului este un antimodel pentru orice elevă. La rândul lui, președintele CNA, Ralu Filip a explicat că emisiunea poate avea efecte negative asupra comportamentului minorilor care, conform studiilor, sunt influențați de "vedetismul" de la televizor în proporție de 84%.

Radu Moraru s-a transformat în avocatul cuplului. Prezentatorul emisiunii "Nașu" a pledat în favoarea poveștii de dragoste dintre "prințul cel mic" și "Alba ca Zăpada cea mare". În calitate de "telespectator indignat", Moraru a spus că "No Comment" nu face mai mult rău decât "declarațiile oamenilor politici sau cele ale femeilor care vorbesc despre silicoane pe la diferite posturi".

Viitorul emisiunii este incert în condițiile în care postul B1 TV difuzează de la ora 22.00 emisiunea "Nașul". Reprezentanții televiziunii spun că, până acum, cheltuielile pentru realizarea emisiunii au ajuns la aproximativ 100.000 de euro. Ei nu au vrut însă să dezvăluie care sunt veniturile provenite din publicitatea difuzată în timpul acestei emisiuni.(vezi anexa 8).

În orice caz, epoca maneliștilor a trecut. Industria evoluează, așa că se impunea apariția unor profesioniști dintr-o ligă superioară. Așa se face că acum sunt staruri doi inși care au adus trândăveala într-un stadiu al rafinamentului suprem. Iri și Moni sunt protagoniști de emisiune. "Show-ul" e pe numele ei, dar trebuie să recunoaștem că el face toți banii. Și la propriu. Acest cuplu nefiresc în construcție și în atitudine parazitează cu succes ecranele, mici, mijlocii, extraplate, cu plasmă ori cu alte dotări de ultimă generație. Săptămâna de săptămână, mimează viața în fața camerelor de filmat, strofocându-se să pară naturali. Nu sunt. Programul plictisește, enervează, scandalizează, e o mostra impecabilă a leneviei ridicată la rang de specie televizată. A fost nevoie de luni întregi pentru a se întâmpla ceva în emisiunea lor. Și, la momentul antologic, acel ceva s-a numit test de sarcină în direct. Următorul "ceva", anunțat, pregătit, trâmbițat cu mult înainte, a fost nunta. În ordinea firească a lucrurilor, viitorul "ceva" din emisiune va fi, de fapt, "cineva". Odrasla celor doi, a cărei venire pe lume nu se putea comite decât în prezența echipei tv. "No Comment by Monica Gabor", transformat ulterior în "No Comment by Monica Columbeanu" și "By Monica Columbeanu", a devenit într-o ediție "incendiară", desigur, "Irina by Monica" (vezi anexa 1). Ediția-bombă a emisiunii a făcut audiențe mai mari decât media postului. Ca și "Nunta secolului", care s-a bucurat de un rating frumușel, nașterea a strâns în fața televizoarelor fanii cuplului care nu face nimic. Și, fiindcă tot va deschide ochii admirată de națiune, micuța Irina va beneficia, evident, de propriul show. Primul dinte, cel dintâi "ta-ta", înscrierea la grădiniță, școala, majoratul, prima limuzină, jobul nr. 1, toate își vor avea locul binemeritat în grila de programe. Cu condiția ca părinții să fie suficient de înțelepți încât să se iubească și pe mai departe, că altfel riscă să rămână fără de emisiune. Dragostea trece prin telecomandă.

Există vedete care țin foarte mult ca viața personală să nu le fie cunoscută de publicul consumator de media, indiferent că aceștia sunt falși sau nu, indiferent dacă în viața privată există evenimente negative sau nu.

Aceste vedete vor să-și expună pe scenă talentul care le mențin pe “podiumul vedetismului” însă viața personală să rămână numai a lor.

Bineînțeles că acest lucru nu este total posibil întotdeauna având în vedere faptul că publicul gustă întotdeauna cel mai bine “picanteriile”, relațiile sau evenimentele din viața particulară a vedetelor.

Paparazii, așa cum sunt numiți cei care “vânează” mereu și cu orice preț, orice greșeală sau orice eveniment important din viața persoanelor publice; sunt cei care de multe ori pot distruge reputația unei vedete, pot șoca prin adevăruri sau evenimente neprevăzute sau pot distruge cariere.

Pe lângă aceste vedete mai există o categorie unde intră acele persoane publice care lasă intenționat anumite elemente din viața privată “la suprafață”, în vederea publicului larg. Bineînțeles, nu totul, doar ceea ce consideră că ar trebui să știe publicul, care le-ar pune într-o “lumină bună” și bineînțeles oferirea posibilității de a mai apărea “pe scenă” fără să fie uitate.

Vedetele Monica si Irinel Columbeanu fac parte dintr-o categorie “nou formata”, am putea spune. Acea categorie in care cele doua vedete nu numai ca nu tin ca viata lor private sa fie ascunsa de public dar chiar ei insisi si-o expun fara nici o retinere.

La intrebarea “De ce au ales ei sa faca acest lucru?” Exista mai multe raspunsuri la aceasta intrebare,mai mult sau mai putin obiective…

Faptul ca ar face lucrul acesta pentru bani nu s-ar putea spune ca este un raspuns.Intradevar ,emisiunea este transmisa de postul B1TV contra cost, Monica fiind platita,sau cel putin trebuia platita cu o suma destul de mare.

Avand in vedere faptul ca Irinel Columbeanu este un prosper om de afaceri in Romania, si nu numai,problema banilor nu cred se putea pune in cazul lor intr-atat incat “sa-si vanda”practic viata personala.

Poate din dorinta de a demonstra tuturor ca cei doi chiar se iubesc in ciuda mai multor aspecte care ar fi putut distruge cu usurinta relatia acestora, aspecte esentiale, cum ar fi diferenta mare de varsta dintre cei doi, faptul ca ea, Monica Gabor, era doar o liceanca minora atunci cand a cunoscut-o el, Irinel Columbeanu, un prosper om de afaceri autohton.

Un alt rapuns ar fi dorinat acestora de a nu lasa loc de interpretari publicului atunci cand paparazzi ar fi surprins un eveniment important din viata lor, mai ales sa fie surprinsi total pe nepregatite.

Probabil s-au gandit ca cel mai bine era sa ofere ei de bunavoie totul. Este si aceasta o solutie.

Si totusi, ceea ce se poate afirma cu certitudine, este faptul ca cei doi sunt cu siguranta ahtiati dupa vedetism, placerea de a fi mereu in centrul atentiei, de a face ce vor fara sa tina cont de critici si bineinteles, de a fi mandrii de ei.

Ea, pentru ca dintr-o simpla liceanca a ajuns sa fie tratata ca “o printesa”, asa cum este numita de multe fete de varsta ei, iar el pentru ca in ciuda varstei pe care o are (aproape 50 de ani) se poate lauda cu faptul ca are langa el “la bine si la rau” una dintre cele mai frumoase femei din Romania.

CONCLUZII STUDIU DE CAZ.

In acest studiu de caz am analizat evolutia unui cuplu celebru din Romania, cuplu format din doua vedete nonconformiste, Monica si Irinel Columbeanu.

De asemenea am incercat sa analizez emisiunea creata de cei doi, emisiune cu un format absolut nou in Romania, expunerea pe micul ecran a vietii private a doua vedete, un format care a socat la inceput si care ulterior a creat numeroase opinii si contradictii, lucru care se intampla si in prezent.

Am incercat sa analizez aceasta emisiune inca de la inceputul aparitiei pe micul ecran, reliefand toate momentele importante din cadrul ei (momente importante din viata celor doua vedete), intradevar, evenimente nelipsite de picanterii, spectaculs si chiar de penibil in unele cazuri.

Am comentat in acest studiu atat imaginile care ne sunt “servite” pe micul ecran de cei doi protagonisti ai show-ului, cat si imaginile si comentariile care au luat nastere in presa pe baza acestor emisiuni.

Nunta celor doi, supranumita si “Nunta secolului”, sarcina Monicai si “Botezul secolului”, moment in care cuplul si-au botezat fetita sunt cele mai importante evenimente tratate in studiu, momente care au socat, prin fabulos, au impresionat prin frumusete dar care si au indigant in acelasi timp prin exagerarea evoluarii lor.

Cu toate acestea, starnind oarecum curiozitatea telespecatorilor, cert este faptul ca emisiunea a fost urmarita cu interes in acele momente de catre publicul consumator de media.

Bineinteles, am urmarit si evolutia implicarii CNA-ului in difuzarea emisiunii, reactie nemultumirilor din punct de vedere al formatului si evolutiei evenimentelor.

Reactiile telespectatorilor, efectul pe care il are emisiunea asupra lor in special a tinerilor, ce fel de vedete sunt considerate Monica si Irinel Columbeanu, reprezinta de asemenea puncte de discutie in studiu.

Am ales sa studiez acest caz pentru ca ma surprinde pana unde poate ajunge acest fenomen care practic “a impanzit” Romania, acest „vedetism exagerat” prin care, in dorinta de a fi mereu „in lumina reflectoarelor” in fata camerei, vedetele ajung de multe ori la nivelul penibilului la acceptarea numeroaselor compromisuri si lovirea de numeroase critici la adresa lor.

CONCLUZII

In aceasta lucrare am prezentat in primul rand evolutia audiovizualului romanesc in timp, diversificarea acestuia si aparitia televiziunilor private, moment in care si-au facut cunoscuta prezenta si numeroasele vedete sau, in unele cazuri “false vedete”, acestea din urma reprezentand doar niste rezultate ale vedetismului fortat, exagerat.

Daca in trecut eram obisnuiti cu o singura televiziune (Televiziunea Romania 1), cu un singur buletin de stiri prezentata de (Sanda Taranu,celebrul spiker al Televiziunii Romane vreme de aproape trei decenii), cu putini cantareti de muzica usoara (Madalina Manole, Monica Anghel, Gabriel Cotabita etc.) si cativa actori (Florin Piersic, Adrian Pintea, Dem Radulescu, Gheorghe Dinica, Stela Popescu si Alexandru Arsinel etc);in prezent, aparitia televiziunilor private a reusit sa creeze in timp o multime de noi domenii care sa formeze practic noi vedete.

Vedetismul si-a facut cunoscuta prezenta in audiovizual prin domenii ca sport, muzica, filme, telenovele, stiri, emisiuni informative, emisiuni de divertisment, acest din urma domeniu fiind cel mai vast in audiovizualul privat.

Crearea unei vedete este un proces destul de migalos si costisitor in acelasi timp.

Crearea unei vedete dintr-un anonim implica risc si costuri foarte ridicate pentru televiziunea angajata in aceasta tentativa.De ce? Ca sa se produca o vedeta este nevoie atat de intuitie si rabdare cat si de foarte mult timp.

Desi, aparent este o lume frumoasa, plina de beneficii, aceasta lume a vedetismului are si dezavantaje, poate creea in timp si efecte negative asupra vip-urilor.

Din vedetism exagerat, neglijenta sau dorinta disperata de socializare la petreceri fitoase, multe vedete ajung sa-si pericliteze sau chiar sa-si distruga cariera si viata din cauza viciilor capatate in timp, cum ar fi drogurile si alcoolul.

Asa cum am spus viata de vedeta poate fi considerata frumoasa de unii visatori sau obositoare si incerta de altii, mai realisti.De ce spunem incerta?Pentru ca odata ce au intreprins acest statut, vedetele trebuie sa-si schimbe in totaliate stilul de viata, comportamentul, atentia deosebita in tot ceea ce fac indiferent ca se afla in fata camerei sau in spatele ei.De ce?Raspunsul este simplu.Pentru ca lumea vedetelor poate fi considerata o lume expusa interpretarii, un spatiu „pus sub lupa”.

Parerile, criticile, aprecierile publicului de consumator de media la adresa vedetelor sunt cele care guverneaza spatiul vedetismului.

Un fenomen aparut datorita tendintei neincetate a televiziunilor, a ziarelor si a radio-ului de a fabrica vedete, chiar si in cazul in care acestea nu exista este vedetismul exagerat.De ce apare acest fenomen?Din dorinta exagerata a audiovizualului de a castiga audienta si popularitate.Astfel, se creeaza acele „vedete false”, vedete care au un comportament exagerat despre care se poate spune insa ca sunt lipsite de orice talent.

Aducand in discutie viata particulara a vedetelor, se poate concluziona faptul ca in totdeauna au existat divergente intre vedete si ziaristi, nemultumiri in legetura cu limitele impuse procese pe baza incalcarilor drepturilor legislative.

Exista vedete care tin foarte mult ca viata personala san u le fie cunoscuta de publicul consummator de media, indifferent ca acestia sunt falsi sau nu, indifferent daca in viata private exista evenimente negative sau nu.

Aceste vedete vor sa-si expuna pe scena talentul care le mentin pe “podiumul vedetismului” insa viata personala sa ramana numai a lor.

Bineinteles ca acest lucru nu este total posibil intotdeauna avand in vedere faptul ca publicu gusta intotdeauna cel mai bine “picanteriile”, relatiile sau evenimentele din viata particulara a vedetelor.

Paparatii, asa cum sunt numiti cei care “vaneaza” mereu si cu orice pret, orice greseala sau orice eveniment important din viata persoanelor publice; sunt cei care de multe ori pot distruge reputatia unei vedete, pot soca prin adevaruri sau evenimente neprevazute sau pot distruge cariere.

De fapt, vedetele pot fi considerate niste „obiecte” ale marketing-ului, imaginea acestora fiind folosita din exces in publicitate.

Daca initial exista o diferenta intre jurnalele axate pe stiri de preferinta „de senzatie” si cele care propuneau analize si comentarii (pentru care obiectivitatea era valoarea suprema), la ora actuala, senzationalul, divertismentul, spectacolul si publiciatea au invadat toate canalele de comunicare de masa.Astfel, prin forta sa imobilizatoare, televiziunea poate determina instaurarea unei forme perverse de reactie.

Am ales sa studiez cazul vedetelor Monica si Irinel Columbeanu pentru ca ma surprinde pana unde poate ajunge acest fenomen care practic “a impanzit” Romania, acest „vedetism exagerat” prin care, in dorinta de a fi mereu „in lumina reflectoarelor” in fata camerei, vedetele ajung de multe ori la nivelul penibilului la acceptarea numeroaselor compromisuri si lovirea de numeroase critici la adresa lor.

ANEXE

Anexa 1.Print screen din emisiunea difuzata la B1 Tv Irina by Monica Columbeanu

Anexa 2. Articol aparut in media referitor la nasterea relatiei dintre Monica si Irinel Columbeanu

Sambata, ziua cand Monica devine doamna Columbeanu
Mai multe trupe romanesti vor canta, diseara, la nunta lui Irinel Columbeanu

Un TIR de flori a fost adus ieri-dimineata la resedinta lui Irinel Columbeanu de la Snagov, unde pregatirile pentru nunta erau aproape de final.

Sute de lumanari ornamentale, mii de baloane (care vor fi „eliberate” la miezul noptii), artificii, lumini inteligente, o armata de bucatari si inca o armata de chelneri, pregatiti pentru eveniment: nunta ca la Hollywood – asa cum descriu conceptul evenimentului organizatorii, agentia Coquette.

„Mi-am cumparat trei rochii pentru mine si cinci pentru domnisoarele de onoare. Sper sa am timp sa le schimb, pentru ca si cununia civila va avea loc pe ponton, iar slujba religioasa pe lac.

Vom merge cu vaporul pana acolo. Nu stiu prea multe despre organizare, doar ca va avea loc un foc de artificii. Noi vom fi pe ponton, iar artificiile vor fi trase de pe vapor. De restul s-a ocupat Iri”, a spus Monica.
La nunta vor canta mai multi artisti in voga, printre care Directia 5, DJ Project si Jazz Band, iar atmosfera pe vaporasul care va duce nuntasii spre si dinspre biserica va fi asigurata de un ansamblu de muzica clasica.
Sabin Balasa nu va fi nas de cununie
Desi averea mirelui este considerabila, Monica Gabor si Irinel Columbeanu nu au semnat un contract prenuptial: „Dupa cate stiu eu… nu am semnat nimic de genul asta.
Dar mai e o zi”, a spus mireasa inainte cu o zi de casatorie. Initial se stabilise ca pictorul Sabin Balasa si sotia acestuia, nasii de botez ai Monicai Gabor, vor fi si nasi de cununie, dar mirii au anuntat ieri ca si-au schimbat planurile si ca vor fi cununati de Monica si Matei Miko, parteneri ai lui Irinel Columbeanu la agentia de modelling Transilvania Fashion.
Integral in EvZ

Anexa 3. articol aparut in media referitor la nunta spectaculoasa dintre Monica Gabor si Irinel Columbeanu.

MIREASA INSARCINATA – NUNTA SECOLULUI – NUNTA LUI IRINEL COLUMBEANU CU MONICA GABOR (MONICA COLUMBEANU)

24 Iulie 2006 | de A CRISTIANA MITROI Sursa : Evenimentul Zilei

Anexa 4. Articol aparut in media referitor la “Nunta secolului”

Mult-asteptata nunta a secolului a celebrului miliardar Irinel Columbeanu (49 de ani), cu aleasa sa, Monica Gabor (19 ani), s-a desfasurat conform unui plan bine stabilit. Petrecerea a fost organizata cap-coada de agentia de evenimente Casa Cochet, condusa de fina creatoarei de moda Romanita Iovan. Directoarea agentiei a negat insa ca ar avea vreo legatura cu Romanita Iovan si ca firma pe care o conduce a fost aleasa sa organizeze evenimentul chiar de catre Irinel, cu mult timp inainte de data de 22 iulie, sambata nuntii. Invitatii mirilor s-au adunat pe pontonul vilei de la Izvorani, acolo unde in jurul orei 11.00 s-a desfasurat cununia civila. Dupa ce au fost cununati civil, chiar pe ponton, de Fratila Gheorghe, secretar al comunei Ciolpani, Monica a aflat ca, incepand din acel moment, trebuie sa semneze cu noul sau nume de familie. Pentru a ajunge la Manastirea Snagov, din insula alba, asa cum o numea Nicolae Iorga, mirii, insotiti de nasi, au parcurs cei sase kilometri de la ponton pana la destinatie cu o salupa pe care a condus- o chiar ginerica. Intre timp, Leader capatase un tangaj periculos, astfel incat unii dintre invitati au fost rugati sa coboare si au fost transportati cu salupele vecinilor catre altar.

Anexa 5. Fotografie din timpul celei mai frumoase nunti, „Nunta secolului”.

Anexa 6. Articol aparut in media referitor la „Botezul secolului”.

Anexa 7. Fotografie cu vedetele Monica si Irinel Columbeanu impreuna cu fiica lor Irina.

18 mai 2006

Comunicat

Consiliul National al Audiovizualului luând la cunostinta speculatiile facute pe tema emisiunii, " No Comment by Monica Gabor " difuzata de B1TV in perioada 25 aprilie – 14 mai a.c. si a pretinsului succes inregistrat de acest "reality – show", pentru o buna si corecta informare a publicului doreste sa faca publice datele privind rating-ul si cota de piata, furnizate de TNS AGB INTERNATIONAL pentru emisiunea susamintita.
Audienta emisiunii "NO COMMENT BY MONICA GABOR"
In perioada 25aprilie-14 mai a.c.,B1 TV a difuzat o noua emisiune, format reality –show, intitulata NO COMMENT BY MONICA GABOR (21 de editii ).
Emisiunea a avut trei tronsoane orare de difuzare:
1.intre orele 20,00-22,00- editia principala-prima difuzare = 3 editii
2.intre orele 01,00-02,00(24,00-25,00) reluare = 9 editii
3.intre orele 17,00-18,00; elemente din prima difuzare +secvente noi = 9 editii
Conform datelor de masurare a audientei, furnizate de TNS AGB International , singurul provider in audiovizualul romanesc, in perioada de analiza , cei mai uzuali indicatori de audienta (rating-R si market share-MSh) au pozitionat in mediul urban principalele posturi tv astfel : TVR1, 2,1%R si 12,7% MSh, Pro TV 2,9%R si 17,8%MSh, Antena1 2,3%R si 14,2%MSh, TVR2 0,5%R si 3,2%MSh, Prima TV 0,7%R si 4,5%MSh, Realitatea 0,8%R si 4,6%MSh,Antena3 0,3%R si 1,8%MSh, B1TV 0,3%R si 1,7%MSh.
Mentionam ca universal cercetarii in urban cuprinde 11 250 000 subiecti.
Performantelele noii emisiuni ale postului B1 TV au fost superioare mediei postului:
1.rating-ul mediu al celor 21 de editii a fost de 0,7% in mediul urban , in timp ce cota medie de audienta a postului in perioada de referinta a fost de 0,3% .
2.cota de piata ( market share- MSh) inregistrata de cele 21editii a fost de 3,3% in urban , adica, valoare practic dubla in raport cu aceea a postului (1,7% in perioada de analiza).
Cele 3 editii principale-la prima difuzare – ora 20,00-22,00- au avut si cele mai bune performante de audienta (rating), comparativ cu reluarile si cu cele din cursul dupa- amiezii:
.> emisiunea din 25 .04.2006:1,6% rating (R) – in urban (179 000 subiecti)
> emisiunea din 2.05.2006:1,1% rating in urban
(120 000 subiecti)
> emisiunea din 9.05.2006:1,5% rating in urban
(163 000 subiecti)
Valorile cotei de piata ( MSh) au fost cuprinse intre 2,6%-3,8% pe target urban .
Pentru reluarile programului (difuzarile din jurul orei 1,00=25,00), ratingurile au fost mai modeste ( cuprinse intre 0,1% si 0,7% R), dar cota de piata a variat pe un registru mai larg ( 0,7% -7,1%M Sh) in urban.
Analiza a fost realizata in perioada 25aprilie-14mai a.c.la nivel urban intrucat datele de audienta indica un impact mai mare al noului program in urban decat la nivel national (urban+ rural).

SERVICIUL COMUNICARE SI RELATII PUBLICE

Sursa : http://www.cna.ro/comunicare/comunic/2006/c0518.html

Anexa 8. Comunicat in legatura cu implicarea CNA in difuzarea emisiunii „No Comment”

Anexa 9. Articol aparut in media cu referire la aparitia pe micul ecran a emisiunii „No Comment” by Monica Gabor.

Anexa 10. Fotografii ce ilustreaza inceputul relatiei dintre liceanca Monica Gabor si afaceristul Irinel Columbeanu.

BIBLIOGRAFIE

1) Balasescu Madalina – „Manual de productie de Televiziune”

Ed. Polirom, Bucuresti, 2003.

2) Calin Hentea – „150 de ani de razboi mediatic”, Ed.

Antet, 2000.

3) Corina Crisan, Lucian Danciu – „Manipularea Opiniei Publice prin

Televiziune”Ed. Dacia, Cluj-Napoca

2000.

4) Daniela Zeca-Buzura – „Jurnalismul de televiziune”, Ed.

Polirom, 2005.

5) Gustave Le Bon – „Psihologia multimilor”, Ed. Antet,

Prahova, 2000.

6) H.P. Catahala – „Epoca dezinformarii”, Ed. Militara,

Bucuresti, 1991.

7) J. Thomas Russel, W.R. Lane – „Manual de Publicitate” Ed. Teora,

Bucuresti, 2002.

8) Jean Louis Leutrat – „Cinematograful de-a lungul vremii”

Ed. Antet, 2000.

9) John Fiske, John Hartley – „Semnele televiziunii”, Ed. Institutul

European, secolul XX.

10) Roger Silverstone – “Televiziunea in viata cotidiana”, Ed.

Polirom.

11) Ruellan Michael Palmer – „Jurnalisti, vedete, scribi”, Ed. Tritonic,

Bucuresti, 2002.

12) ) www.bravo.ro

13) www.ciao.ro

14) www.cosmopolitan.ro

15) www.eva.ro

16) www.jurnalul.ro

17) www.kudika.ro

18) www.popcorn.ro

19) www.revistafelicia.ro

20) Revista Ciao

21) Ziarul Can-Can

22) Ziarul Cotidianul – „Glorie si Televiziune”

23) Ziarul Evenimentul Zilei

24) Ziarul Libertatea