Vasile DOBRINOIU [622157]

Vasile DOBRINOIU
Norel NEAGU

DREPT PENAL
PARTEA SPECIAL Ă

Prof. univ. dr. Vasile DOBRINOIU
Conf. univ. dr. Norel NEAGU

DREPT PENAL
PARTEA SPECIAL Ă

Universul Juridic
București
-2014-

Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L.

Copyright © 2014, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei edi ții aparțin
S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiat ă fără acordul scris al
S.C. Universul Juridic S.R.L.

NICIUN EXEMPLAR DIN PR EZENTUL TIRAJ NU VA FI
COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSO ȚIT DE SEMN ĂTURA
ȘI ȘTAMPILA EDITORULUI, AP LICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
DOBRINOIU, VASILE
Drept penal : partea special ă : curs universitar / Vasile Dobrinoiu,
Norel Neagu. – Bucure ști : Universul Juridic, 2014
Bibliogr.
ISBN 978-606-673-463-9
I. Neagu, Norel
343(498)(075.8)

REDACȚ IE:
tel./fax: 021.314.93.13
tel.: 0732.320.666
e-mail: [anonimizat]

DEPARTAMENTUL tel.: 021.314.93.15
DISTRIBU ȚIE: fax: 021.314.93.16
e-mail: [anonimizat]

www.universuljuridic.ro

Abrevieri 5
Abrevieri

alin. alineat
apud citat după
art. articol
Buletinul Casa ției 2008 Buletinul Casa ției, Revista oficial ă a Înaltei Cur ți de Casație
și Justiț ie nr. 1/2008, Ed. C.H. Beck, Bucureș ti, 2008
Buletinul Jurispruden ței Buletinul Jurispruden ței, Culegere de decizii pe anul 1993
(1993, 1995) (1995), Ed. Continent XXI, Bucure ști, 1994 (1996)
Buletinul Jurispruden ței Buletinul Jurispruden ței. Culegere de decizii pe anul 2005
(2005, 2006) (2006), Înalta Curte de Casa ție și Justiț ie, Ed. C.H. Beck,
București, 2006 (2007)
c. contra
C. Ap. Curtea de Apel
C. civ. Codul civil
C. pen. Codul penal
C. pr. pen. Codul de procedur ă penală
CD Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem
CDP Caiete de Drept Penal
CEDO Curtea European ă a Drepturilor Omului
Codul penal și legile T. Toader, A. Stoica, N. Cristu ș, Codul penal ș i legile
speciale 2007 speciale, doctrină , jurispruden ță, decizii ale Cur ții
Constituționale, hot ărâri CEDO , Ed. Hamangiu, Bucure ști,
2007
col. colegiu CPC V. Dobrinoiu, N. Conea, C.R. Romi țan, M. Dobrinoiu,
Cauze penale comentate , Ed. Semne, Bucure ști, 2003
CSJ Curtea Supremă de Justiție
Culegere C. Ap. Ia și 2006 Culegere de practic ă judiciară pe anul 2006, Curtea de Apel
Iași, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2007
Culegere C. Ap. Bra șo
v Culegere de practic ă judiciară în materie penal ă pe anul
2005 2005, Curtea de Apel Bra șov, Ed. Hamangiu, Bucure ști,
2006
Culegere 2000-2004 Culegere de practic ă judiciară în materie penal ă 2000-2004,
Tribunalul Bucure ști Ed. Wolters Kluwer, Bucure ști, 2007
Culegere 1990 Culegere de practic ă judiciară penală pe anul 1990
(1991, 1992, 1993) ( 1992, 1993), Casa de Editur ă și Presă „Șansa” SRL, Bucure ști
Tribunalul Municipiului București
Culegere 1993 Curtea de Apel Bucure ști, Tribunalul Municipiului
București, Culegere de practic ă judiciară pe anul 1993, Casa
de Editură și Presă „Șansa” SRL, Bucure ști
Culegere 1994 Curtea de Apel Bucure ști, Culegere de practic ă judiciară pe
anul 1994, Ed. Continent XXI, Bucure ști
dec. decizie Dreptul Revista Dreptul
ed. ediț ia

6 Drept penal. Partea special ă
Ed. Editura
H.G. Hot ărârea Guvernului
ibidem în același loc
ICCJ Înalta Curte de Casa ție și Justiție
JG Jurispruden ța generală
JN Justi ția Nouă
JP Jurispruden ța penală
Jud. Judec ătoria
Jurispruden ța secț iei penale Jurispruden ța Secției Penale pe a nul 2005 (2006, 2007),
(2005, 2006, 2007) Înalta Curte de Casa ție și Justiț ie, Ed. Hamangiu, Bucure ști,
2006 (2007, 2008)
lit. litera LP Legalitatea popular ă
M. Of. Monitorul Oficial al României, Partea I
mil. militar (ă)
O.G. Ordonan ța Guvernului
O.U.G. Ordonan ța de urgen ță a Guvernului
op. cit. opera citată
p./pp. pagina/paginile par. paragraful pct. punctul pen. penal (ă )
pop. popular
PR Pandectele române
R1 V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practic ă
judiciară în materie penală pe anii 1969-1975 ,
Ed. Ș tiințifică și Enciclopedic ă, București, 1977
R2 V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practic ă
judiciară în
materie penală pe anii 1976-1980 ,
Ed. Ș tiințifică și Enciclopedic ă, București, 1982
R3 V. Papadopol, Șt. Daneș, Repertoriu de practic ă judiciară în
materie penal ă pe anii 1981-1985 , Ed. Ș tiințifică și
Enciclopedic ă, București, 1989
RDP Revista de Drept Penal
RRD Revista Română de Drept
s. secția
s.n. sublinierea noastră
sent. sentinț a
supra mai sus
Trib. Tribunalul
Trib. Jud. Tribunalul Jude țean
Trib. Mun. Tribunalul Municipiului
Trib. reg. Tribunalul regional
Trib. Suprem Tribunalul Suprem
urm. urm ătoarele
vol. volumul

Abrevieri 7
Cuvânt-înainte

După adoptarea în anul 2009 a noului Cod penal al României, a ap ărut necesitatea
elaborării unor lucr ări care să explice, s ă interpreteze și să lămurească înțelesul dispozi țiilor
acestuia.
Lucrarea cuprinde o analiz ă temeinic ă a conținutului P ărții speciale a noului Cod
penal în ceea ce prive ște tematica pentru licen ță, pentru concursul de admitere la Institutul
Național al Magistraturii, precum și pentru admiterea la Institutul Na țional pentru Preg ătirea
și Perfecționarea Avoca ților, cu trimiteri atât la doctrin ă, cât și la soluțiile instan țelor care au
rămas valabile în raport cu aceste dispozi ții.
Evident, fiind doar un curs selectiv de drept penal special, lucrarea nu a urm ărit o
analiză completă a tuturor infrac țiunilor din Codul penal, ci doar a acelora care vizeaz ă cele
mai importante valori sociale și care, datorit ă frecvenței întâlnite în practica judiciar ă, sunt
avute în vedere la examenele de licen ță, de admitere în magistratur ă sau avocatur ă. Pentru
cei care vor s ă consulte o lucrare în care sunt analizate toate infrac țiunile din Codul penal,
recomand ăm lucrarea „ Noul Cod penal comentat, Partea special ă”, sub coordonarea prof.
univ. dr. Vasile Dobrinoiu.
În elaborarea lucr ării am ținut seama nu numai de lucr ările fundamentale în materia
Părții speciale a Codului penal elaborate, în principal, de Institutul de Cercet ări Juridice, ci
de toate cursurile ap ărute până în prezent, uneori de autori mai pu țin cunoscu ți, dar nu mai
puțin merituo și. În acela și timp, am consultat ultimele lucr ări apărute în aceast ă materie în
Franța (îndeosebi dup ă adoptarea noului Cod penal din 1994), Italia, Spania, Elve ția,
Germania, în ideea de a oferi citito rilor surse actuale de informare și documentare în
materia P ărții speciale a dreptului penal și de a-i obi șnui cu tendin ța existentă în Europa, de
unificare comunitar ă a instituțiilor de drept penal.
Totodată, am semnalat impactul pr odus în practica judiciar ă de unele solu ții adoptate
de Curtea Constitu țională, Înalta Curte de Casa ție și Justiție în recursurile în interesul legii
și unele hot ărâri ale Cur ții Europene a Drepturilor Omului, subliniind compatibilitatea
conținutului normativ al infrac țiunilor vizate cu spiritul acestor hot ărâri.
În final, am considerat c ă este de datoria noastr ă să facem unele propuneri de lege
ferenda . Primind aceste semnale, studen ții, precum și practicienii din sfera dreptului penal
vor putea s ă urmărească discuțiile parlamentare, s ă-și confrunte propriile lor opinii cu cele
rezultate din aceste dezbateri și din dezbaterile instan țelor de specialitate, pentru a în țelege
mai bine originea, evolu ția și esența unor institu ții ale dreptului penal.
Prin întregul s ău conținut, lucrarea are menirea de a contribui la în țelegerea și
aplicarea corect ă a dispozi țiilor Părții speciale a dreptului penal, la interpretarea lor unitar ă,
la găsirea solu țiilor corespunz ătoare pentru diversele cazuri care inevitabil apar în practica
judiciară.

Autorii

Infracțiuni contra persoanei 9

TITLUL I
INFRAC ȚIUNI CONTRA PERSOANEI
Capitolul I
Infracțiuni contra vie ții
Secțiunea I
Omorul
1. Conținutul legal

Potrivit art. 188 alin. (1) C. pen., infrac țiunea de omor const ă în uciderea unei
persoane .
Exemplific ăm cu fapta inculpatului – condamnat pentru infrac țiunea de omor –, care,
după ce avusese o rela ție extraconjugal ă cu victima, a mers la domiciliul acesteia, unde, în
urma unor certuri, a strangulat- o folosind cablul telefonului1.
Gradul de pericol social pe care-l prezint ă omorul este deosebit de ridicat, aceast ă
faptă aducând atingere celui mai impor tant atribut al persoanei, via ța. Punerea în pericol sau
suprimarea vie ții persoanei intereseaz ă nu numai persoana victimei , ci persoana în general,
deoarece f ără respectarea vie ții persoanei nu poate fi conceput ă atât existen ța pașnică a
colectivității, cât și conviețuirea membrilor acesteia.

2. Condiții preexistente

A. Obiectul infrac țiunii

a) Obiectul juridic generic. Infracțiunile contra persoanei au ca obiect juridic
generic ansamblul rela țiilor sociale care se constituie și se desf ășoară în legătură cu
apărarea persoanei, privit ă sub totalitatea atributelor sale (via ță, integritate corporal ă,
inviolabilitatea sexual ă, libertatea, demnitatea)2.
Este cunoscut c ă aceste infrac țiuni prezint ă un ridicat grad generic de pericol social,
determinat, pe de o parte, de importan ța valorilor sociale ce constituie obiectul protec ției
penale și de gravele urm ări pe care le poate avea pentru comunitate s ăvârșirea acestor
infracțiuni, iar, pe de alt ă parte, de faptul c ă infracțiunile contra pers oanei se realizeaz ă, de
regulă, prin utilizarea unor mijloace sau procedee violente și au o frecven ță deseori mai
ridicată în raport cu alte categorii de infrac țiuni3.
b) Obiectul juridic special îl constituie rela țiile sociale referitoare la dreptul la via ță
al fiecărei persoane asupra c ăreia se efectueaz ă activitatea de ucidere.

1 ICCJ, s. pen., dec. nr. 5931/2005, în Jurispruden ța secției penale 2005, p. 37.
2 Obiectul juridic generic este comun tuturor infrac țiunilor contra persoanei și, în ideea de a nu ne repeta,
nu-l vom mai ar ăta la fiecare infrac țiune în parte.
3 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. St ănoiu, V. Ro șca, Explicații
teoretice ale Codului penal român, vol. III, Partea special ă, Ed. Academiei, Bucure ști, 1971, p. 171 (în
continuare, V. Dongoroz și colectiv, op. cit. ).

10 Drept penal. Partea special ă
c) Obiectul material este corpul în via ță al victimei. Nu intereseaz ă nici dacă victima
era sănătoasă ori într-o faz ă avansată de boală și nu ar mai fi tr ăit mult dac ă nu ar fi fost
ucisă și nici dacă ar fi acționat și cauze naturale pe lâng ă acțiunea făptuitorului (concurs de
cauze) care au condus la moarte a victimei. Este indiferent și dacă victima ar fi fost o
persoană tânără sau în vârst ă ori dacă era sau nu în plenitudinea facult ăților fizice și psihice.
Dacă victima și-ar fi dorit o moarte apropiat ă ori ar fi vrut s ă-și suprime singur ă viața,
consimțământul dat în acest sens autorului infrac țiunii determin ă o altă încadrare juridic ă, în
infracțiunea de ucidere la cererea vi ctimei (art. 190 C. pen.).
Stabilirea timpului cât persoana ar mai fi tr ăit dacă nu era ucis ă este, de asemenea, lip-
sită de orice relevan ță sub aspectul existen ței infracțiunii. Toate împrejur ările de mai sus,
deși nu au relevan ță pentru existen ța infracțiunii, ar putea fi avute în vedere la
individualizarea sanc țiunii penale.
Este controversat ă problema dac ă există tentativă sau fapt putativ când f ăptuitorul
acționează cu intenția de omor asupra unui cadavru crezând c ă este o persoan ă în viață1.
Considerăm totuși că victima trebuie s ă fie în via ță pentru existen ța obiectului material al
infracțiunii.

B. Subiec ții infracțiunii

a) Subiectul activ nemijlocit (autor) al infrac țiunii de omor poate fi orice persoan ă
fizică responsabil ă, deoarece legea nu cere ca subiectul activ s ă aibă o calitate anume.
Instituită prin Titlul VI din Partea general ă a Codului penal și având un caracter
general, r ăspunderea penal ă a persoanei juridice2 este incident ă și în cazul infrac țiunilor
contra persoanei, dac ă sunt îndeplinite condi țiile generale instituite prin dispozi țiile art. 135
C. pen.3.
În cazul răspunderii penale a persoanelo r juridice, fapta antisocial ă în materialitatea sa
este săvârșită de fapt tot de c ătre persoana fizic ă care acționează în realizarea obiectului de
activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Ac ționând în acest mod,
persoana fizic ă face posibil ă atragerea r ăspunderii penale a persoanei juridice, distinct ă de
răspunderea penal ă a persoanei fizice . Conform art. 135 alin. (3) C. pen., r ăspunderea
penală a persoanei juridice nu exclude r ăspunderea penal ă a persoanei fizice care a
contribuit, în orice mod, la s ăvârșirea acestei infrac țiuni. În consecin ță, persoana juridic ă va

1 Fl. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea general ă, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008,
pp. 641-642. În acela și sens, a se vedea A. Filipa ș, Despre convertirea faptul ui putativ în tentativ ă în materia
infracțiunilor de omor, în RDP nr. 4/1994, p. 54 (în analiza valorii concrete protejate de legiuitor, s-a ridicat
chestiunea dac ă reprezint ă sau nu o condi ție sine qua non , pentru existen ța infracțiunii de omor, faptul ca
subiectul pasiv s ă fi fost în via ță în momentul în care s-a comis asupra lui ac țiunea ce constituie elementul
material al faptei; spre exemplu, dou ă vehicule trec succesiv, la interval foarte scurt de timp, peste acela și
individ; ori dou ă persoane trag succesiv asupra aceluia și individ; sau o persoan ă trage mai multe gloan țe asupra
unei persoane decedate).
2 Pentru detalii, a se vedea Fl. Streteanu , Câteva considera ții privind r ăspunderea penal ă a persoanei
juridice potrivit proiectului de lege pentru modificarea și completarea Codului penal , în CDP nr. 1/2005, pp. 41 și
urm. În acela și sens, a se vedea S. Bogdan, D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea special ă. Analize,
explicații și comentarii , Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2014, p. 21 (în continuare, S. Bogdan și colectiv, op. cit. ).
3 Art. 135 C. pen. prevede: „Persoana juridic ă, cu excep ția statului și a autorit ăților publice, r ăspunde
penal pentru infrac țiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei
juridice”.

Infracțiuni contra persoanei 11
fi considerat ă subiect activ al infrac țiunii1 și va răspunde pentru s ăvârșirea infrac țiunilor
contra persoanei, indi ferent de calitatea avut ă la comiterea faptei. Având în vedere
specificul infrac țiunilor din acest titlu, r ămâne la latitudinea practicii judiciare s ă stabileasc ă
pentru ce infrac țiuni și în ce calitate va r ăspunde persoana juridic ă. Spre exemplu, un spital
privat accept ă să recolteze organe de la persoane care nu au ajuns în moarte cerebral ă, în
vederea realiz ării unor transplanturi2.
Uneori, fapta este comis ă de o singur ă persoană, dar poate fi comis ă și cu participarea
mai multor persoane (coautori, instigatori, complici), deci în participa ție ocazional ă.
Există, de exemplu, coautorat dac ă făptuitorii au ac ționat împreun ă, lovind
concomitent victima în cadrul unei activit ăți indivizibile și în realizarea inten ției lor de a
ucide, dac ă ei au îndeplinit fiecare în parte, printr-o ac țiune simultan ă și conjugat ă, toate
actele ce caracterizeaz ă infracțiunea, fiind con știenți de urmările ce le vor produce și dorind
sau acceptând consecin țele acțiunii lor comune, nefiind rele vant care dintre loviturile
aplicate au fost mortale3. La fel s-a decis în practic ă, și anume c ă există coautorat la omor
când unul dintre infractori a imobilizat victima infrac țiunii, anihilându-i orice posibilitate de
apărare și ripostă, în timp ce un altul i-a aplicat mai multe lovituri de cu țit4; tot astfel, dac ă
unul dintre inculpa ți, lovind cu cu țitul victima, a contribuit la sl ăbirea puterii ei de rezisten ță
și de apărare, înlesnind aplicarea loviturilor mortale de c ătre celălalt inculpat; ori împiedic ă
pe altul să intervină în apărarea victimei5, împiedicând-o s ă pareze lovitura de topor pe care
se pregătea să i-o aplice cel ălalt inculpat6.
În cazul coautoratului, prin urmare, nu trebuie s ă se efectueze neap ărat o activitate
materială prin care s ă se realizeze în întregime de c ătre fiecare coautor ac țiunea de ucidere,
ci este suficient ca, prin activitatea sa, caracterizat ă prin unitate de rezolu ție cu a celorlal ți
coautori, s ă contribuie în mod direct și hotărâtor la producerea mor ții victimei. Deci nu este
necesar ca activitatea fiec ărui coautor s ă constituie prin ea îns ăși cauza mor ții.
Nu va exista îns ă coautorat dac ă fiecare inculpat ac ționează independent și în
momente diferite, lovind mortal victima7; s-a reținut în prac tica judiciar ă că fapta de a
aplica victimei lovituri cu un b ăț, care ar fi necesitat pentru vindecare circa 10 zile de
îngrijiri medicale, s ăvârșită în public, cu inten ția de a-i aplica o corec ție, urmat ă de
îndepărtarea inculpatului de lâng ă victimă și, ulterior, de aplicarea de c ătre coinculpat a mai
multor lovituri de cu țit în zone vitale, care au cauzat decesul victimei, constituie
infracțiunea de lovire sau alte violen țe, iar nu complicitate la infrac țiunea de omor8. De
asemenea, simpla prezen ță fizică a unei persoane al ături de inculpat la locul și momentul
săvârșirii de către acesta a omorului nu constituie coautorat.
Participația la infrac țiunea de omor în forma complicit ății se poate concretiza doar
într-o activitate cu caracter accesoriu, legat ă în mod mijlocit și indirect de activitatea care

1 Având în vedere aceste considerente, nu vom mai repeta aspectele referitoare la r ăspunderea penal ă a
persoanei juridice pentru celelalte infrac țiuni din acest titlu.
2 S. Bogdan și colectiv, op. cit. , p. 21.
3 ICCJ, s. pen., dec. nr. 30/2011, www.scj.ro ; C. Ap. Bucure ști, s. I pen., dec. nr. 2050/A/1996, în RDP
nr. 1/1997, p. 120.
4 ICCJ, s. pen., dec. nr. 300/2012, pe www.scj.ro .
5 G. Antoniu, C. Bula i (coordonatori), R. St ănoiu, A. Filipa ș, C. Mitrache, V. Papadopol, Cr. Fili șanu,
Practica judiciar ă penală. Partea general ă, vol. I, Ed. Academiei, Bucure ști, 1988, p. 85.
6 G. Antoniu, C. Bulai (coordonatori), op. cit ., vol. I, p. 85.
7 V. Papadopol, Delimitarea actelor de coautorat de cele de complicitate , în JN nr. 7/1963, p. 70.
8 ICCJ, s. pen., dec. nr. 983/2011, pe www.scj.ro .

12 Drept penal. Partea special ă
constituie elementul material al infrac țiunii, unit ă, sub aspect subiectiv, cu inten ția de a
ajuta, înlesni etc. comiterea infrac țiunii de omor. Complicitatea poate fi material ă, ca, de
exemplu, procurarea armei necesare uciderii victimei (complicele cunoscând inten ția
autorului și urmărind sau acceptând producerea rezultatului), distrugerea u șii de la locuin ța
persoanei v ătămate, pentru a u șura pătrunderea autorului în scopu l uciderii victimei, sau
morală, ca, de pild ă, întărirea inten ției autorului de a s ăvârși omorul.
Activitatea unor persoane de a înso ți, înarmate cu diferite obiecte contondente, pe in-
culpat – care a comis fapta de omor –, cunoscând inten ția lui, constituie complicitate,
deoarece, de și nu a avut o contribu ție material ă în timpul agresiunii, acele persoane au
înlesnit realizarea faptei prin înt ărirea și întreținerea hot ărârii autorului de a s ăvârși
infracțiunea, dar și prin temerea inspirat ă victimei, c ăreia i-a paralizat sau diminuat
capacitatea de ap ărare.
În situația instigatorului, r ăspunderea penal ă a acestuia va fi angajat ă numai în m ăsura
în care acesta, prin activitatea sa, a determinat pe autor s ă comită sau să încerce a s ăvârși
omorul. Simplele îndemnuri, care prin ele însele nu au fost de natur ă să determine în
persoana autorului voin ța de a ucide sau care au fost atât de slabe încât și-au pierdut
influența până la comiterea faptei, nu vor putea fi considerate instigare.
b) Subiectul pasiv al omorului este persoana ucis ă ca urmare a activit ății subiectului
activ; aceasta înseamn ă că subiect pasiv al infrac țiunii nu poate fi decât o persoan ă în viață
(este exclus ă infracțiunea de omor când subiectul pasiv este f ătul ori un cadavru). Dac ă
subiectul pasiv este f ătul, încadrarea juridic ă a faptei va fi în infrac țiunea de întrerupere a
cursului sarcinii (art . 201 C. pen.) sau v ătămare a fătului (art. 202 C. pen.), dup ă caz. Deci
protecția penală oferită de aceast ă incriminare începe imediat dup ă naștere, odată cu copilul
nou-născut.
Protecția înceteaz ă în momentul mor ții subiectului pasiv. Stabilirea exact ă a acestui
moment se face prin raport de expertiz ă medico-legal ă. Trebuie s ă se aibă în vedere c ă
moartea reprezint ă un proces; chiar și când intervine relativ brusc, ea reprezint ă, în realitate,
un fenomen care se instaleaz ă treptat. Etapele mor ții sunt agonia, moartea clinic ă și moartea
biologică. Agonia reprezint ă etapa premerg ătoare mor ții, caracterizat ă prin diminuarea
funcțiilor vitale, circula ția și respirația, apariția unor tulbur ări neurologice și scăderea
acuității simțurilor. Moartea clinic ă este caracterizat ă prin încetarea func țiilor vitale,
cardio-circulatorie și respiratorie. F ără intervenția medicului, aceast ă etapă este ireversibil ă.
După etapa mor ții clinice urmeaz ă etapa mor ții biologice sau a mor ții creierului. Aceasta se
instalează în condițiile în care creierul este privat de oxigen. Existen ța acestor etape a dus la
formularea, în timp, a dou ă teorii privind momentul mor ții, una care sus ținea coinciden ța
dintre acest moment și moartea creierului și alta care considera c ă moartea reprezint ă
încetarea vie ții întregului organism1.
În prezent, se admite în unanimitate, în doctrina medico-legal ă, că prima teorie este
cea corect ă, ajungându-se la concluzia c ă „moartea creierului poate fi considerat ă criteriul
principal al mor ții organismului uman luat ca întreg”2. Cu alte cuvinte, se poate afirma c ă
momentul mor ții coincide cu moartea biologic ă (moartea creierului).

1 V. Cioclei, Drept penal. Partea special ă. Infracțiuni contra persoanei , Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2009,
pp. 7-8.
2 V. Iftenie, D. Dermengiu, Medicina legal ă, Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2009, p. 36. În acela și sens, a se
vedea S. Bogdan și colectiv, op. cit. , p. 19.