Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ [611977]

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
UNIVERSITATEA DE ȘTIIȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific,
Lector dr.Carmen -Mariana Diaconu

Absolvent: [anonimizat]

2017

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
UNIVERSITATEA DE ȘTIIȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACU LTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ

CONCESIONAREA PAJIȘTIlOR COMUNALE
CĂTRE ASOCIAȚIILE DE PRODUCĂTORI ȘI
CRESCĂTORI I INDIVIDUALI DE ANIMALE
DIN MEDIUL RURAL.
COMUNA LUNGANI – STUDIU DE CAZ

Coordonator științifi c,
Lector dr. Carmen -Mariana Diaconu

Absolvent: [anonimizat], 2017

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………. ………………………………………………… …….. . 6
Lista tabelelor , figurilor și fotografiilor …………………………………………………………….. ………….. 9
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
Capitolul 1. PAJIȘTILE ȘI ROLUL LOR ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ………….. 11
1.1. Pajiștile din România, în cifre ……………………………………… ………………………………………. …. 11
1.2. Șeptelul . Evoluție și statistică ……………………… …………………………………. ……………….. ……… 13
1.3. Subvenții europene. Cifre………………………………………………………………………………….. ……. 15
1.4. E xploatații agricole în Europa ……….. ……………………………………………………………………….. 17
Capitolul 2. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII. LEGISLAȚIA
AGRARĂ ȘI ÎN DOMENIUL CONCESIONĂRII PAJIȘTILOR …………………………………. 19
2.1. Legile pri melor reforme agrare ………………………………………………………………………………… 19
2.2. Eforiile comunale……………………………. ………………………………………………………….. ………… 21
2.3. Legislația românească a pajiștilor. Istoric ……………. …………………. …….. ………………… ……… 23
2.4. Legislația post -colectivizare și administrarea pajiștilor ……………………………………………….. 24
2.5. Reintroducerea am enajamentel or pastorale ……………….. …………………….. …………. …………… 25
2.6. Legislația și codul de bune practici agricole ……………………………………………………………….. 26
2.7. Contractul de concesiune……………………………………………………………………………………….. .. 28
2.8. Legile concesiunii. Norme ………………………………………………………………………………… ……. 28
2.9. Concesiunea și contractele -cadru ……………………………………………………………………………… 30
PARTEA a II -a – CONTRIBUȚII PROPRII . COMUNA LUNGANI – STUDIU DE CAZ
Capitolul 3. COMUNA LUNGANI. DATE ……….. ………….. ……………………………………… ……. 33
3.1. Lungani, de la Alexandru cel Bun la Grigore Ureche și Delavrancea ………….. ………………. .. 33
3.2. Așezare geografică. Solul. Precipitații …………………………. …………………………………………… 34
3.3. Natalitatea – 41 la sută minori …………. …………………………………………………………….. ……….. 36
3.4. Indicatori economici. Fond funciar ……………………. …………………………………………………….. 37
3.5. Specii de plante. Diversitate floristică ……………………………………………………………………. 40
3.6. ”Vegetație nedorită” ……………………………. ………………………………………………………………… 41

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
Capitolul 4. REZULTATELE CERCETĂRILOR ………………………………………………. ………. 44
4.1. Consiliul Local Lungani și concesionarea pășunilor ………….. ………………………………………. 44
4.2. Metode de stabilire a prețului concesiunii …………………………………………………………………. 45
4.3. Taxe de pășunat mici ……………………………………………. ……… …………………………. ……………. 47
4.4. Pajiști degradate ………………………….. …….. ………………………………….. ……………… …………….. 48
4.5. Pășunat irațional ………………………… ………. …………………………………. ……………… ………….. …. 49
4.6. Venituri și datorii . ………………………………… ……………… …………….. ………………………………… 50
Concluzii …………. …………………………………………………. ………….. ………………………………….. ……. 52
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………….. ………. 55

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
6

INTRODUCERE

Despre importanța pajiștilor naturale ( reprezentate prin p ășuni și fânețe ) în dezvoltarea
socio -economică a omenirii se pot spune enorm de multe lucruri, se pot aduce infinite argumente,
s-au publicat și co ntinuă să vadă lumina tiparului tot mai multe studii.
Însă, faptul că pajiștile reprezintă sursa principală de hrană pentru animalele domestice, că se
constituie în habitat pentru diverse animale aflate în sălbăticie, asigurând perpetuarea multor specii,
spune, de fapt, esențialul. Iar dacă adăugăm în ecuație și faptul că, în viziunea specialiștilor,
viitorul omenirii este condiționat de menținerea și dezvoltarea acestor averi naturale regenerabile,
avem un tablou complet asupra importanței pajiștilor natu rale.
Considerate a fi elemente de fundament ale biosferei , pajiștile naturale au o mare pondere la
nivel mondial , ocupând aproximativ un sfert din suprafața uscatului (3.362 milioane hectare),
având , totodată, și o deosebită importanță economică și ecolog ică.
Sub raport ecologic, pajiștile au o importanță esențială în prevenirea si combaterea eroziunii
solului. Specialiștii în pedologie au stabilit că pierderea prin eroziune a unui strat de 20 cm de sol,
de pe terenurile situate în pantă, dar pe care se a flă o pajiște, durează 29.000 ani. În schimb, un
teren în pantă cultivat în sistem de rotație va pierde 20 cm în grosime, în urma eroziunii, în 100 de
ani, iar un teren cultivate cu porumb siloz în monocultură în doar 13 ani (Marușca T. și colab.,
2014) .
Prin urmare, pajiștile au un rol esențial în protejarea solului, minimalizând fenomenele
declanșatoare ale procesului de eroziune , cu tot ceea ce rezultă de aic i. Totodată, trebuie menționat
și rolul deosebit al pajiștilor în ridicarea calității și fertili tății solului , atât de necesare .
Pajiștile reprezintă unul dintre segmentele importante în existența unei agriculturi
sustenabile, asigurând n ecesarul de furaje, mult căutata bunăstare a animalelor și contribuind la
utilizarea la parametri optimi a terenur ilor cu o productivitate scăzută, îndoielnică.
Pajiștile reprezintă sursa principală de hrană pentru mai mult de două treimi din totalul
bovine lor și ovine lor existente în România , contribuind în mare măsură și la dezvoltarea
accentuată a mediului rural. C onstituindu -se în elemente fundamentale ale mediului rural ,

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
7 pajiștile oferă posibilități imense de dezvoltare prin implementarea unor concepte aproape
necunoscute în urmă cu câțiva ani, cum ar fi agroturismul sau ecoturismul.
Pajiștile naturale ale Românie i, cu o vastă structură a florei, sunt adev ărate rezervoare
biologice în ceea ce privește îmbunătățirea genetică a diferitor specii agricole, cu mult peste ceea
ce asigură pajiștile din marea majoritate a statelor membre ale Uniun ii Europen e.
Datorită indu strializării accelerate a zootehniei, a agriculturii, în ultimă instanță, în statele
dezvoltate ale Europei, acolo unde pășunile sunt pe cale de dispariție , exper ții Uniunii Europene au
pus la punct un plan menit a protej a cu bani mulți biodiversitatea suprafețelor acoperite cu iarbă .
Cum subvențiile europene pentru păjiști sunt cuprinse între 177 și 640 de euro anual pe fiecare
hectar, în raport cu valoarea terenul ui, a diversității florei și a faunei (specii rare de păsări și fluturi
care-și găsesc adăpos t acolo), dar și a metodelor tradiționale prin care se efectuează lucrările de
întreținere a pajiștei, interesul pentru această categorie de terenuri agricole a crescut substanțial în
ultimul deceniu . Acesta a fost ”punctul zero” al unei curse extrem de di sputate către concesionarea
suprafețelor de pajiști naturale permanente, România deținând peste 4,8 milioane ha pajiști, ceea
ce reprezintă o treime din totalul agricol al țării (14,63 milioane ha), suprafață care o situează pe
locul cinci în Europa celor 28 de state, după Franța, Marea Britanie, Spania și Germania . Însă,
după starea de întreținere și productivitatea pajiștilor, România se situează pe ultimele locuri între
statele membre UE. Iar asta a făcut ca numărul de animale să scadă dramatic în aceată zonă a
Europei, cel mai elocvent exemplu fiind la ovine -caprine unde, efectivele înregistrate în anul 2016,
la nivel național, era u de 11 ,24 milioane , sub cel e din 1925, de exemplu, când România număra
12,95 milioane de ovine și caprine.
Starea deplorabil ă în care au ajuns pajiștile a fost indusă, în mare măsură, de practicile
praticole din ultimele aproape trei decenii, pajiștile fiind irațional exploatate sau abandonate ani
de-a rândul.
După cum reiese din statistici, nici ajutoarele financiare național e, nici banii veniți de la
Uniunea Europeană, sub formă de subvenții, nu au reușit să redreseze situația. Prin urmare,
calitatea covorului vegetal al pajiștilor – pășuni și fânețe, este din ce în ce mai precară astăzi, cu o
productivitate foarte de scăzută , iar suprafețele sunt, în mare parte, supuse fenomenelor de
eroziune accentuată a solului, a alunecărilor de teren și a inundațiilor .
Fără îndoială, o cauză însemnată a acestui declin o reprezintă legislația în domeniul
agriculturii, în special în ceea ce privește concesionarea pajiștilor naturale.
Legisla ția referitoare la domeni ul paji știlor stabilește modul în care sunt gestionate și
administrate pajiștie naturale permanente. Totul are la bază amenajamentul pastoral, introdus, ca
obligatoriu, prin Ordonanț a de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 , dar a cărui implementare a fost

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
8 amânată, de mai multe ori, prin acte normative, până în anul 2018. Motivul? Lipsa fondurilor și a
specialiștilor în domeniu.
Totodată, concesionarea pajiștilor aflate în proprieta tea publică sau privată a unităților
administrativ -teritoriale a creat și continuă să creeze controverse. Totul pleacă de la ambiguitatea
legislației actuale, care nu stabilește, fără putere de tăgadă, modul de concesionare a pajiștilor,
lăsând autoritățil or locale puterea de a decide dacă întocmesc contracte de concesiune prin
licitație publică, prin negociere sau atribuire directă. Iar autoritățile locale decid cui și în ce
condiții concesionează pajiștile, stabilesc prețuri preferențiale sau aberante, to tul fără a consulta
specialiști în domeniu sau a justifica în vreun fel, în fața cuiva, deciziile luate.
Este și cazul comunei Lungani, din județul Iași, unde aplicarea eronată a legislației de către
autoritățile locale a dus la distrugerea unor suprafeț e foarte mari de pajiști și, în consecință, la
compromiterea obiectivelor socio -economice ale zonei.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
9

Lista tabelelor
Tabel 1.1. Ocuparea și utilizarea terenurilor în România ….. …………………………….. ……………… 12
Tabel 1.2. Evoluția efectivului de ovine -caprine în România …………………………….. …………….. 13
Tabel 1.3. Efectivel e de ovine -caprine și bovine în statele Uniunii Europene (2015) ……………. 15
Tabel 1.4. Supr afață autorizată la plată , fermieri plătiți și fonduri cheltuite ………………. ……….. 16
Tabel 2.1. Știutorii de carte în Vechiul Regat (1899 -1930 ………………………………………………… 19
Tabel 3.1. Populația comunei Lungani.. ………………………………………………………………………….. 36
Tabel 4.1. Ratele de c onversi e a num ărului de animale în coeficient Unitate Vit ă Mare ……….. 45

Lista figurilor
Figura 1.1. Pajiști permenente în județul Iași, 1 ianuarie 2016 ……………………………….. ………… 12
Figur a 1.2. Evoluția efectivelor de bovine și ovine în județul Iași – 1990 -2015 …………………… 14
Figura 1.3. S tructura suprafe ței agricole utilizate în România ………….. ……………………………. … 18
Figur a 3.1. Lungani – ponderea șomerilor în totalul resurselor umane ………………………………… 37
Figura 3.2. Situația fondului funciar al comunei Lungani ………………………………………. ………… 38
Figura 3.2. Pășunile comunei Lungani (2017 ) …………………………………………………………………. 39
Figura 3.3. S ituația efectivelor de ovine și bovine în comuna Lungani (1990 -2016 ) …………….. 40

Fotografii
Foto 1. Legea pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea, 1921…….. 20
Foto 2. Țărani împrăștiind gunoi de grajd, în 1939 ………………………………………………………….. 22
Foto 3. Pajiște comunală la începutul lunii mai ………………………………………………………………. 25
Foto 4. Pajiște înflorită, în luna iunie, în satul Goești ………………………………………………………. 41
Foto 5. Ambrosia artemisiifolia (Iarba pâr loagelor ) pe pășune, la Lungani …………………………. 43
Foto 6. Animale la păscut pe o pășune din satul Lungani …………………………………………………. 46
Foto 7 și 8. Alunecări de teren pe o pășune din satul Crucea și o pășun e inundată în satul
Lungani ……………………………………………………………………………………………………… ……………… 48
Foto 9. Animale pe o pășune degradată, în satul ………………………………….. …………………………. 49

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
10

PARTEA I
PAJIȘTILE -– CONSIDERAȚII GENERALE

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
11

CAPITOLUL 1
PAJIȘTILE ȘI ROLUL LOR ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

1.1. Pajiștile din România, în cifre
Luân d în calcul suprafețele clasificate ca fiind pajiști naturale, România se află, astăzi, pe
poziția a 5 -a în Uniunea Europ eană, după Franța, Marea Britanie, Spania și G ermania.
România înregistr ează o suprafață totală de 4 .828.411 ha pajiști, din care 3.272.165 ha
pășuni și 1.556.246 ha fânețe, totalul agricol al țării fiind de 1 4.630.072 ha.
Cu furajele ce se produc pe pajiștile din România se asigură peste 40 la sută din necesarul de
masă verde și aproximativ 30 la sută din fânul destinat animalelor, cantitățile fiind cu mult mai
mari în zonele de deal și la munte.
Pajiștile – pășunile și fânețele, sunt concentrate, în România, dintotdeauna, în zonele de
munte și de d eal, 20 la sută dintre aceste suprafețe (115.000 ha) regăsindu -se în județele Mureș,
Sibiu, Harghita, Brașov, Hunedoara, Sălaj, Alba, Maramureș, Satu Mare, Caraș Severin, Suceava,
Gorj, Bihor, Vâlcea, Bistrița -Năsăud.
Județele cu cele mai mari suprafețe de pajiști din țară (în procente, din suprafața totală) sunt:
Sălaj – 23 %, Mureș – 22 %, Brașov – 20 %, Satu Mare – 20, Bihor – 19 %, Sibiu – 19 %. La polul
opus, cu suprafețe foarte reduse de p ajiști , se găsesc județele: Ilfov – 1 % din suprafața totală ,
Ialomița – 2 %, Călărași – 4 %, Giurgiu – 4 %, Argeș – 6 %, Constanța – 7 % din suprafața totală.
În pri vința fânețelor, deși pare greu de crezut, există trei județe din România care nu au
întegistrate, statistic, nici un hectar cu iarbă pentru coasă – Ialomița, Constanța și Brăila , după
cum reiese din documentele înregistrate în ultimii ani la Institutul Național de Statistică.
Regiunea de D ezvoltare Nord -Est (formată din 6 județe: Iași, Suceava, Neamț, Botoșani,
Bacău și Vaslui) se situa, în anul 2002, pe locul întâi între regiunile din România în ceea ce
privește numărul de animale la 100 de hectare, cu 31,5 capete bovine, 72,5 capete ovine și
caprine , fiind lideră și la producția de lapte și lână. În această regiune se regăsesc trei județe –
Vaslui, Bot oșani și Iași, cu multe terenuri agricole întinse, compacte , dar și cu zone însemnate de
terenuri degradate și neproductive , în special din categoria pășunilor sau a fânețelor.
Pe teritoriul județului Iași, pășunile și fânețele sunt concentrate în zonele d e centru și de nord,
dar și în partea de sud -est, destul de echilibrat din punct de vedere teritorial, ceea ce înlesnește

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
12 activitatea de creștere a animalelor, predominantă în zona rurală. Cu toate acestea, faptul că din
suprafața totală arabilă a județulu i doar 16 la sută este exploatată în regim de pășuni și fânețe
(60.052 ha) îngreunează dezvoltarea sectorului zootehnic.
Conform datelor publicate de Direcția pentru Agricultură a Județului Iași , ieșenii dispun de
84.231 ha pășuni și 22.465 ha fânețe, 75 l a sută dintre acestea (81.297 ha) aflânu -se în
proprietate privată – stat, unități administrativ -teritoriale, persoane fizice și juridice (figura 1 .1.).

75.72%22.78%1.40%0.10%
Proprietate privat ă (stat, UAT,
persoane fizice și juridice) –
81.297 ha
Proprietate public ă (stat, UAT) –
24.457 ha
Proprietate ob ștească și
cooperatist ă – 1.527 ha

Fig.1.1. Pajiști perm anente în județul Iași , la 1 ianuarie 2 016

Județul din nord-estul țării cu cele mai mari suprafețe de pășuni este Suceava – cu 90.273
hectare (13 la sută pondere din suprafața totală a județului), urmat de județele Vaslui (13 la sută)
și Bacău (16 la sută). S uceava dețin e și cele mai însemnate suprafețe catalogate ca fânețe, cu
73.960 ha (79 la sută din suprafața totală a județului), după cum reiese din datele publicate, în
2012, de Ministerul Dezvoltarii Regionale și Administratiei Publice (tabel 1.1. )
Tabel 1.1
Ocuparea și utilizarea terenurilor în România

Nr.
crt.

Județ

Agricol (ha)
% din
supraf.
totală

Fânețe (ha)
% din
supraf.
totală

Pășuni
% din
supraf.
totală
1 Iași 380.085 41 22.465 9 84.231 11
2 Suceava 347.862 79 74.179 3 90.512 15
3 Botoșani 392.769 48 14.635 7 75.146 11
4 Neamț 280.971 69 42.283 4 68.145 16
5 Vaslui 401.039 48 7.918 6 87.282 13
6 Bacău 320.009 75 39.503 1 86.323 16
7 Total național 14.630.072 61 1.556.246 7 3.272.165 14

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
13 Importante suprafețe de pășuni se găsesc și în județele Vaslui ( 87.282 ha ) și Bacău (86.323
ha), iar Vasluiul, cu doar 7.918 ha, și Botoșaniul – 14.635 ha, nu stau deloc bine la capitolul
fânețe, raportat la media națională.
Regiunea de Dezvoltare Nord -Est se află, însă, sub media națională în ceea ce privește
ponderea terenurilor agricole, a fânețelor și a pășunilor.

1.2. Șeptelul . Evoluție. Statistică

În ciuda faptulu i că producțiile obținute de pe pajiști sunt, în medie, de doar 4 -5 tone masă
verde la hectar (considerate, de către specialiști, ca fiind ”mulțumitoare”), p ajiștile reprezintă ,
astăzi, principala sursă de hrană pentru animale, în special pentru bovine, ov ine și caprine. Iar
șeptelul (numărul total al efectivelor de animale domestice care sunt crescute într -o gospodărie,
într-o localitate, într -o țară, conform Dicționarului explicativ român – Dex) românesc a suferit o
cădere importantă în ultimii ani, în co ncordanță cu starea pajiștilor, ajunse la un grad de
degradare îngrijorător.
Pentru a evidenția căderea din sectorul creșterii animalelor, să amintim doar că numărul de
ovine -caprine din 2 016, la nivel național, era de 11.249.000, sub cel înregistrat în a nul 1925, de
exemplu, când România număra 12.950.000 de ovine și caprine , după cum reiese din datele
statistice publicate pe site -urile oficiale de cătr e Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație
și Agricultură – FAO, sau Institutul Național de Stat istică – INS (tabel 1.2).
Tabel 1.2.
Evoluția efectivului de ovine -caprine în România
Anul ovine -caprine Anul ovine -caprine
1860 4.411 .000 1976 13.875.000
1890 5.002.000 1982 17.288.000
1897 6.848.000 1985 18.637.000
1916 7.811.000 1989 16.210.000
1920 8.700.000 1994 11.499.000
1925 12.950.000 1997 9.663.000
1930 11.920.000 2000 8.121.000
1938 10.086. 000 2007 9.334.000
1966 13.125.000 2016 11.250.000
Sursa: INSSE:RO
La nivelul județului Iași , efectivele de animale s-au redus foarte mult în ultimul sfert de
secol, în special după decembrie 1989 , iar tendința continuă să fie cea de diminuare, în ciuda
măsurilor de sprijin a agriculturii, luate atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europen .
Principala cauză o reprezintă seceta, care lovește an de an și provoacă probleme mari în
asigurarea bazei furajere, proasta administrare a pajiștilor publice, dar și fenomenele de migrare

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
14 și îmbătrânire a populației, forța de muncă din zona rurală a județului Iași înregistând o
diminuare considerabilă în ultimul deceniu.
Dacă ar fi să prezentăm doar date referi toare la speciile ovine, unde Iașul se situa, în 1990,
pe locul 4 î n țară (după Constanța, Timiș și Botoșani) ca număr de capete, la sfârșitul anului
2015 căderea era de aproape jumătate din efective – în 1990 existau 543.200 ovine, iar în 2015
doar 250.734 capete .
În doar 25 de ani – din 1990 pînă în 2015, Iașiul a pierdut, la nivel de județ, un efectiv de
292.466 ovine, doar județul Constanța, cu 326.048 ovine, suferind o pierdere mai mare dintre
toate județele țării. C ea mai însemnată sc ădere a efectivelor s -a produs în anul 2010, când
efectivele de ovine din județul Iași s -au diminuat cu 121.258 față de anul anterior, de la 346.264
în 2009, la 225.006 în 2010.
A existat și o ușoară creștere , în anul 2007, față de anul 2006, efectivele cr escând cu 64.675
ovine, însă creșterea este justificată prin faptul că 2007 a reprezentat anul aderării europene a
României și a încasării primelor subvenții de la Uniunea Europeană, iar fermierii erau interesați
să aibă și să declare un număr cât mai mare de animale din speciile bovine și ovine/caprine.
Aceeași tendință de diminuare s -a înregistrat și la specia bo vine, în special în rândul
femelelor tinere, de înlocuire. La bovine, în 1990 erau înscrise în registre le zootehniei ieșene
192.700 capete, iar în 2015 mai figurau, în județ, 74.316 capete , efectivele diminuându -se cu mai
bine de 60 la sută (fig. 1.2) .

Figur a 1.2. Evoluția efectivelor de bovine și ovine în județul Iași – 1990 -2015
Anul cu cea mai bruscă sc ădere a fost 1991 când, față de 1990, numărul total de bovine a
scăzut cu 44.000, iar în 2010, față de 2009, s -a diminuat cu 23.018, conform datelor publicate de
Institutul Național de Statistică .

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
15 Dacă aruncăm o privire asupra efectivelor de ovine -caprine și bovine existente în statele
membre ale Uniunii Europene la începutul anului 2015 ne putem da seama unde ne aflăm cu
adevărat , România ocupând o poziție privilegiată în ceea ce privește densitatea la 100 hectare în
ceea ce privește specia ovine -caprine (tabel 1.3).
Tabel 1.3
Efectivele de ovine -caprine și bovine și densitatea la 100 ha în statele UE
Țara Ovine -caprine
(mii capete) Densitate la
100 ha
(capete) Bovine
(mii capete) Densita te la
100 ha
(capete)
România 10.935,4 81,6 2.068,9 15,4
Bulgaria 1.626,8 33,6 562,1 11,6
Cehia 196,9 5,7 1.373,1 39,5
Germania 1.717,8 10,4 12.742,2 77,2
Grecia 13.530,0 521,4 652,0 25,1
Spania 18.685,7 99,0 6.068,5 32,1
Franța 8.439,0 30,3 19.253, 0 69,2
Italia 8.103,1 52,8 6.125,4 39,9
Lituania 136,9 4,8 736,7 25,8
Ungaria 1.255,0 24,7 802,0 15,8
Olanda 1.511,0 83,9 4169,0 231,4
Austria 419,8 15,0 1961,2 70,2
Polonia 218,5 1,6 5660,3 40,5
Portugalia 2.415,9 81,0 1542,2 51,7
Slovacia 424,1 22,6 464,7 24,8
Regatul Unit 23.029,0 133,8 9693,0 56,3
Notă: În ceea ce privește terenul (suprafața arabilă, pășuni și fânețe) la care s -au raportat efectivele de
ovine și caprine, s -au utilizat ultimele date disponibile: anul 2014 pentru România, an ul 2013 pentru
statele Uniunii Europeană, iar pentru Italia anul 2012 (sursa Institutul Național de Statistică)
Odată cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană , deja legiferată și parafată, efectivele
de animale ale Uniunii s e vor reduce cu peste 10 milioane bovine și cu aproape 34 milioane
ovine/caprine (de la 89.470.000 la 79180.000 bovine și de la 103.240.000 la 69.512.000 ovine) ,
ceea ce va influența atât nivelel subvențiilor, cât și pe cel al prețurilor .
Printre cei mai importanți crescători de bovine se numără Franța (19,3 milioane capete),
Germania (12,6 milioane capete) și Irlanda (6,5 milioane capete), codașe fiind Cipru (58 mii
capete) și Malta (19 mii capete). În ceea ce privește sectorul ovine/caprine, efective însemnate
sunt contabilizat e în Spania (18,7 milioane capete), Grecia (10 milioane capete) și România (8,5
milioane capete), ca polul opus situându -se Malta și Luxemburg, ambele cu câte 9 mii capete.

1.3. Subvenții europene. Cifre
O stagnare a căderii efectivelor de animale, la ni vel județean, urmată de o creștere mică, dar
inconstantă , s-a înregistrat după 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, an în care
au început să fie plătite subvențiile europene, atât în sectorul vegetal, cât și în cel animal.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
16 În timpul pre-aderării, când s-a ajuns la capitolul ajutoare pe suprafață, negociatorii români
au declarat și negociat pentru ceva mai mult de 7 milioane de hectare, deși România avea în
exploatare , în realitate, peste 9 milioane de hectare teren agricol . Pentru a se putea plăti diferența
de două milioane de hectare, omise de negociatori, s-a stabilit , în momentul demarării
programelor de plăți, un coeficient de reducere liniară, de 11 la sută.
O altă măsură neașteptată din partea Româ niei a fost negoci erea unui nivel al sub vențiilor
bazat pe producția medie obținută la hectar î n intervalul 1998 -2002, când s -au recoltat cantități
mici, fără să se negocieze pe suprafaț a existent ă la data respectivă . În 2007, anul aderării României
la Uniune a Europeană , subven ția medie primită de fermierii români era de 100 euro la hectar,
aceasta urcând, treptat, până la 170 de euro.
Astăzi, d atele par a se înscrie pe o pantă optimistă, în special datorită implementării diferit or
programe naționale de sprijin a agriculturii, dar și a ajutoarel or financiare însemnate venite atât
din partea statului român, cât mai ales a Uniunii Europene , pe toate tipurile de fonduri – Fondul
European de Garantare Agricolă (FEGA), Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală (FEADR) și buget național (tabel 1.4) .
Tabel 1 .4
Suprafață autorizată la plată , fermieri plătiți și fonduri cheltuite

Anul
Suprafață autorizată la plată
(pe total scheme solicitate) ha

Nr. fermieri
plătiți

Număr fermieri noi față
de campania anterioară

Total fonduri
cheltuite (euro)

2007 15.065.793 1.167.211 1.241.934 749.126.908
2008 12.365.448 1.089.377 92.075 1.057.324.142
2009 15.790.972 1.091.026 95.825 1.182.866.854
2010 15.825.127 1.074. 748 76.144 1.404.305.740
2011 16.207.380 1.079.923 80.633 1.523.890.364
2012 16.544.095 1.068.432 88.832 1.716.175.762
2013 16.741.617 1.035.588 70.967 1.808.696.364
2014 16.842.517 1.012.724 67.449 1.911.776.088
2015 34.552.510 927.951 109.543 2.088. 057.161
2016 30.849.001 901.333 47.096 2.005.330.000
Sursa: www.apia.org.ro
În 2015, media subvențiilor agricole primite de fermierii europeni era de 265 de euro pe
hectar, în timp ce fermierii români primeau 170 euro la hectar. Cele mai mari subvenții pe
suprafață le primeau fermierii din Malta – în jur de 600 euro la hectar, Olanda – 459 euro/ha,
Grecia – 418 euro/ha, Italia – 394 euro/ha, Franța – 291 euro /ha și Polonia – 212 euro/ha.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
17 Cu toate acestea , sumele destinate României nu au contribuit la o relansare majoră a
sectorului zootehnic, existând, în continuare, tendințe de diminuare a efectivelor de animale, în
special datorită instabilității prețuril or, a piețelor de desfacere și a calității scăzute a pășunilor din
țară, pe care nu se realizează lucrările de întreținere necesare.
Practic, fermieri români se văd nevoiți să vândă produse de calitate sub prețul înregistrat pe
piața comună, încasând o su bvenție sub media europeană , sau, mai rău, să nu poată vinde .
Spre exemplu, în anul 2016 România a importat lână în valoare de 310,5 milioane euro, deși
fermierii români continuă să arunce lâna la groapa de gunoi sau să îi dea foc, din lipsa
cumpărătorilo r. Mai mult, în ciuda faptului că laptele românesc este unul de calitate, nu are
căutare prea mare în rândul procesatorilor autohtoni, în 2016 realizându -se importuri de l apte și
produse lactate , ouă și miere natural ă în valorare de 402,2 milioane de euro, în condițiile în care
aceste importuri erau, în 1991, de doar 20 milioane de euro. Chiar și z er și produse ob ținute din
compu și naturali ai laptelui – așa numitele ”reziduuri alimentare” au fost cumpărate din afara
granițelor țării, anul trecut, de comerc ianții români, ei plătind pentru asta 10,9 milioane de euro.
Deși România a exportat, în 2016, peste 10 milioane de miei, în special în țările arabe,
comercianții autohtoni au cumpărat, din import, c arne din speciile ovine sau caprine, proasp ătă,
refrigera tă sau congelat ă, în valoare de 2,4 milioane euro, importurile la această categorie fiind,
în 1992, de doar 3 mii de euro.

1.4. E xploatații agricole în Europa
România dețin e primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de exploatații
agrico le, cu 13,7 milioane astfel de forme de organizare, la o suprafață agricolă totală exploatată
de 13,75 milioane ha. Țara noastră este urmată de Polonia (2,39 milioane exploatații agricole),
Italia (1 ,67 milioane) și Spania (1,04 milioane). La polul opus se găsesc țări precum Estonia
(23.000 exploatații), Malta (11.000i) și Luxemburx (2.000).
Peste jumătate din totalul suprafeței agricole utilizate în România – 55,7 la sută, este în
posesia exploata țiilor f ără personalitate juridic ă, respectiv a persoanelor fizice autorizate,
intreprinde rilor individuale și intreprinderil or familiale.
O problemă deosebit de importantă o reprezintă faptul că doar 2 la sută din numărul total al
fermelor din România au în posesie peste 10 hectare teren (doar 0,5 la sută sunt fer me cu peste
100 hectare, reprezentând 49 la sută din suprafața agricolă națională), aproximativ 75 la sută
dintre ferme deținând mai puțin de 2 hectare de teren.
O exploatație agricolă din România are, în medie, 3,6 h ectare , cu mult mai mică decât media
înregistrată între statele din Uniunea Europeană – 14,2 h a. Într-un clasament al suprafețelor
agricole medii în cadrul Uniunii, Cehia deține primul loc, cu 152,4 h a, fiind urmată, la mare

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
18 distanță, de Marea Britanie – 90,4 h a, Italia – 79 ha, Germania – 55,8 ha, Franța – 54 ha, și Spania
– 24 ha.
De remarcat faptul că, deși exploateză cea mai însemnată suprafață de teren agricol din Uniunea
Europeană (27,4 milioane ha), Franța nu se regăsește în topul numărului de exploatații agricole,
având înregistrate doar 527.000 astfel de forme de organizare . Însă, aproximativ o treime dintre
fermele franceze au în posesie peste 50 de hectare de teren agricol, lucru consemnat și în Cehia,
conform datelor Eurostat .
Suprafața agricolă utilizată în Rom ânia are o structură ap ropiată de cea a statelor din
Uniunea Europeană, cu 63 la sută teren agricol, 33,7 la sută pășuni și fânețe, 2,3 la sută culturi
permanente (livezi și viță-de-vie) și 1,2 la sută grădini (fig. 1. 3).

63%33.70%2.30% 1.20%
teren agricol 63%
pasune, fanat 33.70%
culturi permanente 2.30%
gradini 1.20%

Fig. 1. 3. Structura suprafe ței agricole utilizate în România

În medie, un fermier european lucrează, în cadrul exploatației agricole, 12 hectare de teren,
însă 70 la sută dintre exploatații dețin mai puțin de 5 hectare teren agricol.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
19

CAPITOL UL 2

LEGISLAȚIA AGRARĂ ȘI ÎN DOMENIUL CONCESIONĂRII
PAJIȘTILOR

2.1. Legile primelor reforme agrare
Deși ducea povara unei rupturi importante între o clasă minoritară bogată – moșierimea, și o
altă clasă, majoritar rurală, extrem de săra că, reprezentată de țărănime, România condusă de
Alexandru Ioan Cuza (1859 -1866 ) a căutat un drum împăciuitor către un consens istoric. Acesta
a fost găsit în textul primei legi importante în domeniul agricol – Legea pentru reglarea
proprietății rurale, di n 15 august 1864 . Practic, prin acest act legislativ, jumătate de milion de
familii de țărani din Moldova și Țara Românească au fost împroprietărite cu pământ din averea
statului. Ceva oarecum similar s -a petrecut și în Transilvania, Bucovina și Basarabia , unde au
fost puse în practică, la vremea respectivă, unele reforme agrare.
Cu toate că era privită ca fiind revoluționară, prima mare r eform ă agrar ă – din anul 1864 , nu
s-a bucurat de o simpatie deosebită în rândul țăranilor care, deși deveniseră proprie tari de
terenuri , nu cunoșteau tehnologiile în materie de agricultură, majoritatea fiind neștiutori de carte
(tabel 2.1 ), dar mai ales nu beneficiau de capital pentru a exploata în mod rentabil pământul pe
care l -au primit .
Tabelul 2.1 Știutorii de carte în Vechiul Regat (1899 -1930 )

Sursa : Enciclopedia Rom âniei, volumul I, p. 142
Nici legile care au urmat – în timpul regelui Carol I (1866 -1914) , și care aveau legătură cu
domeniul funciar – din anii 1872 , 1875 , 1884 și 1903 , nu a u adus o îmbunătățire a situației din
agricultură și din zona rurală, unde locuia aproape 80 la sută din populație. Răscoala țăranilor, Categorii 1899 1912 1930
Popula ția de peste 7 ani 4.694.288 5.716.400 6.667.731
Știutori de carte 1.032.743 2.242.868 3.720.646
Știutori de carte, în procente 22,0 39,3 55,8

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
20 produsă î n 1907 , a reprezentat, însă, punctul de plecare în realizarea unor modificări esențiale în
agricultură, acestea apărând în anul 1918 , odată cu promulgarea Legii pentru reforma agrar ă
pentru Vechiul Regat. Pentru celelalte provincii – Basarabia , Transilvania, Banat, Cri șana,
Maramure ș, reforma agrară avea să apară, însă, în anul 1920, după Marea Unire din 1918.
Așadar, mult așteptata reformă agrară românească avea să marcheze un record în epocă –
peste 6 milioane de hectare expropriate, convertindu -se, în acel moment, în cea mai importantă
din Europa. Pe lângă modificările aduse structurii de fond funciar, reforma î n cauză marca,
pentru prima dată, unele norme referitoare la exproprierea pentru interes național a propriet ăților
care depășeau 100 ha , înfiin țarea de institu ții cu caracter tehnic, juridic sau administrativ , în
vederea punerii în practică a legislației agrare.

Foto 1. Legea pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea, 1921
La nivel național, r eforma agrar ă produsă în anul 1918 a adus importante modificări în ceea
ce privește proprietatea agrară. Astfel, a crescut cu aproape o treim e ponder ea propriet ăților mici
– 43, 8 la sută la 73, 7 la sută , în detrimentul supraf ețelor latifundiilor , care s -au redus de la 40,3
la sută la 10,4 la sută. Drept urmare, ”suprafa ța gospod ăriilor mijlocii se reduce de la 42,4
hectare la 12,9 hectare, ia r suprafa ța gospod ăriilor mari de la 555,4 hectare la 172,2 hectare pe
gospodarie ” (Ion P ăun Otiman, 1994).
Organizarea agriculturii naționale avea să continue și în perioada interbelică, prin
promulgarea de noi legi, printre care: Legea regimului apelor – din 27 iunie 1924 , modificată în
aprilie 1926 , Lege a privitoare la organizarea și încurajarea agriculturii – 19 martie 1937 ,

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
21 Decret -Lege pentru scutiri de taxe la import a batozelor de treierat și a mașinilor de semănat – 9
iulie 1937 .
Una dintre preocup ările principale a guvernului Iuliu Maniu (1928 -1930) a fost aceea a
soluționări i multiplelor probleme ale țărănimii . A apărut, astfel, în martie 1929, Legea
coopera ției, prin care se consfințea autonomi a și se introducea autocontrolul în unit ățile
cooperat iste. Totodată, au fost consolidate băncile populare și, printr -o serie de legi noi, au fost
acordate și asigurate țăranilor unele facilități în ceea ce privește creditarea . Spre exemplu, în
august 1929 s -a legiferat v ânzarea pe bază de credit a uneltelor agricole, ceea ce reprezenta o
premieră în România.
În același timp a fost promulgată și L egea pentru reglementarea circula ției p ământurilor
cultivabile , dobândite prin împropriet ărire, cunoscută și sub numele de Legea Mihalache, act
legislativ prin care s-a permis înstrăinarea terenurilor în modalitate simplă , fără acte speciale ,
lege care marca finalizarea reformei agrare demarate în 1918.

2.2. Eforiile comunale
Considerat a fi, la vremea respectivă, un act legislativ modern, de inspirație pentru alte state
europene, Legea din 19 martie 1937 privitoare la organizarea și încurajarea agriculturii a pus
bazele modernizării agriculturii românești.
Structurată pe trei titluri ( 1. Transmiterea și ipotecarea proprietății agricole rurale provenite
de la stat ș i prîn stat; 2. Îndrumarea și raționalizarea producției agricole; 3. Fondul pentru
încurajarea agriculturii și gestiunea lui. Organe de aplicare, sancțiuni. Dispoziții finale și
dispoziții tranzitorii), legea în cauză trata întreaga problematică a agricult urii naționale. Astfel,
erau reglementate lucrările referitoare la sol și plantele agricole, raționalizarea producției
plantelor agricole, răspândirea cunoștințelor și metodelor de tehnică agricolă printre agricultori,
controlul și încurajarea producerii d e sămânță superioară.
Capitole aparte erau dedicate înființării Registrului Genealogic pentru înscrierea soiurilor
originale, a recunoașterii culturilor destinate producerii de semințe și încurajarea producătorilor,
controlului comerțului de semințe, cadr ul controlului și organele de control în domeniu, alături
de măsurile referitoare la comerțul interior, la import și export.
Nu putea fi trecută cu vederea nici problematica referitoare la îndrumarea producției viticole
și horticole, măsuri referitoare la comerțul de mașini și utilaje agricole, măsuri de îndrumare
zootehnică, a sănătății animalelor, măsuri de poliție agricolă, daune, sau crearera unui fond
pentru incurajarea agriculturii și gestiunea lui.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
22 Un capitol special a fost consacrat pășunilor de i nteres public. Astfel, în partea VI, la
articolul 42, se clarifică faptul că ”sunt considerate de interes obștesc și sunt supuse
dispozițiunilor legii de față, următoarele categorii de pășuni:
1. Pășunile comunale, inclusiv pășunile sau toloacele comunale din Bucovina.
2. Pășunile în devălmeșie aparținând obștilor, composesoratelor, asociațiunilor, precum și
locuitorilor împroprietăriți, sau grupurilor în număr mai mare de 25 persoane, sub orice denumire
a coproprietarilor lor.
3. Pășunile de rezervă, de la munte și de la baltă, inclusiv cele alpine, apartinând statului,
sub orice formă, județelor, comunelor, sau instituțiunilor de interes public, puse sub controlul
statului.

Foto 2. Țărani împrăștiind gunoi de grajd, în 1939 ( Sursa: arhivă familiară)
La articolul 43 se preciza că modul de exploatare a pășunilor de interes public (care urmau a
fi utilizate doar pentru pășunat, cultivarea de plante de nutreț și pentru plantații forestiere de
protecție) se va face prin realizarea unor amenajamente și planuri anuale de exploatare, iar
proprietarii de pășuni vor fi și ei obligați să aibă astfel de amenajamente pastorale. Legea
prevedea, la articolul 48, faptul că organismele locale, în speță primăriile , pot ceda sau folosi, în
lipsa altor terenuri adecvate, cel mult 5 la sută din pășunea comunală pentru ridicarea de școli,
biserici, cimitire, primării, dispensare medicale și spitale, oboare și alte obiective de interes
public.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
23 Legea din martie 1937 introducea și posibilitatea ca proprietarii de animale care util izează
pășunea comunală să execute prestații sociale, pentru o cât mai bună întreținere a fondului
pastoral existent. Totodată, se precizează în lege că toți cei care nu pot face această prestație
socială vor fi nevoiți să plătească o contribuție, în funcț ie de numărul animalelor cu care
pășunează și al prețului zilei de muncă, sumele urmând a intra în bugetul Eforiei comunale de
pășune , fiind utilizate pentru cheltuielile de întreținere .
De menționat faptul că legea stipula clar faptul că primarii, care er au și președinți ai
Eforiilor comunale de pășune, se fac răspunzători de nerespectarea amenajamentelor
pastorale, ”putând fi suspendați din funcțiune până la executarea lucrărilor neefectuate sau
rămase în întârziere”.

2.3. Legislația românească a pajiști lor. Istoric
Odată cu încheierea Primului Război Mondial și înfăptuirea Marii Uniri (1918), în România
a existat o intensă preocupare pentru modernizarea țării, printre punctele importante din agenda
guvernelor care administrau țara situându -se legislația și agricultura. Așa se face că, în
septembrie 1920, a apărut o lege speciala privind înființarea pășunilor comunale, act normativ
care a adus precizări clare referitoare la încărcarea pășunilor cu animale. Astfel, se preciza,
pentru întâia oară, că pe fie care hectar de pășune vor putea paște 3 vite mari la deal și în regiunea
de câmpie, 4 vite mari în regiunile inundabile (irigabile) și doar 2 vite mari în zonele montane.
După doar opt ani, prin Legea pentru organizarea administrativă și exploatarea pășuni lor,
promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 1099 din aprilie 1928, s -au adus îmbunătățiri la întreaga
legislație existentă în acel moment, accent punându -se pe sprijinul acordat crescătorilor de
animale, o parte dintre reglementările legislative apărute în respectiva perioadă având încă
valabilitate în legislația românească din ziua de astăzi. Marea noutate, la acea dată, o reprezenta
faptul că legea impunea, ca obligație, exploatarea pășunilor pe baza amenajamentelor pastorale
sau silvopastorale. Acestea urmau să fie întocmite de către stat, prin specialiștii în agricultură,
întocmai pentru a fi puse în valoare terenurile destinate pășunatului, care urmau a fi exploatate
doar după criterii științifice.
La vremea respectivă, țara noastră beneficia de 3,8 m ilioane hectare de fond pastoral (2,7
millioane hectare pășuni comunale), împânzite la cele 6.8 77 eforii comunale (la un total de 9.007
comune rurale la nivel național ), 1.480 asociații de pășunat și 220 composesorate (gestionarea în
comun a terenurilor pe ntru pășunat, în special în Maramureș) , plus 8.577 organizații pastorale,
ceea ce reprezenta o medie de o organi zație pastorală la 315 hectare, fiecare beneficiind de buget
propriu în ceea ce privește veniturile și cheltuielile efectuate.
Eforiile comunal e aveau un președinte, în persoana primarului, iar ca membri, pe lângă un

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
24 ales al sătenilor, pe învațător, șeful de post, un delegat din partea administrației financiare și
notarul comunei, care avea și funcția de secretar al eforiei. La nivel național fun cționa Eforia
Centrală, având ca președinte pe ministrul agriculturii și domeniilor, iar la nivel județean Eforia
avea ca președinte pe prefectul de județ.
În perioada interbelică, eforiile se subordonau atât Ministerului Adriculturii și Domeniilor
(MAD) – în ceea ce privește problemele tehnice și de organizare, dar și Ministerul de Interne –
referitor la respectarea legalității circulația animalelor în transhumanță și la folosirea corectă a
fondului pastoral. Totodată, în cadrul Ministerului Agriculturii ș i Domeniilor funcționa și o
Direcție Permanentă a Pășunilor, România fiind recunoscută în epocă ca țara cu una dintre cele
mai bune administrații pastorale din întreaga Europă.

2.4. Legislația post -colectivizare și administrarea pajiștilor
Odată cu colect ivizarea agriculturii, după cel de -al doilea război mondial, organizarea
pajiștilor a fost refăcută din temelii, formele de organizare de odinioară dispărând definitiv în
doar câțiva ani.
Legea 8 din 29 aprilie 1971 pentru organizarea, administrarea și folosirea paji știlor, loturilor
zootehnice și semincere, precum și a sta țiunilor comunale de mont ă, emisă de Marea Adunare
Națională, reclădea, însă, bazele unei administrări raționale a celor 4,4 milioane hectare paji ști
naturale existente la acea dată .
Conform expunerii de motive, legea se dovedea extrem de necesară, deoarece ” Decretul nr.
303 din 8 iulie 1955 privind organizarea, administrarea și folosirea p ășunilor, loturilor
zootehnice și stațiunilor de mont ă comunale nu corespund situa ției nou create, ca form ă de
organizare, concep ție în aplicarea tehnologiilor moderne de îmbun ătățire a paji știlor și ca surse
de ob ținere a fondurilor care s ă asigure realizarea lucr ărilor propuse ”.
Lege a 8/1971 stabilea clar faptul că pășunile sunt gestionate de c omitetele executive ale
consiliilor populare comunale, orășenești și municipale , iar administrarea lor se face ”cu
consultarea cresc ătorilor de animale ”.
La art.3 din lege se menționa că ” Pajiștile se folosesc exclusiv pentru p ășunat, pentru f âneață
sau pentru cultivarea plantelor de nutre ț, cu respectarea strict ă a prevederilor din planul de
organizare și îmbun ătățire care se elaboreaz ă pentru o perioad ă de cel pu țin 3-5 ani, precum și a
celor d in planurile anuale de exploatare a p ășunii”.
De asemenea, legea conferea cresc ătorilor de animale dreptul de a se constitui în asocia ții de
pășunat, c u obligația de a garanta întreținerea și î mbun ătățirea pajiștilor, prin prestarea unui
număr de zile. Tax ele d e pășunat erau stabilite d e către ”comitetele executive ale consiliilor
populare comunale, cu consultarea deputa ților și a crescatorilor de animale frunta și”, iar sumele

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
25 încasate , diferen țiat în func ție de calitatea și fertilitatea p ășunii, urmau a fi utilizate exclusiv
pentru întreținerea și îmbun ătățirea pajiștilor , în conformitate cu un program tehnic întocmit de
miile de specialiști în domeniu .
De menționat că, în 2016, în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR)
nu erau bine d iferențiate organisme unde să lucreze specialiști în domeniul pajiștilor, deși
România dispune de un fond pastoral de 4,8 milioane ha, fiind a patra țară din Uniunea
Europeană la acest capitol. Există, în schimb, la Brașov, un Institut de Cercetare -Dezvolt are
pentru Pajiști, unde lucrează cei mai mulți dintre specialiștii în domeniu din țară.

2.5. Reintroducerea amenajamentelor pastorale
Reintroducerea amenajamentului pastoral, după aproape un sfert de secol de absență, este
stipulată de Legea 86/2014 pe ntru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013
privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991” . În respectivul act legislativ se stipulează, la
articolul 6, alineatul 1 , că ”modul de gestionare a pajiștilor se stabilește prin amenajamente
pastorale”.

Foto 3. Paji ște comunală la începutul lunii mai
Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului 34/2013 , cu modificarile si completarile ulterioare,
prevede, la a rt. 10 alin (1) , faptul că, din anul 2018 este obligatorie aplicarea amenajamentelor
pastorale la nivelul fiecarei unități administrativ -teritoriale (UAT) . Cum respectivele proiecte de
amenajamente sunt necesare pentru accesarea fondurilor europene aferente pl ăților pe suprafa ță,
se impune finalizarea acestora pana la 31 decembrie 2017.
Scopul fundamental al amenajamentulu i pastoral îl constituie reglementarea și administrarea
producției de iarbă din pajiști, în conformitate cu condițiil e naturale locale ș i a implementării

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
26 măsurilor de agromediu . Se urmărește, prin acest proiect, garantizarea administrării rațional e a
pajiș tilor, valorificarea economic ă și durabi lă a acestora, creșterea productivit ății, a capacit ății de
regenerare a plantelor, dar și conservarea biodiversității și o mai bună protejare a mediului.
Totdată, se are în vedere și stopa rea sau măcar diminua rea degradării pajiștilor, prtin gestionarea
corectă a fondului pastoral. Mai mult, se vor putea pune bazele unei agriculturi durabile acolo
unde pajiștile dețin o pondere semnificativă, pentru o dezvoltare echilibrată a zonei rurale.
În conformitate cu articolu l 9 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 34/2013, proiectul
de amenajament pastoral se întocmește potrivit ghidului -cadru elaborat de Institutul de
Cercetare -Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, prevăzut în anexa care face parte integrantă din
normele me todologice. Astfel, OUG în cauză prevede faptul că ”Proiectul de amenajament
pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele elemente:
a) descrierea situației geografice, topografice și planul parcelar al pajiștilor aflate pe teritoriul
unității administrativ – teritoriale;
b) descrierea solului și a florei;
c) capacitatea de pășunat a pajiștii;
d) lucrările de îngrijire și îmbunătățire a pajiștilor;
e) planul de fertilizare și măsurile agropedoameliorative”.
Introducerea amenajamentelor past orale se va face prin contract de concesiune sau închiriere,
în conformitate cu legislația existentă, utilizatorii pajiștilor fiind direct răspunzători de
respectarea normelor impuse, iar autoritățile locale având atribuții referitoare la respectarea
contr actelor de concesionare/închiriere a pajiștilor.
Odată întocmit, un amenajament pastoral va oferi date precise referitoare la inventarul
pajiștilor de pe teritoriul unității administrativ -teritoriale, la caracteristicile fondului pastoral și
va servi ca b ază de date pentru planificarea lucrărilor de ameliorare și gospodărire , care se vor
efectua ulterior .
Amenajamentul pastoral are, conform legislației românești în vigoare, o perioadă de
implementare de 10 ani, după care va fi reactualizat pentru alți 10 a ni.

2.6. Legislația și codul de bune practici agricole
Punerea în practică a descoperirilor tehnologice, rod al cercetării științifice avansate, a adus
în prim -plan necesitatea implementării unor măsuri de bună practică agricolă. Acestea trebuie
însușite de către agricultori, aplicarea lor garantând producții sporite, atât la nivel cantitativ, cât
și calitativ, dar având și un rol esențial în ceea ce privește protejarea solului, a mediului
înconjurător, o cerință primordială a agriculturii moderne.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
27 Conform Codului de bune practici în fermă al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor
(2006) , o bună practică agricolă, cu notabile influențe economice, dar mai ales de mediu, o
reprezintă dezvoltarea unui pășunat de vară la stâne (pășunând, ovinele și caprin ele asigură
bălegarul pe întreaga suprafață de pășune), iar iarna animalele să fie hrănite în ferme, în special
cu fânuri naturale. Pe lângă aceasta, pentru protejarea ecositemului natural sunt necesare multe
alte măsuri:
”– să nu se facă niciodată lucră ri de întreținere în pajiști și fânețe în perioada de înflorire a
plantelor;
– se va avea în vedere salvarea arbuștilor și a arborilor care asigură hrană și adăpost
pentru viețuitoarele sălbatice;
– nu se pot executa lucrări în sol umed, pentru a evita degradarea acestuia, dar și
protejarea organismelor din sol printr -o compactare adecvată;
– pășunile naturale nu se ară și nu se cosesc. Se execută aceste lucrări doar în momentul în
care este absolut necesar; suprafețele degradate vor fi însămânțate cu s emănători adecvate, făra
a se ara terenul;
– se va evita pășunatul pe suprafețele exploatate intens, degradate, îmbătrânite, pe pășunile
recent însămânțate, pentru a permite regenerarea acestora;
– este recomandat să se evite pășunatul în păduri, pe coas tele de deal unde există o
acoperire pronunțată cu arbuști sau vegetații specifice, în ariile protejate din zona lacurilor și
râurilor, chiar dacă se dovedește a nu fi o măsură economică;
– pe coastele de deal, pe pantele apelor și acolo unde există solu ri calcaroase pășunatul se
va face cu animale puține, referire la ovine;
– suprapășunatul nu este permis. Se va căuta asigurarea unui echilibru între efectivele de
animale, suprafața existentă și calitatea pășunii;
– pentru o îngrășare uniformă a pășunii (târlire), locul stânii (unde înoptează și sunt mulse
animalele) va trebui schimbat la 3 -4 zile;
– anual, se vor aplica, pentru îngrășarea pășunilor, doar îngrășăminte organice naturale și
se va evita utilizarea bălegarului cu rumeguș folosit ca așternut , datorită acidității acestuia ”.
Totodată, fermierii au obligația de a respecta Codul de bune practici agricole pentru
protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole , cele mai importante măsuri
făcând referire la:
– depozitarea gunoiului de grajd din exploatațiile agrozootehnice;
– condiții de aplicare a îngrășămintelor cu azot;
– documente de evidență a exploatațiilor agrozootehnice.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
28 2.7. Contractul de concesiune
Concesiunea naște dispute aprinse nu doar pe tărâmul fermierilor, ci și pe cel al specialiștilor
în drept, în special a celor din străinătate. Instituția contractului de concesiune – spun cei mai
mulți dintre specialiștii în domeniu, ar fi parte a dreptului administrativ, nicidecum a celui civil.
Motivele? Cei care oferă spre concesionare, concedenții, se înscriu, prin statutul lor juridic, în
sfera persoanelor de drept public (stat, județ, oraș, comună), nicidecum a celor de drept privat.
Așa a apărut idea că un contract de concesiune îmbracă forma unui contract de gestiune ș i, fiind
act administrativ, s -ar impune clarificări prin texte legislative. Până când adepții acestei teorii își
vor impune punctul de vedere, legislația românească rămâne de neclintit. E un fel de a spune,
pentru că, în ceea ce privește concesiunea, aplic area legii crează controverse .
Și ce-ar fi, în viziunea legiuitorului, concesiunea? În conformitate cu prevederile art.1
alin.2 din OUG nr. 54/200 6, concesiunea se face în baza unui “contract încheiat în form ă scris ă
prin care o autoritate public ă, denumit ă concedent, transmite, pe o perioad ă determinat ă, unei
persoane, denumite concesionar, care ac ționeaz ă pe riscul și răspunderea sa, dreptul și
obliga ția de exploatare a unui bun proprietate public ă în schimbul unei redeven țe”.
Dicționarul Explicativ al L imbii Române are înscris, în dreptul cuvântului ”concesiune”,
următoarea explicație: ” (s. f.) reprezintă o c onvenție prin care o persoană (fizică sau juridică)
dobândește dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în
schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă.

2.8. Legile concesiunii. Norme
Legiuitorul din România a definit, ”clar și precis, sub aspect logic și juridic ”, toate
elementele concesiunii în textul Hotărâr ii nr. 168/2007 pentru aprobarea Normelor m etodologice
de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 54/2006 , privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publ ică, modificată prin Legea 22 din 18 ianuarie 2007 . S-au
abrogat, pe această cale, prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, în vigoare
din aprilie 1999, lege care abroga , la vremea respectivă, prevederile art. 25 -29 din Legea nr.
15/1990 privitoare la reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți
comerciale, dar a anul at și dispozițiile art. 1 -17, art. 25 și anexele nr. 1 -5 din Hotărârea de
Guvern 1228 din 1990 referitoare la aprobarea metodologiei concesionării, închirierii și locației
gestiunii.
Legea nr. 219/1998 , privind regimul concesiunilor, a fost abrogată în 200 6, la
recomandarea directă a Comisiei Europene, care și -a dorit compatibilizarea legislațiilor tuturor
statelor europene cu reglement ările și practica comunitar ă, dar în virtutea acordurilor
pre-aderare semnate .

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
29 Prin p unerea în practică a Hotărâr ii nr. 16 8/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 54/2006 s-au stabili t ”conținutul -cadru al
caietului de sarcini, documentați a de atribuire a contractului de c oncesiune, instrucțiunile
privind organizarea ș i desfășurarea procedurii de concesionare, precum și cadrul general
privind regimul juridic al contractelor de concesiune ” privind bunurile aflate în proprietatea
publică a statului sau a unităților administrativ -teritoriale (primării).
Propunerea de conce sionare se face, conform legislației (art.5), ” în scris și cuprinde datele de
identificare a persoanei interesate, manifestarea ferm ă și serioasă a inten ției de concesionare,
obiectul concesiunii, planul de afaceri ” și trebuie fundamentată ” din punct de ve dere economic,
financiar, social și de mediu ”.
Potrivit OUG 54/2006 , în conformitate cu principiile ” nediscrimin ării, transparen ței,
proporționalității, liberei concuren țe si tratamentului egal ”, un contract de concesiune poate fi
atribuit atât prin licita ție, cât și prin negociere direct ă, însă, la art.15 se
menționează: ” Concedentul are obligația de a atribui contractul de concesiune, de regul ă, prin
aplicarea procedurii licitației ”.
Instrucțiunile referitoare la p rocedur a concesionării se stabilesc indif erent dacă se recurge la
procedura licitației, la negocier ea direct ă sau la atribuir ea direct ă.
Pentru procedura licitației, concedentul este obligat ” să publice în Monitorul Oficial al
României, Partea a VI -a, într-un cotidian de circula ție na țional ă și într-unui de circula ție local ă
anun țul de licita ție” (art.21), ”cu minim 20 de zile naturale înainte de a expira termenul limită
privind depunerea ofertelor , putându -se prezenta orice persoană interesată.
În cazul în care până la data fixată pentru organiza rea licitației nu au fost depuse cel puțin
trei oferte valabile, ”concedentul este obligat s ă anuleze procedura și să organizeze o nou ă
licita ție” (art.25) .
Atunci când nu s -au îndeplinit condițiile organizării unei licitații, c oncedentul poate apela la
procedura de negociere direct ă, anunțul acestei forme de atribuire fiind publicat ”cu cel pu țin 10
zile calendaristice î nainte de data limit ă pentru depunerea ofertelor ” (art. 27, alin. 3 ),
concedentul urmând a purta negocieri cu toți cei care au depus o ofe rtă valabilă .
Deși legea stipulează clar, la rt. 36. (1) : ”Criteriul de atribuire a contractului de concesiune
este cel mai mare nivel al redeven ței”, concedentul poate recurge și la alte criterii, cum ar fi
capacitatea economic o-financiar ă a celor care au depus oferte sau garantizarea protec ției
mediului înconjur ător.
În cazul în care nu au fost respectate p rincipii le transpa renței, tratamentul ui egal,
propor ționalit ății, nediscriminării și liberei concurențe, p rocedura de atribuire a contractului de
conce siune poate fi anulată, se arată în art. 43 .

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
30 Contractul de concesiune încetează, conform art. 57, atunci când expiră durata stabilită,
când ”interesul național sau local o impune”, în cazul nerespctării obligațiilor de către părți, cu
plata unor despăgubir i, sau când concesionarul, din motive obiective, nu mai poate exploata
bunul concesionat.
În ceea ce privește obligațiile de plată, OUG 54 prevede, la art. 56, un termen de cel mult 90
de zile concesionarului în a depune, ”cu titlu de garan ție, o sum ă fixă reprezent ând o cot ă-parte
din suma obliga ției de plat ă către concedent, stabilit ă de acesta și datorat ă pentru primul an de
exploatare ”.
Litigiile referitoare la ” atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea
contractului de concesiune, pre cum și a celor privind acordarea de desp ăgubiri se realizeaz ă
potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modific ările ulterioare ”,
stipulează a rt. 66 (1).

2.9. Contract -cadru de concesiune
Pe lângă Ordonanț a de Urgență a Guvernului nr. 54/2006 , modificată prin Legea 22 din 18
ianuarie 2007 , referitoare la regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publ ică,
există o serie de alte acte norm ative de care autoritățile locale sunt obligate să țină seama în
momentul încheierii de contracte de concesiune. Printre acestea se află:
– Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.34/2013 privind organizarea, administrarea și
exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilește și modul exact prin care autoritățile
locale pot pune în practică
– Hotărâr ea Guvernului nr.1064/2013 privind aprobarea Norme lor metodologice pentru aplicarea
prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 ,
– Ordinul nr. 544/2013 al Ministerul ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale – MADR privind
metodologia de calcul a încărcăturii optime de animale pe hectar de paj iște,
– Ordinul nr.407/2051/2013 pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune și închiriere a
suprafețelor de pajiști aflate în domeniul public/privat al comunelor, orașelor, respectiv al
municipiilor, cu modificările ulterioare,
– Codul Civil .
Un C ontract -cadru de concesiune pentru suprafețele de pajiști aflate în domeniul public al
comunelor cuprinde, conform Ordinul ui nr. 407/2051/2013 al Ministerul ui Agriculturii și
Dezvoltării Rurale – MADR , cuprinde detaliile referitoare la: p ărțile contractant e, obiectul ,
durata și p rețul concesiunii , drepturile și obligațiile părților , clauze contractuale referitoare la
împărțirea responsabilităților de mediu între părți , răspunderi contractuale, litigii.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
31 În privința d repturil or părților, conce dentul poate să inspecteze pajiștea, cu notificare prealabilă,
pentru a verifica dacă sunt respectate obligațiile asumate, ” să solicite utilizatorului situația
lucrărilor realizate cu valoarea exactă a acestora și devizul aferent, conform legislației în
vigoare ”, sau ” să participe la recepționarea lucrărilor executate de către concesionar pe pajiște și
să confirme prin semnătură executarea acestora ”.
Concesionarul are obligația, printre altele, de a exploata pajiștea ” eficace , în regim de
continuitate și de permanență ”, de a plăti suma datorată pentru concesiune la data stabilită, ” să
comunice în scris primăriei, în termen de 5 zile de la vânzarea animalelor sau a unora dintre
acestea, în vederea verificării respectării încărcăturii minime de 0,3 UVM/ha în toate zilele
perioadei de pășunat ”, să achite 30 la sută din prima de asigurare.
Un astfel de contract -cadru de concesiune poate înceta, înainte de termen, în cazul în care
concesionarul nu mai poate asigura încărcătur a minim ă de animale , aduce alte animale la pășunat
decât cele înscrise în registrele de evidență, sau ” în cazul în care interesul național sau local o
impune ”.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
32

PARTEA a II -a – CONTRIBUȚII PROPRII
COMUNA LUNGANI – STUDIU DE CAZ

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
33

CAPITOLUL 3
COMUNA LUNGANI. DATE

3.1. Lungan i, de la Alexandru cel Bun la Grigore Ureche și Delavrancea
Cele dintâi mărtirii scrise referitoare la două dintre cele patru sate componente ale comunei
Lungani de astăzi (Goești, Lungani) sunt consemnate din veacul al XV -lea, din timpul domniei
lui Alex andru cel Bun , se arată într -o monografie, nepublicată, aflată la Școala Goești și scrisă de
profesorul Gheorghe Georgescu, la începutul secolului trecut, în anul 1905 .
Conform documentului, î n vremea respectivă – între anii 1400 -1432, regiunea, care era
acoperită în cea mai mare parte de codrii mari ai Cârligăturii, începe să -și ”deschidă cele dintâi
curaturi”, să -și croiască primele deschizături, luminișuri destinate primelor așezări umane. În
arhive există dovada existenței, în perioada respectivă și în ceputul domniei lui Ștefan cel Mare, a
unor așezări -sat ca Goești, Dodești, Onicicani, Sinești, Brătulești, Podobiți, Stornești, Șepticeni.
Numele satului Goești vine de la unul dintre cei dintâi stăpân i ai locului, un anume vornic
Goe (Goian), care, la 8 septembrie 1456, a botezat așezarea cu numele de Goești. Un alt stăpân al
locurilor din respectiva perioadă a fost Bratu Viteazul, care avea privilegii asupra majorității
satelor din zonă, printre care și Goești.
Aproximativ din aceeași perioadă sunt menți onate date referitoare la satul Lungani, al cărui
nume provine, spun specialiștii, de la o importantă familie de boieri a vremurilor – Naroteasca,
care a avut proprietăți prin zonă, în special în locul denumit Carbolia. Descoperind aici varii
fragmente arh eologice, specialiștii au stabilit că cele dintâi așezăminte umane s -au aflat în zona
de nord a localității Lungani de astăzi. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, boierul Lungu a
cumpărat moșia, a strămutat satul de pe vechiul loc pe cel în care se află și azi, schimbându -i
denumirea în Lungani.
O istorie mult mai interesantă are satul Goești, stăpânit secole de -a rândul de domnitori și
cronicari ai Moldovei. La 5 iunie 1589, domnitorul Petru Rareș Vodă a întocmit act de vânzare a
unei părți din moșia Go ești către boierul Nestor Ureche, cu 1200 zloți. 28 de ani mai târziu, la 16
aprilie 1617, domnitorul Radu Mihnea Vodă a vândut boierului Nestor Ureche (care a deținut
importante funcții politice în secolul XVI, putând chiar solii la Poarta Otomană) toate moșiile ce

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
34 le avea în Moldova, printre care și Goeștii. Fiul lui Nistor Ureche, Grigore, celebrul cronicar al
vremii în Moldova, apare și el în documentele vremurilor ca stăpânind Goeștii. Arhivele au scos
la lumină faptul că vestitul cronicar Grigore Urec he a locuit chiar în Goești, unde a și murit, în
anul 1647, la vârsta de 57 de ani, fiind înmormântat într -o criptă de la Mănăstirea Bistrița . Există,
însă, teoria conform căreia opera sa – ”Letopisețul Țării Moldovei ”, lucrare care marchează
punctul de î nceput al istoriografiei în limba română , a fost scris ă chiar la Goești, spre sfârșitul
vieții cronicarului, în perioada 1642 -1647 .
Mult mai târziu, după 1840, moșia, cu întregul sat Goești, a fost cumpărată de Neculai
Ștefănescu, fra tele lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, apoi de un frate al lor, Mișu Ștefănescu.
Așa se face că scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea a ajuns să locuiască, periodic, la Goești,
unde a scris, la umbra unui salcâm japonez care mai există și astăz i, celebra ”Trilogia Moldovei”
– ”Apus de soare” (1909), ”Viforul” (1910) și ”Luceafărul” (1910).
După războiul de Independență din anul 1877 , între anii 1879 și 1882, a avut loc o
împroprietarire, perioadă în care au luat naștere alte două sate : Zmeu și Crucea, aflate astăzi în
componența comunei.

3.2. Așezare geografică. Soluri. Precipitații
Aflată în partea de vest a județului Iași, c omuna Lungani se învecinează cu județul Neamț
(partea de sud-vest), comunele Brăești, Ion Neculce (vest), Bălțați (nor d), Sinești și Popești (est),
Podu Iloaiei (nord -est). Pe o distanță de 9 km, teritoriul comunei este străbătut de drumul
județean DJ282E – Bălțați-Sinești -Țibana . Lungani dispune de o rețea de d rumuri modernizate,
având și acces imediat – 4 km, la drumul european E 85, care face legătura între municipiul Ia și
(la 38 km) și orașul Tîrgu Frumos (12 km) .
Situată în sud -vestul Câmpiei Moldovei, comuna Lungani a fost catalogată de către
specialiști ca teritoriu de tranziție către Podișul Central Moldovenesc, având ca altitudine
maximă punctul deal Trei Parale – 334 metri (la limita sud -vestică cu județul Neamț), iar ca
înălțime minimă șesul râului Bahluieț – 63 metri.
Comuna Lungani s -a menținut în alc ătuirea Goești, Crucea, Lungani, Mădârjești, Zmeu și
Cotârgaci până în anul 1 950. Atunci, odată cu nou ă reorganizare administrativ -teritorială a țării,
Lunganiul a pierdut două sate Mădârjești și Cotârgaci, care au revenit comunei Bălțați , rămânând
în comp onența Lungani, Goești, Zmeu, Crucea.
La Lungani există o diversitate de reliefuri, predominante fiind cele sculpturale (modelate
prin acțiunea factorilor externi), alături de reliefurile acumulative. În categoria reliefurilor
sculpturale se înscriu versa nții cu o eroziune de la moderată până la excesivă, versanți mult
înclinați, cu expoziții predominant nordice, pe care s -a deschis pînza de apă fr etică, fapt care a

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
35 dus la declanșarea eroziunii, în mod special la alunecările de teren, frecvent întâlnite în ultimele
decenii. Din această categorie fac parte: dealul Goeștilor (194 m), dealul Lunganilor (171 m),
dealul Albești (172 m), dealul Crucea (165 m), dealul Viei (163 m), dealul Rața (159 m), dealul
Zmeu (134 m). Reliefurile acumulative, create de apele curgatoare, se întâlnesc în special în zona
de vest a comunei, pe șesul râului Bahluieț (altitudine 63 m), dar în suprafețe destul de reduse.
Clima în această zonă a județului Iași este una temperat -continentală, cu nuanțe de
excesivitate, evidențiată de t emperaturile maxime și minime, cu ierni uneori deosebit de reci și
veri călduroase, cu vânturi predominante din direcția nord și nord -vest – iarna, și din sud -est și
est – vara și primăvara. Media temperaturilor anuale este destul de redusă, 9,5 grade Cels ius, în
luna cea mai friguroasă înregistrându -se o medie de 3,8 grade Celsius, iar luna cea mai
călduroasă a acumulat o medie de 21 grade Celsius. Precipitațiile nu sunt dintre cele mai
însemnate, media anuală fiind de puțin sub 500 mm.
La capitolul hidro grafic se evidențiază Bahluiețul (afluent al râului Prut) și Șacovățul
(afluent al Siretului), râuri care trec pe teritoriul comunei pe distanțe mici. Pânza de apă freatică
înregistrează un spectru însemnat al variațiilor – de la 10 centrimetri la 1,50 met ri, depășind chiar
pe unii versanți adâncimea de 10 metri.
Din registrul soluri trebuie remarcată variația acestora, în principal prin prisma faptului că
Lungani este o comună cu multe și diverse forme de relief, de la platouri și șesuri foarte lungi , la
versanți extrem de înclinați. Predomină , însă, solurile cu potențial de fertilitate ridicat
(cernoziomuri, cernoziomuri cambice etc.), alături de solurile cu potențial de fertilitate moderată
(cenușii, brune și moderat erodate) și de soluri le cu potențial d e fertilitate scăzut (erodate,
regosoluri, lăcoviști și soluri hidromorfe) , suprafața acestora din urmă fiind în creștere în
ultimele două decenii .
Majoritatea populației comunei Lungani (ortodoxă în procent de peste 98 la sută), are ca
îndeletniciri princ ipale cultivarea pământului și a animalelor pentru lapte și carne. Se cresc în
special ovine, caprine și bovine, pe lângă animalele de curte, considerate a fi aici porcinele și
păsările.
Și activitățile meșteșugărești (cojocărie, rotărie, țesut de covoare , fierărie) reprezintă o
îndeletnicire , dar sunt astăzi pe cale de dispariție, îndeosebi datorită ratei ridicate de îmbătrânire
a populației și a migrării unei părți însemnate a locuitorilor către zonele urbane sau în alte state
ale lumi i. Pe lângă acestea , funcționau, în trecut, zeci de tarafuri de muzică populară, în special
din rândul populației de etnie rromă (în satele Zmeu și Crucea), dar și acestea au dispărut în
ultimele două decenii, astăzi funcționând doar unul sau două și doar cu caracter ocazion al, la
diferite sărbători populare.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
36 3.3. Natalitatea – 41 la sută minori
Majoritatea satelor din Câmpia Moldovei sunt catalogate de specialiști drept sate foarte mici
(sub 500 de locuitori), comuna Lungani are în componență patru sate mari, cu peste 1.000 de
locuitori. Acestea au o structură risipită, răsfirate pe coaste și văi – Lungani și Goești, și sate
adunate, cu anumite forme geometrice, bine sistematizate – Zmeu și Crucea.
Confor m datelor înregistrate la sediul unității administrativ -teritoriale (UA T|) Lungani, peste
41 la sută din populația comunei o reprezintă minorii, rata natalității fiind una dintre cele mai
ridicate din țară. La începutul anului 2017 erau înregistrați 657 copii cu vîrsta între 0 și 4 ani, la o
populație totală de 6.354 persoane (3.260 bărbați). Segmentul de populație cel mai însemnat,
numeric, este cel reprezentat de copiii între 5 și 9 ani, cu 718 persoane, iar cel mai puțin
reprezentat este cel al persoanelor care au atins și au depășit vârsta de de 85 de ani, cu doar 68 de
lungăneni tabel 3.1 ).

Tabel 3.1
Populația comunei Lungani – 2016

Sursa:INSSE.RO
În perioada 1990 -2015 s -au născut, la Lungani, 3.445 persoane, numărul celor decedați, în
aceeași perioadă, fiind de 1.461.
Dacă în anul 1990 existau 505 persoane p lecate cu reședința din satele comunei L ungani în
alte localități ale țării, numărul acestora a scăzut pînă la 203 în ultimii 10 ani (doar 31 cazuri
fiind semnalate în anul 2015), alte 380 persoane stabilindu -se în comuna Lungani în ultimii 25
de ani. 14 persoane au emigrat definitiv din această zonă, în ultimii 25 ani, majoritatea în Italia, 0- 4 ani 649 45-49 ani 358
5- 9 ani 718 50-54 ani 202
10-14 ani 695 55-59 ani 210
15-19 ani 576 60-64 ani 204
20-24 ani 415 65-69 ani 180
25-29 ani 458 70-74 ani 143
30-34 ani 403 75-79 ani 147
35-39 ani 419 80-84 ani 97
40-44 ani 412 85 ani si peste 68
TOTAL 6.354

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
37 primul caz de persoane care și -au schimbat def initiv domiciliul în străinătate fiind înregistrat în
anul 1997. În comună au fost înregistrate și două cazuri de imigranți definitivi (persoan e care
renun ță la domiciliul de pe teritoriul altui stat și își stabiles c domiciliul în Rom ânia), câte unul în
anii 2000 și 2015.
La capitolul pensionari care locuiesc în Lungani sunt înregistrate 655 persoane, 68 dintre
acestea având peste 85 de ani (număr dublu față de a nul 2003).
Populația școlară existentă în anul 2016 era de 1.416 persoane, în creștere pronunțată față de
anul 1992, când cele patru școli ale comunei (câte una pentru fiecare sat component) funcționau
cu 816 copii. Totodată, a crescut, de patru ori, număr ul elevilor înscri și în învățământul
profesional , de la 30 de elevi în anul 2012, la 115 în anul 2016.

3.4. Indicatori economici. Fond funciar
Majoritatea statisticilor oficiale relevă faptul că, în ultimii ani, economia comunei Lungani
s-a prăbușit, șomajul atingând cele mai mari cote din județul Iași. P onderea șomerilor îregistra ți
în totalul resurselor de munc ă din Lungani a urcat de la 6,6 la sută – în anul 2011, la 16,8 la sută,
în ianuarie 2017, conform datelor înregistrate de Institutul Național de Statistică. De remarcat că,
la nivel național, ponderea șomerilor era de 3,9 la sută în 2010 și de 2,3 la sută în ianuarie 2017
(fig. 3.1).

Fig.3.1. Lungani – ponderea șomerilor în totalul resurselor umane ( %)
Numărul șomerilor din comună a înregistrat o creștere constantă în ultimii ani – de la 199
persoane, în 2011, la 536 persoane în ianuarie 2017, numărul mediu de salariați fiind, de
asemenea, afectat de prăbușirea economiei locale – de a 260 persoane, în 1990, la doar 110
persoane, în 2015.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
38 Indicatorii economici suferă și la capitolul locuințe terminate, unde, în ultimii doi ani, nu a
fost finalizată nici o locuință din fonduri publice sau private, spre deosebire de anul 1994, când
s-au înregistrat 29 locuințe date în folosință. Asta în condițiile în care numărul de locuințe
existente în comună a urcat de la 1.293 – în anul 1991, la 1.653 – la sfârșitul anului 2015,
numărul de autorizații de construcție scăzând de la 21 – în 2002, la 3 – în 2016.
Confor m datelor înregistrate la sediul unitățății administrativ -teritoriale (UAT), comuna
Lungani are o suprafață totală de 6.337 hectare, din care 4.548 ha reprezintă terenuri agricole, iar
1.789 ha terenuri neagricole, arabilul deținând supremația, cu 2.416 h a, urmat de pășuni – 1.335
ha, și păduri – 1.137 ha (fig. 3.2).
24161335113769343111291892013
0 500 1000 1500 2000 2500 3000arabilpășunipădurifânețeterenuri degradatecăi comunica țiiviiconstrucțiiapelivezi

Fig.3.2..Fondul funcial al comunei Lungani (ha)

În ultimii 27 de an i, suprafața agricolă a crescut cu 22 ha, ca și suprafața ocupată cu pășuni –
1.335 ha în prezent, extinsă cu 76 ha față de anul 1990. A scăzut, în schimb, suprafața catalogată
ca ”arabil”, la 2.416 ha, cu 47 ha mai puțin față de anul 1990.
În categoria te renurilor neagricole – însumând 1.789 ha (în scădere față de anul 2010 cu 48
ha), s -au extins căile de comunicații – 112 ha (67 în 2010), dar s -au diminuat suprafețele ocupate
cu construcții – 89 ha (96 ha în 2010) și cele înscrise la categoria păduri și v egetație forestieră –
1.137 ha (1.204 ha în 2010).
De asemenea, suprafața totală a terenurilor degradate a ajuns la 431 ha, în creștere cu 24 ha
față de cea înregistrată în anul 2010.
Comuna Lungani dispune , în proprietate, de un total de 6.337 ha teren ag ricol, din care
5.817 ha în extravilan . Din acest total 1.33 5 ha (21 la sută) sunt încadrate la categoria pășune

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
39 comunală, fiind situate în satele Zmeu – 395 ha, Goești – 382 ha, Crucea – 322 ha și Lungani –
236 ha. (Fig. 3.3)
31,02%
27.87%23.89%17,20%
ZMEU – 395 ha
GOESTI – 382 ha
CRUCEA – 322 ha
LUNGANI – 236 ha

Fig. 3.3. Pășunile comunei Lungani – 2017 (Sursa: INS și UAT Lungani )

Cu cele 1.33 5 hectare de pășune deținute în proprietate privată, comu na Lungani se situează mult
peste media județeană, care este de 629 ha. Din această suprafață, 730 ha de pajiști permanente
(82 la sută) sunt situate pe suprafețe în pantă, în zona de deal uri înalte , pe terenuri destul de slab
productive, unele cu aciditate crescută , răspândite pe întreg teritoriul comunei, dar în special în
satele Goești și mai ales în Crucea.
Prin prisma precipitațiilor căzute, pășunile din zona de șes – 161 ha, n -au avut de suferit prea
mult în anii cu precipitații normale, însă cele din zona de deal au fost destul de afectate din punct
de vedere al calității compoziției floristice. În anii secetoși – 8 din ultimii 10 ani au înregistrat
precipitații cu mult sub limita normală, pășunile comunei Lungani au fost, sub aspect calitativ și
productiv, extrem de afectate, fiind necesare fertilizări periodice pentru creșterea și dezvoltarea
plantelor.
Fără a beneficia de pajiști și fânețe variate, de calitate foarte bună și extrem de productive,
confruntată cu un regim al precipitațiilor anuale sc ăzut, cu terenuri agricole de o calitate destul
de scăzută, comuna Lungani s -a înscris, în ultimii ani, în topul crescătorilor de animale din
județul Iași, în special în ceea ce privește speciile ovine -caprine, unde se situează pe poziția 12
din 93 de comu ne, efectivele fiind într -o continuă creștere.
În luna noiembrie a anului 2016, la nivelul comunei se înregistrau 11.855 capete din speciile
ovine și caprine, în ușoară scădere față de anul precedent (12.109 capete în 2015). La bovine,
efectivele însumau 1.207 capete, și acestea în scădere în comparație cu anul 2015, când s -au
consemnat 1.273 animale. Dintre cele 1.207 bovine, 708 sunt animale mai mari de 2 ani, 206 –
mai mici de 6 luni, iar 293 – între 6 luni și doi ani.
Dacă în 1990 efectivele de ovine existente în comuna Lungani însumau 9.383 capete, ele au
înregistrat o scădere continuă până în 2002 – 6.003 capete, urcând ulterior, cu precădere din

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
40 2007, anul demarării programelor de subvenții pentru animale, naționale și europene, când
efectivele din comună au urcat la 8.233 capete, în 2016 înregistrându -se 11.855 ovine și caprine .
La bovine, efectivele s -au menținut în cifrele anilor 90 – 1.331 capete în 1990, 1.207 capete
în 2016 (figura 3.4).

Fig. 3.4. Situația efectivelor de ovine și bovine în comuna Lungani, în perioada 1990 – 2016
(Sursa: INSSE.RO)

3.5. Specii de plante. Diversitate floristică
Pajiștile naturale permanente deținute de Consiliul Local Lungani au o înaltă valoare
naturală , cu o abundență și diversitate a florei, fiind incluse în di vers tipuri de habitate . Acestea
sunt bogate în specii de plante, majoritatea cu o valoare nutritivă ridicată p entru animalele c are
pășunează sau consumă fânul obținut.
Se întâlnesc , la Lu ngani, suprafețe foarte mari de terenuri pe care cresc plante ce conferă
pajiștilor de aici o valoare ecologică superioară, cu o calitate foarte bună, cu biodiversitate
ridicată sau pajiști uscate cu diversitate floristică ridicată și calitate ecologică bu nă, acestea
depășind 50 la sută din suprafața toală a pajiștilor comunale . Pe lângă acestea, o altă parte
importantă a pajiștilor sunt afectate de pășunatul excesiv și de eroziunea solului, având, în
ansamblu, o calitate ecologică medie. Cele mai multe pla nte fac parte din familiile Fabaceae,
Poaceae și Lamiaceae.
Principalele specii de plante întâlnite pe aceste pajiști, la Lungani, catalogate și utilizate ca
indicatori ecologici (de înaltă calitate în ceea ce privește biodiversit atea) sunt: Festuca vales iaca
Schleich (Păiuș stepic ), Brachypodium pinnatum P.Beauv. (Obsigă ), Bromus erectus Huds.
(Obsigă aristată ), A donis vernalis L. (R uscuța primăvăratică ), Anthyllis vul neraria L.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
41 (Vătămătoare ), Dianthus carthusianorum L. (G arofiță ), Dorycnium pentaphyllum scop. Ssp.
Herbaceum (vill.) Rouy (Sulițică ), Onobrychis viciifolia Scop. (Sparcetă ), Astragalus onobrychis
L. (Cosaci ), C oronila varia L. (Coroniște ), C hamaecytisus albus (hacq.) Rothm. (Drob),
Dictamnus albus L. (Frăsinel), L inum flavum L. (In galben), L inum hirsutum L. (In păros),

Foto 4. Pajiște înflorită, în luna iunie, în satul Goești, comuna Lungani
Medicago falcata L. (Lucernă galbenă ), Ononis spinosa L. (Osul iepurelui ), Polygala major Jacq.
(Iarbă lăptoasă ), Prunella grandiflora ( L.) Scholler (Iarbă neagră), S alvia pratensis L. (Salvie de
câmp ), Stipa capillata L. (Năgară ), Stipa capillata L. (Năgară, colilie ), Teucrium chamaedrys L.
(Dumbăț), T hymus sp. (Cimbrișor), A nthericum ramosum L. (Liliuță), F ilipendula vulgaris
Moench (Aglică) , Alium verum l. (Sânziene galbene, drăgaică ), Trifolium alpestre L. (Trifoi),
Festuca rupicola Heuff. (Păiuș de silvostepă ), Jurinea mollis (L.) Rchb. ssp. Transylvanica
(Spreng.) Hayek (Jurinea), Carex pallescens L . (Rogoz), Leucanthemum vulgare (Vaill.) Lam.
(Margaretă), Primula veris L. (Ciuboțica cucului ), Tragopogon sp. (Barba caprei), Achillea
millefolium L. Asteraceae (Coada șoricelului ), Plantago media L. Plantaginaceae (Pătlagină ).

3.6. ”Vegetație nedorită”
Din păcate , ”structura funcțională a p ajiștilor din România , datorită unei gospodăriri
necorespunzătoare, este profund perturbată din cauza agresivității unor specii de plante
invazive (ex. feriga mare) , plante care au înlocuit speciile valoroase în proporție ridicată.
Balanța estimativă de az ot fixat biologic (NFB) în agroecosistemele de pajiști și culturi de

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
42 leguminoase din România este de: 30 kg/ha pe an pentru pajiștile permanente; 80 kg/ha pe an
pentru pajiștile temporare și de 160 kg/ha pe an pentru leguminoasele perene ” – (MARUȘCA și
colab., 2010).
Pe lângă plantele cu o valoare ecologică ridicată, pe pajiștile comunei Lungani se întâlnesc
și o serie de plante care se constituie în ”vegetație nedorită” pentru fermieri, dar și pentru
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), care condiționează plata subvențiilor
de distrugerea acestora. Sunt plante care cresc în toate zonele, pe pajiști sau în culturi , având o
rezist ență bună atât la secetă, cât și la temperaturi extreme , ceea ce face ca dezvoltatea și
extinderea lor să s cape, adesea, de sub control .
Principalele specii de buruieni toxice, fără valoare furajeră, catalogate ca fiind nedorite pe pajiști
(MADR – Ghidul fermierului privind ecocondi ționalitatea , 2014 ), dar întâlnite la Lungani, sunt:
– buruieni anua le: Xanthiu m spinosum ( Dracilă, Holéră, Scai tătăresc), Ambrosia artemisiifolia
(Floarea pustei sau Iarba pârloagelor) , Xanthium strumarium (Scaietele popii , Cornuți );
– buruieni bienale sau perene : Carduus nutans ( Scaiete, Ciulin), Arctium lappa ( Lipan,
Brusture ), Artemisia absinthium ( Pelin), Rumex acetosella ( Măcrișul iepurelui), Conium
maculatum ( Cucută), Eryngium campestre ( Rostogol , Scaiul dracului), Euphorbia cyparissias
(Laptele câinelui), Pteridium aquilinum ( Feriga de câmp, Țolul lupului), Veratrum album
(Stirigoaie).
Aceste plante trebuie distruse prin stropire cu erbicide sau prin tăiere cu sapa, după care
trebuie ars e, pentru distrugerea semințelor.
Pe lângă plantele nedorite, pe pajiștile din zonă își fac apariția mereu și diferite specii
lemnoase care, având o capacitate de regenerare mult mai bună decât iarba, invadează în
permanență pajiștile permanente. În această categorie intră arborii și arbuștii din grupa
foioaselor (porumbarul, măceșul, murul, dar și, rareori, carpenul), specii care lăstăresc foarte des.
Acestea trebuie eliminate de fiecare dată când apar, pentru că pot afecta calitatea pășunii.
În conformitate cu legislația actuală, fermierii au obligația de a preveni instalarea de
vegetație nedorit ă pe terenu rile agricol e, chiar și pe terenuril e pe care nu le cultivă, dar pentru
care încasează subvenții.
Parlamentul României a luat chiar în discuție, în aprilie 2017, un proiect de lege referitor la
distrugerea plantei A mbrosia artemisiifolia (Iarba pârloagelor ), des întâlnită și pe pajiștile și
terenurile arabile din comuna Lungani, plantă care provoacă alergii diverse la animale, dar mai
ales la om. Inițiatorul acestei inițiative legislative susține că, ” în perioada de înflorire,
iulie-septembrie, 80 la sută dintre cazurile de alergii are se ad resează medicilor sunt provocate
polenul a cestei plante”.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
43 Conform prevederilor proiectului de lege dezbătut de parlamentari, I arba pârloagelor trebuie
eliminată complet de fermieri, amenzile pentru încălcarea acestor prevederi fiind cuprinse între
1.500 ș i 10.000 de lei – în cazul persoanelor fizice , și între 10.000 și 50.000 de lei, în cazul celor
juridice.

Foto 5. Ambrosia artemisiifolia (Iarba pârloagelor ) pe pășune, la Lungani
Verificările vor fi făcute de inspectori ai primăriilor, Direcțiilor pentru Agricultură, Gărzii
de Mediu sau Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). De remarcat că legi
similare se regăsesc în toate statele europene și în multe alte state ale lumii.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
44

CAPITOLUL 4
REZULTATELE CERCETĂRILOR

4.1. Consiliul Local Lungani și concesionarea pășunilor
Proprietarul de drept al pajiștilor naturale permanente din comuna Lungani este Consiliul
Local. Acesta, în calitatea de concedent, în numele comunei , are obligația legală de a oferi spre
concesionare suprafețele de pășune deținute, în cazul în care există o ofertă sau din proprie
inițiativă. Însă, c oncesionarea pajiștilor comunale către asociaț iile de producători și crescători i
individuali de animale din comuna Lungani se constituie, an de an, într -o grea încercare pentru
autoritățile locale.
Conform Ordonanței de Urgență a Gu vernului nr. 54/2006 , privind regimul contractelor de
concesiune de bu nuri proprietate publică , concesiunea se poate face prin licitație sau prin
negociere direct ă, deși la art.15 se menționează clar obligația c oncedentul ui de ”a atribui
contractul de concesiune, de regul ă, prin aplicarea procedurii licitației ”.
Concesionare a pășunilor comunale din comuna Lungani, în suprafață totală de 1.335 hectare,
se realizează an de an, cu sau fără respectarea legislației în domeniu. Astfel, licitație publică nu
s-a organizat niciodată, fiind preferată metoda atribuirii directe, în condi ții dezavantajoase pentru
Consiliul Local. Practic, Consiliul Local a impus un preț fix pentru fiecare hectar concesionat,
fără un studiu de fundamentare economică și fără a respecta normativele legislative în vigoare în
materie de concesiune.
În ciuda fa ptului că există legiferat dreptul de a impune condiții speciale în contractul de
concesiune, referitoare la ” obținerea unor efecte de ordin social sau în leg ătură cu protec ția
mediului și promovarea dezvolt ării durabile ” (art. 18), concesionarul ( Consiliu l Local Lungani )
nu a dorit să -și exercite acest drept, în ciuda evidenței că pășunile sunt prost întreținute, iar taxele
percepute sunt mai mult decât modice.
Deși nu sunt respectate condițiile concesiunii, iar legislația îi permite rezilierea contractulu i
de concesiune, concesionarul – Consiliul Local Lungani, nu a pus niciodată în practică o astfel de
posibilitate. Conform art. 57 din OUG 54/2006, contractului de concesiune se poate încheia în
mai multe situații, printre care nerespec area de către conces ionar sau concedent a o bliga țiilor

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
45 luate la semnarea contractului ” cu plata unei desp ăgubiri ” în sarcina părții care a încălcat
acordul.

4.2. Metode de stabilire a prețului concesiunii
Taxele de pășunat au reprezentat, dintotdeauna, principala problemă a unităților
administrativ -teritoriale, cele care dețin în proprietate pășuni și fânețe . Taxele în cauză s -au
stabilit, în marea majoritate a cazurilor, după voința șefului administrației locale – primarul, sau a
diferitor consilieri locali cu interese direc te (deținători de exploatații agricole), sumele impuse
fiind, în cele mai multe cazuri, populiste, derizorii în comparație cu sumele încasate drept
subvenții din fonduri europene.
Din punctul de vedere al specialiștilor în agricultură, t axele de pășunat se stabilesc după
criterii bine definite , fundamentate din punct de vedere științific . Mai mult, după apariția
Ordinul ui nr. 544/2013 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, privind metodologia de
calcul al încărcăturii optime de animale pe hecta r de pajiște , lucrurile au devenit clare : este
necesar să se ia în calcul factori precum perioada totală din an necesară pășunatului, producția de
masă verde obținută la hectar, cantitatea de masă verde necesară pentru creșterea unei unități de
vită mare – UVM, încărcătura de UVM la hectar ul de pajiște (tabel 4.1) , investițiile necesare
pentru îmbunătățirea calității pajiștilor, dotările existente la pășune (sursă de apă, drumuri de
acces, umbrare pentru animale) etc.
Tabel 4.1
Ratele de c onversi e a num ărului de animale în coeficient Unitate Vit ă Mare (UVM)
Categoria de animale Coeficient de conversie (UVM/cap)
Tauri, vaci și alte bovine de mai mult de doi
ani și ecvidee de mai mult de șase l uni 1,00
Bovine între șase luni și doi ani 0,60
Bovine de mai puțin de șase luni 0,40
Ovine 0,15
Caprine 0,15
Scroafe de reproducție mai mari de 50 kg () 0,50
Alte porcine 0,30
Găini ouătoare 0,014
Alte păsări de curte 0,03
Notă: Ratele de convers ie a animalelor în unități vită mare („UVM”) sunt menționate la articolul 9
alineatul (2) al Regulamentului de punere în aplicare *UE) nr. 808/2014 al Comisiei, din 17 iulie 2014 ,
privind stabilirea normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European
și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru
dezvoltare rurală (FEADR)

Conform art. 9 din O rdonanța de Urgență a Guvernului n r. 34/2013 , cu modificările
ulterioare, ”nivelul minim al pre țului concesiunii/închirierii se stabile ște prin diferen ța dintre
valoarea ierbii disponibile pentru animale și valoarea total ă a cheltuielilor cu implementarea

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
46 proiectului de amenajament pastoral, respectiv investi ții/materiale și lucr ări anuale prev ăzute în
acesta, cu respectarea prevederilor legale în vigoare ”. În ceea ce privește v aloarea ierbii
disponibile , la care face referire textul de lege, aceasta se stabilește ca fiind rezultatul dintre
produc ția anual ă de iarb ă și pre țul mediu al ierbii , stabilit în conformitate cu Codul fiscal în
vigoare. Consiliul Județean Iași, prin Hotărârea nr.332 /2016, privind aprobarea pre țului mediu la
masa verde de pe paji știle din jude țul Iași, a stabilit, pentru recolta anului 2017 , un preț de 0,065
lei/kg.
Consiliul Local Lungani nu a aprobat, până în anul 2017, un amenajament pastoral, însă, are o
comisie care verifică lucrările de întreținere a pajiștilor pe care le are în proprietate, astfel încât
să poată stabili un preț corect al concesiunii supraf ețelor respective.

Foto 6: Animale la păscut pe o pășune din satul Lungani
De regulă, calitatea furajeră deosebită a pajiștilor face ca randamentul animalelor la unitatea
de suprafață să fie unul ridicat, taxa de pășunat fiind stabilită la 5 la sută din valoarea laptelui
produs. De exemplu, la o pajiște de tip natural, neîmbunătățită, cu specii cu valoare medie și slab
furajeră, cu o producție de iarbă de 3,5 tone/ha (calitatea furajeră slabă), la un necesar mediu de
iarbă de 10 kg pentru producerea a un litru de lapte și o producția medie de lapte vacă la hectar
de 1. 800 litri ( 2.000 lei), taxa pentru un hectar de pajiște va fi de 5 la sută din valoarea laptelui,
adică de 100 lei anual (180 zile de pășunat) p e cap de vacă. În cazul folosirii acestei pășu ni de
către oi adulte se poate percepe , în mod corect , 16 lei pentru o oaie pe sezon ( 100 lei / 6,25 oi
pentru 1 UVM), fără a apela la metoda calculelor imaginare.
O altă metodă, prevăzută în legislația românească, se referă la stabilirea prețului concesiu nii
în funcție de capacitatea de pășunat a pajiștii. Practic, prețul pentru un hectar de pășune nu

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
47 trebuie să depășească jumătate din valoarea masei verzi , funcție de prețul stabilit de Consiliul
Județean, așa cum prevede legislația fiscală. Așadar, la Lun gani, pentru o producție medie de 3,5
tone masă verde la hectar și un preț de 0,065 lei/kg, stabilit de autoritățile județene, prețul
concesiunii unui hectar de pajiște poate fi de până la 227,5 lei.

4.3. Taxe de pășunat mici
Suprafețele destinate pășunat ului au fost distribuite , în proporție de peste 90 la sută,
crescătorilor de ovine -caprine (un total de 11.855 capete la nivelul comunei) , animale care
pășunează în perioada 25 aprilie – 26 octombrie. La bovine (1.207 capete, total comună) , din
cauza legis lației , concesionarea pajiștilor publice către crescătorii de animale din această specie a
fost mereu îngreunată.
În conformitate cu normele în vigoare ( OUG nr. 34/2013 ), pajiștile aparținând domeniului
public sau privat al consiliilor locale pot fi utili zate doar de crescătorii cu animalele înscrise în
Registrul Național al Exploatațiilor (RNE). Prin urmare, asociațiile de crescători de animale sunt
excluse de la formele de concesiune a pajiștilor, deoarece nu dețin animale, animalele fiind
proprietatea membri lor acestor asociații. Iar lucrul acesta a contribuit negativ la asocierea
crescătorilor de animale din multe zone ale țării, printre care și comuna Lungani, unde agricultorii
au privit și privesc cu reticență formele asociative, în momentul de față n eexistând astfel de
asociații la nivel local.
Practic , majoritatea cetățenilor din comună dețin între unul și trei animale din specia bovine
(vaci pentru lapte, tineret bovin pentru carne etc.), insuficient, însă, pentru a încasa subvenții,
legislația prev ăzând pentru aceasta un număr de minim 5 bovine. Iar cum metoda asocierii în
cooperative sau asociații ale crescătorilor de animale nu a fost utilizată până acum la Lungani,
fermierii refuzând să -și cedeze animalele din bătătură, concesionarea pășunilor că tre aceștia
devine o utopie. Iar consilierii locali din Lungani prefer ă să împartă suprefețele destinate , de sute
de ani, bovinelor și cabalinelor – cunoscute, dintotdeauna, sub denimirea de ”suhatul vacilor”
și ”suhatul cailor”, către crescătorii de ovine și caprine, acest lucru înregistrându -se în fiecare an ,
din 2012 până în prezent .
Pentru anul 2017, taxa de concesiune a fost stabilită, la Lungani, la 25 lei/ha – atribuire
directă, în condițiile în care marea majoritate a unităților administrativ -terito riale din județ au
organizat licitații, cu prețul de pornire în jurul valorii de 100 lei/ha. Cât despre fundamentarea
acestei decizii, nimeni n -a știut să argumenteze cum s -a ajuns la suma respectivă, cei mai mulți
dintre cei 15 consilieri locali susținând că s-a avut în vedere faptul că fermierii din comună sunt
limitați din punct de vedere financiar și întâmpină mari dificultăți, în decursul anului, cu seceta și
alte calamități naturale.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
48 La un calcul sumar, urmare a atribuirii directe de pășuni, fără orga nizare de licitație,
pierderile înregistrate de Consiliul Local Lungani sunt de cel puțin 75 lei/ha, iar la suprafața
totală de 1.335 ha pierderile urcă la peste 100.000 lei.
La Lungani , Consiliul Local a încheiat, în anul 2017, pentru cele 1.335 ha pășun e 78
contracte de concesiune (în medie, câte 16 ha de fermier), cu 6 mai puține decât în anul 2016 (83
contracte semnate în 2016 și 85 contracte în 2015), toate, însă, prin metoda atribuirii directe, fără
a organiza licitație publică.
Numărul contractelor este mai mic decât în anii precedenți, principala condiție la semnatea
contractului fiind achitarea tuturor datoriilor pe care concesionarul le are la bugetul local, dar și
plata integrală a concesiunii. Cum sumele datorate nu s -au încasat în anii din urm ă, există mulți
fermieri cu peste 20.000 lei datorii către bugetul local, aceștia văzându -se acum în situația de a
nu beneficia de pășune. Obligația plății datoriilor a limitat, în 2017, accesul la pășunile publice
pentru cel puțin 10 crescători de animale , în special din satul Crucea, alții 5 fiind nou -veniți în
domeniu.

4.4. Pajiști degradate
Cu toate că se folosesc fonduri europene însemnate p entru formarea și instruirea continuă a
agricultorilor, există mari dificultăți la ora de introducere a tehnicil or noi în agricultur a
româneasc ă, în special în ceea ce privește pajiștile, dar și în privința moderniz ării și restructur ării
exploatațiilor agricole existente .
Ca exemplu elocvent de cum influențează respectarea normelor tehnologice în domeniu
productivi tatea pajiștilor, statisticile dovedesc faptul că producția de masă verde este astăzi, în
România, la nivelul anului 1950.

Foto 7 și 8: Alunecări de teren pe o pășune din satul Crucea și o pășune inundată în satul Lungani
În perioada 1950 -1970 , de pe un hectar de pășune se puteau recolta între 3 și 5 tone masă
verde, iar de pe un hectar de fânaț de la 4 la 9 tone. Producțiile au crescut, sistematic, în

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
49 următoarele două decenii (1 970-1990 ), atingând 14 tone masă verde la hectar pe pășune și 16
tone la f ânețe, rezultatele fiind rodul aplicării consecvente a lucrărilor de întreținere a pajiștilor și
a aplicării legislației în domeniu.
La Lungani, deși există mari suprafețe de pajiști de o calitate foarte bună, dovedită prin
multitudinea de specii de plante utilizate ca indicatori ecologici , lipsa lucrărilor minime de
întreținere pe pășunile publice a făcut ca productivitatea acestor terenuri să scadă de la peste 5
tone masă verde la hectar, cât se înregistra frecvent înainte de 1990, la 3 – 4 tone masă verd e la
hectar în ultimele două decenii, în special în anii cu precipitații modeste.
Mai mult, deși pășunile publice au surse proprii de apă, investițiile pe care le fac fermierii,
an de an, pentru a asigurara necesarul de apă al animalelor pe întreaga perioa dă a pășunatului
sunt aproape inexistente , după cum afirmă unii dintre consilierii locali . De calaltă parte, f ermierii
se plâng că, deși pe teritoriul coumunei există patru iazuri, aflate în administrarea Consiliului
Local, acestea pierd aproape întreaga a cumulare de apă în prima parte a sezonului de pășunat din
cauza lipsei lucrărilor de întreținere.

Foto 9. Animale pe o pășune degradată, în satul Zmeu

În plus, adăpătorile construite de primărie sunt, în majoritatea timpului, nefuncționale, din
pricina avariilor repetate existente la rețeaua de distribuție a apei potabile , unde sunt conectate,
fiind amplasate în locuri improprii, la mari distanțe de pășunile pe care pasc animalele .

4.5. Pășunat irațional
Atât legislația în vigoare, cât și literatura de specialitate prevăd o anumită perioadă din an ca
sezon pentru pășunat, în funcție de altitudinea la care se află pășunea. În zona de deal în care se
situează comuna Lungani, specialiștii recomandă între 130 și 180 zile de pășunat, în perioada
dintre lunil e mai și octombrie. Practic, pășunatul rațional poate începe atunci când înălțimea

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
50 ierbii de pe pajiștile naturale se situează între 8 și 15 cm sau, ca obicei păstrat din străbuni și
recomandat chiar de către specialiștii în domeniu, se pot scoate animalel e la pășunat după Sfântul
Gheorghe (23 aprilie), sau imediat ce a înflorit păpădia (Taraxacum officinalis), în niciun caz
înainte de aceste date -reper.
Perioada pășunatului se consideră încheiată cu 3 săptămâni sau chiar o lună înainte ca
înghețurile la ni velul solului să devină permanente – adică la sfârșitul lunii octombrie , pentru ca
plantele să -și poată restaura cota de masa vegetativă, să acumuleze cantități de glucide suficiente
pentru a traversa cu bine peste perioada de înghețuri și a putea porni în mod corect în faza de
vegetație, în sezonul de primăvară. Tradiția, luată în vedere și de către specialiști i în domeniul
pajiștilor , spune că animalele nu se mai scot la păscut după 26 octombrie, sărbătoarea Sfântului
Dumitru la români.
Nefiind respectate nici măcar ciclurile obligatorii de pășunat (perioada în care iarba de pe o
parcelă exploatată prin pășunare se regenerează) – între 3 și 5 cicluri de pășunat în zona de deal,
pășunile aflate în proprietatea Consiliului Local al Comunei Lungani se degrade ază an de an,
fiind afec tată în proporție foarte mare calitatea covorului vegetal (invadat pe porțiuni
considerabile de specii nocive, ca de pildă feriga mare), iar fenomenul de eroziune a solului se
accentu ează de la an la an, fără ca autoritățile sau fer mierii să facă ceva pentru a limita daunele.
Specialiștii recomandă ca pășunatul pe aceeași suprafață să să se facă pentru o perioadă
redusă, pentru ca durata de refacere a covorului ierbos să fie de 16 zile pe parcursul lunii mai, 20
de zile în cursul lun ii iunie , 25 de zile în luna iulie, 28 de zile în luna august și peste 30 de zile în
luna septembrie .

4.6. Venituri și datorii
Marea majoritate a veniturilor locuitorilor comunei Lungani provin din agricultură, în special
din cultivarea plantelor de câmp, dar și din creșterea animalelor.
Doar de la ovine, în cursul unui an, agricultorii lungăneni vând aproximativ 9.000 de miei – în
valoare de 330.000 euro, peste 120 tone caș proaspăt din lapte de oaie – 340.000 euro, lână (12
tone) și piei (500 bucăți) î n valoare totală de peste 8.000 euro.
De la bovine se încasează, la Lungani, peste 130.000 euro din vânzarea a aproximativ 500 de
viței, și peste 240.000 euro din valorificarea laptelui și a produselor din lapte de vacă. La toate
acestea se mai adaugă sub vențiile pentru cele 11.855 ovine – peste 63.000 euro, și pentru 700
capete bovine – 70.000 euro, dar și subvenții pe suprafață pentru cele 4.548 hectare teren agricol –
808.533 euro. În plus, recolta din sectorul vegetal – 2.416 ha teren arabil, aduce înc asări de
aproximativ 600.000 euro.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
51 Însumând toate acestea, rezultă că din subvenții agricole și vânzarea de produse
agroalimentare – doar de la speciile ovine și bovine, producătorii încasează, în comuna Lungani,
anual, peste 2,5 milioane de euro.
Dacă luăm în calcul faptul că numai din subvențiile pe cele 1.335 ha pășune se încasează,
anual, peste 200.000 de euro (SAPS + plata redistributivă + înverzirea ), devine greu de crezut și
de înțeles că fermierii lungăneni nu pot aloca banii necesari lucrărilor de îmbunătățire a calității
acestor terenuri, indispensabile pentru creșterea animalelor și menținerea unui nivel de viață
decent în zonă.
La o taxă impusă de 25 lei/ha pășune, crescătorii de animale din cele patru sate ale comunei
au de plătit către Primă rie, pentru concesionarea celor 1.335 ha de pășune, 33.375 lei, ceea ce
reprezintă aproximativ 7.500 euro. Suma nu este una mare, însă, în lipsa unor reglementări clare
în privința colectării debitelor la bugetul local, angajații Primăriei nu adună decât j umătate din
banii datorați de către fermieri. Practic, din datele înregistrate la sediul unității
administrativ -teritoriale Lungani, existau, în 2016, fermieri care datorau, în parte, câte ceva mai
mult de 30.000 de lei către Primărie.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
52

CONCLUZII

După cum reiese din datele statistice înregistrate la nivel european, f ermierii din Austria sau
Germania reușesc să producă, exploatân d un hectar de pajiște, de patru ori mai multe produse
animale – carne și lapte, decât o fac fermier ii din România. Iar asta în primul rând datorită modului
de îngrijire a pajiștilor și, nu în ultimul rând, a legislației care, deși nu diferă de cea românească,
este respectată și întotdeauna aplicată.
Din discuțiile purtate cu crescătorii de animale din cele p atru sate componente ale comunei
Lungani (Goești, Zmeu, Lungani, Crucea), fermieri interesați în conservarea pajiștilor naturale,
dar și din observațiile personale , efectuate pe parcursul anilor 2015 și 2016 , din luna ianuarie și
până în decembrie, concluz ia generală este aceea că p e pășunile comunei Lungani nu sunt
respectate măsuri le din Codul bunelor practici agricole, menite a asigura o bună exploatare a
suprafețelor destinate pășunatului.
Se practică , pe întreaga suprafață de pajiște concesionată, un pășunat excesiv, fermierii își
introduc animalele la iernat doar atunci când se înzăpezește câmpul, la finalul lunii decembrie
sau începutul lu nii ianuarie, și le scot la păscut încă din ultima decadă a lunii martie,
economisind astfel furajele din propria gospodărie. Prin urmare, la Lungani se întâlnesc astăzi
mari suprafețe de pășuni cu un covor vegetal degradat, covor foarte rar, de pe care au dispărut
specii le ierboase valoroase de odinioară , dar pe care și -au făcut loc multe specii de valoare
furajeră redusă, chiar și buruieni le autotrofe sau parazite.
La Lungani, data începerii și încheierii pășunatului o stabilesc mereu crescătorii de animale,
după necesitățile de moment , chiar dacă legislația vizând concesionarea are termene precise în
acest sens, s tipulate chiar și în contractele de concesiune . Practic, crescătorii de animale din
Lungani scot animalele de pe pășuni, pentru a le introduce în grajduri, pentru fătări, în luna
ianuarie, iar la sfârșitul lunii martie, după nici trei luni de zile, le scot din nou la pășunat.
În tot acest timp, nici un membru al Consiliului Local, proprietarul și concesionarul
suprafețelor de pășune, nu a solicitat vreodată explicații verbale, dacă nu scrise, referitoare la
încălcarea legislației, a Codului de Bune Condiți i Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene, normelor pedoclimatice ale arealului pajiștii,
precum și a angajamentelor referitoare la agro -mediu.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
53 Primăria nu inspectează suprafețele de pajiști concesionate sau în chiriate, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare – Ordinul Ministerului Agriculturii nr.226/235/2003, cu
modificarile si completarile ulterioare, verificând astfel respectarea obligațiilor asumate de
concesionar/locatar și stabilite prin contr act. Nici măcar nu solicită utilizatorului situația
lucrărilor realizate, cu valoarea exactă a acestora, și devizul aferent, nu participă la recepționarea
lucrărilor executate de către concesionar/locatar pe pajiște, ci doar confirmă, prin semnătură,
execu tarea acestora, eliberând act e cu ajutorul căr ora fermierul poate intra în posesia subvenț iilor
de la APIA.
Totodată, datorită pășunatului excesiv a apărut, pe suprafețe mari, în special în pantă,
procesul de eroziune a solului, calitatea furajului este to t mai redusă, de la an la an, la fel și
biodiversitatea pratoecosistemului.
Cu toate acestea, deși există o legislație diversă pentru a preveni și/sau sancționa aceste
fenomene, autoritățile locale nu par a fi interesate de dezvoltarea rurală și a mediului
înconjurător, de respectarea legii, în ultimă instanță.
Legea 86/2014 , dar și normele metodologice de aplicare a O rdonanței de Urgență a
Guvernului nr. 34/2013 pre văd faptul ca la stabilirea taxei de concesiune a pajiștilor să se
realizeze o medie financi ară între valoarea producției rezultate și cheltuielile la care este obligat
crescătorul de animale, însă taxele sunt stabilite fără a lua în calcul niciun coeficient economic.
Mai mult decât atât, contractele de concesiune sunt atribuite în mod direct, fă ră negociere sau
organizarea de licitații, cum prevede legislația în domeniu, însă nici asta nu mai constituie, la
Lungani, un argument de luat în seamă.
Pe de altă parte, n umărul mare de animale și suprafețele reduse de pășuni publice,
coroborate cu unele disfuncționalități organizatorice în ceea ce privește repartizarea pășunilor, a
făcut ca unii dintre crescătorii de animale din satele componente ale comunei să nu poată
contracta aici suprafețe publice. Prin urmare, au rămas fermieri care nu au unde scoa te animalele
la pășunat pe teritoriul comunei Lungani, fiind nevoiți să migreze cu animalele, atât din specia
bovine, cât și ovine și caprine, către alte comune, învecinate: Bălțați, Sinești, Popești, Brăești și
Ion Neculce.
O altă situație nedorită la Lun gani este lipsa asociațiilor de crescători de animale, fermierii
lungăneni nefiind interesați de asociere, de cedarea animalelor proprii către o astfel de
organizație, acesta fiin d considerat un risc deosebit de mare pentru stabilitatea lor financiară. Iar
asta pentru că legislația nu le înlesnește concesionarea de pajiști publice, ba chiar le stopează
accesul la pășuni din postura de asociație a crescătorilor de animale. Iar de aici la starea
deplorabilă a pajiștilor pasul a venit de la sine, interesul fer mierilor lungăneni fiind stârnit doar
de subvențiile încasate de la Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură – APIA, nicidecum de

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
54 producția de masă verde la hectar sau de noțiuni ca protecția mediului înconjurător sau
ecocondiționalitate. Cât despre limitarea emisiilor de carbon, biodiversitate sau alte concepte de
dată recentă , nici nu poate fi vorba , deocamdată, la Lungani .
Dacă la toate acestea adăugăm și faptul că, deși încasează milioane de euro anual din subvenții
și valorificarea produselor obț inute, fermierii lungăneni au datorii către bugetul local de ordinul
sutelor de mii de lei, putem spune că legislația în domeniul concesiunii de pajiști nu și -a atins,
deocamdată, scopul. Pajiștile continuă să se degradeze, fermierii acumulează datorii eno rme către
bugetul local, efectivele de animale sunt în scădere, nivelul șomajului în comună e în creștere
(peste 16,8 la sută în luna ianuarie a anului 2017) , serviciile de bază nu au cunoscut, încă,
îmbunătățiri esențiale, diversificarea ocupațiilor din zonă a rămas doar la stadiul de proiect , iar
analfabetismul și gradul de abandon școlar continuă să fie foarte ridicate și în creștere de la an la
an.
Concluzionând, agricultura rămâne singura șansă de dezvoltare a acestei zone, cu condiția ca
autoritățile să găsească o cale cât mai scurtă de aplicare a legii și de implementare a unor politici
sociale adecvate zonei.

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
55

BIBLIOGRAFIE

1. MARUȘCA T., MOCANU V. HAȘ E.C. și colab., 2014, G hid de întocmire a
amenajamentelor pastoral e, Editura Capolavoro , Brașov.
2. MARUȘCA T., MOCANU V., CARDAȘOL V., HERMENEAN I., BLAJ V.A., OPREA
G., TOD M.A., 2010, Ghid de producere ecologică a furajelor de pajiști montane , Editura
Universității Transilvania Brașov .
3. OTIMAN P. I., 1994 – Agricultura Rom âniei la cumpăna dintre mileniile II și III. Edit ura
Helicon , Timișoara.
4. DUMITRESCU N., IACOB T., VINTU V., SAMUIL C., PUJINA D., PUJINA LILIANA,
SILISTRU DOINA, AILINCAI C. , 1999 , Ameliorarea pajiștilor degradate din zona de
silvostepă, Ion Ionescu de la Brad, Iași.
5. DONIȚĂ N., PĂUCĂ -COMPNESCU M., POPESCU A., MIHĂILESCU S., BIRIȘ I. A.,
2005, Habitatele din Romania, Editura Tehnică Silvică, București.
6. BRÎNZAN, T (coord. ed.), 2013 – Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în
Român ia, SC Exclus Prod S.R.L. & R.A. Monitorul Oficial, București.
7. BĂRBULESCU C., MOTCĂ GH. ,1987, Pajiștile de deal din România, Ed. "Ceres” ,
București
8. MARUȘCA T., 2006 – Contribuții la reconstrucția ecologică a pajiștilor degradate de
supratârlirea cu a nimale . Cercetarea de excelență -premisă favorabilă pentru dezvoltarea spațiului
românesc de cercetare, Brașov .
*** MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, 2014 – Ghidul
fermierului privind ecocondi ționalitatea .
*** MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENT AȚIEI ȘI PĂDURILOR – Ordin n r.
226/235 din 28 martie 2003 , pentru aprobarea Strategiei privind organizarea activit ății de
îmbun ătățire și exploatare a paji știlor la nivel na țional, pe termen mediu și lung .
*** MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRA ȚIEI PUBLICE –
2013, Raport de expertiză. Domeniul 12. Ocuparea și utilizarea terenurilor .
*** LEGE din 19 martie 1937 privitoare la organizarea și încurajarea agriculturii, publicată în
Monitorul Oficial nr. 67 din 22 martie 1937

Vasile Brezuleanu PROIECT DE DIPLOMĂ
56 *** LEGEA nr. 8 din 29 a prilie 1971 pentru organizarea, administrarea și folosirea paji știlor,
loturilor zootehnice și semincere, precum și a sta țiunilor comunale de mont ă.
*** MINSTERUL APELOR și PROTECȚIEI MEDIULUI (MAPM) vol. I. – COD DE
BUNE PRACTICI AGRICOLE, 2002 – Protecți a apelor împotriva poluării cu fertilizanți
proveniți din agricultură și prevenirea fenomenelor de degradare a solului provocate de practicile
agricole.
*** MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTA ȚIEI ȘI PĂDURILOR – Ordin n r.
226/235 din 28 martie 2003 , pentru aprobarea Strategiei privind organizarea activit ății de
îmbun ătățire și exploatare a paji știlor la nivel na țional, pe termen mediu și lung .
*** Ordonanța de urgență nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică
*** Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European
și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR101A (May 1,
2017 , 11:33 AM )
http://www.apia.org.ro/ro/despre -apia/scheme -de-plata-masuri -de-sprijin -derulate -de-apia
(April 30, 2017 , 10:43 PM )