Vector European 1 2016 [621986]

VECTOR EUROPEAN
Revista de cercetări socio -umanistice

Nr. 1 / 201 6

ISSN 2345 -1106

CHIȘINĂU 201 6

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

2
Redactor -șef: ȚURCAN (ȘUȘU) Aurelia, Prorector USEM, doctor, Profesor universitar inter.,
Republica Moldova

COLEGIUL DE REDACȚIE:

Președinte: SEDLEȚCHI Iurie, Rector USEM, doctor, Profesor universitar, Republica Moldova

Membrii:
Academician AȘM CIOBANU Mitrofan, Re publica Moldova
Academician AȘM MIȘCOI Gheorghe, Republica Moldova
Membru corespondent AȘM ȘLAPAC Mariana , Republica Moldova
Profesor universitar BĂIEȘU Aurel, Doctor habilitat în drept, Republica Moldova
Profesor universitar BURIAN Alexandru – Doctor ha bilitat în drept , Republica Moldova
Profesor universitar CUȘNIR Valeriu – Doctor habilitat în drept , Republica Moldova
Profesor universitar EGOROV Igor – Doctor habilitat , profesor universitar, Ucraina
Profesor universitar GO HBERG Leonid – Doctor habilit at, Rusia
Profesor universitar MORARU Victor – Doctor habilitat, Republica Moldova
Profesor universitar JABA Elisaveta – Doctor, profesor universitar, România
Profesor universitar SANDU Steliana – Doctor, profesor universitar, România
Profesor universitar BUDIONO Gatut Luhur – Doctor, Indonezia
Conferențiar universitar BAHNEANU Vitalina – Doctor, Republica Moldova
Conferențiar universitar KRASOVSCAIA Olga – Doctor, conferențiar, Ucraina
Conferențiar universitar PÎRȚAC Grigore – Doctor în științe politice, Republica Moldova
Conferențiar universita r PERCINSCH I Natalia – Doctor, Republica Moldova
Conferențiar universitar NASUFI Eldina – Doctor, Albania

Fondator:
Universitatea de Studii Europene din Moldova.

Preluarea textelor editate în revista „Vector European” este posibilă doar cu acordul au torului.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor aparține în exclusivitate autorilor. Formulările
și prezentarea materialelor nu reprezintă întotdeauna poziția revistei și nu angajează în nici un fel
redacția.

Adresa redacției: Complexul Edi torial, USEM.
or. Chișinău, str. Ghenadie Iablocikin 2/1, oficiul 500, Indexul poștal: MD -2069.
tel.: 022 – 509 129, fax: 022 – 509 122
web: www.usem.md/activitatea stiintifica ; e-mail: aurelia -[anonimizat]

Nr. 1 / 201 6

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

3 „VECTOR EUROPEAN: Revista de cercetări socio -umanistic” Publicație periodică
științifico -teoretică și informațional -practică fondată în 2013 de Universitatea de Studii
Europene din Moldova. Revista Vector European constituie o publicație științifică din
domeniul științelor socio -economice și umanistice. Publicația este recomandată tuturor celor
interesați de problemele socio -economice și umanistice actuale, inclusiv: doctoranzilor,
studenților PHD la specialitățile sus-numite, specialiștilor din domeniile respective etc.

Toate materialele prezentate sunt recenzate și aprobate spre publicare la ședința
Senatului USEM proces verbal nr.8 din 25 aprilie 2016

Redactor literar (l. română): CONSTANTINOVICI Elen a, dr. hab., prof.univ.
Redactor literar (l. franceză): BAHNEANU Vitalina, dr., conf.univ.
Redactor literar (l. engleză): RAILEAN Elena, dr.

© UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE
DIN MOLDOVA, 2 016

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

4
SUMAR
pagina
Sumar în română 4
Sumar engleză 5
Sumar în rusă 6

STUDII, EVALUĂRI, ANALIZE ALE SOCIETĂȚII CUNOAȘTERII 8
1. CRUDU Rodica. Consolidarea triunghiului cunoașterii în Moldova prin educație 8
2. ȚURCAN (ȘUȘU) A . Tipologia inovațiilor ca bază a managementului inovațional .
Articol de sinteză. 18
3. TÎRȘU V., TUTUNARU S. Potențialul centrelor de inovare din Republica Moldova
în dezvoltarea strategiei „ Economia digitală” pentru țările parteneriatul estic (PAE) 35
4. SUDARMAN Enjang, BUDIONO G atut L. Dezvoltarea economică a Indoneziei:
educație, formare de competențe și pregătirea business realizărilor 42

STUDII ȘI CERCETĂRI ECONOMICE 48
5. SUDARMAN Enjang . Human capital investment: an improvement of business and
economy of Indonesia 48
6. PERC INSCHI O., DIACOV O. Rolul brandizării teritoriilor în crearea și
promovarea imaginii țării 63
7. GANCIUCOV V., GUTIUM T. Evaluarea economiei tenebre în Moldova pentru
anul 2014 77
8. PERCINSCHI O. Piață de artă contemporană din România și problemele ei 85
9. PERCINSCHI N., SIMCIUC E. Bazele relațiilor comerciale dintre Uniunea
Europeana și Moldova 89
10. ȚURCAN (ȘUȘU) A., BUJOR T. Prezentul și viitorul agriculturii Republicii
Moldova. O scurtă schită statistică 98
11. ZAHARCO S. Perspective de dezvoltare ale turismul ui rural în contextul dezvoltării
rurale durabile 107

PERFORMANȚĂ PRIN CERCETARE ÎN ȘTIINȚE JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN SPAȚIUL EUROPEAN 113
12. BÎTCĂ I. , BUJOR V. Răspunderea civilă în cazul neîndeplinirii obligației de a
contract a 113
13. BÎTCĂ I. , GONCIARUC O. Aspecte cu privire la obligația de a contracta 118

ȘTIINTELE SOCIAL – UMANISTE IN CONTEXTUL INTEGRĂRII
EUROPENE 129
14. ТCACENCO Е. Rolul mass -media franceze în crearea imaginii pozitive a Ucrain ei 129
15. CHEIANU S. Agresivi tatea și unii factorii clinico -sociali care contribuie la
comiterea crimelor de către bolnavii psihici 135
16. CRETU Ioana -Narcisa. Presă română azi – situația actuală a presei în România 142
RECENZII 148
Cerințe de prezentare a articolelor științifice 150

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

5 CONTENTS Page
Contents in Romanian 4
Contents in English 5
Contents in Russian 6

STUDIES, EVALUATIONS, ANALYSIS OF THE KNOWLEDGE SOCIETY 8
1. CRUDU Rodica. Fostering knowledge triangle in Moldova through education 8
2. TURCAN (SUSU) A. Types of innov ation as the basis of the innovation
management. Analytical reviews . 18
3. TÎRSHU V., TUTUNARU S. The capacity of Moldavian innovative centers for
Eastern Partnership (EaP) „Digital Economy”strategy development 35
4. SUDARMAN Enjang, BUDIONO Gatut L. The Indo nesia’s economic development:
an education, skills training and preparation of business achievements 42

ECONOMIC STUDIES AND RESEARCH 48
5. SUDARMAN Enjang. Human capital investment: an improvement of business and
economy of Indonesia 48
6. PERCINSCHI O., DI ACOV O. The role of Place Branding for the country image
creation and promotion 63
7. GANCIUCOV V., GUTIUM T. Evaluation of non -observed economy in Moldova
for 2014 77
8. PERCINSCHI O. Contemporary art market in Romania and its problems 85
9. PERCINSCHI N., SIMC IUC E. Basics of trade relations between the European
Union and Moldova 89
10. TURCAN (SUSU) A., BUJOR T. The present and the future of agriculture in
Moldova. A brief statistical description of the situation. 98
11. ZAHARCO S.The perspectives for rural tourism development in the context of
sustainable rural development 107

PERFORMANCE THROUGH RESEARCH IN THE ADMINISTRATIVE AND
LEGAL SCIENCES INTO THE EUROPEAN INTEGRATION 113
12. BÎTCĂ I., BUJOR V. Civil Responsibility for failure to fulfill the obligation to
contract 113
13. BÎTCĂ I. , GONCIARUC O. Issues concerning the obligation to contract 118

SOCIAL AND HUMANITIES SCIENCES IN THE CONTEXT OF EUROPEAN
INTEGRATION 129
14. ТCACENC O Е. The role of French Media in the formation of positive image of
Ukraine 129
15. CHEIANU S. Aggressiveness and some clinical and social factors that contribute to
commit crimes by mentally ill people 134

16. CRE TU Ioana -Narcisa. Romanian press today – situat ion of the present press in
Romania 142
REVIEWS 148
Requirements for the presentation of scientific articles 150

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

6
СОДЕРЖАНИЕ
Страница
Содержание на румынском 4
Содержание на английском языке 5
Содержание на русском языке 6

ИССЛЕДОВАНИЯ , ОЦЕНКА И АНАЛИЗ ОБЩЕСТВА
ОСНОВАННОГО НА ЗНАНИЯХ 8
1. КРУДУ Р. Содействие формированию треугольника знаний в Молдове
посредством образования 8
2. ЦУРКАН (ШУШУ) A.Типология инноваций как основа инновационного
менеджмента. Аналитическая обзорная статья. 18
3. ТЫРШУ В., ТУТУНАРУ С. Потенциал инновационных центров Молдовы для
Развития стратегии“ Цифровая Экономика” стран Восточного Партнерства
(ВП) 36
4. CУДАРМАН Э ., БУД ИОНО Г . Л. Экономическое развитие Индонезии:
образование, обучение навыкам и подготовка бизне с-достижений 43

ЭКОНОМИЧЕСКИЕ ИССЛЕДОВАНИЯ 48
5. CУДАРМАН Э . Инвестиции в человеческий капитал: совершенствование
бизнеса и экономики Индонезии 48
6. ПЕРЧИНСКАЯ О., ДЬЯКОВА О. Роль брендинга территорий для создания и
продвижения имиджа страны 63
7. ГАН ЧУКОВ А В., ГУТЮМ Т . Оценка теневой экономики в Молдове в 2014
году 77
8. ПЕРЧИНСКАЯ О. Современный арт -рынок Румынии и его проблемы 85
9. ПЕРЧИНСКАЯ Н., СИМЧУК Е. Основы торговых отношений между ЕС и
Молдовой 89
10. ЦУРКАН (ШУШУ) А., БУЖОР Т. Настоящее и будущее се льского хозяйства
Молдовы. Краткое статистическое описание ситуации. 98
11. ЗАХАРКО С. Перспективы развития сельского туризма в контексте
устойчивого развития сельских районов 106

КАЧЕСТВЕННЫЕ ИССЛЕДОВАНИЯ В АДМИНИСТРАТИВНЫХ И
ЮРИДИЧЕСКИХ НАУКАХ В КОНТЕКСТ Е ЕВРОПЕЙСКОЙ
ИНТЕГРАЦИИ 113
12. БЫТКЭ И., БУЖОР В. Ответственность за невыполнение обязательств по
договору 113
13. БЫТКЭ И., ГОНЧЯРУК О. Вопросы связанные с обязательством заключить
контракт 118
ОБЩЕСТВЕННО -ГУМАНИТАРНЫЕ НАУКИ – В КОНТЕКСТЕ
ЕВРОПЕЙСКОЙ ИНТЕГРА ЦИИ 129
14. ТКАЧЕНКО Е . Роль французских mass -media в формировании
положительного имиджа Украины 129
15. КЕЯНУ С. Aгрессивность и некоторые клинические и социальные факторы,
которые способствуют преступлений, совершенных психически больными 134
16. КРЕЦУ И . Румынс кая пресса сегодня – настояще е положение прессы в
Румынии 142
РЕЦЕНЗИИ 148
Требования к презентации научных статей 150

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

7 REVISTA ȘTIINȚIFICĂ AL UNIVERSITĂȚII DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
«VECTOR EUROPEAN»

Revista științifică al Universității de Studi i Europene din Moldova “Vector European” a fost lansată în
anul 2014 ca proiecție a unui forum științific ce promovează valorificarea diferitelor opinii, Uneori
diametral opuse, cu privire la starea actuală a societății. Spectrul problemelor examinate es te extrem de
larg. O atenție sporită este acordată elucidării problemelor teoretico -practice din domeniul științelor
social -economice și umaniste prin prisma vectorului European al aspirațiilor cetățenilor ăn contextul
integrării în spațiul European al cer cetării.
Revista conține articole ale specialiștilor de vază atît din Republică, cît și de peste hotare, doctori
habilitați și doctori – adepți ai diferitelor viziuni, care se expun activ pe marginea proceselor ce au loc în
viața politică, economică și so cială a țării. De asemenea, Revista este un bun prilej pentru doctoranzii care
abia acumulează experiență în domeniul cercetărilor științifice, dar care doresc să se afirme. Prin
intermediul ”Vectorului European” aceștia își pot face publice opiniile cu pr ivire la diferite probleme
actuale din domeniul economic, relațiilor internaționale contemporane, dreptului, psihologiei și
psihopedagogiei, lingvisticii și comunicării, diversificînd astfel spectrul problemelor abordate.

SCIENTIFIC JOURNAL OF EUROPEAN UNIVERSITY OF MOLDOVA
«EUROPEAN VECTOR»

Scientific Journal of European University of Moldova " European vector " was launched in 2014 as a
projection of a scientific forum that promotes the value of different opinions, someti mes diametrically
opposed on the current state of society. The spectrum is extremely broad issues discussed . Special
attention is given to elucidate the theoretical and practical problems of socio -economic sciences and
humanities through the European vecto r aspirations in the European Research Area for citizens .
The scientific journal contains articles by prominent PhD specialists from Moldova as from abroad,
followers of different visions that are exposed active on the processes taking place in the polit ical,
economic and social development of the country.
Also, the journal is a good opportunity for graduate and doctoral students wishing to gain experience in
research and express their views on relevant issues. Through the journal "European vector" they can
express their views on various current issues in the economic sphere, modern international relations, law,
psychology and pedagogy, linguistics and communication, diversifying the range of problems addressed.

НАУЧНЫЙ ЖУРНАЛ ЕВРОП ЕЙСКОГО УНИВЕРСИТЕТА М ОЛДОВЫ
«ЕВРОПЕЙСКИЙ ВЕКТОР»

Научный журнал Европейского Университета Молдовы "Европейский вектор" был запущен в
2014 году как проекция научного форума, который способствует обсуждению различных мнений,
иногда диаметрально противоположных, о текущем состо янии общества в рамках устремления
граждан к Европейскому вектору развития страны.
Спектр обсуждаемых тематик чрезвычайно широк. Отражая сложную научно – аналитическую
тематику, публикация отображает изменения в обществе. Особое внимание уделяется
определ ению теоретико -практических проблем социально -экономических и гуманитарных наук
через вектор Европейской интеграции исследовательского пространства.
Журнал содержит статьи видных национальных и зарубежных специалистов, докторов и
кандидатов наук – последо вателей различных мнений. Они активно изъясняются по поводу
процессов происходящих в политической, экономической и социальной жизни страны. Кроме
того, журнал является хорошей возможностью для аспирантов и докторантов желающих накопить
опыт научных исследо ваний и высказать свою точку зрения по интересующим их проблемам.
Через журнал «Европейский вектора» они могут высказать свои мнения по различным текущим
вопросам в экономической сфере, современных международных отношениях, праве, психологии и
педагогики, лингвистики и коммуникации, диверсифицируя, таким образом, круг отражаемых
проблем.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

8
STUDII, EVALUĂRI, ANALIZE ALE SOCIETĂȚII CUNOAȘTERII

FOSTERING KNOWLEDGE TRIANGLE IN MOLDOVA THROUGH
EDUCATION

Rodica CRUDU, PhD, assoc. prof.,
Academy of Economic S tudies of Moldova,
rodikakrudu@gmail.com

Abstract. In a very short time, economic globalization has changed the world economic order, creating new
challenges but also new possibilities. Moldova cannot be compe titive in this new context, unless it becomes more
innovative and more efficiently responds to consumer needs and preferences. Given that remittances and, therefore,
consumption are not able to fuel long -term economic growth of Moldova, we need a new devel opment paradigm
that involves smart growth based on investment, innovation and competitiveness. This paradigm of economic growth
must be placed in the centre of the knowledge triangle. Only by ensuring conditions for the development of all sides
of the kno wledge triangle can a reliable economic growth be achieved, visibly reducing the gap between our country
and European economies and making Moldova a competitive country in Europe in terms of its ability to reform and
innovate.In the present article, the ma in focus is placed on the analysis of the role of the education in fostering the
knowledge triangle in the Republic of Moldova, by analysing its framework conditions, achievements and
challenges. A special attention is dedicated to the organisation of PhD studies in Moldova, as one of the main
achievements of Education to foster the Europeanisation process and increase the interaction with other angles of
the knowledge triangle, research and innovation.
Keywords : knowledge triangle, education, universities, PhD studies, research, innovation

Rezumat: Într-un timp foarte scurt, globalizarea economică a schimbat ordinea economică mondială,
generând noi provocări, dar totodată și noi posibilități. Republica Moldova nu poate fi competitivă în acest nou
context, d ecât cu condiția să devină mai inovatoare și să răspundă mai eficient necesităților și preferințelor
consumatorilor. În condițiile în care remitențele și ,drept rezultat , consumul, nu sunt în stare să alimenteze, pe
termen lung, creșterea economică a Republ icii Moldova, avem nevoie de o nouă paradigmă de dezvoltare care
presupune o creștere inteligentă bazată pe investiții, inovații și competitivitate. Această paradigmă de creștere
economică trebuie să plaseze în centru Triunghiul Cunoașterii, elementele că ruia sunt descrise anterior. Doar
asigurând condiții de dezvoltare a tuturor laturilor triunghiului cunoașterii se poate atinge o creștere economică
fiabilă, care va reduce vizibil decalajul dintre țara noastră și economiile europene, iar Republica Moldov a va
deveni o țară competitivă și inovativă în Europa. Acest articol este focusat pe analiza rolului educației în
consolidarea triunghiului cunoașterii in Republica Moldova, identificarea condițiilor cadru, principalelor realizări
și provocări. O atenție deo sebita este dedicată procesului de organizare a studii lor superioare de doctorat în
Moldova, drept una dintre cele mai proeminente realizari in domeniul educației, orientată să promoveze procesul
de Europenizare și sporirea interacțiunii cu alte unghiuri a le triunghiului cunoașterii – cercetare si inovare
Cuvinte cheie: triunghiul cunoașterii, educație, universități, cercetare, inovare

Резюме: В очень короткий период, экономическая глобализация изменила мировой экономический
порядок, создавая новые вызовы , а также новые возможности. Молдова не может быть
конкурентоспособным в этом новом контексте, если она не станет более инновационным и более
эффективно реагировать на потребительские нужды и предпочтения. Учитывая, что денежные переводы
и, как следствие, потребления, которые не могут питать долгосрочного экономического роста Молдовы,
нам нужна новая парадигма развития, основываясь на инвестиции, инновации и конкурентоспособности.
Эту парадигму необходимо поместить в центре элементов треугольника знаний, ко торые описаны выше.
Только обеспечение условий для развития всех сторон треугольника знаний может послужить надежному
росту, которые позволят заметно сократить разрыв между нашей страной и европейской экономики, и
Молдова станет конкурентоспособной и иннов ационной страной в Европе. Эта статья посвящена анализу
роли образования в укреплении треугольника знаний в Молдове, определение рамочных условий, основные
достижения и проблемы. Особое внимание уделяется процессу организации высшего образования и
докторан туры в Молдове в качестве одного из наиболее важных достижений в области образования,
направленные на содействие процессу европеизации и усиливающегося взаимодействия с другими углами
треугольника знаний – исследования и инновации.
Ключевые слова: треуголь ник знаний, образование, университеты, научные исследования, инновации.
JEL Classification: O1, O3

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

9 Introduction :
During the 20 years of reform in Moldova, state policies have undergone an essential
metamorphosis: priorities have gradually evolved from fund amental science and military needs
to key technologies and industry. Currently, a new stage is being shaped, focusing on innovation
and societal needs as a whole.
An analysis of the sources of economic growth in Moldova in a classical representation of
the Cobb -Douglas production function suggests a very alarming conclusion – without a serious
effort to change the development paradigm, the growth potential in the next 10 years is limited to
a maximum of 4.5% to 5% per year.As a way to increase the productio n and capital stock and
the knowledge about its use, the economic growth paradigm should imply attracting foreign and
local investment, strengthening research and development, as well as development of export
industries. On the other hand, the speed, scale and consistent approach to the broad spectrum of
proposed reforms are also important. A change in paradigm cannot be achieved through a set of
instant reforms alone. Promoted reforms will serve only as a first step in this new method and an
approach to th e problems of the Government and the entire society.
The current knowledge triangle in Moldova is marked by the legacy of a centralized
Soviet -style system of research, development and innovation. [5] The massive exodus of skilled
workforce, low capacity o f the domestic market, low production capacity, various business
constraints, etc. determine the relatively low performance of each element of the knowledge
triangle (KT) in Moldova. Its defective functionality is also determined by weak interaction
betwee n the sides of the KT. In the following compartments of the study, these issues are treated
in detail for each side separately.
In the present article, the major focus is placed on the role of education in fostering the
knowledge triangle in the Republic o f Moldova. It is not only about the fact that education is the
most important aspect of the knowledge triangle in a country (being one of the drivers for
research and innovation), but due to some constraints regarding the volume of the paper for
submission and the complexity of each KT’s pillar.
The present article is a part of a more complex research performed in the framework of a
TEMPUS project “Fostering the Knowledge Triangle in Belarus, Ukraine and Moldova”
(FKTBUM) , which aims to develop the so -called target specifications or project plan of the
knowledge triangle (Pflichtenheft) in partner countries – Belarus, Ukraine and Moldova – in
order to contribute to speeding up the development of the three sides/angles/pillars of the
knowledge triangle (edu cation, research and innovation) and their integration into knowledge –
based economy development policies. The specific objective of the project is: to establish a
system of knowledge for the leaders of higher education in Belarus, Moldova and Ukraine
conce rning modern approaches to the organization and management of the knowledge triangle;
to analyse and identify the challenges in the process of efficient integration of higher education,
research and innovation in partner countries; to develop measures for long-term use of the
project and for support of the knowledge triangle by Belarus, Ukraine and Moldova etc.

Abstract scheme of the knowledge triangle
The contribution of higher education to employment and economic growth, as well as its
attractiveness at international level, can be increased by means of establishment of close and
efficient ties between education, research and innovation – the three sides of the “knowledge
triangle”.
The knowledge triangle refers to the interaction between, education, resea rch and
innovation, as the key -drivers of a knowledge -based society. In the European Union , it also
refers t o an attempt to better link together these key concepts, with research and innovation
already highlighted by the development of the Lisbon Strategy . The Competitiveness Counci l
within the EU treats the concept of the knowledge triangle as the need to improve the effects of

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

10
investments in the three sides of the triangle, and namely: education, research and innovation,
by assuring juridical, institutional and financial support f or continuous and productive interaction
between the actors of each field of the triangle. [1] More and more countries are aware of the
importance of building viable mechanisms of Knowledge Triangle functioning. More than this,
Knowledge Triangle is a prio rityin theformation ofthe globally –innovation society onthe base of
development and integrationof the threeelements(education, research, innovation) and capital
investmentsin human resources,development ofprofessional skillsand supportingscientific
researc h, as well as ensuring themodernization ofeducation systemsetc.., sothat they
becomerelevant to the needsof a global economybased on knowledge.
The knowledge triangle is a priority in the process of creation of globally innovation
society on the basis of d evelopment and integration of the three elements of the knowledge
triangle (education, research and innovation), as well as capital investment into human resources,
development of professional capacities and support of scientific research, ensuring
moderni zation of education systems, etc., so that they become more relevant for the needs of a
knowledge -based global economy. [2]
The theoretical model in figure 1 (which is a basic model of the knowledge triangle
promoted by FKTBUM coordinators) coincides with t he perfect abstract scheme of the
knowledge triangle.
The abstract scheme of the knowledge triangle (KT) reveals the indispensable need and
vitality of the interdependence between KT stakeholders for the country’s competitive
development and knowledge tran sfer to society and economy.
The interaction between KT stakeholders is realized via 3 channels, each of them being
double -directional:
1. Relation/interaction between research and higher education. In this relation, the
functions of the stakeholders involve d in research activities consist in transfer of new knowledge
and results of the research process to higher education, development and provision of scientific
and methodological knowledge and new methods of its application, etc. Meanwhile, the role of
the stakeholders involved in education is to define qualifications for researchers, identify
research areas for graduates and coordinate their research projects, etc.

Figure 1. Theoretical model of the knowledge triangle
Source: Adapted according Europ ean Institute of Innovation and Technology (EIT).Catalysing
Innovation
and Business
Education Resear ch

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

11 Higher
Eductcation Innovation in the knowledge triangle. Practices from the EIT Knowledge and Innovation
Communities. Available at: http://eit.europa.eu/sites/default/files/EIT_publication_Final.pdf

2. Relation/interaction between research and innovation. This relation involves several
stakeholders, with distinct functions each.
For example, research and its stakeholders should provide t o companies the newest
inventions, know -how for using them, as well as provide services of expert examination and
feasibility in various fields, etc.
In their turn, companies determine and define directions for research, determine the
economic parameters for application of research results, and apply the results that promise to be
profitable, etc.
On the other hand, the institutions promoting technology transfer perform the function of
intermediary between research and real economy.
At the same time, organ izations that provide support to companies create and ensure the
necessary conditions for the development of a healthy business environment and provide legal
and economic advice to companies, especially newly created.
3. Relation/interaction between innovatio n and higher education. In this relation, the
private sector (companies) formulate to the academic environment requests for the professional
and social competences of future specialists and managers, while universities integrate them into
university curric ula and prepare professionals and managers according to the modern
requirements of the labour market and of real economy. Also, universities contribute to the
development of entrepreneurial culture, collaborate with the institutions that promote technology
transfer and participate in the communication platform (cluster) between students, scientists and
business representatives.
In this context, it is clear that the separate work of each of the KT elements cannot ensure
its functionality or, subsequently, po sitive effects in the process of establishment of knowledge –
based economy at the national level.
Framework conditions of the knowledge triangle in Moldova
In order to better assess the knowledge triangle, there were established framework
conditions that sh ape the KT in the Republic of Moldova. Figure 2 presents the framework
conditions of the knowledge triangle. Therefore, the current knowledge triangle situation in
Moldova cannot be presented accurately without the description of the regulatory, institutio nal,
organizational and financial frameworks and of human resources availability in all KT -related
spheres.

Figure 2. Framework conditions of the Knowledge Triangle
Source: Elaborated by the author
Knowledge
Triangle Research
Innovation Regulatory and institutional framework conditions
Financial coditions Organisational conditions
Human resources

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

12
For an efficient ope ration of the knowledge triangle and qualitative integration of all KT
elements, a productive interaction among all four framework conditions is required. Currently,
these four components (regulatory, organizational, human resources and financial framework s)
are often determined by systemic, institutional and bureaucratic barriers. The cross -connection of
these barriers has a negative effect on the research potential. The outcomes of these barriers
could contribute to an inadequate, inefficient and ineffect ive implementation of policy
documents and development strategies in the field of research and innovation. [2]
The knowledge triangle can bring an efficient input into the progressive development of
the Moldovan society. It also stands at the basis of ensur ing an achievement -based research
process, integrated into the international research circuit and oriented towards meeting the
growing needs of the national society and economy.
Every element of the knowledge triangle contributes to increasing the level of knowledge,
the productive stock of capital, economic development by means of attraction of investment,
development of exporting industries, promotion of knowledge -based society, and strengthening
of research and development, innovation and technology tran sfer, oriented towards efficiency
and competitiveness.
The knowledge triangle also contributes to creation of the necessary conditions for the
implementation of innovation in real economy – key elements for establishment of true
knowledge -based society and economy in Moldova.
In this context, we find appropriate to identify the main stakeholders involved in the shape
of the KT in Moldova.
Priorities for research and development in Moldova are established by the
Parliament.Research activities in Moldova are almost entirely managed by the Academy of
Sciences of Moldova (ASM) and its executive body – the Supreme Council for Science and
Technological Development (SCSTD) and other agencies and institutions in its subordination:
Center for Fundamental and Applied Research (CFAR); Center of International Projects (CIP);
Agency for Innovation and Technology Transfer (AITT); Advisory Council of Expertise (ACE).
In addition, research is conducted in 66 institutions, including institutes and research centers
(including the 19 research institutes subordinated to the ASM), 15 higher education institutions
accredited by the National Council for Accreditation and Attestation and 11 institutions of other
types. [5]
The ASM organizes, manages and performs research and developme nt according to the
Partnership Agreement between the Government and the Academy of Sciences of Moldova.
The main stakeholders in the education sector are the Ministry of Education and the
network of higher education institutions, which in 2014 included 31 institutions (19 public
institutions and 12 private institutions).
Innovation activities are performed by local companies and supported by Academy of
Sciences of Moldova, Ministry of Economy through its the Organization for Small and Medium
Enterprises Se ctor Development (ODIMM), Agency for Innovation and Technology Transfer
(AITT ), and the State Agency on Intellectual Property (AGEPI), etc.
For the KT to function in Moldova, all stakeholders should perform their functions
according to the theoretical mode l of the knowledge triangle.

Education – the main pillar of the knowledge triangle in Republic of Moldova
The operation of the Moldovan education system is characterized by the fact that since
2005 it has been largely determined by joining the Bologna Pro cess and by the authorities’
efforts to adopt the university system to the European standards established in this process. Legal
relations in the field of education are regulated by the Constitution of the Republic of Moldova
and by the Education Code [3](in force since 23 November 2014), as well as by other legislative
and regulatory documents. The Education Code is the fundamental regulatory and legislative act
for education at all levels, substituting the old Education Law of 1995.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

13 By means of the new Edu cation Code, the Ministry of Education proposes a new approach
to the education process, aimed to modernize the education system in the context of Moldova’s
European integration, in accordance with the Bologna Process. In this respect, the Education
Code w ill contribute to the implementation of the Education Strategy 2020 by consistently
addressing issues of access, relevance and quality of education. [7] The Education Code has
several main objectives, namely: promoting lifelong learning; liaising with the l abor market;
establishing an effective system of insurance, monitoring and evaluation of the quality of
education; development, support and motivation of teachers to ensure quality education and
rethinking of the education system in terms of quality and co st-effective education services. [4]
The network of higher education institutions in Moldova currently consists of 31
institutions, including 19 public institutions and 12 private institutions (one unit less than in
academic year 2013/14).Most of them, main ly 26 units are loca ted in Chisinău municipality, 2
units – in Balti and 1 unit – in Cahul, Taraclia and Comrat. [8]
The universities’ participation in the knowledge triangle focuses on training young
scientists and researchers in accordance with modern market requirements, in troduction of new
knowledge and the latest achievements in the field of higher education, etc. Universities are also
research units. However, not all higher education institutions are accredited to carry out research
and development. Out of 31 institutions of higher education, only 15 are accredited as research
and development institutions.
Number of students in higher education decreased by about 8 thousand people compared to
the previous year. In this order of ideas, at the beginning of academic year 2015 /16 the number
was 81,7 thousand students (excluding foreign students), of which 82 percent are enrolled in
state institutions. (Table 1)

Table 1. Students in higher education per forms of education and forms of ownership,
in academic years 2013/14 – 2015/16, persons
2013/14 2014/15 2015/16
Total
students of which:
Total
students of which:
Total
students of which:
female pay for
studies female pay
for
studies female pay for
studies
Total 97,285 55,067 69 187 89,529 51,496 62,059 81 669 47 217 55 000
full-time 64,352 36,852 38 223 57,940 33,993 32,426 53 536 31 529 28 835
part-time 32,933 18,215 30 964 31,589 17,503 29,633 28133 15 688 26 165
State -owned
institutions 78,919 45,586 50 821 72,474 42,345 45,004 66 938
38 966
40 269
full-time 53,656 31,084 27 527 48,417 28,515 22,903 45 233 26 606 20 532
part-time 25,263 14,502 23 294 24,057 13,830 22,101 21 705 12 390 19 737
Private
institutions 18,366 9,481 18,366 17,055 9,151 17,055 14 731
8 221
14 731
full-time 10,696 5,768 10,696 9,523 5,478 9,523 8 303 4 923 8 303
part-time 7,670 3,713 7,670 7,532 3,673 7,532 6 402 3 298 6 428
Source: Adapted by the author according to the data of National Bureau of Statistics. Higher education
institutions in academic year 2014/15, 2015/16. Available at:
http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5013

At the beginning of the study year 2015/16, the number of foreign students constituted 3,5
thousand persons, 41,2 % more in comparison with the previous year. Most of the students were
coming from Israel (58,6%), Romania (22,7%), Turkey (4,1%), Ukraine (4%) and Russian
Federation (1,9%). [8]
A decrease of the number of students was recorded in both state institutions (5,5 thousand
persons compared to the academic year 2014/15) as well as in non -state (2,3 thousand). The
distribution by gender predominantly is driven by women – 57,8% of total students.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

14
In 2015/16, on average, there are 230 students in higher education per ten thousand people,
compared to 273 students in the 2013/14 acade mic year. Reduction of the number of people
enrolled in undergraduate studies is also felt in distribution per areas of study. Thus, compared to
academic year 2013/14, there has been a decrease in the number of students enrolled in the first
cycle in all 8 core areas. At the master level, there has been an increase in the number of students
enrolled ( 14 272 in 2015/16 in comparison with 14 802 in 2013/14 ). On the one hand, the higher
increase was registered in the field of services, but, on the other extrem e the highest decrease in
the number of student was registered in the field of education and social sciences, economics and
law. Nevertheless,social sciences, economics, law (3 533 persons enrolled) and education (1 322
students enrolled) remain the most r equired field of specialisation for master studies.
When referring to graduates’ distribution per general areas of study in 2015/16, there is
noticde for the Bachelor degree a higher percentage of graduates in such fields as economics
(28.1% of total gradu ates), education (17.4%), law (14.9 %) and engineering (8.2%). Among
receivers of the Master’s degree, 23.2% studied economics, 19.4% – law, and 16.9% –
education.
The entire education process was provided by 5 300 people (basic personnel), or 7.6% less
than in academic year 2013/14. Teachers with a scientific degree made up 2 700 persons,
including 2 300 with PhD and 400 with Doctor Habilitated degree. The share of women among
the teaching staff is over 52,9%, and even higher at the didactical level of lec turers / senior
lecturers – more than 63,7%. [8]
The downward trend in the number of students is determined by the current quality of the
education system, as well as by other shortcomings, including poorly developed education
infrastructure, exodus of teac hers because of low wages in the education sector, non -compliance
of the university curriculum with labour market requirements, etc.
These shortcomings are expected to be overcome by implementing the new Education
Code. In this context, it is important to note that the proper application of the Education Code
will require additional financial resources, and public spending on education will reach 7 -8% of
GDP. The extension of the duration of compulsory education alone will cost, according to
estimates, aro und 400 million lei annually, and measures to support young specialists will
require about 61 million lei per year.
So, the expected results are determined by a multitude of other factors that contribute to the
gross domestic product (such as a viable busi ness environment, etc.) and by political will.
There is a general consensus that education is a prerequisite for innovation, while research
is usually focused on providing a link between higher education and the national innovation
system. Equally importan t is the relationship between formal education and its impact on
national innovation systems. In general, to participate in and benefit from the opportunities of the
knowledge -based society, one needs to have certain basic skills associated with a high lev el of
innovation, especially ICT and entrepreneurial skills.
The goals of Moldovan universities do not differ from those of European universities:
greater visibility of specific outcomes in the public space, a more active and relevant presence in
the publi c space, transparency, accountability and comparability, a better relationship between
higher education, research and innovation; promotion of diversity in the university sector;
development and implementation of appropriate measures of human resource mana gement;
encouragement of life -long learning; strengthening of links with the non -academic sector;
improvement of conditions for funding and promotion of competitive and sustainable models.
However, higher education institutions are facing many problems in the realization of their
goals: lack of transparency in high -level decision making, lack of quality standards and strong
political commitment in this area, lack of sufficient funds to ensure an exchange of good
practices in higher education institutions ab road, lack of medium – and long -term common goals
with the private sector in certain directions that produce positive structural effects, such as

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

15 economic growth, improved quality of life, etc. All of the above, and not only, create serious
barriers to the organization, operation and development of the education system in Moldova.
Nevertheless, things are changing. These changes are determined by a range of factors that
determine higher education institutions (HEIs) should respond to the challenges imposed b y the
knowledge based society, and namely to cooperate with business, administrative, political
environment and non -profit organizations. Starting with this premise, Ministry of Education of
Moldova launched a series of actions oriented to increase the deg ree of interaction between
universities and entrepreneurial environment.
According to the Code of Education, higher education should continue with PhD studies
(IIIrd Cycle). [7]Admission to the PhD studies is realized in compliance with:
 Code of Education nr. 152 from 17thJuly 2014;
 Regulation on the organization of PhD higher education studies, approved by Government
Decision no. 1007 of December 10, 2014;
 External evaluation methodology for authorization of temporary functioning of Doctoral
Schools and do ctoral programs, approved by Government Decision no. 586 of 24 August
2015 (Official Gazette of the Republic of Moldova, 2015, no. 241 -246, art. 681);
 Government Decision no. 816 of 11 November 2015 on the right to organize doctoral higher
education instit utions, consortia, national and international partnerships (Official Monitor of
the Republic of Moldova, 2015, no. 306 -310, art. 909);
 Admission plan to the higher education PhD studies, IIIrdCycle, with funding from the state
budget for the academic year 2015 – 2016, approved by Government Decision no. 453 of 24
July 2015;
 Methodology of organization the scientific projects Contest (competition)for distribution,
between doctoral schools, the grants from the state budget for the academic year 2015 -2016,
approved by Minister of Education no. 936 of 29 September 2015;
 Theplan of distribution, betweendoctoral schools, the grants from the state budget for the
academic year 2015 -2016, approved by Minister of Education no. 1100 of 19 November
2015, with further am endments.
For the period 2014 -2015, the Government has approved a total of 320 multi -annual PhD
grants (of which 307 grants for scientific PhDs and 13 grants for professional PhDs) for a period
of minimum 3 years for scientific and professional PhD studie s in arts and sport. The a dmission
plan to the higher education of PhD studies, IIIrd Cycle, in higher education institutions was
elaborated in accordance with HEIs proposals; analysis of the admission plan for the academic
year 2014 -2015, approved by Gov ernment Decision no.731 of 8 September 2014, reports and
surveys doctorate monitored by the National Council for Accreditation and Attestation. [6]
Doctoral higher education could foster the development of knowledge triangle in the
Republic of Moldova, bei ng at the same time a tool to assure the interaction between higher
education and research (two angles or pillars of the KT).
Therefore, table 2 comprises the main challenges, arguments and potential solutions of the
organisation of Doctoral studies in Mol dova (Table 2).
The process of Moldova’s Europeanization also contributes to the KT’s strengthening, by
intensifying the relations with European doctoral schools (especially from Romania); providing
assistance to Doctoral schools’ administration (seminars organized); inviting foreign speakers to
Doctoral schools; developing academic mobility programmes forPhD students etc. [6]
However, it is discouraging the small number of partnerships, international consortia and
joint programs, interdisciplinary research themes, international PhD students coordinated by two
mentors (one local and one foreign), lack of experience and legal provisions on how to organize
thePhD studies in the framework of consortia and partnerships (procedures for defending the
thesis and iss uing the diploma); financing problems in terms of financial autonomy etc.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

16
Additionally, in order to increase the quality of cooperation relations of the universities,
business and labour market increase, were initiated a series of reforms:
a. Development of N ational Qualifications Framework for higher education and
extention of this activity towards other levels of education, in accordance with the
new provisions of the European Qualifications Framework and with the latest
changes in the structure of the natio nal economy.
b. Updating the nomenclature of professional education, occupational standards at all
levels of education, which will cover the necessary skills required by the labour
market.
c. Development of the occupational standards for the professions included in the
Classification of Occupations.
d. Modernization of the university curriculum, focused on competences, on the needs of
the learner and on the economic environment.
e. The launch and development of the system career guidance and counselling for youth
profe ssional orientation of, in accordance with the actual structure of the national
economy and the current situation on the labour market.
f. The creation of student organizations, which, alongside with other responsibilities,
would contribute to the establishme nt of an effective dialogue between the
universities and business environment.

Table 2. Problems and potential solutions in the organisation of Doctoral studies, IIIrd
Cycle in the Republic of Moldova
N/o Problem Argument Potential solution
1 Number of projects
submitted for the 6
areas are not
reported to the needs
of the labour market Doctoral higher education
should, first of all, prepare
specialists able to strengthen
areas of national
importance. Advantaging, through the
Admission Plan, the agricul tural
and technical sectors, as two of
the areas of importance for the
country's development, but also
that of art
2. Research does not
always have a
practical purpose
relevant for
Moldova Doctoral theses must not
only follow to obtain the
scientific tit le of doctor, but
also create solutions to the
problems Moldova is facing – To award financing from the
state budget for those scientific
projects that come to research
the most sensible changeless of
the country and that are of
national importance;
– To invo lve employers in the
establishment and
determination of the doctoral
themes.
3. Too numerous
doctoral schools Focusing the specialists on a
specific domain in a single
Doctoral school would help
resolve the problems, which
would boost confidence,
quality and encourage
potential applicants and
research services institution. It was concluded a memorandum
with French Agencies of
Universities that motivated 6
institutions to apply for a grant
that follows to organize doctoral
schools in several PhD centres.
Source: Elaborated by the author in accordance with the information provided by the Ministry of Education of
Moldova. Report on the implementation of higher education PhDstudies, IIIrd Cycle, in the university year 2015 –
2016

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

17 g. Encourage partnerships and cons ortia between universities, doctoral schools and
national and international business sector, which, according to the provisions of
cooperation agreements, could contribute to:
 An increased access for students or young researchers to modern
equipment and te chnology, through internships;
 A higher insertion of specialists on the labour market;
 A greater academic mobility, which would increase considerably the
visibility and promote institutions at regional, European and global level;
 stimulated research partne rships;
 an increased involvement of economic environment in the process of
curriculum and the National Qualifications Framework development;
 an increased number of requests from entrepreneurs for advice provided
by academics;
 a higher involvement of privat e sector in establishing the topics for annual
projects, bachelor, master and PhD thesis, which could be based on
finding solutions to real problems of the regional economy;
 an increased participation of representatives of both environments
(academic and e ntrepreneurial) in joint activities such as conferences,
roundtables, scientific symposiums etc.
Finally, it can be stated that education is to create optimal conditions for the foundation
of a knowledge society able to contribute to a better socio -economi c development of Moldova.

Conclusions:
The framework conditions of the knowledge triangle in Moldova (regulatory, organizational,
human resources and financial frameworks) are often determined by systemic, institutional and
bureaucratic barriers. The cros s-connection of these barriers has a negative effect on the research
potential. The outcomes of these barriers could contribute to an inadequate, inefficient and
ineffective implementation of policy documents and development strategies in the field of
research and innovation.
The analysis of the regulatory, organizational, financial frameworks and availability of
human resources specific for the Knowledge Triangle in Moldova allows us to sum up several
structural constraints in the field of education as: de creasing number of students, professionals
involved in the higher education, quality of curriculum, non -compliance of higher education
created competences with labor market requirements, uncertainty and relative low quality of
research and organization of PhD studies etc.
For Moldova, education is one of the most significant factors for human resource
development. Education has an essential role in ensuring economic growth, modernization of
technological and intellectual components and increase of populatio n’s welfare. Only by
acknowledging the fact that the quality of education is vital for the formation of the research
potential a tighter relation between education and research can be achieved .
The new Code of Education and the Education Development Strat egy for 2014 -2020,
“Education 2020 ” represent the first steps in implementation of reforms in education in the
Republic of Moldova. Moreover, establishing the legal framework for the organization of PhD
studies, represent a further step in promoting deeper Europeanisation of Moldova and several
advantages in the process of fostering the knowledge triangle in Moldova.

Bibliography references:
1. The Technopolitan. Knowledge Triangle Activities and Strategies in the Nordics. July 2012
– N° 09. Available at: http://www.technopolis -group.com/wp content/uploads/2014/02/
Technopolitan9.pdf

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

18
2. European Institute of Innovation and Technology (EIT). Catalysing Innovation in the
knowledge triangle . Practices from the EIT Knowledge and Innovation Communities.
Available at: http://eit.europa.eu/sites/default/files/EIT_publication_Final.pdf
3. Education Code of the Republic of Moldova no. 152 of 17.07.2014, published in Official
Monitor no. 319 -324 of 24.10.2014. Available at: http://lex.justice.md/md/355156/
4. http://edu.md/ro /evenimentele -saptaminii/codul -educa -iei-a-fost-aprobat -de-guvern -15969/
5. Popa A., Prohnitchi V., Cercetare, Dezvoltare și Inovare în Republica Moldova: probleme
și opțiuni . Expert Grup, Chișinău 2011 .
6. Ministry of Eduction of Moldova. Report on the imple mentation of higher education PhD
studies, IIIrd Cycle, in the university year 2015 -2016
7. Government Decision no. 944 of 14 November 2014 “on the approval of Education
Development Strategy for 2014 -2020 ‘Education -2020’”
8. National Bureau of Statics (2016). Activitatea instituțiilor de învățămînt superior în anul de
studii 2015/16. Available
at:http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5013

Recomandat spre publicare: 15.03.20 16.

ARTICOL DE SINTEZĂ
ТИПОЛОГИЯ ИННОВАЦИЙ КАК ОСНОВА
ИННОВАЦИОННОГО МЕНЕД ЖМЕНТА

Aурелия ЦУРКАН (ШУШУ ) ,
Доктор наук, профессор,
Университет европейских исследований
aurelia _turcan @mail.ru
Аннотация: Об инновациях сегодня говорят очень много. В молдавской экономической литературе,
по мнению автора, инновациям уделяется слишком мало внимания. В данной работе предлагается
типология инноваций, которая является основ ой инновационного менеджмента . В экономич еской
литературе представлены самые различные подходы к классификации. В работе предлагаются различные
классификационные признаки инноваций. Эти все классификации тесно связаны между собой и
составляют методологические основы инновационного менеджмента.
Ключевые слова: инновации, инновационн ый менеджмент , классификация инноваций , вид и
форму инноваций.

Rezumat: Referitor la ”inovație” astăzi se discuta mult. În literatura economică de specialitate autohtonă,
după opinia autorului, ”inovațiilor” se acordă p rea puțină atenție. În această lucrare se propune o tipologie a
inovației, care reprezintă baza managementului inovațional. În literatura de specialitate sunt prezentate o varietate
de abordări de clasificare. Lucrarea propune o varietate de atribute d e clasificare ale inovației. Toate aceste
clasificări sunt strâns legate și constituie baza metodologică a managementului inovației.
Cuvinte -cheie: inovație, managementul inovației, clasificarea inovațiilor, tipul și forma inovației .

Abstract: About the i nnovation today talk a lot. The Moldovan economic literature, in the author's
opinion, for innovation is given too little attention. In this paper, we propose a typology of innovation,
which is the basis of innovation management. In the economic literature on presents a variety of
approaches to classification. The paper offers a variety of classification attributes of innovation. All these
classifications are closely linked and constitute the methodological basis of innovation management.
Keywords: innovati on, innovation management, innovation classification, type and form of
innovation.
JEL Classification: O1, O3

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

19 Введение:
Об инновациях сегодня говорят очень много. Исследования проведенные
директором Научно -образовательного центра «Управление инновациями» Ф ГБОУ ВПО
«ЮУрГУ» (НИУ) Бабановой Ю.В. [21] показал что в российской среде общих
рассуждений об инновациях в 4 раза больше, чем информации об управлении ими, а в
англоязычной экономике информация об управлении инновациями превышает половину
от общих разгово ров о них. Кроме того, в России инновациям уделяется 0,6 внимания
всего общего интереса, проявляемого к ним в англоязычной среде.
В молдавской экономической литературе, по мнению автора, инновациям уделяется
слишком мало внимания. Особенно в проблематике определения, и тем более управлении
инновациями. Основная методическо -учебная литература, посвященная менеджменту
инноваций, была опубликована в 2001 году: Учебник « Инновационный менеджмент»,
автор Хрищев Е. И . (Кишинев, 2001, ISBN: 9975 -75-115-6, 533 стр .).
При этом за десятилетний период с 2004 по 2015 гг. в Республике Молдова были
косвенно использованы при написании и защите 10 диссертаций по экономике,
включительно 2 докторских диссертации.
Однако, исследуемая автором проблематика типологии инновац ий, которая является
основой инновационного менеджмента, до настоящего времени полностью не
разработана.
Классификацию можно проводить по разным схемам, используя различные
классификационные признаки. В экономической литературе представлены самые
различ ные подходы к классификации нововведений, а также к выделению ее критериев.
Представленные нами классификации не являются исчерпывающими, но они все
тесно взаимосвязаны между собой и взаимно дополняют друг друга.

Основная часть:
Основы теории инноваций заложены Н. Кондратьевым, Й. Шумпетером, Г.
Меншем, П. Сорокиным, С. Кузнецом и развиты в трудах современных исследователей1.
Однако, м ир инноваций столь же многолик, сколь разнообразны виды человеческой
деятельности. Комплексный характер инноваций , их мн огосто ронность, разнообразие
областей и способов исполь зования требуют разработки критериев их классифи кации.
Следует отделять от инноваций следующие понятия: Изобретение , Открытие ,
Рациональное предложение .
Изобретение – новое и обладающее существ енными отличиями «техническое»
решение практической задачи в любой области хозяйственной, социально -культурной
или обороной сферы.
Изобретение -пионер – выдающееся изобретение, которому не предшествовали в
мировой практике прототипы (аналоги) , в их основе лежат открытия.

1 Структурный кризис и связанная с ним продолжительная депрессия, в 1970 -е годы охватившую мировую
экономику стали причиной активизации исследований макроэкономической динамики, и в частности, бы ла
развитии идеи Й. Шумпетера о неравномерном характере экономического роста и нововведениях, как
факторе этой неравномерности. Основные положения инновационной теории длинных волн можно свести к
следующим: инновации являются причиной циклического движе ния в экономике, инициируя процесс
«созидательного разрушения»; совокупность жизненных циклов нововведений образует своеобразные
кластеры нововведений и, наконец, разные виды инноваций обеспечивают динамическое равновесие
экономической системы.
Значительный вклад в развитие инновационного направления длинноволновой тематики осуществил
Г. Менш. По Г. Меншу, в развитии экономики, как отдельной страны, так и мировой наступает период
кризиса, из которого невозможно выйти в рамках существующей техники и распределе нных ресурсов. Эту
ситуацию Г. Менш называет «технологическим патом».

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

20
Открытие – установление неизвестных ранее, объективно существующих
закономерностей, свойств и явлений материального мира, вносящих коренные изменения
в уровень познаний.
Рациональное предложение – “техническое” решение, обладающее относительной
новизной, например, новое для данной отрасли, или для данного рынка или для
данной организации.
Инновация считается осуществленной, если она внедрена на рынке или в
производственном процессе.
Классификация иннов аций означает их распре деление на конкретные группы по оп –
ределенным признакам для достижения поставлен ной цели.
Построение классификацион ной схемы начинается с определения
классификационных признаков. Классификационный признак представляет собой
отлич ительное свойство данной группы инноваций, ее главную особенность.
Классификацию инноваций можно проводить по разным схемам, используя различные
классификацион ные признаки.
Классификационная схема инноваций включает в себя вид и форму инноваций.
Вид ин новаций представляет собой совокупность отдельных инноваций, све денных в
единую группу по определенным приметам (знакам), позволяющим отличить ее от других
групп. Например, в инновациях, выделенных по целевому при знаку, видами инноваций
являются кризисна я иннова ция и инновация развития; в инновациях, выделенных по
внешнему признаку, — продукт и операция и т.п.
Вид инноваций включает в себя разные формы ин новаций.
Форма инноваций — это группа инноваций, объединенных единым способом
существования или ед иной сущностью какого -либо нововведения. Это но вая техника,
новый товар, новый страховой или банков ский продукт, новая технология производства
продукции и т.п. [3, стр. 34 -38.]
I. Основн ые виды инноваций
В научной литературе предлагаются различные ва рианты классификации инноваций.
Среди западных экономистов, исследовавших эти проблемы, можно вы делить Г. Менша,
А. Кляйнкнехта и Р. Кумбуса, К. Фримена, Дж. Кларка и Л. Суйте. Достаточно глу боко
освещены вопросы классификации инноваций и в работах российских исследователей —
И.Т. Балабанова, С.В. Валдайцева, П.Н. Завлина, Н.И. Ивановой, С.Д. Ильенковой,
Л.М.Гохберга, А.К. Казанцева, Л.Э. Миндели, О.А. Масленниковой, А.И. Пригожина, Р.А.
Фатхутдинова, Ю.Яковца и Б.Кузыка и др.
Й. Шумпетер [11] еще в 1911 году выделял пять типов инноваций:
 производственные инновации , направленные на расширение
производственных мощностей, диверсификацию производственной деятельности
и изменение соотношения мощности производственных единиц;
 продуктные – внедрение пр одукции с новыми свойствами или создание новых
типов продукции; инновации, направленные на использование нового сырья;
 организационные инновации – инновации в области управления,
предполагающие улучшение организационной структуры, стиля и мето дов
принятия решений, использование новых средств обработки информации;
 торговые инновации, направленные на модификацию в торговой
деятельности, в ценовой политике, предложение сопутствующих торговых услуг,
расширение системы и методов сбыта продукц ии.
Позднее, в 30 -е годы ХХ века, он ввел понятие «инновации», которые трактовал как
изменения с целью внедрения и использования новых видов потребительских товаров,
новых производственных и транспортных средств, рынков и форм организации в
промышленност и.[19]

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

21 Исследуя экономические изменения в факторах
производства, И. Шумпетер предложил схематическую картину сложной циклической
модели. Толчок развитию дают не только внешние факторы, но и внутренние, которые
изнутри «взрывают» равновесие рыночной систем ы (хозяйственного кругооборота).
Этими внутренними факторами становятся новые комбинации факторов производства [1],
которые и определяют динамические изменения в экономике и которые известны как
выделенные им пять типов инноваций.
Нововведение не является синонимом слова «изобретение», поскольку
предпринимательская деятельность связана с применением уже имеющихся средств, а не с
созданием новых.
Шумпетер создал теорию мультицикличности. Деловые циклы Шумпетера для
описания всех явлений определяются волновым и колебаниями.
В длинные волны входят циклы с периодом в 55 лет (цикл Кондратьева). Со
средними циклами (10 лет) связаны замена активной части капитала в форме станочного
оборудования, транспортных средств и др. Короткие циклы в 2 года 4 месяца
соответству ют рыночным конъюнктурным изменениям по отношению к определенным
видам продукции.

Рис. 1. Инновационные циклы И. Шумпетера
Источник: http://www.rae.ru/monographs

Динамика инноваций, их большие, средние и малые волны подчинены
цикличногенетичес ким закономерностям. Каждый инновационный цикл имеет
определенную структуру: фазы зарождения инновационных идей, их освоения в той или
иной сфере деятельности, распространения, зрелости и затухания. Инновационный цикл
имеет определенную продолжительность, амплитуду колебаний и глубину
преобразований.
Малые инновационные волны повторяются каждые 3-4 года ; средние – каждые 9 -11
лет; большие – каждые 20 лет (циклы Кузнеца) и 45-55 лет (циклы Кондратьева);
сверхбольшие (цивилизационные, опирающиеся на эпохальные инновации) – раз в
несколько столетий .[8, стр. 15.]
Инновационные циклы разной продолжительности накладываются друг на друга,
оказывая резонирующее (усиливающее) или демпфирующее (смягчающее) влияние на
амплитуду колебаний. [7]
Концепция больших циклов Кондратьева основывается на выявлении им
эмпирических закономерностей, сопровождающих длительные колебания экономической
конъюнктуры, т.е. перед началом и в начале повышательной волны каждого большого
цикла происходят глубокие и зменения в экономической жизни общества, которые
выражаются в значительных изменениях техники (чему предшествуют технические
открытия и изобретения). Главная роль отводилась научно -техническим новациям,

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

22
которые переводят хозяйственную конъюнктуру с понижат ельной на повышательную
тенденцию, вызывая волнообразование.
В развитии первой повышательной волны (конец 18 -го века) решающую роль
сыграли изобретения и сдвиги в текстильной промышленности и производстве чугуна.
Рост в период второй волны (середина 19 -го века) был обусловлен прежде всего
строительством железных дорог, развитием морского транспорта.
Третья повышательная волна (конец 19 – начало 20 -го века) была связана с
изобретениями в сфере электроники и массовым внедрением электричества, радио и
других новшеств.
Н.Д. Кондратьев показал, что нововведения распределяются по времени
неравномерно, появляясь группами, или, говоря современным языком, кластерами. Таким
образом, в исследованиях Кондратьева впервые просматриваются основы так называемого
кластерно го подхода. Рекомендации Кондратьева могут быть использованы при
выработке инновационной стратегии [5, с.30-31.].
С.Ю. Глазьев связал глубокие изменения в технике (технологии производства),
отмеченные Н.Д. Кондратьевым, со сменой технологических укладов. Ч ередование
деловых циклов принято связывать со сменой технологических укладов в общественном
производстве. Жизненный цикл технологического уклада имеет три фазы развития и
определяется периодом в 100 лет.
1. Первая фаза приходится на его зарождение и становле ние в экономике
предшествующего технологического уклада.
2. Вторая фаза связана со структурной перестройкой экономики на базе новой
технологии производства и соответствует периоду доминирования нового
технологического уклада примерно в течение 50 лет.
3. Третья фаза приходится на отмирание устаревающего технологического уклада. При
этом период доминирования нового технологического уклада характеризуется
наиболее крупным всплеском в его развитии. [1].
С.Кузнец ввел понятие « эпохальные инновации »: «Основные прорывы в развитии
человеческого знания, те, которые явились главным источником долгосрочного роста и
широко распространились в мире, можно назвать эпохальными нововведениями.
Изменчивый курс экономической истории можно, пожалуй, разделить на экономические
эпохи, каждая из которых определяется эпохальным нововведением с присущими ей
характеристиками роста».[13]
Согласно классификации по Стюарту (Stewart, 1989), существуют три категории
инноваций: макроинновации, базовые инновации и инновации -модификации.
 Макр оинновации – совершенно новые продукты или технологии, вызывающие
радикальные изменения в отраслях, экономике или обществе в целом (например,
электричество, синтетические волокна, микроэлектроника).
 Базовые инновации – отдельные инновации, которые вместе дают мощный толчок в
технологическом развитии (например, трансформаторы, газотурбинные двигатели,
динамо -машины и электрическая лампочка — все это отдельные базовые инновации,
которые вместе произвели макроинновации в прикладной электротехнике).
 Инновации -модификации – недостаточно радикальные инновации, но важные
составляющие отдельных возможностей для бизнеса (например, лакокрасочные
покрытия, зажигание от аккумулятора, надувные колесные шины или движущийся
конвейер), в целом не влияющие на технологическ ий прогресс.
По уровню новизны Г.Менш2 разделил технологические инновации на базисные,
улучшающие и псевдоинновации .[16]

2 Г. Менш значительно развил инновационную теорию Й. Шумпетера. Ученый исследовал неравномерность
инновационного развития и объяснил ее цикличностью экономических процессов. Г. Менш на основе

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

23 Классификация в основе такой лежат схемы Г. Менша и К.Фри мена, в которой
принимают за критерий подразделения инноваций их эконо мический эффект, называется
еще класификацией по степени радикальности (по значимости).
 Базисные (радикальные) инновации относятся к принципиально новым продуктам,
создающим основу для появления новых отраслей и образования новых рынков.
 Улучшающие — касающиеся значительного усо вершенствования существующих
продуктов, а также свя занные с внедрением новых или в значительной степе ни
усовершенствованных методов организации произ водства.
 Псевдоинноваци (рационализирующие, модификационные) — это инновации,
которые реа лизуются в мини -изменениях (незначительные усо вершенствования
продуктов, технологических процес сов или методов организации, не оказывающие
суще ственного влияния на изменение основных парамет ров и свойств продукта,
процесса), скорее ассоциир уются с совершенствованием, модификацией, а не с тех –
ническим прогрессом. К таким инновациям можно также отнести освоение известных
на рынке, но но вых для данного предприятия продуктов.
Наиболее эффективными являются радикальные инновации, в особенн ости, такие, как
новый ресурс, – предметная инновация на входе предприятия. Частота появления
таких инноваций – одна -две в промежуток времени 40 – 50 лет в данной области науки и
техники. Примером радикальной инновации является двигатель внутреннего сгорания,
заменивший паровой двигатель. Повышение К.П.Д. двигателя внутреннего сгорания –
улучшающая инновация . [2, стр.17 ]
В.М. Баутин предлагает количественный аспект дан ной классификации . Так, к базовым
предлагается от носить инновац ии, обеспечивающие двукратное повы шение
эффективности (200%). К разряду фактичес ких автор причисляет инновации,
обеспечивающие эф фективность от 160% до 199%, к улучшающим – от I31 до 160% и
инновации, обеспечивающие повыше ние эффективности до 130%, пре длагается считать
псев доинновациями.[ 3, стр.37 -38]
В.Полтерович предложил деление технологических нововведений на имитации,
повторяющие сделанные в других странах нововведения, и собственно инновации,
осуществляемые впервые в мире. Пожалуй, правомернее в этом плане говорить об
инновациях пионерных и имитационных.
В современном звучании базисные технологические инновации направлены на
освоение новых поколений техники (технологии) и технологических укладов;
улучшающие инновации способствуют распростране нию и дифференциации этих
поколений и укладов с учетом специфических требований разных сфер их применения;
псевдоинновации служат продлению срока жизни устаревших поколений техники
(технологии), когда их потенциал в основном уже исчерпан.
В работах Б.Кузык а и Ю.Яковца [ 7, 12 ] исследованы инновационные циклы (во
взаимосвязи с научными и изобретательскими циклами), введено понятие
антиинноваций – нововведений, направленных на возврат к прошлому, движение вспять,
исследованы инновационные потоки в технологии, экологии, экономике, в социально –
политической и духовной сферах, намечены основные контуры инновационных волн
XXI в. Ими обоснована закономерность периодического инновационного обновления
экономики.

анализа времени появления 112 крупных изобретений и 126 базисных технических инноваций, с помощью
кото рых изобретения были внедрены в производство во временной про межуток с середины XVIII в. по
1960 -е годы, исследовал механизм взаимосвязи между из обретениями, инновациями и уровнем
экономической активности, выявил характер цикличности модернизации техники.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

24
По полю действия инновационные преобразования ох ватывают все виды
человеческой деятельности, все сферы общества. Исходными, наиболее глубоко
изученными являются технологические инновации разных уровней:
 эпохальные, лежащие в основе становления нового технологического способа
производства;
 базисные, служащие импульсом для смены технологических укладов и поколений
техники (технологий);
 улучшающие, позволяющие с помощью новых моделей техники и модификаций
технологии распространять новые поколения, осваивать новые рынки.
По направленности воздействия на процесс производства (С.Д. Ильенкова, П.Н. Завлин,
О.А. Маслен никова и др.) выделяют инновации — замещающие, ра ционализирующие,
расширяющие.
 Расширяющие инновации нацелены на более глубокое проникновение в различные
отрасли и рынки имеющихся базисны х инноваций.
 Рационализирующие по сути близки к видоизменениям.
 Замещающие инновации предназначены для замены одних (старых) продуктов или
технологий другими (новыми), основанными на выполнении тех же функций.
Чешским экономистом Ф. Валентой предложена к лассификация по глубине изменения
производственн ого процесса:
1. инновации нулевого порядка — регенерирование первоначальных свойств системы,
сохранение и обнов ление ее существующих функций;
2. инновации первого порядка — изменение количественных свойств систе мы;
3. инновации второго порядка — перегруппировка составных частей системы с
целью улучшения ее функ ционирования;
4. инновации третьего порядка — адаптивные изме нения элементов
производственной системы с целью приспособления друг к другу;
5. инновации четвертого порядка — новый вариант, простейшее качественное
изменение, выходящее за рам ки простых адаптивных изменений; первоначальные
признаки системы не меняются, то есть происходит не которое улучшение их
полезных свойств;
6. инновации пятого порядка — новое поколе ние; ме няются все или большинство
свойств системы, но базо вая структурная концепция сохраняется;
7. инновации шестого порядка — новый вид качествен ного изменения
первоначальных свойств системы, пер воначальной концепции без изменения
функционально го призн ака;
8. инновации седьмого порядка — новый род, выс шее изменение в функциональных
свойствах систе мы и ее части, которое меняет ее функциональный принцип.
Данная классификация повторяет многие рассмот ренные выше признаки, но в то же
время позволяет проследи ть последовательный переход от инноваций низшего порядка к
инновациям высшего порядка.
Ряд авторов, в том числе В.М. Аньшин, П.Н. Завлин, С.Д. Ильенкова и др.,
классифицируют инновации по масштабам распространения — мелкие, средние, круп –
ные, региональные, транснациональные, трансконтинен тальные (применяемые в одной
отрасли и применяе мые во всех или многих отраслях).
Д.И. Кокурин, Л.Г. Кудинов и др. рассматривают классификацию по роли в процессе
производства (пред ложена В. Ван Дейном), где инновации подр азделяются на основные и
дополняющие. Основные продуктовые инновации создают новые рынки и лежат в основе
новых отраслей, дополняющие продуктовые инновации расширяют рынок в
соответствующих отраслях. Основные технологические инновации составляют базис

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

25 круп ных технологических систем, дополняющие техно логические инновации развивают
имеющиеся базисные технологии.
А.Кляйнкнехт и Р.Кумбус за критерий подразделения инноваций приняли отраслевое
происхождение. Применительно к различным отраслям и сферам народного хозяйства
сущность инновационной деятельности не имеет принципиальных отличий, в то время как
характер и направление инновационного процесса в них могут существенно различаться.
В частности, инновационный процесс в АПК имеет свою специфику, обусловленную
особенностями агропромышленного производства, и прежде всего главной составной
части – сельского хозяйства.[7]
Классификация инноваций по признакам.
Существует множество принципов классификации инноваций, однако их
комплексный характер и многостороннос ть, разнообразие областей и способов
использования требуют разработки критериев их классификации.
Построение классификационных схем начинается с определения
классификационных признаков, которые выделяют отличительное свойство, т.е. главную
особенность д анной группы инноваций.
Научно обоснованная классификация позволяет рационально организовать
инновационный процесс, так как создается возможность управления инновациями.
Существует огромное количество классификаций в зависимости от
классификационных призн аков положенных в основу.
В зависимости от выбора признака классификации американские исследователи
различают целый ряд видов и подвидов научно -технических нововведений:
1. По степени радикальности (новизны, инновационному потенциалу,
оригинальности техниче ского решения и т.п.) :
 Радикальные (пионерные, базовые, научные и т.п.),
 ординарные (изобретения, новые технические решения),
 усовершенствующие (модернизация).
2. По характеру применения : Продукт и процесс.
3. По стимулу появления (источнику) : Нововведения, выз ванные развитием науки и
техники, потребностями производства, потребностями рынка.
4. По роли в воспроизведенном процессе: Потребительские и инвестиционные.
5. По масштабу (комплектности): Сложные (синтетические) и простые.
6. Для кого является нововведением : Для п роизводителя и потребителя; для общества
в целом; для локального рынка [5, стр. 30-31.].
Очень интересным является подход к классификации инноваций предложенный М.
Портером и Г. Бондом [17,стр.62 ], которые делят инновации на две группы:
 восходящие инноваци и, которые тесно связаны с научными исследованиями
 нисходящие инновации, которые связаны с процессом коммерциализации.
Классификация инноваций по С.Д. Ильенковой [ 20] по 5 классификационны м признак ам:
1. Технологические параметры : Продуктовые, процессные
2. Новизна : Новые для отрасли в мире, новые для отрасли в стране, новые для
предприятия
3. Место на предприятии: Инновации на "входе", инновации на "выходе", инновации
системной структуры
4. Глубина вносимых изменений: Радикальные (базовые), улучшающие,
модификацио нные
5. Сфера деятельности: Технологические, производственные, экономические,
торговые, социальные, в области управления

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

26
И.Т. Балабанов предлагает нам следующую классификацию по 3 классификационны м
признак ам:3
1. Целевой признак: Кризисные инновации, инновации развития
2. Внешний признак: Инновации в форме продукта и в форме операции
3. Структурный признак: Производственно -торговые, социально -экономические,
финансовые, управленческие
Самая детальная и оригинальная на наш взгляд типология дана А.И. Пригожиным. Он
пред ложил классифицировать нововведения4:
 по распространенности — единичные и диффуз ные5;
 по месту в производственном цикле — сырьевые, обеспечивающие (связывающие) и
продуктовые;
 по преемственности — замещающие, отменяющие, нозвратные, открывающие,
ретроввед ения.
 по охвату ожидаемой доли рынка — локальные, системные, стратегические;
 по инновационному потенциалу и степени новиз ны — радикальные,
комбинированные, совершенствующие.

Рис. 2. Классификация инноваций по степени новизны .
[ Разработан a автором на основ ании 4, с. 115 -118]

3 Фияксель Э. Эра инноваций //Управление компанией. – 2007. – №1.
4 Пригожин А.И. Нововведения: стимулы и препятствия (социальные проблемы иннова тики). – М.:
Политиздат, 1989.
5 Диффузия — это распространение уже однажды освоенного новшества в новых условиях или на новых
объектах внедрения. Благодаря диффузии происходит переход от единичного внедрения новшества к
иннова циям в масштабе всей экономи ки; Степень новизны
Средний
эффект Незначительны
й эффект Большой
эффект Незначительна
я
Слабая
Умеренная
Существенная
Средняя
Революционная
Очень
существенная
* Элементарные или микролокальные
* Развивающие существующие потребности
* Псевдоинновации
* Регенерирующие первоначальн ые
свойства
* Неучтенные
* Улучшающие ; Второстепенные;
Регулярные ; *
Продолжительные;
* Создающие новые потребности;
Локальные
* Значительные
* Несущественно глубокие
* Принципиально новые
* Базовые
*Значительные ;
* Фундаментальные ; Радикальные ;
*Периодические ; Дискретные ;
Прорывные ; * Архитектурные ;
Технический прогресс * Эволюционно – технические
* Микрорадикальные
* Нишеобразующие
* Несущественно глубокие
* Прорывные технологии
* Революционные
* Изменения технико -экономических
парадигм
* Изменения технических парадигм
* Кластеры систем новых
технологий
* Технологические режимы
* * Научно -технические революции * Кластеры инноваций
* Группы инноваций
* Системы инноваций
* Системы новых технологий

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

27
В зависимости от степени новизны [2, стр.17 ] Дорофеев В.Д. и Дресвянников В.А
выделяют инновации:
 радикальные (базовые) – например, новый продукт на основе изобретения –
пионера;
 улучшающие – например, новый продукт на основе изобретения, улучшающего
изобретение -пионер;
 модификационные (частные) – например, новый продукт на основе
рацпредложения.

Инновации, рассматриваемые как феномен социально -экономических
преобразований, различаются по уровню радикальности воздействия на технологическую
и социальную среду общества. В связи с этим Фримен и Пэрец различают такие типы
инноваций:
 инкрементная инновация (incremental innovation),
 радикальная инновация (radical innovation),
 новые технологиче ские системы (new technology systems),
 смена технико -экономической парадигмы ( change of techno _economic paradigms ).
На основе анализа различных подходов (А.А. Дагаев, С.Д. Ильенкова, А.А.
Крупанин, Л.Э. Миндели, Г.Я Гольдштейн, В.Г Медынский, С.В.Васильев и др.) к класси –
фикации инноваций предлагается выделить основные группы инноваций по
следующим классификационным признакам:
I. В зависимости от предмета и сферы приложения:
 инновация -продукт,
 инновация -процесс,
 инновация -сервис,
 инновации -рынки;
II. По прич инам возникновения :
 Реактивные инновации — обеспечиваю щие выживание предприятия (фирмы), как
реакция на новые преобразования, осуществляемые конкурентами.
 Стратегические инновации — внедрение, которых но сит упреждающий характер с
целью получения конку рентных преимуществ в перспективе;
III. В зависимости от областей применения:
 экономические,
 управ ленческие,
 организационные,
 социальные,
 промышленные,
 торговые и т.д.;
IV. В зависимости от степени интенсивности:
 «бум»,
 равномерная,
 слабая,
 массовая;
V. В зависимости от темпов осуществления инноваций:
 быстрые,
 замедленные,
 затухающие,
 нарастающие,
 равномерные,

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

28
 скачкообразные;
VI. В зависимости от результативности:
 высокая,
 низкая,
 стабильная;
VII. В зависимости от эффективности инноваций:
 экономическая ,
 социальная,
 экологическая,
 интегральная.
VIII. В зависимости от целевого признака:
 кризисные(для ре шения немедленной, текущей задачи);
 развития (стра тегическая потребность, для решения задачи будущего).
IX. По типу новизны для рынка в составе инноваций в ыделяют:
 новые для отрасли в мире (открытия, изобретения, патенты),
 новые в стране ,
 новые для отрасли ,
 новые для данного предприятия.
X. В зависимости от сферы применения инновации:
 Инновации для внутреннего (внутри фирмы) применения ,
 Новшества для накопл ения на фирме ,
 Новшества, в основном для продажи.
XI. В зависимости от места в производственном цикле:
 сырьевые ,
 обеспечивающие (связывающие) ,
 продуктовые.
XII. В зависимости от преемственности:
 замещающие ,
 отменяющие ,
 возвратные ,
 открывающие ,
 ретровведения .
XIII. В зависимости от охвата:
 локальные ,
 системные ,
 стратегические.
XIV. В зависимости от инновационного потенциала и степени новизны:
 радикальные ,
 ординарные ,
 комбинаторные ,
 совершенствующие.
В зависимости от степени новизны – распределение инноваций на однородные по
степени новизны группы с целью оценки их значимости.
С точки зрения отнесения к продукту или технологическому процессу выделяют:
 Радикальные инновации , относящиеся к принципиально новым продуктам
(внедрение открытий, изобретений, патентов);
 Ординарн ые инновации , касающиеся значительного усовершенствования
существующих продуктов и методов производства (ноу -хау, рационализаторские
предложения и т. д.).

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

29 XV. В зависимости от структурного классификационного признака инновации
бывают:
 производственно -торговы е,
 социально – экономические,
 финансовые,
 управленческие.
XVI. С точки зрения эффекта, полученного в результате внедрения инновации :
 Научно -технический ,
 Социальный ,
 Экологический ,
 Экономический (коммерческий) ,
 Интегральный .
XVII. В зависимости от частоты приме нения инновации :
 Разовые ,
 Повторяющиеся (диффузия6).

Наибольшее применение на практике находят классификации инноваци й с точки зрения
технологических параметров инновации:
 продуктовые инновации – применение новых материалов, полуфабрикатов и
комплектующи х, получение принципиально новых функций.
 процессные инновации – новая технология производства, более высокий уровень
автоматизации, новые методы организации производства.

Наибольшее применение на практике находят инновации технологического характера
— продукт инновации в виде новых продуктов и процесс ввода новых технологий,
оборудования и материалов. К организационным инновациям относятся разработка и
внедрение новой организационной структуры управления предприятием; к
экономическим – использование неп рименяемых ранее систем и форм оплаты труда,
методов управления издержками производства; к маркетинговым – освоение новых
рынков и способов продвижения; к социальным – применение ранее неиспользуемых
методов мотивации труда; к экологическим – использование новых технологий —
реализация новых технологий в области охраны окружающей среды; к информационным
— использование новых информационных технологий. [18].
Несмотря на наличие ряда общих черт инновационных процессов, существует
значительное количество их ви дов, и поэтому нужно осторожно подходить к попыткам
стандартизации их описания. Вопрос о классификации не обходит практически ни одна
американская публикация о нововведениях.
Таким образом, управление нововведениями основывается на признании
многообразия их видов. Знание отличительных особенностей каждого их них позволит
выработать и обеспечить условия их успешной реализации. [10]
Л.М. Гохберг, А.К. Казанцев, О.А. Масленникова рассматривают разделение по степени
новизны — осуществляется как по технологичес ким параметрам, так и с рыночных
позиций.
С точки зрения технологических параметров нововведения подразделяются:

6Диффузия – это распространение уже однажды освоенного новшества в новых условиях или на новых
объектах внедрения. Именно благодаря диффузии происходит переход от единичного внедрения
новшества к инновациям в масштабе всей экономики.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

30
а) на продуктовые — применение новых материалов и полуфабрикатов, а также
комплектующих, полу чение принципиально новых функций (принципиально
и оные продукты);
б) процессные — новая технология производства, более высокий уровень
автоматизации, новые методы организации производства (применительно к новым
типологиям).
Не меньшее значение имеет классификация инноваций по масштабам её влияния
(возд ействия), в соответствии с которой выделяют [10]:
 точечные (единичные) инновации , оказывающие влияние на отдельный параметр
продукта и встраиваемые как новые элементы в известную технологическую систему
с целью её улучшения;
 комплексные инновации , приводящи е к реорганизации всей технологической системы
(взаимосвязанные новшества и их комплексы образуют новую технологию, с
использованием которой удается получить новые продукты, что, в свою очередь
изменяет структуру организации производства и систему управлен ия).
В свою очередь точечные инновации по содержанию делятся на продуктовые,
процессные и социальные инновации.
 Продуктовые инновации включают применение новых материалов,
полуфабрикатов, комплектующих изделий, получение новых продуктов
(товаров).
 Процессн ая инновация связана с использованием новых технологий, способов
производства, оборудования, оснастки.
 Социальные новшества определяются совершенствованием форм и методов
организации производства, труда и управления. Если продуктовые и
процессные инновации общепризнанны, их описание включены в
международные стандарты («Руководство Фраскати», 1993), то социальные
инновации, в том числе управленческие зачастую недооценивают.
Управленческие нововведения бывают намного выгоднее, дешевле, чем
продуктовые и проце ссные. Но вместе с тем их реализация гораздо труднее, так
как связана с изменением поведения, привычек, представлений, деловой
культуры. Они рискованнее, так как затрагивают интересы людей, вызывают
конфликты, менее предсказуемы, могут привести к инверсии (прямо
противоположному поставленной цели результату). Поэтому социальные
нововведения необходимо тщательно изучать и анализировать.[10]
Технологические инновации служат основой экологических инноваций – более
эффективных способов использования сил пр ироды и уменьшения вредного воздействия
на окружающую среду, собственности и экономических инноваций, вызывающих
перемены в формах организации производства и управления им, обращении
произведенных продуктов, ценового, финансово -кредитного, денежного ме ханизмов и
способствующих повышению эффективности воспроизводства.
Инновации в социально -политической и государственно -правовой сферах ведут
к переменам в социальной стратификации, составе и соотношении классов и других
социальных групп, в системе государственных и правовых институтов.
Вершиной пирамиды инноваций являются социокультурные инновации – в науке,
культуре, образовании, этике, идеологии. Они служат источником инновационного
обновления (научные открытия, изобретения ) и в то же время его исходом, формируя
новый социокультурный строй или очередной этап в его развитии. Можно отметить
резонансный эффект распространения инноваций в различных сферах деятельности.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

31 Внешний классификационный признак указывает на форму реализ ации инноваций.
По внешнему классифи кационному признаку инновации бывают в форме про дукта и
операции.
 По мнению С.П. Аукционека, С.В. Валдайцева, Б. Санто и др., инновация в форме
продукта представ ляет собой результат инновации, материализованный в виде
вещи (станок, товар, сырье и т.п.).
 Инновация в форме операции (процессная инновация) представляет собой результат
инновации, направленный на осуществление определенного действия и
выраженный определенными правилами, инструкциями, условиями действия и т.п .
К этим инновациям относятся: технология производства продукции, обслуживания
населения, формы торговли, финансовые операции, договор банковского счета ,
операции по поглощению других предприятий (мэрджер), операции по захвату
рынка и т. д.

О.А. Масленник ова и др. предложили инновации разделить на два основных класса:
технические и орга низационные .
Под техническими инновациями подразумеваются новая продукция, новая
технология или новая услуга. Технические инновации можно также классифицировать по
их нау коемкости или по сумме капитальных затрат и срокам их окупаемости.
К организационным инновациям относятся новые методы и формы организации
различных видов деятельности предприятия. Так, к инновациям в области организа ции
производства можно отнести новые методы мар кетинга и сбыта. Растет значение
финансовых инно ваций. Расширяются возможности инноваций струк турного или
стратегического характера, когда изменя ются база конкуренции, сегментация или
границы рынка.
В экономической литературе не существует е диной классификации инноваций. Для
статистического учета инновационной деятельности была разработана Евростатом на
европейском уровне система учета и классификации инноваци й, которая была
опубликованна в методологических Пособиях Осло и Фраскати.
В завис имости от носителя инновационного процесса в «Пособии Фраскати»
различаются следующие виды инноваций:
 продуктовые , ориентированные на производство и использование новых
(улучшенных) продуктов в сфере производства (средства производства) или в сфере
потребл ения (предметы потребления);
 технологические , представляющие собой новые способы (технологии) производства
старых или новых продуктов;
 управленческие , заключающиеся в новых методах работы аппарата управления, если
эти методы позволяют подготовить организац ионное решение либо реализовать
систему, процедуру или метод управления, существенно отличающиеся от
сложившейся практики и впервые используемые в данной организации. [6, 14 ]
 Все перечисленные типы инноваций весьма интересны и взаимосвязаны между
собой. Однако, на наш взгляд, наибольший интерес для изучения представляют
продуктные инновации, так как именно они, являясь результатом основной
части капиталовложений в научные исследования, больших усилий в сфере
инновационного менедж мента, а также специальной государственной политики,
во многом определяют уровень научно -технического и экономического
развития страны и ее конкурентные позиции на мировой арене.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

32

Рис. 3. Виды инноваций по Фр аскатти[14]

Инновация считается осуществленной, если она внедрена на рынке или в
производственном процессе.
В зависимости от вида внедрения различают:
 Продуктовые инновации охватывают внедрение технологически новых или
усовершенствованных продуктов.
Технологически новый продукт – это продукт, чьи технологические характеристики или
предполагаемое использование принципиально новые или существенно отличаются от
аналогичных ранее производимых продуктов. Технологически усовершенствованный
продукт – это суще ствующий продукт, качественные или стоимостные характеристики
которого были заметно улучшены за счет использования более эффективных компонентов
и материалов, частичного изменения одной или ряда технических подсистем.
 Процессные инновации включают освоение новых или значительно
усовершенствованных методов производства, изменения в оборудовании, организации
производства, направленные, как правило, на выпуск новой продукции, т.е. они
включают разработку и внедрение технологически новых или технологически
значительно усовершенствованных производственных методов. Инновации такого рода
могут быть основаны на использовании нового производственного оборудования, новых
методов организации производственного процесса или их совокупности, а также на
результатах исслед ования и разработок. В процессные инновации также включаются
новые или усовершенствованные производственные методы, уже реализованные в
производственной практике других предприятий и распространяемые через
технологический обмен (лицензии, ноу -хау, консульт ации и т.п.).
Разработка нового продукта может потребовать или не потребовать нового
производственного процесса. Однако новые технологии производства всегда становятся
основой для выпуска новых продуктов. То, что в одной отрасли может считаться
инновацион ным процессом, в другой отрасли в то же время может рассматриваться как
инновационный продукт. Для гибкого автоматизированного производства новый тип
промышленного робота является инновационным продуктом. Тот же робот для его
покупателя будет считаться нов ым процессом, если станет составным элементом нового
процесса производства.
 Организационные инновации представляют собой внедрение существенного
изменения в предпринимательскую практику, улучшений условий труда или
международных отношений, что повлечет улу чшение инновационного потенциала
организации или эффективности производства как качество и эффективность потоков
труда. Организационные изменения признаются инновациями , только если появилась
оцениваемое изменение эффективности, как производительность ил и прямые продажи. ИННОВАЦИИ

Технологические
Орга низационные
Маркетинговые

Процессные
Продуктовые

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

33 Организационные инновации обычно влекут за собой серьезные изменения в цепи
поставщика фирмы и мало зависимы от технологии, чем процессные инновации.
 Маркетинговые инновации представляют собой создание нового метода реализации,
влекущего за собой существенные изменения, как в появлении товара, так и в условиях
размещения, продвижения товара на рынок.
В данном исследовании огромное значение будут иметь некоторые производные
понятия, такие как « продуктовые инновации » (инновация продукции) и «процессные
инновации » (инновация процессов) .
По мнению зарубежных экспертов, изложенному в проекте «Пособие Осло»,
разработанном под эгидой Фонда развития промышленности стран Северной Европы в
1992 году, «Инновация, направленная на создание новых видов продукции, или инновация
продукции (product innovation), — это коммерциализация продукции, воплощающей в себе
технологические изменения. Технологические изменения имеют место в том случае, если
проектно -конструкторские характеристики меняются таким образо м, что в
результате потребитель получает возможность удовлетворения как новых, так и
традиционных потребностей, но уже в лучшей степени. Инновация, направленная на
создание новых процессов, или инновация процессов (process innovation), имеет место в
том сл учае, если налицо значительное изменение технологии производства какого -либо
вида продукции. Это может подразумевать создание нового оборудования, разработку
новых методов управления и организации или же, как то, так и другое
одновременно» .[15]
Для прави льной трактовки термина «инновация» в конкретных исследованиях важно
определиться с интервалом времени , на котором исследуется инновация. Это связано с
тем, что практически невозможно установить точный момент времени, когда произошло
обновление продукции и ли технологии, т.е. дискретизация данного процесса является
весьма условной. Кроме того, нуждается в ранжировании степень новизны обновления. В
частности, в упоминавшемся выше пособии «Пособие Осло» инновация продукции
подразделяется на два вида: совершенн о новые виды продукции и усовершенствованная
продукция . То же можно сказать и об инновации процессов (технологий). [ 6, стр. 21-23.]

Выводы:
Генерируя представленную информацию можно сделать следующие выводы:
1. Нововведение не является синонимом слова « изобретение », поскольку
предпринимательская деятельность связана с применением уже имеющихся средств, а
не с созданием новых.
2. Инновация считается осуществленной, если она внедрена на рынке или в
производственном процессе.
3. Классификацию можно проводить по р азным схемам, используя различные
классификационные признаки. В экономической литературе представлены самые
различные подходы к классификации нововведений, а также к выделению ее
критериев.
4. Однако, в некоторых случаях, есть руководители предприятий, которы е хотят
определить руководимую ими единицу как инновационную, прибегают к замене
несуществующих у них технологических инноваций на социальные новшества .
Данная идея в корне неверна, так как отсталая, с технологической точки, единица7
редко является иннова ционной с точки зрения социальны х инноваци й. Поэтому
главная задача нашего общества на данном этапе развития – внимательно подходить к

7 Предп риятие или общество в целом

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

34
социальным инновациям, а тем более надеяться на развитие общества только за их
счет, надеясь заменить технологические ин новации на социальные нововведения.
5. Представленные нами классификации не являются исчерпывающими. Но, тем не
менее, все эти виды нововведений не только тесно взаимосвязаны между собой, но и
взаимно дополняют друг друга.
6. Четко сформулированная типология и нноваций, являясь основ ой инновационного
менеджмента , позволит организациям (корпорациям, фирмам), правильно разработать
собственную нновационную стратегию – как одно из средств повышения
конкурентноспособности на рынке.
7. Двигатель экономики это конку рентоспособная продукция с высокой степенью
наукоемкости и новизны, которую практически невозможно создавать без развития
инновационной деятельности в стране.

Библиографические сноски:
1. Агарков С.А., Кузнецова Е.С., Грязнова М.О. Инновационный менеджмент и
государственная инновационная политика. Издательство "Академия
Естествознания ", 2011 год . ISBN 978-5-91327 -137-2 http://www .rae.ru/monographs
2. Дорофеев В.Д., Дресвянников В.А. Инновационный менеджмент: Учеб. пособие –
Пенза: Изд -во Пенз. гос. ун -та, 2003. 189 с. ///стр.17
3. Инновационная деятельность в аграрном секторе экономики России/ под ред.
И.Г.Ушачева, И.Т.Трубилина и др. -М.:КолосС, 2007. с. 34 -38., с. 34 -44.
4. Малахова Б.Д. Степень новизны как основополагающий классификационный
признак инноваций. Журнал «Научно -технические ведомости СПбГПУ» 1, 2011 с.
115-118.
5. Приходько В. И., Ляшко Ф. Е. Инновационный менеджмент в авиастроении:
Учебное пособие. – Ульяновск: УлГТУ, 2003. с.30 -31.
6. Соловьев В. П. Инновационная деятельность как системный процесс в
конкурентной экономике (синергетические эффекты инноваций). — Киев: Феникс,
2006. —с. 21-23.
7. Стратегия инновационного прорыва / Б.Н.Кузык, Ю.В.Яковец. – 2-е изд., доп. – М.:
ЗАО «Издательство "Экономика"», 2005. – 624 с.; Глазьев С.Ю. Развитие
российской экономики в условиях глобальных технологических сдвигов /
Научный доклад. М.: НИР, 2007. – 134 с.
8. Цветков В.А.,. Моргунов Е.В, Илларионов Н.В. Инновационная экономика как
форма постиндустриального развития1 Промышленная политика Российской
Федерации №1, 2008. – С. 15.
9. Шпак Г.Б., Клименко Д.А., Новохатский В.В. Инновационный менеджмент
http://www.twirpx.com/file/ 152668/ стр. 20 -21
10. Шпак Г.Б., Клименко Д.А., Новохатский В.В. Инновационный менеджмент
http://www.twirpx.com/file/152668/ стр. 22.
11. Шумпетер Й. Теория экономического развития. M.: Прогресс, 1982
12. Яковец Ю.В. Ускорение научно -технологического прогресса: теория и
экономический механизм. М.: Экономика, 1988; Б.Н.Кузык, Ю.В.Яковец. – 2-е изд.,
доп. – М.: ЗАО «Издательство "Экономика"», 2005. – 624 с.
13. Kuznets S. Secular Movements in Production and Prices. New York, 1930;
14. Manualul Frascati: Standardele Practice Propuse pentru Anchetele în Cercetare și
Dezvoltare Experimentală (Ediția 6, 2002).
15. Manualul Oslo.
http://www.oecd.org/sti/inno/oslomanualguidelinesforcollectingandinterpretinginnovatio
ndata3rdedition.htm

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

35 16. Mensch Gerchard . Stalemate in Technology: Innovations Overcome the Depression.
Cambridge , Masachusetts , 1979;
17. Porter M., Bond G. Innov ative Capacity and Prosperity: the Next Competitiveness
Challenge in The Global Competitiveness Report. 1999. Р. 62.
18. www.grandars.ru/student/menedzhment/vidy -innovaciy.html
19. www.creativeconomy.ru/mag_arch/CE2007/ce0712/07.pdf Васильев С.В. «покой нам
только снится…» инновации – эпоха постоянных изменений / Васильев С.В. – 2007.
– 12. – C. 54-57.
20. http://mirznanii.com/info/osnovy -klassifikatsii -novovvedeniy -po-ikh-tipu-vidy-strategiy –
novovvedeniy_161856
21. Моделирование инновационного менеджмента в организации
http://ifsystem.susu.ac.ru/index.php
Recomandat spre publicare: 15.03.2016

POTENȚIALUL CENTRELOR DE INOVARE DIN REPUBLICA
MOLDOVA ÎN DEZVOLTAREA STRATEGIEI „ECONOMIA
DIGITALĂ” PENTRU ȚĂRILE PARTENERIATUL ESTIC (PAE)

Valentina TÎRȘU , lector superior, USM, expert
IT în Incubatorul inovațional IT4BA în cadrul
ASEM, e -mail: vtirsu@mail.ru

Sergiu TUTUNARU , dr., conf. univ. ASEM,
director IT4BA în cadrul ASEM, e -mail
tutunaru@ase.md

Rezumat: În articol se examinează potențialul sistemului de inovare al Republicii Moldova carepoate
contribui la Strategia de dezvoltare a economiei digitale (Digital Economy) a țărilor Parteneriatului Estic (PaE)
pentru Republica Moldova și se descrie situația curentă în structura inovațională din domeniul dat. Sunt prezentate
direcțiile principale ale Strategia de dezvoltare a economiei digitale, care au fost înaintate în cali tate de declarație
la prima ședință la nivel ministerial în cadrul PaE la 11 iunie 2015 în Luxemburg.
Cuvinte -cheie: Economia digitala (Digital Economy), incubatorul inovațional, promovarea imaginii țării.
Summary. The article examines the capacity of the i nnovatiion system of the Republic of Moldova which can
contribute to the Digital Economy strategy development of the Eastern Partner ship countries to the Republic of
Moldova and describes the current situation in the field of innovation system. It is pres ented the main directions of
theDigital Economy strategy development, which were submitted as a declaration at thefirst ministerial level
meeting with in the EaP on 11 June 2015 in Luxembourg.
Keywords: Digital Economy, Innovative incubator, country’simag e promotion.
Абстракт. В данной статье рассматривается потенциал инновационной системы
РеспубликиМолдова, который может внести существенный вклад в развитие стратегии ”Цифровая
Экономика” стран Восточного Партнерства для Республике Молдова и описывает теку щую ситуацию в
области инновационного развития. Здесь также представлены основные направления развития
даннойстратегии, оглашенные в качестве межминистерской декларации на первом совещании на уровне
министров в рамках Восточного Партнерстваот11 июня2015 го да в Люксембурге.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

36
Ключевые слова: Цифровая экономика (Digital Economy), инновационный инкубатор, продвижение
имиджа страны.
JEL Classification: C00, C01, C02, O3

Introducere :
Noțiunea de economie digitală a apărut odată cu trecerea la societatea informați onală
care divizează afacerile în organizațiitradiționaleși organizații moderne ce utilizează tehnologiile
digitale. Noua economie este caracterizată de intensificarea cunoașterii în noile produse și
servicii, creștereaimportanțeiînvățăriiși a inovării, g lobalizării și a dezvoltării durabile.
La data de 11 iunie 2015 în Luxemburg a avut loc prima ședință la nivel ministerial în
cadrul Parteneriatului Estic cu referire la Strategiile de dezvoltare a economiei digitale (Digital
Economy), fiind o continuitat e a declarației Summitul Parteneriatului Estic (PaE), Riga, 21 –
22/05/2015 unde a fost constatat potențialul neexploatat de colaborare economică pentru ambele
părți: Uniunea Europeană și Țările Parteneriatului Estic (PaE). La Summit au participat
reprezenta nți din diferite instituții financiare cu renume și organizațiiinternaționale specializate
în domeniul dat: Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și
Dezvoltare (BERD), rețeaua autorităților de reglementare din cadrul PaE pentru comunicațiile
electronice (EaPeReg), organismul european de reglementare în domeniul comunicaților
electronice (OAREC), precum și reprezentații oficiali ai țărilor din cadrul PaE care activează în
domeniul tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), cât și delegați din societatea civilă.Au
fost anunțate mai multe idei care urmează să fie implementate pentru o dezvoltare eficientă a
concepției economiei digitale în spațiul dat, precum:
 lansarea E@P.Connect proje ct care stabilește legătura dintre domeniul cercetărilor,
comunitatea academică a țărilor parteneri (Republica Armenia, Republica Azerbaidjan,
Republica Belorusă, Georgia, Republica Moldova, Republica Ucraina) și rețeaua academică
transeuropeană GEANT (Gig abit European Academic Network), care este o rețea pan -europeană
de comunicații de date edificată special pentru utilizare în domeniul științei și educației;
 rețeaua de reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice în cadrul PaE;
 dezvoltarea inițiati vei de Armonizarea PiețeiDigitale (HDM – Harmonising Digital
Markets), între partenerii țărilor PaEși UE precum și finalizarea studiului HDM în PaE.
Participanții la Summit au solicitat un răspuns coordonat la provocările economiei
digitale din cadrul PaE , dirijat de reuniunea ministerială a PaE cu privire la acest subiect și un
panouPaE HDM (Harmonising Digital Markets). Recent Comisia Europeană a formulat o idee
ambițioasăde formare a Pieței Digitale Unice (DSM), cu scopul de a oferi un acces mai bun la
bunuri și servicii, aceleașicondiții pentru toțiparticipanții la piațăși o bază solidă pentru evoluția
economiilor digitale și a societății. Strategia DSM exploatează potențialul digitalizării și
abordează bariere cheie, inclusiv fragmentarea reglementări lor, practicilor discriminatorii și a
legislației învechite [5].
La ședința ministerială, menționată mai sus, au fost discutate și declarate următoarele
principale direcțiide dezvoltare care în linii generale pot fi prezentate în patru compartimente:
1. Se rvicii electronice: e -Government; Open Data; e -Sănătate; e -Customs; e -Commerce
pentru IMM -uri; Logistică și Coridoare digitale de transport.
2. S-au identificat următoarele aspecte cheie: Serviciile electronice de identificare și de
încredere; Securitatea rețelelor și informațiilor; Securitatea cibernetică și criminalitatea
informatică; Infrastructuri bazate pe TIC pentru comerț; Infrastructuri bazate pe TIC pentru
cercetare și educație; Competențe digitale.
3. Au fost expuseregulile și principiile dezvoltă rii telecomunicațiilorși
guvernăriielectronice, ambele direcții fiind detaliate separat: Normele în domeniul
telecomunicațiilor; Principii de guvernare electronica.
4. S -au discutat: Mecanismele de punere în aplicare (implementare); Panelul HDM
(Harmonisi ng Digital Markets); Instituții financiare implicate în implementarea proiectului.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

37 Declarația ministerială a fost bazată pe studiu detaliat prezentat la Comisia Europeană
pentru următoarele țări: Armenia, Azerbaidjan, Belorusia, Georgia, Moldova, Ucraina. Versiunea
finală a fost prezentată la 11.11.2015 [11].

Rezultate și discuții:
Afacerile electronice, în Republica Moldova, reprezintă un potențial apreciabil de a ieși
din criza economică în care se află în prezent. În marea lor diversitate de expresie i mplică:
organizații, cetățeni, administrații centrale și locale.
Investițiile în cercetare, dezvoltare și inovație în domeniul TIC reprezintă factori cheie
de îmbunătățire a competitivitățiiorganizațiilor regionale la nivel global. Dezvoltarea strategiei
economiei digitale – reprezintă condițiile premergătoare pregătirii și accesarea efectivă a
fondurilor europene în perioada 2013 – 2020. În acest context, Moldova trebuie să desfășoare o
analiză regională a potențialului inovator, să se plaseze în acest co ntext, să dezvolte viziunea
specifică de specializare în informațieși să își stabilească prioritățile de dezvoltare, care ar putea
fi:
 Promovarea centrelor de inovare.
 Încurajarea cercetării privind dezvoltarea infrastructurii TIC la nivel regional.
 Crește rea participării Moldovei în cadrul proiectelor internaționale din domeniul
Inovației, Cercetării & Dezvoltării în TIC prin intermediul programelor și resurselor Europene.
 Finanțareainițiativelor pentru cercetare din sectorul TIC în Moldova[6].
Sistemul de inovare al Republicii Moldova include:instituțiile de cercetare, Agenția
pentru Inovare și Transfer Tehnologic (AITT), Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală
(AGEPI), 2 Parcuri Științifice Tehnologice (PST)și Incubatoare Inovaționale lansate în cadrul
universităților din țară.
În 2004 odată cu adoptarea Codului cu privire la științăși inovare, activitatea inovațională
a fost reflectată doar parțial. Categoria de inovare a fost definită ca „ aplicare a rezultatului final,
nou sau perfecționat, al activității din domeniul cercetării științificeși transferului tehnologic
realizat în formă de cunoaștere, produs, serviciu, proces competitive, noi sau perfecționate,
utilizate în activitatea practică și/sau comercializate pe piață ”[7].
În ultimii ani, d omeniul de Cercetare -Dezvoltare (CD) a sporit posibilitățile practice de
utilizare a cunoștințelorștiințifice, pe de altă parte, cresc costurile efectuării acestor cercetări din
cauza interdisciplinarității, echipamentului care repede se învechește etc.Co nform datelor
statistice, cheltuielile curente în domeniul de Cercetare Dezvoltare pentru anul 2014 au constituit
388,3 milioane lei sau 93,5% din total cheltuieli pentru cercetare – dezvoltare. În termeni absoluți
valoarea acestor cheltuieli a crescut cu 47,6 milioane lei fată de anul 2013, în special din contul
cheltuielilor pentru personal și a cheltuielilor atribuite categoriei „alte”.
Structura cheltuielilor curente pe componente denotă o preponderență pentru cheltuielile
de personal – circa 72% sau 27 8,8 milioane lei (cu 32,3 milioane lei mai mult comparativ cu anul
2013). Cheltuielile materiale au însumat cu 2,5 milioane lei mai puținși au constituit 63,7
milioane lei. Cheltuielile atribuite categoriei „alte”au constituit 45,8 milioane lei sau cu 17,8
milioane lei mai mult comparativ cu anul 2013.
Cheltuielile capitale au constituit 26,9 milioane lei, fiind astfel în creștere cu 11,5
milioane lei sau de 1,7 ori comparativ cu anul 2013. Cheltuieli direcționate pentru dotarea
nemijlocită a unităților/ins tituțiilor care au desfășurat activitate de CD au însumat 24,6 milioane
lei, fiind în creștere de 1,8 ori comparativ cu anul 2013.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

38

Figura 1.Structura cheltuielilor curente pe componente, în 2013 –2014

Din totalul cheltuielilor curente pentru activitatea de Cercetare Dezvoltare, 56,2% au fost
destinate cercetării cu caracter aplicativ (cu 1,3 p.p. mai puținfată de anul 2013), 26,4% cercetării
fundamentale (cu 2,1 p.p. mai mult) șidoar 17,4% au avut drept destinație dezvoltarea
tehnologică (respectiv cu 0, 8 p.p. mai puțin).

Figura 2.Structura cheltuielilor capitale pe componente, în 2013 –2014

În funcție de domenii științifice, structura cheltuielilor curente se prezintă astfel: științe
naturale – 39,0%, tehnice – 19,5%, agricole – 15,4%, medicale – 9,7% , sociale – 9,6% și
umaniste – 6,7% [8].

Tabelul 1.Cheltuieli curente pe domenii științifice în anul 2014 , milioane lei
Total inclusiv:
științe
naturale științe
tehnice științe
medicale științe
agricole științe
sociale științe
umaniste
Cheltuieli cu rente 388,3 151,6 75,9 37,6 59,7 37,4 26,1
inclusiv:
cercetare
fundamentală 102,6 57,0 2,7 5,4 0,7 15,0 21,8
cercetare aplicativă 218,1 86,1 15,9 32,1 57,3 22,4 4,3
dezvoltare
tehnologică 67,6 8,5 57,3 0,1 1,7 0,0 0,0
Instituțiile ca re desfășoarăactivități de cercetare -dezvoltare sunt reglementate de Cadrul
general de reglementare și organizare a activității de cercetare -dezvoltare:
1. Acordul de parteneriat între Guvern și Academia de Științe a Moldovei pentru anul
2013, HG nr. 714 din 12.09.2013;
2. Codul cu privire la Știință și Inovare al Republicii Moldova, Cod nr. 259 din
15.07.2004
3. Legea cu privire la parcurile științifico -tehnologice și incubatoarele de inovare nr. 138 –
XVI din 21.06.2007

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

39 4. Statutul Agenției pentru Inovare și Transfer T ehnologic din 23.05.2005
5. Strategia Inovațională a Republicii Moldova pentru perioada 2013 -2020 „Inovații
pentru competitivitate” aprobată prin HG nr. 952 din 27 noiembrie 2013 [9].
Conform datelor agenției AITT pentru anul 2015 în Republica Moldova sunt în registrate
următoarele 8 Incubatoare de Inovare ce includ 11 rezidenți:
1. Incubatorul de Inovare „Inovatorul” (parte a PȘT „Academica”), creat în 2007.
2. Incubatorul de Inovare „Nord”, creat în 2012, în cadrul Universității de Stat Alecu
Russo.
3. Incubatorul de Inovare „Innocenter”, creat în 2012, în cadrul Universității de Stat din
Comrat.
4. Incubatorul de Inovare „Inventica -USM”, creat în 2012 pe lângă Universitatea de Stat
a Moldovei.
5. Incubatorul de Inovare „Politehnica”, creat în 2011 în baza uzinei experimenta le a
UTM.
6. Incubatorul de Inovare „Antreprenorul Inovativ”, creat în anul 2013.
7. Incubatorul InovaționalMoldo -Lituanian ”Media Garaj” , creat în 2014 la propunerea
unui cluster științifico -tehnologic cu participarea partenerilor din Lituania.
8. Incubatorul de I novare „IT4BA”, creat în anul 2015, în cadrul Academiei de Studii
Economice a Republicii Moldova [10].
La moment, majoritatea capacităților de cercetare sunt concentrate în mun. Chișinău,
excepție fiind mun. Bălți unde este amplasat Institutul “Selecția” ș i Universitatea de Stat din
Bălți. La sudul republicii este amplasată Universitatea de Stat din Comrat. Totuși, cercetarea
practic lipsește din regiuni. Această stare de lucruri creeazăși o lipsă de capacități regionale în
domeniul cercetării -inovării.
Conform Programului de Dezvoltare Strategică 2015 -2017 al Republicii Moldova, se
prevede s porirea ritmurilor de creștere a industriei prin crearea și dezvoltarea instrumentelor
infrastructurii antreprenoriale – parcuri industriale, clustere, zone economice li bere, parcuri
științifico – tehnologice, incubatoare de afaceri și de inovare, care ar permite dezvoltatea
economiei digitale a țării [13]. Acest nou model al economiei este caracterizat de digitalizare și
utilizarea intensivă a tehnologiilor de informații și comunicare (TIC), de codificare a
cunoștințelor, schimburi de informații și noi moduri de organizare a muncii și a producției.
În 2015 a fost lansat incubatorul inovațional din cadrul Academiei de Studii Economice a
Moldovei – IT4BA (Information Techno logies for Business Applications), specializat în
domeniul Tehnologiilor Informaționale (TI) bazat pe idei inovative și transfer tehnologic [12].
Scopurile principale pot fi formulate astfel: susținerea rezidenților la etapa inițială a
activității se va m aterializa în prestarea serviciilor de locațiune, consulting, de marketing, de
contabilitate, de evaluare și promovare a activității rezidenților, asistența în brevetarea obiectelor
de proprietate intelectuală, servicii informaționaleși juridice, precum și alte servicii care vor
facilita activitatea potențialilorrezidenți în conformitate cu legislația Republicii Moldova.
Sunt stabilite următoarele obiective generale:
 Stimularea inovării și transferului tehnologic bazat pe TIC în scopul introducerii în
circu itul economic a rezultatelor cercetării.
 Creștereacalitățiiși competitivității ÎMM care se bazează pe TIC.
 SusținereaStrategiilor bazate pe TIC în dezvoltarea regională durabilă.
 Infrastructura:
 Spatii existente în cadrul ASEM – blocul B, et. 8, aripa din dreapta – aproximativ 400 m2;
 Potențial de 6 locuri rezidențiale formate în baza concursului;

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

40
 Trei laboratoare: MS IT Academy (602B), laborator demografic (415B), evidenta
contabilă automatizată (602C), laboratoare specializate în comerț electronic și inte rnet
marketing (vor fi create la et.8 ).
 Servicii:
 Spațiu pentru birouri de producție la taxe mai scăzute decât cele ale pieței;
 Servicii administrative și tehnice (telefon, fax, copiator, spatii pentru conferințe, instruiri,
secretariat etc.);
 Sesiuni de informare, activități de transfer tehnologic, seminare, formare profesională
continuă etc.;
 Consultanta (juridică, de afaceri, etc.);
 Secretariat.
 Facilități:
 Asistarea și consultarea antreprenorilor începători în vederea organizării activității și
constituirii unui model antreprenorial inovativ;
 Asigurarea cu consultanțiprofesioniști în domeniile: economic, tehnologiilor
informaționale, management și juridic;
 Asigurarea cu spațiu echipat a StartUpRoom, dotat cu fax, telefon și proiector
Incubatorul vi zează firmele cu potențial de creștere tehnologic. Punând la
dispozițiarezidenților un înalt fundament tehnologic și infrastructură a capitalului uman.
Reprezintă o resursă economică prin atragerea și dezvoltarea cercetării, competențelorși
întreprinderilo r. Obiectivul fiind dezvoltarea tehnologiei ca o nouă sursă de competitivitate.
Actualmente, majoritatea firmelor din Moldova activează în sectoare cu o valoare
adăugată mică, în mare majoritate în sfera serviciilor, iar în producere preponderent în
agricu ltura, ceea ce se observă și la exporturi. Unul dintre obiectivele principale ale Strategiei în
domeniul inovării a Republicii Moldova pentru anii 2012 -2020 este asigurarea condițiilor de
dezvoltare a firmelor inovative și competitive pe piețele globale. P entru a asigura aceste calități,
este necesar ca firmele să poată răspunde rapid și flexibil la schimbările economiei locale și
globale. În același timp, firmele trebuie să fie capabile să absoarbă rapid tehnologiile noi și să
lanseze producerea de produse și servicii noi. Capacitățile de absorbție a inovațiilor nu apar de la
sine, dar trebuise dezvoltate și antrenate. Astfel, ca prim pas, firmele pot absorbi tehnologiile
existente, pregăti specialiști în domenii deja cunoscute, nelimitându -se la aceasta pe termen lung,
continuând dezvoltarea tehnologiilor, elaborarea și producerea de noi produse. S -a observat, că
cel mai bine este atunci când capacitățile de absorbțiea inovațiilor se dezvoltă la început prin
intermediul implementării inovațiilororganizațio naleși non -tehnologice, astfel dezvoltându -se
cultura de a inova, cu o avansare ulterioară în domeniul tehnologic, care presupune cea mai mare
competentă.
Pe parcursul ultimilor ani tehnologiile informaționale au generat o tendințăpronunțată de
globalizare a activității întreprinderilor. Companiile caută în permanentăinformații referitoare la
furnizori, în încercarea de a achiziționa materii prime mai ieftine și mai calitative, caută angajați
mai buni, resurse financiare mai ieftine, piețe de desfacere mai promițătoare, informații privind
cele mai bune practici în domeniu etc. Internaționalizareapieței de servicii de programare a
schimbat considerabil modul în care activează companiile.
Metoda de dezvoltare a companiilor de înaltă tehnologie trebuie să fie p e câteva
dimensiuni: suport și stimularea în majorarea competenței personalului; implementarea de noi
tehnologii (atât importate, cât și autohtone); dezvoltarea afacerilor pe piețele globale.
În același timp, este necesar de a susțineși stimula cooperarea dintre instituțiile de
cercetare și firme, ceea ce va avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra dezvoltării firmelor,
canalizării eforturilor, dar și implementării rezultatelor cercetării. Totuși, numai în cooperare cu
producătorii ele pot fi transformat e în tehnologii, produse și servicii. Chiar dacă nu există (și este
complicat de creat) capacități de absorbție, rezultatele cercetării vor fi comercializate, iar

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

41 investiția recuperată. Comercializarea cunoștințelor create este o sarcină importantă care tr ebuie
considerată în procesul de dezvoltare a economiei bazate pe cunoaștere.
Companiile cu o capacitate tehnologică înaltă trebuie să fie susținute la toate etapele de
dezvoltare a produselor inovaționale – de la etapa de cercetare și design până la cea d e producere
și marketing. Mai mult ca atât, sistemul inovațional trebuie să fie capabil din punct de vedere
dinamic să se adapteze la schimbările care au loc și să acorde firmelor suportul necesar.
Criza economică majoră cu care se confruntă Republica Mold ova și alte state din regiune,
demonstrează că sunt necesare noi instrumente de elaborare și implementare a politicilor științei,
abordări la nivel de stat, susținută la nivelul UE, pentru a identifica și a implementa în mod
eficient soluțiile pentru promo varea economiei digitale.
Pentru economia digitală Inov ația reprezintă un rol deosebit. Ea permite implicarea în
parteneriate pentru inovare care vor soluționa provocările specifice prin punerea la dispoziție a
mijloacelor . Aceste mijloace reunesc : resurse le comune, pe toți marii participanți precum și
instrumentele politice existente la nivel european și național, în scopul de a atinge obiectivele
comune.
Dezvoltarea economiei digitale poate avea loc doar în cazul elaborării, implementării
politicilor ju ridice, financiare, respectarea și implementarea standardelor europene tehnice în
domeniul TIC etc. Economia digitală contribuie la mărirea peții de desfacere, în special, pentru
IMM, la ocuparea forței de muncă, la creștereaproductivității, la scăderea ch eltuielilor publice, la
bunăstarea consumatorilor, oferind noioportunități de expresie personală.
Mijloacele de comunicare electronică moderne și serviciile online, inclusiv guvernarea
electronică, sunt principalii vectori de transparență în luarea decizi ilor, care se reflectă la nivelul
proiectului e -Goverment.
Pentru Republica Moldova este important să fie în acest trend inovativ, de care să profite
economia țării de pe urma serviciilor nenumărate care pot fi create și dezvoltate. Dezvoltarea
economiei d igitale a țării ar fi un mijloc de recuperare a decalajului față de țările europene și
atingerea obiectivului strategic al politicii externe și interne al Republicii Moldova.

Referințe bibliografice :
1. Tutunaru S., Tirsu V. Aspecte privind implementarea TIC în formarea abilităților
profesionale cerute pe piața muncii. Conferința Științifică Internațională „Competitivitatea
și inovarea în economia cunoașterii”, 26 -27 septembrie 2014, Chișinău.
2. Tutunaru S., Tirsu V. Racordarea competențelor tinerilor specialiș ti din domeniul TI la
cerințelepieții forței de muncă: probleme și soluții. Conferința Științifică Internațională
„Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor economico -financiare și
sociale în plan național și internațional”, 31 octombrie – 01 noiembrie 2014, Chișinău.
3. Tirsu V. Some aspects of study ingprocess„higher education institutions in Moldova.
Forumul internațional “Fostering the KnowledgeTriangle in Moldova”, 4 -6 februarie 2015,
Chișinău.
4. Tutunaru S. Some aspects of the global IT learning solutions and international certification
opportunities in the Republic of Moldova. Proceedings of the 5th International Conference
On Virtual Learning. Bucuresti 2010, 29 -October 31, p. 221 -226.
5. https://eu2015.lv/images/news/2015_06_11_EaP_Digita l_Economy.pdf
6. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:uIhfkp0HCIgJ:www.mcsi.ro/Tran
sparenta -decizionala/Proiecte -2014/Strategia -Nationala -Agenda -Digitala, -8-septembrie –
+&cd=1&hl=ru&ct=clnk
7. https://rdstrategy.wordpress.com/informatii -utile/Strategia -de-la-aitt/
8. www.statistica.md
9. http://lex.justice.md/
10. http://aitt.md

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

42
11. Harmonisation of the digital markets in the eastern partnership study report. steap –
ecointegration.com/docs/Kopanas HDM Panel.pdf
12. Strategia sectorială de dezvoltare pentru anii 2014 – 2020 http://particip.gov.md/public/
documente/137/ro_1112_Educatia -2020.pdf
13. http://www.mec.gov.md/ro/content/ministerul -economiei -si-stabilit -prioritatile -pentru –
perioada -2015 -2017

Recomandat spre publ icare: 15.03.2016.

THE INDONESIA ’S ECONOMIC DEVELOPMENT : AN EDUCATION,
SKILLS TRAINING AND PREPARATION OF BUSINESS
ACHIEVEMENTS

Enjang SUDARMAN , Dr.
SekolahTinggi Manajemen IMMI , Jakarta, Indonesia
Gatut L. BUDIONO, PhD,
Researcher of University of P ancasila,
Jakarta, Indonesia

Abstract : This research paperaimed to provide input and advice to the Government of Indonesia need to improve
economic development in Indonesia interms of the development of education, the mastery of knowledge and skills of
general and specific skills for the population, develop business fields such as forestry, marine and fisheries, food
crops, industrial sector, investment, infrastructure and economic policy package of fiscal and monetary fields. The
research was conducted u sing library research method.
Keywords: economic development, education, skills, business sector, economic growth, monetary policy
JEL Classification: O1, O3, G00

Introduction
The model of economic development has shifted from traditional agriculture to m odern
industrial sectors that require remedial education human resource development practitioners.
Economic development can increase the per capita income of the country's population in the long
term. Education and training of human resources is a top prio rity in economic development.
Economic development through: education and the acquisition of knowledge for the population,
as well as expanding the business field (Robbins, 1970). This paper recommends the Indonesian
government to revise the slowness of th e economic development of Indonesia by encouraging
more to build roads; bridges, docks, agricultural water channels, expanding trade and building
industry sector are needed. Increased productivity of the population required skill improvement
of society thr ough education and skills training to enable people to be able to work effectively.
Availability of skilled labor that is relevant to the needs of companies in Indonesia to guarantee
the company is able to create the best economic opportunities; eventually people will get the job
adequately.
The problem of this study was the condition of economic development through education
and skill -building as well as government efforts to prepare the business field is more important;
the extent of the increase in econo mic development was able to be achieved.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

43 The Education and Skills Training for Residents
Education mastery of knowledge and technical skills of the population has been successful
and highly influential on economic development. Investment material withou t the skills of the
population tends to be unfavorable (Robbins, 1970). The importance of knowledge in the process
of economic development has shown by the increasing quality of the population of male and
female. Education was worth the investment increase s both general and specific skills of the
population to be able to increase their productivity. In the view of classical economics, the
people who have the skills and able to work has become the central role of economic
development, therefore, education an d training was the fixed capital investment. Adam Smith's
argument, the government set up educational institutions around the country to provide basic
education for the entire population. Education implanted ranging from houses, educational
institutions as well as in the company. According to Government Regulation No. 25 of 2005 on
the Medium Term Development Plan 2004 -2009 isstating that the education sector has become
one of the priorities of national development agendas.
However, the state of education i n 2005 have found problems as follows: (1) the child was
not in school as much as 3.2% for 7 -12 year olds and 16.5% for 13 -15 year olds (2) GER/ SMP/
MTs = 81.22%; APK college 14.62% (3) the degree of relevance of the Indonesian education
system with the needs of the development was still lacking. The reason was the faculty does not
have the appropriate expertise in his field, the quality and quantity of the teaching force was not
feasible level, from elementary to middle reaches 23.3% (4) classrooms SD se verely damaged,
34.6%, (5) the ability of the entrepreneurial university graduates was low, and only capable of
being employees as much as 82.2%. Efforts have been made by the government to overcome
these problems was through, among others: (1) increasing the quality standards of education
refers to the National Standards, (2) the use of learning methods have been more efficient, fun,
educate and balance between the development of science and technology, emotional intelligence,
social, and spiritual intelli gence (3) 70% of lecturers have passed the higher education master's
or doctorate.
The government's policy ha d been preparing skilled workers needed done through
Indonesia Training Center, the policy stated in the document Medium Term Development Plan
2010 -2014 Ministry of Labor, stating Training Center ha d been acting as providers of training
programs that were relevant and of high quality. Education and skills training were carried out
aimed at: (1) provide the skills and expertise to the trainees in vari ous departments of expertise;
so that every graduate could fill job vacancies in accordance to labor market needs (2)
Participants were able to create self -employment opportunities. Employment in the country was
done through labor market institutions, whic h together between job seekers and users working in
the placement process. Employment target in 2016 reached 5 million people to overcome the
unemployment rate as much as 7.56 million (5.81%) (Bisnis.com , Minggu, 16 Agustus 2015 ).

The Preparation of the F orestry Sector
Indonesian government policies had set up field forestry sector by Law No. 41 of 1999 on
Forestry. The purpose of forest development were (1) Increase forest productivity and production
to meet the needs of industrial raw materials timber, ( 2) the provision of court business and
employment opportunities to support economic growth, (3) the empowerment of forest
communities to reduce poverty, (4) improve the quality of the environment , (5) had enhanced
the competitiveness of the timber industr y such as sawmills, plywood, pulp & paper for domestic
needs and export. Implementation of the plantation forest industry have been carried out by state –
owned enterprises, cooperatives, individuals with funds Foreign Investment, Domestic
Investment. Target forestry development Forest Plant Industry up until the year 2009 covering an
area of 5 million hectares and in 2014 and 9 million hectares.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

44
The Achievement of Marine and Fisheries Sector
Demand globally to seafood had been able to open up business opportunities and jobs in
Indonesia. The annua l production of tuna and similar species in Indonesia had increased by over
1100% or more than 7 million tonnes per year, to meet consumer demand in Europe, North
America and Japan (Food and Agriculture Organization, 2014). However, violations of the law
had been made by the company to earn large profits gain huge profits, company had routinely
allowed to destroy the environment and the exploitation of workers. Indonesia was a potential
wealth of broad maritime and aquatic 2/3 Indonesian territory, or about 5.8 million square
kilometers and a coastline of about 97 thousand kilometers, this condition indicates a huge
potential in the maritime sector had been able to develop a maximum of maritime business and
the fishing industry. One of the government policy to develop the maritime sector was already
eradicate illegal fishing in all parts of Indonesia, and strengthening small -scale fisheries (Susi
Pudjiastuti, 2015). The whole traditional fishing and small -scale protected fish get a guaranteed
price that was f air and equitable, and received social security rights Worker Fishing Vessel
fishing in Indonesian and foreign fishing vessels. Indonesian fisheries governance ha d been
regulated by Law No. 45 Year 2009 on fisheries stated objectives of fisheries developme nt was
to (1) improve the lives of fishermen and fish farming were small, (2) increase revenue and
foreign exchange, (3) encourage the expansion of employment opportunities, (4) increase the
availability and consumption of protein sources fish, (5) to opti mize the management of fish
resources, (6) improve productivity, quality, added value and competitiveness, (7) increase the
availability of raw materials for the fish processing industry, (8) to optimize the utilization of
fish resources and, (9) ensures t he conservation of fish resources, fish farming land and spatial.

The Optimism of Investment Sector
The level of confidence in the Indonesian economy survey results Atkearney global
strategic management consulting firm with offices in business centers 33 countries had stated
that investors from 65 countries of the world companies were optimistic about the economy of
Indonesia (Suhardi, 2009). Indonesia belongs to the Foreign Investor confidence index 'index's
top 25 most attractive FDI destination". Indone sia was in a position to 21 from 25 investment
destinations. Investment realization in domestic and foreign investment in 2008 reached Rp
127.94 trillion, consisting of domestic investment of Rp 20.36 trillion for the business fields of
food industry, meta l industry, paper industry, industrial crops/ plantation, and construction and
foreign investment realization Rp 133.83 trillion in the business of transportation/
communication, industrial machine/ metal, electronics, chemical industry, automobile industr y
and trade.
The realization of these investments had been able to absorb the labor force 313 316
people. factor influencing factor was the investment Pull; (1) 15% of institutional factors include
legal certainty, personnel and services, regional policy a nd local leadership; (2) political security
and social culture of 27%, (3) economic factors area 23% includes the potential and economic
structure, (4) the factor labor 18% include labor availability, quality of labor, and labor costs, (5)
infrastructure f actor 17% include the availability and quality of physical infrastructure (World
Bank, 2006). Research waged against 12,187 respondents businessmen from 243 districts/ cities
in 15 provinces of Indonesia had resulted in local economic governance indicator for the smooth
business world, there were 9 indicators include (1) the management of local infrastructure and
35.5%, (2) business development program 14,8%, (3) access to land of business 14%, (4) the
interaction behavior of local officials with entrepren eurs 10%, (5) the transaction cost in the
region of 9.9%, (6) security and conflict resolution 4%, (7) business licensing 8.8%, (8) the
capacity and integrity of regents/ mayors 2%, (9) regulatory region 1% ( KomitePengawas
Pembangunan Otonomi Daerah Dep artement Dalam Negeri Indonesia , 2007)

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

45 The Success of the Industrial Sector
Field development effort industrial sector had been regulated by the Government
Regulation No. 24 Year 2009 regarding Industrial Estate stated that the company should be
located in the area of industry with a minimum area of 50 ha. Facility infrastructure provided
region industries include the following (1) The road network, (2) Drainage of rain water, (3)
Installation of water supply including distribution channels to any industrial plots, (4) Installation
of the supply and distribution of electricity , (5) telecommunications network, (6) Means of
controlling the impact for example: wastewater treatment industry, (7) the street lighting, (8)
Unit offices Company management industrial Estate, (8) fire units, (9) housing for industrial
workers.
Priority development investment industry sectors include, among others: (1) industrial
processing copper concentrate into copper cathode, (2) industry liquid coal, (3) industry biofuels,
(4) the shipbuilding industry, (5) to automotive and components, (6) industrial electronics, (7)
industry oil refinery, (8) industrial processing of sea products, (9) industry pulp integrated with
plantation, (10) industrial processing of bauxite into alumunia, (1 1) industrial processing of iron
ore to sponge iron, (12) nickel processing industry into special steels (Suhardi, 2009). Center for
Development of Human Resources Development to encourage the Textile and Clothing Industry
(Ministry of Industry, 2014). Tex tiles and Textile Products great opportunity to improve the
performance of the economy and create employment. The value of exports of textile products
amounted to US $ 10.62 billion, accounted for 11.39% of total non -oil exports in 2013. The
Indonesian tex tile products could compete with China, Indonesia could penetrate the textile
markets of America, Europe, and Japan. The absorption of labor in the field of Textiles in 2013
as many as 3.8 million workers.

The Successful Development of the Agricultural Se ctor
The goal of agricultural development were: (1) Increasing Food Security with the provision
of basic foodstuffs like rice, corn, soybeans, sugar, meat, (2) increase in export and import
substitution of agricultural products (3) the increased availabili ty of raw materials and bio –
industry energy (4) The increase in income and welfare of farmers (Agricultural planning
Bureau, 2014). While the road map of investment areas of food was rice, corn, soybeans, sugar
cane, palm oil, cocoa. Including agricultural development policy 2015 -2019 was (1) an increase
in food security policies rice, corn, soybeans, sugar cane, beef, peppers and onions that had an
impact on the economy (2) the development policy of commodity exports and import
substitution as well as prov iders of raw materials commodities bio – industrial and bio -energy (3)
Policies increasing the competitiveness of agricultural products standardization of products and
processes, increasing supply chain and value chain, quality and food safety (4) Policy
infrastructure development as in land, water, infrastructure and agro -industry rural areas, as a
basis of sustainable development of bio -industry. Goal indicator of macro agricultural GDP
growth in 2015 was 3.5%, Trade Balance US $ 17.87 billion, the absorpt ion of Labor 35.36
million, foreign investment Rp 24289.2 billion capital investment, investment, domestic
investment of Rp 18294.9 billion, Farmer 102, food crop production in 2014 was 73,162,171
tons of rice, corn 20,087,445 tons, 1,265,646 tons of soybe ans.

The Monetary and Fiscal Policy
The money c irculation ha d been able to finance directly affect economic development in
the business cycle. When the output increase d, employment w ould increase and vice versa
(Mishkin, 2008). The Indonesian government had issued a package of economic and monetary
and fiscal policies to solve the problem of the State's economy. Based on the results of economic
growth in some countries expressed no influence government policy in the field of monetary,
fiscal, maintenance of order, law and the provision of infrastructure services significantly affect

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

46
long-term economic growth (Barro and Martin, 2004). The theory was based on the Indonesian
government maintain economic growth at the fiscal policy contained in the economic po licy
package 2015 package of economic policies in the field of fiscal include: (1) VAT exemption for
imported goods in the transport sector as in ships, trains, airplanes, including spare parts, (2) a
reduction in income tax on deposit interest derived fro m the division of export proceeds, (3) a
decrease in tariff income tax on the excess of the revaluation of assets, (4) eliminating the double
taxation of investment funds real estate, property and infrastructure, (5) facilities tax exemptions
in special ec onomic zones, (6) article 21 income tax relief for labor -intensive businesses, (7) the
import duty exemption for aircraft spare parts. The government issued a package of economic
measures to encourage the national economy through the empowerment of SMEs (A bidin,
2015). Government provide d interest subsidy in export financing through the Indonesian Export
Financing Agency and the People's Business Credit program. Credit facilities for SMEs with low
interest, amounted to 12 percent annually. The results of th e economic policy package was
already absorbing labor SME sector amounted to 107.6 million workers, or about 97 percent of
the number of workers in Indonesia. In the field of monetary policy to maintain economic
growth ha d done to lower the BI rate and the minimum reserve requirement primer. Encouraging
economic growth monetary policy ha d been carried out, among others: (1) BI rate by 25 basis
points to 7%, (2) statutory reserve primer in rupiah fell 1% from 7.5% to 6.5%, (3) the interest
rate structure of monetary operations reduced in accordance with the liquidity conditions in each
tenor (Yoga Affandi, 2016). Indonesia's economic growth ha d increased from 4,74% in 2014 to
5.04% in 2015. The increase boosted the role of government in the form of government
consumption and investment in infrastructure. The increasing economic growth in the island of
Java and Sumatra had driven by the acceleration of infrastructure projects such as construction of
dams, ports, airports, mass transit, toll road construction an d power generation (Affandi, 2016).
In order to maintain sustainable economic growth Indonesian government has made efforts as
follows : (1) strengthening the competitiveness of industry, (2) an increase in food and energy
security, (3) expansion of the bas e of financing for development (4) strengthening the capital
base of development, (5) strengthening stability monetary and financial system, (6) the
development of creative economic activity (Affandi, 2016).

Conclusion
The e conomic development in Indonesi a had been done by improving education, mastery
of knowledge and skills of both general and specific skills for the population, and further
develop the business field was required such as forestry, marine and fisheries, food crops sector,
industry, investm ent, and a package of fiscal policy and monetary. Results of studies ha d shown
there was some improvement, among others: (1) increasing food security were capable of
providing basic foodstuffs such as rice, corn, soybeans, sugar, meat, (2) there ha d been
improvements in exports and substitution of imports of agricultural products, (3) occurs
improvement of bio -availability of raw materials and bio -energy industry, (4) there ha d been
improvements incomes and welfare of farmers, (5) the living standards of fi shermen and small
fish ha d increased, (6) improved revenue and foreign exchange, (7) expansion of employment
opportunities had increased, (8) the availability of sources of fish protein consumption had
increased, (9) toll roads, bridges, dams, ports, airpor ts, mass transportation and power generation
had been more developed. (10) The absorption of labor in the SME sector had increased by
107.6 million workers, or about 97 percent of the number of workers in Indonesia, (11) the
economic growth had increased f rom 4.7% in 2014 to 5.04% in 2015.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

47 Bibliography references:
1. Affandi , Yoga. 2016. Arahkebijakan Bank Indonesia Dalam Menjaga StabilitasMoneter.
Seminar Nasional Ikatan Sarjana Indonesia Jakarta Raya. Menara BTN 2 Maret 2016
2. Biro Perencanaan Kementrian Pertanian 2014. Kebijakan Pembangunan Pertanian Dan
Pengembangan Kawasan 2015 -2019. Disampaikan Pada -Musrenbangtan 2014. Bogor, 7 -9
Mei 2014
file:///C:/Users/ACER/Documents/EGDo wnloads/PaparanKaroPerencanaan(1).pdf
3. Bisnis.com (Minggu, 16 Agustus 2015) TenagaKerja: Hingga 2016
PemerintahTargetkanTerserap 2
JutaNakerhttp://finansial.bisnis.com/read/20150816/9/463021/tenaga -kerja -hingga -2016 –
pemerintah -targetkan -terserap -2-juta-naker
4. Mishkin , Frederic S. 2008. The economics of Money, Banking and Financial
MarketPearson Education.Inc. New Jersey
5. Food and Agriculture Organization (2014) the state of the world fisheries and agriculture
2014 www.fao.org/3/a -i3720e.pdf
6. Robbins, Lord 1970 , The Theory Of Economic Development In The History Of Economic
Thought Published By Macmillan and Co Ltd. London and Basingstoke
7. Pudjiastuti, Susi 2015. http://www.kompasiana.com/adrian67/potret -kinerja -kementerian –
kelautan -dan perikanan_5554711a6523bdd91d4aef52
8. M. Z. Abidin .2015. KebijakanFiskal Dan Peningkatan Peran Ekonomi UMKM. Kemtrian
Keuangan RI http://www.Kemenkeu.Go.Id/En/Node/47721. Diakses 30 Januari 2016
9. Suhardi. 2009. KebijakanPengembanganPenanaman Modal, makalah disampaikandalam
forum Investor di Purwakarta 21 April 2009
10. Rencana P embangunan JangkaMenengah (RPJM KementerianTenaga KerjaTahun 2010 –
2014 )
11. Undang Undang Nomor 41 TahunTahun 1999Tentang Kehutanan
12. Undang Undang Nomor 45 Tahun 2009 Tentang Perikanan
13. Peraturan Pemerintah Nomor 24 Tahun 2009 Tentang KawasanIndustri
14. Peraturan Pemerintah Nomor 25Tahun 2005 Tentang Rencana Pembangunan Jangka
Menengahtahun 2004 -2009 .

Recomandat spre publicare: 15.03.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

48
STUDII ȘI CERCETĂRI ECONOMICE

HUMAN CAPITAL INVESTMENT: AN IMPROVEMENT OF BUSINESS
AND ECONOMY OF INDONESIA

Enjang SUDARM AN,
Dr., M.Si, Sekolah Tinggi Manajemen IMMI,
Jakarta, Indonesia

Abstract: Although it requires very large investment funds and advanced technologies, but improvements in
education to increase public knowledge and skills to be able to better compete glo bally should be executed. The
improvement of education could increase knowledge and skills of society. The improvement of knowledge and skills
could encourage people to work better, more professional, competitive and more capable improving business
conditi ons and the region's economy; furthermore the country would possibly winning competition globally.
Keywords: Investment, education, technology, competitiveness, business, economics, welfare.
JEL Classification: F21, F22, J01, J08

Introduction:
Human resou rce potential of Indonesia was enormous as human capital in economic and
business development. According to the micro -economic analysis, human capital becomes the
input of skilled labor to produce a number of goods and services in the production process.
According to the Central Statistics Agency (BPS, 2010) Indonesia's population was 237.6
million, consisting of a total urban population of 118, 3 million people (49.79 per cent) and rural
areas 119, 3 million people (50.21 percent). Indonesia's population r ank fourth in the world after
China, India and the United States. However, residents of Indonesia have not fully enjoyed
prosperity. One indicator was the level of education welfare, health and the economy, as
measured by economic indicators, there were 29 .13 million or 11,96 percent of the poor in
Indonesia (BPS -2012) factors causing poverty were education (Yudohusodo, 2006).
The Indonesian government would develop human resources through investment in
education to reduce poverty. The concept of education al investment in Indonesia has been
written in the article 6 of law No. 20 of 2003 on the national education system, reads, among
others, the government gives a guarantee of three things: equal access, improved quality and
relevance and efficiency of educa tion management. In addition, the development of national
education has also considered international agreements, such as: (1) education for all, (2)
convention on the right of the child, (3) the Millennium Development Goals (MDGs), and the
World Summit on Sustainable Development.
The third international agreement focused on education for poverty reduction,
improvement of social justice, gender equality, understanding the cultural values of
multiculturalism.
The potential of human capital that sustain current employment, amounted to 1 07.7
million labor force made up of 68.2 million men and 39.5 million women (CBS, 2010). The
labor force, the number of people working as much as 104.9 million people was looking for
work and the unemployment rate to 2.8 million. The problem of unemploymen t improved
through employment preparation and superior competence in preparing human resources.
Reducing unemployment was done by improving the competence of superior human capital and
provides employment through job fairs.
The government policy in educati on investments aimed at: (1) meet the human capital
needs, namely skilled labor and technology vocational field; (2) the expansion of basic education
was considered to have a level rate of return that is higher with respect to low cost; (3) education
for a ll to improve the productivity of the rural population; (4) fairness and equity in education

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

49 geographical, social and economic (Iskandar, Kompas, June 21, 2011) Minister of Labour and
Tansmigration Republic of Indonesia.
It needs efforts to boost productiv ity of the people and promote economic growth of Indonesia;
the Indonesian government wasallocatinglarge amount of funds to improve education. It reached
286 trillion (20.25% of the state budget of Rp 1.418.49 trillion). In the financial memorandum
Preside nt of Republic of Indonesia delivered a speech before the House of Representatives, said
the theme of the development of the year 2012 and the acceleration of economic growth quality,
inclusive, equitable, for the improvement of people's welfare. Education budget was used to
improve the accessibility, quality, educational facilities and infrastructure. Investment
contribution of education to economic progress and a very big business influence. Such
conditions can be observed from the success of economic dev elopment through indicators the
Gross Domestic Product, import and export activities (Yudhoyono, August 16, 2012).
Indonesia's economy grew 6.1%, Indonesia's GDP continued to rise to reach US $ 706.74 billion,
and it is superior to Singapore around US $ 22 2.7 billion.

Results and discussions:
Indonesia's GDP the highest in the ASEAN region, and contributed 39.01% to the GDP of
ASEAN approximately US $ 1.81 trillion. Judging from the indicators of trade in import -export
activities, commodities from Indonesi a would penetrate the international market (Bappenas,
2012). The commodity of rattan furniture products to penetrate the Japanese market, apparel
products, furniture, bedroom furniture, books, and baby clothes exported to Saudi Arabia. Design
furniture pro ducts, fishery products for the American market, the French market are stuffed
products, apparel. Belgian market commodity pineapple juice, wooden furniture, garments,
frozen shrimp. Danish furniture market commodity is for garment. Italian is for coffee
commodity market products and footwear.
Hungarian is for market of electronic products. To maintain and enhance economic performance
and national businesses, especially in the face of the enactment of an ASEAN Economic
Community (AEC) has been signed and e ntered into force in 2015(Ministry of Trade of Republic
of Indonesia, 2012). Indonesia immediately improves human capital into a skilled labor force.
Meanwhile, there are challenges in the labor sector Indonesia, which have the quality of human
resources i n more dominated by unskilled laborforce. To overcome these problems, the
Indonesian government to invest in education with the methods: 1) basic education towards
economic progress and business, 2) community -based education to increase the productivity of
the population, 3) improving the quality and relevance of education in international
competitiveness, 4) high education in research and technology development, 5) bureaucratic
reform in management education.

Basic Education Progress towards Business and Economic Improvement
Human capital gains in the economic field that the maintenance of talent and skills
through education can improve personnel competence (Hamel and Prahalad, 1994: 232) (Stiles
and Kulvisaechana, 2016). Furthermore, the intellectual capi tal in the form of knowledge can
improve the skills, abilities of social relations within the organization, and working
professionals. Human capital as a function of a business is a workforce that can contribute to
enhancing the benefits of the efficiency of the organization (Nahapiet&Ghoshal, 1998; 245). The
equity in primary education and secondary education is compulsory in order to provide social
justice and improve the local economy (Jacques Dellors, 1996).
Therefore, primary and secondary education i s needed by the entire population of a
country as a gateway to economic progress. The basic education plays a very important role in
efforts to develop Indonesia, with the knowledge, skills and abilities developed in basic
education as an asset to be used in pursuing education at higher levels high, or to return to

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

50
community life provision (Djojonegoro, 1995). Investment in education is needed in order to
develop human resources (Irianto, 2011), understanding the development of Human Resources is
the proces s of providing education and training so as to have the knowledge and skills needed to
fill these jobs (Dessler, 2003). The knowledge and skills are necessary to improve
professionalism, productivity and quality of work that will have a competitive edge (W alker,
1980).
In the context of human resource development, the Indonesian government has rolled policies
primary and secondary education as follows: (1) compulsory education to 6 years, and the
compulsory 9 years, (2) improving the quality and competitive ness, (3) an increase in
management, (4) relevance. All four of the policy was conducted by the investment program of
education (Sidi and Anam, 2005). To evaluate the investment program of education was
necessary number of criteria or indicators.
The eval uation of evaluation of the investment program of education is measured by the
following criteria: (1) the value of the direct economic benefits of an investment, the balance
between the chance (opportunity cost) and the expected future profits through im proved labor
productivity; (2) the value of indirect economic benefits, namely the external benefits that affect
the income of other members of the community; (3) The fiscal benefits of increased state
revenue from tax sector caused by the increased revenu e educated workforce; (4) meeting the
needs of skilled and trained workforce; (5) the public demand on educational output; (6) the
internal efficiency of the institution itself, the attachment between the input and output are
measured through indicators wa stage, repetition, dropout and cost -effectiveness; (7) the creation
of the distribution of educational opportunities for the distribution of income and the contribution
of education to poverty reduction and; (8) the relationship between investment in educa tion and
investment in other sectors, such as health, industry, and agriculture
The development of education in Indonesia along 50 years since independence in 1945 to 1994
was a period of long -term development first (PJP -I) has been successful in the devel opment of
education which includes (1) the construction of primary school buildings amounted to 149,464
elementary school buildings, the number of classrooms 857,871 to accommodate 26,200,023
elementary school students, and as many as 1,004,948 people prep are teachers of primary school
teachers. (2)
Built the junior high school building as many as 19,442, with the number 150,032 classroom, to
accommodate 6,392,417 junior high school students, and prepare teachers as much as 392,588
people junior high schoo l teacher. (3) Built high school building as many as 11,495 high schools
building, with the number 96,274 classroom spaces, and setting up as many as 316,479 high
school teacher. (4) Built as many as 3,760 vocational schools, with the number of 31,291
classrooms, and prepare 113,105 vocational school teachers (Djojonegoro, 1995).
The struggle to improve quality at all levels of education, education development programs
provide educational infrastructure includes textbooks, audio – visual, visual aids and e quipment
for laboratorium practice. Textbooks, audio – visual equipment and practices used to accelerate
mastery of the curriculum in all types and levels of education.
Supply of education equipment during the period RepelitaRepelita I to V were as follow s; (1)
supply of equipment to basic education include audio -visual as much as 2,070,878 units, as many
as 633,871 equipment practice package, 635,987 textbooks, 310,700 book tittles and 1,452,684
magazines. (2) the supply of equipment on secondary educatio n includes audio -visual math as
much as 52,461 units, social science oudio -visual 1,649 units, Pancasilamoral education 8,400
units, IPA equipment practice as many as 41, 006 packages, sports equipment 25,783 packages,
and skills equipment of 12, 835 packe ts, supply of textbooks and library books each book as
much as 147.4 million and 14.02 million books. Education costs incurred during Repelita I to V
Repelita reached 28.289 trillion, while government spending during Repelita I to V Repelita
reached 511.90 6 trillion (Djojonegoro, 1995).

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

51 The distribution of educational policy since 1984 was declared compulsory six years, and the
construction of elementary schools masively. The success indicator was the increasing number of
enrollment ratio of children aged 7 – 12 years, with indicator details the gross enrollment rate
(GER – SD) reached 113.52%, and the net enrollment ratio (NER – SD) reached 94.32%. The
success gained recognition from UNESCO gave an award of Avicena Medal (Ibn Sina) to
President Suharto in 19 93.

According to the International Institute for Educational Planning of UNESCO, Indonesia could
complete a compulsory 6 years in just 10 years, even said to be the fastest in world when
compared to developed countries like the United States, Britain, Fr ance, and Germany. Such
countries have taken 60 years to 100 years to complete the six -year compulsory education
program. 9 year compulsory education program (children aged 13 -15 years old are required to
sign in SMP / MTS). Starting in 1994 until 2004, In dicator of success was APK SMP / MTS
2002 reached 77.44%, and the APM reached 59.18%. 9 year compulsory education program is
not completed on time in respect of the influence of global economic crisis in 1997, the 9 year
basic education program extended 4 -year and 9 -year compulsory education had been completed
in 2008, its achievement was APK SMP / MTs equivalent amounted to 96.18 percent, while
APK SMA / SMK / MA reached 64.28 and 18.29 percent APK higher education (Sidi and
Anam, 2005).
Thedevelopment of education during the period PJP -II began in 1995 to 2019 focused on human
resource development, intelligent human resources, with high levels of productivity and mastery
of science and technology. One of the main objectives of national development was to p roduce
quality products in order to be able to compete successfully in the international market. The
successful achievement of development goals in the period PJP -II puts Indonesia par with
industrialized countries around the world (Djojonegoro, 1995).
The period of national development PJP -II of Indonesia (the second long term
development period 1995 -2019) was a period of takeoff. Indonesia has included the category of
industrial society. In the process it takes to transform a traditional society through e ducation and
training so that people are able to take advantage of modern science and technology
(Djojonegoro, 1995).
The pre -conditions of takeoff necessary modern society characterized by the emergence
of a paradigm as follows: (1) the emerg ence of community entrepreneurs who think the future of
both private and government, (2) people who are willing to mobilize savings and risk -taking
gain, (3) the emergence of various banking institutions and other financial institutions to
mobilize capital and funds, (4) an increase in investment, especially in the field of
transportations, communications, and processing of raw materials, (5) the emergence of product
activity of modern manufacturing methods to date (Ikbar, 2006).

Growth of Entrepreneurs So ciety
The entrepreneurial society has increased. Perpetrators of SME in 2003 reached 42.39
million units, and in 2010 to 53.82 million units, an increase of 27%. MSME sector employment
reached 97.22% of the national workforce, and contribute to the country 's GDP amounted to
3,466.4 trillion, or 57.12% of the total GDP (BPS and the Ministry of Cooperatives and SMEs,
2010). However, micro -enterprises only as a stepping stone into a businessman who has business
scale and greater turnover (Ciputra, December 5, 2012). The Opportunity of entrepreneurs is
having the opportunity to work while studying to improve its business (Senge, 1987). The 70
million people in Indonesia have the talent to be a successful entrepreneur. Indonesia wants to
become the entrepreneur t akes a minimum of 5 million inhabitants (2% of the total population of
Indonesia) have to be a successful entrepreneur. Ciputrais now known as a disseminator of
entrepreneurship in Indonesia. At every opportunity, he always instills the importance of

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

52
entre preneurship to make Indonesia more advanced nations (Ciputra, Detik.com, September 3,
2012).
Indonesia has been a successful entrepreneur community has abundant natural resources
and vast domestic market, as the comparative advantage of the business world in Indonesia.
Indonesian entrepreneur community has been spearheaded by the descendants of the Chinese
population. There are 6,5 million Chinese descents perform various business sectors in Indonesia
(Naisbit, 1997). The study results Fujitsu Research in T okyo, the stock exchange in Indonesia 73
percent controlled by residents of overseas. The Chinese descentcontrols 90 percent of small and
medium enterprises in Indonesia, because they controlled the business network in the center of
the global economy (Ari fin, 1997) (John Naisbit, 1997).
Methods used business network was a corporate network with other companies, inter –
clan networks, network between villages. These networks in turn were woven together to form a
large and global network. This network was to control all business transactions and even be used
to control their own destiny when it got into trouble. In addition, the Chinese descent have the
urge to have their own business, they have the slogan "There is no prospect when we work for
someone else". Thus the culture of Chinese descent was being personally proactive, risk -taking,
and enterprising.
Successful entrepreneurs of Chinese descent as LiemSioeLiong thinking about a net
worth of US $ 3 billion, since 1994 the business group called the Salim Gro up, achieved sales of
US $ 9 billion, and contributed 5 percent to the Gross Domestic Product of Indonesia. Holding a
privately owned company LiemSioeLiong has grown into a network of banks and property
companies (Naisbit, 1997). Professor Wang Gungwu the vice rector at Hong Kong University, is
a Chinese -born Indonesia. He said the Chinese do business trade depends on the courage, skill
and entrepreneurial spirit. They establish relationships with government authorities in order to
achieve its business obje ctives (Naisbit, 1997).
The women entrepreneurs succeed in business non -traditional among others is
MutiaraDjokosoetomo, she is indigenous Indonesian, a law school graduates managed to set up a
taxi company called Blue Bird Group, a taxi company in Indones ia with a fleet of over 3000
vehicles in operation in Java, Bali and Sumatra (Naisbitt (1997).
Martha Tilaar a woman born in Kebumen Central Java has been successfully leading the
cosmetics business and the world's leading herbal medicine. With the use of technology and
research development, as a means of adding value for the customer, has been able to penetrate
the markets of Malaysia, Singapore, Thailand, Philippines, Brunei, Vietnam, Netherlands, United
States, North America and Nigeria. Martha Tilaar Gr oup of Companies (GMT) currently has an
employee 6000 people, thanks to her success, receiving GMT AnugrahSidhakreya Technology
of the Ministry of Research and Technology of Indonesia in August, 2002. She received the gift
of the Indonesian Customer Satisf action Award in September 2001, the gift of The Best CEO in
March 2001 and The Most Valuable Brand in March 2001. The success led the company to use
thanks to the leadership style of moral philosophy of discipline, honest, innovative, industrious
and resil ient (Suyanto, 2005).
The Bakrie Group Company has survived up to 70 years of doing business; the business
is now run by his third generation. Business preceded by Achmad Bakrie born in Lampung in
1916, founded the firm Bakrie & Brothers General Merchant a nd Commission Agent in 1942.
The company is engaged in general trading and agency crops, such as coffee, pepper, cloves, and
tapioca. He has the determination and great ideals for the uplifting of the Indonesian people to
become entrepreneurs. After doing business for 70 years, Bakrie evolved into a number of
business sectors, such as mining, pipelines, property and insurance
. The group now has a staff of about 70,000 people and a fortune of 2.2 billion US
dollars. Group Bakri market leaders in every secto r and investment company in various field
such as; telecommunications industry, mining, oil, gas, metal, coal, infrastructure, and industrial
properties. Bakri's is largest conglomerate in the international level. Bakri Group has the goal of

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

53 actively contr ibuting to it the name of Indonesia to various corners of the world with research,
educational approach, and the introduction of Indonesian products to America, Africa, Asia,
Europe, and Australia. Bakri group's success has been underpinned by five major p owers
namely; experience, professional, strategic sectors, a big name, and wide area networks
(Kompas, November 28, 2012.
In terms of experience, the Bakrie Group is no longer in doubt as the most established
business group in Indonesia. Proven, long exper ience, which this year entered the age of 74 years
(1942 -2016), has placed indigenous conglomerate owned company, which until now still exist in
spite of the disaster -stricken case of LapindoBrantas. Dedication to science and knowledge, as
well as the impo rtance of education, make the business group is increasingly understood how
reliable human resources were deemed paramount for the progress of a nation. The implications
of this dedication, the Bakrie Group has built Bakrie University. Universities are exp ected to
spawn a generation of platinum Indonesia. Professionals who make the Bakrie Group strong
position in the arena of national and international business, professional experts in managing
their business.
From a strategic sector, as entrepreneurs have to be smart to pick and choose the
commodities to be traded for a certain region. A merchant must have a projection into the future,
to be able to estimate, predict, what really people need, and in the future. In this case, the Bakrie
Group knows that the real estate business, was the trend and continue to be needed as long as
humans continue to grow, then the choice was very precise lines property business. Business in
the field of housing was always profitable. Another example was the field of communicati on
through Esia and all programs. Bakrie Group knows that the market wants satisfaction with value
added. Thrifty, Certainly, almost everyone in Jakarta hold Esia phone, they argue, Esia cheap,
can call and send short message satisfied only one rupiah per one character. This was incredible
and has attracted many customers.
Comprehensive enterprise network, the Bakrie Group has seven business lines, namely;
(1) coal under the banner of PT Bumi Resources Tbk, (2) plantation under the flag of PT Bakrie
Sumater a Plantations Tbk, (3) Oil and gas were processed PT Energi Mega PersadaTbk, (4)
telecommunications under the umbrella of PT Bakrie Telecom Tbk , (5) the property on PT
Bakrieland Development Tbk, (6) industrial metal under PT Bakrie metal industries, (7) the
infrastructure was on hold by PT Bakrie Indo infrastructure. By mastering the extensive business
network, making the Bakrie Group perky and could be king of the business, not only in
Indonesia national level, but also at the regional level and the inte rnational Southeast Asia.
Surya Paloh, the owner of television station Metro TV and Media Indonesia newspaper,
who is also the founder of the mass organizations of the Democratic Nationalism (Nasdem).
Surya Palohwell -known as a successful businessman in In donesia begins founded catering
business known as the largest catering company in Indonesia. He is success as an entrepreneur
catering services, leading to more active learning increase knowledge and experiences, reading
of business opportunities in the fi eld of publishing, Surya Paloh establish Prioritas Daily
Newspapers.
Surya Paloh manage the newspaper Media Indonesia, then taken to the prioritas
newspapers, with a capital of courage, creative and innovative, Prioritas newspapers got
remarkable progress and could compete with the publisher Gramedia Group and Pos Kota
Group. Advantages in the present paper were the first priority, the first page and the last page in
color print. Second, the disclosure of information seems interesting and daring. When, pho tos
were presented in earnest. Working with serious a cause of reached a circulation of over 100
thousand copies in a short time. Less than a year, its break -even point has been reached (Forbes,
November 24, 2011).
Ciputra an engineer graduated from Bandu ng Institute of Technology has been successful
in the field of business property. As Directors of Jaya Group Company owned by the

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

54
government of Jakarta, Ciputra had given the freedom to innovate, including in the construction
of the project Ancol. He then worked with Sudono Salim (LiemSioeLiong), Sudwikatmono,
Ibrahim Risjad, established the Metropolitan Group to build luxury housing Pondok Indah and
Kota MandiriBumiSerpongDamai.
Finally, the group founded the family company Ciputra, Ciputra Group, has bee n able to
expand its business at home and abroad. At the age of 75, he was chosed to develop the field of
education. He then founded the school and the University of Ciputra. This school centralizes
control of entrepreneurial activities, to prepare graduat es to become entrepreneurs.

Community Based Education was Improving People’s Productivity
The community -based education was environmental education at the appropriate
contextual conditions and needs of the community that may be implemented in formal educa tion
or non -formal education. In an effort to improve the quality and relevance of community -based
education program develops life skills which include personal skills, rational thinking skills,
social skills, academic skills, vocational skills include spe cific life skill, and technical skill
(Syamsudin, 2006).
Personal skills were personality characteristics. Certain personality characteristics can
boost productivity and employment success. Rational thinking and innovative skills, social skills
in communic ation, and certain areas of engineering prowess greatly affect the productivity and
success of work (Suyanto, 2006).
The community -based education has been implemented in West Java. Besides leading to
the effectiveness and efficiency of the life skills pro gram, also developed a local charge based
local culture according to the needs of local communities by involving local community’s
stakeholder.
Education model used, among others: (1) extractive production model, learning geared
to producing goods or raw materials from nature, such as fish production, the results of forestry,
and mining. (2) an agricultural production model, which was geared to the learning activities of
cultivating the land for agricultural activities such as food crops, vegetables, vario us carnations
relationship, fruits, as well as business development of various types of livestock (cattle, goats,
chickens, ducks and others ). (3) Industrial production model, which was geared to the learning
process, assemble, repair, and manipulate the types of goods from local raw materials. (4) The
production model of trade that was learning that is geared to do trading business such as trade,
doing the accounting, market analysis, calculation of profit and loss, and business development.
(5)
The prod uction model of learning services was directed to perform services in the form
of services such as governance arias, hair and face. Point’s implementation of community -based
education was more in implementing in the Community Learning Center (CLC) (Syamsud in,
2006). The Ministry of National Education of the Republic of Indonesia, through the directorate
of public education has pioneered, socialize and establish since 1998. Formation of CLC was as
a solution to the problem of increasing the number of poor pe ople in Indonesia after the global
economic crisis in 2007. CLC set up in each village, district throughout Indonesia. For example,
in West Java 2010 the total number of CLC was 1,613 through the village, sub -district of West
Java.
During the past 10 years after the policy was issued through the CLC community -based
education, residents of western Java productivity has to be increased. Productivity community of
West Java Province has increased one hundred percent more visits of GDP in 2003 reached Rp
243,793 ,194 to Rp 542,272,108,70 Gross Domestic Product in 2007 (BPS West Java 2003 –
2007).
Community Learning Center (CLC) was an organization of various activities of
community learning and development potential capable of moving development in the social,
econo mic and cultural. Interest PKBM, expand citizens the opportunity to learn, especially for

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

55 poor people can improve their knowledge, skills and mental attitude to develop them and work
for a living. CLC as a broad -based educational institutions were under th e supervision and
guidance of the National Education Office in the District/ City. CLC could be located at the
hamlet, village or district. To establish the CLC could be of any element by anyone who has met
the requirements of institutional, among others: the Notarial Deed, TIN, composition of the
board of the Agency, the Secretariat where organizers, Operational Permit from the Department
of Education district/ city. The scope of learning activities include: Packet A, Packet B, Packet
C, ECD (Early Childho od Education), KBU (Business Study Groups), KUPP (Productive Youth
Business Group), Women's Empowerment, Functional Literacy, Community Library.
The Japanese scholar glanced PKBM activities in West Java, education expert from
Japan was impressed with the i mplementation of the Community Learning Center (CLC) in
Indonesia. The experts were incorporated in the Asia Pacific Cultural Center for UNESCO
(ACCU) and the National Institute for Education Policy (Niep) praised the independence and
community participati on activities were great in following educational programs at CLC.
Improvements could be attracted from the visits to a number of CLC in West Java
LembangBinaInsani CLC and CLC BinaDesaKerta Skilled South Bandung Wangi. These
experts explore the CLC progra m, so it can be used as learning models Community Learning
Center (CLC) in the Asia Pacific region. According to Tatsuya Otsuki, Deputy Director Niep, in
Japan there was also a community learning center called Kominkan. But today Kominkan more
filled the e lderly, young people means less demand.
"We want to learn from Indonesia how to make young people want to come again to
Kominkan. Maybe the arts and crafts skills typical of Indonesia would make Japan's population
of young people want to go back to Komink an," Kominkan 50 years ago, much like PKBM now.
It was after the Japanese ravaged atomic bomb, the Emperor and the Japanese
government immediately makes Kominkan and encourages the entire community to learn in
Kominkan, "The result through encouragement, hard work and enthusiasm for learning was high,
Japan could bounce back. In an effort to harmonize views and harmonize the implementation of
CLC, with the basic idea of CLC as a center of educational activities outside of school, PKBM
that grows and deve lops based on the interests and capabilities. Within a short time a number of
CLC has also received visits from a number of experts and education leaders in Asia such as
Vietnam, Bangladesh and India (Republika, February 11, 2011).

The Quality and Relevan ce of Education would be able to Improve International
Competitiveness
The quality of education refers to the process and outcomes of education. The quality of
education was the ability of educational institutions in empowering educational resources to
improve learning ability as optimally as possible (Tilaar, 1994) (Fatah, 2009) and was a function
of the quality of education and the number of factor inputs, processes and contexts. Cost of
education was used to provide the input device will have an impact o n the quality of education
through fair allocation function. While understanding the relevance of education was the external
efficiency, the success of the education system was measured in the supply of skilled labor in
sufficient quantity for the needs of development (Tilaar, 1995).
The application of quality management in education was more popular with the term
Total Quality Education (TQE). The basis of this management developed from the concept of
Total Quality Management (Salis, 2006).
The quality a nd relevance of education as part of efforts would win the competition. The
free-market and globalization spawned a variety of individual potential of creative professionals
(Tilaar, 1994). Globalization is the necessary linkages to cooperation and competi tion. Through
professionalism and creativity would produce a better quality product and have high
competitiveness.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

56
To reach towards the education curriculum as input and processes aimed at improving
the potential for cooperation and competition. Investmen t education at secondary school level
vocational high schools and vocational high schools focus on improving the quality of the Senior
High School student/ SMA and improvement of skills in the vocational school. Program
implemented builds a model school or the National School of International Standard (SNBI) was
a center of excellence of excellent student.
The Vocational Education Policy to 2020 directed to the creation of flexible education. In
connection with the policy, the direction of development of vo cational schools (SMK) focuses
on: (1) structuring expertise, (2) the function of SMK as a vocational training center integrated
(PPKT), (3) application of the system of multy entry -exit, (4) implementation of competency –
based training system. Vocational s econdary school education programs focus on improving the
skills of vocational oriented to Germany, did Germany have been the benchmark many countries
(Priowirjanto, 2001). Policy areas of expertise of vocational secondary school education were:
(1) expert ise in the utilization of local potential through natural resources, minerals, agriculture,
fisheries, and others. (2)
The relevance of workforce needs improving competitiveness. Areas of expertise directed
of vocational high schools to develop 93 courses of expertise. To achieve the effectiveness of
learning was used competency -based learning system and computer and entrepreneurial subjects
is mandatory for all vocational students. The hope was all vocational school graduates not only
have the competence to work in industry, but is ready to become a true business person.
The arrangement area of expertise was the adjustment area of expertise refers to the
potential of the region and the demands of the labor market. While multy entry -exit system was
made to the field ofexpertise that already has a system of testing and c ertification (Priowirjanto,
2001).
Within a period of 10 years after the policy was issued, a feat achieved by students of
SMK very encouraging. Achievement was very noticeable as: vocational students have been able
to assemble laptops, motorcycles, cars, even airplanes. For example, students of SMK Negeri 2
Surakarta have managed to assemble a kind of netbook computers and have been marketed and
sold in the selling price per unit of $ 2 million. The assembly works every single netbook unit
carried out by t wo students for 15 minutes. Netbook assembled to the specifications Intel atom
N455 processor with a speed of 1.6 According to one of the teachers of SMK Negeri 2 Surakarta
WachidRusyanto, the assembly has been carried out since 2009. Up to now, SMK Negeri 2 had
been assembling 1,700 units of netbooks (Viva News. Com. Wednesday, January 11, 1912).
In addition, students of SMK has been good at assembling motorcycles, originally from
the lessons, the students were sent to the motor industry Kanzen in Karawang , West Java,
returning from industry practice, since 2009 they tried to assemble the motor in SMK 5 Solo.
Furthermore, the school collaborates with Kanzen namely the motor manufacturer Motor first
successful nationwide assembled by the students was the mot or type of duck AurigaEsemka 100
cc in 2009. Thereafter, followed assemblies Enchantment 5 moped, motorcycle trail Ultima, and
Taurus. "For EsemkaAuriga, the students assemble as many as 50 units, and have sold 46 units.
It costs about $ 7 million per unit , while the price of motor Enchantment 5 to Rp 8.5 million per
unit (Viva News.Com, January 10, 1912).
The student of SMK 2 Solo has successfully assembled Esemka car as much as 1000
units (VIVA News, January 3, 2012). Esemkawas a national car assembly voc ational students
are international standard quality. Cars on assembly time vocational covered by national
electronic media and even by Korean television to broadcast in 37 countries (Viva news, October
19, 2012).
Esemkacar have passed the emissions test a nd license type registration mark of the
ministry of industry and may be marketed at a price of Rp 140 million for sedan type, and Rp 60
million type of pick up. According to the documentary producer Yeong Yun Sik(Viva news,
October 19, 2012), Korean telev ision station Broad Casting System (KBS) was very enthusiastic

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

57 covered in depth the Esemka. In addition to learning theory, they plunge practice to apply the
theory. As a result, the car Esemka successfully created. Student achievement SMK 29 Jakarta
and B andung has managed to assemble 12 aircraft Jabiru J 430;the aircraft has been unveiled by
Jakarta governor FauziBowo (Kompas, June 20, 2012).
The aircraft Jabiru J 430, has conducted the test flight, the first tests reached 4,000 feet,
while the second tes t reached 8,000 feet, the aircraft uses materials production from Australia,
but the whole process of assembly purely done by the students with the assistance of experts
from the Federation of Aero Sport Indonesia, Air force, and Airlines. Jabiru J 430 air craft could
fly cruising Jakarta -Pekanbaru which is about 950 kilometers at a speed of 120 mph on a single
charge of fuel. Certificate flight permit was currently being processed, the certificate of
registration, certificate of Airworthiness, and permit ra dio, with the help of Alfa flying club
(Kompas, June 20, 2012).
In the context of increased competitiveness, the government of the Republic of Indonesia
to encourage the development of life skills, it was one of the strategic activities for improving the
quality and relevance of the concepts aligned with labor market needs. Specifically, the
government built schools based on local advantages. Programs initiated in an effort to improve
the quality and competitiveness was: 1) the development and refinement of competency -based
curriculum (KBK), 2) the establishment of the Curriculum Development Team (TPK) were
members of the teachers of subjects in the 30 provinces. 3) The program of education and
training of teachers to improve teacher competence. 4) The progr am to improve teacher
qualifications of graduates of D -3 to S -1. 5) Study Mathematics and Science (MIPA) at the
district, provincial and international levels, and to hold the Olympic MIPA international level by
inviting 72 countries. 6) MIPA bilingual teac hing program in English. 7) The program bridging
course, that the children who had entered ready to receive lessons to avoid drop out, 8) school
aid program models, so there was a national standard model schools and model schools of
international standard. 9)
Providing subsidies school (school grant) in the form of funding based on proposals from
the school which was used for the procurement of educational materials, educational facilities,
sports activities, and teacher training. The implications of the i mplementation of the program
were the achievement of international Olympic hopeful in the race.
The achievement of high school students in International Olympic participation was very
encouraging and could compete with world -class high school students. Ach ieved such success;
(1) The International Physics Olympiad Team (TOFI) captured five gold medals, 7 silver medals,
18 bronze medals and 21 honorable mentions. Based on these achievements, Indonesia was
given the honor to host the IPhO to 33 in 2002 in Bali who get 3 gold medals, 1 silver, and 1
bronze. (2) Olympic team International Mathematics (IMO) ever held in Australia in 1998, in
Washington DC the United States in 2001, in Glasgow England in 2002, in Tokyo, Japan in
2003, in Athens Greece in 2004, Indo nesia has won one silver medal, 6 bronze, 9 honorable
mentions. (3)
International Informatics Olympiad Team (IOI) held in Eindhoven, the Netherlands in
1995, in Cape Town South Africa in 1997, in Lisbon Portugal in 1998, in Beijing China 2000, in
Athens G reece in 2004. Indonesia has collected one gold medal, 6 silver, and 8 bronze. (4)
computer Olympic team in Athens of South Africa, Indonesia was ranked 23rd out of 80
participating countries, Indonesia outperformed developed countries such as Canada ranke d 26,
and France rank 40. (5) Olympic team chemistry that has been held in Mumbay India in 2001, in
the Netherlands Groeningen 2002, in Kiel Germany 2004, Indonesia gained 2 silver medals,
eight bronze and one honorable mention. (6) International Biology O lympiad Team (OBI)
Indonesia followed since 1999 was held in Uppsala in Sweden, then in 2000 in Antalya Turkey,
2002 in Riga, Latvia. 2004 in Brisbane, Australia, the achievements obtained in the Olympic
OBI was one silver, seven bronze medals and fourhono rable mentions. (7)

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

58
Indonesia was participated the Astronomy Olympiad team in 2003 sat in Stockholm
Sweden won two silver medals, one bronze and one honorable mention. In 2004 the Astronomy
Olympiad held in Samerofol Ukraine. This achievement earned 1gold , 1 silver, 4 bronze medals.
Indonesia achievement in astronomy Olympiad in Ukraine received a rating of 5 of 18
participating countries (Achdami, 2006).

Improving of Higher Education to Advance Science, Research and Technology
The country's economic grow th could be achieved through investment in human
resources, research and technology development (Resosudarmo and Yusuf, 2009). The economic
progress of some countries in Asia occurs because of the advancement of research, technology
and higher education, a nd in the end was able to win the global competition (Ohmae, 2005).The
three tasks imposed on higher education, namely: (1) research and development, (2) education
teacher training, (3) scientists, technician in cutting -edge technology, (4) to prepare mana gers
and administrators the control and handling increasingly complex system (Delors, 1998).
Science and technology used to serve humanity and development. Research in various
countries new industry in Asia, shows that sustainable economic growth is determ ined by the
quality of human resources, capital accumulation and technological mastery. Industries based on
science and technology will be able to increase people’swelvareand the independence of a
nation. State's success in building the economy of the comm unity was done through the
application of science and technology (Sltiglitz, 1999)(Zuhal, 2010). The 1000 Indonesian
scientists currently working as a researcher and occupy high positions in various high -tech
companies based in developed countries the inte rnational world (Pulungan, 2010). This was
stated by Director General of Higher Education Ministry of Education, Fasli Jalal at a meeting
with students of the Association of Indonesia (PPI) globally in Jakarta. Meanwhile Prof.
Yohannes Surya and Paramadina University Rector DR. AnisBaswedan said, besides 1000
scientists working abroad, other potential that deserves attention was the 40 thousand students
who are studying abroad starting from the undergraduate to the doctoral level. Prof. B.J. Habibie
(Pulung an, 2010) offers a superior human concept of Indonesia through the concept of the
development of strategic industries. Habibie builds the civilization of Indonesia through
technology, so that Indonesia had taken into account the world in the field of strat egic industry
with the development IPTN in Bandung for Aircraft industry, and PT. PAL in Surabaya for
industry Boats and Ships of War.
Since the World Trade Organization (WTO), the higher education institution has been
able to act as services were bought a nd sold, there were four models of higher education services
trade: (1) cross border supplay models. Institutions of higher education in the State could sell
educational services without the physical presence in other countries, for example, the people of
Indonesia following the distance education (distance learning) as well as virtual education
organized by the United Kingdom Open Universty (UK) and Michigan Virtual University (US).
(2) Consumption Abroad models. Higher educational institutions were presen ting consumers
from other countries. For example, thousands of Indonesian was studying at Monash University
and Melbourne University (Australia). (3) Movement of Natural Person models. Higher
educational institutions were sending personnel to other countri es. For example, the University
of Indonesia (Jakarta), GadjahMada University (Yogyakarta) employs professors from the
United States, Australia, Japan, Germany, Britain, and conversely there are some Indonesian
lecturers working at Monash University (Austr alia) and the National University of Singapore,
Singapore. (4) Commercial Presence models. Higher education institutions require foreign
students to be physically present to take the classes (Nandika, 2006).
The government policy on higher education qualit y improvement program, which rolled
out 9; (1) entrepreneurial activities of students, (2) the development of their interests, talents,
academic activities and competence development, (3) the development of student activity units,
(4) facilitation program enter the world of industry and enterprise (cooperative academic

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

59 education), (5) sports activities among students throughout the world (world university
championship), (6) research programs national and international publications, (7) scholarships
support students' learning (BBM), (8) the program of student creativity, (9) a scholarship
program for lecturers to study S2 / S3 at home and abroad.The implications of such programs,
achievements of higher education at the international level, including; Universi ty of Indonesia
(UI) has excellent research national and international publications, on -line in Google Scholar
appear as 1,650 scholarly literature year 2005 to 2006 appeared 2,920 scholarly literature, UI
Library has of action such global facility interlo an, reliable e -journal and e -library so the UI
become world Class University of ratings of international agencies, UI was ranked 250th out of
520 universities in the world. UI outperformed several leading universities in the world such as
University Techno logy Sydney Australia (rank 255), University of Hawaii, United States (rank
274), and University of Sain Malaysia (rank 277), InstitutTeknologi Bandung (ITB) ratings to
258, University of Gajah Mada (UGM) rank 270. Diponegoro University ranked 495. This
survey was the assessment criteria in terms of research quality, graduate employability,
international outlook, and teching quality (Nandika, 2006).
Conclusion:
Investment education has an impact on the progress of the economy and business in
Indonesia. Thro ugh community education investment gain science and skills needed to improve
productivity, professionalism and quality of work. The impact of education investments on the
welfare of the community were as follows:
Economic affairs progress, within 5 years a fter rolled policy community -based education,
welfare and productivity of the population in West Java has increased one hundred percent more
visits than the Gross Domestic Product (GDP) in 2003 PPDB West Java Rp 243,793,194 and in
2007 GDP increased to Rp 542,272,108,70 (100% increase).
Business affair progress, business operators in the sector of micro, small and medium
enterprises have increased (SMEs). Perpetrators of SME in 2003 reached 42.39 million units,
and in 2010 to 53.82 million units, an increas e of 27%. MSME sector employment reached
97.22% of the national workforce, and contribute to the country's GDP amounted to 3, 466, 4
billion or 57.12% of the total GDP. The success of trading business based knowledge, skill, and
courage, have an entreprene urial spirit, and establish business relationships between the
company's networks. The business group called Salim Group was the richest businessmen in
Indonesia to achieve sales of US $ 9 billion in 1994, and contributed 5 percent to the Gross
Domestic Pr oduct of Indonesia. Holding a privately owned company LiemSioeLiong has grown
into a network of companies in banking and property. Indigenous entrepreneurs Martha Tilaar a
woman born in Kebumen Central Java, has slowed successfully lead a business in the f ield of
cosmetics and herbal medicine worldwide prominence. With the use of technology and research
development, as a means of adding value for the customer, has penetrated the markets of
Malaysia, Singapore, Thailand, Philippines, Brunei, Vietnam, Netherl ands, United States, North
America and Nigeria. Martha Tilaar Group of Companies (GMT) currently has an employee
6,000 people, thanks to its success, thanks to the success of the company's lead using appropriate
leadership style moral philosophy that was d isciplined, honest, innovative, industrious and
resilient.
The vocational/ SMK students competitiveness success, SMK student achievement has
been able to assemble motorcycles, cars, even airplanes. Within 15 minutes, vocational students
could assemble Netb ook Intel atom N455 processor specifications. In addition, students of SMK
have been good at assembling motorcycles AurigaEsemka 100 cc in 2009. Vocational students
have successfully assembled Esemka car as much as 1000 units with international standards o f
quality. Cars on assembly time vocational covered by national electronic media and even by
Korean television to broadcast in 37 countries. Student achievement SMKN 29 and SMK 12
Bandung has successfully assembled Jabiru J430 aircraft, the aircraft has be en unveiled by

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

60
Governor FauziBowo. Aircraft Jabiru J 430 has conducted the test flight, the first tests reached
4,000 feet, while the second test reached 8,000 feet, the best uses production materials from
Australia, but the entire assembly process was pur ely done by the students with the assistance of
experts from Indonesian Aero Sport Federation, the Air Force, and the airline. Jabiru J430
aircraft could fly cruising Jakarta -Pekanbaru which was about 950 kilometers at a speed of 120
mph on a single charge of fuel. Certificate flight permit was currently being processed, the
certificate of registration, certificate of Airworthiness, and permit radio, with the help of Alfa
flying club.
The competitiveness success of High School Students, after using a model based quality
improvement of school management; such success achieved; (A) The International Physics
Olympiad Team (TOFI) captured five gold medals, 7 silver medals, 18 bronze medals and 21
honorable mentions. Based on these achievements, Indonesia was giv en the honor to host the
IPhO to 33 in 2002 in Bali which get 3 gold medals, 1 silver, and 1 bronze. (B) Olympic team
International Mathematics (IMO) ever held in Australia in 1998, in Washington DC the United
States in 2001, in Glasgow England in 2002, in Tokyo, Japan in 2003, in Athens Greece in 2004,
Indonesia has won one silver medal, 6 bronze, 9 honorable mentions. (C) Team International
Informatics Olympiad (IOI) held in Eidhoven the Netherlands in 1995, in Cape Town South
Africa in 1997, in Lisbon Po rtugal in 1998, in Beijing China 2000, in Athens Greece in 2004.
Indonesia has collected one gold medal, 6 silver and 8 bronze. (D) computer Olympic team in
Athens of South Africa, Indonesia was ranked 23rd out of 80 participating countries, Indonesia
outperformed developed countries such as Canada ratings to 26, and 40 to rank France. (E)
Olympic team chemistry that has been held in Mumbay India in 2001, in the Netherlands
Groeningen 2002, in Kiel Germany 2004, Indonesia gained 2 silver medals, eight bronz e and one
honorable mention. (F)
The International Biology Olympiad Team (OBI) Indonesia followed since 1999 was
held in Uppsala in Sweden, then in 2000 in Antalya Turkey, 2002 in Riga, Latvia. 2004 in
Brisbane, Australia, the achievements obtained in the Olympic OBI was one silver, seven bronze
medals and four honorable mentions. (G) Indonesia was participated the Astronomy Olympiad
team in 2003 sat in Stockholm Sweden won two silver medals, one bronze and one honorable
mention. In 2004 the Astronomy Olym piad held in Samerofol Ukraine. This achievement earned
1gold, 1 silver, 4 bronze medals. Indonesia achievement in astronomy Olympiad in Ukraine
received ratings 5 out of 18 countries participating.
The higher education progress, achievements of higher edu cation at the international
level there were 1000 scientists Indonesia was currently working as a researcher and occupy high
positions in various high -tech companies based in developed countries in the world
internationally. In the field of strategic indus try, Indonesia has managed to build IPTN in
Bandung as the aircraft industry, and PT. PAL in Surabaya for the ship industry.
Besides the achievements enumerated by higher education including; (1) University of
Indonesia (UI) has excellent research national and international publications, on -line in Google
Scholar appeared 1,650 scholarly literature in 2005, for 2006 appeared 2,920 scholarly literature,
UI Library have global access to such facilities interloan, reliable e -journal and e -library so the
UI to be a world class university assessments of international institutions, the UI was ranked
250th out of 520 universities in the world. UI outperformed several leading universities in the
world such as University Technology Sydney Australia (rank 255), Unive rsity of Hawaii, United
States (rank 274), and University of Sain Malaysia (rank 277), InstitutTeknologi Bandung (ITB)
ratings to 258, University of Gajah Mada (UGM) rank 270. Diponegoro University ranked 495.
This survey was the assessment criteria in ter ms of research quality, graduate employability,
international outlook, and teching quality.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

61 Bibliography references:
1. Achdami, Mulya, (2006). KilasBalikPendidikanNasional. Forum
WartawanPeduliPendidikan
2. Anam, Saiful. 2005. IndraDjatiSidi Dari ITB UntukPe mbaruanPendidikan. PenerbitTeraju.
Jakarta Indonesia
3. Bappenas. 2012. Buku III
BidangEkonomi http://bappenas.go.id/files/8113/5022/6038/03buku -ii-rkp-2012
4. (BPS), BadanPusatStatistik, 2010. SensusJumlahPenduduk Indonesia
http://data.tnp2k.go.id/?q=content/informasi -tematik -sensus -penduduk -2010
5. (BPS), BadanPusatStatistik, 2012 SensusJumlahPendudukMiskin Indonesia
http://www.bps.go.id/Brs/view/id/165
6. (BPS), BadanPusatStatistik, 2011. P rodukDomestikBruto. (online),
(http://www.bps.go.id/index.php?news=730, diakses 12 oktober 2011)
7. Ciputra (Detik Com, 3 September – 2012). “Sebanyak 70 JutaPenduduk Indonesia
MemilikiBakatUntukMenjadiPengusahaSukses“
8. Delors, Jacques, 1996. Learning: The Tre asure Within.UNESCO. Paris France
9. Dessler, Gary. 2003. Human Resource Management Prentice -Hall Inc. New Jersey
10. Djojonegoro, Wardiman. 1995. Fifty Years Development of Indonesia Education.
Ministry Of Eduction and Culture. Jakarta
11. Fatah, Nanang, 2009. Ekono mi Dan BiayaPendidikan. PT RemajaRosdakarya. Bandung
12. Forbes, MajalahEkonomi, 24 Nopember 2011. “Surya Paloh, Pemilik StasiunTelevisi
Metro TV Dan Koran Media Indonesia“
13. Ikbar, Yanuar. 2006. EkonomiPolitikInternasional 1 KonsepdanTeori. Bandung:
RefikaAdit ama
14. Irianto, Agus. 2011. PendidikanSebagaiInvestasiDalam Pembangunan SuatuBangsa.
Prenada Media. Jakarta
15. KementerianKoperasidan UKM (2010). RencanaStrategisKementerianKoperasidan
Usaha Kecil danMenengahRepublik Indonesia Tahun 2010 -2014
No.01/Per/M.KUKMII /2010.
16. KementrianPerdagangan RI (2012) LaporanKinerjaMenteriPerdaganganRiTahun 2012
17. Kompas.Com. 28 Nopember 2012, 70 Tahun Bakrie, Menjalankan Perusahaan
HinggaGenerasiKetiga
18. Kompas.Com. Rabu, 20 Juni 2012. Jabiru, PesawatRakitanSiswa SMK Tampil di PRJ
19. Kontribusi UKM Terhadap PDB Indonesia. http://iwansidharta.com/berita -101-
kontribusi -ukm-terhadap -pdb-indonesia.html . DiaksesRabu, 27 Agustus 2014 – 22:21:38
WIB
20. MenteriTenagaKerjadanTansmigrasi RI (HarianKompas, Selasa 21 Juni 2011)
Pengangguran Terbuka Capai
8,12Juta http://regional.kompas.com/read/2011/06/21/20021027/ . Diakses 10 Januari
2016
21. Naisb itt, John. 1995. Megatrends Asia: The Eight Asian Megatrends That Are Changing
the World. Penerbit Nicolas Brealey Publishing. Ltd London
22. NandikaDodi. 2006. TeropongPendidikan Kita. DepartemenPendidikanNasional. Jakarta
23. Ohmae, Kenichi, 2005. The Next Globa l Stage, Challenges and Opportunitees in Our
Borderles World. Pearson Education Inc. New Jersey. USA
24. Priowirjanto, GatotHari. 2001) ReposisiPendidikanKejuruanMenjelang 2020.
DirektoratPendidikanMenengahKejuruan. Depdiknas, Jakarta
25. Pulungan, M. Soleh. 2010 . StrategiPengembanganSdm Dan Prospek Di Mancanegara.
http://balitbangda.kutaikartanegarakab.go.id/?p=182 . Diakses 25 Januari 2016

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

62
26. Republika. Co.Id. Jumat 11 Pebruari 2011. PusatKegiatanBel ajarMasyarakat di
LirikJepang
27. Resosudarmo, B. P. AndArief A. Yusuf. 2009. “Survey of Recent
Development”, Bulletin of Indonesian Economic Studies , Vol. 45. No. 3 Tahun 2009
28. Sallies, Edward. 1993. Total Quality Management in Education. Kogan Page Ltd.
Londo n
29. Senge, Peter M. 1995. The Fifth Decipline. Published By Doubleday. New York
30. Stiglitz, J. 1999. Globalization and Its Discontents , Penguin Books
31. Stiles, Philip and Kulvisaechana, Somboon.2016. Human Capital And.Performance: The
Judge Institute Of Manageme nt University Of Cambridge
Http://Www.Bus.Tu.Ac.Th/Usr/Sab/Articles_Pdf/Research_Papers Diakses 13 Januari
2016
32. Suyanto, M. 2005. Smart In Leadership . Belajar Dari KesuksesanPemimpin Top Dunia.
Penerbit Andy Offset. Yogyakarta
33. Syamsudin, MakmunAbin. 2006. PendidikanBerbasisMasyarakat.
DinasPendidikanProvinsiJawa Barat. Bandung
34. Tilaar. H.A.R. 1995. ManajemenPendidikanTinggi Di Indonesia . PenerbitGrasin do.
Jakarta
35. Tilaar. H.A.R. 1994. Manajemen PendidikanNasional. KebijakanPendidikan di Masa
Depan. RemajaRosdaKarya Bandung.
36. UndangUndang No 20 Tahun 2003 TentangSintemPendidikanNasional
37. Viva News. Com. Selasa 3 Januari 2012 Jokowi: Mobil Anak SMK SetaraBu atanJepang
38. Viva News. Com. Rabu, 11 Januari 1912. Siswa SMK Solo JugaMahirRakit Netbook,
Diaksespada 26 Januari 2016
39. Viva News. Com. Selasa 10 Januari 1912.TakHanya Mobil, Motor EsemkaLaku 46 Unit
40. Viva News. Com. Selasa 19 oktober 1912.Perakitan Mobil Esem kaDiliputTelevisi Korea
41. VIVA News. “Siswa SMK N 2 Solo TelahBerhasilMerakit Mobil EsemkaSebanyak
1000 Unit” (10 Oktober 2012)
42. Walker, James W. 1980. Human Resource Planning. MCgraw -hill.inc. USA
43. World Bank (1978) PendidikanInvestasi SDM
JangkaPanjang https://provinsibanten.wordpress.com/2011/05/05/pendidikan -investasi –
sdm-jangka -panjang/
44. Yudhoyono, SusiloBambang. 2012. Nota Keuangan&Rancangan APBN TahunAng garan
2012. DirektoratJenderalAnggaran. DepartemenKeuanganRepublik Indonesia
45. Yudohusodo, Siswono. HarianKompas (26 April 2006).
“PendidikanSebagaiInvestasiJangkaPanjang
46. Zuhal, 2010. Knowlegde Dan Innovation: Platform KekuatanDayaSaing, PT
GramediaPustakaU tama, Jakarta

Recomandat spre publicare: 15.03.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

63 THE ROLE OF PLACE BRANDING FOR THE COUNTRY IMAGE
CREATION AND PROMOTION

Olga PERCINSCHI , PhD
ASEM,member of the Union of
Artists of Republic of Moldova,
e-mail: percinschi_olga@mail.ru

Olga DIACOV, MBA Newport
University, Master of
Communication Management, PR
specialist at Stejaur -Market S.A.
e-mail: olga.diacov@yahoo.com

Abstract .The a rticle provides a brief overview of the term “Place Branding”, while also presenting a
background of the term’s origins and its reasons. The article also explains the importance of creating and
promoting the country’s image within a global context. A speci fic plan is proposed for building Place Branding,
using necessary strategies and tools. In addition, the article reveals the importance of establishing specific goals
and objectives. Finally, as part of Place Branding, the article examines the role of comm unication channels, public
relations (PR), advertising, special events, culture, tourism and investment attraction."
Keywords: branding of territories , promoting the country's image , universal space , branding strategy , PR
(public relations)
Rezumat: În art icol este d ezvăluit sensul noțiunii brandizarea teritoriilor, sunt examinate premisele
istorice ale apariției acestei noțiuni, de asemenea, cauzele și importanța creării și promovării imaginii țărilor în
spațiul mondial. Este ilustrată modalitatea de planificare a brandizării teritoriilor prin utilizarea unui ansamblu
de strategii și instrumente necesare. Plus la aceasta, este dezvăluită importanța corectitudinii formulării scopurilor
și a obiectivelor în acest aspect. În contextul brandizării teritoriilor, este an alizat rolul canalelor de comunicare,
relațiilor publice, publicității, a unor activități speciale, culturii, turismului, atragerii investițiilor.
Cuvinte -cheie: brandizarea teritoriilor, promovarea imaginii țării, spațiu mondial, strategia brandizării,
relații publice
Абстракт. В статье раскрывается понятие "брендинг территорий", рассматриваются
исторические предпосылки возникновения данного понятия, а также причины и важность создания и
продвижения имиджа стран на мировом пространстве. Демонстрируется пл ан построения бренда
территории с использованием набора необходимых стратегий и инструментов, а также раскрывается
важность правильной постановки целей и задач в данном аспекте. В рамках брендинга территорий
анализируется роль каналов коммуникации, PR (паб лик рилейшнз), рекламы, специальных мероприятий,
культуры, туризма, привлечения инвестиций.
Ключевые слова: брендинг территорий, продвижение имиджа страны, мировое пространство, стратегии
брендинга, PR (паблик рилейшнз)
JEL Classification: M3

Introduction :
Modern countries and states are involved in the endless and fierce competition with each
other in the same way as large companies and corporations are. Similarly to the world of
commerce, states need powerful, positive and recognized brands because other wise, they risk
missing investments, tourists, political and cultural impact, lower ratings, companies without
customers and buyers, sales, export markets and high profits; their citizens without national pride
and world respect. Moreover, the realities of each state are constantly changing because of
different factors: political regime, impacts of globalization, wars, transition from one stage of
economic development to another etc. In this connection, it is very important for the country
image also to be adapted to these realities. The process of national brand forming and promotion

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

64
is significant for each state, especially in the present when the world map is permanently
changing. Exactly this fact reflects the actuality of this paper.
The economic growth of the country and its dynamic relationships with other states
depend on various factors, among them the image of the country, its creation and promotion play
an important role. In this case the laws of competition and marketing promotion are similar both
for the states and for the SM businesses. These issues are important as they directly influence the
level of the country development and living standards of the population.
According to Simon Anholt, one of the well -known specialists in the field of natio nal
branding, “in the globalized world every city, region, country should compete for tourists,
investments, trust, reputation and respect from international mass -media. Image of the country is
its competitive advantage. Country branding is a strategic app roach to the development of the
mentioned advantage and perspective visioning of the country future progressive movements.
The country won’t be able to compete without this visioning“. [2]
Thus, such a comparatively new subject as Place Branding which i s considered to be part
of marketing technologies nowadays became one of the most acute directions of communicative
management whose tools are being improved by the specialists in the domain.
It should be mentioned that more and more places become interest ed in the development
of their own strategies of national brand promotion. Here should be added that there are certain
“indications”, arguments for places that should pay attention to their position on the world map
(there is a perception that places facin g some sort of crisis are more likely candidates than places
with stable economic, social, and cultural settings) [1].

Results and discussions:
Place Branding aspects, particularities, terms, principles and purposes
The Place Branding is a relatively ne w and a young discipline. That is why there is no a
clear/specific definition for it. Nevertheless, there are many points of views and opinions
regarding how to determine this important direction of marketing and communication
management. As a new technolo gy, place branding is groping for the borders of its application,
invading different directions and fields of experience, which can be situated far away from their
real essence and application. There is no even any term of branding, thus nowadays different
factors and processes can be considered brands and branding. Place branding is a new
management technology, more effective, than any traditional tools set of state or governmental
management and international relationships [3].
The goal of a country bra nding is to create and support positive associations about the
country, its citizens and products. In many cases the priority of national branding is given to the
process of spreading the information about the country; it is especially related to the count ries
which revoke few associations or no associations at all. More often this activity aims at changing
negative attitudes or stereotypes which do not correspond to the reality. But the final and the
most important goal of the country branding is contribut ing to the wealth of the country citizens.
Simon Anholt, defines country branding as a systematic process of coordinating actions,
behavior, investments, innovations and communications of the country for the realization of the
strategy of competitive ident ity. And another point of view of Simon Anholt regarding place
branding purposes and the activity of those who are intending to deal with it: “it’s really a way of
thinking, and is entirely separable from the technical expertise (like research, planning, b rand
theory, design, advertising and communications), which can easily be outsourced to experts, and
which the senior politicians don’t need to bother with any more than the CEO of a company
should. The job of the nation branding consultant is to find ways of instilling the brand -oriented
mindset into the key figures in government and industry, and ultimately into the population at
large.”
Branding in general , if done properly, must affect every aspect, for instance, of the
corporation both inside and out, and become identical to corporate strategy, so the same

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

65 conclusion applies to nation branding. Place (or nation) branding as a part of marketing, “ is
certainly one of the ways in which marketing can begin to realize its full potential, and provides
an opp ortunity for marketers to demonstrate that they have something to contribute above and
beyond that tired old litany of ‘increasing shareholder value’.”, according to Simon Anholt [2].
It is necessary to mention also the principles of Place Branding by “ Placebrands”, an
international company dealing with services regarding place branding and promotion. This
company has developed a set of Place Branding Principles that they believe should guide any
place branding program:
It claims that firstly it is neces sary to pay attention at the Purpose and Potential of Place
Branding , which creates value for a city, region or country by aligning the messages that the
place already sends out, in accordance with a powerful and distinctive strategic vision; by
unlocking the talent of the people who live there and stimulating investment to reinforce and
fulfill this vision; and by creating new, powerful and cost -effective ways to give the place a more
effective and memorable voice and enhance its international reputation.
The second important thing is the Truth . Places often suffer from an image which is out
of date, unfair, unbalanced, or cliché -ridden. It is one of the tasks of place branding to ensure that
a true, full, contemporary picture is communicated in a focused a nd effective way; never
compromising the truth or glamorizing it irresponsibly.
The next point of Place Branding is Aspirations and Betterment . The place brand needs to
present a credible, compelling and sustainable vision for its future, firmly in the con text of the
future. This will support the overall aim of a real increase in the economic, political, cultural, and
social well being of the people who live in the place, whilst contributing in a more than token
way to the well being of other people in othe r places. Inclusiveness and common good are other
principles. Place branding can and should be used for achieving societal, political and economic
objectives. Inevitably, a workable strategy will favor certain groups or individuals over others,
and this cr eates an inalienable responsibility to ensure that they are supported in other ways.
The next are Creativity and Innovation . Place branding should find, release, and help
direct the talents and skills of the population, and promote the creative use of thes e in order to
achieve innovation in education, business, government, environment and the arts. Furthermore,
only creativity of the highest order can ‘square the circle’ of translating the complexity of a place
into purposeful, distinctive and effective bra nd strategy.
Complexity and simplicity are the other principles. The reality of places is intricate and
often contradictory, yet the essence of effective branding is simplicity and directness. It is one of
the harder tasks of place branding to do justice t o the richness and diversity of places and their
people, yet to communicate this to the world in ways which are simple, truthful, motivating,
appealing and memorable.
Connectivity . Place branding connects people and institutions at home and abroad. The
clear and shared sense of purpose which good brand strategy engenders can help unite
government, the private sector and non -governmental organizations; it stimulates involvement
and participation among the population; externally, it helps build strong and pos itive links to
other places and other people.
And the last principle is “ Things Take Time ”. Place branding is a long -term endeavor. It
need not and should not cost more than any place can comfortably afford, but is neither a quick
fix nor a short -term camp aign. Devising an appropriate place brand strategy and implementing it
thoroughly takes time and effort, wisdom and patience; if properly done, the long -term
advantages, both tangible and intangible, will outweigh the costs by far.
But despite the fact tha t the Place Branding specialists realize these principles, the
difficulties regarding place branding programs implementations appear nevertheless. For
instance, Nicolas Papadopoulos, a professor of the Sprott School of Business at Carleton
University in Ot tawa believes that the most important challenges currently facing place branding

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

66
are “lack of unity of purpose, difficulty in establishing actionable and measurable objectives,
lack of authority over inputs and control over outputs, restricted flexibility, and relative lack of
marketing know -how.”
Here are some examples:
 Place marketing and branding involves multiple stakeholders, often with competing interests.
Trying to market or brand a country to tourists, for example, as a mountain hideaway
inhabited by rustic peasants may not serve the interests of those wishing to promote the
country’s industrial infrastructure to foreign investors.
 Measuring the effectiveness of place marketing or branding is surrounded with difficulties.
The decision of a multina tional firm to locate a plant in an offshore country may have little or
nothing to do with promotional activities by members of the host country. Likewise, trying to
measure success in meeting broad objectives, not to mention identifying the separate
contr ibutions to marketing outcome, can be a nightmare.
 Unlike product branding, place branding is seldom under the control of a central authority.
Government or industry associations are rarely in a position to dictate policy to stakeholders.
 Marketers have far less control over place brands than over product brands. Besides
country marketing campaigns, people may learn about a country in school; from media
sources (including newspapers, books, TV and movies); from purchases; and from trips
abroad or from con tact with citizens or former residents.
 A typical business will have more experience with marketing issues than most countries.
Many government officials who become involved in country branding are drawn to product
marketing approaches because their countr ies are in desperate need of exports, tourism or
foreign direct investment. But few in government have the set of skills required to design
major marketing campaigns.

Premises and reasons for Place Branding discipline appearing: historical aspect.
During the stages of their development the territories were creating their policy
intuitively based on marketing technologies. In order to understand the modern logic of place
branding it is necessary to find out the premises which led to the appearance of this t rend and to
give a short description of the evolution of the place promotion.
A glimpse of the medieval history shows that at that time towns and their governors were
striving for certain attributes of power: to attract the cathedra of an archbishop to in crease an
amount of pilgrims, to open a university to make more students and scientists come to the place,
etc. The final goal of these activities was to increase a number of transactions on the territory of
the town; transactions within the town and compa nies, the town and its inhabitants, the town
inhabitants and visitors, etc. Diverse visual and verbal methods were used to proper identify the
place; to begin with the town coat of arms, which used to show not only the history of the town
or the stemma of its governors but also specific features well -known (or supposed to be well –
known) beyond the borders and to finish with the motto which was used to decipher the visual
symbols. Following the history of several famous states it becomes obvious that nationa l
branding was popular earlier and was actively used long ago. At that time various marketing
tools and branding techniques were not available to the kings and monarchs and state national
identity was based on religion, revolutions, myths, ceremonies, and rituals. The states were/are
constantly and intuitively involved into the process of proper rebranding. As a result, it is
obvious that the “process of self -modification” must be studied and should become a separate
subject. The subject of place branding a s an independent trend appeared in the 70 -ies in several
developed countries and became especially popular during the last decade. A number of states,
regions and cities have launched large projects to create their own brands

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

67 Arguments for places to bran d themselves
There is a debate whether all places should be actively branding themselves or that the method is
more appropriate to some places than to others. There is a perception that places facing some sort
of crisis are more likely candidates than plac es with stable economic, social and cultural settings.
Although a place that faces a crisis may become acutely aware of the weaknesses of its brand
and decide that it is high time to do something about it, there is little evidence to suggest that
crises as it is a reason to brand a place. This is due to two factors, namely:
 Brands are not built (and seldom even destroyed) in a day. Place branding is certainly a
long-term endeavor and requires years of consistent and persistent actions for the brand
to take shape.
 Branding will not help solve crisis simply – only decisive and targeted actions will do so.
The brand will however, provide the context for solving the crises and the brand’s
strengths should be applied to the solution.
 A strong brand will also help to mitigate the effects of a crisis as the crisis will not be (one
of) its only claim(s) to fame. If they are not places that face immediate calamity,
catastrophe or disaster, then which places can most usefully apply branding? Certainly,
some kinds of pl aces are more likely candidates for place branding. They include:
 Places that face intense and increasing competition. These places are obvious candidates
because they need to sharpen their competitive edge to retain or improve their positions.
This is cur rently happening in Europe, competition between major cities has increased
over the past decade. Places are competing for visitors, investors, talent and events.
 Places that face complex development tasks , such as areas of urban expansion,
regeneration an d transformation. These places need to have a very strong sense of what
they wish to become, what they will offer and how they will function, which is what
branding can offer them. Examples are mixed -use waterfront developments that dot the
cityscapes arou nd the world: Hamburg, Lyon, Melbourne and the like.
 Places that face a slow and steady decline . Such places often loose businesses, inhabitants,
institutions and events at a pace that doesn’t start the alarm bells ringing until the scale of
the problem be comes acutely apparent. These places have the opportunity to stop and
even reverse their slide if they act in a concerted effort to shore up their brand. Examples
are Southampton in southern England.
 Place that have survived through a crisis and need to re invent themselves. These places
have had a major crisis that has completely altered the economic, social and (sometimes)
cultural structures. There is no opportunity to reverse the situation and the only thing left
is to completely rethink the brand. One o f the most obvious examples is Bilbao in Spain
that has reinvented itself as a tourist destination after the collapse of its manufacturing
base
Place branding strategy and campaign: tools and tactics
Before branding strategy is going to be developed it is important to define which
structure will be involved in this process, which will manage and control the process. Isolated
attempts to promote the image of the state made by representatives of different spheres who
serve their own interests will lead to cha os and will aggravate the situation. That is truth that the
authorities, business and society should be interested in creation of the attractive image of the
subject. They should coordinate their actions; the project should result in their joint/cooperativ e
activity. It is also important to have a coordinator, either a specially created body that includes
representatives of all interested groups, or an external consultant, capable of guiding all activities
in the proper direction. That is why the first step in branding program includes definition of a
separate structure [6].

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

68
The newly created structure should concentrate on three main scopes: elaboration of the
place promotion program, its implementation and monitoring of the changes. Thereby, not only
the general concept of the positioning should be described in the program, but also certain
activities, which will serve to implement the program in life. For example, in order to create a
positive international image of the country, in some of countries speci al organizations have been
created by state structures, such as Presence Switzerland in Switzerland or Instytut Marki
Polskiej in Poland. More well -known structures include Goethe Institute, French Alliance or
British Council, created as tools for realizat ion of public diplomacy of their countries.
Public diplomacy is a means of coordinating the state external policy with the strategy of
creating of the national brand. It is worth mentioning that in Europe the practice of creation of
planning groups, whos e members are public officers at local or regional level, is widely spread.
Sometimes a consultant is invited to broaden the perspective and to have a point of view from
outside. Nevertheless, to gain successful results, the planning group should include
representatives of local business from the beginning of its work. Thorough planning requires
knowledge of commerce at the starting point, because the cooperation between state and private
sector is a basis for future success.
Planning group solves three pro blems:
1. it should define and diagnose the status of the territory using SWOT analysis;
2. it should elaborate the vision of the perspective development based on real estimation of
the problem;
3. it should comprise long term action plan that includes several i ntermediary investment and
transformational stages (the so called process of value formation which lasts about 10 -15
years in the most successful cases) [6 ].
The process of value formation (or brand formation) consists of four main steps.
Firstly, this p rocess should guarantee providing a set of preliminary services and
sustaining the infrastructure in the working conditions to satisfy the needs of the inhabitants,
business sphere and visitors. Secondly, new attractive places might be required to obtain s upport
from the business environment and the state, and also to attract new investments, companies, and
people. Thirdly, the information on special features and advantages should be delivered with the
help of energetic image and communication program. Fina lly, the place should have a support
from the local inhabitants, leaders and other influencing institutions to attract new companies,
investors and visitors.
These four factors of marketing influence the success of the territory and satisfaction of
its five target markets: producers of goods and services, general headquarters and regional
representatives of corporations, external investments and export markets, tourism and hotel
business, new inhabitants. As a result, the prosperity of the place depends o n interaction between
the state and private sectors
The second step in the strategy of place branding involves definition of goals and aims of the
future company. There are two goals of high priority: creation and promotion of the brand, its
support and pr otection as a high value asset and a key element to keep its competitive advantage.
In its turn, creation and promotion of a country brand might have different aims: first of all,
identity identification of a country brand, presentation of touristic, inves tment and export
possibilities. The branding campaign is based on its goals. However, whatever goals are chosen
(definition of the country brand identity, presentation of touristic, investment or export
possibilities ), the main goal is the following: to ga in the desirable position in the world in order
to cope with the current problems of the country (to get rid of stereotypes, to increase the welfare
of the population).

A) The term of Place Brand and its components definition
Let’s pay special attention to the problem of formation and promotion of the country brand .

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

69 First of all it is necessary to give definition to the place brand and its components. The brand is a
trade mark with fully formed image. It consists of a graphic image (logotype) and audio s ymbols
of the company or product. Only goods of the high quality can become the branded goods. The
brand adds additional value to the price of the product. The technologies of the brand
development and promotion are called branding technologies. The brand is a business category.
Every brand is based on commercial success and considerable inputs targeted to capitalize the
success and create profit -gaining instruments.
Place branding is like business brand. It is a tool to gain profit and develop long -lasting
relationships with significant target audience based on emotional devotion and loyalty. The
successful brand means stable profits because the consumer doesn’t choose definite product with
its proper characteristics. The consumer chooses the attachment to a certain level of
consumption, style of life. Along with the guaranteed quality he chooses social prestige and
pride. In this sense the brand becomes a consumer “trap”. He pays not only for the things he
really gets, but also for virtual values. The same situation is fair of the place branding. The place
branding reflects not only the existence of the country or the place on the map, but also
establishes certain associations and emotions about the territory. Along with this the place
branding is inseparabl e from the processes of the increase in competitive advantages of the area
as the brand demonstrates and guarantees certain advantages. Place branding is formed due to a
number of factors. Let’s discuss some of them.

B) Place branding based on historical traditions.
Speaking of place branding first of all we should mention correlations between the brand and the
place of its origin. This correlation is referred not only to the place but mostly to the time as
every brand tends to be a tradition. Association with the place refers to history; the history gives
reasons for this pretention. For example, Chinese silk, French Cognac, Swiss watches are secular
traditions. In new brands, such as Japanese electronics, the traditions are not secular so far but
they lea d to the beginning of the history. Sometimes instead of history, legends are created.
While creating “territorial” brands companies make history work for themselves. Promoting their
own brand companies advertize the brand of the territory. Thus, capital i s being created which
becomes common property of the brands on the same territory as well.
When the territory has a number of such “attached” brands they are being extended
(generalized), recording the qualities of a higher order. They already express cer tain values,
which strengthen the brands and spread further to other goods and products. For example, French
wines plus French fashion plus French women turn into certain associations that appear when
they say “made in France”. Every newly appeared brand s hould use this “inherited symbolic
capital. Finally it is important to mention that the process of formation of the place brand is the
result of activities of many participants, which are usually independent, do not have common
business interests, sometime s they are competing market players. This is the traditional and
“natural” method of place brand formation.

C) Minimal set of tools for the creation of a brand.
The region should posses all general characteristics that are valid for other places, it shou ld be
modern, but at the same time it should have some extra values. In order to create the uniqueness
of the place it seems to be too easy to use existing historical or geographical “ symbolic capital ”.
However, modern place branding assumes creation of ne w “capital” even in the places where
minimum premises exist. The uniqueness in this case is not taken from the past but is newly
created and oriented towards the future. That would be rather reasonable to call this method of
brand creation “artificial”. In addition, well formulated missions, strategies of development and
new technologies should be thought through. These are the key words which help to create a new
brand of the territory and which are the premises of the territory branding

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

70
D) Algorithm for t he creation of a place brand.
The basis of a strong national brand is considered to be its key identity. This is the basis to build
opinions, relationships and associations on for the targeted public. The source of the brand
identity is a set of ideas, val ues, specific features, culture, words, images that create specific
associations with the state – brand in the minds of the targeted audience. According to Wally
Olins brand creation algorithm should include the following steps:
1. search of values, charact eristics and attributes which should be associated with the brand;
2. definition of the brand identity;
3. transformation of the identity into a “visible” proposal for the consumers in terms of services,
products etc.;
4. communication and projection of the identit y in a proper way

E) Audit of the place image
As has already been mentioned above, the brand of the territory is formed from certain
components and should have certain characteristics. However, it is important to analyze the
present condition of the curre nt brand before starting to create a new one. It is not acceptable to
estimate the current image based on own attitudes; it always depends on the points of view of
different categories of the population. The visions of public officers, businessmen, local
inhabitants, reporters, and political analysts differ. Several methods are used to make objective
estimation. First of all, it is a complex sociological survey that use representative extracts
targeted towards the investigation of the current image of the t erritory. In the given case a
segment of audience whose perception represents a special interest is chosen. The following
categories form this segment:
 Local inhabitants . Most of the places like to attract new inhabitants, which results in the
increase of the local tax assessment. Comprehension of potential inhabitants thinking is
strategic information in place marketing.
 Visitors . Each territory is interested in attracting as many visitors as possible. It is
important to understand what image is associa ted with the exact place from the visitors’ point
of view.
 Managers. It is important to know the attitude of potential targeted groups from the
managerial point of view.
 Investors. The places tend to attract investors with generous credits and investment s into
different domains, which demonstrate their confidence in the future of the place.
 Entrepreneurs. Small enterprises and individual entrepreneurs play a very important role.
That is why it is necessary to know what they think of the territory as of a place for possible
work and residence.
 Foreign consumers. Goods and services, even on the global market, may be associated with
the exact place. The image of this place can become a source of additional value for foreign
consumers.
 Specialists for the selection of the location . They play an important role in the process of
place selling and purchasing.
All these categories may be divided into smaller segments to receive more specific
information about the image of the territory. One of the methods of th e value estimation of
the place which is called “Evaluation map” can be shortly described. In accordance with this
method the information that was gathered from all above mentioned categories is structured
in geographic dependence. Every part of the countr y receives certain characteristics.
Secondly , constant monitoring of mass -media (local and foreign) , mostly independently from
local and foreign authorities is used to evaluate the image. Experts who deal with the problems
of place image and marketing mig ht be interviewed. The objective of the audit of the territory, or
in other word its SWOT analysis, is to evaluate its strong and weak sides. Once the objective

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

71 data have been collected the development of the program of the image creation can be started.
This process presupposes the usage of several tools on different stages.
The procedure of the place audit presupposes identification of main competitors such as:
1) stronger competitors (such competitors should always protect their position);
2) competitors of equal strength (two competitive places with same attractiveness);
3) weak competitors (strategic market planning – exit for the weak territories);
During the audit special attention should be paid to the main tendencies and events which might
influence the t erritory. This subject is discussed by big groups with the involvement of non –
governmental organizations.

F) Targeted audience.
When the audit of the territory is completed and the place current image is identified it is
necessary to identify the targete d audience based on which (and in dependence of the place brand
purposes) all components of the brand will be formed. This is a complicated process as it
requires proper definitions of the goals. Every potential target market needs specific message and
communication channel. The targeted audience, for which the promotion of the brand will be
made and the “necessary” components will be communicated, can be divided into certain
categories. The four main targeted markets are the following:
 Visitors who 1) com e for business purposes (to visit conferences, negotiations, sightseeing,
trade); 2) come without special purposes (tourists and travelers). The place should be
ready to meet these two absolutely different categories of visitors as they possess
information about the country being one of the important components of the image
formation, hence they influence the territory brand.
 Local inhabitants and employees such as: 1) professionals (scientists, doctors); 2) qualified
employees; 3) TV/Radio/Media workers; 4) rich people; 5) investors; 6) entrepreneurs; 7)
unqualified workers; 8) senior inhabitants and pensioners. Search for specific targeted
groups of inhabitants who should be attracted to the territory has become an inseparable
part of the activities in th e modern territories.
 Business and industry : 1) heavy industry; 2) “clean” assembly manufacture, hi -tech
industries, service enterprises, etc. 3) entrepreneurs. Attracting businesses, industry and
investments is also an important part of the promot ion of the territory.
 Export markets: 1) other territories within internal market; 2) international markets. This
targeted market gives the territory possibility to produce more goods and services which
could be purchased by other territories (people, com panies).

Along with this it is necessary to visualize the directed behavior modeling – the behavior the
participants of the brand creation would like to generate within the targeted audience. It may be,
for example, a three -day trip to the mountains, pur chasing a flat to spend week -ends or
vacations, or the habit to travel during the summertime, not winter. It is also necessary to
determine the level of tourist readiness to perform the directed behavior.
For example, the tourist might have one or severa l mindsets concerning the touristic sights:
knowing nothing, knowing something, knowing a lot, and would like to visit. In this case the
strategy of choosing the communication channel is absolutely different. The same question
appears when targeted markets from the business sphere are discussed. In the case of branding,
which is one of the branches of marketing, the “sellers” of the places should identify and make
differences between projected buyers, potential buyers, perspective buyers and clients. Every
group of consumers requires separate media mix strategy.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

72
G) Generation of the branding strategy
 The generation of the general program of image formation starts as soon as the set of
proposals is formed. It is important not to split functions between dif ferent authorities
(department of media policy, investments, strategic planning) and to formulate, as it was
mentioned above, a special body (committee) which will be responsible for the
development, implementation and control over the program. Besides the officers the
committee should include external experts, for example, specialists in marketing, policy,
etc. In any case in order to create an effective image it should be in conformity with the
following five criteria:
 Correspond with the reality. Succes s will be minimal if the place promotes the image
which is wigged out of the reality.
 Be trustworthy. Even if the proposed image corresponds to the reality it doesn’t mean that
the targeted audience will trust it immediately.
 Be simple. The appearance o f several images concurrently may lead to confusion. If the
strategy of creation and promotion of the image is not well developed, the place offers
any image that seems to be vaguely positive. There are no priorities and any image is
promoted. It results i n a total mess.
 Be attractive . The image should give the answers to the question why people would like to
live, work, invest, and travel in this place.
 Be original. More originality brings more results. Some places excessively use such
expressions as “fri endly atmosphere” or “the best business climate”. More original
approaches can be found to attract the targeted audience.

Speaking about popularization of the brand, it is worth mentioning three tools for the formation
of an effective place image: slogans , themes and positioning, visual symbols, events and
activities.
 Slogan is a short concise phrase which reflects the general overview of the place. The
slogan creates a platform to empower the image of the place. The formulation of the topic
which will be used as an engine for specific marketing programs aimed at targeted group,
is a variant of using the slogan. The image positioning takes place when either the place
markets itself on a regional, national or an international level as a place meant for
particular activity. It is also important to create an image, which will reflect advantages,
and unique qualities that make the place outstanding.
 The visual symbol that appears on official papers, brochures, stamps, videotapes, etc.
should support the main i dea of the future brand. If it doesn’t correspond to the slogan,
theme or positioning, it will ruin the trust to the place. There are four wildly spread
strategies of visual imaging (visual rows):
 diversified (a wide range of visual images associated with the place is presented to the
audience with the purpose to get rid out of the idea that this place has a single
characteristic);
 consequential (as a contrast to the diversified strategy. It is easier to create a visual row
when the place has a clear and positive image);
 humoristic (the place is positioned in a witty way. It is especially important for the places
with a negative image);
 contradicting (it is also a method of work with negative places. The targeted audience
receives a huge amount of positi ve images, which deny negative characteristics).
 Events and activities might be much more effective in comparison with showy advertising
companies with bright slogans, brochures, video films. This tool may create the ever –
lasting brand. The events might have a daring or quiet character, slightly influencing the
audience within a period of time.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

73 H) Communication channels.
When the factors which form the image of the brand of the place have been formed it is worth
analyzing and choosing the important commu nication channels and methods of their proper
usage.
The strategy of the brand promotion for the country is carried out in the frames of territory
marketing and is based on the promotion technologies used in PR and advertising. A special plan
of events in three main domains should be elaborated.
 First, information domain (advert of the region, collaboration with mass -media, creation of
informational materials, leaflets, editorials, books, maps, guides and presentations) when the
work is based on main mark eting rules: the media plan should be created, collaboration with
the main mass media agents should be improved, long term advertising campaign should be
developed).
 Second, event based domain (organizing festivals, conferences, fairies, forums, and other
events, which will take place not only on the territory of the region, but also in the region
where the place will perform itself).
 The last constitutes the infrastructural domain (building new and improving old roads,
streets, airports, and railway stat ions, using local sightseeing places, business centers, places
for construction to attract visitors)

Advertising Campaign.
In this part it is necessary to dwell on the advantages of advertising as it is one of the main tools
of place branding: 1) publicit y legitimizes the place and its products and also supposes usage of
standard offers; 2) wide spread allows the “seller” of the place to repeat the message repeatedly;
3) showiness allows to present the place and its products in an original manner due to th e skillful
usage of printing materials, sounds and colors; 4) depersonalization when the targeted group
doesn’t need to pay attention or react to the message (monologue without dialogue).
The advertising may be used for the creation of a constant image of the place or, visa
versa, to influence impulsively on quick sales (for example, when a special offer for cheap flight
tickets is announced). Advertising is an effective way to cover a big number of geographically
sparse buyers having comparatively low cost s. There is only one unfavorable moment which was
revealed while analyzing European advertisement – lack of originality in advertizing materials.
In addition to this it is worth mentioning that the process of selection of the effective media
channels and m echanisms in the context of the brand promotion is a complicated task. The
selection depends on the budget that is available for the place and on the media habits of the
targeted audience. It is very important to divide the advertising budget between the m ain media
channels after evaluating their possibility to cover the main part of the public, frequency of
repetitions, and their influencing power. There are the following media channels of this type:
television, radio, Internet, telephone, newspapers, maga zines, informational leaflets, brochures,
direct mailing, and billboards. Each of these means of advertising has a number of advantages
and disadvantages. That is why every advertising company, in every separate case, includes
specific advertisement tools , suitable for each case. Let’s discuss some of the above mentioned
tools in details.
 Speaking about television it is to be said that it is one of the most effective means of
dramatization of the visual and audio impression of the place. However, in comp arison
with the USA, place advertising is not as widely spread in Europe. On the other hand
passengers who travel by trains and planes are more and more often greeted by the
commercials that are demonstrated on screens in the railway stations, airports, pl anes, and
some European trains.
 Radio channels provide opportunity to feel belonging to the place, to its spirit.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

74
 Internet has all chances to become the most important channel through which advertising
of the place and communication with the “buyers” of the place will be held. In Europe
even the smallest territories have their own web -sites where the information about the most
interesting directions in the life of the place can be found. Herein should be added one of
the most important aspects that Intern et provides is informational transparency of the
place, which makes the territory attractive.
 Direct marketing is one more channel of communication, which is used in the place
branding. It means contacts with separate representatives of the audience, where the effect
can be measured. Traditional methods are direct mailing and emailing (informational
leaflets, brochures, postcards, video films, etc.) and telephone calls.
 Recently new forms of direct marketing appeared: interactive radio and TV programs
wher e the goods are presented. Thus, personal sales can also be referred to examples of
direct marketing. The advantages of this type of communication appear due to targeted
efficiency, individual settings of the message, interactivity, possibility of evaluati ng
efficiency and building up relationships.
 Media (newspapers and magazines) is diversified and has the advantage of covering almost
any target audience. There are lots of thematic editorials in the following directions:
business, economy, travelling, cu lture, gastronomy, fashion, etc. On the other hand, it
requires good understanding of the segments of the targeted audience in order to place the
materials in suitable publications. Thereby, the newspapers charge less budget money to
place the advertising materials than magazines. Along with this newspapers provide more
up-to-date (operative) contact with the audience. At the same time magazines provide more
potential for illustrations and possibilities to describe the place in larger printing volumes.
 Billboards , geographically linked media placed at the airports, railway stations and other
overcrowded places can make not only long -lasting impressions, but also influence on
spontaneous decision -making to visit the advertised place. In this way not only “W elcome!”
messages but also more precise messages like “Welcome to the Europe communication
centre!” are used.
More complicated and expensive mechanisms to influence the stable reputation exist.
 First, publishing books which represent not only reporters’ m aterials, but also books about
the city/town with a specific accent on the branded idea.
 Second, producing films which due to a concise story line reveal the places necessary for
the creation of the image of the brand or position a certain hero to make th e targeted
audience associate him with the given territory

J) Public Relations
Public relations are an inseparable tool of the branding company. This activity builds good
relationships with the targeted audience in means of achieving favorable popularity, creating a
positive image from the point of view of the public and enabling to neutralize negative events or
to prevent unpleasant gossips and rumors. The main tools are the following: cooperation with
mass media, organization of events to make the place popular, and lobbying. The attractiveness
of PR is based on the high level of credibility (all materials are elaborated by independent
journalists whose opinion is more reliable than advertising); corollary data (with the help of PR
activities potential cl ients who do not trust in sales agents and advertisement can be involved);
showiness (there is a great number of original ways of the place promotion in the context of PR).
Herein should be mentioned that public relations is a tool that allows to organize the most
efficient activities and events to gain the required results thanks to high creativity of the team
and with a comparatively small budget.
The PR activity in the context of the promotion of the place brand also includes organizing
press -tours for the reporters to make them familiar with the advertized place, press -centers to

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

75 provide the reporters with all necessary information about the place in the agencies that elaborate
the place promotion campaigns, elaboration of concomitant printing articles. Besides the above
mentioned main means of the brand promotion there are also alternative , less casual media
channels, such as audiotapes, CD, video films, trade missions, hostility/welcome centers,
consulates, sponsorships programs.

K) Event management
It has already been said that a great role in the brand promotion is given to event communication
(or event management) which includes the organization of festivals, conferences, fairies, forums
and other impressive events in political, economical, cultural , sport, business and other areas of
the country activities that take place on the territory of the region and also there where the region
present itself. This is why such acute direction as Special event management appeared today,
which can include nation al days and celebrations, important civic occasions, unique cultural
performances, major sporting fixtures, trade promotions and product launches.
Special events are often characterized according to their size or scale. Regarding place brand
promotion we can defined the following types:
 Mega -events , which are those events that affect whole economies and reverberate in the
global media (for example, Olympic Games);
 Hallmark events , which are identified with the spirit or ethics of a town, city, region or
country that they become synonymous with the name of place, and gain widespread
recognition and awareness (classic example is the Carnival in Rio de Janeiro);
 Major events , which attract significant visitors number, media coverage and economic
benefits;
 Local or community events , which are targeted first of all at local audience and produce a
range of benefits, including engendering pride in the community, strengthening a feeling of
belonging and creating a sense of place

L) Making places trendy
It is worth describing the issue of “making the place trendy”. This tool may be related to the
event communication as temporary trends are usually formed by certain events (because fashion
is a temporary concept). This trend can be created for a place with any i mage and stereotypes.
Trends can be created even for negative things. Recently all ethnic things have become popular
(mainly clothes, souvenirs, accessories) and now they can be found in famous commercial
centers in Europe. The audience becomes interested in the country of origin of this type of
products and motivated to visit the place. The place can become trendy with the help of
gimmicks specific only for the given place (for example, Loch Ness monster in Scotland
N) Brands export: Country of Origin as a Branding Statement.
Brands export with reference to the country of origin is a very important issue in the process of
brand promotion. Commercial brands play a more and more important role in the process of
transmission and broadcasting of national cultur e. They become the tools that form the attitude
about national identity of a certain country. While the elderly audience of consumers might
associate Switzerland with Wilghelm Tell, cheese, chocolate, cuckoo clock, banks, the Alps, the
younger consumers’ f irst associations will be such brands as Swatch, Swiss Army knives. The
same concerns Japan; when children are asked about Japan they do not recover samurai or
Fujiyama Mountain but Sony, Nintendo, Pokémon brands

Conclusion :
1. The place brand and the ter ritory image is a perfect ground for private and state partnership,
the process of its attractiveness developing is the common deal of public, state and social

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

76
authorities. It has to be their common project. Moreover, this project should be coordinated and
managed by a special department that shall involve all interested in this deal groups
representatives or an external specialist that will manage and lead everything to a proper
direction.
2. The Place Branding is an applied, relatively new discipline; it contains a wide complex of
particularities, principles and purposes. Different specialists in this field of experience are still
trying to give their own definitions to it. Despite the fact that we can notice a big variety of
opinions on that problem, the y nevertheless are coincided and are reflected in the points
mentioned above.
3. On the whole the national brand strategy is formed under five main dimensions: promotion of
the tourism, brand export, investment attraction, foreign policy, and culture repre sentation .
Apart from this there are lots of not less important issues of the national branding, like regional
branding, the role of the movies in the promotion of the brand, using the expat community to
communicate the brand, etc.
4. There are many tech nologies of brand formation. Structurally the brand has six main
characteristics: individuality, strategic mission that captures imagination; values of the brand,
which should be well formulated; principles of the brand followed the authorities of the terr itory
in communication with external agents and local population; associations that create areola
around the brand; a certain legend.
5. Forming up the brand of the territory includes the process of thorough examination of the
region resources, of the exi sting models of economic development and budget formation, and
also the studies of the potential may be underestimated values of the region. The region should
concentrate on the creation of the “economic weather”, business environment favorable for
invest ment into intangible assets of the territory from external sources.
6. In contrast to “traditional” place brands which were formed spontaneously due to unique
geographic, cultural, historical positions or trade proposals, modern place brands are formed
purposefully, based on the political persons’ image, on a number of orchestrating events and
infrastructure development. Along with this the brand that was created earlier is usually
assimilated by the new one increasing the competitiveness of the latter.
7. The “historical” brand of the territory helps to solve the problem of the brand uniqueness, the
problem that should be solved anyway during the process of the brand formation. In addition to
this the territorial brand should posses a symbolic capital, uni queness, accessibility and should be
easily perceived

Bibliography references:
1. Simon Anholt, «Brand new justice: the Upside of Global Branding», 2003
2. Vasilii Miroshnichenko Country brand as an engine of economic development
http://www.companion.ua/ Articles/Content/?Id=10148&Callback=0
3. Andrew Sharomov, brand strategy consultant, post -graduate and lecturer at Advertisment
Chair of Faculty of Journalism Lomonosov Moscow State University
http://www .eurokraina.ru/posts/view/126
4. Arman Kasenov http://www.management.com.ua/notes/companion_1.html
5. N.A. Soboleva, V. A. Artamonov “The Symbols of Russia”
http://emsu.ru/um/herald/herald.htm
6. Philip Kotler, Christer Asplund, Irving Rein, Donald Haider, Marketing Places Europe
Stockholm School of Economics in Saint Petersburg, 2005, p. 94 -96

Recomandat spre publicare: 1 9.01.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

77
EVALUAREA ECONOMIEI NEOBSERVATE ÎN REPUBLICA
MOLDOVA PENTRU ANUL 2014

Valentina GANCIUCOV ,
dr, cerc. șt. coord..INCE
e-mail: ganciucov .valea@rambler.ru

Tatiana GUTIUM
lector univer, ASEM
e-mail: gutiumtanea @ rambler.ru

Abstract This article is devot ed to assessing non -observed economy in Moldova for 2014 year. The main objectives
were achieved based on input -output balance compiled for 109 goods. The gap between resources and uses allows
detection segments of shadow economy. The authors analyzed the causes of non -observed economy and developed
measures to combat them.
Keywords: input -output model, non -observed economy, resources and uses.

Rezumat Acest articol este dedicat evaluării economiei neobservate în Republica Moldova pentru a.2014.
Obiectivele propuse au fost atinse în baza balanțelor input -output elaborate pentru 109 bunuri. Decalajul dintre
resurse și utilizări permite depistarea segmente lor economiei tenebre. Autorii au analizat cauzele economiei
neobservate și au elaborat măsuri de combatere a ei.
Cuvinte cheie : modelul input -output, economia neobservată, resurse și utilizări.
JEL Classification: C67

Introducere :
Determinarea nivelului principalilor indicatori macroeconomici care ar asigura echilibrul
economiei naționale, analiza și prognoza dezvoltării ramurilor economiei, determinarea
volumului necesar de resurse pentru satisfacerea necesităților economiei autohtone, identificarea
moda lităților de îmbunătățire a eficienței divizării internaționale și regionale a muncii este
posibilă în baza balanțelor interramurale . Modelul input -output a fost elaborat în anii 20 ai
secolului XX de absolventul universității din Sankt -Petersburg W.W. Leo ntief. În prezent
modelul dat se utilizează pentru analiza stării actuale a economiei naționale și pentru elaborarea
diferitor scenarii de dezvoltare economică.
La nivelul global modelul input -output a fost utilizat pentru prima dată în anul 1995 de
OECD8. Proiectul propus și implementat a cuprins evoluția economiilor naționale a 10 țări în
perioada anilor 1968 -1990. Baza datelor globale privind resursele și utilizările a fost actualizată,
și în anul 2015 deja cuprinde 40 de state ale lumii, printre care su nt și majoritatea statelor
continentului european.
Pe lângă statele membre, OECD elaborează balanțe interramurale valorice și pentru
statele non -membre. Tabelul input -output global permite efectuarea analizei comparative între
economiile diferitor țări, c u acest scop se utilizează lista de genuri de activități economice
standard bazată pe Clasificatorul ISIC, rev.3.
Modelul input -output a fost adaptat și utilizat de autori pentru evaluarea economiei
neobservate. Balanța legăturilor dintre ramuri este o me todă de analiză tabelară (input – output),
care descrie fluxul de bunuri și servicii dintre toate sectoarele unei economii naționale pe o
perioadă de timp dată, de regulă, un an.
Scopul principal al cercetării constă în perfecționarea, modificarea și adap tarea
modelelor economico -matematice pentru elaborarea balanțelor interramurale naturale la

8 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizație internațională a acelor
națiuni dezvoltate care acceptă principiile democrației reprezentative și a economiei de piață libere.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

78
condițiile economiei naționale a Republicii Moldova (RM) și utilizarea acestora în vederea
evaluării economiei neobservate.
Obiectul cercetărilor – proporțiile inte rramurale ale economiei Republicii Moldova;
cererea și oferta principalelor tipuri de producție.

Rezultate și discuții :
Elaborarea balanțelor interramurale naturale pentru a.2014 . Inițial până la elaborarea
balanței interramurale valorice la nivel macroe conomic, se elaborează balanțe naturale, și anume
se estimează coeficienții tehnici în baza tehnologiilor utilizare, în perioada actuală, în Republica
Moldova.
Schematic balanțele interramurale pot fi prezentate prin patru cadrane [1, pag.70]. La
elaborar ea balanțelor interramurale naturale se utilizează numai primele două cadrane. Primul
cadran reflectă consumul intermediar pe diverse produse ale ramurilor economiei naționale,
care se calculează în baza coeficienților tehnologici [2, pag.17]. La elaborare a balanțelor
interramurale efective pentru anul 2014 autorii au recalculat unii coeficienți tehnologici, fiindcă
sau modificat tehnologiile utilizate în Republica Moldova.
Concurența de pe piață și dorința de a obține supraprofituri impune producătorii să
minimizeze cheltuielile. Cu acest scop materia primă de calitate înaltă este înlocuită cu materie
primă de proastă calitate în detrimentul consumatorului final. De exemplu, untul este substituit
cu uleiul vegetal, boabele de cacao cu produse din soia, fire le naturale cu cele sintetice, etc.
Șirul de produse pentru care se elaborau balanțele interramurale s -a modificat. Unele
bunuri economice nu se mai produc pe teritoriul Republicii Moldova, cum ar fi fiare de călcat
electrice, ceainice electrice, vată mine rală, țesături de lână, țesături de mătase, etc. Însă aceste
produse se importă. Informația privind primele două bunuri poate fi găsită în datele privind
comerțul exterior de la Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova în grupa „aparate
electric e de uz casnic”. În schimbul bunurilor care nu se mai produc autorii, ca să nu modifice
algoritmul și legătura dintre tabele, au elaborat balanțe pentru produse noi.
Cadranul II reflectă structura produsului final utilizat, prin care se subînțelege suma
consumului neproductiv, exportul. Cadranele I și II, ne oferă informații despre consumul
intermediar și final, prin urmare caracterizează utilizarea resurselor, adică ieșirile (vezi formula
24 din raportul pentru anul 2015 [3, pag.229].
Modelul adaptat este descris în raportul științific elaborat de autori în anul 2015 [3, pag.
227-229]. Pentru prima dată în Republica Moldova metodologia elaborării BIR NV în
corespundere cu Sistemul de Conturi Naționale (SCN) a fost elaborată în Centrul de Studiere a
Problem elor Pieței (CSPP) al Academiei de Științe a Republicii Moldova sub conducerea d -lui
R.S. Averbuh.
Cercetările efectuate au arătat că la elaborarea balanțelor interramurale pentru Republica
Moldova este necesar de ținut cont de unele particularități. Anali za volumului exportului și
importului arată că fabricarea unor tipuri de producție este destinată atât pentru consumul intern,
cât și pentru export. În același timp, volumul fabricării majorității tipurilor de producție este
insuficient pentru consumul int ern, de aceea s -a creat necesitatea de a importa aceste tipuri de
produse [4, pag.21 -23].
Balanțele interramurale naturale (efective) pentru anul 2014 sunt elaborate pentru 109
principale tipuri de produse, care sunt fabricate și/sau consumate în republic ă. Pentru o evidență
optimă toate produsele sunt grupate în cinci complexe: agroalimentar, industriei ușoare,
industriei materialelor de construcții, industriei constructoare de mașini, industriei grele.
Dezvoltarea complexului agroalimentar în mare măsur ă depinde de situația creată în
agricultură, care la rândul său este determinată de condițiile climaterice. Cu toate că Republica
Moldova este o țară agrară, totuși se importă volumuri însemnate de diverse produse agricole.
Legume s -au importat, în anul de raport, 38,92 mii t ., adică 10,5% din resurse, spre comparație s –
a export 3,8% din utilizări ( 14,07 mii t). În anul 2014 s -a importat 26,185 mii t de cartofi ceea ce

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

79 constituie 9% din resurse, pe când exportul a constituit numai 2,5% din utilizări (7,5 mi i t).
Cauzele principale ale micșorării volumului de producție al culturilor agricole sunt insuficiența
bazei tehnico -materiale și influența condițiilor climaterice. În afară de aceasta, ponderea mare a
gospodăriilor mici și asigurarea lor joasă cu mijloac e financiare nu permit de a dezvolta o
producere pe scară largă.
Ca rezultat, fără o susținere corespunzătoare, orientată spre dezvoltarea bazei tehnico –
materiale, agricultura republicii va rămâne la un nivel scăzut de dezvoltare. Programele elaborate
în ultimii ani pentru dezvoltarea unor ramuri agricole cer investiții mari și respectarea strictă a
condițiilor de realizare. În condițiile finanțării bugetare instabile și lipsei investițiilor mari
externe rezultate pozitive pot fi așteptate doar în perspect ivă. Acești factori au condiționat
tendințele de diminuare a volumului de producție agricolă.
Dezvoltarea ramurilor industriei prelucrătoare a complexului agroalimentar și creșterea
volumului de producție în mare măsură depinde de nivelul de asigurare al e ntităților cu materie
primă de calitate înaltă în cantități necesare. Un rol deosebit pentru atingerea acestui scop îl are
perfecționarea sistemului de aprovizionare, asigurarea lui cu resurse materiale și financiare
necesare, cointeresarea producătorilor agricoli în sporirea volumului de producție destinat
prelucrării industriale.
O cotă -parte mare în structura producției produse și exportate a industriei prelucrătoare a
complexului agroalimentar continuă să le revină ramurilor: vinicolă, de conserve, de z ahăr, de
uleioase, de tutun.
Factorul de bază care frânează dezvoltarea subramurei fabricarea conservelor este lipsa
cointeresării producătorilor agricoli pentru comercializarea producției sale fabricelor de
conserve. Prețurile de achiziție a legumelor și fructelor de către întreprinderile industriale sunt
așa de mici încât nu permit acoperirea cheltuielilor și impun reducerea volumului de producție.
Ramura de zahăr, de asemenea, se confruntă cu problemele ce țin de asigurarea cu
materie primă. O situație n efavorabilă sa creat pe piața externă de desfacere a acestui produs.
Prețul înalt de fabricare a acestui produs, introducerea impozitului pe venit și a taxelor vamale
înalte la zahărul moldovenesc în țările vecine au cauzat reducerea competitivității zahăr ului
autohton. Astfel, ramura dată se poate transforma din exportatoare în ramură producătoare numai
pentru piața internă.
Producția tutunăritului a fost orientată spre export, însă în prezent se importă volumuri
însemnate. În anul 2014 importul de tutun nefermentat este de 1,85 ori mai mare ca volumul de
producție, ca rezultat importul acestui bun prevalează exportul. Importul articolelor de tutun de 8
ori prevalează exportul.
Este necesar de menționat că subramura dată este o ramură cu un mare potențial de
creștere. Există posibilități de promovare a exportului articolelor de tutun pe piețele externe. În
acest scop este necesar ca producătorii să utilizeze o gamă largă de procedee de marketing, care
vor stimula comercializarea producției tutunăritului.
La începutul secolului XXI bunurile complexului industriei ușoare ocupau locul doi, după
bunurile complexului agroalimentar, în exportul Republicii Moldova. În prezent numai un bun a
înregistrat prevalarea exportului față de import, și anume covoarele. Dezv oltarea acestui sector
este importantă deoarece oferă bunuri necesare pentru un trai decent al cetățenilor autohtoni.
Principalele produse cu volumuri însemnate de producție sunt: covoarele și preșurile,
încălțămintea, îmbrăcămintea, articolele de confecți e și tricotate. Materia primă este parțial
produsă în țară, întreprinderile fiind amplasate atât în orașele mari, cât și în cele mici.
În ultimii ani s -a înregistrat o tendință negativă de micșorare a volumului de producție al
bunurilor care se utilizează la fabricarea altor mărfuri, așa ca încălțămintea, articole de confecție,
în timp ce materia primă se exportă (de exemplu, pieile brute și pieile tăbăcite de bovine,
cabaline, ovine).

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

80
Analiza dinamicii volumului de producție pe principalele tipuri de prod ucție și analiza
comerțului exterior, luând în considerație avantajele comparative relative, arată că în republică
există potențialul pentru a majora volumul de producție al încălțămintei, articolelor tricotate,
articolelor de confecție. Principala măsură care trebuie să fie luată în această direcție este
micșorarea volumului de export al materiei prime, mărirea volumului de export al produselor
finite, diminuarea exodului resurselor de muncă. Exportul materiei prime aduce mari pagube
economiei naționale, i nfluențează negativ asupra pieței de muncă, deoarece duce la diminuarea
cererii forței de muncă.
Pentru accelerarea dezvoltării ramurii date este necesar de a produce și promova acele
mărfuri autohtone pentru piețele externe, care au avantaje comparative relative, de a ține cont de
tradițiile și necesitățile consumatorilor străini și de a lucra pentru consumatorul concret, de a crea
noi locuri de muncă.
Complexul industriei materialelor de construcții are potențial de creștere, cererea la
producția lui est e permanent în creștere lentă, în afară de aceasta nu se utilizează pe deplin
capacitatea de producție a întreprinderilor mari ale acestui complex. De exemplu, uzinele de
producere a articolelor din beton armat au o capacitate mai mare decât volumul lor de producție,
aceste întreprinderi nu simt lipsa de materie primă. Cauza constă în nivelul veniturilor populației.
Oferta materialelor de construcție poate fi majorată în orice moment, însă, deoarece
bunăstarea populației este joasă și diminuează, cererea n u crește cu o rată înaltă, ci lentă și
această creștere moderată se datorează remitenților. Ameliorarea și dezvoltarea acestui complex
depinde foarte mult de starea economiei naționale în întregime. O dată cu majorarea nivelului de
trai al populației se va majora și volumul construcțiilor și, ca consecință, va evalua și industria
materialelor de construcție.

Evaluarea economiei neobservate în Republica Moldova pentru anul 2014 .
Elaborarea și analiza balanțelor interramurale naturale pentru anul 2014 a perm is
depistarea segmentelor tenebre ale economiei naționale (vezi tabelul 1). Analiza comparativă a
resurselor și utilizărilor permite precizarea acestor segmente.
În tabelul 1 sunt prezentate balanțele interramurale naturale elaborate pentru produsele
ramurilor economiei naționale unde s -au depistat elementele economiei neobservate. În
complexul agroindustrial utilizările au prevalat resursele în cazul următoarelor bunuri: coniac (de
2,44 ori); articole de parfumerie și cosmetică (de 2,2 ori); crupe (de 2 ori); alcool etilic (cu
90,31%); paste făinoase (cu 49,55%); vin brut prelucrat (cu 47,63%); articole din tutun (cu
41,7%); sucuri (cu 30,53%); nutreț combinat (cu 29,65%); tutun nefermentat (cu 26,68%); unt
(cu 9,57%); rachiu, lichioruri, brandy (cu 7,94% ); sfecla de zahăr (cu 5,31%); bere (cu 4,42%).
Această diferență poate fi explicată prin faptul că a avut loc importul neobservat sau că a avut loc
producerea ilicită.
Analiza comparativă a volumului de producție și consumului arată că pe piața internă a re
loc decalajul dintre volumul cererii și volumul ofertei. Cele mai mari decalaje s -au înregistrat la
următoarele bunuri ale complexului agroalimentar: articole de parfumerie și cosmetică; crupe;
articole din tutun (țigări și țigarete); tutun nefermentat; paste făinoase; alcool etilic (vezi figura
1).

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

81

Figura 1. Decalajul dintre volumul cererii interne unor bunuri ale complexului
agroindustrial și volumul ofertei autohtone, a.2014
Sursa: Elaborat de autor i

De către autori a fost evaluat volumul importu lui și volumul de producție neobservat
pentru a.2014. În urma evaluării volumul importului și exportului neobservat în a. 2014 și
utilizând tarifele și prețurile oficiale de import și export pentru producția analizată a fost estimat
volumul pierderilor bug etului de stat din contul complexului agroindustrial în mărime de cca.
2566,28 mil. lei.
Utilizând taxele vamale, accizele, TVA și prețurile de import și de export pentru cea mai
mare parte a bunurilor complexului industriei constructoare de mașini și com plexului industriei
grele au fost calculate pierderile în bugetul consolidat. Elementele economiei neobservate au
fost depistate la următoarele bunuri: motoare de capacitate mică; aparate electrice de uz casnic;
metale neferoase laminate; medicamente (vezi tabelul 1).

Cel mai mare decalaj dintre resurse și utilizări s -a înregistrat la aparate electrice de uz
casnic (utilizările prevalează de 5,5 ori resursele). Decalajul dat este cauzat de importul ilicit. În
cazul celorlalte bunuri ale acestor complexe l a fel are loc importul tenebru.
Estimând volumul importului și exportului neobservat pentru aceste două complexe și
utilizând tarifele și prețurile de import și de export pentru bunurile enumerate mai sus, autorii au
calculat volumul pierderilor bugetului de stat (1598,1 mil. lei).
Analiza balanțelor interramurale naturale complexului industriei ușoare arată că
utilizările următoarelor mărfuri depășesc resursele: piei de bovine (de 7,2 ori); piei de ovine (de
1,3 ori); blănuri tăbăcite sau apretate (de 1,2 ori). În cazul acestor mărfuri a fost înregistrată
fabricarea neobservată care a cauzat pierderi bugetare sub formă de impozitul pe venit, TVA în
sumă de 26,4 mil. lei.
Cele mai însemnate decalaje ale complexului industriei materialelor de construcție sun t
prezentate în Figura 2. Spre deosebire de complexele precedente, care au înregistrat prevalarea
utilizărilor, în complexul dat prevalează resursele.
Decalajul a fost cauzat de includerea ilicită în pierderi a unei cantități de producție
realizată, ca re zultat pierderile bugetului de stat in sus numit complexul au constituit 659,2 mil.
lei.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

82

Figura 2. Decalajul dintre resursele unor bunuri ale complexului industriei materialelor
de construcție și utilizări, a.2014
Sursa: Elaborat de autor i

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

83 Tabelu l 1. Balanțele interramurale naturale pentru unele produse ramurilor economiei naționale
unde s -au depistat elementele economiei neobservate, 2014

RESURSE UTILIZĂRI
Soldul la
începutul
anului Volumul
de
producție Import În total
resurse Consumul
intermediar Comerțul
organizat Comerțul
neorganizat Export Pierderi Soldul la
sfârșitul
anului În total
utilizări
COMPLEXUL AGROINDUSTRIAL
Paste făinoase, mii t 0,40 5,56 5,37 11,33 11,08 0,07 5,79 16,94
Crupe, mii t 0,04 4,69 22,54 27,27 0,80 40,30 1,56 11,22 53,88
Unt, mii t 0,44 4,67 0,42 5,53 1,05 3,87 0,40 0,74 6,06
Sucuri, mii litri 16742,03 49059,08 2627,00 68428,11 17565,68 44955,00 26798,26 89318,94
Coniac, mii dal 194,67 667,00 381,72 1243,39 2,16 701,46 1783,40 550,66 3037,68
Rachi u, lichioruri, brandy, etc., mil. dal 1,98 3,67 0,70 6,35 0,88 3,33 0,05 2,59 6,85
Bere, mil. dal 1,07 9,10 2,41 12,58 10,85 0,44 0,13 1,72 13,14
Vin brut prelucrat, mil. dal 3,51 3,75 0,03 7,29 10,26 0,46 0,05 10,77
Alcool etilic, mil. dal 0,13 0,74 0,03 0,90 1,37 0,19 0,01 0,16 1,73
Articole din tutun, mlrd. buc 0,18 2,32 3,66 6,16 7,37 0,44 0,92 8,73
Tutun nefermentat, mii t 1,40 2,59 3,99 2,91 2,04 0,10 5,05
Nutreț combinat, mii t 3,46 97,25 32,28 132,99 63,57 108,85 172,42
Sfecla de zahăr, mii t 1356,20 1356,20 1428,23 1428,23
Articole de parfumerie și cosmetică, mil.
lei 30,33 1054,94 1085,27 1577,57 303,73 467,05 2348,35
COMPLEXUL INDUSTRIEI CONSTRUCTOARE DE MAȘINI ȘI INDUSTRIEI GRELE
Motoare de capacitate mică , mii buc 341,58 341,58 826,44 826,44
Aparate electrice de uz casnic, mii buc 122,00 864,27 986,27 5309,80 3,67 135,00 5448,47
Metale neferoase laminate, mii t 11,60 11,60 2,50 9,66 12,16
Medicamente, mil. lei 420,08 485,90 3782,20 4688 ,18 2800,31 1756,20 477,70 5034,21
COMPLEXUL INDUSTRIEI UȘOARE
Piei de bovine, mii buc. 4,08 12,30 16,38 22,85 90,79 0,13 4,38 118,15
Piei de ovine, mii buc. 25,54 17,87 10,49 53,90 13,34 47,83 10,40 71,57
Blănuri tăbăcite sau apretate, mii buc. 0,82 18,94 22,93 42,69 23,42 27,15 1,29 51,86
COMPLEXUL INDUSTRIEI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚIE
Ciment, mii t 28,52 651,90 12,55 692,97 439,92 162,57 52,18 5,05 0,21 30,89 690,82
Pietriș si prundiș, mii m3 162,46 2111,11 402,84 2676,41 1637,99 487,36 169,53 143,85 10,12 79,92 2528,77
Amestecuri bituminoase, mii t 0,13 392,31 11,87 404,31 291,68 5,61 0,10 297,39
Sursa: Elaborat de autor i

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

84
Concluzii :
1. Elaborarea balanțelor interramurale naturale pentru a.2014 a depistat neajunsurile
controlului vamal din Republica Moldova și elemen tele economiei tenebre din țară. Autorii au
stabilit că există încălcări atât în livrarea produselor alimentare, cât și în livrarea produselor
nealimentare. Rezultatele calculelor denotă că în bugetul de stat nu au fost efectuate vărsăminte în
sumă de 4850 mil. lei (ce constituie 4.33% din PIB) sub formă de taxe vamale, proceduri vamale,
accize, impozit pe venit și TVA. Prin urmare statul trebuie să ia măsuri cu scopul combaterii
cazurilor de contrabandă.
2. Cifra estimată ar fi fost mult mai mare dacă aut orii ar deține informații cu privire la
vânzarea mărfurilor pe produse omogene și nu pe grupe mari de produse diferențiate. Biroul
Național de Statistică al Republicii Moldova în raportul statistic “Comerțul cu amănuntul, vânzarea
și repararea autovehicule lor, repararea obiectelor de uz casnic și personale în anul 2014, structurat
pe tipuri de mărfuri” nu prezintă informații cu privire la bunurile industriei ușoare pe produse cu
excepția „perdele și draperii” și „produse de încălțăminte”, în schimb oferă in formații referitor la
vânzarea în expresie valorică a unor grupe agregate de produse neomogene, cum ar fi „produse de
îmbrăcăminte”, care includ o gamă largă de bunuri de la lenjerie de corp până la impermeabile.
3. În ultimii ani s -a înregistrat tendința de majorare a ponderii importului producției
agroalimentare în volumul total de import. De aceea este necesar de luat măsuri de protecție a pieței
interne.
4. Deoarece Republica Moldova importă volumuri mari de resurse energetice este necesar
de produs ma teriale de construcție, cu parametri înalți de păstrare a energiei termice. Deci, este
necesar de modificat asortimentul materialelor de construcție în această direcție.
5. Totodată este necesar de asigurat funcționarea stabilă a instituțiilor investițion ale, de
perfecționat mecanismul de protecție a investițiilor cum celor de stat, așa și a celor private.

Referințe bibliografice :
1. Ganciucov V., Gutium T., Ceban A.. Estimarea economiei tenebre în baza modelelor balanюelor
interramurale natural -valorice. Ve ctor european, Nr. 2, 2015, pag.69 -77. ISSN 2345 -1106.
2. Leontief Wassily W. Input -Output Economics . Scientific American
Volume 185, Number 4, October, 1 951, p.15 -21. ISSN: 0036 -8733 –
3. Raportul științific 18.06 „Patrimoniul național și dezvoltarea societății, prioritatea economiei bazată pe
cunoștințe ” la tema: 15.817.06.04A „Analiza și prognozarea indicatorilor macroeconomici ai Republicii
Moldova”. Chișinău 2015, pag. 293.
4. Indicatorii privind circulația producției industriale în Republica Moldova în anul 2014. Biroul
Național de Statistică al Republicii Moldova. Chișinău, 2015, 16 -23/126, 30.07.2015, pag.35.

Recomandat spre publicare: 15.03.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

85 PIAȚĂ DE ARTĂ CONT EMPORANĂ DIN ROMÂNIA ȘI PROBLEMELE EI

Olga PERCINSCHI , doctor în economie ,
membru al Uniunii Artiștilor Plastici din
Republica Moldova , e-mail:
percinschi_olga@mail.ru

Abstract. . În articol este examinată starea actuală a pieței de artă din România, se analizează principalele ei
probleme și posibilele căi de soluționare a acestora.
Cuvinte cheie : art – piață, de afaceri de arta, piata, România.
Abstract. The paper described by a general condition of the c ontemporary art – the Romanian market, it
analyzes the main problems and possible solutions.
Keywords : art – market , Аrt- business, Romania .
Абстракт . В статье рассматриваются общее состояние современного арт – рынка Румынии,
анализируются его основные проблемы и возможные пути решения.
Ключевые слова: арт – рынок, арт -бизнес, рынок, Румыния.
JEL Classification: M3, Z11
Introducere :
Piața de artă românească reprezintă un sistem complex, în care activitatea în sfera artei posedă
un caracter comercial. Aceasta este un sector relativ nou al economiei autohtone, principalele
elemente ale căruia sunt: galeriile, saloanele de artă, publicațiile specializate, etc
Piața de artă românească, deși are rezultate remarcabile, se află încă într -un stadiu emergent.
Aceasta se consideră a fi o piață tânără, iar orizontul ei s -a deschis foarte mult în special în anii de
după Revoluție. În ultimii ani au apărut noi galerii, case de licitații, muzee, noi colecționari.
Apariția caselor de licitație private are un rol cu t otul pozitiv. Astfel, piața de artă din România nu
mai este cea de acum douăzeci de ani. Roluri importante în procesul delicat al stabilirii cotelor și
prețurilor corecte pentru artiști îl au muzeele, galeriile de promovare, negustorii de artă și casele de
licitație. S-au făcut pași enormi către structurarea acesteia, însă, îi lipsește, totuși, factorul
coagulant, adică stabilitatea și sustenabilitatea economiei reale.

Rezultate și discuții:
Totodată, începând cu a.2008, cinci ani consecutiv, până în a.2 013 p iața de artă a României
a crescut de șase ori [1]. Motivul pentru care piața a crescut a fost vectorul de profesionalizare și
instrumentele nou lansate pe piață, diversificarea constantă a ofertei și activitățile conexe de
formare și educare a public ului amator de artă. Segmentul principal în licitațiile de artă din România
a rămas arta de patrimoniu, în special creația artiștilor de importanță națională, ce concretizează în
continuare cele mai mari valori de piață.
În a.2014, în ciuda faptului, că c ifra de afaceri a înregistrat o ușoară scădere, numărul de actori
implicați, de investitori, de participanți, de evenimente a crescut semnificativ, ceea ce a atenuat
scăderea cifrei de afaceri.
De asemenea, anul 2014 a fost un an de cotitură pentru piața d e artă din România. În acest
an România a intrat în atenția pieței mondiale de artă. Acest lucru s -a întâmplat datorită unui tânăr
artist Adrian Ghenie , care a vândut în acel an, la licitații importante, un număr de zece lucrări,
stabilind și un record per sonal, la casa de licitații Sotheby's, Londra cu tabloul "The FakeRothko",
adjudecat pentru 1.778.422 de euro (1.426.500 de lire sterline), o sumă de patru ori mai mare decât
valoarea estimată de specialiști. Lucrările artistului se află în colecțiile unor i mportante galerii și
muzee din lume, printre care Centrul "Georges Pompidou", Tate Liverpool, San Francisco Museum
of Modern Art și Fondazione Palazzo Strozzi din Florența. Printre fanii artistului se numără și
magnatul francez François Pinault, CEO -ul gru pului de lux Kering, care are mai multe subsidiare,
între care Alexander McQueen, Balenciaga și Gucci "[2].

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

86
Dacă în ultimii ani, Constantin Brâncuși a continuat să fie cel mai tranzacționat artist român
pe piața de artă mondială, 2014 a dovedit, că și ar ta română contemporană începe să conteze la
nivel internațional. Ascensiunea românului Adrian Ghenie pe piața mondială de artă a culminat în
acest an cu includerea sa pe primul loc într -un top 50 al artiștilor contemporani. Adrian Ghenie a
participat de ase menea la Haunch of Venison, David Nolan Gallery NYC și Pace Gallery; Marius
Bercea la David Nolan Gallery NYC sau Dan Perjovski la Lombard Fried. Alte expoziții au avut loc
în muzee, cum ar fi Dumitru Gorzo la New Jersey Museum of ContemporaryArt, Adrian G henie la
Museum of ContemporaryArt Denver sau expoziția SixLines of Flight. ShiftingGeographies in
ContemporaryArt de la San Francisco MOMA care îi include pe Adrian Ghenie, Victor Man,
și Ciprian Mureșan.
Toate acestea se datorează sistemului independent de galerii, instituții non -profit și publicații
culturale, care funcționează non -preferențial și non -clientelar, și al căror program de manageriat
artistic dă rezultate. Artiștii și viitori manageri artistici au călătorit, au învățat și s -au întors deciși să
pună în aplicare ceea ce putea funcționa în România. Apariția acestui sistem de suport absolut
necesar a coincis cu integrarea reală a României în sistemul globalizării culturale, care a permis
artiștilor din această zonă geografică să exporte un obiect și nu doar o idee, și le -a oferit
oportunitatea de a putea fi găsiți de cei care contează în lumea relativ opacă a artei. Au existat și
primele manifestări legate de mecenatul artistic, cum ar fi de exemplu expozițiile colecției Mircea
Pinte la Muzeul de Artă Cluj Napoca în colaborare cu Galeria Plan B.
Asemenea expoziții, deși uneori controversate fiindcă sunt considerate instrumente ale pieței
cu scop de promovare pur comercială, sunt totuși manifestări care întăresc încrederea în anumiți
artiști și pre zintă un model cultural. Apoi a apărut și susținerea din partea caselor de licitație, la
început modestă, a devenit directă când după expoziția organizată la EspaceTajan în timpul FIAC
Paris de către Rodica Seward, proprietara casei de licitații Tajan, fem eie de afaceri de origine
română și colecționară, care după ce i -a descoperit pe artiștii contemporani români la Armory Fair
în New York, i-a susținut constant, cu rezultate, care nu s -au lăsat așteptate prea mult la nivel
internațional.
Primul târg int ernațional de artă profesionistă a avut loc în România în mai 2014, la care au
participat peste o sută de reprezentanți ai galeriilor, muzeelor, precum și un număr mare de dealeri
în artă. Pe platformele Pavilionului au fost prezentate circa cinci mii de o pere de artă. Aici puteau fi
găsite nu doar obiecte de artă de patrimoniu, dar de asemenea, lucrări ale artiștilor contemporani: de
la picturi până la sculpturi, de la inovații de design până la obiecte de colecție. Evenimentul a fost
denumit "Art -Safari" și a devenit o adevărată călătorie în artă. Cele patru zile de târg au fost
desfășurate pe secțiuni î ntr-o abordare revoluționară pentru piața românească de artă, reunind
platformele dedicate expozițiilor și conferințelor. Pentru artiștii români acest ev eniment a fost o
oportunitate unică de a se afirma în întreaga lume, de a se conecta cu lumea europeană, precum și
de a arăta, că "Art -Safari" poate concura cu actfel de acțiuni în Budapesta, Istanbul și Viena. [6].
Anul 2014 a fost remarcat și pentru fapt ul, căprimele colecții de artă și tradiție din România
au fost lansate pe platforma online Google Cultural Institute.Astfel, pe Google Cultural Institute pot
fi consultate gratuit de utilizatorii de internet din întreaga lume imagini cu peste 800 de expona te
(picturi, desene, obiecte de artă populară, artefacte religioase, fotografii, documente, dar și o
selecție de obiecte de artă imortalizate la înaltă rezoluție) din colecțiile Muzeului Național al
Țăranului Român din București, Muzeului Național Brukenth al din Sibiu, Complexului Național
Muzeal Astra din Sibiu, Asociației Folclor Fără Frontiere, Ordinului Arhitecților din România,
Fundației Pro Patrimonio și Fundației Wassertalbahn (care se ocupă de trenul "Mocănița" de la
Vișeul de Sus).
Potrivit Casei de licitații ” ARTMARK” , care în 2015 este lider, atât în ceea ce privește
numărul de licitații organizate, cât și în ceea ce privește valoarea vânzărilor, această scădere
demonstrează o tendință sănătoasă, după boom -ul din anii trecuți, aceasta începe să se stabilizeze,
să se modereze determinând astfel o creștere constantă în anii ce urmează. Potrivit aceleași surse,
deși criza financiar economică continuă să afecteze toate sectoarele economiei, piața de artă nu a
fost lovită de criză. Spre exemplu, în a .2015 licitațiile de artă organizate în România au avut vânzări

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

87 de peste 4.500.000 de euro, în topul celor mai bine vânduți artiști pe piața autohtonă aflându -se
Theodor Aman, devansându -l pe Nicolae Tonitza care s -a aflat pe primul loc în acest clasament
timp de trei ani la rând" [3].
Pictorul Theodor Aman a avut vânzări de 425.132 de euro la cele câteva zeci de sesiuni
organizate de casele de licitații din țară în 2015. Potrivit site -ului de specialitate www.tudor –
art.com, anul acesta au fost adjudecate 73 de opere semnate de Aman. Pe locul doi se situează
Nicolae Tonitza cu 27 de lucrări cumpărate la suma totală de 342.676 de euro, iar pe locul trei
Nicolae Grigorescu cu 12 opere, adjudecate la suma totală de 279.500 de euro.
În a.2015 în România a fost o rganizată prima licitație de artă vizuală dedicată noului val de
artă contemporană românească. Prima Sesiune de artă vizuală "Trending Up: Super Contemporary
Romanian Artists", dedicată în totalitate noului val de artă contemporană românească a fost
organi zată de casa de licitații ”Artmark”. Trei artiști din cadrul celei de a 56 -a ediții a Bienalei de
Artă de la Veneția, respectiv Alexandru Mirutziu, Lea Rasovszky și Larisa Sitar, au fost prezenți în
licitație. Cei trei fac parte din expoziția colectivă "I nventing the Truth. On fiction and reality",
considerată de publicațiile internaționale de profil una dintre cele mai bine articulate și provocatoare
expoziții ale Bienale [4].
În pofida rezultatelor remarcabile, piața de artă românească este departe de pr obabilul său
potențial (în prezent numără cca. 4 -5 mii de clienți regulați și ocazionali, specialiștii apreciind că
potențialul pieței românești este situat undeva în jur de 150 – 200 mii de cumpărători). Dată fiind
vârsta tânără a pieței românești de artă , acest sistem prezintă încă o seamă de vulnerabilități, iar
jucătorii din piață sunt deseori nevoiți să se confrunte cu reglementări incomplete, neactualizate,
situație ce dă naștere unor controverse diverse.
Desigur, există artiști, există Uniunea Artiș tilor Plastici, există de câțiva ani galerii de artă
particulare, există critici de artă, și există galeriști, care funcționează independent, fără a avea o
legătură profesională, comercială între ei. Licitațiile de artă, care să stabilească cotele de vânza re ale
artiștilor consacrați sau ale celor necunoscuți sunt făcute în regim de anticariat. În condițiile în care
lucrări semnate de Corneliu Baba, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu sau alți artiști moderni
romani sunt comercializate la prețuri apropiate su mei de 30 de milioane de lei, arta artiștilor
contemporani este evaluata la prețuri de subpiață. Există în aceste condiții o subpiață de artă, mai
exact o piață neagră a artei la supracote financiare, însă la subcote valorice. În acest cerc vicios se
câștigă bani, însă se pierde consacrarea și recunoațșterea artisticăți, mai ales, stabilirea cotelor de
valoare artisticăși financiară, care să controleze piaэța.
Totodată, din perspectiva casei de licitații Grimberg , în prezent, "piața de artă din România
este una imatură, în formare, compusă în mare parte din cumpărători care se găsesc în faza de
acumulare vizuală, de tatonări, un început care se face cu pași mici, cumpărători care au nevoie de
consiliere și certitudini în achiziționarea operelor de artă" [5].
E de menționat, că piața de artă și investițiile în artă sunt foarte sensibile la astfel de factori,
ca instabilitatea politico -economică, atât pe plan intern, cât și extern, care generează fluctuații ale
pieței de artă. Totodată operele de artă repre zintă unul dintre bunurile cele mai rezistente și mai
sigure la șocurile economice, iar acest trend se va păstra.
Reieșind din toate acestea este greu de a face previziuni despre dezvoltarea de mai departe a
pieței de artă românești, dar un lucru este cer t – piața de artă din România este în dezvoltare.

Principalele probleme ale pieței de artă din România
La cele mai semnificative obstacole p iața de artă românească au fost raportate următoarele:
 Cadrul legislativ și normativ -juridic slab elaborat
 Insufic iența posibilităților financiare este o barieră pentru toate părțile art -businessului; artiști
și intermediari. În prezent pentru dezvoltarea art -busindessului, implementarea marketingului este
greu de găsit granturi, creditele bancare se eliberează la do bânzi foarte mari.
 Dificultatea căutării personalului cu calificările necesare. Pe piața de artă problema resurselor
umane este deosebit de acută și se referă la diferite categorii de personal : experți, evaluatori,

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

88
specialiști în organizarea și desfășurar ea licitațiilor.
 Insuficiența personalului profesional instruit în acest domeniu se atestă în cadrul instituțiilor
intermediare, angajații cărora nu posedă cunoștințe suficiente în domeniul artei, pentru a
organiza activitatea eficientă a instituțiilor res pective.
 Dificultatea de căutare a sponsorului sau a dealerului pentru artiștii , care sunt interesați în
promovarea picturilor în afara pieței autohtone a p iața de artă .
 Lipsa la artiști a stimulentelor economice pentru implementarea marketingului.
 Lipsa de cunoștințe și competențe la majoritatea artiștilor în promovarea piața de artă. Mentalitatea
artiștilor, în special a generației mai în vârstă, nu presupune necesitatea de a se implica în
comercializarea rezultatelor muncii lor.
 Riscul înalt al investiț iilor pe piața operelor de artă frânează dezvoltarea art -businessului
autohton. În mediul de afaceri general, nefavorabil din țară, colecționarii, art -dealerii preferă să
nu-și crească riscuri.

Concluzi i:
Piața de artă românească a început să funcționez e activ doar la începutul anilor 90, fapt
care face ca aceasta să se deosebească semnificativ de piața operelor de artă a Europei și Statelor
Unite ale Americii. Principalul motiv constă în faptul, că, în primul rând, baza acesteia nici odată nu
a fost re prezentată de capitalul mare; în al doilea rând, lipsește susținerea din partea statului; în al
treilea rând, lipsește categoria oamenilor înstăriți, care ar susține arta națională; în al patrulea rând,
lipsesc regulile de promovare a artiștilor și a lucr ărilor lor
Structura formată a pieței de artă românească a determinat particularitățile sale specifice, care
constau în următoarele: crearea pieței în baza structurilor deja existente; includerea în structurile
netradiționale; păstrarea galeriilor de artă municipale; formarea tradițiilor de art -business familial;
caracterul tenebru al colecționarilor locali; lipsa institutului de experți și manageri în artă,
profesioniștilor, publiciștilor, dealerilorde artă; caracterul ”de oficiu” al colecționării: colecț ii în
oficiile băncilor, firmelor private; lipsa rețelelor sigure pe piețele altor țări străine; manifestarea
preferențială a unei forme – expoziții cu vânzare; lipsa târgurilor permanente, etc.
În sunt încă slab dezvoltate relațiile de piață dintre art iști și galeriști, lipsește cadrul juridic
corespunzător și pârghiile, care influențează asupra executării contractelor. Participanții de pe piața
operelor de artă nu au cunoștințele necesare pentru asigurarea corectă, vămuire, perfectarea
documentelor cor espunzătoare ținând cont de cerințele, care reglementează aceste probleme în
legislațiile țărilor implicate în schimburile comerciale
Deși la faptul, că arta autohtonă contemporană este comercializată de unii artiști în
străinătate, în ansamblu aceasta înc ă nu are un auditoriu internațional bine definit și nu intră în
cercul de interes al investitorilor în artă străini.

Referințe bibliografice:
1. Manuela Plapcianu, "Unde investim in 2015?" (I, 2015) . Wall -Street 360 http://www.wall –
street.ro/tv/wall -street -360/saptamana -unde -investim -in-2015 -2015/unde -investim -in-2015 –
arta-pe-lista-optiunilor -investitiile -personale -192.html?ap=1
2. Madalina Cerban, 2014, anulîn care România a început să conteze pe piața mondială de artă,
prin Adrian Ghenie, Mediafax : http://www.mediafax.ro/cultura -media/2014 -anul-in-care-
romania -a-inceput -sa-conteze -pe-piata -mondiala -de-arta-prin-adrian -ghenie -13741682
3. Piața de artăîn 2015: Vânzări de peste 4.500.000 de euro. Amanîl de vanseazăpe Tonit za în
topul vânzărilor, ECONOMICA.net :http://www.economica.net/piata -de-arta-in-2015 –
vanzari -de-peste-4-500-000-de-euro-aman -il-devanseaza -pe-tonitza -in-topul –
vanzarilor_112438.html )

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

89 4. Secvențe de Bienală la Artmark, artavizuala21 :
https://artavizuala21.wordpress.com/2015/07/10/secvente -de-bienala -la-artmark/ .
5. Diana Parvulescu, Piața de artă din România – departe de potențialulei, dar cu o nouăcasă de
licitații . Mediafax.ro: http://www.mediafax.ro/cultura -media/analiza -piata -de-arta-din-
romania -departe -de-potentialul -ei-dar-cu-o-noua -casa-de-licitatii-11863710 )
6. Первая профессиональная художественная ярмарка прошла в Румынии. 24 мир.
http://mir24.tv/news/culture/10588834

Recomandat spre publicare: 15.03.2016.

LES BASES DES RELATIONS COMMERCIALES ENTRE L’UNION
EUROPEENNE ET LA MOLDAVIE

Natalia PERCINSCHI,
Dr.en économie, Institut National de recherche et
d’économique (INRE) ASM
e-mail: natperch@yahoo.com;

Elena SIMCIUC, étudiant au doctorat du
Département de Management Université Agraire d'
Etat de Mold ovie
e-mail: simciuc,elena@gmail.com

Résume: La politique commerciale fait office de véritable politique extérieure commune de l’Union
européenne (UE) [1]. Sur la scène internationale l’UE cherche à imposer les intérêts de ses producteurs et à étendre
son influence. Cela signifie qu’en matière commerciale, son influence se mesure à travers le prisme de la diffusion,
dans les pays tiers, des produits européens, ainsi que des droits qui constituent les normes et standards européens. Les
outils utilisés par l’UE qui répondent aux enjeux commerciaux so
nt traduits par des accords. Très souvent ces accords servent à préparer les pays voisins en vue de leur
intégration dans l’Union, à soutenir les réformes économiques et politiques dans les pays en transition, à renforcer les
liens politiques, économiques ou stratégiques avec des pays et des régions spécifiques et à fournir une assistance
économique et financière aux anciens territoires[2]. A cette fin, une série d’accords de partenariat et de coopération
(APC) o nt été signés et adoptés par les pays de l’ex -URSS, dont la Moldavie faisait partie à l’époque [3]. Toutefois,
l’évaluation des relations commerciales entre les partenaires obligeait à rechercher une nouvelle approche dans les
relations entre l’Union europ éenne et la Moldavie dans un contexte de mondialisation et d’intégration régionale
«profonde» au sein de l’espace européen. La Politique européenne de voisinage (PEV) [4] et le Partenariat
oriental(PO) [5]conduisent vers l’édification d’un cadre de relatio ns conventionnelles euro -moldaves rénové et
approfondi à l’avenir.
Les mots clé : Le commerce, Accords de partenariat et de coopération, Politique européenne de voisinage, Partenariat
oriental, Moldavie, Union Europeen.
Abstract: Politica comercial ă reprezint ă o adevărată politică externă comună a Uniunii Europene (UE) [1].
Pe plan internațional UE pune interesele producătorilor săi pe primul plan și extinde influența sa. Aceată înseamnă că
în domeniul comercial, influența sa este măsurată prin pris ma difuzarii bunurilor produse în UE și drepturilor, care
constituie normele și standardele europene, în țările terțe. Acorduri sunt utilizate de către UE ca instrumente care
răspund la provocările comerciale. Foarte des aceste acorduri sunt folosite în sc opul pregătirei țărilor vecine pentru
integrarea lor în Uniunea, sau a sprijini reforma economică și politică din țările în tranziție, deasemenea pentru a
consolida relații politice, economice sau strategice cu aceste țări și să ofere asistență economică și financiară pentru
fostele teritorii [2]. În acest scop, o serie de acorduri de cooperare și de parteneriat (ACP) a fost semnată și adoptată
de către țările din fosta URSS, din care Moldova a făcut parte anterior [3]. Cu toate acestea, evoluția relațiilo r
comerciale dintre partenerii a ajuns la etapă cînd era necesar să fie găsită o nouă abordare a relațiilor dintre UE și
Moldova în contextul globalizării și integrării regionale "mai profunde" în spațiul european. Politica europeană de
vecinătate (PEV) [4 ] și Parteneriatul Estic (PE) [5] au condus la construirea unui cadru de relații contractuale euro –
moldovenești renovate și care vor fi aprofundate în viitor.
Cuvinte -cheie: comerț, acordur de parteneriat și cooperare, politica europeană de vecinătate, par teneriatul estic,
Moldova, Uniunea Europeană.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

90
JEL Classification: F00, F02, F1
Introduction :
Après la dislocation de l’Union soviétique la Moldavie a obtenu son indépendance. L’Union
européenne (UE) est devenue le vecteur pour la Moldavie. Dans cet espr it, l’Accord de partenariat
et de coopération euro -moldave permettait une nouvelle construction des relations dans divers
domaines, en particulier dans le domaine des relations commerciales. Pourtant il exigeait un
accompagnement qui permettait de soutenir et de contribuer au développement économique de pays
en transition dont la Moldavie. Suite à l’élargissement de l’UE, est apparu le motif de
renouvellement des relations avec les nouveaux voisins. Ainsi naquit la politique européenne de
voisinag. Un peu a près, afin de concrétiser ses relations avec les voisins orientaux et d’envisager
des perspectives plus ambitieuses, une «dimension orientale spécifique» de la PEV fut proposée aux
six partenaires de l’UE.

L’effondrement de l’Union soviétique, impulsion à l’établissement de relations commerciales
euro -moldaves accompagné par le Système de préférences tarifaires généralisées (SPG).
L’histoire des relations entre l’Union européenne et la Moldavie après la chute du bloc
soviétique est encore récente. Après l’apparition en 1991 de la Moldavie comme un Etat
indépendant sur l’échiquier politique, fut négocié en 1994 l’Accord de partenariat et de coopération
euro-moldave. Le 1er mai 1996 entra en vigueur l’accord intérimaire concernant le commerce et les
mesures d'accompagnement entre la Communauté européenne (CE) et la République de Moldavie
[6]. Il est important de noter que les APC avec les pays postsoviétiques , ont été précédés par les
relations de la CE avec l’ancienne Union soviétique. Ces relations furent fondées sur un «Accord de
commerce et de coopération commerciale et économique » [7] signé le 18 décembre 1989. La
coopération entre la CE avec l’ancienne Union soviétique dans le cadre de l’Accord de commerce et
de coopération n’apparaît pas dans sa global ité, elle était concentrée sur la coopération économique
et commerciale.
Celui -ci était plus spécialisé et limité par rapport à l’APC qui met en valeur le fait que les
partenaires doivent réellement coopérer de manière étroite. L’accord intérimaire entre la
Communauté européenne et la République de Moldavie remplaça provisoirement les mesures
commerciales de l’accord entre la Communauté européenne avec l’ex -bloc soviétique, en attendant
l’entrée en vigueur de l’Accord de partenariat et de coopération entr e la CE et le jeune Etat
moldave. Celui -ci fut signé en 1998.
Les premiers accords de partenariat et de coopération furent signés avec les pays de «proximité»
géographique. En revanche, ce sont des négociations de l’accord type de partenariat et de
coopér ation avec la Fédération de Russie postsoviétique qui ont provoqué « une onde partenariale »
[8] avec les pays de l’Europe orientale (l’Ukraine, la Moldavie et le Belarus), de l’Est, d’Asie
centrale (le Kazakhstan, le Kirghizstan, l’Ouzbékistan, le Turkménis tan) et d’Europe du Sud – Est
de la Russie, dans le Caucase (la Géorgie, l’Arménie, l’Azerbaïdjan). Les accords avec la Russie, la
Moldavie, l’Ukraine et le Belarus ont des contenus et des perspectives parfois très semblables, lors
que le contenu et les pe rspectives des APC avec les voisins éloignées de la Communauté
européenne étaient sensiblement différents. Le partenariat avec les Etats d’Asie centrale et du
Caucase était initialement minimal. A la différence des APC avec la Russie, l’Ukraine et la
Molda vie, le partenariat avec les Etats d’Asie centrale et du Caucase ne prévoyaient pas la
possibilité d’établissement d’une zone de libre -échange. C’est -à-dire que la politique de la
Communauté européenne se déclinait en fonction de ses intérêts au cas par ca s vis-à-vis de ces pays
de l’Est et du Sud. Ces pays de l’Est et du Sud sont nommés comme les nouveaux Etats
indépendants (NEI) de l’espace postsoviétique, à l’exception des pays baltes. Au premier chef des
préoccupations de la Communauté européenne se pla çait ses intérêts sécuritaires.
Dans les années 1990, l’accord de partenariat et de coopération était un nouveau concept dans la
typologie des accords externes de la Communauté européenne. Il soulignait la primauté du
«partenariat» par rapport à la «coopé ration» au sein du même accord. Youri Borko soutiens que le
partenariat doit se fonder sur trois conditions: l’adhésion à des valeurs communs et à des principes

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

91 politiques et sociales identiques; un large éventail d’intérêts communs à long terme auxquels on
accorde une priorité; un très haut degré de compréhension et de confiance réciproques et au meme
temps l’idée de la cooperation était qu’elle « doit impulser la coopération de façon à faire des
parties contractes véritables partenaires » [9]. En qualité de première démarche, ce partenariat doit
accompagner la transformation de la Moldavie vers une communauté culturelle, politique,
économique renforcée à tous points de vue.
Avec cet accord l’UE pose les fondements d’une européanisation de la région
géogr aphiquement très proche. Comme l’atteste le troisième considérant du préambule de l’APC,
qui souligne « l'engagement de la Communauté, de ses États membres et de la République de
Moldavie de renforcer les libertés politiques et économiques qui constituent le fondement même du
partenariat ». Sous les définitions « renforcer les libertés politiques et économiques qui constituent
le fondement même du partenariat» il est sous -entendu fortifier le respect des droits de l’homme et
des principes démocratiques [Neu vième alinéa du préambule de l’Accord de partenariat et
coopération] d’un Etat de droit qui sont des «éléments essentiels» de l’accord. Le deuxième article
de l’ Accord de partenariat et de coopération entre les Communautés européennes et leurs États
membre s, d'une part, et la République de Moldavie prévoir «Le respect de la démocratie, des
principes de droits international et des droits de l’Homme (…), ainsi que des principes de
l’économie de marché (…), inspire les politiques intérieures et extérieures de s parties et constitue
un élément essentiel du partenariat (…)».
En ce sens le « dialogue politiqu » prévu par l’APC joue un rôle de garant d'une meilleure
interaction et d’une plus grande convergence des positions sur les questions internationales entre les
deux partenaires. L’Accord de partenariat et de coopération est un instrument qui cherche à
rapprocher progressivement la législation moldave vers l’acquis de l’UE ce qui permet une insertion
harmonieuse dans l’économie européenne.
Il est possible de d ire que le volet йconomique de cet accord est trиs accentuй parce que l’APC
rйgit la plupart des aspects des relations commerciales et encourage la coopйration dans les autres
domaines, par exemple, la coopération dans le domaine statistique. Son 1er article йtablit les
objectifs а atteindre : «le développement des échanges, des investissements et des relations
économiques harmonieuses entre les parties afin de favoriser le développement de son économie
(…) et mener à son terme son processus de transition v ers une économie de marché ». Cela signifie
que l’évolution économique de la Moldavie vers une économie de marché et donc devenue
prioritaire. A la lumière de ce fait, il faut souligner spécifiquement le rôle des relations
commerciales entre les deux part enaires ayant pour but l’établissement d’une zone de libre -échange
mentionnée dans l’accord. Le quatrième article de l’APC euro -moldave « (…) lorsque la
République de Moldavie aura progressé dans son processus de réformes économiques, un
développement des dispositions des titres du présent accord, en particulier du titre III et de l'article
48, en vue d'établir entre elles une zone de libre -échange ».
La ZLE est un élément favorisant incontestablement la transformation d’un pays, comme la
Moldavie, vers un e économie de marché. Evidement, l’instauration d’une telle zone était un objectif
à long terme, et pour le réaliser un jour, il faut que certaines conditions soient remplies. Par
exemple, le futur partenaire doit inconditionnellement être membre de l’Org anisation mondiale du
commerce (OMC). Au moment de l’entrée en vigueur de l’APC, la Moldavie ne faisait pas partie de
l’OMC. En dépit de cela, le régime de l’Accord général sur les tarifs douaniers et le commerce
(GATT) [10] a été étendu aux échanges euro -moldaves dans le cadre cet accord. Il résulte de ces
faits que l’Accord de partenariat et de coopération a contribué à l’établissement de la base juridique
moldave conformément aux exigences de l’OMC. Ce qui a permis à la Moldavie de préparer ainsi
son ad hésion à cette organisation qui a eu lieu en 2001.
Il est certain que l’APC est « un levier » qui permet assurer la transformation globale de la
Moldavie, mais pourtant, comme nous le verront ci -après, l’accord de partenariat a ses
inconvénients. A titre d’exemple, on peut noter que sur le plan commercial, l’APC avec la Moldavie
comme les autres accords de ce type avec des nouveaux Etats indépendants (NEI) de l’espace

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

92
postsoviétique a un caractère non préférentiel,ce qui provoque la nécessité de compléter l’APC par
les concessions unilatérales européennes offertes sous forme de préférences tarifaires généralisées.
D’une part, l’Accords de partenariat et de coopération euro -moldave prévoit l’octroi du traitement
de la nation la plus favorisée (TNPF), cela s ignifie que l’accord revêt un caractère non préférentiel.
D’autre part, l’économie moldave est considérée comme très fragile. Elle a donc besoin d'une
assistance qui encouragerait la croissance économique. Afin de compenser le caractère non
préférentiel et de poursuivre le rôle d’instrument visant au développement durable, le système de
préférences tarifaires généralisées était octroyé par la CE [11] à la Moldavie [12].
A partie de 1998 la Moldavie bénéficiait de réductions ou exemptions des droits de dou ane
en faveur des produits exportés vers le marché communautaire. Ces droits de douane sont utilisés en
vertu du Tarif de la Nation la Plus Favorisée qui est un tarif de droit commun applicable quel que
soit le partenaire commercial de la Communauté europé enne. Les produits concernés étaient en
priorité des produits industriels, (finis ou semi -finies), assez peu les produits agricoles. Ces
concessions douanières étaient non réciproques, au bénéfice exclusif des importateurs moldaves,
mais elles étaient sou mises à une approche très logique.
Avant 1995, les produits ont été admis en franchise de droits dans la CE, cependant ils ont
été soumis aux limitations quantitatives prenant la forme de contingents ou de plafonds. Si les
produits atteindraient le seuil des quantités d’importations préférentielles admis par les préférences
tarifaires, les droits de douanes étaient rétablis [13]. Il était introduit le mécanisme de modulation
qui permettait l’application de réductions de droits de douane « inversement pr oportionnelles à la
sensibilité des produits concernés ». Ce mécanisme a eu pour but de protéger le marché
communautaire contre les importations massives de certains biens sensibles. En conformité avec ce
mécanisme était établi une liste de secteurs «sensi bles » ou « non sensibles ». Par exemple, 85% des
droits de douane restait applicable aux produits agricoles « sensibles ». En revanche, les droits de
douane concernant les produits industriels « non sensibles » furent intégralement suspendus.
S’agissan t du traitement préférentiel des pays en transition, comme dans le cas de la
Moldavie, il faut comprendre que les préférences accordées constituent une dérogation à la Clause
d’habitation du GATT. En effet, celle -ci accorde un « traitement différencié et plus favorable ainsi
qu’une participation plus complète des pays en voie de développement » [14] au commerce
mondial. Dès lors des négociations de Tokyo Round en 1979 était adoptée la décision « donnant
une base juridique et permanente au statut dérogatoi re du commerce des pays en voie de
développement en ce qu’elle légitime les accords préférentiels qui leurs sont accordés ou qu’ils
s’accordent entre eux nonobstant les dispositions de l’article I du GATT instituant le traitement de
la nation la plus favo risée » [15].
Suite à l’introduction de nouvelles politiques à l’égard des pays en voie de développement,
apparut un régime spécial dénommé « SPG plus » qui présentait un objectif de graduation. Le
schéma communautaire de préférences tarifaires était com posé de plusieurs régimes, parmi lesquels
était mis en place le régime spécial d’encouragement en faveurs du développement durable et de la
bonne gouvernance ou « SPG plus ». Ce régime prescrivait qu’à partir de 2006 [16], la Moldavie
pouvait bénéficier d ’une suppression totale ou partielle des droits de douane vis -à-vis de certains
produits éligibles au nouveau régime. Celui -ci reposait sur des critères visant à concentrer les
concessions préférentielles sur les bénéficiaires les plus nécessiteux. Le « SPG plus » promouvait
un développement durable qui coïncidait avec l’objectif énoncé par le Traite de Maastricht [17].
L’objectif du Traite de Maastricht était le développement économique et social durable des pays en
développement. L’octroi d’un traiteme nt sur -préférentiel était conditionné au respect des plusieurs
conditions cumulatives. Une analyse plus détaillée de ces conditions sera abordée un peu plus tard.
Il faut seulement mentionner que le « SPG plus » instaurait un lien entre commerce et respec t des
normes « sociétales ».
En 2008 l’UE a mis en place une nouvelle approche vis -à-vis de la Moldavie. Celle -ci a
remplacé le régime précédent et a retiré « tous les plafonds tarifaires encore en place pour les
produits industriels et a amélioré l’ac cès au marché communautaire pour les produits agricoles ».
Ces concessions douanières soutiennent le développement de l’économie moldave et sont

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

93 conditionnées à « la mise en œuvre et au respect des priorités et des conditions définies par le SPG
plus ainsi qu’au respect du plan d’action de la politique européenne de voisinage ». En effet, c’est
en 2005 dans le cadre de la PEV [18] que l’UE s’est engagée à accorder à la Moldavie des
préférences commerciales autonomes supplémentaires (PCA). Initialement le te rme pour les
préférences supplémentaires était prévu jusqu'au 31 décembre 2012, ensuite la période d’application
des PCA a été prolongée jusqu'au 31 décembre 2015 [19]. C’est donc la politique européenne de
voisinage qui a fait avancer les relations entre les partenaires. Il faut noter que le plan d’action pour
la Moldavie était mis en place en 2005. Celui -ci prévoyait l’application de PCA .

La politique européenne de voisinage (PEV) et le partenariat oriental (PO) de l’UE : les
mécanismes balisant le chemi n d’une coopération renforcée et ambitieuse entre les
partenaires.
Le 1er mai 2004, l'Union européenne a accueilli dix nouveaux États membres. Cela a donnée
« un nouvel élan aux efforts déployés pour se rapprocher des 385 millions d'habitants des pays qui
se trouveront aux frontières extérieures terrestres et maritimes de l’Union ». Après l’élargissement
la question qui se posait était d’éviter de nouveaux clivages entre l’UE et ses voisins. Afin que cela
fut garanti une coopération politique, sécuritaire, économique et culturelle renforcée fut proposée
dans le cadre de la PEV. En premier lieu, cette politique s’adressait aux NEI occidentaux, à la
Russie et aux pays du Sud de la Méditerranée. Les Etats du Sud – Caucase n’ont pas figurés dans la
première comm unication de la Commission «Europe élargie». Mais en novembre 2003 le Conseil a
modifié cette situation et les pays du Caucase [20]ont été finalement inclus dans la liste des pays
destinataires de la PEV. A sa place la Russie n’a pas voulu participer à cet te «offre européenne de
voisinage».
Cela a conduit l’UE et la Russie de développer leur partenariat stratégique par la création de
quatre espaces communs.Cela désigne « la création à long terme des espaces communes euro -russes
en tant que perspective nouve lle des relations » [21]. La PEV représente une nouvelle approche de
l’UE à l’égard de son nouveau « cercle d’amis ». Par le biais de cette politique l’UE cherche à
renforcer la stabilité et la sécurité au -delà de ces frontières extérieures, sans pour auta nt remettre en
question les accords et cadres existants. Cette stratégie de renforcement de la coopération avec son
voisinage vient de la stratégie européenne de sécurité adoptée par le Conseil européen du 12
décembre 2003. Ainsi, il est précisé dans la co mmunication de la Commission de 2004 sur la PEV
(Document d’orientation) que « Cette politique apporte une valeur ajoutée, allant au -delà de la
coopération existante (…)».
Conformément à la Communication de la Commission au Conseil et au Parlement europée n
« L'Europe élargie – Voisinage: un nouveau cadre pour les relations avec nos voisins de l'Est et du
Sud », cela signifie que l’UE s’emploie « à créé un espace de prospérité et de bon voisinage
caractérisé par des relations étroites et pacifiques fondées sur la coopération », cependant cette
politique ne donne aucune perspective d’adhésion à l’UE à moyen terme [21]. L’élément central de
cette « nouvelle démarche politique » est une coopération économique en vue de renforcer
l’intégration régionale des nouv eaux voisins. V.Denysyuk a spécifié dans son travail « Un
partenariat entre l’Union et les NEIO: transformation en vue de l’intégration ou intégration pour la
transformation » que le terme d’«intégration régionale » couvre « à la fois l’intégration
économi que, soit le degré d’interpénétration de l’activité économique des pays appartenant à une
même zone géographique, et l’intégration « institutionnelle », les accords visant à promouvoir cette
interpénétration.
Le degré d’intégration économique dépend de l ’intensité des flux commerciaux, financiers et
de main -d’œuvre, de la synchronisation des cycles économiques et de la convergence nominale
(taux d’intérêt, inflation et taux de change)». La stabilité économique est une garantie principale et
une condition préalable à la stabilité politique. A cet égard, la PEV propose une initiative visant la
participation de ses voisins au marché intérieur, en contrepartie l’UE attend que les pays
destinataires réalisent les réformes politiques, économiques et institutionn elles, notamment dans

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

94
l'alignement de leur législation sur l'acquis européen. Il faut souligner, toutefois, que les relations
dans le cadre de la PEV entre l’UE et son cercle d’amis sont guidées par le principe de
différenciation, ce que signifie que les relations bilatérales peuvent évoluer en toute indépendance et
en fonction de l’importance des progrès accomplis par le partenaire [par exemple, le Biélorussie
étant inclus initialement dans la PEV ne participe pas à la mise en place de cette politique à c ause
de non respect de la démocratie et des droits de l’homme].
Afin d’encourager le processus de réformes fixé dans le cadre des programmes nationaux,
les instruments financiers sont mobilisés [par exemple la Moldavie, l’Ukraine ont fixé la voie de
réfor mes à parcourir dans ses programmes nationaux]. A partir de 2007, en dehors de l’instrument
d’assistance existant déjà [22] [par exemple, tel que le programme Tehnical Assistence for the
Community of Independent States (TACIS)], un instrument financier spé cifique [23] de voisinage
et de partenariat (IEVP) est prévu. Une assistance technique [24]est également mise en place pour
aider les pays destinataires de la politique de voisinage à se conformer aux normes de l’UE. Ces
instruments financières étaient des tinés « à jouer un rôle dans la lutte contre la pauvreté en aidant
à atténuer les conséquences sociales de la transition, en accélérant les réformes, en favorisant les
investissements ou encore en développant les infrastructures et le secteur privé ».
Le socle de la PEV est le plan d’action, document politique négociable et non contraignant
qui porte sur une durée minimale de trois ans. Le plan d’action s’inspire fortement des «
partenariats pour l’adhésion » lancés pour l’élargissement de 2004. Après le plan d’action peut être
réexaminée. Sa modification ou son actualisation développe en fonction des progrès accomplis
dans le respect des objectifs prioritaires fixés.Cette « feuille de route » fixe les objectifs concrets
les plus importants et en spéc ifie les délais de réalisation. Son objectif est de favoriser la transition
entre l’accord de 1998 euro -moldave et le futur accord global créant la zone de libre -échange,
notamment, en encourageant le rapprochement des normes moldaves avec celles de l'Unio n
européenne. Pour l'Ukraine l'équivalent du plan d’action est l'agenda d'association.
Le plan d’action fixant pleinement les objectifs de partenariat et de coopération de la
Moldavie avec l’UE a été adopté en 2005 par le Conseil de coopération UE -Moldavie . La PEV est
une politique aux finalités très ambitieuses. En effet, elle établit une dimension orientale spécifique
en son sein afin d’aller plus loin avec ses partenaires d’Europe orientale et du Sud Caucase en
encourageant la signature des accords d’as sociation. Autrefois était prévu la négociation d’accords
européens de voisinage avec les nouveaux voisins, mais le Partenariat oriental a été mis en place
vis-à-vis de ses partenaires d’Europe centrale et du Caucase de Sud. Les négociations avec la
Moldav ie et la Géorgie ont débuté en hiver 2012.
La Politique de voisinage est une politique unique qui rassemble des pays très divers. Sa
finalité est de permettre, l’intensification des relations de l’UE avec ses partenaires. Le Partenariat
oriental a été m is en marche en juin 2008, suite à une proposition de la Suède et de la Pologne qui
avaient « en tête de contrebalancer les efforts vers la Méditerranée ». Lors de Conseil européen de
Bruxelles de mars 2008, le Premier Ministre polonais D.TUSK a affirmé qu e la Pologne acceptait
que l’UE établisse l’Union pour la Méditerranée à la condition qu’une proposition similaire soit
envisagée pour les pays de l’Est. «En 2008, on a eu un printemps méditerranéen : en 2009, il sera
oriental», a joliment annoncé le vice -premier ministre tchèque Alexandr Vondra, lors d'un
séminaire, mi -décembre 2008, au Club Grande Europe.
Le projet du Partenariat oriental fut lancé par les français lors de leur présidence de l'Union
européenne en 2008. C’est pour cette raison que le Con seil européen des 19 et 20 juin 2008 invita
la Commission à élaborer une proposition relative à un «partenariat oriental» qui devait respecter le
cadre unique et cohérent de la PEV mais « tisser des liens plus étroits entre l'UE et ses voisins ».
Cette in itiative ambitieuse contribue à un approfondissement des relations politiques et
économiques, à une plus grande sécurité énergétique, ainsi qu'à une mobilité accrue et donne un
nouveau coup d'accélérateur aux réformes axées sur la démocratie et l'économie de marché des pays
partenaires. L’une des valeurs ajoutée du PO c’est d’apporter une dimension multilatérale à la PEV
dans la périphérie orientale de l’UE.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

95 En effet, la politique européenne de voisinage n’instaurait aucune procédure ou structure,
elle ch erchait seulement à développer une cohérence plus étroite sur le plan bilatéral entre l’UE et
ses voisins. Le Partenariat oriental rassemble six anciennes républiques soviétiques : Moldavie,
Ukraine, Géorgie, Arménie, Azerbaïdjan et Biélorussie.
Le PO partage l’instrument financier de la PEV. La politique de financement s’inscrit donc
dans l’instrument européen de voisinage et de partenariat , et le niveau de la ligne budgétaire
actuelle est « conforme au niveau d’ambition politique du partenariat ». Les programmes globaux
d’assistance technique et d’échange d’informations sont également fournis au titre de TAIEX [25].
Le PO est composé du volet multilatéral et du volet bilatéral. La coopération multilatérale est un
élément vraiment novateur pour la M oldavie , ainsi que pour les autres pays .
Cette coopération met l’accent sur quatre plates -formes stratégiques et contribue à un
alignement plus fort sur les normes de l'UE, à un encouragement des échanges d'expériences, ainsi
qu'à un renforcement des cont acts entre ces pays. La surveillance de la coopération au niveau
multilatéral est effectuée par l’assemblée « Euronest » qui est une assemblée parlementaire pour les
pays de l’Est. Au plus haut niveau politique, le PO fait objet de réunions des chefs d’Eta ts ou des
ministres des Affaires étrangères.
Un fait ne peut manquer d’être mentionné : « le partenariat oriental ira de pair avec le
partenariat stratégique entre l'UE et la Russie ». Lors du Sommet de St Petersburg, l'UE et la
Russie ont décidé de créer leur partenariat stratégique par la création de quatre espaces communs.
Un espace économique commun couvre les questions « environnementales et énergétiques, un
espace commune de liberté, de sécurité et de justice, un espace de coopération dans le domaine de
la sécurité extérieure ainsi qu'un espace de recherche et d'éducation, englobant les aspects
culturels ». Grâce à son poids économique et géographique, le partenaire russe a toujours eu une
importance majeure pour l’Union européenne. Par conséquence, u ne formule différente de celle
proposée à la Moldavie ou à l’Ukraine a été utilisée.
Au coe ur du volet bilate ral se trouve la crйation des accords d’associations. Le but de tels
accords est de favoriser la prosperite de ses signataires car ils contr ibuent а la stabilitй et а la
securite de l’UE. Cette offre envisage la crйation d’une zone de libre -йchange renforc йe et globale
avec chacun des partenaires, y compris la Moldavie qui a signй dйjа l’accord d’association avec
l’UE. Mais ce n'est que la premiиre e tape. La perspect ive а plus long terme est la creation d’un
reseau de zones de libre -echange susceptible de s e transformer en une Communauté économique de
voisinage. Afin de dйvelopper harmonieusement les relations, des avancees significatives doivent
etre faites dans d’autres domaines. Ainsi, le pacte de « mobilite et se curit e » et l’acco rd sur la
readmission de s personnes, visent notammen t dans leur version finale а l’e limination totale des
visas. Les relations avec les pays destinataires du PO se de veloppent en conformit й avec le mкme
principe de differenciation qui a ete pose dans la PEV. C’es t en effet les relations privilegiees avec
le partenaire europeen qui doivent conside rablement influencer les relations commerciales euro –
moldaves. Le contexte du PO instaure les conditions avantageuses pour renouveler les relations et
précise le contenu d’une coopérati on renforcée. Cette perspective est d’une importance vitale pour
la Moldavi e en tant que pays en voie de de veloppement.
Le cadre contractuel tel qu’e tabli par l’Accord de parte nariat et de coopйration est tres
gene ral. Nulle part, il n’instaur e ce cadre de relations renforce es entre l’UE et la Moldavie ainsi
qu’il avait ete initialement pense de faзon evolutive sur une dure e de dix ans (sous condition d'une
reconduction tacite c haque anne e). Cela signifie que son contenu peut e tre considere comme dejа
perime . Les SPG qui intervenaient pour encourager la croissance economique et repondraient aux
exigences d’un d eveloppement durable, ont e tait accord es pour une pe riode de temps det ermine e et
ne visaient que les marchandises. En effet, ce mécanisme des préférences accordé à la Moldavie
constituait un moment transitoire et préparatoire avant la création d’une zone de libre -échange
approfondie et complète.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

96
Conclusions:
Nous constat ons que l’Accord de partenariat et de coopération a apporté un changement
significatif dans les relations commerciales euro -moldaves et a initié le processus de rapprochement
normatif avec les normes internationales et européennes. L’APC favorise le passag e de la Moldavie
d’une économie en transition à une économie de marché. Néanmoins, la pratique de relations euro –
moldaves avait démontré les insuffisances de l’APC, cela a conduit à recourir à des instruments qui
permettent de pallier au caractère non préf érentiel de l’APC et d’intensifier le processus de
développement de la Moldavie ainsi que de mettre en œuvre pleinement les dispositions de l’APC.
Dans cet esprit, l’UE a octroyé à la Moldavie les préférences autonomes qui proposaient un
régime préférenti el à certains produits d’origine moldave et représentaient une étape transitoire et
préparatoire avant le passage à l’étape suivante : la création d’une ZLE. L’élaboration et la mise en
place de la PEV, a enrichi de façon substantielle le contenu de l’APC et a concrétisé les actions
conjointes que les parties s’efforcent d’entreprendre. L’outil de la réalisation de la PEV donne aux
parties la chance de revitaliser le partenariat instauré par l’APC et de faire avancer les relations
commerciale en vue d’une possible participation au marché intérieur de l’UE. En revanche, la PEV
n’envisageait que la conclusion d’accord européen de voisinage, appelé à remplacer l’APC.
Le champ d’application de cet accord de voisinage devait être défini en fonction des progrè s
accomplis par la Moldavie au sein de la PEV. La PEV regroupe des pays très hétérogènes du point
de vue géographique, politique et économique. Plus la politique évolue, plus la différenciation est
prononcée. En effet il est logique qu’au fil du temps, l e rôle des six pays voisins de l’Est devienne
plus important et que l’UE s’efforce de concrétiser les relations avec les pays de proximité
géographique par le biais du PO. Les six pays de proximité géographique de l’Est : Moldavie,
Ukraine, Géorgie, Arméni e, Azerbaïdjan et Biélorussie. Les réformes entreprisses dans le cadre de
la PEV ont permis à la Moldavie ainsi qu’à d’autres pays visés par cette politique de se rapprocher
de l’UE. A présent, le but du PO est de « franchir une nouvelle étape » qui consol idera, en
particulier les liens commerciaux euro -moldaves. Ces avancées sur la voie du rapprochement avec
l’acquis de l’UE impulsent une nouvelle perspective d’intégration de la Moldavie dans l’économie
régionale.

Bibliographie :
1. Traité de Lisbonne mod ifiant le traité sur l’Union européenne et le traité instituant la
Communauté européenne, signé à Lisbonne le13 décembre 2007, JOUE C 306/1 du 17.12.2007,
article 3 TFUE .
2 Vitaliy Denysyuk, Vers l’édification d’une zone de libre échange euro -ukrainienne : une
évaluation macro -économique (in) Gilles Roue, Peter Terem (dir.) Ukraine between integration and
partnership, Bruylant, 2010, pp.233 -235.
3. Accord de partenariat et de coopération entre les Communautés européennes et leurs États
membres, d'une part, et la République de Moldavie, d'autre part – Protocole sur l'assistance mutuelle
entre autorités administratives en matière douanière – Acte final – Déclarations communes –
Échange de lettres, JOCE n. L181 du 24.06.1998, pp .3 -48
4. Communication de la Co mmission au Conseil et au Parlement européen – L'Europe élargie –
Voisinage: un nouveau cadre pour les relations avec nos voisins de l'Est et du Sud. COM (2003)
104 final, 11 mars 2003.
5. Communication de la Commission au Parlement européen et au Consei l – Partenariat oriental,
COM (2008) 823 final, 3 décembre 2008.
6. Accord intérimaire concernant le commerce et les mesures d'accompagnement entre la
Communauté européenne, la Communauté européenne du charbon et de l'acier et la Communauté
européenne de l'énergie atomique, d'une part, et la République de Moldova, d'autre part – Protocole
sur l'assistance mutuelle entre autorités administratives en matière douanière – Acte final. JOCE Nr.
L 40 du 17/02/1996, pp. 11 -31.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

97 7. Accord entre la Communauté économi que européenne et la Communauté européenne de
l’énergie atomique et l’Union des Républiques socialistes soviétiques concernant le commerce et la
coopération commerciale et économique, JOCE n. L 68 du 15/03/90, p.2 -17
8. Jean Raux, Un partenariat aux finali tés spécifiques (in) Jean Raux, Vladimir Korovkine (Dir.) Le
partenariat entre l’Union européenne et la Fédération de Russie : Ed. Apogée, Rennes 1998, p.164
9 Voir Youri Borko, D’un partenariat virtuel à un partenariat effectif ? (in) J.Raux, Vladimir
Korovkine (Dir.) Le partenariat entre l’Union européenne et la Fédération de Russie, Ed. Apogée,
Rennes 1998, p.120.
10. En effet le Système Gé néralisé des Préférences de la Communauté a été mis en place en 1971.
Voir Joёl Lebullenger et Clara Avril de Karaguimsky , Le système communautaire de préférences
généralisée , Nature. Champ d’application, Juris – classeurs Europe, Ed. Technique, Fasc.2 350, p .3
11. Règlement (CE) nș 2820/98 du Conseil du 21 décembre 1998 portant application d'un schéma
pluriannuel de préférences tarifaires généralisées pour la période du 1er juillet 1999 au 31 décembre
2001 JOCE n L 357 du 30/12/1998 p. 1 – 112 ; Règl ement (CE) n° 2501/2001 du Conseil du 10
décembre 2001 portant application d'un schéma de préférences tarifaires généralisées pour la
période du 1er janvier 2002 au 31 décembre 2004 – Déclarations concernant le règlement du
Conseil portant application d'un schéma de préférences tarifaires généralisées pour la période du 1er
janvier 2002 au 31 décembre 2004 JOCE n° L 346 du 31/12/2001 p. 1 – 60
12. J. Lebullenger, La rénovation des relations commerciales de la Communauté européenne avec
les pays en voie de développement (in) directeur d’Etude T. Flory, La place de l’Europe dans le
commerce mondiale, INSTITUT UNIVERSITAIRE INTERNATIONAL LUXEMBURG p.245
13. A.A. Yusuf « Differential and more favourable treatment: the G.A.T.T. enabling clause », in
Journal of w orld trade law, 1980, pp.488 -502
14. D.Carreau et P.Julliard, « Droit international économique », 4ème éd., LGDJ, Paris, 1998, p.276.
15. Règlement (CE) n° 980/2005 du Conseil du 27 juin 2005 portant application d'un schéma de
préférences tarifaires généra lisées JOUE n° L 169 du 30/06/2005 p. 1 – 43
16. Traité sur l'Union européenne (traité de Maastricht), signé 07.02.1992, JOCE C 191 du
29.7.1992, art.177, §1 CE
17. COM (2004) 787 final, l9/12/2004
18. Règlement (UE) n. 581/2011du Parlement européen et du Conseil du 8 juin 2011modifiant le
règlement introduisant des préférences commerciales autonomes pour la République de Moldavie,
JOUE L 165/5 du 24.06.2011
19. La résolution du Parlement du 26 février 2004 concernant « La politique de l’UE à l’ égard d u
Caucase du Sud » P5_TA(2004) 0122.
20.I N.Zotova, L’avenir des relations entre l’Union européenne et la Russie, Mémoire pour le
diplôme de Master 2 « Droit approfondi de l’Union européenne et droit de l’OMC », septembre
2008, p.41 -42.
21. Romano Prodi , L’Europe élargie -Une politique de proximité comme clé de la stabilité ,
discours du 5 décembre 2002, Paix, sécurité et stabilité –Dialogue international et rôle de l’UE,
sixième conférence mondiale du réseau ESCA, projet Jean Monnet, pp.1 -8.
22. Règlement (CE, Euratom) nș 99/2000 du Conseil, du 29 décembre 1999, relatif à la fourniture
d'une assistance aux États partenaires d'Europe orientale et d'Asie centrale JOCE n. L 012 du
18/01/2000
23. Règlement (CE) n o 1638/2006 du Parlement européen et du Conseil du 24 octobre 2006
arrêtant des dispositions générales instituant un instrument européen de voisinage et de partenariat
JOUE L 310 du 09/11/2006.
24. Décision du Conseil du 23 janvier 2006 permettant aux pays visés par la politique européenne
de voisinage , ainsi que la Russie, de bénéficier du programme d’assistance technique et d’échange
d’informations TAIEX, 2006/62/CE, JOUE n. L 32/80 du 04 février 2006

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

98
25.Décision du Conseil du 23 janvier 2006 permettant aux pays visés par la politique européenne de
voisinage, ainsi que la Russie, de bénéficier du programme d’assistance technique et d’échange
d’informations TAIEX, 2006/62/CE, JOCE L 32/80 du 04/02/2006, pp.1 -17.

Recomandat spre publicare: 1 9.01.2016.

PREZENTUL SI VIITORUL AGRICULTURII REPUBLICII MO LDOVA.
O SCURTĂ SCHITĂ STATISTICĂ.9

Aurelia ȚURCAN (ȘUȘU) ,
Dr., Profesor universitar,
Universitatea de Studii Europeene din Moldova
aurelia_turcan@mail.ru
Tatiana . BUJOR,
Dr., Conferențiar universitar,
Universit atea Agrară de Stat din Moldova
bujortania@yahoo.com

Abstract :Agriculture is the mainstay of the Moldovan economy. It is an important strategic sector, but fails to
constitute the engine of economic growth. In the past, a large percentage of agriculture in the economy of Moldova it
was associated with an abundance of natural resources. Agricultural lands represent two -thirds of the country, and
over 70% of agricultural land is arable. No other country in the worl d ciornoziomurile not constitute up to 80% of
agricultural land. Today agriculture is important for the reduction of agricultural production, and is still far from being
in balance to cope with foreign competition without state protection. The article prov ides a brief statistical overview of
the situation of the agricultural sector.
Keywords : Agriculture, natural resources, statistical analysis.
Rezumat : Agricultura este pilonul economiei moldovenești. Este un sector strategic important, dar nu reușește
să constituie motorul creșterii economice. Ponderea mare deținută pe vremuri de agricultură în economia
moldovenească se datora abundenței resurselor naturale. Terenurile agricole reprezintă două treimi din suprafața
țării, iar peste 70% din suprafața a gricolă este teren arabil. Nici într -o altă țară din lume ciornoziomurile nu constituie
până la 80% din terenurile agricole. Astăzi agricultura înregistrează o scădere esențială a producției agricole și este
încă departe de a fi într -o poziție de echilibr u pentru a putea face față concurenței externe fără protecția statului. În
lucrare este prezentată o scurtă schită statistic a situației sectorului agrar.
Cuvinte cheie : Agricultura, resurse naturale, analiză statistică .
Аннотация: Сельское хозяйство является основой молдавской экономики . Это является важным
стратегическим сектором, но не может являться двигателем экономического роста. После того, как
большая доля сельского хозяйства в молдавской экономики было обусловлено изобилием природных ресурсов.
Земли сельскохозяйственного назначения составляют две трети территории страны, и более 70%
сельскохозяйственных угодий пашня. Ни в одной стране в мире черноземы не составляют до 80%
сельскохозяйственных земель. Сегодня в сельском хозяйстве регистрируется знач ительное уменьшение
сельскохозяйственного производства, и еще далеко от состояния равновесия, чтобы справиться с
иностранной конкуренцией без государственной защиты. В статье представлен краткий статистический
обзор ситуации сельскохозяйственного сектора.
Ключевые слова: Сельское хозяйство, природные ресурсы, статистический анализ.
JEL Classification: C4, Q1, Q10

9 Lucrarea a fost prezentată în cadrul conferinței internationale European Economic Integration, 25 -26 martie 2016,
USEM.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

99 Introducere :
Agricultura este considerat ă de către unii economi ști mai mult decât un sector strategic , un
“sector vital” sau “coloana verteb rală a spațiului rural ”, iar de către francezi “petrolul verde al
națiunii”. Rolul de factor principal de menținere a echilibrului ecologic atribuit agriculturii aste azi
o prioritate a politicilor de dezvoltare globală.[8]
Agricultura este și va rămâne u na din ramurile de referință pentru multe economii naționale,
de dezvoltarea căreia depinde nu numai asigurarea unei structuri alimentare echilibrate, dar fiind și
o importantă sursă de materii prime pentru multe alte ramuri economice.
Fiind pilonul econom iei moldovenești, agricultura, împreună cu activitățile legate de ea
contribuie cu mai bine de un sfert la realizarea PIB -ului și asigură un număr de locuri de muncă ce
reprezintă o proporție din total chiar mai mare decât contribuția sa la formarea PIB -ului. Republica
Moldova are un sector agricol considerabil care asigură o diversitate de produse animale și vegetale
caracteristice zonei temperate.
Doar Moldova a deținut și deține cea mai mare bogăție – SOLUL. Cernoziomurile plaiului
nostru sunt declara te cele mai bune soluri ale Europei, iar la Tîrgul Internațional din Paris în anul
1893 Cernoziomul raioanelor de nord ale Moldovei a fost declarat sol standard.
Ponderea mare deținută de agricultură în economia moldovenească se datorează, printre
altele , abundenței resurselor naturale. Terenurile agricole reprezintă două treimi din suprafața țării,
iar peste 70% din suprafața agricolă este teren arabil. Nici într -o altă țară din lume ciornoziomurile
nu constituie până la 80% din terenurile agricole. O p arte considerabilă din pământul arabil este
ocupată de livezi, vii și pășuni.
Experiența multiseculară a populației privind cultivarea produselor alimentare, din timpurile
vechi și până în zilele noastre ne -a purtat o faimă binemeritată. Republica Moldova se situa pe locul
6 între cele 15 republici a fostei URSS după volumul producției alimentare, cedând întâietatea
doar giganților teritoriali — Rusia, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan. Dezvoltarea complexului agro –
industrial, în general, și al sectorului ag rar al Moldovei, în particular, și în ultimele decenii a fost
determinată de politica economică promovată de fosta URSS, unde republicile unionale erau privite
ca zone de materie primă. Astfel, Republica Moldova, căreia îi reveneau mai puțin de 0,5% teren uri
agricole, producea anual circa 3,5% din producția globală unională, inclusiv struguri — 26%, fructe
— 10%, legume — 4,5%, floarea soarelui — 4,8%, sfecla de zahăr — 3,5%, cereale — 1,3%, tutun
— 33,5%, iar industria alimentară a republicii prelucra apr oximativ 25% vinuri brute, producea
15% vinuri, 10% conserve, inclusiv circa 40% conserve din fructe și legume, 18% sucuri naturale,
5% ulei vegetal, 4% zahăr — din producția globală a fostei Uniuni. Este cunoscut faptul că
Moldova la producerea conservelo r pe cap de locuitor ocupa primul loc în URSS.
De asemenea Moldovei î -i revenea și 1,3% din producția animalieră.[8]

Rezultate și discuții:
Agricultura fiind o ramură importantă pentru orice țară, constituie un factor de echilibru în
armonizarea dezvo ltării economice. Importanța sectorului agricol pentru Republica Moldova este
destul de mare în pofida faptului că acest sector a contribuit doar cu circa 10,3% din PIB în anul
2014.
În 25 de ani de suveranitate, în care Moldova se află în plin proces de t ranziție, agricultura
Republicii Moldova, rămânând un sector strategic important, nu reușește să constituie motorul
creșterii economice, urmare a unor politici macroeconomice și sectoriale șovăielnice, cu sincope.
Agricultura înregistrează o scădere esenț ială a producției agricole și este încă departe de a fi într -o
poziție de echilibru pentru a putea face față concurenței externe fără protecția statului.
Ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut de doua ori în ultimii 5 ani și a
ajuns la 10%, cel mai mic nivel istoric.
Parcursul ponderii agriculturii în PIB în ultimele două decenii reprezintă un indicator relevant
pentru parcursul economic al Republicii Moldova în acest interval. Contribuția agriculturii în PIB a
coborât pentru prima dată sub 11% în anul 2007, în ultimii opt ani, contribuția agriculturii a avut o

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

100
medie de 11% cu vârfuri de 12.8% în 2011 și minime sub 11% în 2007, 2012, 2013 și anul trecut.
(vezi figura 1.)
Deși piața agricolă se maturizează, iar afacerile fermier ilor cresc în acest sector, ponderea
acestei piețe în PIB mai are loc de scădere având în vedere că în Germania sau Franța, primele două
puteri agricole europene, această piață contribuie numai cu câteva procente în condițiile în care
valoarea adăugată es te transferată către industrie [10].

Figura 1. Ponderea agriculturii in PIB -ul Republicii Moldova
Sursa: Elaborat in baza datelor statistice 1995 -2014 [10]

Economiile cu ponderi ale agriculturii în PIB mai mari de 10% sunt consider ate a fi cele mai
rudimentare, dar și cele mai vulnerabile având în vedere că agricultura nu este un sector generator
de valoare adău gată, iar dependența economiei de această piață produce vulnerabilități având în
vedere că rezultatele celor mai multe seg mente agricole sunt dependente de condițiile meteo.
Deci, din acest punct de vedere, Republica Moldova merge cu pași rapizi spre o economie
unde cota agriculturii în PIB nu va depași acești 10%. Dar, această situație nu este avantajoasă
pentru economia țăr ii, deoarece scăderea ponderii în PIB a acestui sector tradițional nu duce la o
economie puternică ci invers la o economie de ”subzistență”. Legătura agriculturii cu eficiența
economiei este direct proporțională. Producția agricolă este destul de volatilă , fapt ce se datorează
vulnerabilității sporite a sectorului față de riscurile naturale și de piață. Scăderea PIB -ului în țara
noastră este înregistrată (în mare măsură) pe fonul scăderii rezultatelor sectorului agrar, deoarece
alte sectoare nu au o influe nță atât de vădită asupra dezvoltării economice a statului nostru.
Să facem o scurtă schită statistică asupra sectorului agrar al Republicii Moldova.
Producția agricolă, în anul 2013, a constituit la prețuri curente circa 16410 mil. MDL,
înregistrînd o cr eștere cu 31,9 la sută la prețuri comparabile față de anul 2012. Suprafața totală a
terenurilor agricole la data de 01.01.2014 constituia 2506,2 mii ha sau 74,0 la sută din suprafața
totală a terenurilor Moldovei, inclusiv teren arabil – 1821,7 mii ha și p lantații multianuale – 302,8
mii ha. Aproximativ 75 la sută din întreaga suprafață a terenurilor agricole o constituie cernoziomul
(solul negru).
Din suprafața totală a terenurilor agricole, circa 40 la sută revin societăților cu răspundere
limitată, 37 l a sută – gospodăriilor țărănești și de fermieri, 10 la sută – altor forme de proprietate, 10
la sută – coopera – tivelor de producție și 3,0 la sută societăților pe acțiuni.
Biroul Național de Statistică informează, că producția globală agricolă în gospodă riile de toate
categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile țărănești (de fermier) și gospodăriile populației) în
anul 2014, conform estimărilor preliminare, a marcat 108,2% față de anul 2013. Majorarea
producției globale agricole a fost determinată de creșterea producției vegetale – cu 10,4 % și a
producției animaliere – cu 4,0%

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

101

Figura 2. Structura terenurilor destinate agriculturii,după formele organizatorico -juridice
(% din suprafața totală)
Sursa: Elaborat în baza datelor statistice Biroulu i Național de Statistic ă

Analiza impactului diferitor tipuri de producție asupra ritmului volumului fizic al producției
agricole în anul 2014 față de anul 2013 indică, că o influență pozitivă mai semnificativă a avut
creșterea producției de c ereale și leguminoase boabe (cu 8,9%), vite și păsări (în masă vie) (cu
7,3%), soia (cu 70,2%), fructe, nuci și pomușoare (cu 17,2%), floarea soarelui (cu 10,1%), legume
(cu 10,2%), rapiță (cu 59,4%), cartofi (cu 11,8%), sfeclă de zahăr (cu 14,7%), care a generat
majorarea producției globale agricole, corespunzător, cu 2,2%, cu 1,3%, cu 1,0%, cu 0,9%, cu
0,8%, cu 0,7%, cu 0,5%, cu 0,5% și cu 0,4%.

Figura 3. I ndicii volumului producției agricole in 200 -/2014(in % fata de anul precedent)
Sursa: Biroul National de Statistica a RM [10]

În anul 2014 ponderea producției vegetale în total producția agricolă a constituit 67% (în
anul 2013 – 66%), din care de cereale și leguminoase boabe – 25,2% (25,1%), culturi tehnice –
14,4% (12,9%), cartofi – 4,3% (4,2%), legume – 7,0% (6,9%), fructe, nuci și pomușoare – 6,4%
(6,0%), struguri – 6,8% (7,6%). Producției animale i -a revenit 33% (în anul 2013 – 34%), din ca re
de vite și păsări – 18,4% (18,6%), lapte – 9,7% (10,6%), ouă – 3,1% (3,3%). Creșterea producției
vegetale (și respectiv a ponderii acesteia în total producția agricolă) în anul 2014 față de anul
precedent a fost generată de creșterea roadei medii la maj oritatea principalelor culturi agricole (cu
excepția strugurilor). Astfel, producția medie la un hectar de sfeclă de zahăr a crescut cu 43,8%, de
rapiță – cu 39,5%, de soia – cu 25,3%, de legume de câmp – cu 18,2%, de cartofi – cu 16,9%, de
grâu – cu 14,5% , de porumb – cu 6,5%.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

102
Creșterea producției animaliere în gospodăriile de toate categoriile cu 4,0% a avut loc
datorită majorării volumului producției de vite și păsări cu 7,3% și producției de ouă cu 3,4%.
Producția de lapte s -a diminuat cu 0,9% în rezu ltatul micșorării efectivului mediu de vaci în
gospodăriile populației (cu 2,8%).

Tabelul 1. Producția principalelor produse agricole în gospodăriile de toate categoriile
Producția, mii tone Producția
agricolă în
2014 față
de 2013 Producția
agricol ă în a.
2015 în % față
de 2014 2012 2013 2014 2015
Total producția agricolă X x x x 108,2 86,2
Producția vegetală X x x x 110,4 77,4
din care pe principalele
tipuri:
cereale și leguminoase boabe
– total* 1206 2681 2910 2198 108,9 74,8
din c are: grîu* 495 1009 1100 920 109,1 83,5
porumb pentru boabe 572 1419 1545 1070 107,8 68,4
floarea soarelui* 296 504 559 483 110,1 88,1
sfeclă de zahăr* 587 1009 1158 536 114,7 39,5
Tutun 2,9 2,2 1,4 1,2 63,4 88,2
Soia 48 65 111 48 170,2 43,8
rapiță 6 43 68 16 159,4 23,7
Cartofi 182 239 268 158 111,8 59,0
legume – total 231 292 329 244 110,2 76,0
fructe, nuci și pomușoare –
total 380 422 495 484 117,2 104,5
Struguri 506 613 594 598 96,9 100,1
Producția animală X x x 104,0 102,2
din care pe princ ipalele
tipuri:
vite și păsări (în masă vie) 164 164 176 186 107,3 105,6
Lapte 525 527 524 518 99,1 98,6
ouă (mil. buc.) 622 624 645 598 103,4 91,9
Sursa: Biroul National de Statistica a RM [10 ]
Notă: * În masă după finisare .

Situația în profil pe categorii de gospodării indică, că 39% din volumul producției globale
agricole revin întreprinderilor agricole, 18% – gospodăriilor țărănești (de fermier), 43% –
gospodăriilor populației. Ponderea înaltă a gospodăriilor populației în producția agricolă este
determinată în special de cota importantă a producției animaliere în aceste gospodării (circa 74%
din total producția zootehnică pe țară).
În anul 2014 întreprinderile agricole au produs partea principală a volumului d e sfeclă de
zahăr – 93%, rapiță – 93%, tutun – 85%, soia – 77%, floarea soarelui – 73%, cereale și leguminoase
pentru boabe (exclusiv porumb) – 73%. Totodată, 85% din volumul total de cartofi, 84% de legume,
77% de struguri, 69% de porumb pentru boabe, 96% de lapte, 66% de carne, 62% de ouă au fost
produse de gospodăriile populației și cele țărănești (de fermier).

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

103

Figura 4. Structura producției agricole, pe ramuri (toate categoriile de gospodării, la prețuri
comparabile ale anului 2005, %)
Sursa: Elab orat în baza datelor statistice 2000 ,2014 [10]

Structura producției agricole poate fi catalogată drept una relativ stabilă, care în linii generale,
pentru Moldova reprezintă 70 la sută – cea de origine vegetală și 30 la sută – de origine animală,
servici ile ocup ând doar 2 -3%. Totodată ponderea producției vegetale și a serviciilor în 2014 este în
scădere.

Figura 5. Indicii volumului productiei agricole, pe categorii de gospodarii
Sursa: Elaborat în baza datelor statistice Biroului National de Stati stica [10]

Indicii volumului productiei agricole, pe categorii de gospodarii indică că pe perioada 2010 -2013
producția agricolă a înregistrat o scădere , drept consecință a micșorării efectivului de animale, în
urma secetei din vara anului 2007, ce a cauza t unele devieri în coraportul producției vegetale și
anim ale.
Media anuală a volumului de producție în perioada favorabilă a anilor 2000 constitui circa
500 mii tone de fructe, inclusiv, specii sămînțoase – 310 mii tone, din care: mere – 305 mii tone,
pere – 4 mii tone, gutui – 1 mii tone; specii sîmburoase – 90 mii tone, din care: prune – 50 mii tone,
vișine și cireșe – 20 mii tone, piersici – 15 mii tone, caise – 5 mii tone.
Din volumul total al producției de fructe, 2 5% sunt exportate în stare proaspătă, 44 %
sunt utilizate în calitate de materie -primă pentru industria de procesare, iar 31,3 la sută s unt
comercializate în stare proaspătă pe piața internă. Fructele se exportă în 33 de țări ale lumii.
Republica Moldova este unul dintre cei m ai mari producători și exportatori europeni de nuci în
coajă și decojite, atingînd un volum de maximum 9 mii tone pe an și o valoare de circa 30 mil. euro.
Baza de producție a nucilor constituie circa 5000 ha. Nucile se exportă în circa 25 de țări ale lumi i,
inclusiv în UE, Orientul Mijlociu și unele țări asiatice.
Legumele de cîmp ocupă circa 6 la sută din valoarea totală a producției agricole. Suprafața
plantațiilor legumicole, constituie în special, tomate, varză, castraveți, morcov, ceapă, ardei gras,
vînătă, dovlecei, usturoi, sfeclă roșie etc. Anual se recoltează în medie circa 370 mii tone de

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

104
legume. Din volumul total al producției de legume, 4,5 -5 la sută se exportă în stare proaspătă, 8 -10
la sută se utilizează în calitate de materie -primă pentru industria de procesare, iar 86 -88 la sută se
comercializează în stare proaspătă pe piața internă. Legumele se exportă în 23 de țări ale lumii.
Cartoful și culturile bostănoase se cultivă doar pentru consumul intern, recolta anuală constituind
circa 340 mii tone și, respectiv, 75 mii tone.
În producerea conservelor sunt antrenate peste 20 întreprinderi, inclusiv 8 de mare capacitate:
societățile pe acțiuni “Natur -Bravo”, “Fabrica de conserve Orhei -Vit”, “Alfa -Nistru” și “Fabrica de
conserve di n Coșnița” etc., capacitatea de producție a cărora constituie circa 200 mii tone conserve.
Sortimentul tradițional al produselor fabricate la întreprinderile de procesare include: sucuri
din fructe și legume (mere, struguri, piersici, caise, vișine, coacă ză neagră, tomate, morcov etc.),
sucuri concentrate, în particular de măr, fructe prelucrate și conservate (magiunuri, gemuri,
dulcețuri, confituri etc.), legume conservate (castraveți, roșii, ardei dulci, etc).
Viticultura moldovenească se caracterizează prin varietatea mare de soiuri, 90% din care sînt
soiuri europene. Cele mai populare soiuri albe sînt: “Aligote”, “Muscat” (alb, Ottonel), “Pinot” (alb,
gri), “Chardon – nay”, “Sauvignon”, “Feteasca” (“Leanca”), “Traminer” (alb, roz), “Riesling”
(Italian, de Rhine), și “Silvaner”. Varietățile roșii includ “Cabernet -Sauvignon”, “Merlot”, “Pinot –
Noir” și “Malbec”.Totodată, anual se cultivă circa 75 -80 mii tone de struguri de masă, principalele
soiuri fiind Moldova, Leana, Redgina, Muscat Iantarnîi etc. Capaci tatea totală a vinăriilor este de
aproximativ 1 milion tone pe sezon, ceea ce permite producerea maximă a circa 65 milioane dl de
vin. La moment, 191 de fabrici dețin licență de activitate în domeniu. Moldova produce în prezent
20-25 milioane decalitri de vin brut, dispunînd de trei beciuri mari pentru depozitarea și maturarea
vinurilor de înaltă calitate – Cricova, Mileștii Mici și Brănești, cu o capacitate totală de depozitare
de 10 milioane dal.
Grație calității vinurilor, acestea se exportă în circa 50 de țări (Germania, Canada, SUA,
Irlanda, Olanda, Austria, Belgia, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia și țările Baltice etc.).
Mileștii Mici este declarată cea mai mare colecție de vinuri din lume, cu 1,6 mil. sticle, fiind
înregistrată în Cart ea „Guiness”.În Registrul Oficial al Uniunii Europene, 11 vinuri sînt înregistrate
conform regiunii de origine (Purcari, Romanești, Stăuceni, Șișcani, Cahul, Rezeni, Taraclia,
Ungheni, Codru, Vulcănești, Comrat).[11]
Principalele culturi cerealiere sunt g rîul, orzul, porumbul etc. În anul 2013 au fost recoltate
3160 mii tone de culturi cerealiere, inclusiv 1400 mii tone de grîu, 1500 mii tone de porumb pentru
boabe. Consumul intern anual constituie circa 1500 mii tone, surplusul de cereale fiind exportate.
Principalele piețe de desfacere sînt: Ungaria, Marea Britanie, Elveția, România etc.
La momentul actual, sfecla de zahăr este prelucrată de către două companii, care asigură
piața internă cu zahăr, iar surplusul se exportă peste hotarele țării. Acestea sî nt: Î.M. „Sudzucker
Moldova” S.A., avînd în componența sa fabricile de zahăr din Drochia, Fălești, Alexandreni și
Dondușeni și ÎCS „Marr Sugar Moldova” S.R.l. – fabricile de zahăr din Cupcini, Glodeni și
Ghindești. În sezonul anului 2014, volumul de materi e primă a fost de 950,6 mii tone, inclusiv
procesate – 921 mii tone și produse – 132,6 mii tone zahăr. Potențialul pentru export al țării
constituie anual circa 50 -60 mii tone. [11]
Principalele culturi oleaginoase sînt f loarea -soarelui, soia și rapița . Principalele piețe de
export s unt: România, Ungaria, Marea Britanie, Ucraina, Turcia, Elveția etc.
În industria oleaginoasă activează circa 595 întreprinderi mici și mijlocii (oloinițe), care procesează
anual circa 60 mii tone de floarea -soarelui și prod uc circa 20 mii tone de ulei, acoperind necesitățile
pieței interne și exportul a circa 47 mii tone de ulei de floarea -soarelui, soia și rapița. Principalele
piețe de des facere a uleiului vegetal s unt: România, Ucraina, Polonia, Belarus, Kazahstan etc.
În plus, în republică activează 5 întreprinderi de procesare a materiei prime de plante etero –
oleagenoase și obținere a uleiurilor eterice: CPA „Aroma”, S.R.L. „Eurosalvia”, S.R.L.
„Aromiplant”, S.R.L. „Cioara” și ÎM „Re – sendjer” S.R.L.. Uleiurile eterice sînt utilizate în
industria de parfumerie și cosmetică din țară și, parțial, se exportă în Franța, Olanda, Rusia etc.
Tutunul a fost și rămîne una din culturile tradiționale ale Republicii Moldova. Industria
tutunului în republică este reprezentată de S .A. „Tutun -CTC”, 7 fabrici de fermentare a tutunului,

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

105 actualmente societăți pe acțiuni, și peste 10 întreprinderi de producție și comerț (S.R.L.), care
produc tutun fermentat, tutun strips și țigarete. Capacitățile de producție ale acestei ramuri permit
fermentarea tutunului în volum de peste 81 mii tone și producerea a 8 mlrd. țigarete pe an. La
întreprinderile de prelucrare și fermentare a tutunului sînt instalate linii moderne de sortare,
ambalare și manipulare a tutunului, conform cerințelor standardel or internaționale. [11]
Conform volumului global, producția animalieră are următoarea structură: bovine – 36 la sută,
păsări – 29,2 la sută, porcine – 27,7 la sută, ovine și caprine – 5,3 la sută și 1,8 la sută revin altor
producții. Starea sectorului zoo tehnic continuă să fie determinată de situația în gospodăriile
populației și țărănești (de fermieri), cărora le revine cea mai mare parte a producției animaliere
(producerea laptelui – 87 la sută, creșterea vitelor și păsărilor – 80 la sută, producția de o uă – 70 la
sută). În sectorul individual s -a concentrat 94 la sută din efectivul de bovine, inclusiv vaci – 96 la
sută, porcine -77 la sută, ovine și caprine -97 la sută. Creșterea bovinelor este principala ramură
zootehnică din Republica Moldova, furnizîn d cele mai mari cantități de producție de origine
animalieră, de lapte și carne. L а 01.01.09 în țară, exista un efectiv total de 217,7 mii capete bovine,
inclusiv 160,3 mii capete vaci. În anul 2008 producția de carne de bovine (creșterea) în masă vie a
constituit 20 mii tone, iar producția de lapte circa 565 mii tone. Ramura de creștere a bovinelor este
unica ramură zootehnică care este parțial subvenționată din bugetul de stat. Creșterea porcinelor
este o îndeletnicire tradițională, practicată de majorita tea gospodarilor din spațiul rural al țării. Aici
se produc cele mai mari cantități de carne (circa 48 la sută din volumul total de carne produs în
țară). În anul 2008 s -au produs 66 mii tone de carne de porc. Efectivul total de porcine la data de 1
ianuar ie 2009 era de 283,5 mii capete, inclusiv 36,9 mii scroafe. Ovicultura este una din cele mai
vechi ocupații ale populației autohtone rurale. Această ramură furnizează o gamă largă de produse
zootehnice cum sînt carnea, laptele, lîna, pieile și pielicelel e – care asigură securitatea alimentară a
păturilor vulnerabile la sate și materiile prime pentru industria ușoară. Efectivul total de ovine și
caprine este de 866 mii capete. Anual se produc 5,5 mii tone de carne și 30 -40 mii tone de lapte.
[11]
În anul 2015 ponderea producției vegetale în total producția agricolă a constituit 58% (în anul
2014 – 65%), din care de cereale și leguminoase boabe – 20,4% (23,4%), culturi tehnice – 11,7%
(14,9%), cartofi – 2,6% (3,7%), legume – 6,3% (7,2%), fructe, nuci și po mușoare – 6,5% (5,4%),
struguri – 7,0% (6,1%). Producției animalieră i -a revenit 42% (în anul 2014 – 35%), din care de vite
și păsări – 26,0% (21,2%), lapte – 10,7% (9,4%), ouă – 3,4% (3,2%). Descreșterea producției
vegetale (și respectiv a ponderii aceste ia în total producția agricolă) în anul 2015 față de anul
precedent a fost generată de micșorarea roadei medii la majoritatea culturilor agricole (cu excepția
strugurilor și fructelor sîmburoase), ca impact a condițiilor climaterice extrem de nefavorabile
(secetei). Astfel, producția medie la un hectar de soia a scăzut cu 65%, de sfeclă de zahăr – cu 50%,
de cartofi – cu 39%, de porumb – cu 34%, de rapiță – cu 20%, de grîu – cu 16%, de legume de cîmp
– cu 13%.
Creșterea producției animaliere în gospodăriile de toate categoriile cu 2,2% a avut loc îndeosebi
datorită majorării volumului producției de vite și păsări în masă vie cu 5,6%, totodată, producția de
ouă și de lapte s -a diminuat, respectiv, cu 8,1% și cu 1,4%.
Situația în profil pe categorii de gospod ării indică, că 37% din volumul producției globale
agricole revin întreprinderilor agricole, 16% – gospodăriilor țărănești (de fermier), 47% –
gospodăriilor populației. Ponderea înaltă a gospodăriilor populației în producția agricolă este
determinată în sp ecial de cota importantă a producției animaliere în aceste gospodării (circa 72%
din total producția zootehnică pe țară).
În anul 2015 întreprinderile agricole au produs partea principală a volumului de sfeclă de zahăr
și rapiță – a cîte 93%, tutun – 80%, cereale și leguminoase pentru boabe (exclusiv porumb) și soia –
a cîte 75%, floarea soarelui – 72%. Totodată, 86% din volumul total de cartofi și legume, 77% de
struguri, 75% de porumb pentru boabe, 96% de lapte, 63% de vite și păsări în masă vie și ouă au
fost produse de gospodăriile populației și cele țărănești (de fermier) [10].

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

106
Concluzii:
Agricultura Moldovei nu poate să fie doar o afacere familială, care să producă prioritar
pentru autoconsum. Această cale este o ineficientă. Iată de ce, agricultu ra moldovenească, are
necesitatea să restructureze, să concentreze oferta și să profesionalizeze producătorii agricoli
pentru a deveni competitivi pe piețe din ce în ce mai concurențiale.
De aceea, problema cheie în agricultură rămâne intensificarea și rid icarea eficacității
producției, atât a producției vegetale, cât și animaliere.
În acest context putem deduce următoarele concluzii:
 ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut de doua ori în ultimii 5 ani
și a ajuns anul trecut la 10%, cel mai mic nivel istoric
 întreg proces de dezvoltare a agriculturii este momental în stagnare. Acest fapt se
datoreaza în mare masură imbargourilor in masa asupra productiei agricole, alimentare
si agroindustriale de către piața Rusiei, una din ce le mai exportatori.
 Având în vedere nivelul mic de practicare a agriculturii ecologice în R. Moldova,
putem trage concluzia ca piața locală de desfacere a produselor ecologice este
aproape inexistentă. În schimb, comercializarea produselor ecologice pe piețele
europene a evoluat constant. Astfel, premizele dezvoltării sectorului agriculturii
naționale trebuie legate, cel puțin pe termen mediu, exclusiv de piețele de export.
Având drept scop creșterea nivelului competitivității produselor autohtone și a propierea
standardelor de calitate a acestora către indicii respectivi din cadrul Uniunii Europene, statul trebuie
să fie implicat în aspectul investițional de dezvoltare a ramurii prin elaborarea și implementarea
practică a mecanismelor economice eficient e, inclusiv – prin continuarea procesului de
subvenționare a creditelor ipotecare. În paralel cu susținerea financiară din partea statului,
revitalizarea agricolă trebuie să fie bazată pe scenarii bine argumentate de consolidare și integrare
pe verticală a producătorilor autohtoni; să se implementeze procedurile de falimentare a
întreprinderilor insolvabile.

Referințe bibliografice:
1. Iațișin T., Colesnicova T., Șușu -Țurcan A. Modernization of sector of wine in the innovativ
economy. http://managementjournal.usamv.ro/pdf/vol4_2/art24.pdf
2. Manoleli D.G. “Ierarhizarea priorităților de dezvoltare agricolă și rurală în România”
3. Paun Ion Otiman „Economie Rurala” Editura Ecomonica, Timisoara 200 0
4. Preda Diana „Ocuparea fortei de munca si dezvoltarea durabila” Editura Economica,
Bucuresti 2002
5. Răuță C., Cârstea S. „Poluarea și protecția mediului înconjurător”, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1979
6. Ursul A. D „Dezvoltarea Durabila: abord ari metodologice de operationalizare” Editura
Stiinta, Chisinau 2009
7. Zahiu Letiția. Management agricol, Ed. Economica, București,1999
8. Șușu A. Analiza statistico -economică a utilizării forței de muncă în sectorul agrar în condițiile
de tranziție la economia de piață în Republica Moldova teză de doctorat, cap.2. București,
2001.
9. www.maia.gov.md
10. www.statistica.md
11. www.idem.md

Recomandat spre publicare: 1 9.01.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

107 PERSPECTIVE DE DEZV OLTARE ALE TURISMULUI RURAL ÎN
CONTEXTUL DEZVOLTĂRII RURALE DURABILE

Silvia ZAHARCO
dr., conf. univ. interimar,
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
silviazaharco @mail.ru

Rezumat. Turismul este o bună alternativă de diversificare economică pentru multe state, în special pentru cele
slab dezvoltate. Turismul reprezintă, actualmente, cea mai importantă componentă a economiei mondiale.
Este recunoscut faptul că serviciile turistice reprezintă o importantă sursă de venit, precum și faptul că
Republica Moldova dispune de un bogat și variat cadru natural, de numeroase resurse turistice primare și secundare
amplasate în mediul rural. Astfel, turismului rural îi revine un rol important în dezvoltarea economico -socială a
regiunilor rurale, dezavantajate din punct de vedere economic.În lucrarea dată se acordă atenție perspectivelor de
dezvoltare a turismului rural în Republica Moldova, formă de turism care a căpătat un interes sporit începând cu anii
50-60 ai seco lului trecut, ca o reacție împotriva stresului și surmenajului cotidian.
Cuvinte – cheie: turism rural, turism durabil, dezvoltare durabilă, potențial turistic, mediu rural.
Abstract. Tourism is a good alternative of economic diversification for many state s, especially for
underdevelopped countries. Today tourism is the most important part of the world economy. It is well known that
tourism services are an important source of income, it also known that the Republic of Moldova has rich and varied
natural env ironment, numerous primary and secondary tourism resources located in rural area. Thus, rural tourism
has an important role in the economic and social development of rural areas, that are economically disadvantaged.
This paper pays attention to the develo pment of rural tourism in the Republic of Moldova. This type of tourism gained
great interest beginnig with the years 50 -60 of the last century as a reaction against everyday stress and fatigue.
Keywords: rural tourism, sustainable tourism, sustainable de velopment, tourism potential, rural environment.
JEL Classification: Z3, Z32

Introducere :
Perioada îndelungată de tranziție prin care trece Republica Moldova, lipsa unei stabilități
politice și economice în țară, emigrarea în masă a cetățenilor și multe altele, fac ca Republica
Moldova să creeze o imagine nu tocmai pozitivă. În acest sens, treb uie să se depună eforturi
serioase pentru a scoate Moldova din această criză de imagine.
Un pas important în depășirea acestei crize este dezvoltarea turismului. Republica Moldova
are un potențial turistic foarte bun, care trebuie promovat printr -un plan c omplex de comunicare.
Dezvoltarea turismului presupune valorificarea resurselor turistice naturale și antropice din
Republica Moldova, orientată spre satisfacerea cerințelor și preferințelor turiștilor.
Politica de dezvoltare durabilă a turismului presupun e diversificarea formelor de turism,
precum și transformarea turismului într -o activitate complexă, economică și socială.

Rezultate și discuții :
Turismul este un sector important al economiei și are o tendință de creștere permanentă la
nivel internațional . Republica Moldova trebuie să se promoveze eficient ca o destinației turistică pe
piețele turistice internaționale. Pentru multe țări din lume, turismul a devenit una din cele mai
importante, prospere și profitabile ramuri ale economiei. Pe seama acestei ramuri se obțin cote
importante din PIB -ul mondial.
Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic,
reprezentat, întâi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobișnuită diversitate de
rezervații peisagistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de valoare europeană
și mondială.
Cu toate acestea în Republica Moldova balanța de plăți rămâne a fi negativă la
compartimentul dezvoltarea turismului internațional. În componența încasăr ilor din turismul

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

108
internațional ponderea majoră o deține turismul emițător, care este în creștere permanentă.
Resursele financiare achitate în străinătate de rezidenții Republicii Moldova nu pot fi compensate
de la fluxul de turiști străini care vizitează Republica Moldova, deoarece numărul lor rămâne a fi
destul de mic (tabelul 1) .

Tabelul 1 . Ponderea în PIB a încasărilor din activitatea turistică în Republica Moldova
Indicato
ri 2012 2013 2014 total
turism
receptor
turism
emițător
total
turism
receptor
turism
emițător
total
turism
receptor
turism
emițător
Număr
turiști,
mii pers.
194,0
12,8
146,8
204,9
13,2
157,6
194,9
14,3
180,6
Volum
încasări,
mln. lei
1597,4
29,6
1444,8
1708,1
31,9
1906,3
2230,0
27,7
2202,3
Ponderea
în PIB,
%
1,84
–
–
1,98
–
–
2,0
–
–
Sursa: Biroul Național de Statistică

În anul 2014 agențiile de turism și turoperatorii au acordat servicii turistice la 238,1 mii de
turiști și excursioniști (inclusiv turismul intern), ceea ce reprezintă cu 0,5% mai mult d ecât în anul
2012 și cu 4,9% mai puțin decât în anul 2013. În anul 2014, comparativ cu anul precedent, s -a
majorat numărul de turiști și excursioniști participanți la turismul emițător și receptor respectiv cu
14,6% și 8,3%. Volumul încasărilor din activit atea de turism a crescut în anul 2014 comparativ cu
anii precedenți cu 39,6% față de anul 2012 și cu 30,5% față de anul 2013. Aceste majorări sunt
rezultatul creșterii costului serviciilor turistice.
Turismul constituie o activitate economică ce se răsfrân ge asupra majorității sectoarelor
sociale. Pentru stimularea acestui domeniu este necesar de valorificat la maximum resursele
disponibile pentru atragerea unui număr tot mai mare de turiști din țară și de peste hotare. Turismul
în republică trebuie să -și evalueze mult mai riguros șansele de relansare și să devină o componentă
importantă la completarea bugetului de stat.
Prin turismul rural se înțelege deplasarea unei persoane într -o zonă rurală nepoluantă, unde
este găzduită cel puțin 24 ore într -o structur ă de primire turistică adecvată mediului rural, cu
scopul petrecerii timpului liber într -un mod cât mai diversificat, în strânsă concordanță cu natura,
cultura și arta țărănească, în condițiile existenței posibilității de a consuma alimente proaspete
natur ale. [1]
Turismul rural este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare și servire a mesei,
caracterizat printr -o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă,
fiind decorate într -un stil rustic, care amin tește de locuințele tradiționale. Se acordă o atenție
deosebită gastronomiei locale tradiționale și de cele mai multe ori sunt conduse într -un sistem
familial. Practicarea turismului rural se face într -un spațiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic .
Problemele create de situația zonelor rurale (reducerea veniturilor din agricultură, exodul rural,
pierderea tradițiilor) recomandă dezvoltarea turismului rural ca stimulator al economiei rurale.
Turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept
scop valorificarea potențialului natural și uman al satelor. Există câteva forme de turism rural:
 de tip familial , care presupune ca gospodăria gazdă să pună la dispoziția turiștilor bucătăria
proprie, urmând ca turiș tii să -și asigure singuri prepararea prânzului și a cinei și procurarea
majorității alimentelor prin rețeaua comercială locală, pregătită la rândul ei să facă față unor
asemenea solicitări.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

109  gospodarii – pensiune , destinate unui grup de 10 – 20 de gospodăr ii apropiate, care practică
turismul rural în soluția limitată de cazare și mic dejun.
 turismul spontan , care se referă la circulația turistică internă, ocazională, nedirijată, cu rămâneri
solitare sau în grupuri restrânse în gospodăriile țărănești pentru scurt timp și fără pretenții
deosebite pentru confortul cazării, prepararea mesei sau alte servicii.[4]
Turismul rural reprezintă un ansamblu complex alcătuit din patru componente care se
întrepătrund:
– potențialul turistic rural,
– industria ospitalității rurale,
– baza tehnico -materială rurală,
– potențialul uman rural.
Astfel, motivația călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural
nealterat, de tradiții și obiceiuri, de activitățile practicate în aceste zonele rurale. De aici rezultă
procesul de creare a ofertei turistice, prin amenajarea turistică a spațiilor rurale, vizând crearea
condițiilor pentru prezența turiștilor și satisfacerea nevoilor lor, precum și pentru stimularea
activităților economice specifice.
Motivațiile pr incipale ale turismului rural sunt de ordin social, cultural și economic, fiind
sintetizate astfel [3]:
Motive sociale:
– criza agriculturii;
– abandonarea pământurilor de cultura, precum și a sarcinilor cu specific rural;
– creșterea șomajului în rândul ti nerilor, exodul rural.
Motive culturale:
– creșterea numărului de case din spațiul rural care nu sunt ocupate sau întreținute;
– dispariția meșteșugurilor;
– distrugerea moștenirii de artă locală;
– pierderea tradițiilor;
– abandonarea grijii și preocupării fa ță de locurile frumoase din natură, care sunt oferite de spațiul
rural.
Motive economice:
– veniturile foarte mici provenite din agricultură;
– dificultăți în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodăriile țărănești;
– evoluția prețurilor;
– surplusul de produse agricole.
Moldova este o țară cu un potențial destul de mare în ceea ce privește dezvoltarea turismului
rural, ca o sursă de venit importantă atât pentru investitori, cât și pentru bugetul țării. Comunitățile
agricole și pitoreștile no astre sate pot oferi diferite servicii turiștilor care doresc să se odihnească în
sânul naturii:
– cazare în case tradiționale de tip rural;
– posibilitatea de încadrare în activități și preocupări rurale;
– familiarizarea cu folclorul, distracțiile și tradițiil e locale;
– familiarizarea cu meșteșugurile practicate în localitatea dată, precum și posibilitatea de
participare a doritorilor la procesul meșteșugăritului;
– posibilitatea de procurare a produselor meșteșugărești.
Cu toate acestea, turismul rural în Moldova este încă într -o fază incipientă, abia la început de
drum. Însă, din ce în ce mai multe persoane cu spirit întreprinzător încep să întrevadă potențialul și
beneficiile practicării turismului rural. Inițiativele în acest domeniu au început să apară de acum
câțiva ani. Sunt însă lucruri care împiedică dezvoltarea turismului rural în Moldova, printre care
evidențiem [5]:
– numărul redus al structurilor de cazare în mediul rural, precum și lipsa unui cadru legislativ ce ar
reglementa dezvoltarea acestora;

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

110
– nivelu l redus de conștientizare de către populația rurală și autoritățile din teritoriu a necesității
dezvoltării turismului rural și a avantajelor acestuia pentru țara noastră;
– lipsa unei pregătiri adecvate a populației din mediul rural pentru a primi vizitator i din țară și de
peste hotare;
– lipsa cunoștințelor despre valoarea reală a patrimoniului turistic rural și valorificarea insuficientă
a acestuia;
– lipsa de investiții în infrastructura rurală;
– lipsa informației despre diferite evenimente culturale din mediu l rural (hramul satului, sărbători
tradiționale, festivaluri etc.);
– indiferența, uneori vădită, a comunităților locale față de degradarea patrimoniului rural;
– starea nesatisfăcătoare a căilor de acces spre obiectivele turistice amplasate în localitățile ru rale.
A devenit inevitabil faptul de a demonstra că turismul rural poate avea un impact pozitiv
asupra întregii societăți. Teritoriul țării noastre prezintă o mare varietate de valori cultural istorice:
arta populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigi i istorice; un cadru natural armonios îmbinat cu un
fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea se constituie într -un valoros potențial turistic
moldovenesc. Așezările rurale naționale au păstrat și mai păstrează încă datinile și obiceiurile
străvec hi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi
valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a turismului rural.
Strategia de dezvoltare a turismului în Republica Moldova are drept scop crearea unei baze
adecvate pentru dezvoltarea turismului intern în Republica Moldova într -un mod integrat, echilibrat
și durabil, astfel încât să aducă beneficii culturale și socio -economice considerabile țării și
comunităților ei. Potrivit acestei situaț ii, se manifestă o dublă preocupare pentru dezvoltarea
turistică la nivel local, durabilă, cu consecințe economice și sociale pozitive, pe de o parte, și pentru
obținerea fidelității consumatorului, prin calitatea primirii și a serviciilor și a produselor, pe de alta
parte. Astfel, protejarea și conservarea mediului înconjurător și a potențialului turistic rural se
înscrie ca o problemă majoră în activitatea economică de turism.
Turismul rural contribuie la valorificarea istoriei, culturii, a peisajului și a tradițiilor culturale
din zona respectivă. Amplasarea unei unități turistice într -o zonă rurală, pe lângă avantajele
enumerate, are și unele inconveniente, prezentate în tabel ul 2.
Necesitatea protejării bogățiilor naturale, sociale și culturale, care c onstituie patrimoniul
comun al umanității și a satisfacerii nevoilor turiștilor și populației locale a generat o nouă formă a
turismului, și anume turismul rural durabil. Turismul rural durabil se bazează pe următoarele
principii:
– activitatea turistică tre buie inițiată cu mijloace proprii ale comunității locale, iar aceasta trebuie să –
și mențină controlul asupra dezvoltării turistice;
– turismul rural trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă, care să ducă la îmbunătățirea calității
vieții comunităților l ocale;
– trebuie realizat un echilibru între activitățile economice deja existente în zonă și activitatea
turistică;
– trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național, regional și local, bazat
pe standarde internaționale deja ac ceptate;
– trebuie realizate programe educaționale și training pentru îmbunătățirea managementului în
domeniul protecției resurselor naturale și culturale.

Turismul, dacă este bine planificat și condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru
populația locală și poate accelera dezvoltarea regiunii. Patrimoniul cultural și natural atrage
vizitatori și poate deveni motorul dezvoltării locale. Dar, mai multă atenție trebuie acordată
impactului fizic și cultural al turismului, inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se
manifestă supraaglomerarea.
Turismul rural durabil reprezintă un model de dezvoltare economică orientată spre:
– ameliorarea calității vieții în mediul rural;
– prestarea serviciilor de primă calitate vizitatorilor;

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

111 – menținerea calității m ediului ambiant.

Tabelul 2. Avantaje și dezavantaje ale turismului rural
Nivel Avantaje Dezavantaje

Economic – crearea de noi locuri de muncă;
– sporirea veniturilor locale;
– crearea unei imagini favorabile
localității;
– valorificarea tradițiilor culturale și
populare;
– stimularea creșterii economiei
locale. – suprapopularea zonei;
– necesitatea unei infrastructuri bune de
acces;
– cunoașterea unor limbi străine pentru
comunicare;
– crearea spațiilor de cazare etc.
Mediul
înconjurător – punerea în valoare a zonelor
naturale;
– menajarea căilor de acces. – poluarea zonei;
– erodarea zonelor importante a florei și
faunei.

Antropologic – stimularea schimburilor culturale;
– menținerea obiceiurilor și
tradițiilor populare;
– interes pentru menținerea în stare
activă a zonelor turi stice de odihnă
și recreație;
– dezvoltarea micilor întreprinderi
locale. – riscul necolaborării între localnici și
turiști;
– alterarea obiceiurilor și tradițiilor
culturale și populare.
Sursa: Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actuali tate și perspectivă. [4]

Dezvoltarea durabilă a turismului rural presupune satisfacerea necesităților actuale ale
turiștilor și ale regiunilor rurale de primire, protejând și sporind oportunitățile pentru viitor,
menținându -se integritatea culturală, proc esele ecologice esențiale, diversitatea biologică și
sistemele de suport ale vieții.
Dezvoltarea durabilă a turismului satisface necesitățile actuale ale turiștilor și ale regiunilor de
primire, protejând și sporind oportunitățile pentru viitor. Management ul tuturor resurselor trebuie să
se efectueze într -un mod care ar permite să fie satisfăcute necesitățile economice, sociale și estetice,
menținându -se integritatea culturală, procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și
sistemele de suport ale vieții. Dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic,
viabilă și rentabilă sub raport economic și echitabilă din punct de vedere etic și social pentru
populația locală. La nivel de comunitate, turismul urmează a se dezvolta în contex t cu turismul
regional, național și internațional. Pentru ca turismul să poată contribui la o dezvoltare durabilă a
economiei, el trebuie să integreze mediul natural, cultural și uman, să respecte echilibrul fragil,
caracteristic multor destinații turistic e. Dezvoltarea durabilă a turismului are următoarele aspecte:
– durabilitatea ecologică, care garantează o dezvoltare adecvată în condiții de respectare a
diversității biologice și a resurselor biologice;
– durabilitate socială și culturală, care contribu ie la dezvoltarea și protejarea valorilor
culturale;
– durabilitate economică, ce garantează o dezvoltare a societății în condiții de gestiune
adecvată a resurselor cu obținerea unor efecte economice atât pentru prezent, cât și pentru viitor.
Concluzii și propuneri :
Deși are un teritoriu mic, Republica Moldova este o țară frumoasă, care dispune de un
potențial turistic enorm – diversitate de rezervații ecologice, landșafturi naturale, monumente de
arhitectură, conace, mănăstiri și biserici ortodoxe. Țara no astră impresionează turiștii străini prin
diversitatea de priveliști naturale și peisaje expresive, vinării, dar și prin bucatele sale tradiționale.
Mai mult de jumătate din populația Republicii Moldova locuiește în mediul rural. Satele Moldovei

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

112
sunt adevă rate comori materiale și spirituale a neamului, iar peisajele pitorești sunt un refugiu ideal
pentru orășeni. Serviciile prestate în gospodăriile localnicilor oferă turiștilor posibilitatea de a
participa la activitățile satului moldovenesc, să se odihneas că într -un mediu relaxant, savurând
gustul bucatelor de casă.
Spre regret, starea de degradare a patrimoniului turistic îl face neatractiv, în primul rând,
pentru cetățenii țării noastre, nemaivorbind de cei străini. Actualul cadru legislativ și normativ d e
reglementare a turismului este învechit. Astfel, piața turistică internațională se dezvoltă mai rapid
decât cea națională. Destul de grave sunt și problemele ce țin de starea drumurilor din țară, iar
uneori și lipsa acestora, prețurile înalte la cursele aeriene, calificarea scăzută a personalului de
deservire, lipsa grupurilor sanitare pe traseele naționale, dezvoltarea scăzută a infrastructurii
turistice. Marea majoritate a atracțiilor turistice nu dispun de locuri de cazare.
Politica de dezvoltare a tur ismului trebuie să contribuie la crearea unei imagini reale și
atractive a Republicii Moldova, în scopul de a genera cererea turistică internă, regională și
internațională. Republica Moldova, ca destinație turistică, este puțin cunoscută în străinătate. Es te
necesar de efectuat elaborarea și promovarea unor pachete informaționale, care ar face atractivă
imaginea țării noastre. Un factor important este informarea și conștientizarea cetățenilor Republicii
Moldova, dar și a oaspeților din străinătate asupra va lorilor materiale și culturale din fiecare regiune
în parte, precum și rolul lor în patrimoniul cultural național .
Relația dintre turism și protecția mediului poate fi îmbunătățită prin conștientizarea tuturor
părților implicate, prin introducerea de stimu lente ecologice, adoptarea unor standarde și a unor
planuri strategice care să țină seama de aceste aspecte, aplicarea de sancțiuni pentru nerespectarea
normelor. La fel de importante sunt parteneriatele public -privat, schimburile de bune practici și
coope rarea cu asociații specializate în acest domeniu. Este inevitabilă integrarea considerațiilor
privind mediul într -un cadru mai larg, dincolo de sectorul turismului, luând în considerare și alte
sectoare, precum agricultura și aprovizionarea cu alimente.
Dezvoltarea unor forme de turism viabile, responsabile față de mediu reprezintă o cale mai
avantajoasă. Populațiile locale, și nu turiștii, sunt cele care se vor confrunta cu efectele negative de
mediu, ceea ce face importantă implicarea localnicilor în dez voltarea turismului durabil rural.
Turismul nu este doar o activitate de satisfacere a unei nevoi fiziologice, ci o adevărată artă,
care presupune rafinament, deontologie înaltă, cunoștințe și abilități în deservirea vizitatorilor.

Referințe bibliografice :
1. Bran F., Marin D., Șimon T. Turismul rural – modelul european. Ed.: Economica, București,
1997. – 176 pag.
2. Ciurea I.V., Chiran A., Brezuleanu S. Strategii de dezvoltare rurală durabilă prin agroturism. Ed.:
Terra Nostra, Iași, 2011. – 287 pag.
3. Nistoreanu P., Ghereș M. Turism rural – tratat. Ed.: C.H.Beck, București, 2010. – 276 pag.
4. Talabă I., Păduraru T., Ungureanu D., Rachieru R. Turismul rural românesc în contextul
dezvoltării durabile. Actualitate și perspectivă. Ed.: Tehnopress, Iași, 2010. – 169 pag.
5. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova. http://turism.gov.md/

Recomandat spre publicare: 1 9.01.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

113 PERFORMANȚĂ PRIN CERCETARE ÎN ȘTIINȚE JURIDICE
ȘI ADMINISTRATIVE ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRI I ÎN SPAȚIUL
EUROPEAN

RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN CAZUL NEÎNDEPLINIRII OBLIGAȚIEI
DE A CONTRACTA10

Ion BÎTCĂ
Lect. univ. , dr. USEM
ionbitcapantelimon@yahoo.es

Veronica BUJOR
Lect. univ. , drd. USEM

Rezumat . Derularea corectă a negocierilor comerciale reclamă respectarea, din partea părților implicate,
anumitor obligații, neîndeplinirea cărora trebuie și este sancționată. Părțile pot, iar cei mai diligenți o vor face, vor
proceda la reglementarea conve nțională a relațiilor lor precontractuale. Se vor încheia anumite acorduri de negociere,
care vor determina obligațiile reciproce ale negociatorilor, acestor acorduri le vor fi aplicabile dispozițiile comune cu
privire la contracte. Ca urmare a încălcării acestor reguli de conduită în cadrul negocierilor se va angaja răspunderea
părților. Avantajul acestor forme de negocieri se prezintă în faptul că această răspundere va fi contractuală, deci
efectele ei poat fi anticipate mai mult sau mai puțin de către pă rți. Absența acestor acorduri precontractuale vor face
ca părților recalcitrante să li se angajeze răspunderea delictuală. Neîndeplinirea obligațiilor precontractuale pot
atrage numai răspunderea delictuală sau contractuală, dar și alte forme de răspundere – administrativă, penală.
Cuvinte cheie. Negociere, răspundere, obligație, precontractual, delictual, prejudiciu, culpă, faptă ilicită,
raport de cauzalitate, buna credință, confidențialitate, exclusivitate.

Résumé. Le bon fonctionnement des négociations commerciales exige le respect des parties prenantes,
certaines obligations qui doit et, est puni. Les parties peuvent, et la plus diligentes parties, procéderont à réglementer
leurs relations préconventionnel. Des dispositions appropriées seront négociées qui détermine les obligations
réciproques des négociateurs, à ces accords seront appliquer les dispositions communes applicables aux contrats. En
raison de la violation des règles de conduite dans les négociations se liera la responsabilité des parties. L 'avantage de
ces types de négociations est présenté dans le fait que ce sera la responsabilité contractuelle, de sorte que ses effets
peuvent être plus ou moins anticipée par les parties. L'absence de ces accords fera parties récalcitrantes avant d' avoir
une responsabilité délictuelle. Le défaut ne peut attirer la responsabilité délictuelle ou contractuelle, mais d'autres
formes de responsabilité – administrative, criminelle.
Mots -clés. La négociation, la responsabilité, l'obligation, pré -contractuelle, délictuelle, préjudice,
culpabilité, d'un délit, la causalité, la bonne foi, la confidentialité, l'exclusivité.

Întroducere :
Sfera obligațiilor precontractuale este una foarte largă, iar obligațiile sunt diverse și
multiple. Este dificil atît din punct de vedere juridic, cît și din punct de vedere pactic să realizăm o
tipologie exhaustivă a obligațiilor precontractuale. Am putea încerca, totuși, clasificarea lor după
cîteva criterii. După natura lor am putea distinge între obligații precontractuale legale și obligații
precontractuale convenționale. După modul cum sunt prevăzute: exprese sau virtuale. Un alt
criteriu, pe care l -am considerat important pentru clasificarea acestor obligații este cel al efectelor

10 lucrarea a fost prezentată în cadrul conferinței internationale European Economic Integration,25 -26 martie 2016,
USEM.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

114
ce se produc în cazul neîndeplinirii lor. Astfel , conform acestui criteriu11, putem face distincția între
obligațiile precontractuale neîndeplinirea cărora are ca efect imediat împiedicarea formării
contractului și obligațiile precontractuale neîndeplinirea cărora nu împiedică formarea contractului.
Din cadrul primei categorii fac parte obligațiile, neexecutarea cărora duce la distrugerea relațiilor
precontractule (refuzul de a contracta în toate formele sale), iar din cadrul celei de -a doua categorii
obligațiile de informare și de a se informa.
Rezultate și discuții :
Trebuie de spus că legiuitorul nu se preocupă suficient de îdeaproape de clarificarea
consimțămîntului părților în etapa precontractuală. Persistența acestei ”lacune” se poate explica prin
dificultatea de a soluționa într -un mod satisfăcător conflictul între libertatea contractuală și
necesitatea unei securități juridice în domeniul precontractual. Dacă principiul libertății contractuale
se opune intervenției juridice în faza negocierilor, securitatea juridică o reclamă imperativ, iar
absența unei intervenții exprese din partea legiuitorului nu semnifică nicidecum indiferența lui12.
Pentru a realiza o conciliere între cele două imperative contradictorii, dreptul intervine numai а
posteriori și sancționează comportamentul incorect cu atît mai mu ltă rigoare, cu cît părțile se
apropie mai mult de încheierea contractului preconizat.
Derularea corectă a negocierilor comerciale reclamă respectarea, din partea părților
implicate, anumitor obligații, neîndeplinirea cărora trebuie și este sancționată. Do ctrina și
jurisprudența a cristalizat cîteva dintre obligațiile ce revin negociatorilor, obligații înglobate în
obligația generală de a conduce negocierile cu bună – credință:
 de a participa într -o manieră constructivă la negocieri
 de a nu face propuneri v ădit inacceptabile, susceptibile să conducă la eșuarea negocierilor;
 de a nu se reveni cu lejeritate asupra angajamentelor deja asumate;
 de a nu se manifesta cu reticență. de a respecta caracterul confidențial al informațiilor
communicate de a face proba loialității, în cazul unor negocieri paralele cu terții
 de a informa și de a se informa asupra tuturor elementelor contractului.
Părțile pot, iar cei mai diligenți o vor face, vor proceda la reglementarea convențională a
relațiilor lor precontractuale. Se vor încheia anumite acorduri de negociere, care vor determina
obligațiile reciproce ale negociatorilor13, acestor acorduri le vor fi aplicabile dispozițiile comune cu
privire la contracte. Toate tipurile de contracte pot face obiectul unor obligații de n egociere
(vînzarea -cumpărarea, locațiunea, mandat, etc). Dacă inițial acestor acorduri precontractuale nu li se
recunoștea nici o valoare juridică, la etapa actuală nu se mai contestă obligativitatea lor. De altfel,
îns-și codul civil prevede în acest sens . Art. 515 alin 1, C. civ, prevede că: ” o obligație se poate
naște prin inițierea sau desfășurarea negocierilor de încheiere a contractului ”.
Părțile își vor organiza după cum vor considera mai avantajos negocierile întreprinse.
Aceste acorduri sunt și el e plasate sub umbrela principiului libertății contractuale, părțile putînd
stabili orice obligații, în limitele recunoscute de lege. Uzual, se stipulează o obligație principală de a
negocia, obligație de rezultat, simpla neprezentare la negocieri echivalîn d cu nerespectarea ei. Pe
lînngă această obligație, părțile mai pot stipula o serie de obligații accesorii, care să organizeze
desfășurarea optimă a negocierilor. Printre acestea, identificăm:
Clauza de confidențialitate – va obliga părțile să păstreze sec retul asupra informațiilor
specificate în clauză, în timpul, cît și după încheierea negocierilor.
Clauze penale – prin care se va prestabili cuantumul despăgubirilor acordate ca urmare a
încălcării unor anumite obligații.
Clauze de limitare – sau agravar e a răspunderii negociatorilor în cazul în care aceștia ar
încălca obligațiile ce le incumbă.

11 A se vedea, Jean-Marc Mousseron, Technique contractuelle, 2e edition, Ed. Francis Lefebvre, 1999, p. 44.
12 Jean-Marc Mousseron, Technique conîractuetle, 2e edition, Ed. Francis Lefebvre, 1999, p.44,"L'importance pratique
des institution n'est pas toujours en rapport avec le nombre et la longueur des textes de loi qui les reglementent", Henri
Boulard, op. cit, p. 5. Autorul citat s -a referit la promisiunea unilaterală de a vinde, dar considerăm aceste cuvinte
adevărate și pentru problema pe care o analizăm.
13Cu privire la acordurile de negociere a se vedea Jean-Marc Mousseron, op. cit, p.43.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

115 Clauze de exclusivitate – interzicîndu -le părților purtarea de negocieri paralele pînă la
finalizarea negocierilor în cauză.
Clauze prin care se reglementează p artea termică a negocierilor, calendarul, modalitățile de
comunicare și schimb al informațiilor, locul desfășurării negocierilor, cheltuielile, etc.
Ca urmare a încălcării acestor reguli de conduită în cadrul negocierilor se va angaja
răspunderea părților . Avantajul acestor forme de negocieri se prezintă în faptul că această
răspundere va fi contractuală, deci efectele ei poat fi anticipate mai mult sau mai puțin de către
părți. Absența acestor acorduri precontractuale va face ca părților recalcitrante să li se angajeze
răspunderea delictuală.
Neîndeplinirea obligațiilor precontractuale poate atrage în urma sa o gamă destul de variată
de sancțiuni. Poate fi angajată răspunderea administrativă, penală, civilă delictuală sau civilă
contractuală după caz. Cum în acest articol ne ocupăm doar de răspunderea civilă, iar răspunderea
contractuală presupune existența unor acorduri între negociatori, care nu au fost respectate, în
continuare vom analiza răspunderea de drept comun în materie – răspunderea civilă delict uale.
Legiuitorul nostru, din perspectiva răspunderii delictuale, s -a preocupat de tratarea acestei
probleme. Oricine rupe în mod abuziv negocierile contractuale i se va angaja răspunderea civilă
delictuală. Astfel, potrivit art. 515, alin 2, C. civ., ” O parte negociatoare poate cere celeilalte părți
compensarea cheltuielilor făcute în baza îndreptățitei încrederi în încheierea contractului dacă în
urma vinovîției acesteia contractul nu a fost încheiat ”.
După cum am menționat, și jurisprudența a sintetizat o serie de obligații precontractuale,
neîndeplinirea cărora poate atrage răspunderea delictuală a făptuitorului. Aceste fapte comise în
timpul negocierilor reclamă o intervenție juridică, pentru că ele compromit în mod indirect
principiul libertății contr actuale, a cărui prima manifestare constă în a nu te lega juridicește.
În Franța, tribunalele administrative au admis principiul unei responsabilități precontractuale
a unei persoane de drept public14. Avînd în vedere evoluția acestui principiu (principiul
responsabilității precontractuale) judecătorii și arbitrii l -au amplificat pe parcursul ultimei perioade
de timp. Această construcție are ca linie de plecare un principiu cu o audiență foarte largă pe care o
multitudine de sentințe internaționale l -au afi rmat foarte amplu15. Curtea de Casație Franceză îl
enunță, angajînd răspunderea precontractuală în temeiul art. 1382 C. civ. fr,. Sentințele arbitrale îl
amplifică: ”Cest un principe de droit suisse – qui est, du rest, un principe general de droit de porte e
universelle – que celui qui cause un dommage î l'occasion d'une negociation, en manquant î ses
devoirs de diligence ou î ses devoirs dictes par la bonne foi et l'equite doit reparer ies dommages”16.
Prejudiciul . O primă condiție generală a răspunderii o constituie existența unui prejudiciu.
Nu poate fi angajată răspunderea civilă, decît dacă și în măsura în care s -a produs un prejudiciu.
”Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile delictuale constă în rezultatul, în efectul
negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvîrșită de o altă persoană…” 17.
Care este prejudiciul pe care îl pot înregistra părțile în cadrul răspunderii precontractuale?

14 A se vedea în acest sens Jean-Marc Mousseron, op.cit, p.44.
15 Indicăm, făcînd trimitere la Paul Dumitriu, jurisprudența italiană de la începutul secolului trecut C. Cas., Roma, 23
februarie, 1916, Giur. ital, 1916, L P. 475, C. Apel Neapoli, 31 martie 1909, Monit. Trib. 1910…Tri b. Roma, 7 mai
1818, Giur it. 1918, П, p. 370 Iată un considerent ce ne pare demn de relevat din ultima jurisprudența citată: ”În speță,
date fiind tratativele precontractuale care trebuiau să ducă la încheierea contractului, care însă nu s -a încheiat din cauza
retragerii nejustificate a uneia din părțile care tratau, are loc acțiunea pentru ”repararea daunelor” și mai departe:
”retragerea sa nejustificată dă naștere unei responsabilități precontractuale determinată de cauzalitatea existentă între
renunțar ea la tratative și dauna produsă prin aceasta: ruperea tratativelor precontractuale este cauzată de voința aceluia
care se retrage, care, după cum e cauza directă, unică, eficace a rupturii, tot astfel e și cauza daunei produsă. Aceste
principii juridice s unt extrase din teoria responsabilității precontractuale, atît de larg admisă de doctrină și jurisprudența,
fie că această teorie s -a inspirat din teoria responsabilității obiective, fie că s -a inspirat din responsabilitatea
cvasidelictuală, căci ruperea n ejustificată a tratativelor s -ar putea califica un quasidelict, nimeni nu se mai gîndește să
nege părții care a suferit un prejudiciu în urma ruperii nejustificată a tratativelor, dreptul de a reclama repararea acestui
prejudiciu” (Citat de Cristoforeanu, Despre responsabilitatea ce derivă din ruperea nejustificată a îratativelor, p. 31;
16 Sentence CCI; JDI 1971, p. 943, n° 2508, note Y. Derains, citat după Jean-Marc Mousseron, op .cit, p.44.
17 C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligați ilor, Ed. AII, București, 1998, p. 146.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

116
Negocierile înseamnă adeseori timp, iar timpul înseamnă bani. Un prim prejudici u îl constituie
pierderea timpului acordat negocierilor, secundat de cheltuielile efectiv suportate în legătură cu
aceste negocieri. Chiar și cheltuielile făcute în anticiparea încheierii contractului preconizat
(angajarea de personal, modificarea spațiulu i comercial, cumpărarea mijloacelor de transport,
demararea unei campanii publicitare, etc.) constituie prejudiciu. Acestea sunt elemente ale pagubei
efectiv suportate (damnum emergens). Se apreciază în mod constant că în acest domeniu prejudiciul
poate în globa și ocaziile ratate (lucrum cessans). Astfel, încrezîndu -se în succesul negocierilor,
partenerul nu a încheiat alte contracte ce i -au fost oferite. Judecătorii vor analiza de la caz la caz
care erau șansele de reușită în cazul afacerilor ratate18. S-a reținut că o simplă ”pierdere a șanselor
de expansiune” din partea unei persoane angajate în negocieri constituie prejudiciu19, uneori este
greu de demonstrat existența unui prejudiciu material sau acest prejudiciu este nesemnificativ.
Jurisprudența a admis posibilitatea reparării și a unui prejudiciu moral20 suferit de parte cu ocazia
încălcării obligațiilor precontractuale de către cealaltă parte. Responsabilitate precontractuală nu
acoperă riscurile comerciale luate în cunoștință de cauză.
Fapta ilicită. Fapta ilicită a fost definită ca o încălcare a dreptului obiectiv, cauzîndu -se
prejudicii dreptului subiectiv, precizîndu -se, totodată, că noțiunea de faptă ilicită are o sferă mai
largă, cuprinzînd orice abatere de la normele legale, chiar dacă această ab atere ne se răsfrînge direct
și nemijlocit asupra unui anume drept subiectiv prejudiciindu -1, în fond, prin această încălcare a
legii se nesocotesc interese, cărora legea le dă expresie și ocrotire21. în cazul negocierilor părțile
încă nu au dobîndit nici u n drept subiectiv, deci ceea ce se nesocotește este un interes legitim,
protejat de lege ca atare. Refuzul de a contracta, ruperea intempestivă a negocierilor, neîndeplinirea
obligațiilor de informare, consiliere, etc. constituie fapte ilicite, apte să atr agă răspunderea părții în
cauză. Fără a intra în amănunte cu privire la relația ilicit -culpă22, fară a îmbrățișa teza confuziunii
celor două noțiuni23, vom analiza aceste condiții ale răspunderii împreună.
Culpa . Culpa a fost definită în literatura franceză ca violarea unei obligații preexistente
(Planiol), o eroare de conduită pe care o persoană avizată, plasată în aceleași circumstanțe
exterioare ca și autorul prejudiciului, nu ar comite -o (H. -J. et L. Mazeaud). în Doctrina
romînească24, vinovăția a fost de finită ca atitudinea subiectivă pe care autorul faptei ilșicite a avut -o
față de această faptă și de urmările acesteia la momentul la care a săvîrșit -o25. În sfera obligațiilor
precontractuale, culpa se va aprecia prin compararea comportamentului suspect cu acel al unui om
normal prudent, plasat în aceleași circumstanțe exterioare. După cum corect s -a menționat, în acest
domeniu trebuie să fie aplicate regulile generale în materie de culpă26. În ciuda preocupării
tribunalelor franceze de a respecta securitate a comercială și de a nu angaja cu ușurință libertatea
părților, jurisprudența a pus în evidență, totuși, principiul că nu mai trebuie să existe intenția de a
dăuna pentru ca responsabilitatea precontractuală să poată fi angajată27. Pe cale de consecință, ch iar
și o ușurință blamabilă este suficientă în acest sens.

18 A se vedea în acest sens: Jean-Marc Mousseron, op. cit, p.48, J. Mesîre, La non -conclusion d'une conîrat peut -elle
constituer un prejudice reparable?, RTD civ, 1998, p. 107.
19 Jean-Marc Mousseron, op. cit, p.4; J. Mesîre. C.A Paris, 13 mai 1988, RTD civ, 1989, p. 736.
20 Curtea de Riom evocă "Lʼatteinte maligne à la reputation et à la surface d'homme d'afaires – du defendeur – dans
la Puy -de-Dome" penîru acordarea de daune morale, iar Curtea de apel Paris a îndemniza t chiar și eșecul unei sîrategii,
CA Paris, 10 janvier 1990, Dr. sorite 1991, n°32, citate după Jean-Marc Mousseron, op. cit, p.50.
21 C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit, p. 172, nota 2.
22 A se vedea în acest sens, M. Eliescu, op. cit, 143 și urm, C. Stătescu , C. Bîrsan, op. cit, p. 173 și urm
23 A se vedea în acest sens autorii citați de M. Eliescu, op. cit, 143 la nota 13.
24 Unde se face constant distincția între ilicietate și împutabilitate.
25 A se vedea în acest sens C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit, p. 190.
26 A se vedea în acest sens Joanna Schmidt, La sanction de la faute precontractuelle, RTD civ, 1974, p. 46, apud Jean-
Marc Mousseron, op. cit, p.45.
27 "La responsabilite delictuelle prevue aux articles susvises du Code civil peut etre retenue en l'absen ce d'intention
de nuire", Cass. 3eciv. 3 oct. 1972, Bull. civ. Ш, n°491, rappr. CA Paris 14 tevrier 1983, Cah. dr. ent. 1983/3, p. 13, "De
ces appreciations et constatations, la cour d'apel a pu deduire, sans avoire a caracteriser l'exigence de la mauvaise foi ou
d'une intention de nuire, que la societe H. avait agi avec une legerete constitutive d'une faute don't elle devait reparer le s
consequenses", Cass. corn. 12 oct. 1993, Casa c/Hubo, inedit, citate după Jean-Marc Mousseron, op. cit,., p. 45.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

117 Nu suntem de acord cu abandonarea răspunderii avînd ca fundament culpa în favoarea
teoriilor răspunderii obiective. Considerăm că o atare concepție ar avea ca efect o restrîngere
drastică a princi piului libertății contractuale. Dar și în acest domeniu exigența culpei poate deveni o
formalitate. În cazul cînd ea ar deveni atît de levissima” încît ea nu mai este decît un omagiu formal
adus noțiunii tradiționale de culpă” răspunderea se transformă în forma tehnică în care își găsește
expresia ideea de garanție28.
Raportul de cauzalitate. Între prejudiciul creat și fapta ilicită a părții a cărei răspundere
urmează a fi omagiată trebuie să existe un raport de cauzalitate, această condiție generală a angaj ării
răspunderii nu comportă nici un element de specificitate în domeniul răspunderii precontractuale.

Concluzii :
Ca urmare a încălcării reguli de conduită, în cadrul negocierilor, se va angaja răspunderea
părților. Avantajul formelor contractuale de nego cieri se prezintă sub aspectul că această răspundere
va fi una contractuală, deci efectele ei poat fi anticipate mai mult sau mai puțin de către părți.
Absența acestor acorduri precontractuale va face, ca în caz de diferend, părților să li se angajeze
răspunderea delictuală. În acest caz partea recalcitrantă va fi obligată la plata unor daune interese, în
dauna principiului executării în natură a obligației. Răspunderea delictuală va fi angajată în prezența
condițiilor de drept comun în materie, – prejudici u, faptă ilicită, culpa și raportul de cauzalitate, cu
particularitățile pe care le comportă neîndeplinirea a obligației de a contracta.

Referințe bibliografice :
1. Boulard Henri . La promesse unilateral de vente et sa realisation dans la pratique, Imprimerie -Librairie
V. Bridoux, Mayenne, 1927;
2. Apel Neapoli C., 31 martie 1909, Monit. Trib. 1910, în Legalitatea Populară 1916;
3. C.A. Paris , 14 fevrier 1983, Cah. dr. ent. 1983/3
4. C.A. Paris, 10 janvier 1990, Dr. sorite 1991
5. C.A. Paris, 13 mai 1988, RTD civ, 1989;
6. Cass. 3eciv. 3 oct. 1972, Bull. civ. Ш;
7. Cass. corn. 12 oct. 1993, Casa c/Hubo
8. Cristoforeanu, E., Despre responsabilitatea ce derivă din ruperea nejustificată a îratativelor,
9. CSJ, secția cont. admin., în Dreptul nr. 12/2000;
10. Dumitriu P. Jurisprudența ital iană de la începutul secolului trecut C. Cas. Roma, 23 februarie,
1916;
11. Mestre J. La non -conclusion d'une conîrat peut -elle constituer un prejudice reparable?, RTDciv, 1998,
12. Mousseron Jean -Marc . Technique contractuelle, 2e edition, Ed. Francis Lefebvre, 1999;
13. Schmidt Joanna . La sanction de la faute precontractuelle, RTD civ, 1974.
14. Sentence CCi; J.D.I. 1971;
15. Stătescu C., Bîrsan C. Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. AII, București, 1998;
16. Trib. Roma, 7 mai 1818, Giur it. 1918, П;

Recomandat sp re publicare: 1 9.01.2016.

28 M. Eli escu, op. cit, p. 143.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

118
ASPECTE CU PRIVIRE LA OBLIGAȚIA DE A CONTRACTA 29

Ion BÎTCĂ
Lect. univ. dr. USEM
ionbitcapantelimon@yahoo.es
Olga GONCIARUC
Lect. univ. master în drept USEM

Rezumat . Legea este în măsură să instituie în sarcina anumitor persoane și în anumite condiții, obligații de a
contracta, restrîngînd în acest fel libertatea lor contractuală. În acest sens codul civil, stabilește o astfel de obligație
prin reglementarea retractu lui litigios, sau în cazul în care unul din coproprietar se face vinovat de încălcarea
drepturilor celorlalți coproprietari el fiind obligat să vîndă cota lui parte. Legea concurenței nr. 183 din 2012
stabilește obligația de a contracta dacă persoana jurid ică deține monopolul pe piață, sau și în alte cazuri. Conținutul
obligației de contracta a fost diferit de la o perioadă istorică la alta, aceasta manifestîndu -se atît sub aspect cantitativ
(în perioada economiei planificate, majoritate întreprinderilor er au obligate să contracteze în îndeplinirea planului),
cît și sub aspect calitativ (în perioada contemporană se sesizează o individualizare a condițiilor în care intervine
obligația de a contracta). Analiza condițiilor cînd obligația de a contracta va oper a va depinde de calitatea subiectului
pe care o vizează. Astfel în cazul comercianților (profisioniștii) obligația de a contracta îș -i găsește un cămp mai larg
de aplicare. În principiu, ei sînt obligați să contracteze cu oricine care sînt interesați de p ropunerea lor. Ei vor avea
obligația de a contracta, dar sub rezerva pe care o conține regimul juridic al ofertei – sub rezerva epuizării stocului
disponibil. În cazul persoanelor fizice (consumatorii), obligația de a contracta nu se va impune cu aceiași r igoare. În
principiu, ei au dreptul de a refuza încheierea contractului. În privința lor, ipotezele în care poate fi analizată obligația
de a contracta sînt cele ce reies: cu ocazia emiterii unei oferte, cînt el refuză să considere contractul ca fiind înch eiat în
urma acceptării pure și simple a ei; cu ocazia emiterii unei propuneri de negociere iar ulterior refuză intrarea în
negociere; cu ocazia retragerii din negocieri.
Cuvinte cheie. Obligație, a contracta, libertate, comercianți, consumatori, refuz, ne justificat, justificat, ofertă,
negociere, precontractual, concurență, teorii.

Rezume . La loi est en mesure d'établir la responsabilité de certaines personnes et dans certaines
circonstances, à des obligations contractuelles, limite ainsi leur liberté con tractuelle. À cet égard, le Code civil établit
une telle obligation en régulant différend rétractable, ou si un co – propriétaire est coupable d'infraction d'autres
copropriétaires, il a été contraint de vendre sa part. Droit de la concurrence. 183 de 2012 établit l'obligation de
contracter si la personne morale a un monopole sur le marché, ou dans d'autres cas. Le contenu de l'obligation de
contracter était différent d'une période historique à l'autre, il se manifeste à la fois quantitativement (à l'époque de
l'économie planifiée, la plupart des entreprises ont été obligées d'engager dans la réalisation du plan), ainsi que sur le
plan qualitatif (entre contemporain on détecte une individualisation des conditions donc interviene lʼobligation de
contracter). L 'analyse des conditions lorsque l'obligation de contrat d'exploitation dépendra de la qualité du sujet
auquel elles se rapportent. Donc, si les commerçants (profisionelle) l'obligation de contracter est et trouve un champ
d'application plus large. En princ ipe, ils sont obligés de contracter avec tous ceux qui sont intéressés à leur
proposition. Ils seront obligés de contracter, mais sous réserve qui contient le régime juridique de l'offre – sous réserve
de l'épuisement des stocks. Pour les particuliers (con sommateurs), l'obligation de contracter est pas avec la même
rigueur sera nécessaire. En principe, ils ont le droit de refuser la signature du contrat. En ce qui concerne les
hypothèses qui peuvent être analysées obligation de contracter sont celles qui ré sultent: lors de l'émission d'un appel
d'offres, chanter refuse de considérer le contrat comme conclu lors de l'acceptation pure et simple de celui -ci; une
proposition sur la question de la négociation et l'entrée par la suite refusé dans la négociation; l ors du retrait des
négociations.
Mots -clés. Obligation, contractuelle, la liberté, les commerçants, les consommateurs, le refus, injustifiée,
justifié, offres, négociation, pré – contractuelle, la théorie, la concurrence.

Întroducere :
Potrivit principiulu i libertății contractuale orice persoană are posibilitatea să încheie sau să
refuze încheierea contractului. Expresia pozitivă a acestui principiu enunță posibilitatea oricărei
persoane de a încheia orice contracte. Totuși libertatea contractuală nu presup une numai

29 lucrarea a fost prezentată în cadrul conferinței internationale European Economic Integration,25 -26 martie 2016,
USEM.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

119 posibilitatea de a încheia contracte. Ea se manifestă și prin posibilitatea lor de a refuza încheierea
lui. Dacă o persoană este liberă să încheie un contract această libertate presupune și posibilitatea de
a refuza încheierea lui. Dreptul de a r efuza, însă, nu poate să fie exercitat în mod discreționar, el
comportînd anumite limite. Aceste limite pot fi contractuale sau legale. Obligația de a contracta
apare ca o limită a dreptului de a refuza încgeierea contractului și ca o excepției de la princ ipiul
libertății contractuale30.

Rezultate și discuții :
Legea este în măsură să instituie în sarcina anumitor persoane și în anumite condiții obligații
de a contracta, restrîngînd în acest fel libertatea lor contractuală. Vom prezenta în continuare cîteva
asemenea situații cînd legea impune respectarea unei astfel de obligații.
Considerăm că, chiar în cadrul Codului civil, sunt norme care restrînge unor anumite
categorii de persoane dreptul de a refuza contractarea, cu privire la anumite contracte și în a numite
condiții concrete. Ne referim la retractul litigios, reglementat la art. 802, C. civ.
Art. 802 C. civ., ”În cazul în care un drept litigios a fost vîndut, cel de la care se reclamă este
eliberat dacă plătește cumpărătorului prețul vînzării, cheltui elile de vînzare și dobînda pentru preț și
pentru cheltuielile de vînzare calculată de la data cînd prețul și cheltuielile au fost plătite”
Modalitatea prin care debitorul cedat al unei cesiuni litigioase se poate elibera de cesionarul
său reprezintă un co ntract forțat de vînzare – cumpărare, elementele esențiale ale căruia sunt
prestabilite de legiuitor: părțile, prețul, condițiile în care contractul poate fi încheiat. Ca urmare a
acestei vînzări, dreptul și obligația litigioasă ajung în patrimoniul aceleaș i persoane, obligația
stingîndu -se prin confuziune. Cesionarul nu se poate opune retractului litigios, deci el nu poate
refuza încheierea contractului, dacă debitorul cedat se hotărăște în acest sens.
Un alt caz este prevăzut în art. 354 alin 2, C. civ, p otrivit căruia, dacă un coproprietar prin
fapta sa sau prin fapta persoanelor cărora le -a cedat folosința ori celor pentru care este ținut să
rîspundă, încalcă în mod grav drepturile celorlalți coproprietari, ” … copropritarul este obligat la
înstrăinarea cotei sale. În caz de refuz, vînzarea ei silită se dispune prin hotărîre judecătorească”.
Prin urmare prin derogare de la regula libertății de a contracta, coproprietarul aflat în culpă, va fi
obligat să vîndă, deși, prin ipoteză, nu și -a manifestat voința în acest sens.
Aceste obligații (de a contracta) reveneau în mod uzual agenților economici în perioada
economiei planificate. ”Sarcinile de furnizare de produse, de executare de lucrări sau de prestare de
servicii stabilite, prin act administrativ de plan ificare, unor organizații socialiste anume determinate,
dau, așadar, naștere, în anumite condițiuni, pe seama acestor organizații, obligației civile reciproce
de a contracta.”31. Obligația de a contracta avea înțelesul unei "obligații de a încheia un contra ct
care să cuprindă toate clauzele susceptibile de a duce la îndeplinirea întocmai a sarcinii de plan32."
Ca urmare a neaducerii la îndeplinire a unei asemenea obligații din partea
unei părți, în România, Arbitrajul de Stat era competent să soluționeze liti giul născut în legătură cu
încheierea contractului printr -o hotărîre care să țină loc de contract33. ”Or acest rol al hotărîrii
arbitrale de a ține loc de contract se regăsește și în cazul acelor litigii precontractuale care urmăresc

30 A se vedea în acest sens: I. Albu, Libertatea contractuală, în Dreptul, nr. 3/1993, p. 29 -32, V. Babiuc, V. St oica,
Libertatea contractuală și dreptul constitutional, în Dreptul, nr. 7/1995, p. 8 -12, G. Lupușan, Autonomia de voință în contractul de
comerț internațional, în Dreptul, nr. 1/1997, p. 6 – 13, V. Pătulea, Principiul libertății contractuale și limitele sa le, în Dreptul, nr.
10/1997, p. 24 -26.
31 Tr. Ionascu, E. A. Barasch, Teoria și practica litigiilor precontractuale, Editura Academiei R.P.R, București, 1962, p. 24; a
se mai vedea în acest sens: D. Gherasim, Buna -credinșă în raporturile juridice civile, Editura Academiei R.S.R., București,
1981, p. 119; M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei R.S.R., București, 1972, p. 68 și bibliografia
citată de acești autori.
32 Tr. Ionașcu, E. A. Barasch, Teoria și practica litigiilor precontractual e, Editura Academiei R.P.R, București, 1962, p. 48.
33 A se vedea în acest sens: Art. 26, alin. 3 din Legea 71 din 29 decembrie1969 privind contractele economice, publicata
în Buletinul Oficial nr. 60 din 14 iulie 1970: ”Hotărîrea data în rezolvarea neînțăl egerilor ivite cu prilejul încheierii
contractului face parte din contract pe data cand a fost încheiat. În cazul refuzului de contractare, hotărarea ține loc de
contract pană la perfectarea acestuia de către părți. În cazul refuzului nejustificat de a con tracta, organele competente sa
rezolve neînțălegerile precontractuale vor face și propuneri de sancționare a persoanelor vinovate, potrivit legii.”

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

120
obligarea la contractar e”34. Sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații era, deci, pronunțarea unei
hotărîri care să țină loc de contract. Prin acea hotărîre nu erau acordate și daune -interese. Daunele –
interese puteau fi acordate numai dacă partea recalcitrantă persista în compo rtamentul său, și numai
printr -o nouă hotărîre, temeiul juridic fiind nerespectarea hotărîrii anterioare. Dar, fostul Tribunal
Suprem a hotărît, totuși, că ”…această reparație, în cazul refuzului de a încheia un contract, poate
cel mult da naștere la o a cțiune în daune, în vederea despăgubirii pentru prejudiciile cauzate prin
refuzul contractării”35.
Aceste restrîngeri, din partea legiuitorului, a dreptului de a refuza consimțămîntul în vederea
încheierii unui contract, vizînd în special agenții economici, nu au fost specifice numai perioadei
economiei planificate, ele fiind întîlnite și în economia de piață. Într -un stiudiu mai vechi referitor
la problema discutată s -a arătat că cel mai bun remediu împotriva refuzului nejustificat din partea
unui comercian t de a contracta cu anumite persoane este concurența comercială36. Nu poți cumpăra
un lucru de la un comerciant, fiindcă ești refuzat, mergi la concurență, care apare în acest fel ca un
mecanism sancționator eficace împotriva refuzului de a contracta.
Dar în ultimul timp, statul intervine tot mai des și mai mult în acest domeniu37 prin stabilirea
cadrului legal în care se desfășoară și se dezvoltă concurența, persecutînd manifestările de
concurență neloială. Refuzul de a contracta a făcut și el obiectul unor asemenea reglementări38.
Legea nr. 183 din 11.07,201239, Legea concurenței, protejează consumatorii împotriva unor
acțiuni concurențiale ilicite. Astfel, art. 11, din lege, interzice abuzul de poziție dominantă:
” (1) Este interzisă folosirea unei poziții d ominante pe piața relevantă în măsura în care
aceasta poate afecta concurența sau leza interesele colective ale consumatorilor finali.
(2) Practicile abuzive pot consta în special în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor prețuri inechitabile de vînzare ori de
cumpărare sau a altor condiții inechitabile de tranzacționare;
b) limitarea producției, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul
consumatorilor;
c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații
echivalente, creînd în acest fel unora din ei un dezavantaj concurențial;
d) condiționarea încheierii contractelor de acceptare de către partenerii comerciali a unor
prestații suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanțelor comercial e, nu au legătură cu
obiectul acestor contracte;
e) practicarea unor prețuri excesive sau a unor prețuri de ruinare în scopul înlăturării
concurenților;
f) refuzul neîntemeiat de a contracta cu anumiți furnizori sau de a face livrări către anumiți
benefici ari;
g) ruperea unei relații contractuale stabilite anterior pe piața relevantă pentru singurul
motiv că partenerul refuză să se supună unor condiții comerciale nejustificate.
(3) Dacă datele sugerează că prețul practicat de întreprinderea dominantă riscă să ducă la
înlăturarea unor concurenți la fel de eficienți, acest element se va include în evaluarea generală a
restrîngerii semnificative a concurenței, ținînd cont de alte probe cantitative și/sau calitative.

34 Tr. Ionascu, E. A. Barasch, op. cit, p. 281;
35 Dec. col. civ. nr.1867, din 26 septembrie 1956, în Culeger ea de Decizii ale Tribunalului Suprem a R.S.R. pe anul
1956, Editura Științifică, București, 1958, p. 102 -103.
36 A se vedea în acest sens: Rene Lucien Morel, Du refus de contracter oppose en raison de consideration persormelîes, RTD civ,
1908, p. 289 -311.
37 În doctrina se discută despre ”publicizarea” dreptului comercial. Ba chiar mai mult, însăși expresia "drept comercial"
este contestată de mulți autori, propunîndu -se o serie de alte expresii care ar reflecta, printre altele, și intervenționismul
statulu i în dreptul comercial. A se vedea în acest sens Y. Guyon, Droit des qffaires, Tome 1, 10е edition, Economica,
Paris, 1998, p. 1 -2.
38 A se vedea în acest sens: I. L. Georgescu, Drept comercial roman. Teoria generalг a obligațiilor comerciale. Probele. Cont ractul
de vînzare -cumpîrare, lucrare revăzută, completată și adusă la zi de I. Băcanu, Editura ”Lumina Lex”, București, 1994, p.
137.
39 Publicată în Monitorul Oficial, nr. 193 -197/667 din 14.09.2012.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

121 (4) Întreprinderile dominante nu se penalizea ză pentru pierderi ex post în cazul în care
decizia ex ante de aplicare a pretinselor practici abuzive a fost luată cu bună -credință, și anume
dacă pot furniza probe concludente conform cărora au putut estima în mod rezonabil că activitatea
va fi profitabi lă.
(5) Interdicția stabilită la alin. (1) și (2) nu se aplică dacă întreprinderea dominantă
demonstrează că practicile sale sînt justificate, fiind necesare din punct de vedere obiectiv sau
producînd creșteri semnificative ale eficienței, care compensează orice efecte anticoncurențiale
asupra consumatorilor, cu condiția că practicile respective sînt indispensabile și proporționale cu
pretinsul scop urmărit de întreprinderea dominantă.
(6) Caracterul de necesitate obiectivă și de proporționalitate trebuie s ă fie determinat pe
baza unor factori care nu țin de întreprinderea dominantă, cum ar fi motivele de sănătate sau de
siguranță legate de natura produsului respectiv.
(7) În cazul în care invocă motivele de creștere a eficienței care sînt suficiente pentru a
garanta că nu există riscul de a cauza un prejudiciu net consumatorilor, întreprinderea dominantă
va trebui să demonstreze, cu un grad de probabilitate suficient de ridicat și pe baza unor probe
verificabile, că sînt îndeplinite cumulativ următoarele con diții:
a) s-a realizat creșterea eficienței sau este probabil să fie realizată ca urmare a practicilor
respective, cum ar fi îmbunătățirile tehnice ale calității bunurilor sau reducerea costului de
producție ori de distribuție;
b) practicile respective sîn t indispensabile pentru creșterea eficienței: trebuie să nu existe
alternative mai puțin anticoncurențiale la aceste practici care să fie capabile să determine în
aceeași măsură creșterea eficienței;
c) creșterea probabilă a eficienței determinată de pract icile respective compensează orice
efecte negative probabile asupra concurenței și bunăstării consumatorilor pe piețele afectate;
d) practicile respective nu elimină concurența efectivă prin suprimarea majorității sau a
tuturor surselor existente de concur ență efectivă sau potențială.
(8) Practicile de excludere care mențin, creează sau consolidează o poziție de piață ce se
apropie de cea de monopol nu pot fi justificate în mod normal pe motivul că acestea creează și
cîștiguri de eficiență.
Observăm, că in diferent de poziția agentului economic vizat de această sancțiune, contractul
de vînzare va fi perfectat, în ciuda refuzulzui de a contracta40.
Dar, nu numai legea, ci și persoanele î -și pot limita libertatea contractuală (dreptul nelimitat
de a refuza înch eierea contractului) pe cale convențională41, prin emiterea unei oferte ferme de
contractare42 sau își pot restrînge această libertate prin antrenarea sa în negocierile unui contract sau
chiar prin emiterea unei oferte care ar avea valoarea juridică a unei i nvitații la negocieri.

40 A se vedea în acest sens, cu privire la legislația rom ânească, Dan Chirică, Principiul liberății de a contracta și limitele sale în
materie de vînzare -cumpărare, R.D.C., nr. 6 /1999, p. 46.
41 În cazul contractului de vînzare -cumpărare această alienare a libertății contractuale se poate realiza prin intermediu l
promisiunii unilaterale sau bilaterale de a contracta (vinde/cumpăra) și în anumite condiții prin pactul de preferință. A
se vedea cu privire la aceste aspecte: Henri Boulard, La promesse unilateral de vente et sa realisation dans la pratique,
Imprimerie -Librairie V. Bridoux, Mayenne, 1927, p. 8 – 11, Dan Chirică, Promisiunea unilaterală de a vinde sau cumpăra,
R.D.C., nr. 9/1999, p. 36 – 49 și idem, Pactul de preferință, R.D.C., nr. 11/1999, p. 28 -34, idem, Promisiunea sinalagmaticг de
vînzare -cumpărare ca formă autonomă de contract, în Studia Uniniversitatis ”Babeș -Bolyai”, Jurisprudenția, nr. 2/2000, p. 6;
Traian Darjan, Antecontractul de vînzare -cumpărare, în ”Dreptul”, nr. 3/2000, p. 55 și urm.
42 Oferta fermă de a contracta este studiată suficient în doctrina și practica judiciară, (a se vedea Bîtcă Ion, Condițiile de
fond ale ofertei de a contracta, Conferința Națională cu Participare Internațională, ”Un deceniu de realizări și experență
a parteneriatului și cooperării Republicii Moldova cu Comuni tățile Europene și Statelor lor membre”, Cișinău, 2014
Idem, Condițiile de formă ale ofertei de a contracta, Conferința Națională cu Participare Internațională, ”Un deceniu de
realizări și experență a parteneriatului și cooperării Republicii Moldova cu Co munitățile Europene și Statelor lor
membre”, Cișinău, 2014. ) urmand ca în prezentul studiu să nu o abordгă decat accidental, preocupandu -ne, în principal,
de oferta de a negocia și de valoarea ei juridică.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

122
Problema restrîngerii voluntare a libertății contractuale a fost analizată în funcție de calitatea
celui care a avut inițiativa unui asemenea demers precontractual. Doctrina a făcut distincție între
situația comerciantului și situați a necomerciantului:
a. Situația comerciantului . Profesia comercianților constă în a încheia asemenea contracte în
mod uzual. Despre comercianți s -a spus că sunt în ”stare de ofertă permanentă”, adică ei nu se află
într-o stare de independență completă față de public, așa cum s -ar afla un necomerciant43. De
menționat, că în doctrina și jurisprudența franceză problema se soluționa în termeni asemănători,
încă de la începutul secolului, deci, pînă la intervenția masivă a statului în acest domeniu, dacă nu
cu pr ivire la toate cazurile, cel puțin în cele în care comercianții se bucurau de privilegiul unui
monopol, chiar și numai a unuia de fapt44.
Este limpede că un comerciant își vede libertatea contractuală restrînsă în cazul cînd încheie
o promisiune un i – sau b ilaterală de vînzare -cumpărare sau emite o ofertă fermă de a contracta.
Întrebarea care ar putea să apară este, dacă o simplă invitație la negocieri poate spulbera în totalitate
sau cel puțin în parte libertatea contractuală a comerciantului, făcînd să dis pară sau limitînd dreptul
comerciantului de a refuza încheirea contractului, în lipsă de oricare dispoziții legale exprese45?
Situația expusă trebuie deosebită de o altă situație, aparent similară: oferta fermă, dar tacită
de a contracta. Vînzătorul care e xpune marfa în vitrine cu indicarea prețului și ulterior refuză să
încheie contractul nu se înscrie în parametrii problemei enunțate. În acest caz, momentul în care
cumpărătorul acceptă oferta este și momentul în care ia naștere contractul de vînzare -cumpă rare, în
speță nemaipunîndu -se problema refuzulului de a contracta ci a neexecutării contractului). S -a
considerat că în asemenea cazuri nu se poate discuta despre o ofertă fermă de a contracta, fiindcă
dacă la momentul acceptării ofertei obiectul contract ului nu mai există pe stocurile vînzătorului,
contractul nu se poate forma. Conform unei alte opinii, o ofertă de vînzare de genul celei prezentate
este întotdeauna presupusă făcută sub condiția neepuizării stocului, condiție care este luată în
considerați e chiar și dacă este tacită46. în fine, conform altei opinii47, căreia îi dăm preferință, lipsa
mărfurilor din stoc reprezintă un refuz justificat de a contracta.
Dacă, însă, nu se determină vre -un element esențial al viitorului contract (prețul, de
exemplu) nu mai suntem în prezența unei oferte ferme, ci numai în fața unei oferte de a contracta,
de a negocia contractul care se dorește a fi încheiat.
Criteriul care permite demarcația între oferta fermă de a contracta și o invitație de a negocia
un viitor cont ract este determinarea definitivă a voinței ofertantului asupra elementelor esențiale ale
contractului.
Problema este de o reală importanță din punct de vedere practic, fiind cunoscută tendința
instanțelor de judecată de a admite cu multă larghețe incidenț a responsabilității ofertantului în cazul
retragerii unei oferte ferme, față de admiterea responsabilității pentru încălcarea unei obligații
precontractuale în timpul negocierilor48.
Comerciantul nu va pierde dreptul de a refuza încheierea contractului prop us,
prin faptul emiterii unei oferte de a negocia un viitor contract, dar acest drept nu va putea fi

43 "Dacă în raporturile juridice civile, afară de r estricțiile prevăzute de lege, oricine poate contracta, după cum dorește,
în raporturile dintre comercianți sau dintre comercianți și consumatori există o obligație legală de a contracta cu orice
solicitant." Dan Chirică, Principiul libertății de a contrac ta și limitele sale în materie de vînzare -cumpărare, R.D.C., nr. 6 /1999, p.
46.
44 A se vedea în acest sens: Rene Lucien Morel, Du refus de contracter opposeen raison de considerationpersonnelles, RTD civ,
1908, p. 289-311.
45 Nu ne referim la situațiile în care legea instiuie expres asemenea obligații în sarcina comerciantului.
46 A se vedea în acest sens: Andre Coherier, op. cit, p. 39.
47 A se vedea D. Chirică, Principiul libertății de a contracta și limitele sale în materie de vînzare – cumpărare, R.D.C., n r. 6 /1999, p.
44-49, nota 12.
48 De fapt referitor la această problemă, cazuistica este quasi -absentă. După cercetгrile pe care le -am efectuat am reușit
să indentificăm numai o decizie în acest sens; Decizia Curții de Apel București, secția I, din 24 decembrie 1919, în care
s-a hotгrat că ”simpla policitațiune nu poate produce nici un efect, nu poate produce nici unui raport juridic și nici nu
poate crea vre -o obligațiune atat timp cît nu este acceptată de partea cîreia este destinată, ea neputînd constit ui nici un
drept în favoarea celui ce o face și în contra celui căruia este adresată”, a se vedea și Decizia nr. 4814 din 21 decembrie
1999, CSJ, secția comercială, cu notă critică de Dan Chirică, în ”Dreptul” nr. 11, pp. 63 -173

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

123 exercitat discreționar de către acest comerciant. Prin emiterii unei asemenea oferte, dreptul său va
dobîndi anumite limite pe care nu le avea anterior.
b. Situația consumatorilor . In pricipiu, în cadrul raporturilor juridice civile, nu există vre -o
obligație legală de a contracta. Părțile sunt libere să încheie contracte sau să refuze încheierea lor,
după cum le dictează interesele. Acest drept nu poate fi exercitat abuziv nici în cazul
necomercianților și există atîta timp cît nu este înstrăinat de către titularul său prin vreuna din
modalitățile arătate. Considerăm că și în cazul necomercianților lansarea unei invitații de a negocia
un anumit contract, con stituie o modalitate de restrîngere a libertății contractuale. Și în asemenea
cazuri, oferta de a negocia un contract va produce efecte juridice. Considerăm, însă, că rigorile nu
vor fi aceleași în cazul comercianților și necomercianților.
În fine și juris prudența este în măsură să constate situații de limitare a libertății contractuale
a părților în anumite condiții.
Astfel instanțele franceze au contestat, încă de la începutul secolului XX, dreptul unei
întreprinderi care se bucură de un privilegiu (pozi ție dominantă, monopol de drept sau de fapt) de a
refuza încheierea unui contract cu anumite persoane. Doctrina analizînd soluțiile jurisprudențiale a
distins trei grade a refuzului de a contracta în funcție de intensitatea relațiilor cu virtualii
cocontra ctanți:
1. Persoana care a primit o ofertă și refuză să contracteze.
2. Persoana a emis o ofertă de a intra în negocieri și ulterior refuză să negocieze.
3) Persoana întrerupe negocierile în curs de desfășurare49.
Vom analiza în continuare aceste ipoteze.
1) Persoana care a primit o ofertă și refuză să contracteze. Nu contează natura ofertei primite
– ofertă fermă de a contracta în care sunt stabilite toate elementele viitorului contract și care necesită
numai o simplă acceptare pentru a se forma contractul pr econizat sau o ofertă de a intra în negocieri
pentru a stabili elementele viitorului contract. Partea care a recepționat asemenea ofertă poate refuza
să dea curs invitației, refuzul putînd fii expres sau tacit50. în acest caz nu se poate pune problema
respo nsabilității părții pentru refuz nejustificat de a contracta. Ofertantul nu are nici un drept de a
obține angajarea celeilalte părți într -o relație contractuală și pe cale de consecință destinatarul
ofertei are întotdeauna un interes legitim de a refuza acceptarea. A presupune contrariul, deci a
admite posibilitatea de a fi antrenată răspunderea destinatarului ofertei pentru refuzul său, înseamnă
a restrînge indirect principiul libertății contractuale, periclitîndu -se grav securitatea statică a
circuitului civil. Dacă cineva nu poate fi constrîns să vîndă ceva pe cale directă, ar putea fi
determinat să facă acest lucru pe cale indirectă, angajîndu -i-se o răspundere civilă pentru refuzul
său de a contracta.
Problema care se poate pune în legătură cu această i poteză este dacă acest refuz este
susceptibil de a fi exercitat în mod suveran, indiferent de substratul său subiectiv sau există
posibilitatea de a exercita acest drept în mod abuziv51.
Această ipoteză presupune niște demersuri precontractuale adresate un ei persoane, care
ulterior se hotărăște să negocieze contractul propus, dar ofertantul refuză negocierea contractului.
Această ipoteză nu trebuie confundată cu emiterea unei oferte ferme de a contracta, fiindcă în cazul
acceptării de către destinatar nu ma i putem discuta despre un refuz de a contracta, ci de

49 A se vedea în acest sens : Rene Lucien Morel, Du refus de contracter oppose en raison de consideration personnelles, RTD civ,
1908, p. 289 -311.
50 A se vedea în acest sens: Rene Popesco -Ramniceano, Le silence createur d'obligations et l'abus du droit, RTDciv, 1930, pp.
999-1009; Henri Boulard, op. cit, p. 5.
51 A se vedea în acest sens: L. Campion, De l 'exercice antisocial des droits subjectifs. La theorie de l 'abus des droits,
Etablissements Emile Bruylant, Bruxelles și Librairie Generale de Droit, Paris, 1925, p. 94; ”Ce droit n' est pas reste
plus absolu que ceux examines jusqu'ici. Une reaction anti – individuliste se dessine. La jurisprudence et meme la loi ont
admis que le refus de contracter pouvait devenir abusif s'ii avait des consequences antisociales ou s'il inspire par
l'intention de nuire.”; a se vedea în acest sens și Ion Deleann, Drepturile subiective civile și abusul de drept, Ed. ”Dacia”,
Cluj- Napoca, 1988, p. 82 -83., ”Libertatea contractual” sau ”libertatea convențiilor”, întocmai ca ”libertatea de voința în
materia contractelor”, nu poate fi considerată, în viața noastră juridică, absolută, discreționară, nesusceptibilă de abus."

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

124
neexecutarea contractului deja â încheiat. Pentru a rămîne în arealul problemei pe care o discutăm,
orferta trebuie să îmbrace forma unei invitații la negocieri. Care este valoarea juridică a unei
aseme nea oferte? Cu certitudine, ea nu va produce aceleași efecte ca o ofertă fermă de a contracta,
prin urmare acceptarea ei nu va conduce la formarea contractului. Dar ce valoare are în asemenea
caz refuzul de a negocia provenit chiar de la cel ce a avut ini țiativa începerii negocierilor? Trebuie
să distingem între ofertele de a negocia care implică îndeplinirea anumitor condiții, obligațiuni de
îndeplinit din partea viitorului cocontractant și cele adresate publicului larg fără nici un fel de
detalieri și ne condiționat. In primul caz, dacă acceptantul nu îndeplinește condițiile impuse, nu are,
în principiu, de ce să se plîngă în caz de refuz. în cel de -al doilea caz, apelînd la publicul larg fară
nici un fel de rezerve, ofertantul a permis să se creadă că ori cine poate ridica oferta, în condițiile
uzuale în care se tratează asemenea afaceri. Ofertantul a creat o anumită încredere părții care a
primit oferta, încredere pe care o înșeală, refuzînd negocierile ulterioare și respectiv posibilitatea
încheierii acel ui contract. Dacă acest refuz este justificat pe anumite considerende economice, nu se
pune problema responsabilității părții de la care provine refuzul. Dacă acest refuz este nejustificat,
responsabilitatea va putea fi angajată.
După cum am menționat, ref uzul de a contracta poate îmbrăca și forma refuzului de a nu
contracta52. Aceasta ar fi ipoteza cînd părțile au început deja negocierile în vederea încheierii unui
anumit contract, dar una din ele rupe intempestiv aceste negocieri. Această problemă este ana lizată
mai bine de un secol în literatura și jurisprudența străină53, existînd suficiente studii și monografii
precum și cazuistică, fiind elaborate mai multe teorii referitor la natura și întinderea răspunderii cu o
audiență mai mult sau mai puțin largă.
În doctrina germană s -a evidențiat teoria lui Jhering. El a văzut în responsabilitatea
precontractuală o răspundere de natură contractuală. Baza acestei răspunderi o constituie "culpa in
contrahendo " ce rezultă dintr -o convenție tacită, în cadrul căreia f iecare se angajează să răspundă
de toate greșelile comise în vederea încheierii contractului (răspunderea precontractuală) și încă de
a asigura cealaltă parte că contractul prezintă toate elementele de valabilitate (această răspundere se
va aplica în cazul anulării contractului). Deci, conform acestei teorii, fiecare parte se angajează să
presteze ”diligentia in contrahendo” , angajament ce decurge dintr -o convenție tacită (fapt, ce a
atras critici severe acestei teorii, o asemenea convenție neputînd fi dec ît artificială, cu greu admisă
de către părți).
Daunele -interese suferite ( vertrags interesse) conform acestei teorii se compun din pierderile
și cheltuielile efectiv suferite ( damnum emergens) și beneficiul nerealizat (/ ucmm cessans). Teoria
lui Jhering se afla undeva între cele două teorii radicale: teoria care are ca fundament
responsabilitatea bazată pe o culpă lată și teoria lui Windscheid .
Teoria riscului contractual. Teoria lui Windscheid. Conform acestei teorii, atunci cînd o
persoană ia inițiativ a unui contract, ea își asumă implicit responsabilitatea tuturor prejudiciilor
cauzate celeilalte părți sau terților și acest lucru independent de natura acestor prejudicii. Spre
deosebire de Jhering care menține idea de culpă, această teorie se prezintă c a o teorie obiectivă,
dincolo de orice idee de culpă.
Teoria lui Planiol. Conform acestei teorii, culpa constă în neîndeplinirea unei obligații
preexistente. Neîndeplinirea unei obligații contractuale va atrage răspunderea contractuală,
neîndeplinirea une i obligații generale, impuse de lege se va solda cu angajarea răspunderii
delictuale. Partea care se plînge de ruperea intempestivă a negocierilor va trebui să demonstreze
existența în sarcina celeilalte părți a unei obligații pe care aceasta a încălcat -o. Faptul de a intra în

52 A se vedea în acest sens: Jean Ricot, op. cit, p. 7.
53 A se vedea în acest sens: Gabrielle Faggella, Dei periodi precontractuali e della loro vera ed estatta construzione scientifica, în
Studi giuridici in onore di Carlo Fadda, Naples,1906, voi. Ш, p. 271 și urm., apud R. Saleilles, De la responsabilite
precontractuelle a propos d'une nouvelle etude sur la matiere, RTD civ, 1907, p. 697; Jean Ricot, op. cit; Andre Coberier, op. cit;
Rene Lucien Morel, Du refus de contracter opposeen raison de consideration personnelles, RTDciv, 1908, p. 289 -311; Joana
Schmidt, La sanction de la faute precontractuelle, RTDciv, 1974; J. Mestre, La non – conclus ion d'un contratpeut -elle constituer un
prejudice reparable ?, RTD civ, 1988, p. 107; Obs., J. Mestre, ” Revue trimestrielle de droit civil”, 1998, p. 339; Obs., G.
Durry, ”Revue trimestrielle de droit civil”, 1976, p. 549; Jean-Marc Mousseron, Technique co ntractuelle, 2e edition, Ed.
Francis Lefebvre, 1999, etc.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

125 negocieri impun părților niște obligații speciale, ele nu mai rămîn în sfera obligațiilor generale, este
făcut un pas în plus, părțile sunt supuse unei noi diligente (diligentă pe care Jhering a văzut -o sub
forma dilgentia in contrahe ndo).
Au fost emise și alte teorii, precum teoria mandatului, gestiunii de afaceri, angajamentului
unilateral, dar care au fost și ele expuse unor critici aspre, neputînd fi reținute pentru rezolvarea
problemei în cauză.
Teoria lui Faggella. Printre aces te teorii s -a evidențiat teoria lui Faggella, una dintre cele mai
importante în domeniu. Ea a reprezentat un studiu nou asupra materiei, după cum și -a întitulat
articolul său R. Saleilles54. Faggella a divizat în trei părți perioda precontractuală: negocier ile
preliminarii, elaborarea ofertei și emisiunea ofertei. Acest lucru constiuie una dintre ideile de bază
în jurul căreia este construită întreaga teorie: determinarea fazelor perioadei precontractuale,
menținerea în întregime a dreptului de retragere în oricare dintre aceste faze, combinarea
principiului autonomiei cu principiul responsabilității.
Prima fază -negocierile preliminarii -este faza în care părțile încearcă să ajungă la înțelegeri
reciproc avantajoase cu privire la elementele viitorului contract . In funcție de complexitatea
contractului prognozat, diferă și numărul acestor convenții. S -a pus problema de a ști care este
valoarea juridică a acestor înțelegeri. Părerea dominantă a fost55 că aceste înțelegeri, chiar dacă
îmbracă forma unor convenții n u sunt veritabile acorduri de voință, destinate să creeze, modifice
sau stingă raporturi juridice. Scopul lor este de a trasa itinerarul viitorului contract, oprindu -se
asupra elementelor necesare încheirii lui. Dar aceste convenții nu sunt consimțite decî t sub
beneficiu de inventar, în funcție de evoluția evenimentelor. Aceste convenții sunt străine
domeniului contractualului și obligatoriului.
După această fază, care este uzual cea mai lungă, urmează cea de -a doua, denumită de
Faggella faza formulării ofe rtei definitive. Părțile se retrag pentru a reflecta asupra celor negociate
și partea, de obicei cea care are inițiativa, urmează să formuleze oferta în forma ei finală. în această
fază părțile au dobîndit un grad în plus la încrederea lor de a vedea contr actul încheiat. Ele au ieșit
din perioada tatonamentelor, discuțiilor, compromiselor, ajungînd la un acord satisfăcător pentru
ambele părți.
Această etapă este urmată de cea de -a treia și ultima etapă precontractuală: emisiunea
ofertei. Această fază s -a bucurat de o atenție sporită și este bine studiată, astfel încît urmează să o
omitem din acest studia.
Ideea pe care a încercat să o promoveze Faggella este că nu numai a treia fază – emisiunea
ofertei – are o valoare juridică, ci și primele două faze au o a numită valoare juridică, fiind deja
susceptibile de a produce anumite efecte juridice. Autorul abandonează idea tradițională, conform
căreia primele faze reprezintă simple manifestări de fapt, care rămîn indiferente și inoperante din
punct de vedere juridi c, pînă nu se traduc într -o manifestare de voință propriu -zisă.
Această clasificare a lui Faggella a perioadei precontractuale nu este infailibilă, criticile
neezitînd să apară. Conform unei opinii, distincția făcută de Faggella nu apare în toate contracte le și
nu corespunde întrutotul realității. În cele mai multe cazuri cea de -a doua fază lipsește. Autorul
citat56 propune o altă clasificare a perioadei precontractuale, pe care o considerăm mai judicioasă.
La început, divergențele poartă chiar asupra identi tății viitorului cocontractant, iar o dată depășită
această fază, divergențele se vor transpune asupra obligațiilor ce urmează să revină fiecărei părți din
cadrul vitorului contract. În a treia etapă voința unei dintre părți va fi definitiv fixată asupra a cestor
elemente.
Baza responsabilității, conform teoriei lui Faggella nu este culpa și nici neexecutarea
obligației ce rezultă dintr -o convenție tacită. Baza responsabilității rezidă în chiar faptul de a
consimți la lucrările precontractuale. Acest fapt ar da naștere, în viziunea autorului, unui pact de

54 A se vedea în acest sens: R. Saleilles, De la responsabilite precontractuelle a propos d'une nouvelle etude sur la matiere, RTD
civ, 1907, p. 697.
55 Andre Coherier, op. cit, p.50.
56 Andre Coherie r, op. cit, p.103 și urm.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

126
garanție. Pactul de garanție obligă părțile să acționeze numai în conformitate cu buna -credință și
echitatea comercială, încălcarea acestei obligații este sursa responsabilității părților. Această
obligație este încălcată în cazul unui refuz arbitrar de a continua negocierile.
Noțiunea pactului de garanție elaborat de Faggella nu pare întrutotul satisfăcătoare. Fiecare
parte își asumă o obligație de securitate: ea se obligă să nu rupă negocierile din rațiuni egoiste.
Acest angajament nu este de natură contractuală (după cum 1 -a văzut Jhering), el constituie un
veritabil risc legal impus forțat de lege care are sursa într -un fapt voluntar — aderarea la lucrările
premergătoare încheierii unui contract Dar autoru l face referire la o bază legală care nu există. Este
criticabilă de altfel și abandonarea ideii de culpă. Culpa fiind o încălcare a unor obligații
preexistente, iar autorul considerînd că prin faptul aderării la negocieri părților li se impun niște
obliga ții speciale de securitate, violarea lor constiuie o faptă culpabilă care va atrage răspunderea
părții în cauză. Deci idea de culpă nu este incopatibilă cu teoria elaborată, eliminarea ei
considerîndu -se un neajuns.
Printre alte critici aduse teoriei mai e nunțăm faptul că noțiunea de refuz arbitrar
(nejustificat) de a contracta este vagă și confuză.
Refuzul nejustificat este acel refuz care nu este motivat de divergențe de ordin economic.
Ori și această noțiune este imprecisă, putînd fi ușor fraudată în pra ctică de către părți sau să devină
sursă a arbitrariului din partea instanțelor.
Dar toate aceste critici nu pot știrbi din valoarea acestei teorii, care poate fi rezumată la
următoarele idei:
 Pentru a putea fi antrenată responsabilitatea, este necesară o acceptare
reciprocă, tacită sau expresă la lucrările precontractuale.
 În timpul negocierilor preliminarii, singura retragere arbitrară va angaja responsabilitatea.
Daunele interese nu vor cuprinde de cît pierderile efectiv suferite.
 În cursul elaborării of ertei, nu va exista responsabilitatea de cît în caz de retragere arbitrară,
dar daunele interese vor cuprinde și ocaziile ratate.
 După emisiunea ofertei, va fi antrenată responsabilitatea indiferent de motivul retragerii și
daunele se vor compune din pierd erile suferite și beneficiul nerealizat.
O altă teorie, înrudită în privința unor aspecte, cu teoria lui Faggella, împărtășită de
numeroși doctrinari și de jurisprudență o reprezintă aplicarea teoriei abuzului de drept în domeniul
răspunderii precontractua le. În doctrina franceză ea este cunoscută ca teoria lui Josserand.
Transpusă pe terenul abuzului de drept, responsabilitatea precontractuală, credem, își găsește
un reazăm solid, ruperea arbitrară și intempestivă, fără motiv legitim este un caz tipic al a buzului de
drept, care constă în ”l'exercice anormal d'un droit, exercice contraire î la destination economique
ou sociale de droit subjectiv'”57.
În conformitate cu această teorie, criteriul de bază al abuzului de drept nu trebuie căutat nici
în intenția d e a dăuna, nici în greșala sau culpa comisă în cadrul exercițiului acelui drept, ci în
deturnarea dreptului de la funcția lui socială. Drepturile sunt conferite individului de către societate,
avîndu -se în vedere o anumită destinație economică și socială. Dacă acest individ se servește de
acest drept în scopuri egoiste, dreptul său este deturnat de la funcția pentru care a fost creat și
recunoscut, responsabilitatea urmînd să fie angajată.
În perioada precontractuală, ficare parte conservă libertatea absolu tă de a se
retrage din negocieri. Această libertate nu este conferită decît pentru rațiuni economice: dezvoltarea
comerțului, idustriei, liberei și onestei concurențe, buna funcționare a întreprinderilor, etc. Dacă
însă această retragere este inspirată de alte rațiuni, decît cele avute în vedere de ordinea juridică,
atunci dreptul este deturnat de la funcțiunea sa și responsabilitatea va fi angajata58. Această teorie a
fost împărtășită și de către doctrina românească59.

57 R. Saleilles, Theorie generale de l'obligations, p. 370 apud, Paul Dumitriu, op. cit, p. 123.
58 A. Coherier, op. cit, p. 130 și urm.
59 Paul Dumitriu, op. cit, p. 123, Mihail Eliescu, op. cit, p. 167, Ion Deleanu, op. cit, p. 82 -83, Dimitrie Gherasim, op. cit, p.
119.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

127 Concluzi i:
În fond, autorii tuturor a cestor teorii ajung la concluzia posibilității antrenării unei
responsabilități încă în etapa premergătoare formării contractului. Chiar dacă natura și efectele
aecestei responsabilități nu sunt un element comun al acestor teorii, toate recunosc că fundame ntul
acestei responsabilități se găsește în existența unei situații speciale existente între părți cu privire la
încheierea unui contract. Aceste teorii omit, însă, să precizeze care sunt, in concreto, obligațiile care
se nasc datorită acestei situații spe ciale, încorsetarea acestei probleme într -un sistem rigid, marcat
de principii absolute nu este în măsură să o rezolve în mod satisfăcător. Aceste siteme au polarizat
ușoar critici justificate. Mai indicat ar fi, după părerea noastră, trasarea unor princip ii directoare,
reguli care ar conduce la soluționarea tuturor diferendelor în legătură cu etapa precontractuală
deduse în fața instanțelor.
După cum am văzut, stabilirea naturii răspunderii precontractuale a constituit o preocupare
constantă a doctrinei. Considerăm că această problemă nu poate primi un răspuns unic și absolut.
Neîndeplinirea unor obligații contractuale va atrage răspunderea contractuală, iar neîndeplinirea
unor obligații legale va atrage răspunderea delictuală. Important este stabilirea ob ligațiilor ce
incumbă participanților la această etapă.

Referințe bibliografice :
1. Albu I. Libertatea contractuală, în Dreptul, nr. 3/1993;
2. Babiuc V., Stoica V., Libertatea contractuală și dreptul constitutional, în Dreptul, nr. 7/1995;
3. Bîtcă I. Condițiile de fond ale ofertei de a contracta, Conferința Națională cu Participare
Internațională, ”Un deceniu de realizări și experență a parteneriatului și cooperării Republicii
Moldova cu Comunitățile Europene și Statelor lor membre”, Cișinău, 2014.
4. Bîtcă I. Condițiile de formă ale ofertei de a contracta, Conferința Națională cu Participare
Internațională, ”Un deceniu de realizări și experență a parteneriatului și cooperării Republicii
Moldova cu Comunitățile Europene și Statelor lor membre”, Cișinău, 2014.
5. Boul ard Henri . La promesse unilateral de vente et sa realisation dans la pratique, Imprimerie –
Librairie V, Bridoux, Mayenne, 1927;
6. Campio n L. De l 'exercice antisocial des droits subjectifs. La theorie de l 'abus des droits,
Etablissements Emile Bruylant, Brux elles și Librairie Generale de Droit, Paris, 1925;
7. Chirică D. Promisiunea sinalagmatică de vînzare -cumpărare ca formă autonomă de contract, în
Studia Uniniversitatis ”Babeș -Bolyai”, Jurisprudenția, nr. 2/2000;
8. Chirică D. Notă critică la Decizia nr. 4814 din 21 decembrie 1999, CSJ, secția comercială, în
”Dreptul” nr. 11;
9. Chirică D. Pactul de preferință, R.D.C., nr. 11/1999;
10. Chirică D. Principiul liberății de a contracta și limitele sale în materie de vînzare -cumpărare, R.D.C.,
nr. 6 /1999
11. Chirică D. Principiu l libertгții de a contracta și limitele sale în materie de vînzare -cumpărare, R.D.C.,
nr. 6 /1999;
12. Chirică D. Principiul libertгții de a contracta și limitele sale în materie de vînzare – cumpărare, R.D.C.,
nr. 6 /1999;
13. Chirică D. Promisiunea unilateralг de a vinde sau cumpăra, R.D.C., nr. 9/1999;
14. Darjan T. Antecontractul de vînzare -cumpărare, în ”Dreptul”, nr. 3/2000;
15. Dec. col. civ. nr.1867, din 26 septembrie 1956, în Culegerea de Decizii ale Tribunalului
Suprem a R.S.R. pe anul 1956, Editura Științifică, B ucurești, 1958 ;
16. Deleanu I. Drepturile subiective civile și abusul de drept, Ed. ”Dacia”, Cluj – Napoca, 1988;
17. Durry G. Obs. în ”Revue trimestrielle de droit civil”, 1976,
18. Eliescu M. Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei R.S.R., București, 1972 ;
19. Faggella G. Dei periodi precontractuali e della loro vera ed estatta construzione scientifica, în Studi
giuridici in onore di Carlo Fadda, Naples,1906;

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

128
20. Georgescu I. L. Drept comercial roman. Teoria generalг a obligațiilor comerciale. Probele. Contractul
de vînzare -cumpîrare, lucrare revăzută, completată și adusă la zi de I. Băcanu, Editura ”Lumina
Lex”, București, 1994
21. Gherasim D. Buna -credinșă în raporturile juridice civile, Editura Academiei R.S.R., București,
1981;
22. Guyon Y. Droit des qffaires, Tome 1, 10е edition, Economica, Paris, 1998;
23. Ionascu Tr. , Barasch E. A. Teoria și practica litigiilor precontractuale, Editura Academiei R.P.R,
București, 1962;
24. Legea concurenței nr. 183/11.07.2012, publicată în Monitorul Oficial, nr. 193 -197/667 din
14.09.2012.
25. Lupușan G. Autonomia de voință în contractul de comerț internațional, în Dreptul, nr. 1/1997;
26. Mestre J. La non – conclusion d'un contratpeut -elle constituer un prejudice reparable?, RTD civ, 1988;
27. Mestre J. Obs., în, ”Revue trimestrielle de droit civil”, 1998;
28. Morel Rene Lucien Du refus de contracter oppose en raison de consideration persormelîes, RTD civ,
1908;
29. Mousseron Jean -Marc . Technique contractuelle, 2e edition, Ed. Francis Lefebvre, 1999;
30. Pătulea V. Principiul libertății contractuale și limitele sa le, în Dreptul, nr. 10/1997;
31. Popesco -Ramniceano Rene . Le silence createur d'obligations et l'abus du droit, RTDciv, 1930;
32. Saleilles R. De la responsabilite precontractuelle a propos d'une nouvelle etude sur la matiere, RTD
civ, 1907.
33. Saleilles R. De la re sponsabilite precontractuelle a propos d'une nouvelle etude sur la matiere, RTD
civ, 1907;
34. Schmidt Joana . La sanction de la faute precontractuelle, RTD civ, 1974;
Recomandat spre publicare: 1 9.01.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

129 ȘTIINTELE SOCIAL – UMANISTE ÎN CONTEXTUL
INTEGRĂRII EUROPENE

РОЛЬ ФРАНЦУЗСКИХ МЕДИА В ФОРМИРОВАНИИ ПОЛОЖИТЕЛЬНОГО
ИМИДЖА УКРАИНЫ

Елена ТКАЧЕНКО,
доктор филологических наук, профессор ,
Сумской Государственный Университет ,Украина

Абстракт . В статье на материалах французских изданий «LeFigaro», «LeMonde» и «Libеration» сделана
попытка показать, каким они сформировали на своих страницах образ Украины и представили его читателям
в 2014 году.
Рассмотрев контент, посвященный Украине, авторы пришли к выводу , что имидж страны в целом является
положительным. Украина выступает как государство -воин. Она ведет справедливую борьбу за национальную
независимость и территориальную целостность, которая принадлежит ей по праву. Также создан
положительный образ Президен та Украины Петра Порошенко и премьер -министра Арсения Яценюка.
Французские медиа утверждают, что украинский народ – народ патриотичный, сильный духом, свое будущее
он связывает с ЕС.
Ключевые слова : имидж, контент, информация, СМИ, публикация, евроинтеграц ия, политический конфликт,
образ Украины.

Abstract. In the article on the material of three French periodicals the attempt to show the image of Ukraine, formed by
French media in 2014, has been made.
Having reviewed the content dedicated to Ukraine the a uthors came to conclusion that the image of the country is
positive. Ukraine is shown as a state -warrior. It struggles for national independence and integrity of the territory,
which belongs to it by right.The images of the President of Ukraine Petro Poros henko and the Prime Minister Arseniy
Yatsenyuk, created by French media, are positive too. The Ukrainian people are patriotic and strong -willed. They
connect their future with the EU.
Keywords: content, information, periodical, editorial policy, European i ntegration, political conflict, the image of
Ukraine.

Введение:
Евроинтеграция в условиях политического кризиса в Украине является жизненно
необходимым условием построения независимого демократического государства.
Идентификация страны на международной ар ене, возможность полноценного диалога между
Украиной и ЕС зависит от многих факторов, где не последнюю роль играют европейские
медиа как один из главных трансляторов формирования образа Украины. Именно медиа
дают возможность создать или хотя бы дать импуль с для формирования целостного
представления об Украине, ее народе как неотъемлемой составляющей европейского
сообщества. Хотя оценка их роли в этом процессе , учен ые считают, неоднозначна [6, с. 87].
Для каждого государства формирование его позитивного имид жа является важной
составляющей признаниякак среди граждан своей страны, так и на международной арене.
Удачно сформированный образ государства является признаком его успешной
экономической, политической, социальной и других видов деятельности. Имидж
способ ствует поддержанию авторитета страны на международной арене, а положительный
образ дает большие возможности для продвижения и реализации национальных интересов.
Имидж (образ) – это «совокупность социальных оценок и впечатлений,
обусловленных поступками и в ысказываниями, характером и действиями, качествами и
недостатками, а также образом жизни и деятельности, их результатами и другими
характеристиками отдельных людей, коллективов, социальных групп, наций, народов» [2, с.
95].

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

130
Основная часть:
Ученые называю т две группы факторов: внутренние (эндогенные) и внешние
(экзогенные), которые влияют на формирование образа государства [1, с. 463]. Понятно, что
на становление и трансформацию международного образа влияют в основном внешние
(экзогенные) факторы.
Полноцен ному диалогу между Украиной и ЕС, по мнению Т. Юрченко, мешает ряд
препятствий, «среди которых определяющим является нехватка в стране сформированного
европейского коммуникативного дискурса» [10, с. 1].
Для реализации имиджевой программы ученые рекомендуют создать
координационный орган и коммуникационную инфраструктуру. Как справедливо отмечает
Е. Торопова, «необходимо создание координирующего органа, а также коммуникационной
инфраструктуры. Кроме того, необходимо вести систематическую работу с внутренней
общественностью, а также с пятью категориями людей, непосредственно задействованными
в международных контактах, – потенциальными имиджевыми каналами: это дипломаты и
сотрудники различных организаций, постоянно находящихся в стране -адресате имиджевого
воздей ствия; специалисты в области построения имиджа, журналисты и другие
профессионалы сферы коммуникаций, знакомые с реалиями страны -адресата; ученые –
исследователи страны -адресата; представители диаспоры, постоянно живущие в стране –
адресате. Последних, в частн ости можно привлекать к изданию журналов о стране, ведению
вебсайтов на иностранных языках, посвященных узким областям взаимодействия»[8, с. 227].
Изучению роли СМИ в формировании конструктивной коммуникации Украина -ЕС
посвящены исследования Н. Карпчук [3] , Е. Макаренко, М. Ожевана, Н. Рыжкова [5],
В. Парфенюка, А. Шинкарука [9] и др.
Цель нашего исследования – показать, какой образ Украины в 2014 г. сформировали
ведущие печатные французские медиа.
2014 г. – знаковый период на пути Украины в ЕС ( Евромайдан, аннексия Крыма,
начало военного конфликта на Востоке Украины, выборы президента). Страна приходила в
себя после большого потрясения и одновременно стояла на пороге решительных изменений,
которые открывали перед ней перспективы. Поэтому вполне логично, что события, которые
происходили именно в это время в Украине, попали на страницы ведущих европейских
СМИ. В частности это касается французских средств массовой информации. Они не остались
в стороне политических, экономических и социальных процессов, происход ивших в
Украине. Тем более, что именно Франция сыграла одну из ведущих ролей в попытке
урегулировать военный конфликт в триаде «Украина –ДНР/ЛНР –Российская Федерация».
К анализу были привлечены электронные версии трех национальных изданий
Франции – «LeFigar o», «LeMonde» и «Libеration».
«LeFigaro» – ежедневная французская газета, основанная в 1826 г. Ее девиз «Где нет
свободы критики, там никакая похвала не может быть приятной», как и название, связанны с
известной пьесой Бомарше «Женитьба Фигаро». Сегодня га зету контролирует Серж Дассо –
представитель консерваторов. Он так определил редакционную политику издания: «Газеты
должны пропагандировать здоровые идеи». Тематика контента «LeFigaro» разнообразна.
Основные рубрики – новости экономики, политики, культуры, спорта.
Газета «LeMonde» – ежедневная вечерняя газета леволиберального направления,
основанная по распоряжению Шарля де Голля в 1944 г. Контент издания структурирован по
таким основным рубрикам, как политика, общество, экономика, планета, спорт.
Газета «L ibеration» выходит с 1973 г. В отличие от «LeFigaro» и «LeMonde», три
четверти ее первой полосы обычно начинаются с большой цветной фотографии. На первых
страницах размещены новостные материалы, дальше идет информация о современных
открытиях и международны х событиях. В целом тематическое наполнение газеты
разнообразное – от политики и общественно -экономических проблем к проблемам спорта,
культуры.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

131 Ведущее место в материалах об Украине в анализируемых изданиях занимают
публикации о Евромайдане, стремлении ук раинцев стать частью европейского будущего.
Так, например, газета «LeFigaro» с большим пафосом проинформировала читателей о
том, что западные дипломаты единодушно приветствовали соглашение между властью и
оппозицией в Украине. В частности, Президент Франци и Франсуа Олланд призвал
украинских лидеров без промедления выполнить свои обязательства для реализации
соглашения. Информирует газета и о том, что Белый дом также поприветствовал такое
развитие событий и подчеркнул готовность ввести при необходимости санк ции («Президент
Янукович пошел на уступки, чтобы положить конец кризису», 21.02.2014 г.).
Подробно ситуацию на Майдане описывают журналисты издания «LeMonde»:
«Длительные протесты потрясли Украину, Майдан все больше и больше похож на огромный
военизированн ый лагерь. Там, где массово были выступления и концерты, теперь на
большом экране видео, которое возвеличивает славу казачества» («В Киеве протестующие на
Майдане ждут более конкретных обязательств из Европы», 02.04.2014 г.). Там же,
объективно освещая инф ормацию, журналисты газеты обращают внимание и на слабые
стороны в действиях европейских стран, направленные на преодоление политического
кризиса в Украине. Это касается, в том числе, санкций против России.
Комментируя подписание соглашения об ассоциации У краины с ЕС, газета
«LeMonde» цитирует президента Европейского совета Хермана Ван Ромпея: «Это великий
день для Европы. Европейский Союз стоит на вашей стороне, теперь более чем когда -либо»
(«Украина подписала с Евросоюзом соглашение об ассоциации», 27.06. 2014 г.). Тем самым
издание подтвердило важность этого соглашения и для Европейского Союза, и для Украины,
которую считают неотъемлемой частью Европы.
В материалах газеты «LeMonde» также говорится об отношении различных стран, в
частности Канады, к внутрен нему конфликту в Украине. Во время визита в Киев министр
обороны Канады Роб Николсон заявил, что Запад должен «продолжать давление на Россию,
чтобы та уважала независимость Украины» («Решающее значение имеет неделя для мирного
процесса в Украине, МВФ в Кие ве», 12.08.2014 г.).
Журналисты издания «Libеration» тоже акцентируют внимание на поддержке
Украины со стороны Европы и желании последней быстрее вывести страну -соседку на
новый уровень развития, помочь ей войти в содружество Европейского Союза: «Они [нова я
власть Украины] должны быстро договориться о коалиции и начать реформирование страны,
чтобы приблизить ее к Европейскому Союзу и попытаться извлечь государство из глубокого
экономического и финансового кризиса, который усугубился в результате конфликта н а
Востоке» («Позиционные силы премьера», 28.10.2014 г.).
Итак, как видим, французскиесредства массовой информации наиболее фокусируют
внимание на роли международного сообщества в преодолении политического кризиса в
Украине. Анализ материалов показал, что м едиа имеют единодушную позицию: мировое
сообщество должно поддержать демократические процессы и стремление украинцев
приобщиться к европейским стандартам жизни.
Актуальным на страницах изданий «LeFigaro», «LeMonde» и «Libеration» остается
вопрос о вступлен ии Украины в НАТО, он рассматривается как залог территориальной
целостности страны. Так, например, ссылаясь на «Франс -Пресс», газета «Libеration сообщает
о решимости и непреклонности намерений украинского народа: «Количество украинцев за
вступление своей с траны в НАТО увеличилось в этом году до 51%, поэтому эта тема стала
ведущей в предвыборной кампании нескольких прозападных партий» («Украина осуждает
присутствие 7500 российских солдат в восточной части страны», 22.09.2014 г.).
Отдельное место во французск их СМИ занимает вопрос, касающийся событий на
восточной территории украинского государства, в частности медиа активно обсуждают
поведение руководства Российской Федерации, которое, исходя из содержания публикаций,
имеет непосредственное отношение к тому, ч то происходит в Украине.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

132
Журналисты «LeFigaro», описывая военный конфликт на территории Украины,
осуждают вмешательство Российской Федерации во внешнюю политику государства –
соседки и поддерживают намерения украинцев относительно евроинтеграции. Они цитирую т
премьер -министра Арсения Яценюка: «Украина видит свое будущее в Европе как член
Европейского Союза» («Украинский премьер -министр Арсений Яценюк переживает за
кризис в Крыму», 02.07.2014 г.).
Французские печатные медиа пишут о присутствии российских войск на территории
Украины, поддержку сепаратистов, поставки Российской Федерацией различного
вооружения для ополченцев. Например, «Libеration» поднимает вышеуказанную тематику в
таких публикациях, как «В Восточной Украине Россия дает подкрепление для сепарати стов»
(09.11.2014 г.), «Украина осуждает присутствие 7500 российских солдат на Востоке страны»
(22.11.2014 г.), «Москва демонстрирует свою поддержку сепаратистских выборов в
Украине» (28.11.2014 г.), «LeMonde» – «Украина: основное подкрепление, тяжелое ору жие
прибудет в Донецк» (09.11.2014 г.) и др.
Одной из главных тем украинского вопроса является предупреждение России о
санкциях со стороны глав различных государств Европы и США. Например, «LeFigaro» в
заметке «На востоке Украины пророссийские сепаратисты говорят, что они готовы к
прекращению огня» (08.09.2014 г.) относительно обозначенной проблемы пишет:
«Вмешательства России в государственные дела Украины неприемлемы, они идут вопреки
нормам международного права и приведут к дополнительным санкциям».
О са нкциях в отношении России пишет и газета «LeMonde»: «ЕС и США ввели
высокие штрафы Москве. Эти санкции, в сочетании с падением нефти, привели к падению
курса рубля. С начала года рубль подешевел на 47% относительно евро и более чем на 2/3
(63%) по отношени ю к доллару» («Украина: все закончилось рядом с донецким аэропортом,
словесные эскалации», 02.12.2014 г.).
Главным виновником военного конфликта в Украине газеты однозначно называют
главу Российской Федерации Владимира Путина, который активно проводит поли тику
территориального раскола Украины. Об этом говорится в материале издания «Libеration»
«Киев нуждается в иностранных рефери, Москва предпочитает играть дома» (19.11.2014 г.).
Зато Президент Украины Петр Порошенко выступает как лидер, который пытается
остановить агрессию и преодолеть политический кризис в стране. Об этом, например, речь
идет в нескольких публикациях газеты «LeMonde», в частности в материалах «Решающее
значение имеет неделя для мирного процесса в Украине» (12.08.2014 г.), «Украина:
перемир ие, кажется, держится, Порошенко призывает к выводу российских
войск»(11.12.2014 г.).
Несмотря на то что французские средства массовой информации осуждают действия
российского руководства и исполнителей политики Российской Федерации – российских
военных, наемников, сепаратистов, они одновременно сообщают своим читателям и о
настроениях жителей Донбасса. Так, например, газета «LeFigaro» в материале «Киев
беспомощный против пророссийских ополченцев в Восточной Украине» (16.04.2014 г.)
пишет: «В Славянске (Во сток Украины) сотни жителей приветствовали с триумфом шесть
танков и солдат, которые пришли, чтобы укрепить пророссийский лагерь». Таким образом,
французские медиа стараются придерживаться сбалансированности в подаче информации.
Кроме событий, касающихся Е вромайдана, подписания ассоциации между Украиной
и Европейским Союзом, военного конфликта, рассматриваемые издания в течение года
информировали читателей и о культурных событиях в Украине, в частности из сферы
музыки, искусства, национальных традиций, книг оиздания, и о спортивных мероприятиях.
Например, «LeFigaro» рассказывает о различных мероприятиях культурного характера,
которые проводили украинские фонды, и об участии украинцев в международных
мероприятиях, фестивалях, ярмарках. Материалы на спортивну ю тематику содержат
информацию о победителях соревнований различных уровней, о командных играх, в том

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

133 числе результаты футбольных матчей на международной арене с участием таких украинских
команд, как «Шахтер» и «Динамо».
Однако информация на вышеуказанную тему не дает полного представления об
особенностях украинской культуры, самобытности национальных традиций, спортивных
достижениях, хотя и напоминает французскому читателю о таком государстве, как Украина,
и наталкивает на поиски дополнительной информации о ней и ее народе.
Публикации на культурную и спортивную тематику не обошли стороной
политическую ситуацию в Украине. Например, в материале «Спорт Украины» (25.09.2014 г.)
говорится о том, что «из -за войны в Донбассе Украине пришлось отказаться от проведе ния
«Евро -2015»по баскетболу». В то же время журналисты «LeFigaro» уверены, что с
улучшением вопроса безопасности Международная федерация баскетбола (FIBA) может
рассмотреть вопрос об организации FIBA -2017, поскольку украинцы имеют приоритет в нем.
Публика ции, посвященные Украине, различные по объему и жанрам. Особого
внимания заслуживают репортажи собственных корреспондентов о событиях на Донбассе,
подтверждающие объективность информации. Они сопровождаются фотоизображениями,
которые дают возможность читат елю воочию увидеть, что происходит в Украине, и оценить
ситуацию. Однако таких материалов в контенте изданий «LeFigaro», «LeMonde» и
«Libеration» очень мало. Большинство материалов написаны на основе данных
информагентств, в основном «Франс -Пресс». Большое количество составляют публикации,
представляющие собой перепечатки из украинских средств массовой информации. Так,
например, в газете «LeFigaro» мы зафиксировали 11 таких материалов. Как дополнительный
вид информации, используются скриншоты со страниц соц иальных сетей.
Композиционная структура журналистских материалов классическая. Информация
подается объективно, сбалансировано, факты подтверждаются комментариями независимых
экспертов.
Итак, немаловажным в процессе создания имиджа любой страны является его оценка
извне, то естьособенности внешнего имиджа.
Образ Украины за рубежом создается многими медиа, в частности крупнейшими на
территории континентальной Европы изданиями «LeFigaro», «LeMonde», «Libеration».
В газетах «LeFigaro», «LeMonde», «Libеration» за 2014 г. нами были найдены 92
публикации, посвященные Украине. Материалы, размещенные на страницах
вышеупомянутых изданий, разные по объему, жанрам и тематике.
Наибольшее количество публикаций представлен о в газет е «LeMonde» – 39: 28
посвящены общественно -политическим процессам, в том числе и ситуации в зоне АТО, 5 –
спортивной тематике, 6 касаются проблем культуры. Следует отметить, что в газете
«LeMonde» в связи с событиями на Востоке Украины была специально создана рубрика,
информирующая о том, что прои сходит в Украине.
Газета «LeFigaro» посвятила Украине 29 материалов. Понятно, что наибольшее
количество публикаций касается политической ситуации – 12, остальные – проблем
культуры и спорта.
В газете «Libеration» нами было выявлено 25 публикаций. Из них 20 касаются
общественно -политических событий, в том числе проблем на Востоке страны, 3 –
культурной тематики и 2 – спорт а.
В основном редакции пользуютсяинформацией из всемирных информационных
агентств, в том числе AFP («Франс -Пресс»). Также среди отобранных материалов об
Украине есть перепечатки сукраинских медиа, они подаются со ссылкой на первоисточник.
Журналистские материалы сопровождаются фотоизображениями. Понятно, что
визуальный ряд улучшает восприятие контента. К сожалению, в основном фотографии не
являются авторскими работами, а представляют собой перепечатку с украинских изданий
или зарубежной периодики.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

134
Учитывая политическую ситуацию в Украине, особенно на Востоке, вполне логично,
что преобладают материалы на политическую тематику.
Общее впечатлени е об Украине у читателей всех трех изданий в основном
формируется под влиянием информации, освещающий военный конфликт на Востоке
Украины и отношении к Украине мировых лидеров. Французские журналисты акцентируют
внимание на том, как реагируют на конфликт в Украине политики и главы иностранных
государств, в частности США, Франции, Канады, Германии. Большое внимание журналисты
уделяют путям решения конфликта, а также роли Европейского Союза.

Выводы:
Образ Украины в анализируемых медиа в целом является положи тельным. В
материалах в основном фигурирует власть, ее действия относительно решений конфликта на
Донбассе, сохранения территориальной целостности государства. Следует отметить, что
французские медиа создают положительный образ президента и премьер -министр а Украины.
Украина выступает как государство -воин. Она ведет справедливую борьбу за
национальную независимость и территориальную целостность, которая принадлежит ей по
праву. Образ Украины – это образ героя, которому суждено было победить врага с помощью
поддержки дружественных государств, а именно стран, входящих в Европейский Союз.
Украинский народ – народ патриотичный, сильный духом.
Однако, как показал анализ контента ведущих печатных французских изданий, в
Европе представление об Украине может быть до вольно поверхностным и фрагментарным, а
иногда – отрицательным. Это происходит вследствие того, что СМИ только доносят
информацию, а не объясняют ее. Вряд ли европейцы понимают в полной мере те процессы,
которые происходят в Украине.
Имидж государства за р убежом также тесно связан с событиями внутри страны. Как
видим, когда преобладают негативные события, то они отражаются на имидже Украины,
особенно в политическом и экономическом аспектах.
Поэтому для улучшения имиджа Украины за рубежом крайне необходимо, чтобы на
государственном уровне была создана соответствующая программа действий.
Среди мероприятий, направленных на формирование положительного имиджа
Украины, следует назватьпрежде всего такие: урегулирование конфликтных ситуаций на
территории Украины; не посредственное централизованное распространение фактической,
статистической и справочной информации об Украине; установление постоянных контактов
с представителями СМИ в странах мира и тому подобное.

Библиографические сноски:
1. Балюк С. В. Образ іноземної к раїни : основні структурні елементи / С. В. Балюк
// Методологія, теорія та практика соціологічного аналізу сучасного суспільства. – Х. :
ХНУ імені В. Н. Каразіна, 2008. – С. 463 –467.
2. Єлісовенко Ю. П. Імідж, наука і мистецтво / Ю. П. Єлісовенко // Імідж шк оли на порозі
ХХІ століття : практико зорієнтований посібник : у 2 ч. / [ред. колегія:
Т. С. Антоненко, І. Г. Срмаков, А. Ф. Головченко, Л. М. Карамушка та ін.] . – К., 1998.
– Ч. 1. – С. 94 –96.
3. Карпчук Н. П. Комунікаційні проблеми, що спонукали розробку к омунікаційної
політики ЄС / Н. П. Карпчук // Панорама політологічних студій. – 2012. – Вип. 8. – С.
59–66.
4. Лебедева Т.П. Имидж государства в мировом политическом пространстве :
структурные модели формирования / Т. П. Лебедева, Т. А. Михайленко // Вестн. М оск.
ун-та. Сер.21. Управление (государство и общество). – 2011. – N 1. – С. 13 –28.
5. Макаренко Є. Європейські комунікації : монограф. / Макаренко Є., Ожеван М., Рижков
М. – К. : ІМВ, 2007. – 536 с.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

135 6. Мнацаканян Р. Р. Имидж, создаваемыймасс -медиа / Р. Р. Мна цаканян // Имиджелогия:
современноесостояние и перспективы развития. Материалы Первого Международного
симпозиума «Имиджелогия – 2003 ». – М. :РИЦ «Альфа»МГОПУ им. М. А. Шолохова,
2003. – С. 87.
7. Почепцов Г. Г. Имиджелогия / Г. Г. Почепцов. – К. : Рефл -бук ; Ваклер, 2002. – 698 с.
8. Торопова Е.А. Национальная идентичность как компонент имиджа страны
/ Е. А. Торопова // Вестн. Моск. ун -та. Сер.10. Журналистика. – 2010. –N 4. – С.219 –
230.
9. Шинкарук А. Л. Європейські публічні комунікації : культура, політика, тех нології :
монограф. / А. Л. Шинкарук, В. М. Парфенюк. – Рівне, 2013. – 280 с.
10. Юрченко Т. Ю. Комунікативна діяльність інституцій ЄС в Україні : автореф. дис. на
здобуття наукового ступеня кандидата наук із соціальних комунікацій : спец. 27.00.01
«Теорія та історія соціальних комунікацій» / Т. Ю. Юрченко. – Київ : КНУ ім. Т. Г.
Шевченка, 2015. –16 с.

Recomandat spre publicare: 19. 01.201 6.

AGRESIVITATEA ȘI UNII FACTORII CLINICO -SOCIALI CARE
CONTRIBUIE LA COMITEREA CRIMELOR DE CĂTRE BOLNAVII
PSIHICI
AGRESSI VITÉ CLINIQUE ET LES FACTEURS SOCIAUX QUI CONTRIBUENT AUX
CRIMES COMMIS PAR DES MALADES MENTAUX

Silvia CHEIANU
Dr.,conferențiar universitar
Institutul de Științe Penale și Criminologie
Aplicată.
silviacheianu @mail.ru

Summary. Le problème de l'agressivité criminelle malades mentaux est epidimiologice clinique exagerată. Le dat a
confirmé que la plupart des malades mentaux ne commettent pas pendant la maladie sociale periculoase. Des actions
socialement dange reuses ne sont pas corrélés avec la sévérité des troubles mentaux, mais indications extraclinici:
activité sociale, l'adaptation personalității. Leurs particularités et anomalies mentales commettent des crimes en règle
générale contestées par des facteurs sociaux ou à la suite des qualités sociales acquises. Les facteurs présents se
manifeste souvent dans des combinaisons différentes rend des combinaisons plus compliquées motive .
Mots -clés: le trafic de drogue, la consommation, les facteurs internes, des f acteurs externes, la criminalité, les
comportements déviants
Reumat: Problema agresivității criminale a bolnavilor psihici este exagerată. Datele clinico -epidimiologice confirm ă
faptul că majoritatea bolnavilor psihici nu comit, pe parcursul maladiei a cțiuni sociale periculoase. Acțiunile social –
periculoase nu corelează cu g ravitatea dereglărilor psihice , dar cu indicații extraclinici: activitate social,adaptarea
lor și particularitățile personalității. Persoanele cu anomalii psihice comit crime, ca regulă , fiind provocați de factori
sociali sau în rezultatul calităților sociale dobîndite. Factorii prezenți adesea se manifestă în diferite combinații ce
complică mult situația. Aceste combinații motivează caracterul delictelor bolnavilor care prezintă tendințe rezistente
sprecomiterea acțiunilor social -periculoase .
Cuvinte cheie: agresivitatea, anomalie psihică, crimă, factori interni, factori externi, infracțiune, comportament
deviant, schizofrenie.

Întroducere :
Conduitele agresive ș i violența în relațiile interumane dețin o constantă și evidență realitate cu
ample implicații fizice, bio -medicale și socio -morale. Agresivitatea o putem considera ca fiind o
însușire a acelor tipuri de comportament care sunt orientate în sens distructiv, comportamente ce

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

136
provoacă daune materiale, morale și psihologice. Prin urmare comportamentul agresiv poate viza
obiecte (casa, masina etc.), poate viza ființa umană (individul, grupul, etnia etc.) sau ambele.

Rezultate și discuții:
Ține oare agresivit atea umana de factorul ereditar, de cel legat de mediu sau de cel educativ?
"Agresivitatea este innascuta" susține Sigmund Freud dar și Konrad Lorenz. Oamenii se
nasc cu predispoziția sau impulsul de a fi violenți și de a agresa. Deaceia prin educație treb uie gasite
modalități nedistructive de canalizare a energiei negative. Totuși se face o departajare între cei doi
teoreticieni asupra acestui lucru: la Freud agresivitatea apare ca fiind predominant distructivă pe
cand la Konrad Lorenz agresivitatea are o valoare adaptativă și este chiar esentială pentru
supravețuire.
Dacă agresivitatea umană ar fi numai de natură instinctuală ar fi de asteptat să întîlnim foarte
multe asemănări între oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Cu toate
acestea, realitatea demonstrează permanent că există mari diferențe atît la nivel individual cît și la
nivel de comunități. Sunt indivizi, grupuri și chiar popoare care se manifestă extrem de agresiv, pe
cînd alții sunt foarte pașnici.
Respingerea cvasi -generalizată a naturii instinctuale a agresivității nu înseamnă, însă, și
ignorarea unor influențe biologice asupra ei, cum ar fi:
 influențe neuronale – există anumite zone ale cortexului care, în urma stimulării
electrice, facilitează adoptarea de către ind ivid a comportamentului agresiv;
 influențe hormonale – masculii sunt mult mai agresivi decît femelele datorită
diferențelor de natură hormonală;
 influențe biochimice – creșterea alcoolului în sînge, scăderea glicemiei pot intensifica
agresivitatea.

"Agre sivitatea este un raspuns la frustrare" susțin cei de la Yale University din SUA.
Atunci cînd atingerea unui scop este blocat ia naștere frustrarea. Această frustrare devine apoi o
sursă de manifestare a agresivității. Se întîmplă însă deseori ca agresivit atea aceasta să nu poată fi
orientată către sursa stării de frustrare ci ea este reorientată către ceea ce se numește o "țintă sigură".
De exemplu o persoană nu își poate sancționa șeful și în schimb se poate certa acasă cu partenerul
de viață; un copil nu își poate pedepsi părintele în schimb însă lovește un alt copil.
Mai apoi, această teorie suferă modificări. Se consideră că într -adevăr frustrarea produce
suparare (stare de pregătire emoțională pentru a deveni agresiv) însă o persoană poate da curs furi ei
sau nu.
O a treia explicație ar fi aceea ca "agresivitatea este un comportament social învățat" . A
apărut astfel teoria învățării sociale a agresivității care susține că un comportament agresiv se învață
prin mai multe modalități:
 direct, deci prin înv ațare directă (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente);
 prin observarea și imitarea unor modele de conduită ale altora, mai ales ale adulților.
 Se consideră că modelele de conduită agresivă se întîlnesc cel mai des în:
 familie (copii violenți provin din familii în care cei doi părinți au fost crescuți tot cu ajutorul
pedepselor fizice);
 mediul social (în acele comunități în care modelele de conduită agresivă sunt acceptate, chiar
admirate, agresivitatea se transmite usor și generațiilor urmato are);
 mass -media (în special televiziunea care oferă zilnic modele de conduită agresivă, fizică sau
verbală).
Putem enumera adesea printre cauzele comportamentelor impulsiv -agresive existența la
subiect a unor trăsături temperamentale, apartenența individ ului la unul din tipurile de
temperamente. Anumite temperamente – coleric, nervos – se constituie în bază pentru conduite
agresive adoptate imediat.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

137 "Temperamentul este dimensiunea dinamico -energetică a personalității care se exprimă cel
mai pregnant în c onduită". De aceea cunoașterea temperamentului poate deveni un punct de plecare
pentru modalitățile în care putem gestiona impulsurile și comportamentele agresive.
Pe baza a trei trăsături fundamentale: emotivitatea, activismul și rezonanța reprezentărilor au
fost descrise opt tipuri de temperamentale: nervos, sentimental, coleric, pasionat, sangvinic,
flegmatic, amorf și apatic.
A cincea cauză demnă de menționat este cea legată de stima de sine. Mulți cercetători au
stabilit o legătură evidentă între nive lul stimei de sine și tendințele agresive, în sensul că cu cît stima
de sine, încrederea în forțele și capacitățile proprii, este mai scăzută cu atît componenta agresivă
este mai pregnantă.
Conceptul de stima de sine este corelat cu sentimentul de competen ța și conștientizarea
propriei valori. Indivizii cu un grad scăzut de stimă de sine se concentrează de obicei să -i
impresioneze pe alții, au o încredere scăzută în propria persoană, au dubii asupra valorii și
acceptării lor sociale, nu -și asumă riscuri și încearca să evite eșecul. Caută confirmarea propriei
valori, a propriilor decizii la alții și sunt usor influentabili.
Din sursele agresivității putem enumera:
a) surse care țin de individ, de conduita și reactivitatea comportamentală a sa:
 frustrarea ;
 atacul (provocarea directă) – fie fizică sau verbală;
 a trage un răspuns sau o răzbunare.
 durerea fizică și morală;
 căldura – cerectări multiple au evidențiat legatura directă între temperatura
ridicată și comportamentul agresiv;
 aglomerația – în mijloa cele de transport în comun; în spatii de locuit mult
prea mici pentru numărul de persoane;
 alcoolul și drogurile;
b) surse ale agresivității din cadrul familiei:
 bataia sau orice formă de agresiune sau pedeapsă fizica;
 incestul;
c) surse care țin de mijloa cele de comunicare în masă, unde includem violența expusă în
presă și televiziune.

Formele agresivitatii.
Exista mai multe criterii dupa care se poate clasifica agresivitatea:
1.În funcție de agresor (cel care adoptă comportamentul agresiv):
 agresivitatea tînărului și agresivitatea adultului;
 agresivitatea masculină și agresivitatea feminină;
 agresivitatea individuală și agresivitatea colectivă;
 agresivitatea spontană și agresivitatea premeditată.
2.In funcție de mijloacele folosite pentru finalizarea actu lui agresiv:
 agresivitatea fizică și agresivitatea verbală;
 agresivitatea directă(cu efecte directe asupra victimei) și
agresivitatea indirectă (cînd între agresor și victimă există intermediari).
3.În funcție de obiectivele urmărite prin "practicarea agre sivității":
 agresivitatea care urmărește obținerea de beneficii (psihologice
sau materiale);
 agresivitatea ce urmărește predominant rănirea și/sau chiar
distrugerea victimei.
4.În funcție de forma de manifestare a agresivitatii:
 agresivitate violentă și ag resivitate nonviolentă;

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

138
 agresivitate latentă și agresivitate manifestă.
Unii autori spun că agresivitatea manifestată la nivel interpersonal este, prin excelență, un
fenomen psihosocial și, ca atare, el ridică problema "co -participării" celor doi membri ai relației
conflictului (agresor -agresat).
Realitatea demonstrază că în multe cazuri vina se împarte între cei doi. Acest lucru a dus la
apariția unor categorii de victimi și anume:
 victime provocatoare, care, anterior victimizării lor, au comis ceva – conștient sau
inconștient – față de infractor. Asemenea cazuri pot fi întalnite atunci cand o persoană
(victimă ulterioară) se comportă arogant față de viitorul infractor sau dacă nu -și ține o
promisiune dată solemn, ori dacă întră în legături amoroase cu iub ita infractorului etc;
 victime care precipită declanșarea acțiunii răufăcatorilor. Cum este cazul persoanelor
care, prin conduita lor, influențează răufacatorii în a comite infractiuni, deși între ei nu a
existat niciodată vreo legatură.
Managementul agres ivitatii.
In ceea ce privește reducerea agresivității există mai multe căi, propuse de diverși autori, ce au
în vedere acest lucru. Una dintre ele, și cea mai veche, este catharsisul. Energia negativa agresivă
acumulată în urma frustrărilor sau impulsurilo r instinctuale trebuie descărcată. Cele mai des
întalnite modalitați par a fi:
 vizionarea de materiale cu multe scene violente, cum ar fi piese
de teatru, filme, spectacole sportive etc. (Aristotel);
 consumarea impulsului agresiv la nivelul imaginarului și al
fanteziilor (S. Freud);
 angajarea în actiuni violente efective, dar care nu au consecințe
antisociale – practicarea sporturilor, agresivitatea față de obiecte neinsufletite
(Platon);
Cercetările multiple au demonstrat deja efectul negativ al vizionăr ii de materiale violente
asupra comportamentului agresiv individual. In același timp trebuie ținut cont că ideile, imaginarul
și fantezia "se cer" – și uneori sunt – puse în act, iar dacă obiectul lor este unul violent, consecințele
sunt evident catastrofa le.
O altă cale de reducere a agresivității, folosite din cele mai vechi timpuri și în cele mai
diverse forme, este pedeapsa. Ea se aplică dupa săvîrșirea actului agresiv, și are în vedere atît
sancționarea comportamentului cît și prevenirea unuia asemana tor. Pedepsele pot fi
instituționalizate (juridice) sau neinstituționalizate (în interiorul familiei). In ce masură pedeapsa
previne sau corectează un comportament este greu de apreciat. Recidivismul este un contraexemplu
dar și cercetările care arată că a cei copii pedepsiți de familie pentru conduite agresive aleg să se
comporte agresiv în afara ei.
O modalitate diferită de reducere a agresivității se conturează în urma teoriei învățării sociale
a agreivității. Și anume: "reducerea efectelor învățării soc iale". Dacă comportamentul agresiv se
imită și se învață, atunci realizarea de astfel de achiziții trebuie evitat contactul copilului cu
modelele de conduită agresivă. Trebuie pus accentul în educație pe realizarea în "instanțele
interioare" ale individulu i de anumite "filtre anti -agresive" care să -l ferească pe subiect de
răspunsuri agresive la diverși stimuli. Totodată este de dorit o educare în sensul amînării
răspunsului automat agresiv la stimuli triger.
O idee bună este aceea de a fi deschiși, dispuș i să inventăm cîteva tehnici de relaxare
orientate în direcția reducerii agitației motorii dar și psihice. Metoda de relaxare Jacobson de pildă,
odată stăpînită, poate constitui o modalitate extrem de folositoare în situațiile în care individul simte
că îi revine din ce în ce mai greu să -și stăpînească manifestările agreisve.
O buna achizitie pentru oricine, indiferent dacă vorbim aici de situațiile în care agresivitatea
își face apariția sau de orice alte situații de viață, este imbunătățirea și dezvoltar ea autocontrolului.
Și cu atît mai mult funcționarea acestuia în situațiile de conflict. O persoană care își ține sub control
emoțiile și mai ales reacțiile de sub influența lor, prezintă o probabilitate crescută de nonimplicare
în eventualele situații con flictuale, și automat de evitare a consecințelor de obicei neplăcute ale unor

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

139 astfel de situații. Dincolo de asta, autocontrolul, ca și "imbunătățirea" adusă modului de functionare
personală aduce beneficii pe foarte multe paliere ale vieții.
Altă direcți e de dezvoltare a managementului agresivității este aceea de a căuta și dezvolta
comportamente alternative la comportamentul agresiv. În multe ocazii unii dintre noi functionăm cu
ajutorul răspunsurilor automate (învățate de -a lungul timpului): la un anumi t stimul reacționăm
automat într -un anume fel – traversăm pe partea cealaltă atunci cand din fată se apropie o persoana
neplăcută. Putem deci concluziona, că la o serie de stimuli se poate întîmpla să avem un răspuns
automat agresiv. Soluția ar consta prac tic în a schimba răspunsul automat agresiv cu un alt răspuns
aflat mai sus pe scara adaptabilității și a acceptabilității.
Agresive pot fi toate ființele Terrei,însă doar la om există o agresivitate specifică exprimată
prin tendințe distructive.
Cel ma i frecvent agresivitatea o putem remarca la următoarele personae:
1. bolnavii psihici;
2. indivizi cu anomalii psihice;
3. persoane sănătoase psihic.
Referindu -ne la criminalitatea bolnavilor psihici,recunoscuți iresponsabili este cel mai
simplu să descriem pa rticularitățile acestui fenomen , deoarece din cercetările efectuate la 420
bolnavi ai mun. Chișinău care au trecut expertiza psihiatrico -legală în SCP MS R.Moldova doar
39 au fost recunoscuți iresponsabili,adică 9%. De către acești bolnavi au fost com ise 4
omoruri,infracțiuni contra securității publice ,a ordinii publice și a sănătății populației au comis 10
bolnavi,infracțiuni contra proprietății au săvîrșit 66% bolnavi din cei recunoscuți iresponsabili.
Mai criminogen este grupul de personae care suferă de schizofrenie. Sunt cazuri cînd
bolnavii comit crime în virtutea trăirilor bolnăvicioase.Manifestînd o patologie acută comit
omucidere cu o cruzime îngrozitoare. Cel mai frecvent sunt atacate persoanele mai apropiate, rudele
sau prietenii.Acești b olnavi sunt recunoscuți iresponsabili și trimiși la tratament forțat .
O altă categorie sunt acei care nu manifestă o simptomatică acută ci doar careva
stranietăți,adică o stare defectuală –consecință a unei psihoze suportate. Această deficiență psihic ă
abolește discernămîntul bolnavului și acești indivizi ,fiind lipsiți de capacitatea de a -și da seama
de acțiunile sale , în condiții sociale dificile sau fiind antrenați într -un mod de viață asocial sau
fiind implicați de persoane dubioase în grupuri criminogene comit delicte mai mult sau mai puțin
greave,mai frecvent furturi, jafuri,iar uneori și omoruri, fiind deseori impuși de alții.
Majoritatea bolnavilor psihici se află sub supraveghere prin dispensarizare la psihiatru însă
lipsa tratamentulu i ambulatoriu din cauza prețurilor mari la medicamente ,nivlul de trai scăzut în
aceste familii ,problemele sociale grave îi fac pe acesti bolnavi mai vulnerabili.
Rolul de bază în profilaxia acțiunilor social -periculoase ale acestor bolnavi îi revine
medicului ps ihiatru , însă fără antrenarea organelor de poliție rezultatele pot fi minime.
A doua categorie de infractori expertizați la Spitalul de Psihiatrie de asemenea pot
prezenta un interes vădit pentru psihiatri.Acestea sunt personae c u anomalii psihice.
Anomaliile psihice pot fi condițional socotite acele schimbări funcționale sau organice ale
creerului, care reflectîndu -se în diferite aspecte ale activității psihice , influențează comportamentul
individului. Aceste dereglări psih ice nu ating nivelul psihotic și nu exclude responsabilitatea , ce
determină schimbările de personalitate și pot duce la un comportament deviant. Ele sar putea socoti
între sănătatea psihică și stările psihotice. Aceste dereglări contribuie la dezvoltar ea irascibilității,
agresivității, cruzimii și totodată la determinarea proceselor volitive, sugestibilității și la slăbirea
mecanismelor de control.
Anomaliile psihice au devenit o problemă și ar putea fi numite maladiile civilizației. Se
constată o creștere progresivă în populație a numărului suferinzilor de dereglări psihice. Acestea
sunt psihopatiile (tulburările de personalitate), oligofreniile, organicitatea cerebral reziduală,
epilepsia, bolile vasculare cu modificări de personalitate,alcool ismul și narcomania.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

140
Practica arată că anomaliile psihice mai degrabă sunt condițiile și nu cauza criminalității.
Cauza întotdeauna este necesară, însă ea nu totdeauna este suficientă , condițiile însă pot favoriza
sau împiedica agresivitatea, pot fi și neu tre.
La pacienții cu anomalii psihice agresivitatea este determinată de factorii situaționali,
deoarece dereglările psihice micșorează posibilitateadea se adaptare.
Anomaliile psihice determină o năzuință spre un mediu social aparte, legat de personalită țile
disociale, asociale, sociopate, isterice ce nu sunt capabile dea suporta condițiile , care cer să fie
reținuți, retrași sau neutri și întră într -o situație conflictuală. Individul nu poate rămîne neutru și
manifestă o hiperactivitate, explozivitate, agresivitate. După cum menționează unii autori,
personalitățile psihopate singure dezvăluie situații conflictuale, la care singure și răspund cu reacții
psihogene.
Pentru a afirma că anomaliile psihice sunt cauzele comportamentului criminogen, trebuie de
dovedit că existența lor, neapărat duce individul dat la un astfel de comportament, iar lipsa
anomaliei psihice exclude acest comportament în societate -ceea ce nu poate fi acceptat.
Criminalitatea persoanelor cu anomalii psihice întotdeauna depinde de cond ițiile în care s -a
dezvoltat individul, de educație și de influența factorilor externi. Cauza comportamentului
criminogen al acestor persoane rezidă în condițiile sociale, create în rezultatul interdependenței
persoanei și mediului. Evident că comportament ul acestor persoane va fi diferit de comportamentul
celor sănătoși. Anomaliile psihice pot fi criminogene, însă rolul principal aici aparține instalării
unei personalități asociale, ceea ce nu se transmite prin ereditatee.
Recunoașterea caracterului s ocial a originei criminalității nu înseamnă ignorarea
particularităților biologice ale individului și ale patologiei psihice. Luînd în considerație legătura
interacțiunii factorilor sociali și biologici la oamenii sănătoși, ca și la cei cu particularităț i psihice
ar fi încorectă decizia că corelația acestor factori se deosebește la bolnavii psihici.
Boala psihică doar consemnează unele particula rități ale acestor interacțiuni , deoarece
societatea influențează comportamentul asocial prin particularită țile interne ale personalității și
factorii biologici deasemeni influențează comportamentul prin aceleași particularități psihologice.
Anomaliile psihice de orice geneză nu neapărat determină comportamentul criminogen, care poate
fi și rezultatul calit ăților sociale dobîndite și al împrejurărilor în care a fost comisă crima și mai
poate fi rezultatul unei complexități de factori. Deci, tendința de a identifica comportamentul nu are
nici o perspectivă. Prezența dereglărilor psihice nu este factorul care lămurește pe deplin cauza
comiterii infracțiunilor de o persoană concretă. În lipsa orientării criminogene a persoanei, devierea
comportamentului determinată de o boală psihică poate fi în comiterea unor acțiuni legitime, fără a
viola liniștea obștească .
Criminalul bolnav psihic nu e numai bolnav,dar și o personalitate deformată în plan socio –
psihologic. În structura personalității lui, de rind cu devierile bolnăvicioase mai sunt și alte
fenomene patologice, ca de exemplu: lăcomia, tendința de a paraz ita, încrederea că nu va fi pedepsit
etc. Aceste calități pot forma împreună cu dereglările psihice niște combinații destul de complexe.
Studiind criminalitatea feminină observăm că femeile sunt tot atît de atacate psihic, însă
comit evident mai puține crime, iar cele care comit crimele sunt influențate mai des de factorii
sociali nefavorabili.
Nu negăm nici rolul factorilor biologici în comportamentul criminogen.
În comportamentul antisocial deseori persistă așa factori ca:
 necesitatea de a se alime nta,
 de a se îmbrăca,
 de reproducere etc.
Însă și aceștea au un colorit social iar conținutul lor depinde de modul și nivelul de viață, de
abilități, opinii determinate de educație și de anturaj. Deci, factorii biologici nu pot fi apreciați ca
singura cauz ă a criminalității.
Dereglările psihice pot fi și ereditare, însă vor contribui la formarea unui criminal doar în
condiții nefavorabile. O educație bună din punct de vedere moral, crearea condițiilor favorabile

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

141 pentru viață, ajutorul medical și influien ța benefică a celor din jur pot neurtaliza criminalitatea
dereglărilor psihice care în alte condiții ar putea căpăta un caracter social periculos.
Pe de altă parte condițiile nefavorabile pot da naștere unui mod antisocial de viață care pot
duce la apariția anomaliilor psihice de ordin criminogen.
De asemenea și condițiile prea f avorabile pot fi nefavorabile pentru o persoan ă concretă cu
anomalie psihică.
Așa dar, anomaliile psihice pot avea o se mnificație criminogenă, ele nu neapărat vor cau za
comportamentul criminogen și persoanele cu anomal ii psihice nu sunt predispuse a comite crime.
Aceste a nomalii sunt condițiile interne , fundalul pe care, în condiții social nefavorabile ușor se
rezolvă tendințele antisociale.
Deci cauza de bază a criminalității la persoanele cu anomalii psihice sunt p roblemele sociale ,
iar patologia psihicului este doar un catalizator care are o semnificație criminogenă.
Însă, îndependent de caracterul, aspectul anomaliei psihice și gradul de integrare a
personalit ății, ea nu poate aduce fatal la comiterea infracțiunii. Dacă la baza cr imei este totuși
psihopatologia atunci va fi implicată componența psihiatrică și comportamentul acestor persoane
nu ar trebui să fie numit criminogen, deoarece ei sunt lipsiți de a-și da seama de acțiunile lor și de a
delibera. Indivizii care posedă o anomalie psihică dar nu sunt lipsiți pe deplin de discernăm ânt, sunt
apreciați ca infractori și judecați. Prezența anomaliilor psihice ar putea explica doar comiterea
cîtorva categorii de infracțiuni, care pot fi legate de un mod de viață antisocial (recidiviști,
vagabonzi, cerșători). În acelaș timp infracțiunile contra proprietății, contra drepturilor publice și de
muncă, infracțiunile economice și altele sunt comise mai frecvent de ind ivizi sănătoși.
Pe parcursul ultimilor ani, în virtutea schimbărilor ce au loc în societate, apar mulți indivizi
cu ten dințe spre o libertate absolută , care sunt conduși de o plină negare a normelor de comportare
socială, morală și refuză de a respecta le gea, înăbușind poziția morală a personalității. Tot mai
frecvent se comit infracțiuni pre meditate , cînd prin convingeri sau amenințări persoanele cu
anomalii psihice sunt frecvent implicate, devenind și infractori și victimă. Pentru implicarea
bolnavilor p sihici în activitatea criminală sau determinarea lor la fapte amorale, nu este pedeapsă
penală de legislația în vigoare.
Studierea factorilor care contribuie la comiterea acțiunilor social periculoase și cauzele
realizării lor la bolnavii psihici este o analiză integrală a multor determinante ale comportamentului.
Comportamentul social -admisibil și social periculos al bolnavilor psihici constitue alternativa
principală a caracteristicilor lor sociale care pot fi determinați de factori cu semnificații dif erite. La
comiterea sau la necomiterea acțiunilor social -periculoase pot contribui factori neprevăzuți și
legitimi, tranzitorii și stabili, care necesită o studiere profundă.
Din studiile datelor clinico -epidimiologice efectuate de ani de zile savanți i au ajuns la
concluzia, că majoritatea bolnav ilor psihici nu comit acțiuni social -periculoase și că ultimele
corelează cu indicii genului, vîrstei,activității sociale,adaptării și par ticularităților caracteristice
personalității. Trebuie să cunoaștem d e ce maladie suferă ind ividul ( sub aspect nosologic și
sindromologic) particularitățile caracteristice personalității (aspectul personalității) și în ce mediu
(aspectul social) a evaluat și decurge boala.
Pentru precizarea cauzelor și condițiilor care co ntribuie la comiterea acțiunilor social –
periculoase au fost studiați 20 bolnavi internați pe parcursul a 5 ani la expertiza legală psihiatrică,
care au mai avut antecedente penale și fiind recunoscuți iresponsabili, s-au mai aflat la tratament
prin constr îngere, iar după externare au comis repetat crime. De cătr e comisia de expertiză legală
psihiatrică aceste persoane au fost recunoscute din nou iresponsabile, ceea ce constituie aproximativ
20% din numărul persoanelor recunoscute iresponsabile pe parcursul anului acestor 5 ani.
Mai frecvent și repetat comit acțiuni social -periculoase persoanele care suferă de schizofrenie
(14 persoane). După datele catamnestice, structura acțiunilor social -periculoase repetate este mai
ușoară. Însă activitatea criminală a acestor bolnavi după externare nu s -a mărginit doar cu 14
delicte. Bolnavii din acest grup au mai comis și alte crime,însă nu au fost trași la răspundere și au
fost internați în spitalul de psihiatrie (6 persoane).

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

142
Prezintă interes faptul că persoanele ex ternate de la tratamentul prin constrîngere mai des
comit acțiuni periculoase pe parcursul primului an după externare. Probabil bolnavii care timp
îndelungat au fost internați greu se acomodează.
11 bolnavi de schizofrenie au manifestat simptomatica defec tuală de tip psihopatiform, alții 3
bolnavi manifestau un sindrom paranoid. Deci, anume bolnavii cu simptomatica psihopatiformă mai
greu se adaptează, ei ies mai ușor de sub controlul rudelor, tutorilor, părăsesc casa nimerind în
societatea unor persoane cu comportament delicvent unde consumă băuturi alcoolice și droguri.
Doar 7 persoane, după externare s -au menținut s ub supravegherea dispensarică a psihiatr ului,
ceilalți , însă, de la bun început , duceau o viață dezordonată, vagabondau, comiteau diferite crime,
fiind lipsiți de supravegherea psihiatrului și tratament.
Acești bolnavi mai frecvent comiteau furturi (70%). Mai des aceste pers oane sufereau timp
îndelungat de shizofrenie, schimbările psihopatiforme rămînînd fără dinamică însă asociate cu u n
comportament asocial, și adesea făceau abuz de spirtoase . 6 bolnavi au comis crime, fiind în stare
de ebrietate. Anume aceste persoane comit delicte mai grave, omoruri, jafuri etc. Activitatea
criminală a acestor persoane capătă o nuanță profesională. Bolnavii împreună cu alte persoane ,
comiteau crime în prealabil planificate nelăsînd urme și fiind depistați după comiterea a 10 -15
furturi.
Toate acestea semnifică probabilitatea mică a genezei psihotice a delictelor, ceea ce
determină ineficiența trat amentului profilactic , și doar o supraveghere activă a psihiatrului, a
rudelor, lucrătorilor poliției, cărora medicul le semnalează pericolul soci al pe care îl prezintă
bolnavul , pot preîntîmpina comiterea crimei.
Deoarece acțiunile social -periculoase su nt indicii eficienței joase a tratamentului forțat, iar
majoritatea delictelor repetate nu depind de severitatea dereglărilor psihice și sunt comise mai des în
primul an după întreruperea tratamentului, au fost evidențiate unele greșeli tipice și determina ți
factorii clinico -sociali care necesită o atenție deosebită, cînd se hotărăște externarea din staționar a
bolnavilor. Aceste greșeli ar putea fi :
 subaprecierea severității stării psihice la externare;
 disimularea trăirilor psihotice;
 instabilitatea remi siei terapeutice;
 subaprecierea condițiilor microsociale nefavorabile unde se externează bolnavul, în
deosebi posibilitatea de a fi folosit în activitatea criminală de către persoanele delicvente
din anturajul său;
 subaprecierea deprinderilor nocive(alcool izmul,drogurile ș.a);
 lipsa conlucrării staționarului și dispensarului.
Din datele prezentate și experiența în psihiatria judiciară putem evidenția cele mai
diferențiale cauze și condiții care sporesc pericolul recidivei acțiunilor social -periculoase.
Bolnavii diagnostificați cu schizofrenie prezintă un pericol mai mare dacă:
 au păstrat mecanismele antisociale definitive în premorbid sau dobîndite pe parcursul
maladiei;
 au legătură cu persoane le cu comportament antisocial și sunt influențate de ele;
 evită munca iar comportamentul lor antisocial rămîne în afara atenției organelor de drept;
 se eschivează de supravegherea prin dispensarizare;
 sistematic consumă băuturi spirtoase sau folosește droguri.

Bolnavii diagnostificați cu psihopatii prezintă perico l dacă:
 exzistă tendința de dezvoltarea spontană a dereglărilor psihotice;
 ușor se pot provoca stările psihotice în situații psihotraumatizante precum și în urma
consumului de băuturi spirtoase sau droguri;
 în structura stărilor psihotice sunt frecvente dereglările delirante, halucinatorii și tensionarea
afectivă;
 fabula psihotică conține amenințări în adresa persoanelor concrete;

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

143  în premorbid a avut un comportament agresiv;
 persoanele ce -l înconjoară pe bolnav nu posedă un minimum de cunoștințe necesar e pentru a
se orienta î n schimbările comportamentului bolnavului și necesitatea urgentă a asistenței
psihiatrice.
Deci este necesar de a elabora programe de reabilitare diferențiate, ținînd cont de
sindromul principal, motivația subiectivă și mecani smel e psihopatologice ale acțiunilor social
periculoase.

Concluzii:
Problema agresivității criminale a bolnavilor psihici este exagerată. Datele clinico –
epidimiologice confirmă faptul că majoritatea bolnavilor psihici nu comit,pe parcursul maladiei
acțiun i sociale periculoase.Acțiunile social -periculoase nu corelează cu gravitatea dereglărilor
psihice , dar cu indicații extraclinici: activitate socială, adaptarea lor și particularitățile
personalității.
Persoanele cu anomalii psihice comit crime, ca regulă ,fiind provocați de fac tori sociali sau în
rezultatul calităților sociale dobîndite. Factorii prezenți adesea se manifestă în diferite combinații ce
complică mult situaț ia. Aceste combinații motivează caracterul delictelor bolnavilor care p rezintă
tendințe rezistente spre comiterea acțiunilor social -periculoase repe tate ce indică o considerabilă
varietate a lor, care presupune imposibiliatea de a obține un efect preventiv cu măsuri standarde.
Este necesar de a elabora programe de reab ilitare diferențiate, ținînd cont de sindromul
principal, motivația subiectivă și mecanismele psihopatologice ale acțiunilor social periculoase.
Datele prezentat e pot fi folosite la elaborarea diferitelor planuri de activitate preventivă
pentru combaterea criminalit ății.

Referințe bibliografice:
1. Nacu A. G., Oprea N. Psihopatologia conduitelor agresive.Chișinău., 1994.
2. Piroxzynscki T, Scripcaru Gh., Drăghici Gh. Problematica personalității în
cercetarea medico -legală psihiatrică.Iași., 1998.
3. Brînzei P., Scripcaru Gh ., Pirozinski T. Comportamentul aberant în relațiile cu
mediul. Ed.Junimea , 1970.

Recomandat spre publicare: 1 9.02.2016.

ROMANIAN PRESS TODAY –
SITUATION DER GEGENWÄRTIGEN PRESSE IN RUMÄNIEN

Ioana -Narcisa CRE ȚU,
dr. professor universitar,
Universitate a „Lucian Blaga“ din Sibiu
ioana.cretu@ulbsibiu.ro

Abstract : After the revolution from 1989 in Romania appeared over 1200 new publications. Some of it does not give
today any longer, but different always appear. The Romanian newspaper market approximately 1500 publications, most
weekly papers, 200 daily papers, 14 of it appear in Bucharest and between one and five in the biggest cities of the
Romanian counties. Despite that, even if it is a variety of the Romanian press, there is not yet a completely free press –
see also the report for 2009 of the organization Freedom House . Regarding the independence of the press, 66% of the
demand persons in Romania believe that in the general in Romania the media of the policy are certain, 41% however
have the opinion that the media independence can be limited and only 22% believe that this is not at all. All this
problems requires some good answers from the communication sciences. An option is the idea of a new concept in
mass communication – cross media – and a good education and practice of the young journalists, the goal of the
TEMPUS project of the University of Sibiu together with the University of Passau Germany and 24 partners from

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

144
Europe with the title Cross Med ia and Quality Journalism (Crossmedia und Qualit ätsjournalismus – CuQ ). This paper
explains the main problems in the Romanian press today.
Keywords : mass media, independence, newspaper market, Romania, policy, partial free press

Rezumat : După Revoluție au apărut în România peste 1200 de titluri noi. Unele nu au rezistat și au dispărut între timp,
însă în locul lor apar mereu altele noi, astfel încât pe piață se găsesc peste 1500 de publicații. Odată cu criza eonomică
unele dintre ele au renunțat la variant a tipărită, din păcate printre ele fiind și unele dintre ziarele de calitate, cum este
cotidianul Gândul . O cercetare de piață arată însă că sursa preferată de români și considerată ca fiind cea mai de
încredere este televiziunea. Popularitatea televiziuni lor din România cuprinde, după ultimul sondaj, din martie 2014,
următoarea ierarhizare: ProTV, Antena 1, Antena 3, Kanal D, Prima TV, România TV, National TV, B1TV, Acasă, TVR
1. Se observă că, din primele zece poziții ocupate, televiziunii publice îi revi ne ultimul loc. Toate celelalte sunt posturi
private aflate în proprietatea trusturilor media naționale sau internaționale. În afară de presa scrisă și de cea
audiovizuală și situația posturilor de radio s -a schimbat și s -a diversificat. În afară de Radio difuziunea Română care
deține posturile publice de radio, există peste 150 de posturi private naționale și locale sau regionale de radio ca și
diverse alte posturi (confesionale sau străine). Posturile locale oferă, în mare parte, doar muzică și știri pe s curt. În ciuda
unei diversități a presei din România se poate vorbi doar de o presă parțial liberă. În raportul pe 2013 făcut de
organizația mondială Freedom House România ocupă abia locul 84, fiind considerată o țară cu o presă parțial liberă.
Acest rapor t cuprinde ierarhizarea situației presei din 197 de țări din întreaga ume, iar România își împarte locul cu alte
două țări: Republica Dominiană și Botwana.
Cuvinte cheie : mass -media, libertatea presei, situația presei, România, etica presei, presă parțial liberă

Voraussetzungen:
Nach der Wende sind in Rumänien über 1200 neue Publikationen erschienen. Einige davon
gibt es heute nicht mehr, aber es erscheinen stets andere. Der rumänische Zeitungsmarkt umfasst
ungefähr 1500 Publikationen, die meisten sind Woc henzeitungen, 200 Tageszeitungen, 14 davon in
Bukarest und zwischen 1 und 5 in den Hauptstädten der Kreise Rumäniens. Trotz der Vielfalt der
rumänischen Presse kann man noch nicht von einer gänzlich freien Presse sprechen (siehe Bericht
der Organisation Freedom House ).

Nationale Medienlandschaft:
Printmedien. Die bestverkauften Tageszeitungen in Rumänien bleiben die Boulevardzeitung:
Click – mit einem Mittelwert von 587.000 Lesern pro Ausgabe und Libertatea mit 468.000 (23
Januar 2012 -Dezember 2013) , dann folgen:
– die Sportzeitungen Gazeta sporturilor (338.000 Leser) und Pro Sport (318.000 Leser) die
Tageszeitung Jurnalul Na țional (187.000 Leser)
– Adevărul (157.000 Leser), Eveimentul zilei (150.000 Leser), die Wirtschaftszeitung Ziarul
financiar (78.000 Leser) und România liberă mit 67.000. Alle Zeitungen haben Lesern verloren,
außer der Sportzeitung ProSport , die 10.000 Leser gewann.
Die bestverkaufte Wochenpublikation sind: Libertatea pentru femei mit 351.000 Lesern, Click
pentru femei mit 368.000 Lese rn und Femeia de azi mit 208.000 Lesern.
Die bestverkauften Monatszeitschriften sind: Practic în bucătărie mit 997.000 Lesern,
Libertatea pentru femei – Rețete mit 548.000 Lesern, Click poftă bună – 482.000 Lesern, Click
Sănătate – 446.000 Leser.
Zu der Auf lagenentwicklung der Printmedien muss gesagt werden, dass die Gesamtzahl noch
bis 2008 relativ konstant geblieben ist jedoch, wie überall, mit einem Trend zur Abnahme.
In Rumänien kämpft der Printsektor seit Beginn der Wirtschaftskrise mit großen
Schwierig keiten. In den vergangenen Wochen wurden 3 der Tageszeitungen „Cotidianul”, „Ziua”
und „Gardianul” eingestellt, nachdem deren Auflage stark gesunken war. „Evenimentul zilei”, liegt
mit einer Auflage von knapp 45.000 auf Platz drei der meistgelesenen Tagesz eitungten in
Rumänien, hinter „Adevărul” und „Jurnalul Național”. Die Auflage sank 2009 um 3,7 Prozent, bei
„Capital“ betrug der Rückgang 9,1 Prozent. Rumäniens erfolgreichste Tageszeitung „Adevărul“ ist
die einzigste aus diesem Segment, deren Auflage 2009 stieg – um 14,1 Prozent auf über 120.000.

Der Fernseher ist die vertrauteste Informationsquelle, jedoch die Reichweite der privaten
Sender liegt bei 50 bis 72% der Bevölkerung, während das öffentlich -rechtliche bei beinahe 100%.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

145 In den Städten ist jedoch der Marktanteil des öffentlichen Fernsehers ( TVR1 und TVR2 ) nur von
35% und liegt hinter den privaten Sendern.
Der wichtigste private Sender ist ProTV , mit einer Reichweite von 72% der Bevölkerung und
einem Marktanteil von 15,8%. In März 2014 ist folgende Rankingliste: ProTV, Antena 1, Antena 3,
Kanal D, Prima TV, România TV, National TV, B1TV, Acas ă, TVR 1. Für das Jahr 2012, nach
Einkommen ist folgender Ranking: Pro TV, Antena 1, Acasa, Kanal D, Antena 3, Prima TV, TVR1,
Realitatea TV, National TV, Diva Universal. Die Situation des öffentlich -rechtlichen Rundfunkes
sieht jedoch besser aus, Radio România hatte keine Verluste, sondern Gewinn gehabt, wenn auch
bescheiden (2007).

Radio. Seit 1990 hat sich – ähnlich wie beim Fernsehen – die Radiolandschaft e rheblich
verändert. Außer dem öffentlich -rechtlichen Sender der mehrere Programme anbietet, gibt es über
150 private lokale Hörfunkangebote und diverse sonstige Sender (konfessionelle oder ausländische
Sender). Die Lokalradios senden meistens Musik und kur ze Nachrichten.
Die wichtigsten private Sender sind:
– Kiss FM , mit 2,774 Zuhörer und einem Markanteil von 13,2%, Radio Rom ânia Actualități
mit 2,013 Mil Zuh örer und einem Marktanteil von 13,4%, ProM, Radio ZU, Europa FM, Antena
Satelor, Radio 21, MagicFM. In Bukarest wrd Radio Zu gehört.
Davon:
– haben Europa FM und Radio 21 den höchsten Profit für das Jahr 2007 unter den
Radiosendern gehabt.
– von den internationalen Sendern hat die Deutsche Welle Gewinn gemeldet, während BBC
România Verluste hatte und a b den 1. August 2008 die Sendung eingestellt hat.
Das Internet:
Die letzte Unteruchung ergab, dass 5,9 Millionen Rumänen täglich ins Internet gehen, also
61,6% der Bevölkerung und der Trend geht aufwärts.

Freheit der Presse. Im Bericht der Organisation Fr eedom House steht Rumänien an 84.
Stelle und gehört zu den Ländern mit einer teilweisen freien Presse. Die Untersuchung betrifft 197
Länder aus der ganzen Welt und Rumänien teilt ihren Platz mit der Dominikanischen Republik und
Botswana.
Auf dem Zeitungsma rkt ist der größte Besitzer die schweizerische Gruppe Ringier (ihr
gehören die bestverkaufte Boulevardzeitung, eine Sportzeitung und eine Tageszeitung), dazu
gehörte bis Februar 2010 die bestverkaufte Wirtschaftwochenzeitung Capital und weitere
Publikumsze itschriften (mit Fernsehprogrammen, Zeitschriften für Frauen und für Freizeit).
Das Schweizer Verlaghaus hat sich jedoch seit Anfang des Monats von 2 in Rumänien
herausgegebenen Publikationen getrennt. Ringier verkaufte die Tageszeitung „Evenimentul zilei”
und das Wirtschaftswochenblatt „Capital” an die neu gegründete Firma „Editura Evenimentul și
Capital”, deren Mehrheitsgesellschafter der Medienunternehmer Bobby Păunescu ist, der unter
anderem mit dem US -Medienmogul Rupert Murdoch zusammenarbeitet.
Die se hr reiche, wegen dubioser Immobilien – und Bankgeschäfte berüchtigte Großfamilie
Păunescu kontrolliert bereits den Bukarester TV -Sender „B1“ über die Firma News Television. Der
Sender „B1“ ist einer der wichtigsten Propagandakanäle von Staatspräsident Traia n Băsescu.
Ringier România erklärte, man wolle das Onlinesegment konsolidieren unhd sich dabei auf die
Boulevardzeitung „Libertatea“ und auf die Frauenzeitschrift „Unica“ konzentrieren.
Zur Unabhängigkeit/Abhängigkeit der Presse muss gesagt werden, dass „C otidianul“ zum
Medienimperium „Realitatea -Cațavencu“ des Unternehmers Sorin Ovidiu Vântu gehört, das
außerdem mehrere TV – und Radiosender (TV -Sender: Realitatea TV, The Monney Channel,
Romantica, Radiosender: Radio Realitatea FM und Radio Guerrilla), eine Nachrichtenagentur sowie
das populäre politische Wochenblatt „Academia Cațavencu“, umfasst. Die erfolgreichste
Tageszeitung Rumäniens „Adevărul” gehört dem früheren Erölunternehmer Dinu Patriciu, der 2008

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

146
seine Anteile an Rumäniens zweitgrößtem Ölunternehm en Rompetrol verkauft hat, erklärte, er
wolle sich nun verstäkt kulturellen Projekten widmen.
ProTV ist Teil der Mediengruppe CME, während Antena , zusammen mit dem TV -Sender
Euforia Lifestyle , zum Medienimperium Intact der Familie Voiculescu gehört.
Besitz er von Europa FM ist der französiche Unternehmer Legardere gehört (durch die
Aktiengesellschaft Europa Developpment International – R SA ), andere private Sender im Besitz
verschiedener Medienmogulen, außer der schon genannten Familien, ist auch Silviu Prig oană ein
wichtiger Name, ihm gehören die weniger bekannten Radiosender Etno FM, Sport FM und die TV –
Sender Etno TV und Taraf TV, [1].

Ethik der Medien. Es ist nicht zu übersehen, dass sich heute der ursprüngliche
Informationsjournalismus zu einem Unterhal tungsjournalismus gewandelt hat. Andrea Bachmann –
Stein in einer Analyse der Titelseiten der SZ sprich von Infotainment (setzt sich zusammen aus
„Information“ und „Entertainment“) und Häppchenjournalismus [3, S. 79]. Damit meinen die
Medienkritiker vor alle m die Auflösung des Zeitungsaufbaus und der journalistischen Texte. Im
Bereich der Printmedien wird in diesem Zusammenhang häufig das Schlagwort
„Boulevardisierung“ gebraucht, um zum Ausdruck zu bringen, dass Zeitungsinhalte zunehmend in
den Unterhaltungsb ereich wandern. Im Fersehen ist es genauso, Mirela Lazăr analysiert die
Nachrichtensendung im TV -Bereich und spricht von „Noua televiziune și jurnalismul de spectacol”
[7].
In Deutschland gibt es zur Zeit 351 Tageszeitungen mit einer Gesamtauflage pro Tag von
25,3 Millionen und trotzdem ist die Boulevardzeitung „Bild” aus dem Springer -Verlag die
meistgelesene Tageszeitung in Deutschland mit 3,3 Millionen Exemplaren (und somit die
meistgelesene Zeitung in ganz Europa und die dritte in der Welt). „Bild” setz t häufig die Themen
für Agenturen, Fernsehsender und andere Zeitungen, steht aber wegen extremer populistischen
Zuspitzunge in der Kritik. Hingegen haben die anderen Qualitätszeitungen bescheidenere Auflagen:
die SZ -430.000 Stück, die FAZ -368.000, die Welt 264.000. Populärste Wochezeitung bleibt die
liberale „Zeit” mit 491.000 Exemplaren. Auch in Deutschland geht die Medienkrise nicht an den
Zeitungen nicht vorbei, sinkende Auflagen und Anzeigenerlöse machen einem Großteil der Verlage
zu schaffen.
Trotz de r Konkurrenz durch den Rundfunk und das Internet liegt die Reichweite der
Printmedien immer noch bei 71,4 Prozent. Nicht zu vergessen, dass der deutsche Zeitschriftenmarkt
ein Markt der Superlative ist mit 2131 Titeln und einer Quartalauflage von 173 Milli onen
Exemplaren. Was das Fernsehen anbelangt gibt es in Deutschland 145 Sender und der tägliche TV –
Konsum liegt bei 207 Minuten. In Deutschland haben auch die in vielen Länden etablierten
Gratiszeitungen keinen Erfolg.
In Rumänien hat die Agentur für Beoba chtung der Presse Active Watch den Medienkonsum
untersucht. Laut der Studie vertraut die Bevölkerung Rumäniens dem Fernsehen, es folgt das Radio,
die Printmedien und das Internet sind an letzter Stelle. Bei den Jugentlichen zwischen 15 und 20
Jahren sieht es anders aus, an erster Stelle ist die Internetnutzung und an letzter Stelle die
Printmedien. Im Durchschnitt sitzen während der Woche die meisten Rumänen zwischen 1 und 3
Stunden vor dem Fernsehen, am Wochenende zwischen 3 und 6 Stunden. Zu den Hauptgrün de
geben die meisten (69%) an fern zu sehen um sich zu informieren, für Unterhaltung (54%), um
Zeitvertrieb (41%). Jedoch lesen nur 26% der Befragten reglemäßig (fast täglich) eine Zeitung und
ein wichtiger Anteil (26%) lesen überhaupt keine. Die meisten s ind an Informationen aus dem
sozialen Bereich interessiert (24%), 19% an die Prominentenwelt, 17% an Sport und
Serviceinformationen, die wenigsten an Kultur und Außenpolitik. Als Störfaktoren haben die
meisten im Fersehbereich die Werbung (23%) identifizie rt, die Agressivität und Brutalität (12%),
die Nachrichten über Kriminalität (3%) und 5% der Zuschauer sind von den Inhalten der politischen
Talkshows gestört. Die meisten finden, dass zu oft Nachrichten über Unfälle, Privatleben der
Politiker oder anderer Prominenten in den Medien erscheinen. Die Meisten der Befragten sind der
Meinung, dass die in den Medien vorkommende Agressivität (in den Nachrichten oder in den

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

147 Spielfilmen) auf das Publikum Einfluss hat, aber auch auch die Nachrichten über Politiker, di e
Meinung der Journalisten zu politischen Themen oder das Erscheinen der Politikern in den Medien.
Die Gefragten glauben aber nicht selbst von den Medien beeinflusst zu sein, obwohl 70% zugeben
Nachrichten in dem Medien gehört oder gelesen zu haben in dem das Ziel zu erkennen war, das
Publikum zu manipulieren.
Hinsichtlich der Pressefreiheit glauben 66% der gefragten Personen, dass im allgemeinem in
Rumänien die Medien von der Politik bestimmt sind, 41% sind jedoch der Meinung, dass die
Pressefreiheit nur i m geringen Maß beschränkt werden kann und 22% Prozent glauben, dass dies
gar nicht möglich sei.

Fazit:
Während gut gemachter Journalismus und fundierte Hintergründe eher eine Setenheit der
rumänischen Presse sind, steht der Trend zur Boulevardisierung jou rnalistischen Angebote im
Vordergrund, die reißerische Schlagzeilen, zugespitzte Geschichten und Bildergalerien mit
Hunderten Fotos in den Zeitungen produzieren. Das ist nicht nur ganz extrem in den rumänischen
Boulevardzeitungen wie z. B. Can Can und Click! zu finden (die 2007 -2008 eine Auflage von
392.000 Exemplaren, bzw. 330.000 Exemplaren hatten und noch nicht eingestellt wurden), sondern
eine Kritik, die scheinbar sogar an Spiegel Online laut wurde.

Quellen:
1. Active Watch – Agenția de Monitorizare a Presei: Evaluarea nivelului de competență în mass
media , Bukarest, Juni, 2008
2. Allgemeine Deutsche Zeitung, Nr. 4328/13.02.2010
3. Bachmann -Stein A., „Infotainment und Häppchenjournalismus. Sprach – und mediehistorische
Überlegungen zum Wandel von Press etexten“ In: Heinz -Helmut Lüger/ Hartmut E.H. Lenk
(Hrsg.): Kontrastive Medienlinguistik, Verlag Empirische Pädagogik, Landau, 2008, 79 -95.
4. Centrul pentru Jurnalism Independent, Structurile de proprietate și influența lor asupra
independenței și plurali smului în mass media. România. Republica Moldova aus: Media
ownership and its impact on media independence and pluralism, Ljubljana, Peace Institute,
Institute for Contemporany Social and Political Studies, 2004
5. Crețu Ioana -Narcisa (Hrg.), Quo vadis Kom munikation? Kommunikation -Sprache -Medien,
Peter Lang, Frankfurt am Main, 2005, 497 pagini.
6. Crețu Ioana -Narcisa, Media Moguls in Crisis. Media Freedom in Romania, in:Ralf Hohlfeld,
Ralph Kendlbacher, Oliver Hahn (eds.) Freedom of the Media – Freedom Thr ough Media,
projektverlag, 2015, pp.54 -69.
7. Lazăr Mirela, Noua televiziune și jurnalismul de spectacol, Polirom, 2008, 198 pagini.
8. Magazin -Deutschland.De, 6/2009 Dezember -Januar Die Welt der Medien
9. www.brat.ro
10. www.hotnews.ro
11. www.freedomhouse.ro
12. www.mediafax.ro

Recomandat spre publicare: 28 .04.2016.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

148
RECENZIE
la monografia :
Экономич еская и инновационная статистика.
Методологические аспекты и анализ ситуаци и в Республике
Молдова
(autor ȚURCAN (ȘUȘU) Aurelia)

În condițiile economiei bazate pe cunoaștere s -a accentuat caracterul multidisciplinar al
statisticii, fapt ce a impulsi onat și dezvoltarea statisticii prin îmbunătățirea metodologiei de cunoaștere
și de investigație.
Actualitatea acestei lucrări constă în evidențierea specificului metodologic al dezvoltării
inovaționale a societății contemporane.
Manuscrisul include sist ematizarea logică a informației și este destinat să faciliteze utilizarea lui
pentru rezolvarea problemelor practice și formularea concluziilor respective. Particularitățile
manuscrisului recenzat constau în enumerarea principalelor definiții a noțiunilor statistice, metodelor
statistice și indicatorilor statistici, precum și utilizarea acestora în cercetările concrete ale proceselor
economice și inovaționale. Specificul lucrării constă în faptul , că în studiu s -a efectuat nu numai
sistematizarea sistemului national de indicatori utilizat pentru analiza situatiei economice și
inovationale , dar a fost propusă ș i perfectionarea acestuia, asigurând o importanta sporită a cercetării
economico -statistice realizate .
Cercetările doamnei dr. conf. Aurelia ȚURCAN au dat posibilitate de a preciza conceptul
metodologic de evaluare corecta a proceselor economice și inovationale; s -au evidențiat
particularitățile metodologice ale procesului de evaluare al dezvoltarii economice și inovationale în
Republica Moldova. Au fost analizate problemele metodologice a evaluarii dezvoltarii inovationale si
propus un sistem nou de indicatori de evaluare a acestui sector în Republica Moldova. De asemenea a
fost efectuată analiza economico -statistica a proceselor economice și in ovationale naționale și
efectuate comparatii internationale.
Lucrarea a re o logică tradițională de expunere a materialului teoretic și practic . Poate fi utilizat
de către doctoranzi, masteranzi și studenți, care sunt interesați în rezolvarea problemelor le gate de
prelucrarea statistică a datelor primare.
Aceasta lucrare știintifică are o valoare deosebita, deoarece poate fi cu succes utilizata nu numai
de comunitatea știintifică, dar și î n procesul de stud iu pentru studenti, masteranzi ș i toti cei i nteresati
de evaluarea corectă ș i calitativă a situatiei economice ș i inovationale a Moldovei.
Lucrarea monografică „Экономическая и инновационная статистика. Методологические
аспекты и анализ ситуации в Республике Молдова”, prezentată de dna Aurelia Țurcan ( Șușu) , se
încadrează în limitele standardelor unei cercetări stiintifice și se recomandă spre publicare.

SOLOMON Dumitru ,
Rector ATIC,
Profesor universitar,
doctor habilitat ROȘCA Petru,
profesor universitar,
doctor habilitat IEFS

GRIBIN CEA Alexandru,
Profesor universitar,
doctor habilitat USM

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

149

RECENZIE
la monografia
“Managemntul activității inovaționale:
(concept, probleme, evaluări) ”
ISBN 978 -9975 -3023 -4-0, 348 p.
(autor ȘUȘU -ȚURCAN Aurelia)

Actualitatea și necesitatea elab orării unei astfel de lucrări științifice cum este monografia
„MANAGEMENTUL ACTIVIT ĂȚII INOVAȚIONALE (concept, probleme, evaluări )” prezentat ă
de dna Aurelia Țurcan ( Șușu), doctor în economie, conferențiar universitar , reiese din necesitatea
perfectionar ii managementului inovațional precum și componentei sale de evaluare a activității
inovaționale pentru Republica Moldova. Această lucrare este binevenită deoarece în conformitate de
Strategia de la Lisabon aprobată în 2000 toate țările europene au pus ca țintă activizarea activității
inovaționale în vederea constituirii unei societăți bazate pe cunoastere. în acest context se inscrie
lucrarea dată care este necesară și pentru racordarea studiilor superioare la acest imperativ.
Cercetările doamnei dr. conf. Aurelia ȚURCAN au dat posibilitate de a preciza conceptul
metodologic de evaluare corecta a proceselor economice și inovationale; s -au evidențiat
particularitățile metodologice ale procesului de evaluare al dezvoltarii economice și inovationale în
Republ ica Moldova. Au fost analizate problemele metodologice a evaluarii dezvoltarii inovationale si
propus un sistem nou de indicatori de evaluare a acestui sector în Republica Moldova. De asemenea a
fost efectuată analiza economico -statistica a proceselor economice și inovationale naționale și
efectuate comparatii internationale.
Prezenta lucrare constituie un studiu teoretico -metodologic al evaluarii problematicii
managementului activității inova tionale în Republica Moldova, î n care a fost precizat conce ptul
metodologic al inovării, al evaluării corectă precum si evidențierii particularităților metodologice
privind dezvoltarii inovationale în Republica Moldova.
Aceasta lucrare stiintifica are o valoare deosebita, deoarece poate fi cu succes utilizata nu numai
de comunitatea stiintifica, dar și î n procesul de stud iu pentru studenti, masteranzi și toți cei interesați
de evaluarea corectă și calitativă a activității inovationale a Moldovei.
Realizarea scopului propus a condiționat anumite sarcini ale cer cetării, care au fost îndeplinite
pe parcurs. Structura și conținutul lucrării se bazează pe o logică conceptuală și metodologică bine
determinată.
Consider ăm, că materialul se încadrează în limitele standardelor unei monografii și recomand ăm
lucrarea spr e publicare.

SOLOMON Dumitru ,
Rector ATIC,
Profesor universitar,
doctor habilitat ILIADI Gheorghe,
profesor universitar,
doctor habilitat IEFS

GRIBINCEA Alexandru,
Profesor universitar,
doctor habilitat USM

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

150
CERINȚE
de prezentare a articolelor științifice în
Revista științifică USEM «VECTOR EUROPEAN»

În scopul asigurării calității și evaluării echitabile a publicațiilor științifice, autorii, la prezentarea
articolelor spre editare, sunt rugați să țină cont de următoarele criterii:
 Conținutul articolului trebuie să corespundă unui nivel științific înalt al revistei științifice
pentru a putea fi acreditată în categoria „C” a Academiei de Științe a Moldovei.
 Articolul trebuie să dețină caracter original și să conțină o noutate determ inată, reflectând
rezultatele actuale ale cercetării efectuate de către autor, și care conține un element clar
privitor la inovația științifică a cercetării și propria contribuție a autorului.
 Sunt acceptate pentru publicare materialele care anterior nu au fost publicate în alte ediții și
nu au fost destinate pentru publicarea simultană în diverse ediții.
 Lucrarea trebuie să prezinte interes pentru un mediu vast de cititori ai revistei.
 Articolele sunt expuse recenzării obligatorii. Pentru doctoranzi (comp etitori) este obligatorie
recenzarea articolelor de către conducătorul științific. Pot fi publicate doar articolele care au
primit recenzii pozitive.
Colegiul Redacțional are dreptul de a nu accepta publicarea materialelor în caz de: a) plagiat; b)
neresp ectare a cerințelor privind condițiile de prezentare a articolelor; c) conținutul articolului este
neadecvat cu profilurile revistei.
Articolele și recenziile se prezintă la redacție conform cerințelor de prezentare cu două luni
până la editare, pe supor t electronic și tipărite.

Structura articolului:
1. Titlul articolului (TIMES NEW ROMAN, Bold, 14 pt, centrat ) se prezintă obligatoriu în limba
română, rusă și engleză);
la un rând distanță față de titlu se indică autorul/autorii
2. Autorul articolului sau A utorii : Numele și prenumele autorilor se vor scrie astfel: cu TNR 12,
bold, aliniat stânga, prenumele cu litere mici urmat de n umele autorului cu litere mari. Apoi s e trec
gradul și titlul științifico -didactic și funcțiile autorilor. Se indică email -ul autorului cu care se va
purta corespondența. De exemplu:
Silvia PORCESCU
Dr.în biologie , conferențiar universitar
Institutul de Științe Agricole
Republica Moldova
silviaporcescu@mail.ru
3. la articol este necesar de a anexa o fotografie a autorului
4. Lucrarea științifică se prezentă în limba română sau în limba engleză. Ca excepție pot fi
prezentate lucrări științifice în alte limbi (rusa, franceza, germana etc.) având obligatoriu rezumate
în engleză și română.
5. Rezumat: (Abstract : / Аннотация:) (Times New Roman, 10 pt, cursiv , 300 semne, în limba
română și engleză);
6. Cuvinte cheie:( Keywords : / Ключевые слова:) – (Times New Roman, 10 pt, cursiv , maximum 5 -8
cuvinte reprezentative, în limba română și engleză);
7. Textul trebui e să cuprindă obligatoriu următoarele părți:
 Introducere ( Introduction: Введение:) – Introducerea va prezenta sintetic necesitatea cercetărilor
efectuate, argumentând științific oportunitatea acestora. Se vor face referiri la fluxul principal de
informații și rezultate ale cercetărilor în domeniu, citându -se în paranteză pătrată numărul autorului
(lucrării) studiat(e), așa cum apare în bibliografia de la sfârșitul lucrării;
 Materiale și metode (pentru științele socio -umaniste se indică în caz de necesitate) ;

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

151
 Rezultate și discuții: ( Results and discussions:/ Основная часть:) – este redat Conținutul de
bază al lucrării în care se vor prezenta rezultatele obținute în urma cercetarilor, în succesiune
logică pentru a permite cititorului să interpreteze corect date le. Prezentarea rezultatelor
semnificative trebuie însoțită de discuții, comentarii care să facă referiri la interpretarea
științifică a acestora. Se vor face comparații cu rezultatele obținute de alți autori din literatura
de specialitate studiată.
 Conclu zii:(Conclusion:/ Выводы:) – Se vor trece principalele idei, concluzii, propuneri,
recomandări etc. importante care se desprind în urma cercetărilor efectuate;
 Referințe bibliografice: ( Bibliography references: Библиографические сноски:) – maxim
15-20 refe rinte. Referințele bibliografice se plasează la sfârșitul articolului în ordine
alfabetică ( Nume, inițiala prenumelui, titlu, editură, an, pagini – Times New Roman, 12,
Alignment left ). Bibliografia va conține până la 15-20 referințe bibliografice . În text se vor
indica trimiteri bibliografice (de ex., [5, p.5]).
Textul va fi scris cu:
• Caractere – Times New Roman; 12 pt; interval – 1,0;
Paper size : A4 210 x 297 mm, Margins : top – 15 mm, bottom – 20 mm, left – 20 mm, right – 20 mm,
alineat – 100 mm.
• Lucrarea științifică poate fi prezentată va conține 6-8 pagini A4.
În caz dacă lucrarea este mai mare (până la 20 pag.) aceasta va fi publicată ca studiu atribuindu –
se la categoria de articol de sinteză sau studii.
• Elementele grafice (tabele și figuri) se vor plasa, nemijlocit, după referința respectivă în text. Toate
elementele, obligatoriu, sunt însoțite de denumire și număr de ordine (deasupra tabelului, sub
figură), sursă și, după necesitate, informație suplimentară : note, legendă (sub element). Se ad mit
figuri scanate doar de calitate înaltă. La includerea în lucrare a elementelor grafice, autorii sunt
rugați să țină cont de formatul de editare a revistei.
IMPORTANT: Lucrările care nu vor respecta instrucțiunile menționate privind tehnoredactarea nu
vor fi publicate.
Articolele tipărite se semnează de către autor și se fixează data.
Toate articolele publicate trec prin Instituția de recenzare ( Anexă).
Recenzia se scrie în limba română (rusă) și este însoțită de semnătura recenzentului (cu gradul
științific de doctor habilitat, doctor conferențiar, doctor) și ștampilă. Se trimite odată cu articolul în
forma electronică.
Colegiul redacțional își asumă responsabilitatea și dreptul de a apela la alt recenzent pentru lucrare.

Manuscrisul articolului n u se restituie.

IMPORTANT:
Autorii poarta integral responsabilitatea pentru acuratețea calculelor, datelor experimentale si
interpretările științifice, precum și pentru corectitudinea redactării în limba engleza, franceză etc.
De asemenea, autorul semn ează pe fiecare din exemplarele de control (ro, en) declarația privind
responsabilitatea pentru autenticitatea materialului spre editare:
Notă: Declar pe proprie răspundere că lucrarea prezentată este autentică, fără tentă de plagiere.
Data prezentării: _________________
Semnătura:_________________

Pentru publicarea articolelor nu se încasează taxe.
Trimiterea lucrării(lor) presupune ca acestea sunt originale si nu au mai fost publicate sau fac obiectul
publicării în alte reviste.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

152
Lucrările in exten so se vor expedia prin e -mail si vor purta numele si prenumele primului autor,
având extensia « doc » sau « docx ». Exemplu: Horatus Adelaida 1.doc; Horatus Adelaida 2.doc

Lucrările se vor expedia pe adresa email: aurelia -turcan@mail.ru

Colegiul redac țional al revistei «VECTOR EUROPEAN»

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

153
ANEXA 1.

REGULAMENTUL
cu privirea la recenzarea articolelor științifice în
Revista „Vector European”
1. Articole științifice primite de redacția Revistei „Vector European” trec prin Instituția de recenzare.
Revista „Vector European” a adoptat un sistem de recenzare a articolelor și materialelor prezentate
spre publicare:
1. Recenzarea de către Redactor științific și Colegiul de recenzenți științifici de profil ( main
editor peer review );
2. Recenzie de „nivel deschis ( open peer review – autorul și recenzentul se cunosc reciproc) –
recenzia este transmisă la redacție de către autor;
3. Recenzie de nivel „orb -unilateral ( single -blind – recenzentul știe despre autor, autorul – nu);
4. Colegiul redacțional își asumă responsabili tatea și dreptul de a apela la alt recenzent pentru
lucrare în caz dacă nu se ajunge la un consens. În acest caz se trimite spre recenzare de nivel
„orb-dublu” ( double -blind – atât recenzentul, cât și autorul, nu știu unul despre altul).
2. Fiecare artico l științific necesită să aibă recenzii:
– deschise: primul nivel – recenzia (decizia) redactorului -șef; al doilea nivel – recenzia unui
recenzent oficial, specialist în domeniu (doctor sau doctor habilitat) (vezi Modelul 1 al Recenziei
ANEXA 2. );
– confidențiale (oarbe): al treilea nivel – recenzia redactorului științific sau a unui membru al
consiliului redacțional sau al colegiului de redacție ) (vezi Modelul 2 al Recenziei ANEXA 2. );
; al patrulea nivel – la decizia consiliului redacționa l și recenzentul poate fi doar din exterior.
Pentru publicarea articolelor doctoranzilor și competitorilor la gradul de doctor, în afară de
recenzia unui specialist în domeniu se cere și recomandarea spre publicare din partea catedrei de
profil.
3. An alizând recenziile, redacția evaluează prezența în articole a elementelor de actualitate a problemei
științifice pe care autorul pretinde să o soluționeze. Recenzia necesită să descrie în mod clar valoarea
teoretică sau aplicativă a investigației, și să co releze constatările autorului cu conceptele științifice
existente. Un element de bază al recenziei ar trebui să fie aprecierea de către recenzent a contribuției
personale a autorului articolului la soluționarea problemei. Este necesar de a menționa în rece nzie
corespunderea stilului, logicii și nivelului de accesibilitate a expunerii științifice a materialului de către
autor, precum și un aviz privind fiabilitatea și valabilitatea concluziilor.
4. După primirea recenziilor, redacția analizează articolele p rezentate și adoptă decizia finală, în
baza unei evaluări complete, privitor la publicarea sau ne -publicarea articolelor.
În baza deciziei adoptate autorului i se comunică, prin e -mail sau poștă, informația cu privire la
evaluarea articolului și decizia adoptată. În cazul că se refuză de a publica articolul, recenzenții rămân
anonimi.
5. Colegiul de redacție își rezervă dreptul de a trimite articolul la o recenzie suplimentară externă
anonimă (double -blind). Redactor -șef, în asemenea caz, trimite recenz entului o scrisoare în care
solicită recenzarea, atașând la scrisoare articolul și modelul conform căruia se recomandă de a efectua
recenzia.
6. Prezența recenziilor pozitive nu este un motiv suficient pentru publicarea articolului. Decizia finală
privito r la publicarea articolului este adoptată de consiliul redacțional.
7. În cazul în care există o critică substanțială din partea recenzentului, însă articolul, la general, este
evaluat pozitiv, consiliul redacțional poate aprecia articolul ca polemic și p oate decide de a -l publica în
rubrica Discuții.
8. Originalele recenziilor sunt păstrate la Revista „Vector European”.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

154
ANEXA 2.
MODEL 1.
RECENZIE
la articolul științific pentru Revista științifică a
Universității de Studii Europene din Moldova
”VECT OR EUROPEAN„

Nume / Prenume autorului (autorilor)
Nume / Prenume conducătorului
Denumirea articolului :
Volumul pagini, c.a.
Limba
Nume / Prenume recenzentului
Gradul științific
Instituția
Rezultatele recenziei asupra articolului:
Gradul de noutate si importanță a articolului:

Prezența în articol a elementelor de actualitate a problemei științifice abordate:
Valoarea teoretică sau aplicativă a investigației:

Obiecțiile recenzentului:
Recomandări (dacă există):

Decizia finală

DATA :
SEMNĂTURĂ
Date de contact:

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

155
ANEXA 2.
MODEL 2
RECENZIE – EVALUARE
la articolul științific________________________________
_________________________________________________
pent ru Revista ”VECTOR EUROPEAN„

2. Evaluarea pe baza formularului de mai jos.
(Vă rugăm, acordați punctaje de la 0 – 10 pentru fiecare dintre criteriile menționate în formular.)
1. Titlul este relevant și reflectă subiectul lucrării
2. Abstractul sintetizeaz ă conținutul articolului
3. Introducerea prezintă relevanța studiului în domeniul respectiv și citează
principalele rezultate obținute de alți autori în acel domeniu
4. Lucrarea se încadrează în domeniul ales, fiind relevantă din punct de vedere
științif ic
5. Articolul prezintă coerență, modul în care este abordată tema este adecvat.
6. Sursele folosite sunt adecvate (autori de prestigiu, baze de date oficiale,
exemple ilustrative etc.)
7. Lucrarea prezintă originalitate, este semnificativă pentru teo ria sau practica
economică
8. Concluziile reprezintă o sinteză relevantă a rezultatelor cercetării și trasează
clar perspectivele
9. Surse bibliografice adecvate, recente. Există o legătură între sursele redate la
finalul lucrării și referințele de pe p arcurs
10. Lucrarea utilizează un limbaj academic, adecvat, nu prezintă greșeli

Recomandări:
1. Articol acceptat în forma sa inițială
2. Acceptat cu modificări minore
3. Acceptat cu modificări substanțiale
4. Articol respins

DECIZIA _________________ ___________________________________________________

Nume, prenume evaluatorului_____________________________________________________

Semnătura____________________________________________________________________

Data___________________________________ ______________________________________

.

UNIVERSIT ATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN
DIN MOLDOVA REVISTA ȘTIINȚIFIC Ă Nr.1/2016

156

REVISTA ȘTIINȚIFICĂ
„VECTOR EUROPEAN”

__________

Bun de tipar 26.04.2016.
Format A4
Coli de autor 11, 37 Coli de tipar 17,05
Tipar Digital. Hârtie ofset. Garnitura Times New Roman
Comanda nr. 3 4. Tirajul 100 ех.
Centrul editorial USEM