Varicele Hidrostatic

Diverse2

Varicele Hidrostatic

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Argumentul

CAP.I. Îngrijirea pacientului cu varice hidrostatic

1.1. Sistemul circulator

1.2. Sistemul venos

1.3. Varicele hidrostatic

1. Definiție

2. Etiologie

3. Patologie

4. Semne și simptome

5. Complicații

6. Diagnostic

7. Evoluție și prognostic

8. Tratament

CAP.II. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu varice hidrostatice

2.1. Rolul propriu

2.2. Rolul delegat

2.3. Tehnici impuse de afecțiune

CAP.III. Îngrijiri speciale

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

Cazul 3. Plan de îngrijire

CAP.IV. Concluzii

Bibliografie

Argumentul

Moto:

“Să ajuți individual, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea, necesare pentru a o face, și să acționeze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”

Virginia Henderson

Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează pacienții din punct de vedere somatic și psihic in orice unitate sanitară, comunitate și are rolul de a suplini nevoia afectată, pentru a recupera în timp util persoana, pacientul.

Asistentului medical îi revin o serie de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească cu multă seriozitate și profesionalism, dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta pacientul cu tact, înțelegere, delicatețe și atenție.

Am ales acest subiect în urma stagiului efectuat în secția de chirurgie, considerând că profilaxia și tratarea acestei afecțiuni implică sarcini multiple de îngrijire din partea asistentului medical și de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridică această afecțiune.

Îngrijire acordate unui pacient cu varice sunt multiple. Pentru a efectua operația și a acorda pacientului îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, în care cadrele medicale au un rol important. Rolul asistentului este de a pregăti pacientul preoperator și de a preveni complicațiile postoperatorii, prin supravegherea atentă a pacientului și îngrijirile acordate.

Se spune că suntem tot atât de tineri ca și credința noastră. Crezul meu este acela al profesiei, de a dărui sfaturi și înțelegere celor sănătoși, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe aceștia din urmă să depășească momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie și societate.

CAP.I. Îngrijirea pacientului cu varice hidrostatic

1.1. Sistemul circulator

Realizează aportul de oxigen și substanțe nutritive către celule prin intermediul sângelui și totodată realizează transportul produșilor de degradare metabolică în vederea eliminării acestora din organism.

1.2. Sistemul venos

Este alcătuit din artere, arteriole, vene, sistem capilar și vase limfatice.

Circulația prin vene se deosebește de circulația prin artere. Sensul circulației este centripet, adică de la periferie spre inimă. Presiunea venoasă este mică, are valoarea medie de 10 mm Hg în venele periferice și pe măsură ce se apropie de inimă scade ajungând în venele mari la 1 mm Hg. Viteza de circulație în vene este mică și pe măsură ce se apropie de inimă crește datorită influenței contracțiilor inimii.

Toate aceste vase sunt căptușite de endoteliu, în jurul căruia se află, în proporții diferite, fibre de colagene și reticulare – elemente de rezistență, fibre elastice – structuri extensibile ce înmagazinează energia sistolică și o distribuie în diastolă, celule muscular netede – elemente contractile ce opun rezistență presiunii sangvine.

Venele prezintă trei tunici și anume:

Endartera – formată din celule endoteliale cu dispoziție longitudinală și din fibre de colagen și elastice.

Tunica medie este formată din celule muscular netede și din fibre elastice ce asigură rezistența vaselor la presiune.

Adventicea, ultima tunică a vaselor este alcătuită din fibre de colagen și fibre elastice.

Integritatea morfofuncțională a venelor este condiționată și de nutriția lor care este de un tip particular: treimea internă a vaselor este nutrită prin difuziune de sângele circulant, iar cele 2/3 externe prin sângele adus la vase, de vase mici numite vasa vasorum.

Venele superficiale ale membrului inferior

Reprezintă un sistem secundar de drenaj venos al membrului inferior; se găsesc imediat sub tegument, în țesutul celuloadipos subcutanat; prezintă valvule.

Venele safene au origine la nivelul piciorului, din extremitățile arcului venos dorsal al piciorului:

• în regiunea dorsală a piciorului, venele digitale dorsale primesc comunicante de la venele digitale plantare și se unesc pentru a forma venele metatarsiene dorsale;

• la nivelul extremităților distale ale oaselor metatarsiene venele metatarsiene dorsale se unesc și formează arcul venos dorsal al piciorului; la extremități acesta primește vene marginale de la nivelul regiunii plantare a piciorului;

• concavitatea proximală a arcului venos dorsal al piciorului cuprinde rețeaua venoasă dorsală a piciorului care se continuă cu rețeaua venoasă superficială din regiunea anterioară a gambei.

Vena safenă mare

• este vena superficială medială a membrului inferior, cea mai lungă venă a corpului;

• pleacă din extremitatea medială a arcului venos dorsal al piciorului; se termină la nivelul trigonului femural Scarpa, unde se varsă în vena femurală

Vena safenă mică

• este vena superficială, subcutanată a membrului inferior; în principal este vena superficială posterioară a gambei, pleacă din extremitatea laterală a arcului venos dorsal al piciorului, trece posterior de maleola fibulară (laterală) și urcă în axul feței posterioare a gambei.

Fiziologia sistemului venos

Circulația prin vasele sanguine este influențată de:

Proprietățile fizice ale sângelui (densitate, vâscozitate).

Calitatea pereților vasculari (elasticitatea lor).

Forța de contracție a inimii, care creează presiunea prin vase.

Modificările acestor factori adică: densitatea crescută – elasticitatea scăzută, presiunea ridicată, îngustarea sau dilatarea vasului, produc schimbări în regimul de scurgere a sângelui prin vase.

Mecanismele intrinseci vasculare

Autoreglarea intrinsecă a vaselor sangvine, în special mici (cu celule de tip monounitar lipsite de inervație dar care generează la distensia mecanică potențial de acțiune ce difuzează la celulele vecine) este rezultatul activității miogene proprii.

Mecanisme extrinseci de reglare

Reglarea nervoasă se face prin sistem de feed-back care implică:

receptori

căi aferente

centrul de comandă

căi eferente

receptori

Factorii care determină întoarcerea venoasă:

activitatea de pompă a inimii, prin crearea și menținerea unei diferențe de presiune între venele cave și atriul drept;

păstrarea forței de împingere imprimată inițial de inimă;

presa abdominală, creată de coborârea diafragmei în timpul inspirului;

pompa musculară, determinată de contracția musculaturii;

masajul pulsatil efectuat de arterele pe care le însoțesc.

Proprietățile venelor

1. Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-și mări pasiv calibrul sub acțiunea presiunii sângelui.

2. Contractilitatea este proprietatea de a-și varia în mod activ calibrul prin contracția sau relaxarea mușchilor netezi din pereții lor.

1.3. Varicele hidrostatic

1. Definiție

Varicele sunt vene contorsionate, lărgite, situate superficial sub tegument. Cel mai adesea ele se dezvoltă la nivelul picioarelor și al gleznelor.

Varicele hidrostatice ale membrelor inferioare (VH) reprezintă dilatații ale sistemului venos superficial al membrului inferior. Este o afecțiune specifică omului, care a apărut datorită poziției verticale a corpului.

Varice primare (esențiale, hidrostatice) – puseele de hiperpresiune venoasă acționând asupra unui perete venos cu elasticitate scăzută și cu un aparat valvular incompetent duc la reflux retrograd și la dilatarea lumenului venos. Varicele primare se dezvoltă în absența unei afecțiuni favorizante, având componentă genetică. Ele pot persista zeci de ani la nivelul membrelor inferioare, prejudiciul fiind în principal estetic.

2. Etiologie

Elementul esențial etiologic îl constituie staza circulatorie venoasă. Ori de câte ori pe traiectul unor trunchiuri venoase apare o stază sau o defecțiune în circulația de întoarcere a sângelui, retrograd de această zonă apar varicele. Așa apar varicele membrelor inferioare consecutive unei flebite sau compresiuni pe trunchiul venos iliac, sau pe venele profunde ale membrului pelvin.

Boala varicoasă este o boală a sistemului venos, caracterizat prin alterări ale pereților venoși. Tulburarea inițială este reprezentată de insuficiența valvulară ostială, de obicei la nivelul ostiului de vărsare a crosei safene interne.

Aceasta duce în condițiile creșterii presiunii venoase la reflux sanguin în sistemul venos superficial și stază, staza sanguină acționând asupra pereților venoși predispuși (distrofie colagenică) și duce la apariția dilatațiilor venoase (varice).

Varicele sunt de obicei vene lărgite, care se dezvoltă chiar sub piele (vene superficiale).

Varicele pot fi:

– congenitale (sindromul Klippel-Trenaunay, sindrom Parks-Weber și aplazia congenitală a valvelor venoase).

– primitive = primare (primare, hidrostatice) (cauză necunoscută dar cu prezența unor factori favorizanți)

– secundare (de etiologie cunoscută).

Factorii care cresc posibilitatea de apariție a varicelor hidrostatice sunt:

– sarcina (mai ales sarcinile repetate);

– sexul feminin. Femeile au un risc crescut datorită schimbărilor hormonale;

– vârsta înaintată;

– obezitatea (tinde să fie un factor de risc mai important la femei). Raportul masă musculară diminuată și țesut grăsos în exces scade suportul venos;

– istoric familial de varice;

– statul pe scaun sau în picioare pentru perioade lungi de timp;

– afecțiuni care cresc presiunea abdominală, cum ar fi boli hepatice, ascită (lichid în cavitatea abdominală), intervenții chirurgicale abdominale sau pelviene în antecedente sau insuficiență cardiacă;

– leziuni ale venelor;

– trombi venoși.

3. Patologie

Teoriile asupra etiopatogeniei bolii varicoase sunt:

teoria hidrostatică (poziția umană bipedă determină o presiune venoasă de repaus cu valori mari la nivelul membrelor inferioare);

teoria deficienței biochimice constituționale a pereților venoși care alterează proprietățile fizice ale fibrelor de colagen și elastină de la nivelul venelor; aceasta explică frecvența asocierii varicelor cu boala hemoroidală, hernii, picior plat;

anomalii enzimatice;

teoria perturbării producției endoteliale de prostanoizi și endotelină;

teoria disfuncției mușchiului neted venos;

teoria genezei bolii varicoase prin hipoxie.

Boala varicoasă este un termen care desemnează dilatarea (umflarea) venelor de la suprafața membrelor inferioare. Aceste vene, ca oricare din celelalte vene ale corpului, preiau sângele adus în regiunile respective prin artere și îl conduc înapoi la inimă. La membrele inferioare, sângele circulă, logic, spre inimă, deci de jos în sus când omul este în poziție ortostatică (în picioare).

4. Semne și simptome

Examenul fizic

Reprezintă o afecțiune cu implicații estetice dar pot apărea și o serie de simptome care îndrumă pacientul la medic cum ar fi:

senzația de oboseală la nivelul gambelor,

durere surdă, o senzație de arsură sau de greutate în picioare, simptomatologia se amplifică în cursul zilei sau după perioade îndelungate de stat în picioare sau pe scaun,

edeme,

furnicături,

cârcei.

Inspecția

Palparea unei zone dureroase sau sensibile poate evidenția o venă dură, trombozată, îngroșată. Palparea permite diferențierea varicelor de instalarea recentă a varicelor cronice. Varicele noi se găsesc la suprafața tegumentului, dar cele cronice erodează canale în suprafațat apărea și o serie de simptome care îndrumă pacientul la medic cum ar fi:

senzația de oboseală la nivelul gambelor,

durere surdă, o senzație de arsură sau de greutate în picioare, simptomatologia se amplifică în cursul zilei sau după perioade îndelungate de stat în picioare sau pe scaun,

edeme,

furnicături,

cârcei.

Inspecția

Palparea unei zone dureroase sau sensibile poate evidenția o venă dură, trombozată, îngroșată. Palparea permite diferențierea varicelor de instalarea recentă a varicelor cronice. Varicele noi se găsesc la suprafața tegumentului, dar cele cronice erodează canale în suprafața musculară sau osoasă, formând buzunare adânci în mușchii gambei și nodozități palpabile în osul tibiei anterioare.

Dacă pacientul este pus să stea în picioare o perioadă, palparea evidențiază alte vene superficiale care nu au putut fi văzute. Marea venă safenă devine palpabilă la majoritatea pacienților după câteva minute în poziție ortostatică.

Percuția

Testul Perthes este o manevră clasică utilă pentru a testa dacă segmentele venoase sunt interconectate. În timp ce pacientul este în ortostatism, un segment venos este clampat la un anumit nivel în timp ce se palpează pulsul venos în altă locație. Propagarea pulsului sugerează că vena este conectată la cele două localizări.

Testul Trendelenburg este o manevră de examinare fizică clasică care ajută la diferențierea refluxului venos superficial de incompetența venoasă profundă. Piciorul este ridicat până când toate venele superficiale colapsează, iar punctul suspectat de reflux din sistemul venos profund este ocluzat manual sau printr-un elastic. Apoi pacientul este rugat să stea în ortostatism, iar varicozitatea distală este observată pentru reumplere. Dacă aceasta rămâne goală, calea de reflux a fost ocluzată. Umplerea rapidă după compresia trunchiului venos proximal sugerează reflux prin sistemul venos profund sau insuficiență valvulară a venelor perforante.

5. Complicații

Complicațiile cuprind: formarea de abcese metastatice, septicemia, hiperpigmentarea locală, persistența unui nodul ferm în țesutul subcutanat, ulcerarea venei în caz de insuficiență venoasă.

Flebita superficială este rar asociată cu embolismul pulmonar. Persoanele cu tromboză venoasă superficială nu prezintă o tendință crescută de a dezvolta tromboza venoasă. Tromboza venoasă superficială pe de altă parte apare frecvent alături de tromboza venoasă profundă, mai ales la pacienții cu ulcerații în jurul gleznelor.

6. Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza:

– analizelor de laborator

timpul de protrombină și tromboplastină activată parțial nu sunt utile deoarece sunt normale

lipsa leucocitozei scade șansele unui proces infecțios cauzator

anticoagulanții lupici, rezistența la proteina C activată

factorul V Leiden.

– studii imagistice

Ecografia duplex este testul inițial pentru pacienții cu flebită. Un rezultat negativ nu garantează un prognostic favorabil. Nu este 100% sensibil pentru tromboza venoasă profundă care însoțește frecvent tromboflebita superficială.

Venografia ar trebui evitată datorită complicațiilor asociate administrării contrastului intravenos, care poate conduce la flebită. Dacă sunt necesare evaluări ale fluxului sanguin iliac sau pelvic se preferă venografia cu computer tomograf.

Venografia cu rezonanță magnetică este un test noninvaziv care prezintă o sensibilitate și specificialitate mai mari față de ecografie în detectarea tromboflebitei venoase.

Teste fiziologice ale funcției venoase sunt utilizate pentru cuantificarea funcției sistemului venos superficial și profund. Criteriul standard este monitorizarea presiunii venoase. Aceasta este măsurată prin plasarea unui cateter într-o venă dorsală a piciorului sau a gambei și înregistrarea presiunii venoase în timp ce pacientul efectuează anumite manevre.

Testele noninvazive cele mai utilizate sunt pletismografia de impedanță, fotopletismografia și pneumopletismografia.

În fiecare tip de test sunt înregistrate modificările presiunii venoase în timp ce pacientul merge sau urcă pe o scară și efectuează dorsiflexii ale gleznei. Într-un picior normal fiecare ciclu de pompaj scade presiunea pe măsură ce sângele este pompat în sus și în jos. Șase cicluri sunt suficiente pentru a atinge reducerea maximă a presiunii. Presiunea crește normal din nou lent pe măsură ce piciorul este reumplut, atingând un maxim în 3-5 minute.

Parametrii fiziologici măsurați sunt fluxul sanguin venos maxim de ieșire, fracția de expulzie a pompei musculare gambiere și timpul de reumplere venoasă.

Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni:

– celulita,

– venele varicoase,

– vasculita,

– tromboza venoasă profundă,

– neurita,

– limfangita,

– insuficiența venoasă cronică,

– hematomul,

– limfedemul,

– sindromul post-flebitic.

7. Evoluție și prognostic

Varicele hidrostatic netratat evoluează continuu, lent, în ani de zile și survin diferite complicații cu caracter acut pe fondul insuficienței cronice:

a) insuficiența venoasă cronică este rezultatul unei evoluții de 15-20 ani;

b) tromboflebită varicoasă;

c) rupturi spontane sau posttraumatice ale venelor varicoase:

– subtegumentare = hematom;

– intramusculară = hematom situat profund subfascial;

– externă = hemoragie abundentă, exacerbată în ortostatism, care adesea generează panică pacientului și a celor din jur.

8. Tratament

a) Tratament profilactic

Tratamentul profilactic, care este util dar din nefericire limitat la stadiile incipiente. Persoanele care au tendință la varice trebuie să evite poziția ortostatică, mult prelungită și cu mișcări foarte limitate. Se recomandă ca aceștia să poarte — periodic — un bandaj compresiv sau ciorapi elastici. Ori de câte ori este posibil, persoanele predispuse să facă boala varicoasă trebuie să stea cu membrele inferioare mai ridicate față de planul corpului. Acestora li se recomandă în mod special și înotul, pentru că acest sport se practică în poziție orizontală și folosește mult mușchii gambei care compresează venele. Presiunea apei ajută și ea la exercitarea unei compresiuni asupra venelor. Canotajul și ciclismul (moderate), sunt de asemenea sporturi recomandabile celor predispuși la boala varicoasă.

Pentru a ajuta circulația venoasă trebuie evitată imobilizarea prelungită și activitățile statice, efectuând la intervale regulate mișcări ale gambelor, evitarea băilor calde, mai ales la nivelul gambelor, evitarea expunerii pentru o perioadă lungă la soare, practicarea sporturilor, precum: natația, joggingul, mersul pe bicicletă, prevenirea constipației și de câte ori este posibil statul cu picioarele ridicate în timpul nopții. În timpul sarcinii trebuie urmărită cu atenție apariția și eventuala evoluție rapidă a varicelor. Purtarea unui ciorap elastic medicinal este utilă în orice situație în care nu se poate evita ortostatismul prelungit și imobilizarea îndelungată, precum și în timpul sarcinii.

b) Tratamentul medicamentos

Cele mai moderne medicamente ”Detralex”, ”Ciclo-3”, ”Troxevazil” ș.a., au rolul de a îmbunătăți starea pereților venelor și procesele metabolice din țesuturi, nu tratează insuficiența valvulară, și, deci, nu pot fi privite ca metodă radicală de tratament.

c) Tratamentul chirurgical

Principalele metode de tratament chirurgical sunt:

Excluderea prin ligaturi (superior și inferior) a venei dilatate.

Excizia (smulgerea) venelor dilatate (atât cele vizibile clinic cât și cele vizibile ecografic)

Injecția de substanțe sclerozante în varice

Sclerozarea cu sonde laser a varicelor.

Tratamentul chirurgical poate fi folosit dacă:

– venele varicoase nu au putut fi tratate prin tratament ambulatoriu și persistă încă simptome supărătoare

– aspectul varicelor este deranjant iar terapia laser sau scleroterapia nu pot îmbunătăți acest aspect.

CAP.II. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu varice hidrostatice

2.1. Rolul propriu

Asigurarea condițiilor de spitalizare

Pentru asigurarea confortului pacienților, saloanele trebuie să aibă un număr redus de paturi, iar pentru izolarea unor cazuri mai grave, un număr de saloane vor fi sub formă de rezerve de un pat.

Pentru fiecare pat se va asigura o suprafață cuprinsă între 6,5-10 m2 și un volum de 12-20 m3.

Culoarea pereților trebuie să fie odihnitoare; culorile albastru deschis și verde pal sunt cele mai recomandate.

Cele mai indicate materiale pentru pardoseală sunt mozaicul, gresia și linoleumul, care permit efectuarea cu ușurință a curățeniei.

Saloanele trebuie să fie luminoase, să permită o aerisire bună și să asigure o temperatură constantă în jur de 20oC.

Mulți pacienți suportă cu greu chiar și faptul că sunt internați în spital, de aceea:

– saloanele, coridoarele și anexele trebuie să fie astfel mobilate și amenajate, ca să se poată apropia cât mai mult de mediul obișnuit al pacientului, cu zugrăveli uni, dar variate și în culori pastel;

– coridoarele să fie dotate cu scaune și măsuțe, unde la nevoie, pacienții în trecere să se poată odihni câteva minute;

– mobilierul să fie ușor de curățat, estetic, capitonat cu materiale plastice colorate;

– măsuțele vor fi acoperite cu fețe de masă, iar colțurile și decorurile să fie aranjate foarte bine și estetic;

Asistentul poate crea în saloane un mediu plăcut, în care pacienții să se simtă bine și să stea cu plăcere:

– saloanele să fie cât mai mici, cu 2-4 paturi, distanțate între ele, pentru ca pacienții să nu se deranjeze reciproc;

– ferestrele să fie prevăzute cu perdele ușor de spălat;

– vesela, lenjeria, instrumentarul și orice obiect de inventar al secției să fie într-o stare impecabilă;

– nu se vor ține în saloane foile de observație, de temperatură și tăblița cu datele personale și diagnosticul pacienților.

Liniștirea pacientului, pregătirea lui psihică, menținerea instrumentelor în stare de perfectă funcționalitate, sunt etape pregătitoare, obligatorii, ale oricărei intervenții de explorare sau de tratament.

Regimul terapeutic de protecție ține seama de odihna pasivă și activă a pacienților ca important mijloc terapeutic.

Patul se aranjează în funcție de preferința pacientului, asigurându-i acestuia cea mai comodă poziție, iar pentru cei într-o stare mai puțin gravă, se vor asigura fotolii.

Alimentația pacienților în sufrageria secției ușurează foarte mult îngrijirea lor, creându-le un anturaj cu aspect extraspitalicesc. Asistentul trebuie să știe cum să înlăture frica din conștiința pacientului. Acesta trebuie să privească cu încredere procedurile de tratament, iar mijlocul cel mai bun pentru a obține acest lucru este folosirea unei tehnici corecte, executată cu instrumente bine întreținute, care reduc durerea la minimum sau o înlătură complet.

Se va respecta somnul pacientului, care, prin inhibiția scoarței cerebrale constituie un important factor terapeutic.

Condițiile create în spital trebuie să asigure pacientului un somn mai bun decât cel obișnuit.

În întreținerea acestei ambianțe plăcute a saloanelor, un rol deosebit revine personalului mediu și auxiliar, care-și petrece cea mai mare parte a timpului la patul pacientului.

Este recomandabil ca în același salon să fie amplasați pacienți apropiați ca vârstă, preocupări intelectuale, afecțiuni chirurgicale apropiate.

Secția cu paturi trebuie să fie împărțită într-un compartiment aseptic și unul septic, pentru a preveni declanșarea unor infecții intraspitalicești.

Rolul asistentului în examinarea clinică a pacientului

Medicul efectuează examinarea clinică a pacientului în colaborare cu asistentul medical atât în dispensar cât și în spital. Participarea asistentului la examenul clinic medical al pacientului este o obligație profesională. Ajutând medicul și pacientul în examenul clinic, asistentul contribuie la crearea unui climat favorabil pentru relația medic-pacient.

Toate informațiile culese pot fi grupate în două categorii:

Date relativ stabile: informații generale: nume, vârstă, sex, stare civilă; caracteristici individuale: rasă, limbă, religie, ocupație; gusturi personale și obiceiuri: alimentație, ritm de viață; evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare, sarcini, intervenții chirurgicale, accidente; elemente fizice și reacționale: grup sanguin, deficite senzoriale sau motorii, proteze, alergii; rețeaua de susținere a pacientului: familie, prieteni.

Date variabile: sunt date în continuă evoluție, care cer o constantă reevaluare din partea asistentului medical: tensiune arterială, puls, temperatură, funcția respiratorie, apetit sau anorexie, eliminarea, somnul, mișcarea, reacții alergice, inflamații, infecții, oboseală, intensitatea durerii, reacții la tratament.

Date variabile legate de condițiile psihosociale: anxietate, stres, confort, inconfort, stare depresivă, stare de conștiență, grad de autonomie, capacitatea de comunicare.

Aspectele genetice ale bolilor venelor impun cunoașterea prezenței acestor afecțiuni; ne interesează la antecedentele heredocolaterale prezența bolii varicoase, a tromboflebitelor, afecțiunilor arteriale sau limfatice. Din antecedentele personale fiziologice la femei are importanță numărul sarcinilor și evoluția.

Din antecedentele patologice au importanță tromboflebitele, medicamentele utilizate (anticoagulante, diuretice, anticoncepționale), consumul de nicotină, diabetul zaharat, hiperlipidemiile, arteriopatiile, deshidratările și varicele; intervențiile chirurgicale, fracturile, bolile cu imobilizare prezintă risc de tromboză prin stază sau hemoconcentrare. Sunt importante bolile cardiace, renale sau hepatice pentru diagnosticul diferențial al edemelor și stabilirea tratamentului.

Profesiunile care necesită ortostatism prelungit sau/și efort, cu expunere la căldură sunt însoțite de varice și complicațiile lor: cadre didactice, muncitori, personal din comerț, bucătari, constructori, sportivi (voleibaliști, halterofili).

Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile importante ale asistentului.

Sarcinile asistentului în pregătirea și asistarea unui examen clinic medical sunt următoarele:

pregătirea psihică a pacientului;

adunarea, verificarea și pregătirea instrumentarului necesar;

dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientului;

aducerea pacientului în pozițiile adecvate examinărilor;

asigurarea iluminației necesare la examinările cavităților naturale;

deservirea medicului cu instrumente;

ferirea pacientului de traumatisme și răceală;

așezarea pacientului în pat după examinare și facerea patului.

Supravegherea pacientului

În îngrijirea pacientului asistentul medical este obligat să-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generală și evoluția bolii acestuia, comunicând medicului tot ce a observat la pacient în cursul zilei sau a nopții.

Pentru ca informațiile lui să fie într-adevăr complete și valoroase, el trebuie să știe să facă observații sistematice, metodice și să cunoască ce anume trebuie să observe.

Acestea vor fi notate în F.O. care reprezintă oglinda pacientului, în ea fiind trecute toate datele privitoare la starea sănătății sale din trecut, motivele pentru care se află internat, la acestea adăugându-se și rezultatele examenelor de laborator sau alte explorări precum și tratamentele aplicate.

F.O. trebuie să fie astfel întocmită încât să dea persoanei care o studiază o imagine cât mai completă privitoare la starea sănătății pacientului. Datele culese de asistentul medical din supravegherea pacientului prin măsurarea funcțiilor vitale și vegetative se notează grafic în foaia de temperatură, componentă a F.O.

Asistentul trebuie să urmărească:

Faciesul pacientului trebuie urmărit atent, modificarea acestuia putând să ne informeze asupra unor complicații imediate; paloarea exagerată este semnul unei hemoragii interne sau a prăbușirii circulației; cianoza este semnul asfixiei; buzele uscate pot evidenția deshidratarea.

Temperatura ușor scăzută imediat după intervenție poate să crească până la 38°C în prima zi, pentru ca apoi să scadă în limite normale. Menținerea temperaturii peste 37°C sau apariția febrei în zilele următoare este semn de infecție.

Respirația poate fi amplă și rară imediat după operație, datorită anesteziei, devine ușor accelerată din cauza durerii postoperatorii și a anxietății, revine la normal după 24-36 de ore.

Pulsul trebuie urmărit, deoarece creșterea frecvenței și scăderea volumului sunt semnele prăbușirii circulației sau hemoragiei în primele ore, în următoarele zile trebuie corelat cu valoarea temperaturii, dat fiind faptul că în intervențiile chirurgicale pe membrele inferioare, mai ales, cura chirurgicală a varicelor, complicațiile tromboembolice sunt mai frecvente. Se verifică aspectul membrelor inferioare.

Tensiunea arterială este în directă corelație cu pulsul, se observă culoarea unghiilor, buzelor, tegumentelor.

Diureza nu suferă modificări importante. Prima micțiune apare, de regulă, după șase ore de la intervenție.

Tranzitului intestinal este o problemă pe care asistentul medical trebuie să o aibă permanent în atenție. După ce trece perioada de pareză intestinală postoperatorie, pacientul începe să emită gaze, semn că peristaltismul s-a restabilit. În mod normal, după 48-72 de ore de la intervenție apare primul semn, după reluarea tranzitului pentru gaze, alimentația poate fi mai abundentă și mai variată.

Prevenirea complicațiilor postoperatorii

Complicațiile pulmonare – se previn prin exerciții respiratorii, imediat ce este posibil, tuse asistată și tapotaj, la nevoie, așezarea pacientului într-o poziție adecvată.

Complicațiile trombo-embolice sunt depistate la timp și sunt prevenite printr-o supraveghere atentă a membrelor inferioare, masaj ușor în sensul circulației de întoarcere, la nevoie, conform indicațiilor medicale, tratament cu anticoagulante.

Infecția – se previne la nivelul plăgii prin pansament aseptic, tratament cu antibiotice, la indicația medicului, mai ales atunci când a avut o infecție înaintea intervenției, completează măsurile de profilaxie.

Pregătirea preoperatorie și îngrijirea postoperatorie

Pregătire preoperatorie

Pregătirea generală preoperatorie constă în examenul clinic și paraclinic, pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcțională, vitală și vegetativă, precum și observarea schimbării în starea pacientului și regimul dietetic preoperator.

Examenul clinic

Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar și pune în evidență starea fiziologică a pacientului dând totodată posibilitatea depistării unor deficiențe ale organismului și ale unor boli însoțitoare. El este completat de examinări paraclinice.

Pregătirea psihică

Părinții sau aparținătorii sunt informați despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul, eventualele mutilări și i se cere consimțământul. Se fixează data aproximativă a intervenției.

Pacientul este înconjurat cu solicitudine și atenție. Se suprimă tot ceea ce ar putea produce pacientului starea de neliniște.

Pacientului i se creează a stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut. I se asigură legătura cu aparținătorii.

Îngrijiri igienice

Dacă starea pacientului o permite zilnic, pacientul va fi îndrumat, ajutat să facă baie sau duș, urmat de igiena cavității bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.

Asanarea focarului de infecție. Se efectuează controlul stomatologic la invitația medicului și dacă este cazul, se efectuează control stomatologic.

Urmărirea funcțiilor vitale

măsurarea și notarea temperaturii;

măsurarea și notarea pulsului;

observarea și notarea respirației (la indicația medicului);

măsurarea și notarea T.A.;

Pregătirea locală

– se curăță pielea pe regiuni. Pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să se producă mici tăieturi (poarta de intrare pentru infecție, dureroasă la efectuarea dezinfecției);

– se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se scurgă eter pe regiunea perianală);

– se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);

– se acoperă câmpul operator la indicația medicului;

– menajarea pacientului de traumatisme psihice;

– explorarea capacității de apărare a organismului, a gradului de reactivitate și rezistență față de șocul operator;

– întărirea rezistenței organismului, prin reechilibrare hidroelectrolitică, normalizarea proteinemiei, vitaminizarea și la nevoie alimentarea specială;

– stabilirea datei operației în funcție de starea pacientului;

– golirea și la nevoie spălarea cavităților naturale ale organismului, stomacului, colonului, vezica urinară și toaleta pacientului;

– pregătirea pacientului în vederea introducerii în sala de operație;

Îngrijirile postoperatorii

Încep imediat după intervenția chirurgicală și durează până la vindecarea completă a pacientului. Îngrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea funcțiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii și prevenirea complicațiilor.

Pacientul operat sub anestezie generală trebuie supravegheat cu toată atenția până la apariția reflexelor (de deglutiție, tuse, faringian și cornean), până la revenirea completă a stării de conștiență cât și în orele care urmează, de altfel transportul din sala de operație se execută după revenirea acestor reflexe. Numim perioadă postoperatorie intervalul dintre sfârșitul operației și completa vindecare a pacientului. Această perioadă durează de la câteva zile la câteva luni.

Îngrijirile din această perioadă variază după natura operației, a narcozei, starea pacientului și după complicațiile sau accidentele postoperatorii. Pacientul necesită în această perioadă o supraveghere și o îngrijire foarte atentă, de aceasta depinzând de multe ori nu numai rezultatul operației dar și viața pacientului.

Încă din timpul operației se pregătește salonul și patul pentru primirea pacientului. Pentru a-i proteja sistemul nervos, după operație este bine să fie plasat într-o cameră cât mai izolată, cu puține paturi. Lumina să fie redusă și difuză; în primele ore se va păstra chiar o stare de obscuritate. Temperatura din salon nu va depăși 20oC.

Temperatura mai ridicată produce transpirație, ceea ce contribuie la deshidratarea pacientului.

Lângă patul pacientului se pregătește sursă de oxigen cu umidificator, seringă și substanțe medicamentoase calmante, cardiotonice, pansament, garou, vată, alcool, pungă de gheață, tăviță renală, câteva șervețele, plosca, urinarul.

Transportul pacientului de la sala de operație în salon se face cu targa sau căruciorul port targă. Pacientul este învelit cu grijă, fața va fi protejată cu tifon pentru a fi ferită de curenții de aer și de a preîntâmpina complicațiile pulmonare.

Supravegherea pacientului în primele zile după operație

În perioada postoperatorie asistentul va supraveghea activitatea tuturor organelor și aparatelor, de multe ori pacientul nefiind în stare să semnaleze singur modificările survenite în starea lui.

Aspectul general al pacientului. Asistentul va urmări aspectul general al pacientului: culoarea feței, a tegumentelor și a mucoaselor indică de multe ori complicații postoperatorii. El va supraveghea și întreține în perfectă stare de curățenie pielea prin băi parțiale, ferind însă regiunea pansată și va lua toate măsurile pentru a preveni apariția escarelor, suprimând orice presiune exercitată asupra regiunilor predispuse și activând circulația prin metode cunoscute.

Temperatura se măsoară de cel puțin două ori pe zi, iar la indicația medicului și de mai multe ori. În primele zile după intervenție se întâlnesc des stări subfebrile cauzate de resorbția detritusurilor din plagă; febra poate surveni și după anestezie. Persistența ei sau ridicarea ei treptată indică de cele mai multe ori o complicație în evoluția postoperatorie (infecție, pneumonie, supurația hematomului).

Aparatul cardio-vascular. Asistentul va urmări pulsul de mai multe ori pe zi. Datorită pierderii de sânge și a narcozei, frecvența pulsului crește și devine moale, dar curând după intervenție revine la normal. Modificările de puls pot semnala apariția complicațiilor: de exemplu, pulsul filiform, o hemoragie etc.

Aparatul respirator se supraveghează stabilind timpul, frecvența și amplitudinea respirației. Respirația poate fi îngreunată de un pansament abdominal sau toracic prea strâns. În caz de dispnee sau respirație superficială se anunță medicul și la indicația lui se administrează oxigen sau medicamente adecvate. Secrețiile traheobronșice vor fi îndepărtate prin aspirație.

Aparatul excretor

În primele ore după operație, pacientul în general nu urinează. După 6-12 ore însă se va solicita pacientul să-și golească vezica urinară în cazul în care nu s-a lăsat sonda permanent în vezica urinară. Urina din primele 24 de ore se colectează notând caracteristicele ei macroscopice. Se vor urmări mai departe frecvența și caracterul micțiunilor, în special după intervenții asupra rinichilor și a căilor urinare.

De multe ori, în urma intervențiilor chirurgicale se instalează o retenție urinară. Dacă pacientul nu poate urina spontan, la 12 ore se provoacă micțiunea.

Aparatul digestiv

Asistentul va supraveghea și îngriji pacientul în timpul vărsăturilor. Va urmări dacă are sughițuri, semne de iritație peritoneală. Asistentul trebuie să supravegheze aspectul limbii, mucoaselor bucale și abdomenul pacientului. El va urmări cu atenție restabilirea funcției tubului digestiv.

În general, funcțiile digestive se restabilesc în a doua zi după intervenție și se manifestă prin eliminarea spontană de gaze. Primul scaun spontan are loc în general în a treia zi. Frecvența și caracterul scaunului se notează în foaia de temperatură a pacientului.

Supravegherea pansamentului – imediat ce pacientul este adus în salon de la sala de operație se examinează pansamentul. Dacă s-a lărgit, s-a depărtat, el va fi întărit cu o fașă nouă suprapusă, fără să se desfacă cel aplicat în sala de operație.

Se controlează de mai multe ori pe zi plaga dacă nu sângerează, dacă pansamentul nu s-a udat de puroi sau urină etc. În cazul pansamentului compresiv se verifică circulația regiunilor subiacente și învecinate. Dacă mai jos de regiunea lezată apar edeme sau cianoză, se va lărgi pansamentul, pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulburărilor de circulație. După operații aseptice dacă pansamentul rămâne uscat și pacientul nu prezintă dureri locale sau febră, el va fi desfăcut numai după 6 sau 7 zile, când se scot și firele de sutură.

Combaterea durerilor postoperatorii și ridicarea moralului pacientului

O atenție deosebită trebuie acordată supravegherii și menajării sistemului nervos al pacientului, care are rolul primordial în coordonarea activității tuturor organelor. Datorită traumatismului operator, pacientul suferă dureri postoperatorii. Intensitatea este în raport cu locul, felul intervenției, precum și cu tipul de activitate nervoasă superioară a pacientului. Durerile cele mai intense apar în primele 24 de ore după intervenție, ajungând la intensitatea maximă noaptea după care se diminuează treptat și dispar în decurs de 36-48 de ore.

Pentru combaterea durerii se va folosi un complex de măsuri ținând seama de factorii etiologici care au provocat-o, astfel se va recurge la:

liniștirea pacientului/aparținătorilor;

așezarea lui în poziții de menajare a punctelor dureroase;

utilizarea agenților fizici și mecanici;

tratamentul medicamentos calmant.

Liniștirea pacientului are o importanță foarte mare în primele zile. Pacienții suportă cu greu durerile și suferă din cauza fricii de durere și neliniște pentru reușita intervenției. Îngrijirea atentă, serioasă, supravegherea permanentă, lămurirea pacientului asupra modului de evoluție și de regresare treptată a durerilor în perioada postoperatorie vor avea efect pozitiv asupra stării sale.

Pacientul trebuie să se convingă că se va vindeca, și această convingere va exercita cea mai calmantă influență asupra scoarței sale cerebrale, atentând la starea de neliniște și îmbunătățindu-i dispoziția.

În acest scop trebuie să se încerce și schimbarea mediului în care se găsește pacientul, prin interzicerea vizitelor sau invers, admiterea lor și favorizarea lor, după caz. Emoțiile și enervările de orice fel trebuie în orice caz evitate.

Rehidratarea și alimentarea pacientului

Din cauza pierderii de lichide din timpul intervenției și restricției de alimentație, pacientul prezintă o intensă senzație de sete. Pentru restabilirea echilibrului hidric se vor da pacientului lichide în cantitate suficientă pe cale parenterală, pe cale rectală sau dacă este posibil per os după indicația medicului. Calea fiziologică este cea bucală, dacă pacientul nu varsă, se pot administra apă plată, apă minerală, ceai cu lămâie, zeamă de fructe în cantități mici și repetate, câte o înghițitură la 10-15 minute.

Alimentația pacienților în perioada postoperatorie va fi strict individualizată. Indiferent de felul operațiilor se va evita regimul de foame prelungit. La întocmirea dietei se va ține cont de felul operației, de starea generală a bolnavului și de felul anesteziei. În general alimentația se începe cu lichide: ceai, zeamă de fructe, limonadă, lapte, apoi se continuă cu supe strecurate. Începând din a 3-a zi, dacă s-a restabilit funcția digestivă și tranzitul intestinal s-a normalizat, se pot da piureuri de cartofi, de legume, și alte alimente semilichide: griș cu lapte etc.

După a 6-a zi se poate trece la alimentația normală.

Mobilizarea pacientului trebuie făcută cât mai curând. În urma mișcărilor, circulația sanguină devine mai activă, peristaltismul intestinal și funcția excretoare se îmbunătățesc, schimbările nutritive sunt mai active, ventilația pulmonară se intensifică și se pune în mișcare întreaga musculatură. Pe lângă aceasta, pacienții devin mai încrezători în forțele proprii și în vindecarea lor. Pacienții care au fost operați sub anestezie locală pot fi mobilizați imediat după intervenție, admițându-le să meargă pe picioare în salon, însoțiți de un brancardier sau de asistent. Dacă le este frică sau prezintă tulburări de echilibru, nu se va insista, transportându-i cu căruciorul.

După intervenții obișnuite în narcoză fără drenaj și fără complicații, mobilizarea se poate începe din prima zi după operație, dacă pacientul nu se poate ridica, se va începe mobilizarea lui în pat. Pacientul își va mișca membrele inferioare și va schimba poziția în pat, cu fereastra deschisă va executa exerciții de respirație.

Prevenirea și combaterea complicațiilor inflamatorii:

Complicațiile pulmonare se previn prin aspirarea secrețiilor, gimnastică respiratorie, masaj toracic, mucolitice, tuse asistată, antibiotice.

Complicațiile trombo-embolice se previn prin mobilizare precoce dar supravegheată, anticoagulante.

Complicațiile urinare se previn prin evitarea sondajului vezical, medicație de stimulare a micțiunii (alfa și beta blocante).

Infecțiile prin supravegherea evoluției plăgii și a drenajului. Plaga va fi controlată zilnic la vizită. Dacă evoluția este normală, ea este suplă, nedureroasă, iar pansamentul este curat. În acest caz pansamentul se schimbă la două zile. Pansamentul îmbibat cu secreții se schimbă zilnic, iar dacă secreția este abundentă, se schimbă de mai multe ori pe zi, pentru a evita iritarea pielii prin stagnarea secrețiilor.

Rolul asistentului medical în educația pentru sănătate

În procesul educațional, asistentul medical explorează cunoștințele, priceperile, deprinderile pacientului față de sănătate și oferă material informativ atractiv ce-l explică pe înțelesul pacientului.

Organizează acțiuni educative pentru menținerea sănătății: discuții interactive, cursuri, demonstrații practice, filme, etc.

Motivează pacientul să respecte în continuare măsurile igienice și profilactice.

Asistentul medical identifică modul în care pacientul definește sănătatea și evaluează capacitatea lui de a-și promova propria sănătate.

Determină starea de sănătate a pacientului și identifică factorii de risc. Încearcă să-i crească pacientului stima de sine permițându-i să-și asume responsabilități mai mari față de propria-i sănătate.

Asistentul medical trebuie să aleagă momentul potrivit în procesul educațional (la internare, la externare, pe timpul spitalizării) când pacientul este dispus să învețe. El va utiliza limbajul pacientului, putând recurge la analogii simple respectând principiile educative.

Trebuie să sesizeze orice comportament care indică o scădere a interesului sau a atenției și să stabilească împreună cu pacientul obiectivele educaționale.

Asistentul medical trebuie să încerce integrarea educației în procesul de îngrijire (de exemplu educația sanitară în timpul efectuării îngrijirilor igienice sau în timpul efectuării unui pansament).

Poate să utilizeze și metode de educație în grup, care permit schimbul de idei și participanții învață unii de la alții.

Măsuri de prevenire a varicelor membrelor inferioare:

evitarea ortostatismului prelungit (statul în picioare fără mișcare cu contractura musculară a membrelor inferioare)

evitarea expunerii prelungite la soare

din primele luni de sarcină, este indicat ca viitoarea mamă să poarte ciorapi elastici, pe toată lungimea membrelor inferioare. Acești ciorapi vor fi trași dimineața, înainte de a coborî din pat și vor fi purtați, pe cât posibil, în tot cursul zilei

atenție deosebită va fi acordată regimului alimentar, care, pe lângă asigurarea unui aport caloric și vitamino-mineral corespunzător, va trebui să prevină constipația și obezitatea, printr-o dietă bogată în legume și fructe. Dacă este cazul, pentru reglarea tranzitului intestinal, vor fi folosite și ceaiuri laxative sau supozitoare cu glicerină

încurajarea activităților sportive ușoare, inclusiv înotul sau mersul pe jos.

2.2. Rolul delegat

Rolul asistentului medical în examinarea paraclinică

Explorarea funcțională a aparatului cardiovascular are scopul de a stabili capacitatea funcțională și posibilitățile de adaptare la eforturi a inimii și a vaselor sanguine, de a evidenția tulburările funcționale incipiente, clinic latente, de a preciza gradul și intensitatea tulburărilor manifestate și în sfârșit de a stabili mecanismul prin care s-a instalat deficitul funcțional constatat. Probele utilizate pentru acest scop – deși au o valoare practică deosebită – nu pot fi interpretate izolat și aplicate exclusiv la aparatul cardiovascular.

Tulburările aparatului cardiovascular reprezintă de multe ori răsunetul îmbolnăvirii altor organe, dintre care în special cele ale aparatului respirator (emfizemul și sclerozele pulmonare, îngroșările pleurale și altele) influențează în mod substanțial rezultatele probelor. Tulburările funcționale constatate pot fi provocate deopotrivă de modificări anatomo-patologice sau biochimice sau de schimbări în reglarea nervoasă sau umorală ale aparatului cardiovascular.

Explorarea vaselor periferice urmărește stabilirea gradului în care vasele corespund funcțiunii de irigare a țesuturilor și organelor. În cadrul acestor explorări trebuie stabilită permeabilitatea trunchiului vascular principal, posibilitățile de reîntoarcere a sângelui prin vene, capacitatea funcțională a capilarelor, precum și gradul de substituire a trunchiului vascular principal obliterat prin intermediul circulației colaterale. Unul din obiectivele cele mai importante ale investigării vaselor periferice este stabilirea caracterului anatomic sau funcțional al ischemiei periferice.

Pregătirea bolnavului. Pregătirea bolnavilor și a mediului ambiant au o deosebită importanță în explorarea vaselor periferice. Camera în care se fac examinările trebuie să aibă o temperatură constantă de 20°C, bolnavul în timpul explorărilor fiind dezbrăcat. Ținând seama de reactivitatea accentuată a sistemului vascular, trebuie evitate variațiile de temperatură, curenții de aer, precum și orice excitant al mediului ambiant. Este bine ca examinarea să se facă dimineața pe nemâncate, sau cel puțin la 2-3 ore după ultima alimentație. În ziua respectivă, până la efectuarea examinărilor, bolnavul să nu fumeze. Înainte de examinare, bolnavul să stea jumătate de oră în repaus, în poziție de decubit.

Flebografia – introducerea intravenos cu seringa automată de presiune, a 20-30 ml de substanță de contrast, de concentrație redusă (pentru a nu leza pereții vasului). Radiografiile se execută cu viteză de 24 imagini pe secundă (radiocinematografie). Cu o zi înaintea examinării, bolnavul este supus unei medicații sedative cu Fenobarbital. Aceasta se repetă în dimineața examinării și se completează eventual cu Romergan sau cu o altă substanță antialergică. Examinarea se va face pe nemâncate. Testarea sensibilității față de iod se face la fel ca și în cazurile anterioare. Injectarea substanței de contrast se face pe cale intravenoasă, amestecată cu sânge, rapid în decurs de câteva secunde, pentru ca să nu fie prea diluată de sângele circulant. Cantitatea de substanță injectată va fi calculată de medic pe baza greutății corporale a bolnavului.

Asistentul medical va avea la îndemâna trusa specială pentru a acorda primul ajutor în caz de șoc anafilactic.

Rolul asistentului medical în administrarea medicației

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentului medical este administrarea medicamentelor. Medicamentele sunt substanțe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca bolile. Ele sunt prescrise de medic dar asistentul care administrează aceste medicamente trebuie să aibă o serie de cunoștințe asupra medicamentelor pentru a nu transforma efectul lor salutar într-o otravă cu acțiune ireversibilă.

Reguli generale de administrare a medicamentelor

1. Respectarea întocmai a medicamentului prescris;

2. Identificarea medicamentelor administrate;

3. Verificarea calității medicamentelor administrate;

4. Respectarea căilor de administrare;

5. Respectarea dozajului prescris;

6. Respectarea orarului de administrare;

7. Respectarea somnului pacientului;

8. Evitarea incompatibilităților de medicamente.

9. Administrarea imediată a medicamentelor deschise;

10. Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor;

11. Luarea medicamentelor în prezența asistentului;

12. Servirea pacientului spitalizat cu doze unice de medicamente;

13. Prevenirea infecțiilor intraspitalicești;

14. Lămurirea pacientului asupra medicamentelor prescrise;

15. Raportarea imediată către medicul secției a greșelilor de administrare.

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentului medical este administrarea medicamentelor prescrise de medic.

Medicamentele sunt substanțe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca bolile.

Acțiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică, dar o importanță aproape tot atât de mare o au și doza administrată, precum și calea de administrare.

Aceeași substanță poate să acționeze ca aliment, medicament sau toxic, după cantitățile în care a fost introdusă în organism.

Din aceste motive la fiecare medicament se vor deosebi:

Doza terapeutică, adică doza utilizată pentru obținerea efectului terapeutic dorit, fără ca prin aceasta să se producă vreo acțiune toxică asupra organismului.

Doza maximă, doza cea mai mare suportată de organism, fără să apară fenomene toxice reacționale.

Doza toxică, cantitatea care, introdusă în organism, provoacă o reactive toxică, periculoasă pentru organism.

Doza letală, doză care omoară omul. Administrarea medicamentelor trebuie făcută foarte punctual, respectându-se orarul de alimentație, altfel s-ar putea ajunge la efecte nedorite.

2.3. Tehnici impuse de afecțiune

Tehnica efectuării pansamentului

Scop – pansamentul protejează plaga (leziunea) de factori nocivi (mecanici, termici, climaterici și infecțioși ai mediului înconjurător), asigură o bună absorbție a secrețiilor, un repaus perfect al regiunii lezate și favorizează cicatrizarea.

Materiale necesare:

– tavă medicală sau măsuță de instrumente;

– trusă cu instrumente sterilizate: 1-2 pense hemostatice, 1-2 pense anatomice, 1-2 foarfece;

– casoletă cu comprese și tampoane de tifon și vată sterile, vată hidrofilă sterilă tăiată în dreptunghiuri;

– tăviță renală;

– soluții antiseptice: alcool 70o, tinctură de iod sau alcool iodat 2%;

– permanganat de potasiu 1/4000, nitrat de argint 1-2‰, Rivanol 1‰, Apă oxigenată;

– feși de diferite mărimi;

– leucoplast.

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare:

– se pregătesc materialele și instrumentele necesare pe tava medicală sau măsuța de instrumente.

Pregătirea psihică și fizică a pacientului:

– se explică pacientului necesitatea efectuării pansamentului;

– se așează pacientul în poziție cât mai comodă, șezând sau în decubit dorsal, în funcție de regiunea în care este situată plaga.

Efectuarea tehnicii:

– spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun, dezinfectare cu alcool medicinal;

– examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Dacă plaga a fost pansată, se desface fașa și se ridică pansamentul vechi cu multă blândețe, pentru a nu produce dureri prin dezlipire brutală; dacă nu se desprinde, se înmoaie cu apă oxigenată și apoi se ridică pansamentul;

– se îndepărtează din plagă eventualele secreții prin tamponarea cu comprese sterile uscate și se aruncă fiecare compresă utilizată în tăvița renală;

– se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru îndepărtarea pansamentului vechi;

– cu o pensă porttampon se ia o compresă sterilă și cu ajutorul celei de-a doua, se efectuează un tampon care se îmbibă cu apă oxigenată, turnând-o din sticlă;

– se toarnă în plagă apă oxigenată, având rol dezinfectant, hemostatic și de îndepărtare a impurităților și secrețiilor (prin efervescența produsă). Se curăță marginile plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ștergere folosind un alt tampon (cel utilizat fiind aruncat în tăvița renală);

– se șterg marginile plăgii cu un tampon uscat;

– se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii – nu plaga – cu alcool iodat 1%, tinctură de iod sau alcool de 70o;

– se curăță plaga prin tamponare;

– se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depășească marginile plăgii cu cel puțin 1-2 cm, uscate sau îmbibate cu soluții antiseptice;

– peste pansament se așează un strat de vată sterilă hidrofilă, cu rol absorbant;

– se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o fașă în funcție de regiune;

– spălare pe mâini cu apă curentă și săpun și dezinfectare cu alcool.

Îngrijirea pacientului după tehnică:

– pacientul se așează în poziție cât mai comodă;

– regiunea lezată se pune în repaus pentru a se reduce durerea și a asigura vindecarea cât mai rapidă;

– se acoperă pacientul.

Reorganizarea locului de muncă:

– se aruncă materialul infectat din tăvița renală în incineratorul electric (tampoane, cruste, etc.);

– se curăță, se spală, se degresează și se dezinfectează instrumentele utilizate și se pregătesc pentru sterilizare;

– se aerisește salonul.

Atenție:

– toaleta plăgii și a tegumentelor din jur se face în condițiile unei asepsii perfecte.

– sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor învecinate; prin acestea s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plagă, determinându-se o septicemie.

– nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă.

Recoltarea sângelui cu sistem vacutainer

Avantaje – utilizarea acestei metode de prelevare asigură:

confortul pacientului;

calitatea probei de sânge;

securitatea personalului medical.

Locuri de elecție: vena cefalică, vena bazilică, vena mediană, venele de pe fața dorsală a mâinii, vene subclaviculare, venele supraclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne, venele jugulare și epicraniene, vena jugulară, rețeaua venoasă dorsală a piciorului, venele safene.

Pregătirea pacientului:

psihică: se informează asupra scopului puncției.

fizică

Recoltarea se face dimineața pe nemâncate.

Se ține acul în carcasa sa protectoare cu ambele mâini și se verifică integritatea benzii de siguranță. Se efectuează o mișcare de rotație dintr-o parte spre cealaltă, se înșurubează acul în holder fără a se scoate carcasa protectoare a acului de puncție. Se respectă ordinea recoltării în flacoane: flacoane pentru hemocultură, flacoane fără aditivi, flacoane pentru studiul coagulării (citrat, diatube-h), alte tuburi cu aditivi (EDTA, heparină, trombină). Se introduce primul tub în holder, fără a perfora dopul acestuia; se ține ansamblul format din holder și tub între degetul mare și index. Se puncționează vena. În timp ce arătătorul și mediusul opun rezistență pe cele două aripioare ale corpului, cu policele se împinge flaconul în holder; nu se exercită presiune asupra acului aflat în venă. Când în tub s-a recoltat cantitatea potrivită de sânge, se schimbă flaconul, cu cealaltă mână menținându-se holderul imobil. Se omogenizează conținutul tubului.

Accidente, incidente:

– hematom – se retrage acul și se comprimă locul puncției 1-3 minute;

– străpungerea venei (perforarea peretelui opus) – se retrage acul în lumenul venei;

– amețeli, paloare, lipotimie – se întrerupe puncția, pacientul se așează în decubit dorsal fără pernă, se anunță medicul;

– tromboză venoasă;

– septicemie;

– lezarea venei, arterei, canalului limfatic sau nervului adiacent;

– crearea unei căi false;

– embolie gazoasă.

Îngrijiri ulterioare. După terminarea intervenției se face toaleta regiunii, se schimbă lenjeria stropită cu sânge și se supraveghează pacientul. Prin aranjarea patului se asigură pacientului poziția cea mai comodă.

Transportul produsului recoltat la laborator se face cât mai rapid; se etichetează și se însoțește de biletul de trimitere.

CAP.III. Îngrijiri speciale

Cazul 1. Plan de îngrijire

Culegerea datelor

A. DATE RELATIV STABILE

NUME: T.

PRENUME: B.

VÂRSTĂ: 48 ani

SEX: M

RELIGIE: Ortodoxă

RASĂ: albă

LIMBĂ VORBITĂ: Română

DOMICILIU: Rural

OCUPAȚIA: Ospătar

GRUP SANGUIN: O I. Rh pozitiv

AHC: mama – varice hidrostatice ambele membre inferioare

APP: amigdalectomie – 1991, colecistectomie – 2007

DEFICITE SENZORIALE: nu

ALERGII: nu

OBICEIURI: consumă alcool zilnic în cantități moderate, fumător

ÎNĂLȚIME: 1,73 m

B. DATE VARIABILE

T.A. – 130/70 mmHg

A.V. – 74 bătăi/minut

PULS – 74 pulsații/minut

TEMPERATURA – 36,8°C

RESPIRAȚIE – 17 respirații/minut

GREUTATE – 78 Kg

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ

Prezența cordoanelor varicoase la nivelul gambei drepte, dureri la nivelul gambei drepte accentuate în ortostatism, crampe dureroase nocturne. Examen local: dilatații venoase la nivelul membrului inferior, care devin turgescente în ortostatism.

Diagnostic de internare: Varice hidrostatice membrul inferior drept

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

EXAMINĂRI PARACLINICE

Plan de îngrijire – ziua I

Plan de îngrijire – zilele II-III

Plan de îngrijire – zilele IV-V

EVALUARE FINALĂ

Pacient în vârstă de 48 ani s-a internat pe data de 06.02.2014 pentru următoarele manifestări de dependență: prezența unor cordoane varicoase la nivelul gambei drepte, dureroase mai ales în ortostatism, crampe dureroase nocturne.

Pacientul afirmă că afecțiunea s-a manifestat la aproximativ 39 de ani prin apariția de ectazii venoase la nivelul ambelor membre inferioare, mai accentuat la piciorul stâng, cu evoluție lentă progresând spre agravare, cu perioade de inflamație acută și remisiuni tranzitive, cu tulburări trofice cutanate la nivelul treimii inferioare a gambei.

În urma examenului clinic și a examenelor paraclinice s-a stabilit diagnosticul de Varice hidrostatice membrul inferior drept.

Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se problemele de dependență, diagnosticele de îngrijire și obiectivele de îngrijire.

Se intervine chirurgical și se practică cura chirurgicală a varicelor – procedeul stripping.

Datorită intervențiilor cu rol propriu și delegat acordate, obiectivele de îngrijire au fost realizate. Atât intra- cât și postoperator nu au intervenit complicații. Pacientul prezintă stare generală bună, afebrilă, tranzit intestinal prezent, micțiuni fiziologice, mișcare și postură adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrat psihic și fără complicații postoperatorii.

Din data de 13.02.2014 se extrag firele în două etape consecutive.

Întrucât evoluția a fost favorabilă, pacientul s-a vindecat fără complicații, se decide ca în data de 14.02.2014 să fie externat cu următoarele recomandări.

 Evitarea statului prelungit în picioare, alternarea perioadelor de efort cu cele de repaus

 Evitarea frigului, umezelii

 Evitarea statului prelungit la soare

 Renunțarea la fumat

 Aplicarea ciorapului elastici dimineața după scularea din pat

 Prezentarea la control după o lună, eventual și mai repede în caz de febră, sau apariția altor complicații

Educ pacientul asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice pentru evitarea recidivei:

Mișcarea aerobică, regulată, în special mersul pe jos tonifică organismul, facilitează întoarcerea venoasă a sângelui către inimă și constituie cel mai eficient mijloc preventiv;

Dieta echilibrată, bogată în fibre alimentare, tinde să tonifice pereții vasculari;

Va evita să poarte ciorapi cu coardă elastică;

Cură balneară la Covasna.

Cazul 2. Plan de îngrijire

Culegerea datelor

DATE RELATIV STABILE

NUME: V.

PRENUME: T.

VÂRSTA: 62 ani

SEX: M

RELIGIE: ortodoxă

RASĂ: albă

LIMBĂ VORBITĂ:. română

DOMICILIU: urban

OCUPAȚIA: profesor

GRUP SANGUIN: O.I. Rh pozitiv

AHC: fără importanță

APP: varice membrul inferior stâng – operat în 2007, colecistectomie – 2009

DEFICITE SENZORIALE: nu

ALERGII: nu

OBICEIURI: consumă alcool zilnic în cantități moderate, fumător

ÎNĂLȚIME: 1,74 m

DATE VARIABILE

T.A. – 140/80 mmHg

A.V. – 76 bătăi/minut

PULS – 78 pulsații/minut

TEMPERATURA – 36,8°C

RESPIRAȚIE – 18 respirații/minut

GREUTATE – 87 Kg

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ: cordoane varicoase la nivelul gambei drepte, dureroase mai ales în ortostatism, crampe dureroase nocturne, edemul decliv perimaleolar, ce apare seara după ortostatismul din timpul zilei, dispare noaptea, depresibil, păstrează godeul, celulita scleroasă indurativă, ulcer trofic 1/3 medie gamba dreaptă, prurit.

Diagnostic de internare: Varice hidrostatice gr. II-III membrul inferior drept.

Ulcer trofic 1/3 medie gamba dreaptă.

Insuficiență venoasă cronică gradul II.

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

EXAMINĂRI PARACLINICE

Plan de îngrijire – ziua I

Plan de îngrijire – ziua a II-a

Plan de îngrijire – zilele III-IV

Plan de îngrijire – ziua a V-a

EVALUARE FINALĂ

Pacient în vârstă de 62 ani s-a internat pe data de 10.01.2014 pentru următoarele manifestări de dependență: cordoane varicoase la nivelul gambei drepte, dureroase mai ales în ortostatism, crampe dureroase nocturne, edemul decliv perimaleolar, ce apare seara după ortostatismul din timpul zilei, dispare noaptea, depresibil, păstrează godeul, celulită scleroasă indurativă, ulcer trofic 1/3 medie gamba dreaptă, prurit. Din relatările pacientului se constată că de aproximativ 3-4 luni, în urma unui traumatism ușor la nivelul gambei, prezintă o plagă la început de 2 cm, dar care în loc să se vindece și-a mărit diametrul, ceea ce a determinat și internarea în spital.

În urma examenului clinic și a examenelor paraclinice s-a stabilit diagnosticul de: Varice hidrostatice gr. II-III membrul inferior drept, Ulcer trofic 1/3 medie gamba dreaptă, Insuficiență venoasă gradul II.

Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se problemele de dependență, diagnosticele de îngrijire și obiectivele de îngrijire.

Se intervine chirurgical în data de 12.01.2014 și se practică cura chirurgicală a varicelor – procedeul stripping.

Datorită intervențiilor cu rol propriu și delegat acordate, obiectivele de îngrijire au fost realizate. Atât intra- cât și postoperator nu au intervenit complicații. Pacientul prezintă stare generală bună, afebril, tranzit intestinal prezent, micțiuni fiziologice, mișcare și postură adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrat psihic și fără complicații postoperatorii.

Din data de 13.02.2014 se extrag firele în două etape consecutive. Întrucât evoluția a fost favorabilă, pacientul s-a vindecat fără complicații, se decide ca în data de 14.02.2014 să fie externat cu următoarele recomandări:

 Evitarea frigului, umezelii

 Evitarea statului prelungit la soare

 Aplicarea ciorapului elastic dimineața după scularea din pat

 Prezentarea la control după o lună, eventual și mai repede în caz de febră, sau apariția altor complicații

 Continuarea tratamentului pentru insuficiență venoasă indicat de medic: Detralex 4 cpr./zi, Vit. E 1 cpr/zi, Pentoxi retard 1 cpr./zi, Pansament aseptic al ulcerului trofic.

Educ pacientul asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice pentru evitarea recidivei:

Mișcarea regulată, în special mersul pe jos tonifică organismul, facilitează întoarcerea venoasă a sângelui către inimă și constituie cel mai eficient mijloc preventiv.

Dieta echilibrată, bogată în fibre alimentare, tinde să tonifice pereții vasculari

Va evita să poarte ciorapi cu coardă elastică

Cură balneară la Covasna.

Cazul 3. Plan de îngrijire

Culegerea datelor

Date relativ stabile

NUME: F.

PRENUME: G.

VÂRSTA: 62 ani

SEX: F

RELIGIE: ortodoxă

RASĂ: albă

LIMBĂ VORBITĂ: română

DOMICILIU: urban

OCUPAȚIA: pensionară

GRUP SANGUIN: O I. Rh pozitiv

AHC: fără importanță

APP: 2 nașteri, 2 copii, litiază renală 1994

DEFICITE SENZORIALE: nu

ALERGII: nu

OBICEIURI: nu

ÎNĂLȚIME: 1,54 m

DATE VARIABILE

T.A. – 135/75 mmHg

A.V. – 73 bătăi/minut

PULS – 78 pulsații/minut

TEMPERATURĂ – 38,2°C

RESPIRAȚIE – 20 respirații/minut

GREUTATE – 82 Kg

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ: dilatații venoase la nivelul membrelor inferioare, dureri, tumefacție locală, hiperpigmentație, edeme vesperale, fatigabilitate, impotență funcțională, dificultate în deplasare, febră, anxietate.

Diagnostic: Varice hidrostatice gr. II membrul inferior drept.

Tromboflebită membrul inferior drept.

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

EXAMINĂRI PARACLINICE

Plan de îngrijire – zilele I-II

Plan de îngrijire – ziua a III-a

Plan de îngrijire – zilele IV-V

EVALUARE FINALĂ

Pacienta în vârstă de 62 de ani se internează de urgență în data de 14.02.2014 pentru următoarele manifestări de dependență: dilatații venoase la nivelul membrelor inferioare, dureri, tumefacție locală, hiperpigmentație, edeme vesperale, fatigabilitate, impotență funcțională, dificultate în deplasare, febră, anxietate.

În urma examenului clinic și paraclinic s-a stabilit diagnosticul de: Varice hidrostatice gr. II membrul inferior drept. Tromboflebita membrului inferior drept. Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se problemele de dependență, diagnosticele de îngrijire și obiectivele de îngrijire. În urma intervențiilor cu rol propriu și delegat, a tratamentului instituit, obiectivele propuse pentru problemele de dependență au fost realizate.

Astfel că în data de 22.02.2014 pacienta prezintă stare generală bună, mișcare și postură îmbunătățită, afebrilă, somn fiziologic, odihnitor, echilibrată psihic.

Se decide externarea. Pacienta s-a externat cu următoarele recomandări:

 pacienta trebuie să-și reia treptat activitatea zilnică, rămânând sub control medical ambulatoriu

 să respecte toate recomandările date de medic la ieșirea din spital

 se va limita efortul fizic în gospodărie, efortul fizic va fi limitat și progresiv

 va consuma un regim alimentar bogat în proteine și vitamine

 evitarea ortostatismului prelungit

 combaterea obezității prin dietă

 purtarea de ciorapi elastici

 în perioada de repaus membrele inferioare vor fi ridicate mai sus de nivelul corpului

 se va prezenta periodic la control pentru verificarea indicelui de protrombină și INR și evaluarea tratamentului cu Trombostop

 menținerea riguroasă a igienei membrelor inferioare, va purta încălțăminte confortabilă din piele

 cură balneară: Covasna, Borsec, Tușnad

 îndrum pacienta să se gândească serios la intervenția chirurgicală de eradicare a varicelor

 pacienta să aibă o alimentație bogată în vitamine și proteine și hiposodată datorită tratamentului

 verific dacă pacienta a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a însușit noile cunoștințe.

CAP.IV. Concluzii

Practicarea îngrijirii pacientului necesită multiple abilități. Pe lângă cunoștințele medicale, asistentul medical trebuie să posede abilitatea de a comunica și de a stabili relații interpersonale care să promoveze încrederea și interacțiunea: medic-asistent-pacient-medic. Alături de examinarea statusului medical general, evaluarea pacienților trebuie să fie completă. Îngrijirile trebuie să includă orice condiție medicală manifestă a pacienților precum și aspectele familiale, sociale și psihologice asociate situației acesteia. Aspectele de mediu și culturale care afectează pacienții trebuie considerate pentru a asigura situația acestora în contextul potrivit.

O astfel de abordare este importantă în evaluările de rutină și facilitează îngrijirea preventivă, continuitatea consilierii și evaluarea condițiilor medicale. Această temă pe care am ales-o este o temă de actualitate medicală și consider că este de maximă utilitate pentru cei ce doresc să cunoască o parte a problemelor cu care pacienții se confruntă.

În urma cazurilor studiate rezultă că patologia venoasă este influențată de o multitudine de factori de risc, ce pot fi influențați, astfel încât prevalența în rândul populației să scadă.

Afecțiunea poate evalua spre complicații ce pot agrava starea de sănătate, zile de incapacitate de muncă și cheltuieli în sistemul de sănătate.

Colaborarea cu specialistul flebolog constituie premiza unei monitorizări corecte a unor tratamente eficace și prevenirea complicațiilor.

Bibliografie

1. A. ANDERCOU, C. CIUCE, DANA DEMCO, D. MIRCIOIU, S. RĂDULESCU "Propedeutica, semiologie și patologie chirurgicală" – Vol. II Litografia I. M. F., Cluj – Napoca, 1990

2. LUMINIȚA BELDEAN, LILIANA COLDEA, GHEORGHICA GAL "Nursing" – Principii fundamentale, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003

3. NICOLAE GRIGORE "Urologie" – Editura Alma Mater, Sibiu

4. PETRU IGNAT "Chirurgia sistemului venos al membrelor inferioare" – Editura Academia Republicii Socialiste, România, 1985

5. TITIRCĂ L. "Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenta medicală" – Editura Viața Românească

6. TITIRCĂ L. "Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale" – Editura Viața Medicală Româneasca

7. TITIRCĂ L. "Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului" – Virginia Henderson – Consiliul Internațional al Asistentelor Medicale (I. C. N.), 1993

8. TITIRCA L. "Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali" – Editura Viața Medicală Românească, București, 2002

9. TOADER C. "Membru al Academiei Franceze de Chirurgie – Paris" – Patologie Chirurgicală I, Editura Didactică și Patologică, București, 1995

10. https://www.google.ro/search?q=FLEBOGRAFIA&newwindow=1&tbm=isch&tbo= u&source

11. http://www.belusica.ro/varicele-hidrostatice-ale-membrelor-inferioare