VASLUI august 2015 [602002]

1

VASLUI – august 2015
Bărăgan Cecilia

2
Editura MEDIA SIND
Str. Donici, nr.2
Tel./fax: 0235 315008; 0723 359148
E-mail: [anonimizat]

ISBN 978 -606-755-020-7

3
Cartea – izvor de bucurii
Olaru Denisa

Era toamnă. Într -o zi din luna septembrie eu am
mers la bibliotecă.
Pe când căutam o carte pe care să o citesc, una
din cărți a vorbit:
– Hei, Denisa!
– Cine este?
– Sunt eu, cartea de pe primul raft.
– Tu poți vorbi?
– Da, sigur că pot, ia -mă cu tine acasă și -ți voi
spune povestea mea.
– Bine.
– Mă scuzați, doamnă bibliotecară, aș dori
această carte scrisă de Mihai Sadoveanu.
– O poți împrumuta, dar peste o lună să o
aduci înapoi, să se bucure și al ți copii de ea.
– Desigur, la revedere!
– La revedere!
Când am ajuns acasă cartea mi -a spus povestea
sa.
– Eu prima dată am fost scrisă de autor, apoi
am fost dată pe mâna editorilor, după care la

4
tipografie, apoi la librărie, de unde am fost cumpărată
de bibliotecară și așa am ajuns la tine.
– Ce aventură înteresantă! Dar aș vrea să știu
din ce povești ești alcătuită?
– Citind paginile mele, vei găsi: ,,Dumbrava
minunată”, ,,Domnuꞌ Trandafir”, ,,Ursul”, ,,Cumpăna”
și ,,Fântâna tinereții”.
– Denisa! Denisa! strig ă mama. Trezește -te!
– Bună dimineața, mamă!
– Bună dimineața! Trebuie să mergi la școală,
este târziu.
– Se pare că totul a fost doar un vis unic, un
izvor de bucurii.
– Despre ce vorbești?
– Despre visul meu.
– Bine, dar dacă nu te grăbești, vei întârzia la
școală.

5
Cartea
Iordachi Daria

Cartea este un mic univers în care literele
sunt stele luminoase, iar planetele – poveștile pline de
mister și aventură. Noi avem nevoie de cărți pentru a
ne dezvolta imaginația. De aceea unele cărți nu sunt
ilustrate, pentru a ne imagina noi povestea.
Cartea este scrisă de un autor plin de
imaginație care își dorește ca noi să primim cele mai
frumoase povești. După aceea sunt citite și examinate
de specialiști, iar dacă sunt frumoase vor fi tipărite.
Apoi su nt împachetate și trimise la librării, unde sunt
puse în vitrine. Ele ne pot comunica învățături, fabule,
poezii, aventuri și multe alte lucruri minunate.
Dintre cărțile pe care le -am citit cel mai
mult mi -au plăcut ,,Aventurile lui Tom Sawyer” și
,,Lege ndele Olimpului – Zeii”. Ele mi -au dăruit
aventuri. Pe mine m -a impresionat Zeus pentru
măreția și puterea sa. Dacă aș scrie o carte , aș
comunica emoție, dramă, mister și aventură.
Cartea ne este un prieten adevărat pentru că
ne învață lucruri minunate care ne vor ajuta în viața de
zi cu zi.

6

Cartea -izvor de bucurii
Coman Ingrid

Îmi place nespus de mult să merg la
biliotecă. Acolo descopăr o lume magică, plină de
informații și de aventuri. Din cărți învăț lucruri
frumoase cum ar fi bunele maniere, cum să protejăm
mediul înconjurător.
Cărțile au fost scrise de oameni minunați
numiți ,,genii” , care ne -au încântat cu minunatele
povești.
Cartea poate avea un final fericit sau trist,
poate avea perso naje bune sau rele, dar în final are o
învățătură.
Cartea ,,Amintiri din copilărie” mi -a plăcut
foarte mult, îmi amintesc și acum cu drag de
năzdrăvăniile lui Nică.
Cartea este un prieten de nădejde care nu ne
lasă niciodată la greu, ne oferă răspunsuri la toate
întrebările care ne frământă și ne ajută să ajungem
oameni mari în viață.

7

Cartea – izvor de bucurii
Burlacu Codrin

Cartea este prietenul
copiilor. Cartea ne aduce
înțelepciune, bucurii și
cunoștințe.
Întâi autorul
gândește cartea și apoi o scrie
pe coala albă ca zăpada. Apoi cartea face multe
drumeții și până la urmă este tipărită.
Cărțile ne vorbesc de aventurile care se
petrec și ne explică detaliile și expresiile sofisticate și
frumoase.
Mie mi -a rămas în suflet ,,Aventurile lui
Tom Sawyer”, de Mark Twain. Cartea aceasta mi -a
plăcut atât de mult, încât mi se părea că văd aventurile
cu ochii mei. Am fost în suspans până am terminat
cartea. Cel mai mult mi -a plăcut de Huck și Tom,
personajele principale, pentru nenumăratele aventuri
prin care au trecut.
Dacă aș scrie o carte , aș s crie despre
aventură și suspans, tragedie și emoție.
Cartea este un prieten adevărat, pentru că nu
ne părăsește.

8

Cartea – izvor de bucurii
Cărare Theodora

Este dimineață. M –
am trezit cu o întrebare la care
nu-i găsisem încă înțelesul:
Care este po vestea cărții?
Această întrebare
tainică i -am spus -o și mamei,
dar mama, ca întotdeauna,
pentru a mă face să înțeleg mai bine, mi -a propus să
mergem la un editor foarte priceput pentru a -mi
răspunde la întrebare. Foarte entuziasmată că voi
cunoaște povest ea adevărată a cărții, am coborât în
fugă scările și am pornit emoționată spre locul
editorilor.
Încăpe rea era foarte largă și încăpătoare, dar
cel mai mult m -a împresionat numărul editorilor care
lucrau în acel loc. Ne -am apropiat de un editor pe care
mama îl cunoștea de foarte mult timp. Cu un zâmbet
larg pe față ne -a poftit în biroul său.
Am salutat și l -am întrebat pe editor:
– Îmi permiteți să vă pun o întrebare? am
spus cu sfială. Care este povestea cărții?
– Nu-ți face griji, copila mea, ai venit la
omul potrivit. La început scriitorul scrie cele mai

9

frumoase povești pentru a ne
face fericiți și pentru a ne face
să înțelegem și să ne pierdem
în cele mai frumoase lecturi.
Scriitorul vin e împreună cu
povestea sa la noi, editorii,
pentru a verifica dacă merită
să fie redactată. Redactorul rescrie corect povestea cu
tot cu semne de punctuație, titlu și autor…
– Scuzați -mă că vă întrerup, dar este nevoie
să scrieți titlul și autorul poveștii? întreb eu bucuroa să.
– Pentru că titlul este ca o idee ce ne
povestește într -un singur cuvânt despre conținut.
– Dar autorul? întreb nerăbdătoare.
– Autorul ne arată cine a scris povestea sau
cartea din care citiți sau învățați.
– Foarte interesant! Puteți să vă întoarceți la
poveste?
– Sigur. După ce redactorul rescrie povestea,
o trimite către tehnoredactor, acolo tehnoredactorul
recorectează eventualele greșeli.
– Dar de ce trebuie recorectată povestea
corectată de redactor? îl întreb curioasă și foarte
bucu roasă.
– Deoarece redactorul ar fi putut greși, iar
voi ați fi putut învăța sau citi greșit. După ce

10
tehnoredactorul recorectează greșelile, cartea este
trimisă la tipografie, unde i se adaugă coperți viu
colorate și imagini multicolore, povestea cărții s e
sfârșește la librărie, de unde voi o cumpărați cu mare
drag.
– Ce poveste interesantă, domnule editor, vă
mulțumesc din suflet că mi -ați povestit această
călătorie a cărții!
– Stai puți n! Acum eu trebuie să -ți pun o
întrebare: îmi poți spune în două -trei cuvinte cum ai
descrie o carte fără a o citi?
– Bineînțeles, domnule! Eu aș descrie cartea
ca fiind un mic univers, stelele ar fi cuvintele, iar
planetele imaginile colorate, soarele fiind titlul, iar
cometele jocurile. O carte este c a o grădină plină cu
podoabe înț elepte, cu g âze și insecte ca semne de
punct uație, iar florile picturile și desenele. Cartea mai
poate fi asemănată cu o cutie de jucării, plină de
personaje amuzante și vesele, triste și fioroase, blânde
și prietenoase, ce -ți spun poveste vieții pe care au
trăit-o. Fiecare carte are câte -o taină și o comoară.
Unele te îndrumă să fii politicos, să crezi în tine și să
te bucuri că ai descoperit această minunată taină a
literelor și a cifrelor. Ele pe viitor te vor ajuta să
reușești să comunici și să te exprimi. La final aș vrea
să vă spun că o carte este: un prieten de nădejde ce

11
niciodată nu te părăsește și nu te -nșeală, din contră,
niciodată nu s -ar opri să ne povestească ce întîmplări
și vise au avut scriitorii și ce suferințe au trăit. Cartea
mereu îți vrea binele și niciodată nu te -ar îndruma să
faci fapte rele. Când citești prima carte este ca și când
ți-ai găsit un prieten, când o recitești este ca și cum
ți-ai revedea acel prieten.
Cartea este o adevărată comoară în sufletele
noastre.

În istoria poporului român

Cu mult timp în urmă,
înainte de Christos , teritoriul
dintre Carpați, Dunăre și
Marea Neagră se numea Dacia
și era stăpânită de traci.
Capitala Daciei a fost
Sarmizegetusa. Românii din
acea vreme, dacii, se ocupau cu agricultura, creșterea
animalelor și apicultura, mineritul și olăritul.

12
Cei mai importanți conducători ai Daciei au
fost Burebista și Decebal. În timpul celor doi regi,
Dacia a cunoscut o perioadă de înflorire, reușind să se
apere împotriva romanilor. În secolul al II -lea după
Christos, s -au iscat războaie între daci și romani.
După al II -lea r ăzboi, romanii au cucerit
Sarmiz egetusa, iar Dacia a devenit o provincie
romană.

În secolul al IV -lea, când românii abia și -au
construit o țară, iar mulți doreau să o cucerească, s -a
ridicat voievodul Basarab. El a luptat pentru a -și apăra
țara. Una dintre cele mai grele lupte a fost lupta de la
Posada, unde Basarab l -a atras pe regele care i -a cerut
să-i dea țara, într-o strâmtoare numită Posada, unde
s-a năpustit asupra regelui și trupei sale, cu bolovani
aruncați de pe stânci.

13
Mircea ce l Bătrân a domnit în Țara
Românească, fiind urmașul lui Basarab I. El a dus la
înflorirea vieții economice și dezvoltarea unor
obiceiuri și ocupații. El a dus o luptă stânsă la Rovine,
un loc mlăștinos unde l -a înfrânt pe sultanul Baiazid.
Urmașul său în Țara Românească a fost Vlad Țepeș,
un domn drept care pedepsea nelegiuirile, prin
tragerea în țeapă. El a rămas faimos prin atacul de
noapte al românilor în tabăra turcească de la
Târgoviște. Vărul său, Ștefan cel Mare, sprijinit de
domnul Țării Românești a urcat pe tronul Moldovei.
Ștefan cel Mare era un bun creștin, ctitorind multe
biserici, după fiecare victorie, în număr de 34, din 36
de bătălii duse. A rămas în memoria poporului ca un
bun conducător, iscusit în lupte, patriot și ctitor de
mănăstiri și biserici.
Unul dintre cei mai importanți d omnitori ai țării
a fost Mihai V iteazul, care a reușit , pentru scurt timp ,
unirea românilor într -un singur stat.
Toți acești domnitori au luptat pentru apărarea
țării noastre. Dacă ei n -ar fi luptat pentru ea, ac um
poate că nici români nu ne -am numi. Fiecare dintre ei
a ajutat la dezvoltarea României, prin fiecare luptă sau
război câștigat și au făcut mândră și bogată țara
noastră. Sunt mândră că sunt româncă și că am putut
intra pentru o clipă în istoria poporulu i român.

14

Prietenul meu, iepurașul

Soarele își făcea loc
printre norii cenușii. El trimite
razele spre întinderea argintie.
Haina albă a pământului se
destramă în firicele subțiri.
– Cling! Cling! se aude
un glas cristalin.
– Cine ești?
– Eu sunt ghiocelul. Mă pregătesc pentru a
aduce primăvara. Sunt mic și firav, dar foarte
important.
– De unde vii?
– Anul trecut m -am născut într -o seră. După ce
m-am făcut mare și am înflorit grădina m -au dus la
florărie, de unde m -a luat mama ta, împ reună cu
ceilalți frățiori ai me i.
Ajunsă acasă, mama ta ne -a plantat în grădină,
iar anul acesta am înflorit din nou, imediat ce zăpada
s-a transformat în firicele subțiri de apă care m -au
ajutat la creștere și dezvoltare.
– Dar unde sunt frații tăi?
– Frățiorii mei încă nu și -au făcut apariția.

15
– Se pare că s -a făcut târziu. Trebuie să plec.
Promit că mâine te voi vizita. La revedere!
– La revedere!
A doua zi băiatul a mers din nou în grădină
să-și vadă prietenul. Nu mare i -a fost mirarea când i -a
văzut și pe ceilalți frățiori ai ghiocelului care se
bucurau de primele raze ale soarelui.
– Te bucuri de apariția frățiorilor mei?
– Da, îmi crește inima de bucurie, pot spune că
primăvara a sosit cu adevărat!

Ce înseamnă prietenia

Este primăvară.
Soarele încălzește ușor natura cu razele sale
aurii.
Iepurașul are o căsuță în câmp. Acesta își caută
hrana țopăind de colo, colo. Deodată el zărește copiii
care l -au îngrijit toată iarna.
– Ce mai faceți, copii?
– Am venit să te vizităm, dragul nostru iepure!

16
– Nu v -am mai văzut de mult. Ce mai face
mama voastră?
– Muncește și ea, că mâine e sărbătoarea de
Paște. Se pare că s -a făcut târziu. Trebuie să plecăm.
La revedere, iepurașule!
– La revedere, copii!
A doua zi iepurașul le-a făcut o surpriză
copiilor venind acasă la ei.
– Mulțumim, iepurașule! Ne -ai făcut o mare
surpriză!
– Dar moș Andrei nu a venit?
– Nu. L -am invitat, dar nu a dorit. Stă în casă
singur. Așa face în fiecare an.
– Să mergem să îl invităm, spune iep urașul.
După cinci minute
familia a ajuns acasă la moș
Andrei.
– Bună ziua, copii!
– Te invităm să serbăm
împreună Paștele, îi spuse
iepurele.
– Dar nu ești supărat
pentru ce i -am spus mamei?
Îmi pare rău! Promit că nu se
va mai repeta!

17
– Te iert! i -a spus iepurașul, acum vino cu noi,
să petrecem împreună.
– Este pentru prima dată când petrec cu cineva
sărbătoarea de Paște.
– Ne bucurăm că petrecem împreună! i -a spus
iepurașul, care era mândru de promisiunea lui moș
Andrei.

Primăvara

Este început de
martie. Razele soarelui își
fac loc printre norii
cenușii și destul de timide
încearcă să topească din
zăpada care a mai rămas
pe dealurile cele mai
înalte.
De sub zăpadă,
timid, a scos capul un ghiocel gingaș și plăpând,
acesta fiind sem nalul că primăvara și -a făcut din nou
apariția. Mugurii au început să se despice îmbrăcând
straiul lor verde și suav. Albinele lucrătoare au

18
început să zumzăie fericite. Triluri de păsări se auzeau
de pretutindeni. Animalele s -au trezit din somnul de
hiber nare alăturându -se la marea sărbătoare.
Mireasma îmbietoare a florilor de primăvară a
întâmpinat cu bucurie vestitorii primăverii care au
sosit în stoluri numeroase din țările calde.
Acum, cu siguranță primăvara a sosit, aducând
cu ea bucurie și frumusețe .

Primăvara

A sosit primăvara
împreună cu frumusețea ei.
Soarele încălzește cu razele lui
blânde mugurii copacilor.
Toporașii, zambilele, lalelele și
ghioceii au ieșit la iveală văzând
cum trec în zbor păsările

19

călătoare. Păsările au umplut nat ura cu cântul lor.
Grădina s -a umplut cu plăpândele flori de primăvară.
Albinele și furnicile vesele au început să muncească.
Copiii au ieșit afară să admire frumusețile
primăverii și să se joace. Zâna naturii a înveșmântat
pomii cu flori rozalii.
Acest anotimp este plăcut deoarece natura
revine la viață. Primăvara aduce în sufletele oamenilor
bucurie și iubire.

Vara cea luminoasă

Vara cea luminoasă a sosit pe meleagurile
însorite. Cerul purpuriu se zărește printre ramurile
pletoase ale salciei. Cu firea ei cea arzătoare vara s -a
întors voioasă cu mireasma sa îmbietoare. Pe câmpul
abia cosit, macii roșii se înalță voioși și plăpânzi și își
scutură pe rând petalele însângerate.
În sălcii toate vrăbiile tac, iar cucul bătrân
aruncă neîndemânatic și buimac chemarea -i scurtă
peste luncă. Tinerii greieri cântă monoton prin iarba
înaltă și stufoasă, iar sunetul lin și încântător al apei se
aude prin toate împrejurimile.
Pădurea s -a întins leneșă la soare, iar prin
frunzișul prăfuit și greu umblă morocănosul urs în

20

căutarea fructelor proaspete și dulci. Trifoiul adormit
cu flori ușoare și rotunde își culcă umbra călătoare.
Poteca este luminată de sulițele încinse ale soarelui de
amiaz ă.
Dulce este vara pe la noi!

Aurul toamnei
Iordachi Daria

Pădurea, toamna arată ca un tablou pictat în
ulei, plin de nuanțe de galbe n și ruginiu. Frunzele
copacilor sunt legănate ușor de vântul rece care bate
lin. Soarele este tot mai palid și dispare mult mai
repede.
În aer se simte mirosul iernii. Pe cer un nor
vânăt vestește ploaia. În poiană arborii bătrâni își
pierd încetul cu înc etul coroana. Pe câmp vântul suflă
printre păpușoaie. Floarea -soarelui își pierde ultima
petală de aur și rămâne uscată. Păsările călătoare au
plecat spre sud, spre ținutul cald. Alte păsări au venit
la cuiburile părăsite.
Toamna a venit răsfoind filele v echi și uzate ale
cărții naturii, îndreptându -se spre iarnă. Toamna este o
zână darnică plină de bogății parfumate.

21

Toamna
Olaru Denisa

Toamna e ,,privatizată”
Și e sponsor pentru noi.
Ne oferă bunătate,
Când vrea ea și vrem și noi.

Bucuria noastră -i mare
În livadă când apar
Mere, nuci coapte la soare,
Oferite nouă -n dar.

Dar apoi vine tristețea
Când afară e pustiu,
Pleacă păsări plictisite,
Brâzdând cerul cenușiu.

O iubesc așa cum este
Și-o aștept mereu, mereu,
Fără-a prinde ea de veste
Că sunt mic, dar cresc și eu.

22
Toamna
Cărare Theodora -Sabina

Toamna cu -a ei mândrie,
A venit cu bucurie,
Cu frunze arămii
Și podoaba inimii.

Fructe bune și de soi
Toamna pentru voi
Le-a adus să vă bucurați
Și să vă săturați.

Pomii cei fără de frunze
Unde cântă și -acum muze
Ne spun despre vremea posomorâtă
Și negura cea bătrână.

Cerul cel înnegrit
De un nor ponegrit
Cu plumbul său argintat
Ce stă să plouă ne -ncetat…

23
Școala mea
Olaru Denisa

Era o zi de toamnă
însorită.
Eu mă îndreptam cu
pași grăbiți și cu sufletul plin
de emoții spre școală. Eram
foarte nerăbdătoare să trec
pragul școlii, deși, de câte ori
treceam pe lângă ea , o
admiram.
În sfârșit a venit vremea în care voi parcurge o
nouă etapă a vieții. Din prima clipă am îndrăgit școala
și în special clasa în care învăț și astăzi.
Doamna învățătoare a fost cea care ne -a
călăuzit primii pași în ale cititului și ale scrisului.
Astăzi am ajuns în clasa a patra și sunt
mulțumită de cunoștințele acumulate în toți acești ani.
De-a lungul tim pului școala noastră a cunoscut
foarte multe transformări, ajungând prima în
clasament ca școală europeană.
Eu mă mândresc că sunt elevă a Școlii
Gimnaziale ,,Constantin Parfene” din Vaslui și voi
transmite generațiilor următoare însemnătatea acestei
școli.

24

Școala mea
Cărare Theodora -Sabina

Este o zi de toamnă. Cu
pași hotărâți pășesc dinco lo de
porțile noii mele școli.
,,Constantin Parfene” este
numele acestei mari cetăți ce se
află în Vaslui.
Nu am cuvinte să o
descriu, la cât de frumoasă este. Școala este ca un
monument, cu c lase luminoase și încăpătoare.
Prospețimea manualelor celor noi le stârnește
curiozitatea elevilor.
În trecut, această fantastică cetate a fost un
mare liceu ce a fost respectat și descris de către
studenți ca fiind un loc măreț. Cu timpul, el a fost
renovat și amenajat, devenind o școală în care
studiază elevi sârguincioși ce vor să devină cineva și
să se bucure că au avut ocazia să studieze într -o cetate
așa măreață.
În ultimii ani am participat și concurat alături
de alți elevi la multe concursuri, unde am obținut
punctaje foarte bune.

25
În împrejurimile școlii au fost amenajate multe
ghivece cu flori și puieți de brad, iar cu timpul au
crescut falnici.
Coridoarele, sălile de clasă, cabinetele și
amfiteatrul sunt foar te curate. În laboratorul de
informatică se află multe calculatoare moderne și
eficiente pentru desfășurarea lecțiilor deschise și a
orelor opționale. Proiectorul este adesea folosit de
către cadrele didactice pentru a le prezenta elevilor
imagini și infor mații suplimentare. Biblioteca este sala
mea preferată deoarece eu mă regăsesc în cărțile citite
și pot participa la adiferite activități împreună cu
colectivul.
Plimbându -mă pe coridoare și privind diferite
fotografii ale foștilor elevi ce acum sunt stud enți
mi-am dat seama că ei au iubit și respectat școala și
cred că și acum își amintesc un mic zâmbet al
învățătorului sau un eveniment important trăit.
Pentru mine școala este ca o a doua familie ce
cândva va pieri, dar ea va avea mereu un loc în ini ma
mea.
Eu iubesc și respect Școala Gimnazială
,,Constantin Parfene”.

26
Iarna
Hordilei Adrian

Este anotimpul iarna. Încălțată cu papuci moi,
iarna a pornit prin munți și prin văi. Norii au început
să se cearnă în steluțe argintii, iar perlele mari și albe
dansau în văzduh un dans fantastic.
Zăpada s -a așternut ca o mantie albă și
strălucitoare. Floril e sclipitoare de argint se țes pe
geamuri. Luncile și câmpiile s -au făcut albe ca laptele
și râul s -a acoperit de o pojghiță subțire și a adormit
ca în povești. Zăpada albă și pufoasă a îmbrăcat
copacii cu cojoace grele de zăpadă.
Casele sunt ascunse sub căciuli albe de postav.
Fluturași de argint se joacă de -a prinselea prin aer.
Iarna ne aduce multe bucurii.

27
Iarna ca un vis
Iordachi Daria

Iarna a acoperit
pământul cu zăpadă albă și
pufoasă. Copacii se
îmbracă cu cojoace albe și
cușme de omăt. Fulgii ca
niște perle mari și albe
dansau în văzduh un dans
fantastic.
Iarna le -a dat norilor
haină argintie. Pădurile și-au pus cununi de steluțe
argintii. Copiii se dau veseli cu sania pe dealurile albe
ca laptele. Prin zăpada ca de zahăr sare un iepuraș
acoperit cu promoroacă. Vântul furios spulberă
zăpada luând -o cu el să -i arate lumea. Satele sunt
pierdute în oceanul de ninsoare.
Încălțată cu papucei moi, iarna a pornit prin
munți și văi pictând totul cu alb.

28
Bucuriile iernii
Cărare Theodora

Iarna, prințesa cea căruntă, a
sosit pe meleagurile noastre cu
mantia ei argintie. A așternut pe
cer nori cenușii, iar fluturașii de
argint zboară pe aripile nevăzute
ale vântului. Ei se joacă de -a
prinselea prin aer ca niște
mărgăritare. Cerul ca leșia
semănând cu un imens policandru cenușiu împodobit
cu cercei de gheață, a oprit soarele să privească
pământul.
Iarna a acoperit pământul cu zăpadă albă și
pufoasă, ca un cojoc gros de omăt. Încălțată cu
papucei moi, ea a pornit prin munți și văi. Luncile și
câmpiile s -au făcut albe ca laptele. Râul s -a acoperit
cu o pojghiță subțire și a adormit ca în povești.
Clăbucii caselor ascunse sub căciuli albe de postav se
ridică ca niște îngeri fumurii la cer. Iarna, zâna cea
căruntă cu inima de gheață , a pus crengilor mănuși de
puf, iar copacii i -a împodobit cu cojoace grele de
zăpadă. Flori strălucitoare se țes pe geamurile
înghețate ale caselor. Zâna înveșmântată în alb a
poruncit ca dansul fantastic al perlelor mari și albe să

29
înceteze. Un ocean alb de nisoare a acoperit natura.
Zăpada s -a așternut ca o mantie albă și strălucitoare.
Pe întinderea pustie, fără urme și fără drum se
văd plopii, ca niște fantasme albe, împodobiți cu
zăpadă. Copacii de zahăr ne arată drumul prin pădurea
pictată în alb. Din tr-un colț al peisajului se aud
clinchetele fericita ale copiilor. Regina iernii i -a scos
afară pentru a se bucura de zăpada frumos așternută.
Iarna este un anotimp iubit și îndrăgit de toți
copiii!

Iarna
Irimia Cristina

Este iarnă. Zăpada s -a așternut ca o mantie albă
și strălu citoare. Copacii erau de zahăr. Perlele mari și
albe dansau în văzduh un dans fantastic. Fluturii de
argint zburau pe aripile nevăzute ale vântului. Râul s -a
acoperit cu o pojghiță subțire și a adormit ca în
povești. Din cer argintul cade.
Iarna a așternut pe cer nori cenușii și le -a pus
copacilor mănuși de puf. Luncile și câmpiile s -au
făcut albe ca laptele. Încălțată cu papuci moi, iarna a
pornit prin munți și văi. Casele sunt ascunse sub

30
căciuli albe de postav. Florile sc lipitoare se țes pe
geam. Zăpada pare ca un ocean de ninsoare, a pictat
cerul cu leșie și a oprit soarele să privescă pământul.
Iarna ne oferă un peisaj minunat.

Povestea fulgului de nea

Afară ningea. Am ieșit din
casă și am privit văzduhul ca cenușa
și fulgii mari ce se jucau prin aer,
apoi se lăsau pe pământul somnoros.
Jocul steluțelor sclipitoare mă
amețea. Un fulgușor mic de nea se opri în palma mea.
Era asemenea unei steluțe, doar că era rece și umed. Îl
simțeam mai ușor decât o pană. Părea speri at și
tremura.
– Nu-ți fie frică, nu -ți fac
niciun rău!
– Nu mi -e frică de tine, ci
de căldura palmei tale.
– Am auzit de la bunicul
meu că fiecare fulg are povestea
sa. Care este povestea ta?
– Nu am fost mereu un
fulg. La început am fost o

31
picătură de apă. După ce am ajuns la castelul lui Moș
Crivăț, am fost trimis la domnul Vânt, care m -a
transformat în fulg. Castelul lui Moș Crivăț era făcut
din milioane de cristale de gheață, iar Moș Crivăț avea
părul alb și o barbă mare de țurțuri. De acolo am fo st
trimis pe pământ, să țin de cald mugurilor și
semințelor. Știi, drumul meu până aici a fost ca un joc
de-a prinselea cu frații mei fulgușori. Asta a fost
povestea mea, spuse fulgul de nea, din ce în ce mai
mic. Apoi tăcu.
Prea uimită de povestea lui, a m observat târziu
că în palma mea nu mai era decât o mică picătură de
apă.

32
Iarna
Manea Bogdan

Iarna a sosit pe
meleagurile noastre cu mantia
ei argintie. A acoperit pământul
cu zăpadă albă și pufoasă.
Țurțuri groși atârnă de
acoperișurile caselor, iar
crengile copacilor și -au pus
mănuși groase de puf. Mulți
fluturași de argint zboară în aer, purtați de vânt de
parcă se joacă de -a prinselea.
Ninge ca -n povești!
Oamenii de zăpadă s -au înfofolit cu cojoa ce
albe de omăt, așa cum copiii s -au înfofolit cu haine
groase și căciuli ce le atârnă pe ochi în timpul
săniușului.
De pe coama dealului se zăresc satele îngr opate
în nămeți de zăpadă, dinsp re care se înalță clăbuci
aurii de fum. Ici -colo strălucesc ca o oglindă lacurile
înghețate.
Norii încărcați cu zăpadă argintie curg, curg…
Iarna, încălțată cu papuci de nea, a pornit peste
dealuri, pe câmpii, prin sate.
Iarna este încântătoare!

33

Povestea fulgului de nea
Cărare Theodora -Sabina

Este o zi posomorâtă
cu o oarecare mâhnire,
deoarece de zile bune niciun
fulg de nea nu și -a făcut
apariția pe cerul ca oțelul.
Privind ore în șir pe
fereastră am zărit o lumină
argintată care străbătea
văzduhul în lung și în lat. Văzând lumina zburând tot
mai apro ape de pământ, ies în fugă din casă pentru a
nu-i pierde urma. Când m -am apropiat din ce în ce
mai mult de ea, lumina coborî pe pământ și se
transformă într -o zână cu o rochie frumoasă
împodobită cu mii și mii de steluțe ce străluceau mai
tare ca Soarele. Ea s -a adresat cu vocea ei caldă și
hotărâtă:
– Eu sunt Crăiasa Zăpezilor, care aduce gerul și
viscolul. Eu sunt cea care le poruncește fulgilor să
danseze spre pământ. Cum te numești, fetițo?
– Mă numesc Theodora și aș vrea să vă întreb:
care este pov estea fulgilor de nea?

34
– O, fata mea, voi face mai mult decât să -ți
povestesc. Vei veni cu mine în împărăția mea, unde
vei afla singură povestea lor. Acum ce mai așteptăm?
Trebuie să plecă m, în curând noaptea se va abate
asupra noastră!
Fluieră încetișor , iar un covor strălucitor format
din fulgi vine dinspre văzduh. Crăiasa mă urcă alături
de ea pe covor și începem a zbura deasupra norilor,
săgetând văzduhul.
După câteva clipe am ajuns în fața unor porți
uriașe de sticlă împodobite cu petale de marmură .
Porțile de deschid și o lume ca -n povești se arată.
Fulgii zburau necontenit într -o parte și -ntr-alta pentru
a-i face loc crăiesei.
Crăiasa le -a făcut semn să se liniștească și
spuse către ei:
– Dragii mei, astăzi avem un musafir printre noi
care ar v rea să vă afle povestea. Care dintre voi vrea
să-i spună?
Un fulg mic și plăpând s -a oferit să m ă ajute și
cu sfială mi -a spus:
– Picăturile de apă se transformă în vapori și se
evaporă. Ei întâlnesc un aer foarte rece care îi
transformă în fulgi de ena. După poruncile reginei
norii ne poartă din țară în țară cernându -ne. După ce

35
stratul de nea se topește, picăturile de apă ajung în
mări și oceane, de unde începe același proces.
Deodată vocea fulgului a pierit. M -am trezit
acasă, într -o dimineață, ningând ca -n povești.
Dându -mi seama că acesta a fost doar un vis și
că niciodată nu o voi cunoaște pe Crăiasa Zăpezii,
m-am întristat foarte tare, însă acum știu că am aflat
minunata poveste a fulgului de nea.

36