Varietati DE Vanzare Comerciala

=== Varietati vanzare comerciala ===

CAPITOLUL I   

GENERALIT|}I

Sec]iunea I    Scurte considera]ii privind contractul de vânzare-        cump\rare comercial\

~n noul context politico-socio-economic pe care România `l tr\ie[te `ncepând cu anul 1989, se impunea clarificarea regimului juridic `n domeniul dreptului comercial, datorit\ introducerii unui nou concept [i sistem: acela al economiei libere.

Aceasta presupunea actualizarea vechilor reglement\ri, c\zute `n desuetudine `n perioada postbelic\ [i adoptarea unor reglement\ri noi, `n conformitate cu nout\]ile economico-sociale.

Au fost adoptate numeroase acte normative, mai ales `n ceea ce prive[te dreptul societar, dreptul falimentar, dreptul cambial etc. Dar [i    materia contractelor comerciale, printra care [i cel de vânzare-cump\rare, a `mbr\cat o nou\ form\ de exprimare; aceasta `n principal ca un efect al schimb\rilor ce au avut loc `n plan economic. De la schimbarea terminologic\, pân\ la cea de con]inut, materia contractelor a cunoscut, dup\ 1989, o repunere `n matca lor fireasc\.Astfel, `n timp ce `nainte de 1989 nu se vorbea de "contracte comerciale" ci de "contracte economice",    `n prezent contractele comerciale reprezint\ una dintre cele mai importante materii ale dreptului comercial.

~nainte de a prezenta importan]a contractului de vânzare-cump\rare, vom face o scurt\ sintez\ a procesului de apari]ie a acestul contract.

Vânzarea-cump\rarea `[i g\se[te originile `n perioada apari]iei propriet\]ii private asupra bunurilor, când apare `ntr-o form\ incipient\ economia de schimb.

De-a lungul istoriei, `n corela]ie cu diviziunea social\ a muncii [i schimbarea raportului `ntre economia `nchis\ [i cea deschis\, acest tip de contract a cunoscut o serie de transform\ri. Pân\ `n prezent au existat trei momente importante `n evolu]ia economic\, de care se leag\ [i evolu]ia de la contractul de schimb la c\tre cel de vânzare-cump\rare, precum [i perfec]ionarea acestuia din urm\.

Primul moment este reprezentat de etapa `n care omul a ob]inut o produc]ie mai mare decât cea necesar\ [i a apelat la schimb, pe baza acestui surplus, pentru a-[i asigura necesarul de alte produse.

Al doilea moment `n rela]iile economice a fost reprezentat de apari]ia banilor, a monedei, fenomen ce a determinat eliminarea aproape `n totalitate a trocului [i `nlocuirea contractului de schimb cu contractul de vânzare-cump\rare.~ncepând cu aceast\ perioad\, contractul nu va mai fi un schimb, dup\ cum era la `nceput, ci va fi o vânzare-cump\rare, dup\ rolul fiec\rei p\r]i: vânz\torul va fi cel care va `nstr\ina marfa, iar cump\r\torul va fi acela care va pl\ti pre]ul `n bani.

Un ultim mare pas l-a reprezentat globalizarea economiei de schimb datorat\ unei cre[teri masive a produc]iei `n statele dezvoltate    [i `n curs de dezvoltare, cre[terii popula]iei [i apari]iei unui proces la scar\ mondial\    de diviziune a muncii la nivel de state.Este etapa `n care contractul de vânzare-cump\rare cunoa[te o dezvoltare [i o perfec]ionare f\r\ precedent, nu numai pe plan intern, dar, mai ales, pe plan interna]ional.

Din cele ar\tate mai sus rezult\, printre altele, c\ una dintre diferen]ele – esen]iale – dintre contractul de vânzare – cump\rare [i contractul de schimb consist\ `n aceea c\ `n timp ce coschimba[ul ("copermutantul", `n teminologia Codului civil – art.1407) se oblig\ s\ dea `n schimb un bun oarecare – altceva decât o sum\ de bani -, `n cazul contractului de vânzare-cump\rare, principala obliga]ie a cump\r\torului este plata pre]ului (art. 1361 C.civ.), care nu poate consta decât `ntr-o sum\ de bani.

~n ceea ce prive[te importan]a contractului de vânzare-cump\rare comercial\, s-a ar\tat c\ opera]iunile de vânzare-cump\rare sunt cele mai frecvente `n activitatea comercial\. Contractul de vânzare-cump\rare comercial\ este strâns legat de activitatea de producere a m\rfurilor; el constituie mijlocul juridic prin care se realizeaz\ circula]ia m\rfurilor. Contractul de vânzare-cump\rare comercial\ prezint\ `ns\ interes [i pentru activitatea de producere a m\rfurilor. El este folosit pentru aprovizionarea cu materii prime, materiale etc. necesare produc]iei [i totodat\ pentru desfacerea m\rfurilor realizate.

Cum activitatea comercial\ se desf\[oar\ nu numai direct, ci [i prin intermediari, contractul de vânzare-cump\rare comercial\ reprezint\ actul juridic cel mai des `ntâlnit ca obiect al contractelor de intermediere-contractul de mandat (art.1532-1559 C.civ. [i art.374-391 C.com.), contractul de comision (art.405-412 C. com.) [i contractul de consigna]ie (Legea nr.178/1934).

Se constat\ [i pe plan juridic faptul c\, `n compara]ie cu rela]iile dintre simplii particulari, unde contractul de vânzare-cump\rare cunoa[te pu]ine deosebiri fa]\ de vechile reglement\ri, `n materie comercial\, celebritatea afacerilor [i marele flux al circula]iei de m\rfuri, au f\cut ca ceea ce `n materie civil\ constituie excep]ie, `n materie comercial\ s\ devin\ regul\: este vorba de ceea ce se nume[te "variet\]i de vânzare".Acesta este `ns\ numai un aspect al specificit\]ii activit\]ii comerciale, `n raport cu cea civil\; necesit\]ile care decurg din particularit\]ile activit\]ii comerciale au f\cut s\ apar\ noi variet\]i de vânzare, fa]\ de cele reglementate ini]ial de legisla]ia civil\ [i comercial\, anume vânzarea dup\ mostr\, vânzarea dup\ catalog, vânzare cu plata pre]ului `n rate etc.

Sec]iunea a II-a     Reguli stabilite de legisla]ia civil\ [i cea     comercial\ aplicabile oric\rui tip de vânzare-     cump\rare comercial\

§.1. No]iune, caractere juridice [i condi]ii de valabilitate

1. No]iune

~n principal, contractul de vânzare-cump\rare comercial\ se supune reglement\rilor referitoare la vânzare-cump\rare din Codul civil (art. 1294-1404). Acesta se mai supune `ns\ [i reglement\rilor speciale ale Codului comercial (art. 60-73).

Din punctul de vedere al structurii juridice contractele de vânzare-cump\rare comercial\ [i civil\ sunt identice. ~ns\ ceea ce la deosebe[te sunt elementele de ordin economic ce se r\sfrâng `ntr-un m\nunchi de dispozi]ii cu caracter special. ~ntr-adev\r, vânzarea-cump\rarea comercial\ este o verig\ `n lan]ul produc]iei [i al schimbului de m\rfuri [i produse `n drumul lor de la produc\tor la consumator sau `n cadrul produc]iei `ns\[i.

Vânzarea-cump\rarea comercial\ este definita, ca [i cea civil\, de art. 1294 C. civ., conform c\ruia:"Vinderea este o conven]iune prin care dou\ p\r]i se oblig\ `ntre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru [i aceasta a pl\ti celei dintâi pre]ul lui".

Doctrina a urmat, cu observa]iile care se impuneau, aceast\ defini]ie legal\, ar\tând c\ vânzarea-cump\rarea este contractul prin care una dintre p\r]i – vânz\torul – str\mut\ proprietatea unui bun (`n cazul vânz\rii-cump\r\rii comerciale , acesta poate fi numai un bun mobil – art. 3 pct. 1 [i 2 C. com.) al s\u asupra celeilalte p\r]i – cump\r\torul – care se oblig\ `n schimb a pl\ti vânz\torului pre]ul bunului vândut.

Credem c\ aceast\ defini]ie este valabil\ nu numai `n ceea ce prive[te contractul de vânzare-cump\rare (civil [i comercial) obi[nuit, ci [i contractele de vânzare-cump\rare "speciale" (variet\]ile de vânzare-civile [i comerciale).

De[i Codul civil nu aminte[te, ca obiect al contractului de vânzare-cump\rare poate fi un drept real, un drept de crean]\, un drept din domeniul propriet\]ii intelectuale sau de drepturi asupra unei universalit\]i de bunuri, care cuprinde nu numai drepturi, ci [i datorii (cum ar fi cazul vânz\rii unei mo[teniri).

Nu pot forma obiectul contractului de vânzare-cump\rare drepturile personale nepatrimoniale [i cele patrimoniale care au un caracter strict personal.

~n materie comercial\, poate forma obiect al contractului de vânzare-cump\rare un fond de comer], care cuprinde nu numai bunuri mobile, dar [i bunuri imobile; de asemenea, fondul de comer] include [i bunuri incorporale, care includ drepturile care privesc firma, emblema, clientela [i vadul comercial, brevetele de inven]ii, m\rcile de fabric\, de comer] [i de serviciu, dretul de autor etc. S-a ar\tat c\ vânzarea unui fond de comer] prive[te vânzarea acestuia ca un bun mobil unitar, cu toate elementele care `l compun, astfel `ncât, chiar dac\ acesta cuprinde [i bunuri care, vândute ca ut singuli nu ar fi acte de comer], totu[i vânzarea acelui fond de comer] este act de comer].

2. Caractere juridice

Cât prive[te caracterele juridice, se constat\ o similitudine `ntre contractul de vânzare – cump\rare civil\ [i contractul de vânzare – cump\rare comercial\. Astfel, ambele se caracterizeaz\ prin aceea c\ sunt contracte consensuale, bilateral sau sinalagmatic, comutativ, oneros [i translativ de proprietate.

De la bun `nceput preciz\m c\ aceste caractere sunt atribute comune tuturor variet\]ilor de vânzare, indiferent c\ este vorba de vânz\ri civile sau comerciale [i indiferent c\ avem de-a face cu o vânzare de tip standard sau cu o varietate de vânzare.

2.1. Consensualitatea

~n principiu, vânzarea este un contract consensual, putând fi `ncheiat prin simplul acord de voin]\ al p\r]ilor (solo consensu), f\r\ `ndeplinirea vreunei formalit\]i [i f\r\ remiterea lucrului vândut [i a pre]ului `n momentul `ncheierii contractului. Deci vânzarea nu este un contract solemn [i nici real.

Cu toate acestea, atunci când avem de-a face cu vânzarea unui fond de comer] care cuprinde `ntr-`nsul [i bunuri imobile sau atunci când se vând drepturi litigioasece au de obiect ([i) bunuri imobile, `n aceste cazuri, pentru ca vânzarea bunurilor imobile s\ fie opozabil\ ter]ilor este necesar ca actul s\ fie transcris (art.1295, alin 2 C. civ.); aceast\ dispozi]ie a legii face ca vânz\rile de imobile s\ fie `ntotdeauna constatate prin acte scrise (fie autentice, fie private).

2.2. Caracterul sinalagmatic

Vânzarea este un contract sinalagmatic, deoarece prin `ncheierea sa d\ na[tere la obliga]ii reciproce `ntre p\r]ile contractante (art.943 C.civ.). Astfel, vânz\torul are obliga]ia de a preda lucrul vândut [i s\-l garanteze pe cump\r\tor, iar cump\r\torul are obliga]ia de a pl\ti pre]ul [i de a lua `n primire bunul.

De aici decurg o serie de consecin]e:

– cât prive[te efectele, numai `n cazul contractelor sinalagmatice se pune problema excep]iei de neexecutare, problema riscului [i aceea a rezolu]iunii contractului;

– sub aspect probatoriu, atuci când proba contractului se face prin `nscris sub semn\tur\ privat\, `n privin]a contractului sinalagmatic se aplic\ formalitatea multiplului exemplar (art.1179 C.civ.).

2.3. Caracterul oneros

Vânzarea este un contract cu titlu oneros (art. 945 C. civ.), deoarece ambele p\r]i urm\resc anumite interese patrimoniale, adic\ primirea unui echivalent `n schimbul presta]iei la care se oblig\. Vânz\torul urm\re[te s\ primeasc\ pre]ul ca un contra-echivalent al presta]iei sale, iar cump\r\torul urm\re[te s\ primeasc\ bunul cump\rat `n schimbul pre]ului stabilit.

2.4. Caracterul comutativ

Vânzarea este un contract comutativ (art. 947 alin. 1 C. civ.), deoarece existen]a [i `ntinderea obliga]iilor reciproce sunt cunoscute de p\r]i de la `ncheierea contractului [i nu depind, ca `n contractele aleatorii, de un eveniment viitor [i incert, care ar face s\ existe [anse de câ[tig [i pierdere pentru ambele p\r]i contractante. Numai `n mod excep]ional contractul poate c\p\ta caracter aleatoriu, de exemplu, când obiectul este supus pieirii, exproprierii etc.

2.5. Caracterul translativ de proprietate

Vânzarea este un contract translativ de proprietate. Prin contract se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut de la vânz\tor la cump\r\tor. ~n acest sens art. 1295 alin.1 C. civ. prevede c\: "…proprietatea este de drept str\mutat\ la cump\r\rtor, `n privin]a vânz\torului, `ndat\ ce p\r]ile s-au `nvoit asupra lucrului [i asupra pre]ului… ".

Preciz\m faptul c\ proprietatea se transfer\ la cump\r\tor `n momentul `ncheierii contractului numai când sunt `ndeplinite o serie de condi]ii:

– vânz\torul trebuie s\ fie proprietarul lucrului;

– trebuie s\ fie vorba de lucruri determinate individual, `n cazul bunurilor de gen transferul propriet\]ii urmând s\ se fac\ `n momentul individualiz\rii bunurilor (asem\n\tor lucrurilor de gen se pune problema `n cazul obliga]iilor alternative, `n acest caz proprietatea transmi]ându-se `n momentul alegerii);

– lucrul trebuie s\ existe; dac\ se vând bunuri viitoare transferul propriet\]ii opereaz\ `n momentul `n care bunurile sunt `n stare de a fi predate cump\r\torului (cazul bunurilor individual-determinate), iar dac\ lucrul executat este de gen, dup\ individualizare;

– p\r]ile s\ nu fi amânat transferul propriet\]ii printr-o clauz\ special\, cum ar fi `mplinirea unui termen suspensiv sau a unei condi]ii suspensive.

Prin urmare, caracterul translativ de proprietate nu este `ndeplinit `n cazul unor variet\]i de vânzare, cum este cazul vânz\rii dup\ greutate, num\r sau m\sur\ (care are de obiect bunuri generice), al vânz\rii pe `ncercate [i al celei dup\ mostr\ (contracte supuse unei condi]ii suspensive).

3. Condi]ii de valabilitate

~n ceea ce prive[te condi]iile de valabilitate ale contractului de vânzare-cump\rare comercial\, ca orice contract, trebuie `ndeplinite condi]iile referitoare la consim]\mânt, capacitate, obiect [i cauz\ (art. 948 C. civ.). Regulile aplicabile contractului de vânzare-cump\rare civil\ sunt aplicabile [i contractului de vânzare-cump\rare comercial\, cu unele deosebiri, pe care le vom eviden]ia `n cele ce urmeaz\.

3.1. Consim]\mântul

~n ceea ce prive[te consim]\mântul, sunt valabile acelea[i reguli care se aplic\ oric\rui tip de contract, anume acesta – consim]\mântul – trebuie s\ provin\ de la o persoan\ cu discern\mânt, s\ fie exprimat cu inten]ia de a produce efecte juridice, s\ fie exteriorizat [i s\ nu fie alterat de vreun viciu (eroare, dol, violen]\ sau leziune). ~n conformitate cu art. 953 C. civ.: "Consim]\mântul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violen]\ sau suprins prin dol".

Sunt aplicabile oric\rui tip de vânzare comercial\ [i regulile din dreptul comun privitoare la acordul de voin]\ `ntre absen]i (inter absentes), de care se ocup\ art. 35-37 [i art. 39 C. com. De asemenea, sunt aplicabile [i regulile de drept comun privitoare la emiterea facturii ca manifestare de voin]\ `n scopul contract\rii.

~n materie comercial\, manifestarea consim]\mântului poate s\ rezulte [i din tradi]ia material\ a titlurilor reprezentative de m\rfuri, când acestea sunt la purt\tor sau din girul titlurilor reprezentative de m\rfuri la ordin, cum este cazul conosamentului. ~n aceste cazuri, tradi]ia material\ sau girul echivaleaz\ cu o manifestare de voin]\ expres\, `n forma dreptului comun.

Consim]\mântul poate fi afectat [i de unele modalit\]i, el putând fi dat sub condi]ie suspensiv\ sau rezolutorie. De asemenea, p\r]ile pot conveni c\ va fi dat numi dup\ ce un anumit fapt va face obiectul unei verific\ri (vânz\rile dup\ gustate, `ncercate etc.). Prin frecven]a lor `n practica comercial\, de[i aceste forme de vânzare sunt reglementate de dreptul civil, ele pot fi deopotriv\ aplicabile [i vânz\rii comerciale [i de aceea le vom examina separat.

3.2. Capacitatea p\r]ilor

~n ceea ce prive[te capacitatea p\r]ilor, [i `n materie comercial\ sunt aplicabile regulile prev\zute de art. 1306-1309 C. civ.

~n materie de vânzare comercial\ legea instituie anumite interdic]ii speciale. Astfel, potrivit art. 397 C. com.: "Prepusul nu poate, f\r\ `nvoirea expres\ a patronului, a face opera]iuni, nici a lua parte pe socoteala sa proprie sau a altuia, la alte nego]uri de natura aceluia cu care este `ns\rcinat. ~n caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese [i patronul are `nc\ dreptul de a re]ine pentru sine foloase ce ar rezulta din aceste opera]iuni". De asemenea, potrivit Legii nr. 31/1990, legea privind societ\]ile comerciale, asocia]ii unei societ\]i `n nume colectiv, ca [i asocia]ii comandita]i din societatea `n comandit\, nu pot lua parte, ca asocia]i cu r\spundere nelimitat\, `n alte societ\]i concurente, sau având acela[i obiect. Totodat\, ei nu pot s\ fac\ opera]iuni `n contul lor sau al altor persoane, `n acela[i fel de comer] sau `ntr-unul asem\n\tor.

3.3. Obiectul contractului

3.3.1. Generalit\]i

Cât prive[te obiectul contractului (lucrul vândut [i pre]ul), [i `n aceast\ materie sunt aplicabile regulile stabilite de Codul civil (art. 963, 1310 [i art. 1311, pentru lucrul vândut [i art. 1303-1304, `n ceea ce prive[te pre]ul). Spre deosebire `ns\ de vânzarea civil\, obiect al vânz\rii comerciale nu poate fi decât un bun mobil (la cea civil\, obiectul poate fi [i un bun imobil), corporal sau incorporal. De asemenea, Codul comercial dezvolt\ dispozi]iile Codului civil relative la pre], prev\zând `n art. 60 c\: "Vânzarea f\cut\ pe un pre] nedeterminat `n contract este valabil\, dac\ p\r]ile au convenit asupra unui mod de a-l determina `n urm\." (art. 60 C. com. italian); de asemenea, `n conformitate cu art. 61 C. com: "Vânzarea f\cut\ pe adev\ratul pre] sau pe pre]ul curent este asemenea valabil\.~n acest caz, pre]ul se determin\ conform dispozi]iunilor art.40. Determinarea pre]ului poate fi `ncredin]at\ arbitrului unei a treia persoane desemnat\ `n contract, sau r\mas\ a se alege `n urm\. Când persoana desemnat\ sau aleas\ nu voie[te sau nu poate primi, p\r]ile trebuie s\ procead\ la o nou\ numie. Dac\ p\r]ile nu se `nvoiesc, numirea se face de justi]ie. (art. 60 C. com. italian).

Vom dezvolta aceste dispozi]ii `n cele ce urmeaz\.

Având un caracter bilateral, contractul de vânzare-cump\rare comercial\ d\ na[tere la obliga]ii `n sarcina ambelor p\r]i: vânz\torul este obligat s\ predea lucrul vândut, iar cump\r\torul s\ pl\teasc\ pre]ul. Fiecare obliga]ie are ca obiect o anumit\ presta]ie; obliga]ia vânz\torului prive[te lucrul vândut, pe când obliga]ia cump\r\torului se refer\ la pre]. Aceste dou\ presta]ii formeaz\ obiectul contractului.

3.3.2. Lucrul vândut

Contractul de vânzare-cump\rare comercial\ poate avea ca obiect lucrurile mobile corporale sau incorporale, lucrurile prezente [i viitoare, lucrurile determinate sau determinabile. Cum am ar\tat, bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vânzare-cump\rare comercial\; actele de vânzare-cump\rare privind aceste bunuri sunt acte juridice civile. Oricare ar fi lucrul vândut, pentru a fi considerat obiectul obliga]iei vânz\torului [i, implicit, a contractului de vânzare-cump\rare, el trebuie s\ `ndeplineasc\ urm\toarele condi]ii:

– s\ se afle `n circuitul civil (art. 1310 C. civ.);

– s\ existe `n momentul `ncheierii contractului ori s\ existe `n viitor;

– s\ fie determinat sau determinabil;

– s\ fie licit [i moral;

– s\ fie posibil;

– s\ fie `n proprietatea vânz\torului.

3.3.2. Pre]ul

Pentru `ncheierea contractului de vânzare-cump\rare comercial\, p\r]ile trebuie s\ cad\ de acord nu numai asupra lucrului vândut, ci [i asupra pre]ului, care este obiectul presta]iei cump\r\torului. Pre]ul este suma de bani pe care cump\r\torul o d\ vânz\torului `n schimbul lucrului.

Prin pre] se `n]elege suma de bani pe care cump\r\torul se oblig\ s\ o pl\teac\ vânz\torului `n schimbul bunului cump\rat.

Pentru a putea fi obiect al contractului de vânzare-cump\rare comercial\, pre]ul trebuie s\ `ndeplineasc\ urm\toarele condi]ii:

– s\ fie stabilit `n bani;

– s\ fie determinat sau determinabil;

– s\ fie real, adic\ sincer [i serios.

Legea nu prevede expres ca pre]ul s\ fie stabilit `n bani. Cu toate acestea, este admis c\ stabilirea pre]ului `n bani este de esen]a contractului de vânzare-cump\rare. Dac\ pre]ul nu const\ `ntr-o sum\ de bani, ci `ntr-un alt lucru sau presta]ie, contractul `ncheiat nu este un contract de vânzare-cump\rare, ci un contract de schimb, respectiv un contract de `ntre]inere, o dare `n plat\, un contract nenumit sau o ent\ viager\. Având `n vedere c\ opera]iile cu mijloace de plat\ str\ine nu mai constituie monopol valutar de stat, pre]ul vânz\rii poate fi stabilit `n moneda na]ional\ sau `ntr-o moned\ str\in\ (art. 28 [i 29 din Legea nr. 35/1991, legea investi]iilor str\ine).

Pentru a putea fi obiect al contractului de vânzare-cump\rare, se cere ca pre]ul s\ fie precizat `n contract. Prin stabilirea pre]ului se poate cunoa[te `ntinderea obliga]iei asumate de c\tre cump\r\tor. Pre]ul vânzarii trebuie convenit de c\tre p\r]i `n momentul `ncheierii contractului de vânzare-cump\rare (art. 1303 C. civ.). Aceasta `nseamn\ c\ stabilirea pre]ului nu poate s\ depind\ de voin]a exclusiv\ a uneia dintre p\r]i [i nici nu poate fi l\sat\ la aprecierea ulterioar\ a p\r]ilor.

Potrivit legii, pre]ul trebuie s\ fie determinat sau cel pu]in determinabil, o vânzare f\cut\ pe un pre] determinabil fiind perfect valabil\. Vânzarea este valabil\ [i dac\ p\r]ile fac trimitere `n contract la pre]ul legal, dac\ un astfel de pre] exist\. ~n vederea facilit\rii `ncheierii contractului, Codul comercial recunoa[te valabilitatea vânz\rii, chiar când pre]ul nu s-a prev\zut `n contract, dac\ p\r]ile au `n]eles s\ se refere la adev\ratul pre] sau la pre]ul curent (art. 61). Potrivit art. 40 C. com., prin adev\ratul pre] al productelor [i m\rfurilor se `n]elege pre]ul stabilit prin listele bursei sau mercurialele locului unde contractul a fost `ncheiat, sau `n lips\, dup\ acelea ale locului celui mai apropiat sau dup\ orice altfel de prob\. Determinarea pre]ului `n contractul de vânzare-cump\rare comercial\ poate fi `ncredin]at\ unei ter]e persoane (arbitru), desemnate prin contract ori aleas\ ulterior de c\tre p\r]i (art. 61 alin 2 C. com.). ~n cazul când acest ultim fapt nu poate fi realizat pre]ul va fi stabilit de c\tre instan]a judec\toreasc\.

Ter]a persoan\ desemnat\ sau ales\ de c\tre p\r]i pentru detttterminarea pre]ului ac]ioneaz\ ca un mandatar al p\r]ilor, ele fiind ]inute s\ especte pre]ul fixat de ter]a persoan\, cu excep]ia cazului de fraud (fraus omnia corrumpit).

Se consider\ c\ `n aceast\ situa]ie contractul devine perfect [i produce efecte nu de la data fix\rii pre]ului ci de la data `ncheierii contractului, ca [i când p\r]ile ar fi determinat acest pre].

~n cazul `n care pre]ul nu este determinat [i nici determinabil, proiectul Codului comercial de la 1938 prevede, la art. 392 alin. 2, c\: "Dac\ vânzarea unei m\rfi care are un pre] de burs\ sau de pia]\ este f\cut\ f\r\ referire la caest pre] se presupune c\ s-a f\cut la pre]ul curent". Aceast\ opinie este `ntemeiat\ `n opinia unor autori, dar, adaug\ acela[i autor, ea prive[te numai cazurile când exist\ un pre] de burs\ sau de pia]\; `n caz contrar, contractul nu poate fi decât nul.

Pentru a fi obiect    al contractului de vânzare-cump\rare comercial\, pre]ul trebuie s\ fie real, adic\ s\ existe efectiv [i s\ se pl\teasc\ de c\tre cump\r\tor. Potrivit legii, pre]ul vânz\rii este real dac\ el este sincer [i serios (art. 1303 C. civ.). Elementele no]iunii de pre] serios au caracterul unei situa]ii de fapt [i, deci, ele sunt l\sate la aprecierea instan]ei judec\tore[ti.

Dac\ pre]ul stabilit de p\r]i este fictiv sau derizoriu, contractul de vânzare-cump\rare este nul, deoarece obliga]ia cump\r\torului – `n lipsa pre]ului sau `n cazul caracterului s\u derizoriu – este f\r\ obiect, iar obliga]ia vânz\torului este f\r\ cauz\.

3.4. Cauza

~n ceea ce prive[te cauza contractului de vânzare-cump\rare comercial\, `n aceast\ materie sunt aplicabile regulile generale, stabilite `n Codul civil.

Astfef, `n ceea ce prive[te condi]iile de valabilitate ale cauzei, aceasta trebuie s\ existe, s\ fie real\ licit\ [i moral\.

§.2. Efecte juridice

~n ceea ce prive[te efectele contractului de vânzare-cump\rare comercial\, [i aici sunt aplicabile, `n principal, regulile stabilite de Codul civil.

Principalul efect al contractului de vânzare-cump\rare `l constituie transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului de la vânz\tor la cump\r\tor.

Totodat\, din contractul de vânzare- cump\rare se nasc anumite obliga]ii `n sarcina p\r]ilor `n leg\tur\ cu lucrul vândut [i pre]ul vânz\rii.

1. Transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor de la vânz\tor la cump\r\tor

Dup\ cum am ar\tat mai sus contractul de vânzare-cump\rare este un contract translativ de proprietate. ~n temeiul contractului `ncheiat, dreptul de proprietate asupra lucrului se transmite de la vânz\tor la cump\r\tor.

~n privin]a transmiterii dreptului de proprietate asupra lucrului vândut [i a riscurilor, Codul comercial cuprinde pu]ine dispozi]ii; acestea se refer\ la situa]ii specifice    activit\]ii comerciale. ~n consecin]\, transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor `n contractul de vânzare-cump\rare comercial\ este guvernat\ de regulilor generale stabilite `n Codul civil [i regulile specifice prev\zute de Codul comercial.

Potrivit Codului civil, de regul\, transmiterea dreptului de proprietate opereaz\ `n momentul `ncheierii contractului de vânzare-cump\rare. ~n anumite cazuri `ns\, dreptul de proprietate se transmite ulterior `ncheierii contractului.

~n general, Codul civil instituie regula potrivit c\reia transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului vândut de la vânz\tor la cump\r\tor opereaz\ de drept, chiar din momentul `ncheierii contractului. Astfel, art. 1295 C. civ. dispune: "Vinderea este perfect\ `ntre p\r]i [i proprietatea este de drept str\mutat\ la cump\r\tor, `n privin]a vânz\torului, `ndat\ ce p\r]ile s-au `nvoit asupra lucrului [i asupra pre]ului, de[i lucrul nu se va fi predat [i pre]ul `nc\ nu se va fi num\rat". Aceast\ regul\ este concretizarea, `n materia contractului de vânzare-cump\rare, a principiului general consacrat de art. 971 C. civ. care prevede: "~n contractele ce au de obiect transla]ia propriet\]ii sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prinefectul consim]\mântului p\r]ilor [i lucrul r\mâne `n rizico-pericolul dobânditorului, chiar dac\ nu i s-a f\cut tradi]iunea lucrului". Odat\ cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului se transmit de la vânz\tor la cump\r\tor [i riscurile. Deci, `n caz de pieire fortuit\ a lucrului vândut, chiar `nainte de predare, riscul va fi suferit de cump\r\tor (res perit domino). Regula transmiterii de drept a propriet\]ii `n contractul de vânzare-cump\rare opereaz\ numai dac\ sunt `ndeplinite urm\toarele condi]ii:

– contractul s\ fie valabil `ncheiat;

– vânz\torul s\ fie proprietarul lucrului;

– lucrul vândut s\ fie un bun individual determinat.

Totu[i regula transmiterii de drept a propriet\]ii, reglementat\ de art 1295 C. civ. nu are caracter imperativ, ci dispozitiv. Ca urmare, p\r]ile pot deroga de la aceast\ regul\, `n sensul transmiterii dreptului de proprietate numai la predarea lucrului, la plata pre]ului sau la `mplinirea unui termen sau a unei condi]ii.

Exist\ deci [i cazuri `n care transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor de la vânz\tor la cump\r\tor nu are loc `n momentul `ncheierii contractului, ci ulterior, datorit\ naturii bunurilor sau voin]ei p\r]ilor.

Ne vom ocupa de aceste cazuri de transmitere a dreptului de proprietate ulterior `ncheierii contractului atunci când vom analiza variet\]ile de vânzare (vânzarea de bunuri determinate generic – vânzarea dup\ greutate, num\r sau m\sur\ [i vâzarea cu gr\mada -, vânzarea de bunuri viitoare, vânz\rile alternative, vânz\rile supuse unei condi]ii suspensive, vânzarea cu pact de r\scump\rare, vânzarea cu clauz\ de rezerv\ a propriet\]ii [i vânzarea cu autoservire).

2. Obliga]iile p\r]ilor

2.1. Obliga]iile vânz\torului

2.1.1. Generalit\]i

~n ceea ce prive[te obliga]iile vânz\torului, potrivit Codului civil, vânz\torul are dou\ obliga]ii: s\ predea lucrul vândut cump\r\torului [i s\ r\spund\ pentru lucru, adic\ s\-l garanteze pe cump\r\tor `n privin]a lucrului dobândit.Cele dou\ obliga]ii reprezint\ principalele obliga]ii ale vânz\torului (art. 1313 C. civ.). Datorit\ caracterului supletiv al dispozi]iilor Codului civil incidente, p\r]ile pot aduce modific\ri obliga]iilor reglementate de lege. Aceasta `nseamn\ c\ p\r]ile, prin acordul lor de voin]\, pot conveni [i alte obliga]ii `n sarcina vânz\torului.

{i `n aceast\ materie exist\ reguli speciale pentru vânzarea comercial\, cum ar fi, de exemplu:

– modul de executare a obliga]iei de predare;

– termenul la care se face predarea – `n anumite cazuri, deoarece termenul este considerat esen]ial (caracter impus de destina]ia bunului sau prin voin]a p\r]ilor) – predarea lucrului trebuie s\ se efectueze la termenul convenit de p\r]ile contractante;

– locul unde se face predarea, c\ci art. 59 C.com. con]ine reguli care, par]ial, sunt diferite de cele stabilite de Codul civil;

– `n ceea ce prive[te garan]ia contra viciilor, pe lâng\ regulile stabilite de Codul civil (art.1352-1360), Codul comercial instituie reguli speciale, dispunând, `n art. 70: "Cump\r\torul unor m\rfuri sau producte provenind din o alt\ pia]\, este dator s\ denun]e vânz\torului viciile aparente `n timp de dou\ zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condi]iunilor excep]ionale `n care se afl\ lucrul vândutsau persoana cump\r\torului. El este dator s\ denun]e viciile ascunse ale lucrului `n cele dintâi dou\ zile de la descoperirea lor. Odat\ acest termen expirat, cump\r\torul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut.";

– `n ceea ce prive[te garan]ia calit\]ii produselor `n condi]iile reglement\rii speciale a protec]iei consumatorilor, prin Ordonan]a Guvernului nr. 21/21.08.1992, privind protec]ia consumatorilor, republicat\, a fost instituit un nou cadru juridic al asigur\rii calit\]ii produselor [i serviciilor;

– `n ceea ce prive[te r\spunderea pentru calitatea produselor `n cadrul duratei medii de utilizare a acestora, reglementat\ de aceea[i Ordonan]\ 21/1992;

– `n ceea ce prive[te obliga]iile ce revin agen]ilor economici-persoane fizice sau juridice-`n comercializarea produselor de folosin]\ `ndelungat\, destinat\ consumatorilor (H.G. nr. 394/1995);

– `n ceea ce prive[te `nlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care prezint\ deficien]e de calitate (H.G. nr. 665/1995);

Vom analiza `n cele ce urmeaz\ principalele obliga]ii ale vânz\torului, `n lumina Codului civil [i ale Codului comercial.

2.1.2. Obliga]ia de predare

Dup\ cum am ar\tat mai sus, principala obliga]ie a vânz\torului este aceea de a preda lucrul vândut, adic\ de a pune efectiv lucrul la dispozi]ia cump\r\torului, astfel `ncât acesta s\ poat\ s\-[i exercite toate prerogativele pe care i le confer\ dreptul de proprietate asupra lucrului. Bunul individual determinat trebuie predat `n starea `n care se afla `n momentul `ncheierii contractului (art 1324 C. civ.; `n cazul bunurilor determinate generic, vânz\torul trebuie s\ predea bunuri de calitate mijlocie – art. 1103 C. civ.).

Obliga]ia de predare cuprinde [i accesoriile lucrului [i tot ceea ce ]ine de folosirea normal\ a acestuia (art. 1325 C. civ.); ea cuprinde [i obliga]ia de a conserva lucrul pân\ la predare (art. 1074 C. civ.).

Predarea bunurilor care fac obiectul contractului de vânzare-cump\rare comercial\ poate fi o predare consensual\, una    real\ sau una simbolic\.

Predarea consensual\ are loc `n acele cazuri `n care `n momentul vânz\rii nu poate interveni predarea material\, cum este cazul fructelor neculese sau aunci când cump\r\torul are deja posesia bunului, cu un alt titlu, ca depozit, sechestru etc.

Predarea real\ se realizeaz\ când bunurile sunt puse efectiv la dispozi]ia cump\r\torului sau predate c\r\u[ului pentru a le transporta la destina]ie.

Predarea simbolic\ se realizeaz\ diferit, `n func]ie de situa]ia `n care se afl\ bunurile. Astfel, aceasta poate consta `n `nmânarea cheilor unui magazin `n care se afl\ bunurile, prin `nmânarea recipisei de depozit c\tre cump\r\tor `n cazul unor bunuri depozitate sau remiterea poli]ei de `nc\rcare (conosamentul) `n cazul unor bunuri transportate pe ap\.

~n general, bunurile sunt `nso]ite de factur\, act cat\re poate fi predat [i separat. Potrivit art. 46 C. com. factura constituie un mijloc de prob\ `n caz de litigii.

Lucrul vândut trebuie predat la termenul convenit de p\r]ile contractante. ~n lipsa unei astfel de stipula]ii, predarea se va face potrivit regulilor generale, imediat dup\ realizarea acordului de voin]\ sau la cererea cump\r\torului. ~n anumite cazuri, termenul de predare a lucrului vândut poate fi considerat esen]ial de c\tre cump\r\tor sau de c\tre ambele p\r]i. Acest caracter este impus de destina]ia bunului sau prin voin]a p\r]ilor. Caracterul esen]ial al termenului trebuie s\ rezulte expres din contract. El poate rezulta `ns\ [i din `mprejur\ri care sunt cunoscute de ambele p\r]i (de exemplu, lucrul vândut este constituit de o cantitate de brazi pentru pomul de iarn\).

~n privin]a locului de executare trebuie men]ionat faptul c\ regulile `n acest sens pentru contractul de vânzare-cump\rare comercial\ sunt stabilite de art. 59 C. com. [i sunt par]ial diferite de cele prev\zute de Codul civil    pentru vânzare-cump\rare civil\. Astfel, `n principiu, predarea lucrului se execut\ la locul ar\tat prin contract de p\r]ile contractante. ~n cazul lipsei unei asemenea stipula]ii, predarea trebuie s\ se fac\ la locul care ar rezulta din natura opera]iunii ori din inten]ia p\r]ilor contractante. Dac\ nici aceast\ situa]ie nu poate fi dedus\, predarea se va face la locul unde vânz\torul `[i are sediul comercial sau cel pu]in domiciliul ori re[edin]a, la momentul `ncheierii contractului. Când obliga]ia are ca obiect un bun determinat, care dup\ cuno[tin]a p\r]ilor se afla `ntr-un anumit loc la momentul `ncheierii contractului, predarea se va face `n acel loc.

~n conformitate cu art 1317 C. civ. cheltuilile ocazionate de predarea lucrului ( cânt\rire, m\surare, num\rare etc.) sunt suportate de c\tre vânz\tor.

2.1.3. Obliga]ia de garan]ie

O alt\ obliga]ie a cump\r\torului, care nu se stinge dup\ predarea lucrului, este aceea de a garanta cump\r\torului o netulburat\ [i util\ st\pânire a lucrului. ~n acest sens, art. 1336 C. civ. prevede c\ vânz\torul r\spunde fa]\ de cump\r\tor pentru lini[tita posesiune a lucrului [i pentru viciile lucrului. Obliga]ia de garan]ie `n cazul vânz\rii-cump\r\rii comerciale prezint\ dou\ forme: garan]ia lini[titei folosin]e a lucrului (garan]ia contra evic]iunii), garan]ia utilei folosin]e a lucrului (garan]ia contra viciilor lucrului), precum [i garan]ia de bun\ func]ionare [i garan]ia de durabilitate.

2.1.3.1. Garan]ia contra evic]iunii.

Potrivit art 1337 C. civ., vânz\torul r\spunde pentru evic]iunea total\ sau par]ial\ a lucrului, precum [i pentru sarcinile care greveaz\ lucrul vândut [i care nu au fost declarate la `ncheierea contractului. Prin evic]iune se `n]elege pierderea dreptului de proprietate asupra lucrului `n total sau `n parte ori tulburarea cump\r\torului `n exercitarea dreptului de proprietate rezultând din valorificarea de c\tre un ter] a unui drept asupra lucrului vândut, drept care exclude dreptul dobândit de cump\r\tor `n temeiul contractului de vânzare-cump\rare.

~n privin]a vânz\rii-cump\r\rii comerciale, cazurile de evic]iune sunt foarte rare. Cu privire la bunurile mobile, `n principiu, cump\r\torul nu poate fi evins deoarece, potrivit art. 1909 C. civ., posesiunea de bun\ credin]\ asupra lucrului mobil valoreaz\ titlu de proprietate. Totu[i, cump\r\torul ar putea fi evins `n cazul `n care bunul cump\rat a fost furat sau pierdut, iar adev\ratul proprietar l-ar revendica `n termen de 3 ani (art. 1909 alin. 2 C. civ.). Evic]iunea ar putea interveni `n cazul când vânz\torul a `nstr\inat `n mod succesiv bunul mobil la doi cump\r\rtori. ~ntr-un asemenea caz, primul cump\r\tor va fi evins dac\ cel de al doilea cump\r\tor a intrat cu bun\ credin]\ `n posesia bunului (art. 972 C. civ.). ~n absen]a oric\rei dispozi]ii `n Codul comercial, condi]iile cerute obliga]iei [i efectele garan]iei contra evic]iunii sunt cele prev\zute de art. 1337- 1351 C. civ.

2.1.3.2. Garan]ia contra viciilor lucrului

~n ceea ce prive[te garan]ia contra viciilor lucrului, Codul comercial cuprinde pu]ine dispozi]ii. ~n consecin]\, se vor avea `n vedere reglement\rile Codului civil.

Potrivit art. 1352 C. civ., vânz\torul va r\spunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dac\, din cauza acestora lucrul nu este bun de `ntrebuin]at, dup\ destina]ia sa sau `ntrebuin]area sa este atât de mic[orat\, `ncât se poate presupune c\ cump\r\torul nu l-ar fi cump\rat sau nu ar fi dat pre]ul achitat, dac\ ar fi cunoscut viciile lucrului. Deci, `n concep]ia Codului civil, vânz\torul r\spunde numai pentru viciile ascunse, nu [i pentru viciile aparente ale lucrului. Viciile ascunse sunt acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi descoperite la predare folosind mijloace obi[nuite de verificare [i care fac lucrul impropriu `ntrebuin]\rii potrivit destina]iei sale sau `i mic[oreaz\ `ntrebuin]area. Trebuie `ns\ f\cut\ distinc]ia `ntre viciul ascuns [i nerespectarea calit\]ii lucrului. De asemenea, vânzarea unui lucru cu vicii ascunse nu trebuie confundat\ cu vânzarea afectat\ de viciul erorii asupra substan]ei obiectului contractului (art. 954 C. civ.); `n cazul unei asemenea erori, din cauza acestui viciu de consim]\mânt, cump\r\torul nu a dobândit lucrul voit, ci un alt lucru. Drept urmare, cump\r\torul va avea o ac]iune `n anularea contractului. ~n lumina Codului civil, vânz\torul r\spunde numai dac\ viciile ascunse existau `n momentul vânz\rii. De asemenea, `n cazurile `n care dreptul de proprietate nu se transmite `n momentul `ncheierii contractului, vânz\torul va r\spunde [i pentru viciile ulterioare vânz\rii, numai pân\ la data transmiterii dreptului de proprietate. Trebuie ar\tat c\, prin interpretarea art. 1352 C. civ. rezult\ c\ vânz\torul va r\spunde pentru viciile ascunse numai dac\ acestea sunt grave. ~n acest sens s-a decis c\ viciile trebuie s\ fac\ bunul de ne`ntrebuin]at ori s\-i mic[oreze substan]ial utilitatea, ceea ce nu se poate re]ine atunci când este necesar\ doar `nlocuirea unor piese uzate.

Dac\ viciile lucrului `ndeplinesc condi]iile ar\tate, cump\r\torul are alegerea s\ cear\: fie `nl\turarea viciilor, fie rezolu]iunea vânz\rii, fie restituirea unei p\r]i din pre]ul vânz\rii.

Dreptul la ac]iune privind viciile ascunse ale unui lucru se prescrie prin `ndeplinirea unui termen de 6 luni, `n cazul `n care viciile nu au fost ascunse cu viclenie (art. 5 din Decretul nr. 167/1958). Termenul de prescrip]ie `ncepe s\ curg\ de la data descoperirii viciilor, `ns\ cel mai târziu de la `ndeplinirea unui an de la predarea lucrului. Termenul de garan]ie de un an se aplic\ numai dac\, prin legea special\ sau prin conven]ia p\r]ilor, nu s-a stabilit un alt termen de garan]ie mai mare sau mai mic de un an (art. 11 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958).

Codul comercial dispune, `n privin]a viciilor ascunse, la art. 70 urm\toarele:

"Cump\r\torul unor m\rfuri sau producte provenind din o alt\ pia]\ este dator s\ denun]e viciile aparente `n timp de dou\ zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condi]iunilor excep]ionale `n care se afl\ lucrul vândut sau persoana cump\r\torului.

El este dator s\ denun]e viciile ascunse ale lucrului `n cele dintâi dou\ zile de la descoperirea lor.

Odat\ acest termen expirat, cump\r\torul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut".

Prin urmare, `n contractul de vânzare-cump\rare comercial\, vânz\torul r\spunde nu numai pentru viciile ascunse, ca `n materie civil\, ci [i pentru viciile aparente. Legea are `n vedere cazul bunurilor care circul\ de pe o pia]\ pe alta, adic\ situa]ia `n care cump\r\torul nu preia direct bunurile de la vânz\tor, ci de la c\r\u[. El poate s\ constate viciile aparente ale bunurilor numai la primirea efectiv\ a bunurilor `n cauz\. De aceea, cump\r\torul este `n drept s\ invoce aceste vicii fa]\ de vânz\tor. Pentru acelea[i ra]iuni, cump\r\torul poate reclama lipsurile aparente [i `n cazul `n care bunurile circul\ pe aceea[i pia]\, dac\ el nu a avut posibilitatea s\ preia personal bunurile de la vânz\tor. Vânz\torul nu va r\spunde pentru viciile aparente, chiar dac\ bunurile se transmit de pe o pia]\ pe alta, când cump\r\torul a preluat personal de la vâz\tor. ~n leg\tur\ cu termenele prev\zute de art. 70 C. com., s-a ar\tat c\ sunt avute `n vedere cazurile când, de exemplu, cantitatea mare a bunurilor nu a permis desc\rcarea din mijlocul de transport `n termenul de dou\ zile sau cump\r\torul nu a g\sit `n acest termen un specialist absolut indispensabil care s\ verifice bunurile primite; durata prelungirii termenului trebuie apreciat\ `n func]ie de `mprejur\rile concrete. Portivit legii, dup\ expirarea termenului, cump\r\torul nu mai poate reclama viciile aparente ale bunurilor primite.

Dac\ viciile aparente au fost aduse la cuno[tin]a vânz\torului `n termen, cump\r\torul poate reclama viciile aparente `n termen de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958). Termenul curge de la data na[terii dreptului la ac]iune, adic\ de la constatrea viciilor aparente.

Codul comercial cuprinde anumite dispozi]ii privind constatarea calit\]ii [i condi]iile m\rfii vândute (art. 71 [i 72 C. com.). Potrivit acestor prevederi legale, la cererea cump\r\torului sau a vânz\torului, pre[edintele instan]ei judec\tore[ti poate dispune constatarea de c\tre unul sau mai mul]i exper]i a calit\]ii [i st\rii `n care se afl\ lucrul vândut. Prin aceea[i hot\râre sau prin hot\râre separat\ se poate dispune sechestrarea lucrului vândut sau depunerea lui `ntr-un depozit public ori `n alt loc pe care `l va stabili. Dac\ p\strarea bunului poate aduce mari pagube ori ocaziona cheltuieli `nsemnate, se poate dispune chiar vinderea lucrului. Hot\rârea prin care se ia una dintre m\surile men]ionate trebuie s\ fie comunicat\ `nainte de punerea ei `n aplicare celeilalte p\r]i, `n condi]iile art. 72 C. com. ~n cazul necomunic\rii hot\rârii, dac\ viciile m\rfii sunt contestate, cump\r\torul va trebui s\ fac\ dovada identit\]ii m\rfii [i a viciilor acesteia. ~n cazul m\rfurilor care se transport\ de c\tre c\r\u[, viciile aparente ale m\rfurilor eliberate destinatarului se constat\ cu respectarea dispozi]iilor din actele normative care reglementeaz\ contractul de transport.

2.1.3.3. Garan]ia de bun\ func]ionare [i durabilitate a unor produse

Mai ales `n cadrul contractului de vânzare-cump\rare comercial\ se pune problema garan]iei de bun\ func]ionare [i durabilitate a unor bunuri de folosin]\ `ndelungat\. ~n temeiul art. 2 din H.G. nr. 394/08.06.1995:

"Produc\torii bunurilor de folosin]\ `ndelungat\ [i ai pieselor de schimb aferente sunt obliga]i s\ stabileasc\ termene de garan]ie, a c\ror durat\ nu poate fi mai mic\ de 10% din durata medie de utilizare a produsului sau a pieselor de schimb respective".

~n conformitate cu acest act normativ, termenul de garan]ie curge de la data vânz\rii produsului. Astfel, obliga]ia de garan]ie privind buna func]ionare [i durabilitate a bunurilor de folosin]\ `ndelungat\ exist\ pe durata termenelor de garan]ie. Durata termenului de garan]ie se prelunge[te cu timpul scurs de la data la care consumatorul a reclamat defectarea produsului [i pân\ la data    repunerii acestuia `n stare de func]ionare. Prelungirea termenului de garan]ie se va `nscrie `n certificatul de garan]ie de c\tre unit\]ile service abilitate, iar acest act (certificatul de garan]ie) ]ine loc de contract. Potrivit legii, `n temeiul obliga]iei de garan]ie privind buna func]ionare [i durabilitate, care revine vânz\torului, cump\r\torul poate pretinde: a) repararea bunului vândut [i `nlocuirea pieselor de schimb sau subansanblelor defecte pe cheltuiala sa; b) `nlocuirea bunului (art. 14 din hot\râre); c) restituirea pre]ului bunului (art. 14 din hot\râre). Pentru punctele b) [i c) se stipuleaz\ c\ timpul scurs `n cadrul perioadei de garan]ie de nefunc]ionare din cauza deficien]elor ap\rute trebuie s\ dep\[easc\ 10% din termenul de garan]ie. aceea[i situa]ie este valabil\ [i `n cazul `n carte bunul nu poate fi reparat. Restituirea contravalorii actualizate a produsului se va face la cererea consumatorului [i `n cazul a cel pu]in 3 defec]iuni `n prima jum\tate a perioadei de garan]ie sau `n cazul defect\rii produsului deja `nlocuit (art. 14 alin. 2). Mai trebuie subliniat aici c\ dreptul cump\r\torului de a cere `nlocuirea bunului sau restituirea pre]ului se pot exercita numai `mpotriva vânz\torului.

~n anexa la H.G. nr. 394/1995 a fost publicat\ lista produselor de folosin]\ `ndelungat\ destinate popula]iei, a c\ror comercializare se va face cu acordarea obliga]orie a unui termen de garan]ie.

2.2. Obliga]iile cump\r\torului

Fiind un contract bilateral, contractul de vânzare-cump\rare d\ na[tere la obliga]ii [i `n sarcina cump\r\torului. Potrivit Codului civil, principala obliga]ie a cump\r\torului este aceea de a pl\ti pre]ul vânz\rii (art. 1361). Pe lâng\ aceast\ obliga]ie, cump\r\torul are [i obliga]ia de a primi lucrul vândut [i, `n anumite cazuri, obliga]ia de a suporta cheltuielile vânz\rii.

2.2.1. Plata pre]ului

Principala obliga]ie a cump\r\torului este aceea de a pl\ti pre]ul lucrului vândut. Pre]ul se pl\te[te la data convenit\ de p\r]i `n contract. ~n lipsa unei stipula]ii contractuale, pre]ul trebuie pl\tit `n momentul pred\rii lucrului (art. 1362 C. civ.). Deci, legea derog\ de la regula conform c\reia, `n lipsa unui termen, plata se poate cere imediat.

~n cazul men]ionat, pre]ul trebuie pl\tit `n momentul pred\rii lucrului, ceea ce `nsemn\ c\ `n cazul `n care `n contract s-a stipulat un termen pentru predarea lucrului, cump\r\torul profit\ [i el de acest termen, `n sensul c\ va pl\ti pre]ul numai `n momentul pred\rii lucrului.

Plata pre]ului se face la locul determinat de p\r]i `n contract (art. 1361 C. civ.). ~n absen]a unei `n]elegeri a p\r]ilor, pre]ul trebuie pl\tit la locul unde se pred\ lucrul vândut (art. 1362 C. civ.). Deci, `n lipsa unei dispozi]ii contrare, plata nu se face la domiciliul debitorului (cump\r\torului), a[a cum prevede regula general\, ci la locul unde se pred\ lucrul.

Legea permite cump\r\torului s\ suspende plata pre]ului, `n cazul când este tulburat sau când are motive de a se teme c\ va fi tulburat printr-o ac]iune `n revendicare (art. 1364 C. civ.). Plata pre]ului poate fi suspendat\ pân\ când vânz\torul va face s\ `nceteze tulburarea sau va da cau]iune cump\r\torului. Suspendarea pl\]ii pre]ului nu poate avea loc dac\ p\r]ile au convenit c\ pre]ul va fi pl\tit chiar dac\ ar exista o tulburare a cump\r\torului.

Potrivit legii, cump\r\torul datoreaz\, pe lâng\ pre]ul vânz\rii, [i dobânda pre]ului (art. 1363 C. civ.). Trebuie subliniat faptul c\, potrivit art. 43 C. com., cump\r\torul este obligat s\ pl\teasc\ dobânzi `n toate cazurile de `ntârziere la plata pre]ului. Aceast\ solu]ie este diferit\ de cea din materia civil\, care impune plata dobânzilor numai `n cazurile expres prev\zute de art. 1363 C. civ. Dobânda este datorat\ de la data scaden]ei [i pân\ la plata sumei care constituie pre]ul vânz\rii. ~n absen]a reglement\rii legale a unei dobânzi comerciale, dobânda datorat\ de cump\r\tor ar putea fi dobânda pie]ei, putând fi raportat\ la scontul B\ncii Na]ionale a României.

Pre]ul vânz\rii trebuie pl\tit `n condi]iile stabilite de p\r]ile contractante. Dac\ p\r]ile s-au `n]eles ca pre]ul s\ fie achitat printr-o singur\ presta]ie, cump\r\torul este obligat s\ pl\teasc\, la termenul cuvenit ori `n momentul pred\rii lucrului, `ntreaga sum\ care constituie pre]ul vânz\rii. Dac\ p\r]ile au convenit plata pre]ului `n rate, cump\r\torul este ]inut s\ achite fiecare art\ la termenul stabilit. Practica judec\toreasc\ a decis c\ plata `n rate a pre]ului reprezin]\ numai o modalitate de executare, care nu este de natur\ s\ schimbe caracterul unic al presta]iei de plat\ a pre]ului. ~n consecin]\, termenul de prescrip]ie `ncepe s\ curg\ de la data stabilit\ `n contract pentru plata ultimei rate, chiar [i pentru ratele anterioare neachitate. Solu]ia adoptat\ de practica judec\toreasc\ pare a fi just\. ~ntr-adev\r, prin natura obliga]iilor la care d\ na[tere, contractul de vânzare-cump\rare este un contract cu executare dintr-o dat\ [i nu un contract cu executare succesiv\. Conven]ia p\r]ilor, `n sensul pl\]ii `n rate a pre]ului, constituie o simpl\ modalitate de executare a obliga]iei de plat\ a pre]ului, care nu poate duce la schimbarea naturii obliga]iei de plat\ a pre]ului. Doctrina consider\ c\, prin conven]ia lor expres\, p\r]ile pot atribui termenelor de plat\ a ratelor un caracter esen]ial, caz `n care plata pre]ului devine o obliga]ie cu executare succesiv\. ~n consecin]\, `n acest caz, termenul de prescrip]ie se clculeaz\ separat pentru fiecare rat\ (art. 12 din Decretul nr. 167/1958), iar neplata la termen a ratei scadente `ndrept\]e[te pe vânz\tor s\ cear\ rezolu]iunea contractului de vânzare-cump\rare.

2.2.2. Preluarea bunului

O alt\ obliga]ie a cump\r\torului, corelativ\ obliga]iei vânz\torului de a preda lucrul vândut, este aceea de a lua `n primire acest lucru. Prin executarea celor dou\ obliga]ii, de a preda [i de a lua lucrul `n primire, se asigur\ realizarea uneia dintre finalit\]ile contractului, aceea de punere a bunului `n st\pânirea de drept [i de fapt a cump\r\torului.

Luarea `n primire a lucrului vândut se face la data [i locul convenite de p\r]i `n contract. Dac\ p\r]ile nu au stabilit un termen, preluarea bunului se va face potrivit regulilor generale, imediat dup\ realizarea acordului de voin]\ sau la cererea vânz\torului. ~n cazul `n care nu s-a stabilit `n contract locul de predare-luare `n primire a bunului, se vor aplica prevedereile art. 59 C. com.

2.2.3. Suportarea cheltuielior vânz\rii

Potrivit, art. 1305 C. civ., cheltuielile de vânzare sunt `n sarcina cump\r\torului, `n lips\ de stipula]ie contrar\. Prin cheltuieli ale vânz\rii se `n]eleg cheltuielile ocazionate de vânzare (de exemplu, cheltuielile de redactare a contractului). Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de predare (cânt\rire, m\surare, num\rare etc.), care sunt `n sarcina vânz\torului, [i cheltuielile de ridicare a lucrului, aflate `n sarcina cump\r\torului, afar\ de cazul când p\r]ile s-au `n]eles altfel.

§.3. Consecin]ele nerespect\rii obliga]iilor contractuale

Cât prive[te consecin]ele nerespect\rii obliga]iilor contractuale – excep]ia de neexecutare, rezolu]iunea [i executarea vânz\rii – sunt aplicabile atât regulile Codului civil, cât [i regulile Codului comercial (art. 44, art. 67, art.69 [i art.68 – ceea ce se nume[te executare coactiv\).

~n ceea ce prive[te r\spunderea pentru nerespectarea obliga]iilor, partea `n culp\ va r\spunde fie sub forma penalit\]ilor (art.1066 [i urm. C.civ. – clauza penal\ -, Legea nr.76/17.07.1992 [i Ordonan]a Guvernului nr.18/1994), fie sub forma desp\gubirilor (daune-interese), `n conformitate cu prevederile Codului civil [i ale Legii nr.76/1992.

1. Excep]ia de neexecutare [i rezolu]iunea contractului

1.1.    Excep]ia de neexecutare

~n contractele sinalagmatice, oricare dintre p\r]i este `ndrept\]it\ s\ refuze    a-[i executa obliga]iile contractuale cât timp cealalt\ parte nu execut\ obliga]iile corelative (exceptio non adimpleti contractus). Excep]ia de neexecutare constituie un mijloc de ap\rare, care poate fi folosit atât de vânz\tor, cât [i de cump\r\tor.

~n baza contractului, vânz\torul are obliga]ia s\ predea cump\r\torului lucrul vândut. Potrivit legi, vânz\torul nu este obligat s\ predea lucrul vândut `n cazul `n care cump\r\torul nu pl\te[te pre]ul [i `n contract nu s-a stipulat un termen pentru plat\ (art. 1322 C. civ.). Deci, dac\ f\r a-[i fi executat obliga]ia de plat\ a pre]ului, cump\r\torul cere predarea lucrului, vânz\torul poate refuza aceasta invocând excep]ia de neexecutare. Acest refuz nu poate avea loc `n cazul `n care vânz\torul a acordat cump\r\torului un termen de plat\ a pre]ului. ~n acest caz se consider\ c\ primul a renun]at la dreptul s\u de a invoca excep]ia de neexecutare. ~n conformitate cu prevederile legii, vânz\torul nu va fi obligat s\ predea lucrul vândut, chiar când `n contract s-a stipulat un termen pentru plata pre]ului, dac\, dup\ `ncheierea contractului, cump\r\torul a fost declarat `n faliment, afar\ de cazul `n care cump\r\torul a dat o cau]iune care s\ garanteze plata pre]ului la termen (art. 1323 C. civ.).

La rândul s\u, cump\r\torul nu este obligat s\ pl\teasc\ pre]ul dac\ vânz\torul nu pred\ lucrul [i `n contract nu s-a prev\zut un termen de predare. Drept urmare, dac\, f\r\ s\-[i fi executat obliga]ia de predare a lucrului, vânz\torul cere plata pre]ului, cump\r\torul poate refuza plata pre]ului, invocând excep]ia de neexecutare.

1.2. Rezolu]iunea contractului

~n cazul nerespect\rii obliga]iilor contractuale de c\tre una din p\r]i cealalt\ parte poate cere rezolu]iunea contractului de vânzare-cump\rare comercial\. Aceasta poate avea loc `n condi]iile Codului civil sau ale Codului comercial.

Astfel, `n conformitate cu art. 1320 C. civ., `n cazul `n care cump\r\torul a pl\tit pre]ul ori este gata s\ fac\ plata, iar vânz\torul refuz\ s\ predea lucrul vândut, cump\r\torul are dreptul, la alegerea sa, de a cere rezolu]iunea contractului sau executarea contractului, prin punerea `n posesia lucrului. ~n acela[i mod, `n conformitate cu art. 1368 C. civ., dac\ lucrul a fost predat de c\tre vânz\tor, iar cump\r\torul nu a pl\tit pre]ul, vânz\torul poate cere rezolu]iunea contractului.

Rezolu]iunea contractului de vânzare-cump\rare comercial\ are loc `n condi]iile stabilite de art. 1020 [i 1021 C. civ., cu precizarea c\ instan]a judec\toreasc\ c\reia i s-a cerut pronun]area rezolu]iunii nu poate acorda un termen de gra]ie (art. 44 C. com.). Prin contract, p\r]ile pot conveni rezolu]iunea de drept a contractului pentru neexecutarea obliga]iilor asumate (pact comisoriu).

~n privin]a nerespect\rii de c\tre cump\r\tor a obliga]iei de luare `n primire a lucrului vândut, legea reglementeaz\ rezolu]iunea de drept a contractului de vânzare-cump\rare. Potrivit art. 1370 C. civ., `n cazul unor bunuri care se deterioreaz\ u[or, dac\ `n contract s-a stabilit un termen pentru ridicarea bunurilor [i cump\r\torul nu respect\ acest termen, contractul este rezolvit de drept `n favoarea vânz\torului, f\r\ punere `n `ntârziere a cump\r\torului. Deci, `n acest caz, legea prezum\ stipularea `n contract a unui pact comisoriu, `n scopul simplific\rii formalit\]ilor de desfiin]are a contractului pentru neexecutare. Tot `n acest caz, vânz\torul poate dispune imediat de bunurile `n cauz\ pe care le poate vinde altei persoane. ~n cazul `n care vânz\torul a suferit prejudicii de pe urma nerespect\rii obliga]iilor mai sus men]ionate, el are dreptul de a cere desp\gubiri.

Condi]iile `n care se poate desfiin]a un contract de vânzare-cump\rare comercial\ sunt reglementate [i de art. 67 C. com., care prevede:

"Când mai `nainte de expirare termenului fixat pentru executarea conven]iunii, una din p\r]i a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata pre]ului [i aceasta nu-[i `ndepline[te la termenul fixat obliga]iunea sa, atunci condi]iunea rezolu]orie se `mpline[te de drept `n favoarea p\r]ii care `[i executase obliga]iunea sa.

~n lips\ de asemenea oferte sau de stipula]iuni exprese, rezilierea contractului se reglementeaz\ dup\ dispozi]iunile Codului civil privitoare la condi]iunea rezolutorie tacit\.

~n amândou\ cazurile, cel `n culp\ r\spunde de daunele-interese cauzate".

Prin urmare, rezolu]iunea contractului se produce de drept (ope legis) când o parte ofer\ executarea, iar cealalt\ parte nu `[i execut\ obliga]ia sa.

Din dispozi]iile    art. 67 C. com. mai sus citat, rezult\ c\ pentru a opera rezolu]iunea de drept a contractului de vânzare-cump\rare comercial\trebuie `ndeplinite condi]iile:

a) una dintre p\r]i s\ fac\ oferta de executare a obliga]iei proprii;

b) oferta de executare s\ fie f\cut\ `nainte de `mplinirea termenului stabilit pentru executarea contractului;

c) cele dou\ obliga]ii corelative (predarea lucrului [i plata pre]ului) s\ aib\ acela[i termen de executare.

Un alt caz de rezolu]iune a contractului de vânzare-cump\rare comercial\ reglementat de Codul comercial prive[te desfiin]area contractului dup\ expirarea termenului esen]ial. Aceast\ rezolu]iune reprezint\ o aplicare `n materie comercial\ a solu]iei consacrat\ de art. 1370 C. civ., care prive[te rezolu]iunea contractului de vânzare-cump\rare pentru nerespectarea de c\tre cump\r\tor a termenului stabilit pentru ridicarea bunurilor care se deterioreaz\ u[or datorit\ naturii lor. Deoarece rezolu]iunea contractului pentru nerespectarea termenului esen]ial constituie o m\sur\ de favoare, partea `n folosul c\reia s-a stipulat termenul poate s\ renun]e la efectele rezolu]iunii, cerând executarea chiar dup\ `mplinirea termenului. Ea trebuie s\ `n[tiin]eze cealalt\ parte `n termen de 24 de ore de la expirarea termenului (art. 69 C. com.)

2. Executarea vânz\rii

Valabile [i `n cazul variet\]ilor de vânzare-cump\rare comercial\, condi]iile [i regulile execut\rii vânz\rii le vom prezenta mai jos, atât prin prisma dreptului comun, cât [i    acelui comercial.

~ncheierea contractelor de vânzare-cump\rare comercial\ de c\tre comercian]i urm\re[te satisfacerea deplin\ a unor interese [i pentru aceasta se impune executarea obliga]iilor `n strâns\ conformitate cu clauzele contractului. Rezolu]iunea contractului de drept sau cerut\ `n fa]a instan]ei poate stimula la respectarea obliga]iilor, dar nu asigur\ executarea contractului. Datorit\ faptului c\ `ntre comercian]i raporturile juridice se afl\ `ntr-o strâns\ interconexiune, nerespectarea obliga]iilor dintr-un contract poate avea consecin]e negative asupra altor raporturi contractuale. Astfel, satisfacerea intereselor p\r]ilor contractante este posibil\ prin folosirea unor mijloace care determin\ executarea `mpotriva voin]ei p\r]ii care nu `[i respect\ obliga]iile. Asemenea mijloace sunt executarea silit\, prev\zut\ de Codul civil, [i executarea coactiv\, reglementat\ de Codul comercial.

Potrivit art. 1021 C. civ., partea `n privin]a c\reia obliga]ia nu s-a executat are alegerea sau s\ sileasc\ pe cealalt\ a executa contractul, când este posibil, sau s\ cear\ desfiin]area contractului, cu daune-interese. Executarea silit\ a obliga]iilor din contractul de vânzare-cump\rare se realizeaz\ `n condi]iile generale ale dreptului comun.

~n conformitate cu art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul s\ cear\ executarea `ntocmai a obliga]iei, debitorul nefiind liberat prin faptul c\ ofer\ creditorului un echivalent al obliga]iei. Doctrina este de acord c\, `n cazul unei obliga]ii de a da, cum este cea din contractul de vânzare-cump\rare [i care nu se poate schimba `n desd\un\ri (art. 1075 C. civ.), se poate apela la executarea silit\, `n cazul `n care este cerut\ de creditorul obliga]iei.

Deoarece executarea pe cale silit\, `n condi]iile dreptului comun, nu satisface cerin]ele de executarea promt\ a obliga]iilor din contractul de vânzare-cump\rare comercial\, Codul comercial a reglementat un mijloc mai eficient de executare, cu participarea p\r]ii interesate `n ob]inerea execut\rii obliga]iei. Aceasta este executarea coactiv\, reglementat\ de art. 68 C. com.

Acesta are `n vedere obliga]ia principal\ ale vânz\torului de a preda lucrul vândut [i obliga]ia cump\r\torului de a-l lua `n primire, obliga]ii pe care le-am amintit mai sus.

Dac\ vânz\torul nu `[i execut\ obliga]ia de predare a lucrului, cump\r\torul are dreptul "a face s\ se cumpere lucrul de c\tre un ofi]er public `ns\rcinat cu asemenea acte". Astfel, cump\r\torul `[i va achizi]iona bunul de pe pia]\ prin intermediul unui agent oficial. Cump\r\torul are obliga]ia de a-l `n[tiin]a, `n prealabil, pe vânz\tor de folosirea acestei c\i de executare. ~n cazul `n care pentru bunul cump\rat prin intermediul agentului oficial s-a pl\tit un pre] mai mare decât cel convenit `n contract, cump\r\torul are dreptul de a pretinde diferen]a de la vânz\tor [i, dac\ a suferit vreun prejudiciu, el are dreptul la desp\gubiri (art. 68 alin. 4 C. com.).

O astfel de executare este posibil\ numai `n cazul când lucrul vândut are ca obiect bunuri determinate generic. ~n cazul unui bun individual determinat, executarea obliga]iei de predare se asigur\ pe cale silit\, `n condi]iile dreptului comun.

~n cazul `n care cump\r\torul nu `[i execut\ obliga]ia de a lua `n primire bunul, vânz\torul are dreptul, fie s\ depun\ bunul la o cas\ acreditat\ de comer], pe socoteala [i cheltuiala cump\r\torului, fie s\ vând\ bunul.Vânz\torul va opta pentru prima variant\ `n cazul `n care a `ncasat pre]ul, `n scopul de a fi dispensat    de obliga]ia conserv\rii lucrului. ~n al doilea caz, vânzarea se va face prin licita]ie public\. Dac\ lucrul are un pre] de pia]\ sau de burs\, vânzarea se va putea face la pre]ul curent de c\tre un ofi]er public `ns\rcinat cu asemenea acte. Dac\ pre]ul la care s-a vândut bunul este mai mic decât cel prev\zut `n contract, vânz\torul are dreptul s\ pretind\ diferen]a de la cump\r\tor (art. 68 alin. 2 C. com.). Oricare ar fi op]iunea sa, vânz\torul are obliga]ia de a-l `n[tiin]a, `n prealabil, pe cump\r\tor despre m\sura pe care o va `ntreprinde.

De subliniat este faptul legiuitorul nu stabile[te termenul `n care trebuie f\cut\ executarea din considerente de echitate raportat\ la `mprejur\rile concrete. Criteriul dup\ care trebuie s\ se ghideze instan]ele judec\tore[ti trebuie s\ fie "termenul scurt", care s\ nu permit\ uneia dintre p\r]i de a specula urcarea sau sc\derea pre]ului pe pia]\, pentru a lovi `n cocontractantul s\u. Buna-credin]\ `n executare trebuie s\ fie [i `n aceast\ materie elementul de orientare.

3. R\spunderea pentru nerespectarea obliga]iilor

Pentru nerespectarea obliga]iilor din contractul de vânzare-cump\rare, partea din culp\ va r\spunde. Potrivit dreptului comun, r\spunderea pentru nerespectarea sub forma penalit\]ilor [i r\spunderea sub forma desp\gubirilor (daune-interese).

R\spunderea sub forma penalit\]ilor intervine `n cazul când `n contractul de vânzare-cump\rare s-a stipulat o clauz\ penal\ (art. 1066 C. civ.). Potrivit dreptului comun, `n scopul asigur\rii execut\rii    obliga]iilor asumate `n contract, p\r]ile pot conveni ca partea care nu-[i va executa, s\ pl\teasc\ celeilalte p\r]i o sum\ de bani denumit\ penalitate sau o alt\ valoare patrimonial\. Trebuie sublinit c\, deoarec clauza penal\ este o conven]ie, r\spunderea sub forma penalit\]ilor exist\ numai dac\ p\r]ile au prev\zut `n contractul de vânzare-cump\rare ori `ntr-o conven]ie separat\ penalit\]ile care vor fi pl\tite `n cazul nerespect\rii obliga]iilor.

O reglementare derogatorie a r\spunderii sub forma penalit\]ilor este prev\zut\ `n Legea nr. 76/1992, privind m\suri pentru rambursarea creditelor rezultate din ac]iunea de compensare, regimul pl\]ilor agen]ilor economici, prevenirea incapacit\]ii de plat\ [i a blocajului financiar. Astfel, legea prevede c\ agen]ii economici, indiferent de forma de organizare [i tipul de proprietate, au obliga]ia efectu\rii tuturor pl\]ilor datorate c\tre orice creditor persoan\ juridic\, inclusiv cele pentru achitarea obliga]iilor cu orice titlu c\tre stat, `n ordinea scaden]ei.

Art. 7 din lege dispune c\, `n cazul ne`ndeplinirii `n termen de 30 de zile de la data scaden]ei a obliga]iilor b\ne[ti, debitorii vor pl\ti o penalitate de 0,4% pentru fiecare zi de `ntârziere. Agen]ii economici, `n conven]iilor lor, pot stabili penalit\]i mai mari de 0,4%, `ns\ nu [i mai mici. Prin lege se stabile[te o limitare, `n sensul c\ totalul penalit\]ilor pentru `ntârziere `n decontare prev\zute de art. 7 alin. 1 nu poate dep\[i cuantumul sumei asupra c\rei penalit\]ile sunt calculate. Legea mai prevede c\ `n cazul când penalit\]ile nu acoper\ prejudiciul suportat prin `ntârzierea efectu\rii pl\]ii, creditorul poate solicita acordarea de daune `n completare potrivit dispozi]iilor dreptului comun (art. 7 alin. 6 din lege).

Doctrina nu este de acord `n principiu cu aceste reglement\ri deoarece, referindu-se la to]i agen]ii economici (art. 23 din lege), legea `ncalc\ principiul libert\]ii contractuale [i, totodat\, natura juridic\ a clauzei penale.

R\spunderea sub forma desp\gubirilor are un mecanism diferit fa]\ de r\spunderea sub forma penalit\]ilor. ~n cazul `n care, datorit\ nerespect\rii obliga]iilor din contractul de vânzare-cump\rare, a fost cauzat un prejudiciu, partea `n culp\ este obligat\ s\ pl\teasc\ desp\gubiri, `n condi]iile prev\zute de Codul civil.

De subliniat este faptul c\, `n dreptul comun, stipularea unei clauze penale pentru o anumit\ abatere de la prevederile contractului are drept consecin]\ tran[area definitiv\ a r\spunderii pentru acea abatere, deoarece prin clauza penal\    se determin\ anticipat tocmai desp\gubirile    pe care debitorul le va pl\ti pentru abaterea respectiv\. Drept urmare, creditorul nu mai are dreptul de a cere [i desp\gubiri, chiar dac\ prejudiciul ar fi mai mare decât suma care face obiectul clauzei penale. Dup\ cum am ar\tat mai sus, Legea nr. 76/1992 derog\ de la acest principiu, prev\zând posibilitatea acord\rii desp\gubirilor `n completare, dac\ penalit\]ile nu acoper\ prejudiciul suportat prin `ntârzierea efectu\rii pl\]ii.

Sec]iunea a III – a Comercialitatea – criteriu de distinc]ie `ntre      vânzarea civil\ [i ce comercial\

Spre acest sfâr[it, se poate trage concluzia c\, `n raport cu vânzarea-cump\rarea civil\, vânzarea – cump\rarea comercial\ face parte din acele institu]ii tipice de drept comercial `n care coexist\: a) dispozi]ii derogatorii de la dreptul civil, precum art.70 C.com.; b) dispozi]ii de crea]ie comercial\, ca de exemplu cele consacrate de art. 63-67, 71-72 C. com.; c) dispozi]ii de dezvoltare a unor reguli embrionare sau a unor principii de drept civil, cum este cazul articolelor 60, 61, 62, 69 C.com.

Pentru ca vânzarea-cump\rarea s\ aib\ un caracter comercial, ea trebuie s\ `ndeplineasc\ mai multe condi]ii, dup\ cum urmeaz\:

a) S\ aib\ drept obiect numai bunuri mobile, m\rfuri, producte, obliga]iuni ale statului [i alte titluri de credit care circul\ `n comer] (art. 3 pct. 2 C. com.).

b) Din dispozi]iile art. 3 pct. 1 [i 2 C. com. rezult\ c\ tr\s\tura caracteristic\ a vânz\rii comerciale o constituie inten]ia de revânzare; cump\rarea este f\cut\ `n scop de revânzare sau `nchiriere, iar vânzarea este precedat\ de o cump\rare f\cut\ `n scop de revânzare. Pentru a constitui o tr\s\tur\ distinctiv\ a vânz\rii-cump\r\rii comerciale, inten]ia de revânzare sau `nchiriere trebuie s\ `ndeplineasc\ trei condi]ii:

– inten]ia de revânzare sau `nchiriere trebuie s\ existe la data cump\r\rii;

– inten]ia de revânzare sau de `nchiriere trebuie s\ fie exprimat\ de cump\r\tor;

– inten]ia de revânzare sau `nchiriere trebuie s\ priveasc\ `n principal bunul cump\rat.

c. Opera]ia este comercial\ chiar dac\, `nainte de a fi revândut, lucrul ce face obiectul cump\rat este supus unei transform\ri, cu condi]ia ca prin importan]a sa fa]\ de materia prelucrat\, transformarea s\ nu constituie scopul principal al dobândirii.

d. Opera]ia este comercial\ chiar dac\ se face `n scopul ca bunurile s\ fie date `n loca]ie.

e. Nu este necesar câ[tigul pentru ca opera]ia s\ fie socotit\ comercial\.

CAPITOLUL II

SCURTE CONSIDERA}II PRIVIND VARIET|}ILE    DE VÂNZARE

Privitor la variet\]ile de vânzare, dreptul civil cunoa[te variet\]ile de vânzare urm\toare:

– vânzarea dup\ greutate, num\r sau m\sur\ (art. 1300 C.civ.); – vânzarea cu gr\mada (art. 1299 C. civ.);

– vânzarea pe `ncercate (art. 1302 C. civ.);

– vânzarea pe gustate (art. 1301 C. civ.);

– vânzarea unei mo[teniri;

– vânzarea de drepturi litigioase.

Aceste dispozi]ii sunt aplicabile [i `n dreptul comercial, `n baza art. 1 C. com.

~n plus fa]\ de dreptul civil, `n dreptul comercial mai exist\ [i alte variet\]i de vânzare, cum ar fi: vânzarea cu plata pre]ului `n rate, vânzarea prin abonament, vânzarea dup\ mostr\, vânzarea dup\ catalogetc.

O alt\ deosebire fa]\ de dreptul civil const\ `n aceea c\, de[i se admite [i `n dreptul comercial c\ este valabil\ vânzarea de drepturi litigioase, Codul comercial interzice debitorului exercitarea retractului litigios `n condi]iile stabilite de Codul civil (art. 45 C. com).

~n cuprinsul lucr\rii de fa]\ vom trata, `n continuare, ca variet\]i de vânzare, nu numai pe cele acceptate `n mod tradi]ional ca atare ([i care urmeaz\ structura Codului civil).

Vom porni de la ideea c\ va constitui un contract de vânzare-cump\rare comercial\ de tip "standard" cel care `ndepline[te, cumulativ, urm\toarele condi]ii:

– are caracter consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ [i sinalagmatic;

– se exprim\ un consim]\mânt valabil [i neafectat de vreo modalitate;

-      sunt `ndeplinite condi]iile relative la capacitatea p\r]ilor;

– obiectul vânz\rii, cât prive[te lucrul vândut, `ndepline[te urm\toarele condi]ii: este individual determinat; exist\ `n momentul vânz\rii; se afl\ `n proprietatea vânz\torului; lucrul vândut nu se afl\ `n curs de transport;

– obiectul vânz\rii, cât prive[te pre]ul, s\ `ndeplineasc\ condi]iile urm\toare: s\ fie real, adic\ sincer [i serios; s\ fie determinat sau determinabil: s\ nu fie pl\tibil `n rate;

– transmiterea dreptului de proprietate s\ opereze `n momentul `ncheierii contractului, iar nu la un moment ulterior; s\ nu fie    vorba de vânzarea lucrului altuia, ori de bunuri viitoare; vânz\torul s\ nu-[i rezerve o facultate de r\scump\rare a bunului vândut.

Vom include `n categoria variet\]ilor de vânzare:

1.    vânzarea pe `ncercate;

2.    vânzarea pe gustate;

3.    vânzarea dup\ mostr\;

4.    vânzarea dup\ catalog;

5.    vânzarea lucrurilor viitoare;

6.    vânzarea lucrului altuia;

7.    vânzarea dup\ greutate, num\r sau m\sur\;

8.    vânzarea cu gr\mada;

9.    vânzarea unui fond de comer] sau a unei societ\]i comerciale;

10. vânzarea de m\rfuri cu ar\tarea vasului care transport\     m\rfurile;

11. vânzarea cu plata pre]ului `n rate;

12. vânzarea prin abonament;

13. loca]iunea – vânzarea;

14. vânzarea cu autoservire;

15. vânzarea cu pact de r\scump\rare;

16.Vânzare bunurilor determinate generic care circul\ de pe o pia]\ pe alta prin intermediul c\r\u[ului;

17.Vânzarea bunurilor determinate generic apar]inând vânz\torului ori procurate de acesta;

18. vânzarea de drepturi litigioase.

CAPITOLUL III

MODALIT|}I ALE CONSIM}|MÂNTULUI CARE SE TRADUC PRIN CREAREA UNOR VARIET|}I DE VÂNZARE

Sec]iunea I Vânzarea pe `ncercate

§.1. No]iune

Vânzarea pe `ncercate este un contract `ncheiat din momentul realiz\rii acordului de voin]\, `n care se prevede    condi]ia suspensiv\ a `ncerc\rii lucrului de c\tre cump\r\tor (art. 1302 C. civ.).

Dar cump\r\torul nu poate refuza obiectul pe simplul motiv c\ nu-i place; vânz\torul, `n acest caz, poate cere expertiz\.    Deci lucrul poate fi refuzat numai dac\ `n mod obiectiv este necorespunz\tor (`n caz contrar condi]ia ar fi pur potestativ\ [i vânzarea nul\, `n baza art. 1010 C. civ.).

Vânz\torul are facultatea de a fixa termen potrivit pentru `ncercare [i r\spuns. ~n lipsa stipula]iei `n acest sens, instan]a este cea care apreciaz\.

Aceast\ form\ de vânzare este frecvent\ `n vânz\rile de aparate radio, TV, ma[ini [i instala]ii.

§.2. ~ncheierea contractului

Contractul se `ncheie `n momentul realiz\rii acordului de voin]\ al p\r]ilor asupra lucrului vândut [i asupra pre]ului vânz\rii.

Dar, fiind vorba de un contract `ncheieat sub condi]ie suspensiv\, na[terea obliga]iilor p\r]ilor atârn\ de `ndeplinirea condi]iei, adic\ de rezultatul `ncerc\rii bunului.

§.3. Efectele contractului

Contractul `ncheiat de c\tre p\r]i d\ na[tere unei obliga]ii `n sarcina cump\r\torului de a `ncerca bunul.

~n cazul `n care nu-[i execut\ aceast\ obliga]ie, vânz\torul poate cere executarea sau rezolu]iunea contractului

Fiind vorba de o condi]ie suspensiv\, pân\ la `ndeplinirea condi]iei (pendente conditione) – de[i contractul este `ncheiat din momentul realiz\rii acordului de voin]\ – riscul pieirii fortuite a lucrului este `n sarcina vânz\torului (proprietar sub condi]ie rezolutorie), deoarece vânzarea sub condi]ie suspensiv\ nu este translativ\ de proprietate.

La `ndeplinirea condi]iei (eveniente conditione) cump\r\torul devine proprietar al lucrului `n mod retroactiv, adic\ din ziua `ncheierii contractului.

~n cazul `n care pân\ la realizarea condi]iei, bunul a pierit fortuit, riscul este suportat de vânz\tor (art. 1018 C. civ.).

Sec]iunea a II – a Vânzarea pe gustate

Vânzarea pe gustate nu se confund\ cu vânzarea pe `ncercate. Aceast\ varietate de vânzare, pe gustate, are ca obiect bunuri care, de obicei, se gust\ `nainte de a se cump\ra cum sunt de exemplu, vinul, brânza etc.

Potrivit legii, `n acest caz, vânzarea nu exist\ pân\ ce cump\r\torul nu a gustat [i nu a declarat c\ `i convine bunul (art. 1301 C. civ.). Cump\r\torul poate, printr-o clauz\ expres\, s\-[i rezerve dreptul de a gusta [i m\rfurile care se cump\r\ de obicei f\r\ a fi gustate.

Aprecierea bunului este pur subiectiv\; cump\r\torul poate refuza bunul pe simplul motiv c\ nu `i place, vânz\torul neputând cere o expertiz\.

Se sus]ine `ns\ c\, cu toate acestea, c\, `n caz de vânzare a unor m\rfuri destinate comer]ului, vânz\torul poate cere o expertiz\ `n vederea stabilirii faptului c\ marfa vândut\ era de calitate bun\ [i trebuia s\ fie acceptat\ de cump\r\tor. Aceast\ solu]ie nu poate fi admis\ decât `n cazul `n care ambele p\t]i s-au pus, prin prevederile contractului dintre ele, `n afara stipula]iunilor art. 1301 C. civ. ~n alte situa]ii fie c\ se cump\r\ m\rfuri spre a fi revândute sau nu, se aplic\ prevederile art. 1301 C. civ.    Cump\r\torul poate renun]a la gustare, deoarece aceasta este `n favoarea lui.

Deci, `nainte de gustare [i de declara]ia cump\r\torului c\ `i convine bunul, `ntre p\r]i nu exist\ contract de vânzare-cump\rare. Nu s-ar putea considera c\ exist\ o vânzare sub condi]ia gust\rii, deoarece o atare condi]ie ar fi pur potestativ\ [i deci, contractul ar fi lovit de nulitate. Prin urmare, `n privin]a bunurilor care se gust\ `nainte de a fi cump\rate, contractul de vânzare-cump\rare devine perfect prin gustarea [i aprobarea bunului.

Gustarea m\rfurilor vândute se face, `n general, `nainte de predarea lor. Ea poate fi f\cut\ `ns\ [i `n urma pred\rii, `ntr-un termen mai lung sau mai scurt, dup\ `mprejur\ri. ~n urma expir\rii acestui termen, cump\r\torul este presupus a fi acceptat marfa [i va trebui s\ pl\teasc\ pre]ul ei.

Cât prive[te momentul transmiterii dreptului de proprietate, acesta se determin\ conform regulilor generale, `n func]ie de natura bunului (individual determinat sau generic).

Sec]iunea a III-a Vânzarea dup\ mostr\

Vânzarea dup\ mostr\ nu este reglementat\ nici `n dreptul civil, nici de cel comercial. Este o vânzare tipic comercial\, folosit\ atât `n comer]ul intern, cât [i `n el interna]ional, fiind `ntâlnit\ destul de des `n cadrul opera]iunilor desf\[urate la bursele de m\rfuri.

Func]ia economic\ a mostrei este s\ faciliteze tranzac]iile, scutind pe cump\r\tor s\ se deplaseze la locul unde se afl\ marfa. Mostra este furnizat\ de obicei de c\tre vânz\tor, dar ea poate fi propus\ [i de c\tre cump\r\tor. De asemenea, ea poate fi executat\ de vânz\tor dup\ prescrip]iile cump\r\torului [i supus\ `n prealabil omolog\rii acestuia ori unei livr\ri de prob\. Acceptat\ de p\r]i, ea devine mostr\ contractual\, având o alt\ semnifica]ie decât mostrele de reclam\ sau mostrele prezentate la târguri. Acceptarea trebuie s\ se afc\ `n termenul contractual sau, `n lips\, `ntr-un termen rezonabil.

Func]ia juridic\ a mostrei const\ `n a pune la dispozi]ia p\r]ilor mijlocul de a controla dac\ marfa care a f\cut obiectul vânz\rii corespunde cu cea predat\. Ea simplific\ contractul, cuvintele "conform mostrei" (urmat\ de identificarea mostrei) fiind suficiente pentru a `nlocui descrierea am\nun]it\ a condi]iilor de calitate. Acestea se vor determina exclusiv dup\ mostr\ (v. `n acest sens art. 408 C. com din 1938, neintrat `n vigoare).

Astfel fiind, vânzarea dup\ mostr\ nu este o vânzare sub condi]ie. Mostra nu joac\ rolul unei condi]ii suspensive [i nici rezolutorii. ~n consecin]\, vânzarea `ncheiat\ dup\ mostr\ este o vânzare pur\ [i simpl\, perfect\ din momentul acordului de voin]\.

Tr\gând concluziile logice din acest\ calificare, dac\ prin predare se va constata c\ marfa nu corespunde cu mostra, acest\ neconformitate nu va produce efectele juridice ale unei condi]ii suspensive – f\când ca opera]ia s\ nu ia na[tere datorit\ lipsei de obiect – nici acela al unei condi]ii rezolutorii – care d\ na[tere unei desfiin]\ri cu efect retroactiv a vânz\rii – ci pur [i simplu pe acela al unei neexecut\ri conforme cu mostra. Contractul de vânzare, care este perfect din momentul `ncheierii sale, nu este executat potrivit conven]iei. Se pred\ un alt bun `n locul celui cuvenit, o marf\ neconform\ calitativ. Cump\r\torul va avea de aceea la dispozi]ie ac]iunea `n rezolu]ie, cu daune dac\ este cazul sau poate cere `nlocuirea m\rfurilor predate cu unele conforme mostrei, iar nu ac]iunea redhibitorie [i nici ac]iunea estimatorie, care apar]in cump\r\torului `n caz de vicii.

Executarea vânz\rii dup\ mostr\ poate da na[tere la dificult\]i rezultând din contesta]ii asupra identit\]ii mostrei. ~n fapt, p\r]ile pot p\stra fiecare câte un exemplar al mostrei sau o pot `ncredin]a uneia dintre p\r]i – de obicei cump\r\torului. ~n caz de contesta]ie asupra identit\]ii mostrei se vor aplica principiile generale privitoare la prob\, sarcina acesteia revenind p\r]ii care afirm\ c\ mostra a fost `nlocuit\, `n virtutea principiului onus probandi incumbit ei qui dicit. Sarcina probei conformit\]ii m\rfii cu mostra revine vânz\torului.

Pentru a se `nl\tura asemenea contesta]ii, `n practic\ se iau m\suri speciale, ca sigilarea mostrei sau depozitarea sa `n mâinile unui ter] sau la o institu]ie (camer\ de comer], burs\ etc.). O variant\ a vânz\rii dup\ mostr\ este vânzarea dup\ o mostr\ tip sau dup\ un tip, Astfel, de pild\, pentru comer]ul de cafea de Brazilia, vânz\torii stipuleaz\ c\ se vor avea `n vedere mostrele depuse la Camera de Comer] din Hamburg. Vânz\rile f\cute cu asemenea referiri, se deosebesc de vânzarea dup\ mostr\ contractual\. ~ntr-adev\r, aceasta din urm\ impune vânz\torului obliga]ia de a preda    un bun absolut identic. Vânzarea f\cut\ `ns\ pe baza unui element de compara]ie mai pu]in rigid, pe baza unei mostre tip de produs, va prodice efecte juridice deosebite. De ast\ dat\ se presupune c\ p\r]ile au `n]eles s\ permit\ o anumit\ toleran]\ `n aprecierea coresponden]ei dintre marf\ [i mostra tip.

Se `ntâmpl\, mai ales `n materie comercial\, ca o vânzare dup\ mostr\ s\ fie f\cut\ prin coresponden]\. ~n acest caz, contractul nu se va considera `ncheiat decât atunci când acceptarea definitiv\ a cump\r\torului va ajunge la cuno[tin]a expeditorului mostrei (art. 35 C. com.). Deci, dac\ termenul necesar pentru a r\spunde a trecut, f\r\ ca destinatarul mostrei s\ fi f\cut cunoscut\ acceptarea sa, vânz\torul este liber de a dispune de marfa vândut\ [i judec\torii fondului, suverani apreciatori ai `mprejur\rilor, pot decide c\ oferta vânz\torului n-a fost acceptat\ [i c\ acest contract nu s-a putut `ncheia din cauza lipsei unui r\spuns din partea persoanei c\reia `i fuseser\ trimise mostrele.

~nrudite cu aceast\ form\ de vânzare sunt [i vânz\rile dup\ model, desen, plan, marca. Un rol deosebit aici `l au standardele na]ional [i interna]ionale cu privire la unele bunuri.

Sec]iunea a IV-a      Vânzarea dup\ catalog

Una din modalit\]ile mai noi de vânzare [i determinare a calit\]ii m\rfii o constituie vânzarea dup\ catalog, form\ din ce `n ce mai r\spândit\ `n S.U.A. [i ]\rile Uniunii Europene.

Marile firme editeaz\ cataloage pentru o gam\ larg\ de produse, con]inând caracteristicile m\rfii, pre]ul [i alte date necesare. Catalogul trebuie s\ fie clar, precis [i exact. Orice men]iune inexact\ sau de natur\ s\ induc\ `n eroare pe cump\r\tor este sanc]ionat\ penal, ca publicitate `n[el\toare. Catalogul cuprinde ori este `nso]it de formulare de scrisori sau bonuri de comand\.

Contractul se `ncheie prin coresponden]\, fiind supus, cu unele adapt\ri, regulilor generale ale contractului de vânzare-cump\rare comercial\, inclusiv a celor privind formarea contractului. Sarcina dovezii `ncheierii contractului revine vânz\torului.

De[i aceast\ form\ de vânzare prezint\ avantajul de a evita deplasarea cump\r\torului la magazin, `n schimb are [i dezavantaje: uneori men]iunile din cataloage sunt dep\[ite, alteori marfa aleas\ nu mai exist\ `n stoc, termenul de livrare este destul de lung, variind `n medie `ntre 15 zile [i 6 s\pt\mâni.

CAPITOLUL IV

VARIET|}I DE VÂNZARE DERIVÂND DIN

SPECIFICITATEA LUCRULUI VÂNDUT

Sec]iunea I Vânzarea lucrurilor viitoare

~n materie comercial\, vânzarea de lucruri viitoare, adic\ a unor lucruri pe care vânz\torul nu le posed\ `n momentul contract\rii, dar care urmeaz\ s\ fie produse `n viitor (recolte, produsul unei fabrici etc.) este frecvent\.

~n imensa majoritate a cazurilor este vorba `ns\ de vânz\ri de bunuri a c\ror existen]\ este ne`ndoielnic\, caracterizate prin existen]a unui termen, reprezentat prin data la care ele vor fi produse [i se va face livrarea (emtio venditio rei speratae).

Dac\ lucrul vândut este format din lucruri viitoare [i atunci    dreptul de proprietate nu se poate transmite `n momentul `ncheierii contractului, deoarece bunurile nu exist\ `nc\, ele urmând s\ existe `n viitor prin fabricare, recoltare etc. ~n asemenea cazuri, transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor va avea loc `n momentul `n care bunul a dobândit existen]\ [i poate fi predat cump\r\torului, dac\ bunul este individual determinat sau `n momentul individualiz\rii, dac\ bunurile sunt determinate generic.

~ntrucât obiectul contractului este un lucru viitor, problema care se pune este aceea de a [ti care sunt consecin]ele nerealiz\rii `n viitor a lucrului respectiv.Specific\m faptul c\ nerealizarea `n viitor a lucrului nu afecteaz\ va labilitatea contractului `ncheiat, ci numai executarea lui.

Dac\ lucrul nu a fost realizat din culpa vânz\torului, el nu `[i poate executa obliga]ia privind predarea lucrului [i, deci, va fi obligat la plata de desp\gubiri (art. 1082 C. civ.).

Dac\ `ns\ nerealizarea lucrului s-a datorat unei `mprejur\ri fortuite, consecin]ele vor fi diferite, `n raport de inten]ia p\r]ilor la `ncheierea contractului:

– `n mod obi[nuit, riscul contractului este suportat de vânz\tor, `n calitate de debitor al obliga]iei imposibil de executat [i, deci, el nu mai poate cere plata pre]ului;

– `n situa]ia `n care cump\r\torul [i-a asumat riscul nerealiz\rii `n viitor a lucrului, contractul are un caracter aleatoriu [i, deci, cump\r\torul va datora pre]ul, cu toate c\ nu va primi lucrul de la vânz\tor.

Sec]iunea a II-a        Vânzarea lucrului altuia

Nici Codul civil [i nici Codul comercial nu reglementeaz\ vânzarea lucrului altuia.Codul comercial nu a reprodus art. 59 din Codul comercial italian din 1882, care recuno[tea valabilitatea unui asemenea contract [i obliga pe vânz\tor s\ dobândeasc\ lucrul [i s\ `l predea cump\r\torului, sub sanc]iunea daunelor.

Sub influen]a reglement\rii italiene, care a inspirat Codul comercial român, doctrina dreptului comercial a adoptat teza valabilit\]ii contractului privind vânzarea lucrului altuia. S-a considerat c\ acordul de voin]\ al p\r]ilor trebuie interpretat `n sensul c\ p\r]ile nu au urm\rit transmiterea imediat\ a dreptului de proprietate asupra lucrului, ci vânz\torul s-a obligat s\ procure lucrul respectiv [i s\-l predea cump\r\torului. ~n aceast\ opinie, obliga]ia asumat\ de vânz\tor este o obliga]ie de a face, care, `n caz de neexecutare, d\ dreptul cump\r\torului la daune-interese, `n conformitate cu art. 1075 C. civ.

Pentru a argumenta cele spuse mai sus ar\t\m c\ `n proiectul Codului comercial de la 1938, la art. 393 se prevede c\: "Vânzarea lucrului altuia este valabil\. Vânz\torul este obligat s\ dobândeasc\ lucrul [i s\ `l predea cump\r\torului, `n caz contrar r\spunde de daune".

Sec]iunea a III-a Vânzarea de lucruri determinate generic

§.1. Vânzarea dup\ greutate, num\r sau m\sur\

1. No]iune

Aceast\ vânzare are ca obiect anumite bunuri determinate generic, dar dintr-un lot determinat, care apar]in vânz\torului (genus limitatum) [i este necesar    a se proceda, dup\ caz, cânt\rire, num\rare sau m\surare – fie pentru individualizarea cantit\]ii vândute din lot (de exemplu, un agricultor vinde unei baze de recep]ie 10.000 kg de grâu la pre]ul de 900 de lei/kg), fie pentru determinarea pre]ului ( de exemplu, un produc\tor agricol vinde recolta de porumb de pe 2 hectare la pre]ul de 1200 de lei/kg).

2. ~ncheierea contractului

~n cazul acestui tip de vânzare, contractul se consider\ `ncheiat `n momentul `n care p\r]ile s-au `nvoit asupra lucrului [i asupra pre]ului, cu toate c\ bunurile nu au fost cânt\rite, num\rate sau m\surate (art. 1295 C. civ.).

3. Efectele contractului

Din momentul `ncheierii sale, contractul d\ na[tere la obliga]ii `n sarcina p\r]ilor, ca oricare contract de vânzare-cump\rare. ~ns\ deoarece lucrul vândut nu este individualizat sau pre]ul vânz\rii nu este determinat, dreptul de proprietate [i riscurile nu se transmit de la vânz\tor la cump\r\tor decât `n momentul individualiz\rii, adic\ pe data cânt\ririi, num\r\rii sau m\sur\rii bunurilor. ~n consecin]\, pân\ la individualizare, riscul pieirii fortuite a bunurilor `l suport\ vânz\torul, `n sensul c\ acesta nu va putea fi obligat s\ pl\teasc\ daune-interese, dar nici nu va putea cere pre]ul.

~n leg\tur\    cu locul [i data când se vor face cânt\rirea, num\rarea sau m\surarea se va avea `n vedere conven]ia p\r]ilor. ~n absen]a unei asemenea conven]ii opera]iile de mai sus se vor face la locul unde bunurile urmeaz\ a fi predate. Opera]iile vor trebui f\cute neap\rat `n prezen]a cump\r\torului sau a reprezentantului acestuia. Dac\ au fost primite bunurile f\r\ a fi cânt\rite, m\surate etc., este de presupus c\ cump\r\torul a renun]at la aceste opera]iuni. ~n privin]a timpului, opera]iile de cânt\rire, num\rare sau m\surare vor putea fi cerute `ndat\ ce predarea lucrului a devenit exigibil\.

4. Consecin]ele nerespect\rii obliga]iilor contractuale

~n cazul `n care vânz\torul nu `[i execut\ obliga]ia de predare, cump\r\torul va putea cere, fie executarea, fie rezolu]iunea contractului cu plata de desp\gubiri (art 1300 C. civ.).

Dac\ neexecutarea contractului este datorat\ pieirii fortuite a bunurilor, vânz\torul nu va fi obligat la plata de desp\gubiri.

§.2. Vânzarea cu gr\mada

Vânzarea cu gr\mada (`n bloc) este reglementat\ de art. 1299 C. civ. ~n acest caz, nu are loc num\rarea, m\surarea, proprietatea fiind tranferat\ la cump\r\tor chiar `n momentul `ncheierii contractului, cu toate consecin]ele ce deriv\ din aceasta, pri efectul consim]\mântului, conform dreptului comun (de exemplu, o persoan\ poate vinde recolta pe care o ob]ine de pe o suprafa]\ de teren agricol pentru o sum\ fix\). Deci, "vânzarea pur\ [i simpl\ este perfect\ `ndat\ ce lucrul vândut [i pre]ul sunt determinate".

Fiind o vânzare perfect\, riscurile sunt transferate, odat\ cu proprietatea, `n seama cump\r\torului, atunci când `n contract nu exist\ dispozi]ii contrare. A[adar, vânzarea cu gr\mada are ca obiect o cantitate determinat\ de bunuri prin masa ei. Pre]ul se va stabili pentru `ntreaga cantitate.

~n lumina celor ar\tate mai sus trebuie s\ atragem aten]ia asupra faptului de a nu se confunda vânzarea cu gr\mada cu vânzarea dup\ greutate, num\r sau m\sur\, date fiind momentele [i condi]iile individualiz\rii [i cel al transferului propriet\]ii [i riscurilor diferite `n cazul celor dou\ variet\]i de vânzare-cump\rare comercial\.

Sec]iunea a IV-a    Vânzarea unui fond de comer] sau a unei societ\]i comerciale

Fondul de comer] a fost definit ca fiind totalitatea bunurilor mobile [i imobile, corporale [i incorporale, pe care un comerciant le afecteaz\ desf\[ur\rii unei activit\]i comerciale, `n scopul atragerii clientelei [i, implicit, atragerii de profit.

Având calitatea unui bun bun imobil incorporal, fondul de comer] poate face obiectul unei vânz\ri, aplicându-se regulile generale ale vânz\rii, cu unele particulerit\]i, care deriv\ din natura specific\ a bunului: nu se transmit [i datoriile fondului, `n afar\ de conven]ie contrar\, `ntrucât fondul de comer], nefiind o universalitate de drept [i, `n consecin]\, neavând autonomie juridic\, nu are datorii proprii.

Dreptul poizitiv nu cunoa[te [i alte cazuri de succesiune cu titlu universal, `n afar\ de succesiunea ereditar\ [i de fuziunea societ\]ilor comerciale. Astfel fiind, fa]\ de t\cerea legii, conven]ia de transmitere a unei societ\]i comerciale putând lua forma unei cesiuni ordinare de bunuri, nu poate opera fa]\ de ter]i , ca o succesiune universal\.

Se pune `ntrebarea de a [ti ce condi]ii trebuie s\ `ndeplineasc\ vânzarea fondului de comer] ca universalitate de bunuri [i, dimpotriv\, ce condi]ii când ne afl\m `n prezen]a vânz\rii unor bunuri componente izolate. Se consider\ c\ ori de câte ori s-a vândut dreptul la clientel\ `mpreun\ cu elementele care constituie suportul ei, avem de-a face cu vânzarea fondului de comer], iar dac\ vânz\torul [i-a rezervat clientela, aceasta [tirbe[te unitatea fondului de comer] [i obiectul vânz\rii `l va forma o simpl\ pluralitate de bunuri, c\rora le lipse[te unitatea scopului.

~n principiu, vânzarea fondului de comer] va fi perfect\ prin simplu consim]\mânt, dar transmiterea fiec\rui bun `n parte se va face `n formele aplicabile acelui bun. De, pild\, `n cazul bunurilor imobile, transmiterea se va efectua respectându-se formele de publicitate; de asemenea, pentru crean]ese va respecta formalitatea notific\rii cesiunii prevt. 1393 C. civ., iar pentru titlurile de credit la ordin transmisiunea se va face prin gir iar pentru cele nominative prin transfer etc.

Vânzarea fondului de comer] trebuie `nso]it\ de formele de publicitate prev\zute de Legea nr. 26/1990 privind registrul comer]ului, inclusiv cele specifice fiec\rui element al fondului de comer], cum sunt drepturile de proprietate intelectual\.

~nregistrarea vânz\rii `n Registrul comer]ului implic\ prezentarea unui `nscris.

~n principiu, regulile vânz\rii fondului de comer] sunt aplicabile [i `n cazul `n care acesta este adus ca aport `n natur\ la constituirea sau m\rirea capitalului social al unei societ\]i comerciale.

Independent de orice stipula]ie a p\r]ilor, vânz\torul fondului de comer] nu mai poate exercita acela[i comer] sau unul asem\n\tor cu acela al fondului `nstr\inat.

Vânzarea poate avea ca obiect [i orice element al fondului de comer] socotit izolat, de pild\ marca, emblema, numele comercial `n anumite condi]ii etc.

Sec]iunea a VI-a Vânzarea cu ar\tarea vasului care transport\ m\rfurile

Potrivit art. 63 C. com.: ''Vânzarea m\rfurilor care se afl\ in c\l\torie, cu ar\tarea vasului care le transport\ sau care urmeaz\ a le transporta este supus\ condi]iunii sosirii in bun\ stare a acelui vas. Dac\ vânz\torul `[i rezerv\ drepturile ca `n timpul fixat prin conven]iune, s\ arate vasul care transport\ sau care transporta m\rfurile vândute [i dac\ acest termen a trecut, cump\r\torul are dreptul s\ cear\ sau executarea contractului sau daune interese. Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ]ine seam\ de timpul fixat pentru predarea m\rfurilor vândute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului. Dac\ prin conven]iune nu se fixeaz\ vreun termen pentru a\tarea vasului, cump\r\torul este `n drept a cere ca termenul s\ fie fixat prin justi]ie."(s.n.).

~n acest caz – al m\rfurilor care se transport\ pe ap\ -, transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor se face cu ar\tarea vasului care le transport\; prin urmare, aceast\ vânzare este supus\ condi]iei sosirii `n bun\ stare a acelui vas (deci sub condi]ie suspensiv\). Pentru cazul de fa]\, dac\ bunurile au pierit fortuit `n cursul transportului, deci `nainte de `ndeplinirea condi]iei (sosirea vasului la destina]ie), riscurile sunt suportate de c\tre vânz\tor (art. 1018 C. civ.). Acesta nu va avea dreptul la plata pre]ului, dar nici nu va fi obligat s\ predea alte bunuri [i nici s\ pl\teasc\ desp\gubiri.

Codul comercial reglementeaz\ [i consecin]ele avarierii m\rfurilor `n cursul transportului. Potrivit art. 66 C. com., aceste consecin]e sunt diferite: avariile `ntâmplate `n timpul c\l\toriei atrag rezolu]iunea contractului, dac\ m\rfurile sunt atât de deteriorate `ncât nu mai pot servi scopului pentru care fuseser\ destinate; dac\ avariile nu fac m\rfurile improprii `ntrebuin]\rii, cump\r\torul este ]inut s\ le primeasc\ `n starea `n care se vor afla la sosire, `ns\ cu o sc\dere de pre] corespunz\toare.

Plata pre]ului se poate face [i `n rate, atunci când aceast\ modalitate de executare a fost prev\zut\ expres `n contract. Referitor la acest caz, se poate men]iona o excep]ie de la regula transmiterii propriet\]ii prin efectul acordului p\r]ilor `n virtutea c\reia p\r]ile pot s\ amâne transmiterea propriet\]ii, printr-o stipula]ie expres\. Voin]a de a transfera proprietatea trebuie, pentru a r\mâne `n domeniul vânz\rii, s\ fie ferm\. ~n caz contrar, nu ne vom afla `n cazul unei vânz\ri, ci ori a unui act nul ori a unui alt act. O amânare conven]ional\ a transfer\rii propriet\]ii `l reprezint\ vânz\rile `n care vânz\torul stipuleaz\ c\ proprietatea va trece la cump\r\tor numai la data la care acesta va fi pl\tit cea din urm\ rat\ din pre]. Aceast\ stipula]ie este denumit\ `n literatura de specialitate clauza de rezerv\ a propriet\]ii.

CAPITOLUL    V

VARIET|}I DE VÂNZARE DERIVATE DIN SPECIFICITATEA PRE}ULUI

Sec]iunea I Vânzarea cu plata pre]ului `n rate

§.1. No]iune

Vânzarea cu plata pre]ului `n rate este o varietate de vânzare reglementat\ prin lege special\. O vânzare cu plata pre]ului `n rate se `ncheie `ntre o unitate comercial\ [i persoana `ndrept\]it\, referitor la bunurile stabilite de lege, cu plata unui acont la `ncheierea contractului [i achitarea diferen]ei `n rate lunare care se re]in din salariu de unitatea al c\rei salariat este cump\r\torul. Aceast\ varietate de vânzare este reglementat\ prin Hot\rârea Guvernului nr. 280/1990 privind vânzarea de m\rfuri, prestarea de servicii [i executarea de lucr\ri cu plata `n rate.

Deci nu suntem `n prezen]a unei vânz\ri cu plata pre]ului `n rate, ca varietate a vânz\rii, `n cazul `n care, `ntr-un contract de vânzare-cump\rare obi[nuit, p\r]ile ar stipula plata e[alonat\ a pre]ului `n mai multe rate. O atare vânzare este guvernat\ de regulile generale ale contractului de vânzare-cump\rare.

Potrivit actului normativ mai sus men]ionat, unit\]ile de stat [i cooperatiste pot vinde m\rfuri cu plata `n rate persoanelor fizice `ndrept\]ite. Aceast\ vânzare se face pe baza contractului de vânzare-cump\rare `ncheiat `ntre p\r]i (art. 4 din hot\râre).

§.2. ~ncheierea contractului

Contractul de vânzare cu plata `n rate se `ncheie potrivit regulilor generale aplicabile oric\rui contract de vânzare-cump\rare, cu luarea `n considerare a dispozi]iilor din reglementarea special\.

1. P\r]ile contractului.

Potrivit legii, contractul de vânzare cu plata `n rate se `ncheie `ntre unit\]ile de stat sau cooperatiste [i persoanele fizice `ndrept\]ite s\ beneficieze de cump\rarea cu plata `n rate. Prin unit\]i de stat trebuie s\ `ntelegem societ\]ile comerciale cu capital integral de stat. Calitatea de cump\r\tor este acordat\ de lege salaria]ilor, membrilor cooperativelor me[te[ug\re[ti [i de consum, pensionarilor [i ]\ranilor neasocia]i.

Cump\r\torul trebuie s\ prezinte dovada c\ realizeaz\ venituri lunare [i are domiciliul `n localitatea `n care `[i are sediul unitatea vânz\toare. Pensionarii [i persoanele care nu pot face dovada unui venit lunar vor fi garantate de dou\ persoane care realizeaz\ venituri certe. Potrivit legii, ace[ti garan]i r\spund solidar cu cump\r\torul pentru executarea obliga]iilor din contractul de vânzare-cump\rare.

2. Obiectul contractului.

Contractul de vânzare cu plata pre]ului `n rate are ca obiect lucrul vândut [i pre]ul. Lucrul vândut `l constituie bunurile stabilite `n Nomenclatorul m\rfurilor care se vând cu plata `n rate aprobat de Ministerul Comer]ului [i Turismului, Centrocoop [i Ucecom, cu avizul Ministerului de Finan]e. Pre]ul vânz\rii este pre]ul cu am\nuntul al bunului care face obiectul contractului.

La `ncheierea contractului se achit\ acontul, calculat potrivit Nomenclatorului aprobat (`ntre 30-50% din pre]ul bunului). Totodat\, se stabile[te cuantumul ratei lunare [i num\rul ratelor; suma stabilit\ drept rat\ lunar\ nu va putea dep\[i o treime din salariul tarifar lunar, iar num\rul ratelor lunare trebuie s\ es `ncadreze `n limitele stabilite prin Nomenclator aprobat (6-36 rate).

Pentru sumele stabilite ca rate lunare, cump\r\torul va pl\ti dobânda legal\ cuvenit\ creditorului bancar, cât [i o cot\ de 2% pentru acoperirea cheltuielilor de urm\rire a `ncas\rii [i recuper\rii ratelor (art. 7 din hot\râre).

3. Forma contractului.

Contractul de vânzare-cump\rare cu plata pre]ului `n rate se `ncheie `n form\ scris\. Pentru a facilita `ncheierea contractului, prin anexa nr. 1 a hot\rârii se reglementeaz\ un contract tip privind vânzarea cu plata pre]ului `n rate. Potrivit legii, contractul de vânzare cu plata `n rate are valoare de titlu executoriu.

4. Dovada emis\ de unitatea al c\rui salariat este cump\r\torul

Contractul de vânzare cu plata pre]ului `n rate se `ncheie `n baza dovezii emise de unitatea al c\rei salariat este cump\r\torul. Prin aceast\ dovad\, unitatea men]ionat\ atest\ calitatea de salariat a cump\r\torului, cuantumul salariului, datoriile pe care le are salariatul etc. Aceast\ dovad\ trebuie s\ cuprind\ [i angajamentul unit\]ii emitente de a re]ine din salariul cuvenit cump\r\torului ratele care vor fi stabilite prin contractul de vânzare-cump\rare.

§.3. Efectele contractului

Odat\ ce a fost `ncheiat, contractul de vânzare cu plata pre]ului `n rate, ca orice contract de vânzare-cump\rare, d\ na[tere la obliga]ii `n sarcina p\r]ilor: vânz\torul este obligat s\ predea lucrul [i s\ `l garanteze pe cump\r\tor, iar cump\r\torul este obligat s\ ia `n primire lucrul vândut [i s\ pl\teasc\ pre]ul. Datorit\ specificului acestei vânz\ri, se impun unele preciz\ri privind transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului vândut [i `n leg\tur\ cu plata ratelor.

1. Transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului vândut

Articolul 6 din hot\râre prevede c\ m\rfurile vândute cu plata pre]ului `n rate devin proprietatea cump\r\torului din momentul semn\rii contractului de vânzare-cump\rare. Deci, din momentul `ncheierii contractului, prin semnarea `nscrisului constatator, dreptul de proprietate asupra bunului [i riscurile se transmit de la vânz\tor la cump\r\tor. Operând transmiterea dreptului de proprietate, unitatea vânz\toare are obliga]ia de a preda cump\r\torului lucrul vândut.

Pentru protejarea intereselor vânz\torului, legea prevede anumite m\suri care trebuie respectate de cump\r\tor. Astfel, cump\r\torul are obliga]ia de a asigura bunul cump\rat cu plata pre]ului `n rate, prin `ncheierea unui contract cu societatea de asigurare corespunz\toare. ~n cazul pieirii foruite a bunului asigurat, vânz\torul va putea, la nevoie, s\-[i valorifice drepturile sale privind ratele neachitate din desp\gubirea primit\ de la asigurator. Apoi, bunul dobândit cu plata pre]ului `n rate nu poate fi `nstr\inat de cump\r\tor `naite de a se fi pl\tit integral pre]ul bunului (art. 6 din hot\râre).

Prin interdic]ia `ntr\in\rii, legea instituie o indisponiblizare a bunului, care reprezint\ o garan]ie preventiv\ a vânz\torului. ~n temeiul acestei garan]ii, vânz\torul, la nevoie, se va `ndestula cu prioritate din valoarea bunului. ~ntr-adev\r, potrivit legii, `n cazul când cump\r\torul mai are [i alte datorii decât cele pentru m\rfurile cump\rate cu plata pre]ului `n rate, creditorii nu pot urm\ri aceste m\rfuri `nainte de a se fi pl\tit integral pre]ul acestora (art. 6 din hot\râre). ~n consecin]\, dac\ bunul cump\rat cu plata pre]ului `n rate a fost urm\rit de alt creditor al cump\r\torului, `nainte de plata integral\ a pre]ului, vânz\torul poate recupera paguba suferit\ de la acest creditor.

2. Plata ratelor

Obliga]ia de plat\ a diferen]ei de pre], adic\ a ratelor lunare stabilite `n contract, se execut\ prin re]inerea ratelor din salariul cump\r\torului sau, când acest lucru nu este posibil, prin urm\rirea silit\ a bunurilor cump\r\torului.

Potrivit legii, ratele lunare se re]in, la scaden]\, din salariul cuvenit cump\r\torului. Unitatea la c\rei salariat este cump\r\torul are obliga]ia s\ fac\ re]inerea ratelor [i dobânzilor potrivit contractului de vânzare-cump\rare. Din momentul re]inerii ratei lunare, obliga]ia cump\r\torului privind plata ratei respective este considerat\ executat\. Pentru a asigura re]inerea ratelor, `n cazul transfer\rii salariatului, unitatea de la care pleac\ salariatul trebuie s\ remit\ unit\]ii la care se va angaja acesta contractul pentru re]inerea `n continuare a ratelor. Totodat\, transferul este comunicat [i vânz\torului. ~n cazul `n carese desface contractul de munc\ al cump\r\torului, unitatea este, de asemenea, obligat\ s\ anun]e vânz\torul, remi]ându-i contractul de vânzare-cump\rare.

Obliga]ia de a re]ine [i vira ratele `[i are izvorul `n lege. Drept urmare, unitatea al c\rei salariat este cump\r\torul are aceast\ obliga]ie chiar dac\ nu s-a angajat `n scris, dar i s-a comunicat contractul de vânzare-cump\rare de c\tre vânz\tor sau a fost `n[tiin]at\ `n caz de transferare.

Dac\ datorit\ nerespect\rii obliga]iei legale    de re]inere a ratelor sau a celei de a anun]a transferul sau desfacerea contractului de munc\, vânz\tor nu a `ncasat ratele scadente, el va putea recupera contravaloarea acestor rate, cu titlu de desp\gubiri, de la unitatea `n culp\. ~ntr-adev\r, nerespectarea obliga]iilor legale men]ionate constituie o fapt\ ilicit\, care, potrivit art. 998 C. civ., oblig\ pe autorul ei la repararea prejudiciului cauzat. Unitatea `n culp\ nu ar putea respinge preten]iile vânz\torului, pe motiv c\ ratele ne`ncasate ar putea fi re]inute `n viitor din salariul cump\r\torului, deoarece acest fapt prive[te numai raporturile dintre unitatea unde este angajat cump\r\torul [i cump\r\tor [i nu poate fi opus vânz\torului, care avea dreptul de a fi `ndestulat din salariul din trecut [i la data când ratele au devenit scadente.

Trebuie ar\tat c\, prin plata desp\gubirilor fa]\ de vânz\tor, unitatea pl\titoare a executat o obliga]ie a cump\r\torului. Drept urmare, unitatea care a pl\tit desp\gubiri se subrog\, `n temeiul art. 1108 pct. 3 C. civ., `n toate drepturile vânz\torului, inclusiv acela de a se folosi de calitatea de titlu executoriu a contractului de vânzare-cump\rare. ~n consecin]\, unitatea pl\titoare poate s\ re]in\ direct din salariu cump\r\torului suma pl\tit\ cu titlu de desp\gubiri vânz\torului sau, dac\ nu este posibil, s\ urm\reasc\ bunurile din patrimoniul cump\r\torului. ~n cazul când plata ratelor nu se poate face pe cale de re]inere din statele de salarii, datorit\ desfacerii contractului de munc\ ori din cauza existen]ei unor crean]e cu rang de preferin]\, iar cump\r\torul nu achit\ ratele scadente, vânz\torul va putea urm\ri silit bunurile din patrimoniul cump\r\torului (art. 8 din hot\râre).

Urm\rirea cump\r\torului se face pe baza contractului de vânzare-cump\rare, care are valoarea unui titlu executoriu. Deci, pentru executarea silit\ a bunurilor cump\r\torului nu este necesar\ o hot\râre judec\toreasc\. De men]ionat este faptul c\ toate litigiile ivite `n leg\tur\ cu re]inerea ratelor pe satatele de salarii ori cu privire la recuperarea    ratelor restante pe calea execut\rii silite au caracterul unor litigii de drept comun, iar nu litigii de munc\.

Sec]iunea a II-a              Vânzarea prin abonament

~n acest\ form\ de vânzare presta]ia vânz\torului const\ `n pred\ri periodice de bunuri (jurnale, reviste etc.) `n schimbul unui pre].

Plata pre]ului se face fie `nainte de predare ca, de exemplu `n abonamentele la ziare [i reviste, fie dup\ predare, `n raport de consum, ca `n cazul furniturii de ap\, gaze, electricitate.

~n general, vânzarea prin abonament presupune o reducere de pre] `n raport cu pre]ul unor livr\ri separate.

~n situa]ia `n care, din cauz\ de for]\ major\ sau din alte cauze, nu se efectueaz\ unele livr\ri, de pild\ abonatul nu prime[te unele numere din revist\, se pune problema dac\ se reduce `n mod corespunz\tor costul abonamentului. Doctrina este `mp\r]it\.

Sec]iunea a III-a Loca]iunea – vânzarea

Al\turi de vânzarea `n rate cu sau f\r\ rezerva propriet\]ii, se folose[te, `n practic\, [i o alt\ formul\ contractual\, care const\ `ntr-o loca]ie de bunuri mobile, `nso]ite de o promisiune de vânzare, `n virtutea c\reia locatarul are facultatea ca, la expirarea loca]iei, s\ cumpere bunul la un pre] convenit.

De[i, `n principiu, licit, instan]ele judec\tore[ti au fost `nclinate s\ socoteasc\ acest contract ca ascunzând o vânzare `n rate cu rezerva propriet\]ii pentru ca, astfel, "locatorul" s\ poat\ revendica bunul de la masa credal\. Jurispruden]a francez\ cerea, pentru recunoa[terea efectelor promisiunii de vânzare, ca loca]iunea [i vânzarea s\ fie `n mod real distincte, adic\ locatarul s\-[i exercite op\iunea la sfâr[itul loca]iunii, prin acceptarea sau neacceptarea promisiunii de vânzare [i `n caz de acceptare, prin plata diferen]ei de pre] neacoperit\ prin ratele achitate pân\ atunci.

Loca]iunea-vânzare are un con]inut variabil, potrivit voin]ei p\r]ilor, devenind astfel un contract tot mai complex. De aici, amplele discu]ii `n doctrin\ cu privire la natura sa juridic\.

CAPITOLUL VI

VARIET|}I DE VÂNZARE DERIVATE DIN SPECIFICITATEA MOMENTULUI TRANSMITERII DREPTULUI DE PROPRIETATE

Sec]iunea I Vânzarea cu autoservire

Aceast\ varietate de vânzare-cump\rare comercial\ prezint\ `n ultimul timp o mare extindere datorit\ avantajelor pe care le prezint\ – economie de for]\ de munc\ [i de timp pentru cump\r\tor.

Este folosit\ `n diverse domenii ale activit\]ii comerciale, iar succesul ei depinde `n bun\ m\sur\ de gradul de concentrare pe aceea[i unitate de suprafa]\ a unei game cât mai largi de produse.

Pe plan juridic aceast\ form\ de vânzare ridic\ dou\ probleme:

– obliga]ia de informare a cump\r\torului, `n condi]iile `n care el se g\se[te fa]\ `n fa]\ cu produsul f\r\ a putea recurge, ca `n vânzarea obi[nuit\, la l\muririle vânz\torului;

– momentul transmiterii propriet\]ii [i al riscurilor.

~n principiu, acordul de voin]\ se realizeaz\ `n momentul `n care cump\r\torul a acceptat oferta vânz\torului, adic\ atunci când a preluat lucrul din raft [i l-a pus `n co[ sau `n c\rucior. ~n acel moment s-a produs [i individualizarea lucrurilor determinate generic, devenind debitor al pre]ului. Nefiind o situa]ie clar\ din punct de vedere juridic, s-a recurs la urm\torul artificiu: remiterea definitiv\ a lucrului vândut c\tre cump\r\tor nu este consim]it\ de vânz\tor decât `n momentul pl\]ii pre]ului. Pân\ `n acest moment exist\ o de]inere material\ provizorie.

Se consider\ `ns\ c\, din moment ce vânz\torul a expus m\rfurile el [i-a dat acordul `n privin]a contractului de vânzare-cump\rare, acesta fiind `ncheiat `n momentul când cump\r\torul a individualizat bunul prin preluarea acestuia din raft.

Sec]iunea a II-a       Vânzarea cu pact de r\scump\rare

Aceasta este o vânzare care confer\ vânz\torului o "facultate de r\scump\rare", `n virtutea c\reia el "`[i rezerv\ dreptul de a lua `napoi lucrul vândut, restituind pre]ul", precum [i unele cheltuieli (art. 1372 C. civ.).

Rezult\ c\ facultatea acordat\ vânz\torului constituie o condi]ie rezolutorie expres\, iar nu o vânzare nou\, a[a cum ar sugera expresia "r\scump\rare".

Proprietatea se re`ntoarce la vânz\tor cu efect retroactiv.

Pe lâng\ faptul c\ aceast\ vânzare prezint\ un pericol pentru ter]ii care au contractat cu cump\r\torul [i care r\mân sub amenin]area rezolu]iunii, ea ascunde de cele mai multe ori un `mprumut cu cam\t\.De aceea, textele art. 1371-1387 C. civ. au fost abrogate prin Legea contra cametei din 2 aprilie1931 (art.4). O asemenea vânzare este nul\ de drept, ceea ce nu `nsemn\ c\ o vânzare nu ar putea fi supus\ condi]iei rezolutorii sau suspensive, potrivit regulilor generale.

Sec]iunea a III-a Vânzarea bunurilor determinate generic care circul\ de pe o pia]\ pe alta prin intermediul c\r\u[ului

~n cazul bunurilor care circul\ de pe o pia]\ pe alta prin intermediul c\r\u[ului, `n mod tradi]ional, se consider\ c\ individualizarea bunurilor [i, `n consecin]\, transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor opereaz\ `n momentul pred\rii bunurilor c\tre c\r\u[ `n vederea transportului. De remarcat este faptul c\ opera]iunea de individualizare, cu ocazia pred\rii pentru transport se efectueaz\ de c\tre vânz\tor [i c\r\u[, [i nu `ntre vânz\tor [i cump\r\tor. Totu[i, ea produce efecte juridice, operând transferul dreptului de proprietate [i al riscurilor.

Sec]iunea a IV-a                 Vânzarea bunurilor determinaet generic apar]inând vânz\torului sau procurate de acesta

~n cazul bunurilor determinate generic apar]inând vânz\torului ori procurate de acesta, transmiterea propriet\]ii [i a riscurilor este reglementat\ de art. 62 C. com.: "Când m\rfurile vândute sunt ar\tate `n contract numai prin câtime, fel [i calitate, f\r\ nici o alt\ indica]iune de natur\ a desemna un corp cert [i determinat, vâz\torul este obligat a preda la locul [i timpul stipulat câtime, felul [i calitatea cuvenit\, chiar dac\ m\rfurile, care ar fi fost la dispozi]iunea sa `n momentul form\rii contractului sau pe care el le-ar fi procurat `n urm\ `n executarea lui, ar fi pierit sau dac\ expedierea sau sosirea acelor m\rfuri ar fi fost `mpiedica de vreo cauz\ oarecare".

~n privin]a p\r]ii finale a acestui articol au existat o serie    de dispute doctrinare. Unii autori consider\ c\ art. 62 C. com. consacr\ o abatere de la principiul potrivit c\ruia individualizarea bunurilor cu ocazia prerii m\rfii c\tre c\r\u[ opereaz\ transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor de la vânz\tor la cump\r\tor. Al]i autori au socotit c\ acest articol cuprinde dispozi]ii care fac aplicarea regulii generale privind transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor. ~n aceast\ opinie, textul reglementeaz\ dou\ situa]ii distincte.

~n prima parte a textului este reglementat\ situa]ia când vânz\torul a avut la dispozi]ia sa bunurile determinate generic, `n chiar momentul `ncheierii contractului sau [i le-a procurat ulterior `n vederea execut\rii contractului. Dac\ bunurile pier fortuit `nainte de predarea lor (individualizare), vânz\torul r\mâne obligat s\ predea bunuri `n cantitatea [i calitatea cuvenite (genera non pereunt).

~n partea a doua a textului este reglementat\ situa]ia `n care, vânz\torul, neavând bunurile contractate, a c\utat s\ [i le procure de la un ter]. De[i ter]ul le-a expediat, bunurile nu au sosit la vânz\tor. {i `n acest caz, `ntrucât bunurile au pierit fortuit `nainte de a fi predate cump\r\torului, riscul `l suport\ vânz\torul. Acesta r\mâne obligat s\ predea cump\r\torului cantitatea de bunuri cuvenit\ la termenul prev\zut `n contract.

CAPITOLUL VII   

VÂNZAREA DE DREPTURI      LITIGIOASE          

§.1. Caracterizare general\ a retractului litigios

Potrivit Codului civil, pot face obiectul contractului de vânzare-cump\rare [i drepturile litigioase, adic\ acele drepturi – reale sau de crean]\ – `n leg\tur\ cu care exist\ un litigiu `n fa]a instan]ei judec\tore[ti sau o contesta]ie asupra lor (art. 1403 C. civ.).

Deci, printr-un contract de vânzare-cump\rare, denumit [i cesiune, creditorul (cedentul) poate ceda unui ter] (cesionarul), `n schimbul unui pre], dreptul litigios pe care `l are contra debitorului.

Prin cump\rarea unor drepturi litigioase, cesionarul urm\re[te un scop speculativ, `n sensul de a cump\ra la un pre] mic drepturi litigioase, pentru a le valorifica apoi la adev\rata lor valoare contra debitorului. De aceea, Codul civil protejeaz\ pe debitor dându-i posibilitatea de a pune cap\t procesului intentat contra lui, prin plata c\tre cesionar a pre]ului pl\tit cedentului, precum [i dobânda [i cheltuielile f\cute de cesionar (art. 1402 C. civ.). Aceast\ opera]iune prin care debitorul `l elimin\ din proces pe cesionar se nume[te retract litigios.

Dat fiind caracterul s\u excep]ional [i prohibitiv, chiar `n dreptul civil, pentru a fi loc la aplica]ia retractului litigios este necesar\ `ndeplinirea urm\toarelor condi]ii:

– dreptul cedat s\ fi litigios;

– cesiunea trebuie s\ aib\ caracter oneros, [i nu gratuit;

– litigiul pendinte `n fa]a justi]iei trebuie s\ poarte asupra fondului dreptului;

– procesul asupra fondului trebuie s\ existe `n chiar momentul `n care s-a f\cut transmisia dreptului.

De subliniat este faptul c\, `n temeiul art. 1309 C. civ., judec\torii [i suplean]ii, membrii ministerului de resort, [i avoca]ii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competen]a cur]ii de apel `n a c\rei circumscrip]ie `[i exercit\ func]iile lor, sub sanc]iunea nulit\]ii, speselor sau daunelor-interese.

§.2. Interdic]ia retractului litigios `n materie comercial\

Interdic]ia retractului litigios `n materie comercial\ `[i g\se[te sediul `n art 45 C. com. care dispune: "Retractul litigios prev\zut de art. 1402, 1403 [i 1404 C. civ. nu poate avea loc `n cazu de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial". Prin urmare, drepturile litigioase care au ca izvor un fapt de comer] pot face [i ele obiectul unui contract de vânzare-cump\rare. Dar Codul comercial interzice debitorului exercitarea retractului litigios `n condi]iile stabilite de Codul civil.

Explica]ia interdic]iei retractului litigios `n materie comercial\ rezid\ `n scopul retractului litigios. ~n concep]ia Codului civil, retractul litigios este considerat o m\sur\ de protec]ie a debitorului `mpotriva opera]iunilor speculative ale cump\r\torilor de crean]e litigioase. De aceea, Codul civil `l recunoa[te [i reglementeaz\ condi]iile `n care el poate fi exercitat de c\tre debitor. ~n concep]ia Codului comercial, o atare m\sur\ de protec]ie nu este primit\, deoarece opera]iunile speculative ]in de natura activit\]ii comerciale. De aceea, Codul comercial interzice exercitarea retractului litigios. Aceasta `nseamn\ c\, dac\ dreptul litigios care face obiectul cesiunii are ca temei un act juridic pe care Codul comercial `l consider\ fapt de comer], debitorul nu se poate libera de obliga]ie, prin exercitarea retractului litigios `n condi]iile art. 1402 C. civ.

Aici trebuie subliniat c\ prevederile art. 45 C. com. se vor aplica numai `n ipoteza `n care dreptul cedat deriv\ dintr-un act comercial, obiectiv sau subiectiv pentru debitorul cedat. Astfel, dac\ un produc\tor agricol vinde struguri de pe fondul s\u unui comerciant [i apoi cedeaz\ crean]a sa pentru pre], comerciantul nu va putea exercita retractul litigios. Dac\ `ns\ comerciantul este cel care urm\re[te o crean]\ contra agricultorului [i apoi o cedeaz\, acesta din urm\ va putea exercita retractul.

CUPRINS

CAPITOLUL I       GENERALIT|}I

Sec]iunea I     Scurte considera]ii privind contractul de                       vânzare-cump\rare comercial\

Sec]iunea a II – a    Reguli stabilite de legisla]ia civil\ [i cea                            comercial\    aplicabile oric\rui tip de vânzare-       cump\rare comercial\

§.1. No]iune, caractere juridice [i condi]ii de valabilitate

1. No]iune

2. Caractere juridice

2.1. Caracterul consensual

2.2. Caracterul sinalagmatic

2.3. Caracterul oneros

2.4. Caracterul comutativ

2.5. Caracterul translativ de proprietate

3. Condi]ii de valabilitate

3.1. Consim]\mântul

3.2. Capacitatea

3.3. Obiectul

3.3.1. Generalit\]i

3.3.2. Lucrul vândut

3.3.3. Pre]ul

3.4. Cauza

§.2. Efecte juridice

1. Transmiterea dreptului de proprietate [i a riscurilor    de         la vânz\tor la cump\r\tor

2. Obliga]iile p\rtilor

2.1. Obliga]iile vânz\torului

2.1.1. Generalit\]i

2.1.2. Obliga]ia de predare

2.1.3. Obliga]ia de garan]ie

2.1.3.1. Garan]ia contra evic]iunii

2.1.3.2. Garan]ia contra viciilor lucrului

2.1.3.3. Garan]ia de bun\ func]ionare [i       durabilitate a unor produse

2.2. Obliga]iile cump\r\torului

2.2.1. Plata pre]ului

2.2.2. Preluarea bunului

2.2.3. Suportarea cheltuielilor vânz\rii

§.3. Consecin]ele nerespect\rii obliga]iilor contractuale

1. Excep]ia de neexecutare [i rezolu]iunea contractului

1.1. Excep]ia de neexecutare

1.2. Rezolu]iunea contractului

2. Executarea vânz\rii

3. R\spunderea pentru nerespectarea obliga]iilor

Sec]iunea a III – a      Comercialitatea – criteriul de distinc]ie `ntre             vânzarea civil\ [i cea comercial\

CAPITOLUL II    SCURTE CONSIDERA}II PRIVIND VARIET|}ILE DE VÂNZARE

CAPITOLUL III    MODALIT|}I ALE CONSIM}|MÂNTULUI       CARE SE TRADUC PRIN CREAREA UNOR         VARIET|}I DE VÂNZARE

Sec]iunea I Vânzarea pe `ncercate

§.1. No]iune

§.2. ~ncheierea contractului

§.3. Efectele contractului

Sec]iunea a II – a Vânzarea pe gustate

Sec]iunea a III – a Vânzarea dup\ mostr\

Sec]iunea a IV – a Vânzarea dup\ catalog

CAPITOLUL IV      VARIET|}I DE VÂNZARE DERIVÂND         DIN SPECIFICITATEA LUCRULUI VÂNDUT

Sec]iunea I Vânzarea de lucruri viitoare

Sec]iunea a II – a Vânzarea lucrului altuia

Sec]iunea a III – a Vânzarea de lucruri determinate generic

§.1. Vânzarea dup\ greutate, num\r sau m\sur\

1. No]iune

2. ~ncheiera contractului

3. Efectele contractului

4. Consecin]ele nerespect\rii obliga]iilor contractuale

§.2. Vânzarea cu gr\mada

Sec]iunea a IV – a Vânzarea unui fond de comer] sau a unei       societ\]i comerciale

Sec]iunea a V – a    Vânzarea cu ar\tarea vasului care transport\       m\rfurile

CAPITOLUL V                VARIET|}I DE VÂNZARE DERIVATE DIN     SPECIFICITATEA PRE}ULUI

Sec]iunea I Vânzarea cu plata pre]ului `n rate

§.1. No]iune

§.1. ~ncheierea contractului

1. P\r]ile contractante

2. Obiectul contractului

3. Forma contractului

4. Dovada emis\ de unitatea al c\rei salariat este       cump\r\torul

§.3. Efectele contractului

1. Transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului       vândut

2. Plata ratelor

Sec]iunea a II – a      Vânzarea prin abonament

Sec]iunea a III – a      Loca]iunea – vânzarea

CAPITOLUL VI              VARIET|}I DE VÂNZARE DERIVATE DIN SPECIFICITATEA MOMENTULUI TRANSMITERII DREPTULUI DE PROPRIETATE

Sec]iunea I     Vânzarea cu autoservire

Sec]iunea a II – a    Vânzarea cu pact de r\scump\rare

Sec]iunea a III – a Vânzarea bunurilor generice care circul\ de pe o pia]\ pe alta prin intermediul c\r\u[ului

Sec]iunea a IV – a    Vânzarea bunurilor determinate generic apar]inând vânz\torului ori procurate de acesta

CAPITOLUL VII                VÂNZAREA DE DREPTURI LITIGIOASE                       §.1. Caracterizare general\ a retractului litigios

§.2. Interdic]ia retractului litigios `n materie comercial\

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco Dimitrie, Explica]iunea teoretic\ [i practic\ a dreptului civil român, vol. VIII, partea a II-a, Ed. Socec, Bucure[ti, 1925.

2. Angheni Smaranda, Clauza penal\ `n dreptul civil [i comercial, Bucure[ti, 1996.

3. Beleiu Gheorghe, Drept civil român.Introducere `n dreptul civil.Subiectele dreptului civil, Casa de Editur\ [i Pres\ "{ansa" S.R.L., Bucure[ti, 1995.

4. Beleiu Gheorghe, Drept civil român. Introducere `n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de Editur\ [i Pres\ "{ansa" S.R.L., Bucure[ti, 1995.

5. C\rpenaru D. Stanciu,Drept comercial român, vol. I,III, Ed. Atlas Lex, Bucure[ti, 1994.

6.C\rpenaru D.Stanciu, Contracte economice speciale, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983.

7. Ciobanu Dan, Legisla]ia actual\ a investi]iilor.Explica]ii [i aplica]ii practice, Editura InterCONTEMPress, Bucure[ti,, 1993.

8. C\p\]`n\ Octavian, Contractul comercial de transport, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 1995.

9. * * *      Code civil, Jurisprudence Generale Dalloz, Paris, 1988-1989.

10.Cantacuzino

Mihai Barbu, Elementele dreptului civil, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1921.

11. * * * Corpus Juris Civilis, vol.I, Lipsiae, 1872.

12. Deak Francisc,

C\rpenaru Stanciu, Contracte civile [i comerciale,Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 1993.

13. Deak Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucure[ti, 1996.

14. Georgescu Ioan Luca,Drept comercial român. Teoria     general\ a obliga]iilor comerciale.       Probele. Contractul de vânzare-       cump\rare comercial\,Editura Lumina                         Lex, Bucure[ti, 1994.

15. Hamangiu Constantin,Codul civil adnotat, vol. VIII, Editura Libr\riei "Universala" Alcalay&Co., Bucure[ti, 1932.

16. Hamangiu Constantin,

I. Rosetti-B\l\nescu,

Al. B\icoianu, Tratat de drept civil român,vol.II, Editura "Na]ional\", Bucure[ti, 1929.

17.Homer, Illiada, traducere de George Murnu, Editura Univers, Bucure[ti, 1985.

18.Popa Ioan, Tranzac]ii interna]ionale, Editura Recif, Bucure[ti, 1992.

19. Stoica Valeriu, Rezolu]iunea [i rezilierea contractelor civile, Editura ALL, Bucure[ti, 1997.

20.{aguna Dan Drosu,Drept financiar [i fiscal, Editura De[teapt\-te Românie, vol.I, Bucure[ti, 1992.

21.{aguna Dan Drosu,

Costin Florin Donoaica, Drept bancar [i valutar, Editura Proarcadia, Bucur[ti, 1994.

22. Vivante Cesare, Principii de drept comercial,Bucure[ti, 1928.