Variatia Arealelor Forestiere din Ocolul Silvic X
Introducere
În decursul istoriei omenirii o dată cu reducerea suprafețelor împădurite, s-a simțit necesitatea de a se lua treptat măsuri pentru protejarea pădurilor, printr-o exploatare mai sistematică. De aici s-a născut necesitatea existenței unei știinte silvice. Faimoasa ordonanță reglementară dată de Colbert în anul 1669 constituie una din probele indubitabile referitoare la importanța care se acordă pădurilor, încă din acea perioadă, în Franța. Abordarea științei silvice s-a făcut inițial prin cele două mijloace cunoscute: observația fenomenelor sau mai bine zis contemplarea faptelor, care s-a născut o dată cu omul (după Claude Bernard, citat de V. Cârnu – Munteanu, 1887) și experimentația forestieră, propusă pentru prima dată în anul 1824 de Hundeshagen, un distins forestier german.
Până în anul 1845 s-au făcut încercări izolate pentru abordarea experimentației forestiere, ca metodă de cercetare, când D. Heyer, un alt distins forestier german, a pus această importantă problemă într-un congres al silvicultorilor. Totuși, problema de a rupe odată cu rutina în silvicultură și de a face experiențe cât mai numeroase, s-a pus la congresul silvicultorilor germani ținut la Viena în 1868. S-a constituit aici un comitet, care să definitiveze conceptul de experimentație forestieraă compus din cei mai distinși forestieri, cum au fost Gustav Heyer, Baur, Ebermayer, Judeich și Oser, a căror voce autorizată să fie ascultată de guvernele diferitelor state germane. În acest fel au fost puse bazele adevăratei experimentațiuni forestiere.
EXPERIMENTAȚIA FORESTIERĂ ÎN ȚARA NOASTRĂ
ÎNAINTE DE INSTITUȚIONALIZAREA CERCETĂRII SILVICE.
Adevăratul părinte al experimentației forestiere în țara noastră poate fi considerat Ion Ionescu de la Brad. Impreună cu P.S. Aurelian, Director al Școalei de Agricultură de la Pantelimon pe acea vreme, a realizat primul Proiect de cultură pentru Analele ICAS 49, 2006
Ulterior, ca urmare a creșterii responsabilităților legate de gestionarea durabilă a fondului forestier național, Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice i s-au mai alocat alte ocoale silvice experimentale, arondate pe lângă unele stațiuni de cercetare silvică din principalele zone fito-geografice ale țării, potrivit Legii nr. 2/1976 referitoare la Programul Național de Conservare și Dezvoltare a Fondului Forestier Național, concretizate și reconfirmate prin Legea nr. 633/2003, care poate fi considerată ca o nouă lege a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS). În continuare sunt prezentate unele dificultăți cu care se confruntă ICAS începând cu anul 2004, cauzate de unele decizii ale Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor de luare din administrarea institutului a patru ocoale silvice experimentale și a altor baze materiale, cu încălcarea legilor în vigoare.
Ideea efectuării de cercetări proprii, care să fundamenteze o silvicultură specifică condițiilor din țara noastră este prezentată cu multă competență de V. Cârnu Munteanu, la conferința ,,Rolul experimentațiunii în silvicultură" (1887), preluată de A. M. Iliescu (1888) în propunerea de înființare de ,,stațiuni de experimentație forestieră", susținută în continuare de N.G. Popovici (1901), de D.R. Russescu (1906), P. Antonescu (1907) și alții. V. Cârnu Munteanu (1887) în conferința ,,Rolul Experimentațiunii în silvicultură", ținută în fața societății Progresul Silvic insista pe dificultățile majore ale experimentațiunii din agricultură față de cea din silvicultură. În agricultură obiectul experimentațiunii îl constituie, în cea mai mare parte, plantele anuale, motiv pentru care experiențele se pot face pe suprafețe relativ mici, iar rezultatele se pot vedea într-o perioadă scurtă de ani. În silvicultură se lucrează cu plante care au alte ritmuri ale vieții, de regulă de peste un secol, de aceea experimentația în silvicultură este mult mai complicată. Pe lângă faptul că aceste experimentări cer cheltuieli considerabile, ele reclamă și perioadă lungă de timp, ,,trebuiesc mijloace puternice, care nu pot fi create nici de particulari, nici chiar de asociațiuni; că în fine în acest ordin de idei, o organizațiune solidă, cu unitate de direcțiune și cu aspect de urmare este indispensabilă succesului antreprizei. După câtva timp a ajuns să se înțeleagă acest adevăr fundamental și să se recunoască că guvernele singure sunt în stare a face experimentațiunea forestieră, deoarece ele singure dispun de arme destul de mari; ele singure se bucură de o existență indefinită și dispun de personal hierarhizat, a cărui activitate se întinde pe un teritoriu destul de vast. Din acest moment înființarea stațiunilor de experimentațiune nu putea întârzia". (Reuss și Bartet, citați de V. Cârnu Munteanu, 1887).
În anul 1930, odată cu înființarea Casei Autonome a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) – corespondentul de azi al Regiei Naționale a Pădurilor, Marin Drăcea, Directorul general al CAPS, organizează în cadrul acestuia un birou de studii, unul de publicații și trei laboratoare.
În anul 1932 se face un pas înainte în organizarea cercetării științifice în economia forestieră, prin înființarea, tot în cadrul CAPS-ului a unui ,,oficiu de studii" sub coordonarea profesorului Vintilă Stinghe.
EXPERIMENTAȚIA FORESTIERĂ ÎN ȚARA NOASTRĂ DUPĂ
INSTITUȚIONALIZAREA CERCETĂRII SILVICE
În data de 16 mai 1933 se înființează Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră (I.C.E.F.), prin Jurnalul Consiliului de Miniștrii nr. 561, publicat în Mon. Of. Ianculescu nr. 113 din 22 mai 1933. Acest fapt reprezintă primul act de naștere al I.C.E.F. În acest act normativ se prevedea că Institutul va funcționa sub o conducere proprie, sub controlul direct al Ministerului Agriculturii și Domeniilor, subvenționat fiind din fondurile prevăzute în bugetul C.A.P.S. Prin Decizia Ministerială nr. 150899 din 22 august 1936, publicată în Mon. Of. Nr. 194 se fixează structura cadrelor și modul de funcționare al institutului. În continuare, prin Legea de organizare a Ministerului Agriculturii și Domeniilor, publicată în Mon. Of. 255 din 2 nov. 1936, se recunoaște existența I.C.E.F. -ului și funcționarea lui (art. 116 – 117). Se repetă această confirmare prin Legea de organizare și funcționare a Ministerului Agriculturii și Domeniilor publicată în Mon. Of. Nr. 182 din 6 aprilie 1939, în care se prevede la art. 6 că institutele menționate funcționează pe baza legii de față, a dispozițiilor din legile de organizare, a deciziilor și reglementărilorlor de funcționare.
Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră avea prevăzute, în exterior:
a) Stațiuni regionale de experimentație distribuite pe cuprinsul țării în regiuni diferite de climă și sol, care urmau să se înființeze după nevoi, prin decizie ministerială;
b) Ocoalele silvice experimentale
c) Centre de experimentație forestieră
INZESTRAREA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ȘI
EXPERIMENTAȚIE forestiere (ICEF) CU BAZE MATERIALE
Pentru înzestrarea ICEF cu baze materiale au fost emise mai multe acte normative, prin care Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră a fost dotat cu suprafețe mari de pădure și alte terenuri destinate efectuării cercetărilor și experimentărilor. De asemenea, așa după cum se va vedea mai departe, Institutul a fost dotat cu o serie de ocoale silvice experimentale, situate în principalele zone forestiere ale țării (munte, dealuri și coline, câmpie), care pe parcurs au suferit o serie de metamorfoze, unele din ele chiar cu încălcarea flagrantă a legilor în vigoare.
Legea nr. 2 din anul 1976 de aprobare a Programului de măsuri pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976 – 2010 prevede că cercetarea științifică și amenajarea pădurilor să se organizeze integrat pe 6 mari zone forestiere și anume: Moldova, Câmpia Dunării – Dobrogea, Carpații – Subcarpații Sudici, Banat – Mureșul Inferior, Transilvania de nord – vest și Transilvania de sud – est.
În cadrul fiecărei zone forestiere s-a prevăzut funcționarea câte unei filiale, care să rezolve toate problemele de cercetare și de amanajare a pădurilor din zona respectivă și să urmărească generalizarea rezultatelor cercetărilor științifice în producție. În cadrul acestor filiale s-a prevăzut să funcționeze – ca subunități – stațiuni de cercetare și amenajare, profilate pe probleme specifice zonei.
După anul 1990, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, intră în structura Regiei Naționale a Pădurilor păstrându-și patrimoniu. Cu toate criticile aduse de o serie de personalități științifice din Institut, vis-a-vis de apartenența acestuia la Regia Națională a Pădurilor, consider că opțiunea aleasă a fost bună.
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 1997
I. MĂSURI DEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA
ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR
În cursul anului 1997 nu s-au efectuat regularizări și lichidșri de enclave și nici nu s-au înregistrat litigii din suprafața fondului forestier de stat.
Prin ord. nr. 5086/ 18.01.1994 al ROMSILVA RA. au fost preluate în inventarul ocolului de la STTPPL Oradea 78,7 km de drumuri forestiere , care au fost precizate în “Cronica ocolului” pe anul 1994 . Alte drumuri forestiere nu s-au preluat și nici nu au fost construite altele noi.
S-au executat reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor , procentul fiind mai mare pe drumurile forestiere unde a gravitat masă lemnoasă mai multă.
Referitor la Ord. nr. 165/ 1988 privind fenomenul de uscare al arborilor pe picior din speciile de quercinee, precizăm următoarele:
– În perioada 01.01- 31.12.1997 a fost afectată de fenomenul de uscare suprafața totală de 660 ha , cu gradul de intensitate I-a, din suprafața totală de 16198 ha pe ocol, ocupată de quercinee;
– Volumul total al arborilor uscați sau în curs de uscare este de 820 mc. din care s-au valorizat 820 mc;
– În jurul arborilor uscați și extrași există instalat parțial semințis de quercinee și carpen.
Conform evidențelor și a dări de seamă statistice SILV. 1, suprafața fondului forestier al ocolului este de 18602 ha la data de 31.12.1997 , din care :
16486 ha proprietatea Regiei Naționale a Pădurilor și
2116 ha proprietate privată conf. Legii 18/ 1991.
Situatia pe ani reprezentand: – impaduriri, defrisari, regenerari naturale
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC:
În anul 1997 s-au executat lucrari de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:
a.Total împăduriri în fond forestier – 27 ha
din care: – cu rășinoase – 2 ha
– cu foioase – 25 ha
– d.c. răchitării noi – 2 ha
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier nu s-au executat;
d.Regenerări naturale total 11 ha, din care: – cu gorun T. progresive – 2 ha
– cu salcâm T. crâng simplu – 9 ha
III. INSTALAȚII DE TRANSPORT ȘI CONSTRUCȚII FORESTIERE:
În anul 1997 nu s-au executat construcții forestiere și nici instalații de transport.
VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV:
După evaluarera vânatului din primăvara 1997 s-au înregistrat următoarele efective de vânat pe specie(pe GVS):
Vînat existent: UM 10 Pd. Mare 11 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. 20+40 30+60 50+100
Căprior (M+F) buc. 30+60 30+70 60+130
Mistreț (total/dc ›100 kg)buc. 60/40 70/30 130/70
Iepure buc. 730 1280 2010
Fazan buc. 200 1040 1240
Potârniche buc. 570 480 1050
Vânat recoltat:
Cerb comun (M+F) buc. 1+8 9+4 10+12
Căprior (M+F) buc. – – – – – –
Mistreț (total/dc ›100 kg)buc. 47/18 17/7 64/25
Iepure buc. 9 15 24
Fazan buc. 40 28 68
Potârniche buc. 19 39 58
Mortalități: s-au înregistrat 2 bucăți mistreți morți: 1 bucată în 30 noiembrie pe FV. Nr 11 Balc și 1 bucată în 1 decembrie pe FV. nr. 10 Păd. Mare.
Facem precizarea că acești 2 mistreți s-au găsit morți, având urmă de glonț și provin de la vânătorile care s-au executat cu câteva zile anterior.
IV. PRODUSELE PĂDURII:
În cursul anului 1997 au fost recoltate, achiziționate și apoi predate la CFP Aleșd și Oșorhei următoarele cantități de fructe de pădure și ciuperci comestibile:
Fructe de pădure – total 75,9 tone, din care:
mure – 31,7 tone
măcieșe – 16,3 tone
porumbe – 27,9 tone
Ciuperci comestibile – total 0,6 tone, din care:
gălbiori proaspeți – 625 kg
Alte produse ale pădurii:
Răchită total – 199,8 tone
Din care marfă – 183,8 tone
Puieți forestieri – 343,6 mii bucăți
Pomi de iarnă – 3,1 mii bucăți
Din care pomi confiscări – 1,2 mii bucăți
Cetină – 0,9 tone
Carne de vânat – 6,2 tone
Plante medicinale – 2,7 tone
V. DATE FENOLOGICE
Anul 1997 a fost caracterizat ca un an cu regim normal de precipitații, exceptând luna martie când râul Barcău a ieșit de 2 ori din matcă datorită ploilor torențiale căzute.
VI. CERCETĂRI
În anul 1997 au fost înlocuite 2 studii (care se întocmesc odată la 10 ani) referitor la rearondarea fondurilor de vânătoare și a celor de pescuit sportive.
VII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII:
În anul 1997 a fost înregistrată o singură calamitate și anume în Pepiniera Basanca au înghețat puieții de paltin de munte, calamitând întreaga cultură pe suprafața de 11 ari.
VIII. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR:
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în anul 1997. Suprafața fondului forestier gestiontă de ocol a fost repartizată pe cele 7 UP- uri deja existente fără a se aduce moidificări de limite sau de suprafețe esențiale.
IX. DIVERSE PROBLEME
În cursul anului 1997 a continuat practicarea vânătorii cu vânători turiști străini, aducând unității noastre importante venituri valutare, respectiv 93.686 DM.
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 1998
I. MĂSURI DEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR.
În cursul anului 1998 nu s-au efectuat regularizări și lichidări de enclave și nici nu s-au înregistrat litigii din suprafața fondului forestier de stat.
Prin ord. nr. 5086/ 18.01.1994, al ROMSILVA RA., au fost preluate de la STTPPL Oradea în inventarul ocolului silvic 78,7 km de drumuri forestiere , care au fost precizate în “Cronica ocolului” pe anul 1994 . Alte drumuri forestiere nu au fost preluate și nici nu au fost construite altele noi.
S-au executat reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere, prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor , procentul fiind mai mare pe drumurile forestiere unde a gravitat masă lemnoasă mai multă.
În cursul anului 1998 fenomenul de uscare la quercinee a fost foarte redus, încadrându-se în procentajele admise de Ord. MS. 165/1988
Conform evidențelor și a Dării de seamă statistică SILV. 1, suprafața fondului forestier al ocolului este, la data de 31.12.1998, de 18.602 ha, din care: – 16.486 ha proprietatea R.N.P.;
– 2.116 ha proprietăți private la Legea 18/1991.
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC
În cursul anului 1998 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:
a.Total împăduriri în fond forestier – 54 ha
din care: – cu rășinoase – 5 ha
– cu foioase – 49 ha
– d.c. răchitării noi – 3 ha
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier nu s-au executat;
d.Regenerări naturale total 12 ha, din care: – cu gorun în tăieri progresive – 7 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu 5 ha
III. INSTALAȚII DE TRANSPORT ȘI CONSTRUCȚII FORESTIERE:
În anul 1998 nu s-au executat construcții forestiere și nici instalații de transport.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
După evaluarera vânatului din primăvara 1998, s-au înregistrat următoarele efective de vânat pe specii:
Vînat existent: UM 10 Pd. Mare 11 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. 20+20 20+40 40+60
Căprior (M+F) buc. 30+70 20+40 50+110
Mistreț buc. 60 60 120
Iepure buc. 740 520 1260
Fazan buc. 520 1500 2020
Potârniche buc. 280 660 940
Vânat recoltat:
Cerb comun (M+F) buc. 4+2 5+5 9+7
Căprior (M+F) buc. 4+2 2 6+2
Mistreț buc. 21 27 48
Iepure buc. 28 2 30
Fazan buc. – – 12 12
Potârniche buc. – – 1 1
c. Mortalități: s-au înregistrat după cum urmează:
Răpitoare Accidente, Total
Dăunătoare intemperii, alte cauze
Căprior (F) buc. – – 4 4
Mistreț buc. 1 2 3
Iepure buc. 4 11 15
Fazan buc. – – 10 10
Potârnichi buc. 10 10 20
V. PRODUSELE PĂDURII:
În cursul anului 1998 au fost recoltate, achiziționate și apoi predate la CFP Aleșd și Oșorhei următoarele cantități de fructe de pădure și ciuperci comestibile:
Fructe de pădure – total 66,9 tone, din care:
mure – 32,8 tone
măcieșe – 33,2 tone
porumbe – 0,9 tone
Ciuperci comestibile – total 101 kg, din care:
gălbiori proaspeți – 101 kg
Alte produse ale pădurii:
Răchită total – 147,8 tone
Din care marfă – 138,3 tone
Puieți forestieri – 224,5 mii bucăți
Pomi de iarnă – 1859 bucăți
Din care pomi confiscări – 30 bucăți
Cetină – 1,3 tone
Carne de vânat – 7,7 tone.
VI. DATE FENOLOGICE
Anul 1998 a fost caracterizat ca un an cu regim abundant de precipitații; în luna martie râul Barcău a ieșit de 3 ori din matcă inundând toate zonele din lunca sa.
În luna iulie a căzut grindină care a calamitat producția de fructe de pădure (porumbele) și nuielele de răchită.
VII. CERCETĂRI
În anul 1998 au fost întocmite 2 studii referitor la rearondarea fondurilor de vănatoare și a celor de pescuit sportiv.
VIII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA
VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII
În afara calamităților care s-au înregistrat, fiind precizate la capitolul VI, alte influențe dăunătoare neobișnuite nu s-au petrecut pe parcursul anului 1998.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în anul 1997. Suprafața fondului forestier gestionată de ocolul silvic a fost repartizată pe cele 7 U.P.-uri, deja existente, fără a se aduce modificări de limite sau suprafețe.
X. DIVERSE PROBLEME
În cursul anului 1998 a continuat practicarea vânătorii cu turiști străini, aducând unității noastre venituri valutare de 93.485 $..
CRONICA
OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 1999
I. MĂSURI DEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR.
În cursul anului 1999 nu s-au efectuat regularizări și lichidări de enclave și nici nu s-au înregistrat litigii din suprafața fondului forestier de stat.
Prin ord. nr. 5086/ 18.01.1994, al ROMSILVA RA., au fost preluate de la STTPPL Oradea în inventarul ocolului silvic 78,7 km de drumuri forestiere , care au fost precizate în “Cronica ocolului” pe anul 1994 . Alte drumuri forestiere nu au fost preluate și nici nu au fost construite altele noi.
Au fost executate reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor.
În anul 1999 fenomenul de uscare la quercinee a fost foarte redus, încadrându-se în procentul admis de Ord.MS. 165/1998.
Conform evidențelor și a Dării de seama statistice SILV. 1, suprafața fondului forestier al ocolului, este de 18.602 ha., din care – 16.486 ha proprietatea RNP și
– 2.116 ha proprietăți private la L.18/1991
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC
În cursul anului 1999 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:
a.Total împăduriri în fond forestier – 42,0 ha
din care: – cu rășinoase – 1,0 ha
– cu foioase – 41,0 ha
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier nu s-au executat;
d.Regenerări naturale total 9,0 ha, din care: – cu gorun în tăieri progresive – 3,0 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu-6,0ha
III. INSTALAȚII FORESTIERE DE TRANSPORT ȘI
CONSTRUCȚII FORESTIERE
În anul 1999 nu s-au executat construcții forestiere și nici instalații de transport.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
După evaluarera vânatului din primăvara 1999, s-au înregistrat următoarele efective de vânat pe specii de vânat:
Vînat existent: UM 10 Pd. Mare 11Iteu 12 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. 15+20 – 20+30 35+50
Căprior (M+F) buc. 30+60 10+20 20+40 60+120
Mistreț buc. 50 20 50 120
Iepure buc. 520 350 350 1.220
Fazan buc. 380 380 310 1.070
Potârniche buc. 100 40 110 290
Vânat recoltat: UM 10 Pd. Mare 11Iteu 12 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. 2+2 – 6+7 8+9
Căprior (M+F) buc. 3 – 2 – 3 – 8 –
Mistreț buc. 30 – 29 59
Iepure buc. 1 – – 1
Fazan buc. 11 5 – 16
Potârniche buc. – – – –
c. Mortalități: s-au înregistrat după cum urmează:
Răpitoare Accidente, Total
Dăunătoare intemperii, alte cauze
Căprior (F) buc. – – 2 2
Mistreț buc. – – 13 13
Iepure buc. 8 2 10
Fazan buc. 11 9 20
Potârniche buc. 24 6 30
V. PRODUSELE PĂDURII
În cursul anului 1999 au fost recoltate, achiziționate și apoi predate la CFP Aleșd și Oșorhei următoarele cantități de fructe de pădure și ciuperci comestibile:
Fructe de pădure – total39,3tone, din care:
mure – 21,7 tone
măcieșe – 12,9 tone
porumbe – 3,4 tone
păducel – 1,3 tone
Ciuperci comestibile – total 56,5kg, din care:
gălbiori proaspeți – 51,5 kg
Alte produse ale pădurii:
Răchită total – 71,1 tone
Din care marfă – 71,1 tone
Puieți forestieri – 248 mii bucăți
Pomi de iarnă – 2063 bucăți
Din care pomi confiscări – 63 bucăți
Cetină – 500 kg
Carne de vânat – 5124 kg.
VI. DATE FENOLOGICE
Anul 1999 a fost caracterizat ca un an cu regim normal de precipitații, exceptând luna martie când râul Barcău a ieșit de 2 ori din matcă datorită ploilor torențiale.
VII. CERCETĂRI
În anul1999 nu s-a întocmit nici un studiu în raza ocolului.
VIII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII
În anul 1999 nu s-au înregistrat calamități naturale și nici un fel de influențe dăunătoare, boli sau epizootii asupra faunei pădurilor noastre.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în anul 1997. Suprafața fondului forestier gestionată de ocolul silvic a fost repartizată pe cele 7 U.P.-uri, deja existente, fără a se aduce modificări de limite sau suprafețe.
X. DIVERSE PROBLEME
În cursul anului 1999 a continuat practicarea vânătorii cu turiști străini, aducând unității noastre venituri valutare de 93,4 $.
CRONICA
OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2000
I. MĂSURIDEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR
În cursul anului 2000 nu s-au efectuat regularizări și lichidări de enclave și nici nu s-au înregistrat litigii din suprafața fondului forestier de stat.
Prin ord. nr. 5086/ 18.01.1994, al ROMSILVA RA., au fost preluate de la STTPPL Oradea în inventarul ocolului silvic 78,7 km de drumuri forestiere , care au fost precizate în “Cronica ocolului” pe anul 1994 . Alte drumuri forestiere nu au fost preluate și nici nu au fost construite altele noi.
Au fost executate reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor.
Referitor la Ord.MS. 165/1998, privind fenomenul de uscare al arborilor pe picior din speciile quercinee au constatat că fenomenul de uscare a fost foarte redus, încadrându-se în procentul admis de Ord.MS. 165/1998.
Conform evidențelor și a Dării de seama statistice SILV. 1, suprafața fondului forestier al ocolului, este de 18.602 ha., din care – 16.486 ha proprietatea RNP și
– 2.116 ha proprietăți private la L.18/1991
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC
În cursul anului 2000 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:
a.Total împăduriri în fond forestier – 30,0 ha
din care: – cu rășinoase – 5,0 ha
– cu foioase – 25,0 ha
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier nu s-au executat;
d.Regenerări naturale total 20,0 ha, din care: – cu gorun în tăieri progresive – 7,0 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu 13 ha
III. INSTALAȚII FORESTIERE DE TRANSPORT ȘI
CONSTRUCȚII FORESTIERE
În anul 2000 nu s-au executat construcții forestiere și nici instalații de transport.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
După evaluarera vânatului din primăvara 2000, s-au înregistrat următoarele efective de vânat pe specii de vânat:
Vînat existent: UM 10 Pd. Mare 11Iteu 12 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. 15+20 – 20+30 35+50
Căprior (M+F) buc. 30+60 10+20 20+40 60+120
Mistreț buc. 50 20 50 120
Iepure buc. 340 250 200 790
Fazan buc. 280 320 200 800
Potârniche buc. 140 60 110 310
Vânat recoltat: UM 10 Pd. Mare 11 Iteu 12 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. 1+3 – 4+3 5+6
Căprior (M+F) buc. 3+1 1 – 1+1 5+2
Mistreț buc. 27 – 26 53
Iepure buc. 1 – – 1
Fazan buc. 11 5 – 16
Potârniche buc. – – – –
c. Mortalități: s-au înregistrat după cum urmează:
Răpitoare Accidente, Total
Dăunătoare intemperii, alte cause
Cerb comun buc – – F = 2 F = 2
Căprior buc. – – F = 2 F = 2
Mistreț buc. – – 13 purcei 13 purcei
Iepure buc. 6 14 20
Fazan buc. 14 6 20
Potârniche buc. 20 10 30
V. PRODUSELE PĂDURII
În cursul anului 2000 au fost recoltate, achiziționate și apoi predate la CFP Aleșd și Oșorhei următoarele cantități de fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană:
Fructe de pădure – total 26,4tone, din care:
mure – 7 tone
măcieșe – 5,1 tone
porumbe – 13,6 tone
păducel – 0,7 tone
b. Ciuperci comestibile nu s-au recoltat de ocol, deoarece întregul fond de marfă a fost contractat de D.S. cu agenți economici, firme private.
c. Alte produse ale pădurii:
Răchită total – 50 tone
Din care marfă – 50 tone
Puieți forestieri – 145,4 mii bucăți
Pomi de iarnă – 2260 bucăți
Din care pomi confiscări – 656 bucăți
Cetină – 300 kg
Carne de vânat – 4.489 kg.
VI. DATE FENOLOGICE:
Anul 2000 a fost caracterizat ca un an cu regim normal de precipitații, exceptând lunile februarie și martie când râul Barcău a ieșit de 3 ori din matcă datorită ploilor torențiale.
VII. CERCETĂRI:
În anul 2000 nu s-a întocmit nici un studiu sau cercetare.
VIII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII:
În anul 2000 nu s-au înregistrat calamități naturale și nici un fel de influențe dăunătoare, boli sau epizootii la vânat.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR:
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în anul 1997.
Suprafața fondului forestier gestionată de ocolul silvic a fost repartizată pe cele 7 U.P.-uri, deja existente, fără a se aduce modificări de limite sau suprafețe.
X. DIVERSE PROBLEME:
În cursul anului 2000 a continuat practicarea vânătorii cu turiști străini, aducând unității noastre venituri valutare de 28000 €, și 14 milioane lei.
CRONICA
OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2001
I. MĂSURIDEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR
În cursul anului 2001 nu s-au efectuat regularizări și lichidări de enclave și nici nu s-au înregistrat litigii din suprafața fondului forestier de stat.
Prin ord. nr. 5086/ 18.01.1994, al ROMSILVA RA., au fost preluate de la STTPPL Oradea în inventarul ocolului silvic 78,7 km de drumuri forestiere , care au fost precizate în “Cronica ocolului” pe anul 1994 . Alte drumuri forestiere nu au fost preluate și nici nu au fost construite altele noi.
Au fost executate reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor.
Referitor la Ord.MS. 165/1998, privind fenomenul de uscare al arborilor pe picior din speciile quercinee au constatat că fenomenul de uscare a fost foarte redus, încadrându-se în procentul admis de Ord.MS. 165/1998.
Conform evidențelor și a Dării de seama statistice SILV. 1, suprafața fondului forestier al ocolului, este de 18.602 ha., din care – 15.202 ha proprietatea RNP și
– 3.400 ha proprietăți private la L.18/1991
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC.
În cursul anului 2001 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:
a.Total împăduriri în fond forestier – 30,0 ha
din care: – cu rășinoase – 0 ha
– cu foioase – 30,0 ha
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier nu s-au executat;
d.Regenerări naturale total 17,0 ha, din care: – cu gorun în tăieri progresive – 14 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu-3 ha
Situatia pe ani reprezentand: – impaduriri, defrisari, regenerari naturale
III. INSTALAȚII FORESTIERE DE TRANSPORT ȘI
CONSTRUCȚII FORESTIERE
În anul 2001 nu s-au executat construcții forestiere și nici instalații de transport.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
După evaluarera vânatului din primăvara 2001, s-au înregistrat următoarele efective de vânat, pe specii:
Vînat existent: UM 10 Pd. Mare 11Iteu 12 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. 7+15 – 10+20 17+35
Căprior (M+F) buc. 20+50 10+20 10+30 40+100
Mistreț buc. 50 10 40 100
Iepure buc. 140 150 180 570
Fazan buc. 180 340 110 630
Potârniche buc. 780 80 30 180
Vânat recoltat: UM 10 Pd. Mare 11 Iteu 12 Balc TOTAL
Cerb comun (M+F) buc. – – 1+2 1+2
Căprior (M+F) buc. 2+- – 1+1 3+1
Mistreț buc. 40 – 30 70
Iepure buc. 4 – – 4
Fazan buc. 18 – 4 22
Potârniche buc. – – – –
c. Mortalități la vânat:
Cerb comun buc. 1F – 2F 3F
Căprior buc. 1F – 1F 2F
Mistreț buc. 6purcei – – 6purcei
V. PRODUSELE PĂDURII
În cursul anului 2001 au fost recoltate, achiziționate și apoi predate la CFP Aleșd și Oșorhei următoarele cantități de fructe de pădure pe specii :
Fructe de pădure – total 18,1 tone, din care:
mure – 4,7 tone
măcieșe – 8,2 tone
porumbe – 5,0 tone
păducel – 0,2 tone
b. Ciuperci comestibile nu s-au recoltat de către ocolul silvic, deoarece întregul fond de marfă a fost contractat cu firme și agenții private.
c. Alte produse ale pădurii:
Răchită total – 30,6 tone
Din care marfă – 30,6 tone
Puieți forestieri – 273,9 mii bucăți
Pomi de iarnă – 1,9 mii bucăți
Din care pomi confiscări – –
Cetină – 1,6 tone
Carne de vânat – 3.047 kg.
VI. DATE FENOLOGICE
Anul 2001 a fost caracterizat ca un an cu regim normal de precipitații, exceptând lunile februarie și martie când râul Barcău a ieșit de 3 ori din matcă datorită ploilor torențiale.
VII. CERCETĂRI
În anul 2001 nu s-a întocmit nici un studiu și nu au fost efectuate cercetări cu caracter amplu.
VIII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII
În anul 2001 nu s-au înregistrat calamități naturale și nici un fel de influențe dăunătoare, boli sau epizootii asupra faunei pădurilor noastre.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în anul 1997. Suprafața fondului forestier, gestionată de ocolul silvic, a fost repartizată pe cele 7 U.P.-uri, deja existente, fără a se aduce modificări de suprafață sau limite.
X. DIVERSE PROBLEME
În cursul anului 2001 a continuat practicarea vânătorii cu turiști străini, aducând unității noastre venituri valutare de 23.440 €, și 84 milioane lei.
În luna aprilie 2001 fondul de vânătoare nr. 11 „Iteu” a fos predat către AGVPS-Filiala de vânătoare Marghita.
CRONICA
OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2002
I. MĂSURI DEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR
În cursul anului 2002 nu s-au efectuat regularizări și lichidări de enclave și nici nu s-au înregistrat litigii din suprafața fondului forestier de stat.
Situația drumurilor forestiere a rămas aceeași ca și în anul trecut, respective 78, 7 km, iar amplasarea și descrierea acestora este cea din anul 1994. S-au efectuat reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere.
Referitor la fenomenul de uscare al quercineelor pe picior s-a constatat că în cursul anului 2002 arborii care s-au uscat sunt în număr foarte redus, și se încadrează în procentul minim admis de Ord.MS. 165/1988.
Din evidențele existente la rezortul fond forestier din cadrul ordinului și a Dării de seamă statistice SILV. 1, suprafața fondului forestier al ocolului la data de 31.12.2002 este de 18.602 ha, având următoarea structură – 11.787 ha proprietatea RNP;
– 3.035 ha proprietatea unităților administrative
teritoriale (păduri comunale);
– 94 ha proprietate privată persoane juridice (asociații, composesorate, instituții de cult);
– 2816 ha proprietate privată personae fizice.
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC
În cursul anului 2002 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:
a.Total împăduriri în fond forestier – 23 ha
din care: – cu rășinoase – 5 ha
– cu foioase – 18 ha
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier – nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier – nu s-au executat;
d.Regenerări naturale total 14 ha, din care: – cu gorun în tăieri progresive – 2 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu-12 ha
III. INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII FORESTIERE
În anul 2002 nu s-au executat nici construcții forestiere și nici instalații forestiere.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
După evaluarera vânatului din primăvara 2002, s-au înregistrat următoarele efective de vânat, pe specii:
Vînat existent
Cerb comun M+F = 13 + 27 = 40 buc.
Căprior M+F = 60+ 100 = 160 buc.
Mistreț = 70 buc.
Iepure = 300 buc.
Fazan = 200 buc.
Potârniche = 80 buc.
Vânat recoltat:
Cerb comun M+F = – +1 = 1 buc.
Căprior M+F = 1+3 = 4 buc.
Mistreț = 30 buc.
Iepure = 6 buc.
Fazan = 22 buc.
Potârniche = –
Viezure = 2 buc.
Vulpe = 10 buc.
Nevăstuică = 5 buc.
Veniturile realizate din vânat au fost de 7.557 EURO și 10.413 mii lei.
c. Mortalități la vânat: – Nu s-au constatat.
V. PRODUSELE PĂDURII:
În cursul anului 2002 au fost recoltate, achiziționate și apoi livrate la CFP Aleșd următoarele cantități de fructe de pădure :
Fructe de pădure – total 37 tone, din care:
mure = 10 tone
măcieșe = 20 tone
porumbe = 7 tone
păducel = –
b. Ciuperci comestibile din flora spontană: nu s-au recoltat de către ocolul silvic, deoarece întregul fond de marfă a fost contractat cu firme și agenții private.
c. Alte produse ale pădurii:
Răchită cultivată (salix rigida) total – 48,3 tone
Din care producție marfă – 48,3 tone
Puieți forestieri – 301,8 mii bucăți
Pomi de iarnă – 1,8 mii bucăți
Din care din confiscări – –
Cetină – 1,6 tone
Carne de vânat – 2,4 tone.
VI. DATE FENOLOGICE
Anul 2002 a fost caracterizat ca un an cu regim normal de precipitații. Excepția au făcut lunile februarie și martie când râul Barcău a ieșit de 2 ori din matcă datorită ploilor torențiale.
VII. CERCETĂRI
În anul 2002 nu s-a întocmit nici un studiu și nu au fost efectuate cercetări cu caracter amplu.
CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII
Pe întreg parcursul anului 2002 nu s-au înregistrat calamități naturale și nici un fel de influențe dăunătoare, boli sau epizootii asupra vânatului.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în cursul anului 1997.
Suprafața fondului forestier gestionată de ocolul silvic a fost repartizată pe 7 U.P.-uri, deja existente, fără a se aduce modificări de suprafață sau limite.
X. DIVERSE PROBLEME
În conformitate cu Contractul de închiriere nr. 1021/ 19.02.2002, înregistrat la Ocolul Silvic Margita sub nr. 542/25.02.2002, Fondul de vânătoare nr. 12 GVS. Balc a fost închiriat către AVPS. “ZIMBRU” București, respectiv “S.C. WILD BOAR CLUB S.R.L.” Balc.
CRONICA
OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2003
I. MĂSURI DEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR.
Pe parcursul anului 2003 nu s-au efectuat regularizări și lichidări de enclave, de asemenea nu s-au înregistrat litigii din suprafața fondului forestier de stat.
Drumurile forestiere însumează lungimea de 78,7 km, iar amplasarea lor este descrisă detaliat în “ Cronica” anului 1994. S-au efectuat reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor.
Fenomenul de uscare al arborilor pe picior din speciile de quercinee a fost foarte redus în anul 2003; numărul de arbori care s-au uscat se încadrează în procentul minim admis de Ord.MS. 165/1988.
Din evidențele existente la rezortul fond forestier al ordinului silvic și a Dării de seamă statistice SILV. 1, suprafața fondului forestier la data de 31.12.2003 este de 18.626 ha, având următoarea structură – 11.465 ha proprietatea RNP – ROMSILVA;
– 3.082 ha proprietatea unităților administrative
teritoriale (păduri comunale);
– 1.150 ha proprietate privată persoane juridice
(asociații, composesorate, instituții de cult);
– 2.905 ha proprietate privată a persoanelor fizice.
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC
Pe parcursul anului 2003 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:
a.Total împăduriri în fond forestier – 32 ha
din care: – cu rășinoase – 2 ha
– cu foioase – 30 ha
din care butășiri cu răchită cult. – 2 ha.
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier – nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier – nu s-au efectuat;
d.Regenerări naturale total 60 ha, din care: – cu rășinoase – 1 ha;
– cu gorun în tăieri progresive – 42 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu 17 ha
III. INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII FORESTIERE
Pe parcursul anului 2003 nu au fost efectuate nici construcții și nici instalații forestiere.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
Lucrarea de evaluare a efectivelor de vânat din primăvara 2003, a înregistrat următoarele specii de vânat și efectivele lor:
Vînat existent
Cerb comun M+F = 10 + 25 = 35 buc.
Căprior M+F = 40+ 100 = 140 buc.
Mistreț = 70 buc.
Iepure = 330 buc.
Fazan = 430 buc.
Potârniche = 110 buc.
Vânat recoltat:
Cerb comun M+F = – +2 = 2 buc.
Căprior M+F = 4+3 = 7 buc.
Mistreț = 40 buc.
Iepure = –
Fazan = –
Potârniche = –
Prepelițe . = 4 buc.
Vulpe, Pisică sălbatică, Viezure = 20 buc. + 5 buc. + 2 buc.
Veniturile realizate din vânat au fost de 13.311 EURO și 24.494 mii lei.
c. Mortalități la vânat: – Mistreț = 22 buc. Purcei au fost găsiți înghețați proaspăt fătați.
V. PRODUSELE PĂDURII
Pe parcursul anului 2003 au fost recoltate, achiziționate și apoi livrate la CFP Aleșd următoarele cantități de fructe de pădure :
Fructe de pădure – total 30 tone, din care:
mure = 4 tone
măcieșe = 14 tone
porumbe = 10 tone
soc negru = 2 tone
b. Ciuperci comestibile din flora spontană: nu s-au achiziționat de către ocolul silvic, deoarece întregul fond de marfă a fost contractat.
c. Alte produse ale pădurii:
Răchită cultivată (salix rigida) total – 37,8 tone
Din care – producție marfă – 34,5 tone
– consum propriu pentru butași – 3.3 tone
Puieți forestieri – 226,6 mii bucăți
Pomi de iarnă – 2,2 mii bucăți
Cetină – 0,8 tone
Carne de vânat – 1,2 tone.
VI. DATE FENOLOGICE
Anul 2003 a fost caracterizat ca un an foarte secetos, ceea ce a influențat negativ și a afectat starea de vegetație și fructificația la toate speciile.
VII. CERCETĂRI
În cursul anului 2003 s-a întocmit, a fost susținut și apoi predat la D.S. Oradea – Studiul de specialitate pentru creșterea calității vânatului pe Fondul de vânătoare nr. 10 Pădurea Mare întocmit de responsabilulu activității de vânătoare = th.pr. Șerfezi Gh.
VIII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII
Pe parcursul anului 2003,datorită secetei persistente și a lipsei precipitațiilor (a apei din sol)au fost calamitate culturile de ovăz, porumb și fâneața de pe terenul agricol al Hergheliei Balc.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în cursul anului 1997.
X. DIVERSE PROBLEME
În cursul anului 2003 a fost desfințată Regia Națională Cai de Rasă și întreaga activitate a trecut la RNP- ROMSILVA; ca urmare Herghelia Balc a trecut în subordinea Ocolului Silvic Marghita.
CRONICA
OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2004
I. MĂSURI DEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR.
Pe parcursul anului 2004 nu s-au efectuat regularizări sau lichidări de enclave, de asemenea nu s-au înregistrat litigii în ceea ce priveste suprafața fondului forestier de stat.
Drumurile forestiere însumează lungimea de 78, 7 km, iar amplasarea lor este descrisă detaliat în “ Cronica ocolului 1994”. S-a transportat balastru și au fost reparate și plombate drumurile forestiere:Pădurea Mare = 12,3 km, Păstrăv – Onuț = 7,8 km și Picioru Lung = 8,5 km; total = 38.6 km.Practic au fost efectuat reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere, prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor.
Fenomenul de uscare al arborilor pe picior din speciile de quercinee a fost foarte redus în anul 2004; numărul de arbori care s-au uscat se încadrează în procentul minim admis de Ord.MS. 165/1988.
Din evidențele existente la rezortul fond forestier al ocolului silvic și din Darea de seamă statistică SILV. 1, suprafața fondului forestier la data de 31dec. 2004 este de 18.626 ha, având următoarea structură – 10.574 ha proprietatea RNP – ROMSILVA;
– 3.371 ha proprietatea unităților administrativ- teritoriale (păduri comunale);
– 1.505 ha proprietate privată persoane juridice (asociații, composesorate, instituții de
cult);
– 3.176 ha proprietate privată a persoanelor fizice.
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC
Pe parcursul anului 2004 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:TOTAL = 50,6 ha
a.Total în fond forestier – împăduriri integrale–19,4 ha
din care: – cu rășinoase – 2,8 ha
– cu foioase – 16,6 ha
din care butășiri cu răchită cult. – 2 ha.
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier – nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier – nu s-au efectuat;
d.Regenerări naturale total 31,2 ha, din care: – cu rășinoase – 0 ha;
– cu gorun în tăieri progresive – 24,9 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu- 6,3ha
Situatia pe ani reprezentand: – impaduriri, defrisari, regenerari naturale
III. INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII FORESTIERE
În luna mai 2004 a fost dat în folosință Depozitul de material lemons Marghita, compus din:
– Clădire birouri + magazie = 140 m.p. + 15,4 m.p. = 155,4 mp.
– Cântar pod basculă + casa cântarului = 13,0 mp.
– Teren în suprafață de (drum + platformă betonală) = 6.736,0 mp.
Valoarea totală conform Facturii fiscale 8461201/21.05.2004 = 962.338 lei.
Depozitul Marghita a fost dotat cu un șopron din structură metalică, un fierăstrău panglică PUMA EA și un fierăstră circular, toate fiind finanțate din unvestiții proprii și care vor deservii activitatea ocolului silvic.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
Lucrarea de evaluare a efectivelor de vânat din primăvara 2004, a înregistrat următoarele effective pe specii de vânat:
Vînat existent
Cerb comun M+F = 10 + 30 = 40 buc.
Căprior M+F = 60+ 110 = 170 buc.
Mistreț = 80 buc.
Iepure = 470 buc.
Fazan = 570 buc.
Potârniche = 170 buc.
Vânat recoltat:
Cerb comun M+F = –
Căprior M+F = M = 16;F = 3buc.
Mistreț = 34 buc.
Iepure = 2 buc.
Fazan = 3 buc.
Vulpe, Pisică sălbatică, Viezure = 19 buc. + 5 buc. + 3 buc.
Veniturile realizate din vânat au fost de 15.720 Euro și 21.960 mii lei.
c. Mortalități la vânat: – 2 buc. Căpriori + 1 buc. Ied de căprioară (subnutrit).
V. PRODUSELE PĂDURII
Pe parcursul anului 2004 au fost recoltate, achiziționate și apoi livrate la Centrul de Fructe de Pădure Aleșd următoarele fructe de pădure :
Fructe de pădure – total 46.250 kg, din care:
mure = 10.882 kg
măcieșe = 33.584 kg
porumbe = 1.784 kg
b. Ciuperci comestibile din flora spontană: nu s-au achiziționat de către ocolul silvic, deoarece întregul fond de marfă a fost contractat ci firme și agenții private.
c. Alte produse ale pădurii:
Răchită cultivată (salix rigida) total – 34,5 tone
Din care – producție marfă – 6,1 tone
Puieți forestieri – 107,1 mii bucăți
Pomi de iarnă – 1,7 mii bucăți
Cetină de rășinoase – 0,4 tone
Carne de vânat – 2,1 tone
Plante medicinale – 0,8 tone
Furaje marfă – 300,5 tone.
VI. DATE FENOLOGICE
În cursul zilei de 9.07.2004 a căzut o grindină puternică și care a afectat vegetația forestieră și producția de fructe de pădure .
VII. CERCETĂRI
Nu sau întreprins studii și nici cercetări semnificative.
VIII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII
Nu sau constatat.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în cursul anului 1997.
Pe parcursul anului 2004 au fost amenajate următoarele suprafețe de pădure:
Composesoratul Lighet Balc în suprafață de 252,44 ha și
Composesoratul Șumal în suprafată de 52,4 ha.
CRONICA
OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2005
I. MĂSURI DEOSEBITE PENTRU REGULARIZAREA ȘI LICHIDAREA ENCLAVELOR ȘI LITIGIILOR
În cursul anului 2005 nu s-au efectuat regularizări sau lichidări de enclave, de asemenea nu s-au înregistrat litigii în ceea ce priveste suprafața fondului forestier de stat.
Drumurile forestiere însumează lungimea de 78, 7 km, iar amplasarea lor este descrisă detaliat în “ Cronica ocolului silvic 1994”. S-a transportat balastru și au fost reparate și plombate drumurile forestiere:Pădurea Mare = 12,3 km, Păstrăv – Onuț = 7,8 km și Picioru Lung = 8,5 km; total = 38.6 km. Practic au fost efectuat reparații și întrețineri la toate drumurile forestiere, prin decolmatarea șanțurilor și desfundarea podurilor.
Fenomenul de uscare al arborilor pe picior din speciile de quercinee a fost foarte redus în anul 2005; numărul de arbori uscați se încadrează în procentul minim admis de Ord.MS. 165/1988.
Din evidențele existente la rezortul fond forestier al ocolului silvic și din Darea de seamă statistică SILV. 1, suprafața fondului forestier la data de 31decembrie 2005 a fost de 18.626 ha, având următoarea structură – 10.999 ha proprietatea RNP – ROMSILVA;
– 3.371 ha proprietatea unităților administrativ-
teritoriale (păduri comunale);
– 1.505 ha proprietate privată persoane juridice
(asociații, composesorate, instituții de cult);
– 2.751 ha proprietate privată a persoanelor fizice.
II. REALIZĂRI DE ORDIN TEHNIC SILVIC
Pe parcursul anului 2005 s-au executat lucrări de împăduriri și regenerări naturale, după cum urmează:TOTAL = 46,0 ha
a.Total în fond forestier – împăduriri integrale–26,0 ha
din care: – cu rășinoase – 5,0 ha
– cu foioase – 21,0 ha.
b.Împăduriri în TD. din afara fondului forestier – nu s-au executat;
c.Împăduriri în TD. din terenuri nepreluate în fondul forestier – nu s-au efectuat;
d.Regenerări naturale total 20,0 ha, din care: – cu rășinoase – 0 ha;
– cu gorun în tăieri progresive – 13,0 ha
– cu salcâm în tăieri în crâng simplu- 7,0ha
III. INSTALAȚII ȘI CONSTRUCȚII FORESTIERE
Pe parcursul anului 2005 nu au fost effectuate nici construcții și nici instalații forestiere.
IV. VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
Lucrarea de evaluare a efectivelor de vânat din primăvara 2005, a înregistrat următoarele efective de vânat pe specii:
Vînat existent
Cerb comun M+F = 5 + 25 = 30 buc.
Căprior M+F = 55+ 110 = 165 buc.
Mistreț = 70 buc.
Iepure = 350 buc.
Fazan = 450 buc.
Potârniche = 150 buc.
Pisică sălbatică = 10 buc.
Vânat recoltat:
Cerb comun M+F = – fără cotă de extras
Căprior M+F = 2 + 5 = 7buc.
Mistreț = 13 buc.
Iepure = 4 buc.
Fazan = – a fost interzisă vânătoarea
Potârniche = – a fost interzisă vânătoarea
Pisică sălbatică = –
c. Mortalități la vânat: – nu s-au înregistrat.
V. PRODUSELE PĂDURII
Pe parcursul anului 2005 au fost recoltate, achiziționate și apoi livrate la Centrul de Fructe de Pădure Aleșd următoarele fructe de pădure :
Fructe de pădure – total 24,3 tone, din care:
mure = 13,3 tone
măcieșe = 9,0 tone
porumbe = 1,0 tone
păducel = 1,0 tone.
b. Ciuperci comestibile din flora spontană: nu s-au achiziționat de către ocolul silvic, deoarece întregul fond de marfă a fost contractat ci firme și agenții private.
c. Alte produse ale pădurii:
Răchită cultivată (salix rigida) total – 10 tone
Din care – producție marfă – 10 tone
Puieți forestieri – 54.300 bucăți
Pomi de iarnă – 640 bucăți
Carne de vânat – 617 kg
Plante medicinale – 100 kg.
VI. DATE FENOLOGICE
Anul 2005 a fost caracterizat ca un an cu un regim normal de precipitații, exceptând lunile februarie și martie când râul Barcău a ieșit de 2 ori din matcă datorită ploilor torențiale.
VII. CERCETĂRI
În cursul anului 2005 nu s-a întocmit nici un studiu și nu au fost efectuate cercetări cu caracter amplu și de consemnat .
VIII. CALAMITĂȚI ȘI INFLUENȚE DĂUNĂTOARE NEOBIȘNUITE ASUPRA VEGETAȚIEI FORESTIERE ȘI FAUNEI PĂDURII
Consemnăm faptul că în unele județe din tară a fost semnalată prezența gripei aviare, motiv pentru care în sezonul de vânătoare 2005/2006 a fost interzisă vânătoarea la toate speciile de păsări.
IX. ANUL ÎNTOCMIRII ȘI REVIZUIRII AMENAJAMENTELOR SILVICE
Ocolul Silvic Marghita a fost reamenajat integral în cursul anului 1997, pentru pădurile proprietate de stat, în 7 unităși de producție. (U.P.)
Pe parcursul anului 2005 au fost amenajate următoarele suprafețe de pădure, din proprietăți private, după cum urmează:
Composesoratul Suplacu de Barcău, în suprafață de 168,4 ha;
Composesoratul Țigănești, în suprafată de 72,2 ha;
Composesoratul Cheriu (Pr. Brusturi), în suprafată de 38,4 ha;
Composesoratul Sănca (Jud. Satu-Mare), în suprafată de 48,3 ha;
Asociația Înfrățirea Brusturi, în suprafață de 96,3 ha;
Composesoratul Budoi, în suprafață de 43,3 ha;
Composesoratul Pădurea Verde (Marghita) în suprafață de 96,9 ha
Pădurea Comunală Brusturi, în suprafată de 473,7 ha;
Pădurea Consiliului Local Marghita, în suprafață de 153,7 ha;
Pădurea Comunală Tarcea, în suprafață de 113,3 ha;
Pădurea Comunală Șinteu, în suprafață de 559,8 ha;
Pădurea Comunală Suplacu de Barcău, în suprafață de 144,4 ha;
Pădurea Comunală Tăuteu, în suprafață de 113,3 ha;
Pădurea Comunală Abram, în suprafață de 169,6 ha;
Pădurea Comunală Balc, în suprafață de 73,3 ha;
Pădurea Comunală Spinuș, în suprafață de47,6 ha;
Pădurea Comunală Derna, în suprafață de 144,0 ha;
Composesoratul Cheț, în suprafată de 81,1 ha;
Composesoratul Sfârnaș, în suprafață de 7,3 ha;
Composesoratul Dernișoara, în suprafață de 58,6 ha;
Composesoratul Becheni (Jud. Satu-Mare), în suprafață de 29,9 ha;
Biserica Catolică Șinteu, în suprafață de 7,8 ha.
Total suprafețe de pădure amenajate în proprietăți în 2005 = 2.741,2 ha.
Dezvoltare rurala
La nivel de regiune, cum de altfel și la nivelul fiecarui judet din regiune, se remarca faptul ca ponderea principala o detin terenurile agricole (între 49,4% în Maramures și 71,9% în Satu Mare), urmate de păduri și alte terenuri cu vegetatie forestiera ceea ce demonstreaza potentialul agrar regional. Condițiile naturale variate ale regiunii ofera posibilitatea dezvoltării unei agriculturi complexe care va constitui a treia ramura ca pondere în PIB. În anul 2004 Regiunea Nord-Vest a realizat o cota importanta (13,4%) din productia agricola a Romaniei judetele cele mai dezvoltate fiind Bihor și Cluj.
În Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) desi exista anumite probleme ale dezvoltării rurale, exista condiții optime pentru dezvoltarea sectorului de crestere a animalelor, buna parte din suprafata agricola (49,25%) fiind acoperita cu pășuni,de asemenea, existand și întreprinderi mari în sectorul industriei alimentare.
CAP. 1. Rolul hidrologic al pădurii
Pădurea este cel mai important factor stabilizator al mediului înconjurător ce asigură conservarea resurselor de apă și echilibrarea regimului de scurgere. Ea aduce mari servicii societății omenești, contribuind la creșterea calității vieții prin funcțiile multiple de protecție și producție pe care le îndeplinește.
În literatura de specialitate se menționează că pădurile au o capacitate de reținere și înmagazinare în sol de cca 10 mii mc apă pe an și hectar. Astfel, pădurile sunt un imens rezervor natural de apă.
Pentru a produce lemn, pădurile consumă din aceasta 3-4 mii mc apă pe an și hectar. Restul de 6-7 mii mc se stochează în sol, ca o rezervă, care prin stratul freatic alimentează debitul izvoarelor, menținând prin aceasta un regim echilibrat și permanent al cursurilor de apă.
Rețeaua rădăcinilor unui singur molid de 80 de ani are o lungime de 4 km, a unui fag de aceeași vârstă de 20 km. Prin aceasta se asigură stabilitatea mecanică, iar după ce rădăcinile mor și putrezesc, se crează în sol zeci de mii de canale, prin care circulă apa de infiltrație.
Pădurea poate fi considerată ca un “dispecerat al naturii”, din ea și prin ea trec 70% din apele țării noastre.
Abordând problema rolului hidrologic al pădurii, rezultă în mod evident aportul considerabil pe care acesta îl are în reglarea apei din precipitații, în atenuarea variațiilor de debit, în asigurarea unor scurgeri permanente și echilibrate de apă limpede, în protejarea solului împotriva proceselor de degradare provocate de ploile torențiale.
Autentice laboratoare ale naturii, pădurile – împreună cu celelalte spații verzi-reprezintă o bogăție de neprețuit pentru fiecare așezare urbană, fiind, datorită acțiunilor antipoluante, veritabile uzine de sănătate și de echilibru ecologic.
Având în vedere și caracterul de resursă naturală de lemn, asupra pădurii s-a produs o puternică acțiune de distrugere. Din această cauză, multe civilizații au decăzut și multe popoare, s-au stins, pentru că după defrișarea pădurilor au dispărut apele și în urma lor s-au așternut deșerturile.
Este unanim recunoscut rolul pozitiv pe care îl are vegetația forestieră și în împrospătarea aerului; ea reprezintă un scut împotriva vântului, oprește și reduce zgomotul. Astăzi sunt de neconceput așezări umane fără parcuri, zone verzi și păduri, care sunt adevărate bariere împotriva poluării aerului cu pulberi și gaze, a poluării radioactive și fonice.
Vegetația forestieră în jurul zonelor industriale cu emanații nocive contribuie la purificarea aerului prin dispersarea poluanților, reținerea pulberilor, oprirea propagării substanțelor nocive și atenuarea zgomotelor.
Pădurea mărește neregularitatea suprafeței terestre formând obstacole care produc turbulențe mai mari ale curenților de aer și care determină diluarea imisiilor. Încălzirea diferențiată, respectiv răcirea suprafețelor păduroase în timpul nopții, produc mișcări verticale care au ca rezultat înlocuirea aerului viciat cu aer proaspăt. Oxigenul eliminat de pădure este transportat de curenți de aer, uneori la distanțe foarte mari, împrospătând atmosfera poluată de deasupra orașelor și zonelor industriale.
Funcția socială și rolul recreativ al pădurii capătă o importanță majoră în regiunile industriale și justifică pe deplin afirmația lui KP Wentzel : “Nici o putere din lume nu poate opri și ameliora forțele distrugătoare ale poluării pe glob, așa cum o face vegetația forestieră”.
Pentru întărirea rolului pădurii, este necesar ca pe lângă efectuarea unor studii și cercetări tot mai temeinice să se acorde grija cuvenită protejării și extinderii vegetației forestiere.
ANALIZA UNOR ASPECTE MAI IMPORTANTE ALE
ROLULUI HIDROLOGIC AL PĂDURII
Cunoașterea elementelor care intră în ecuația de bilanț hidrologic a pădurii prezintă o importanță deosebită pentru studiul economiei apei în natură, atît în vederea creării unor rezerve de apă în sol cît și pentru asigurarea scurgerii unor debite cît mai echilibrate ale rîurilor, pentru prevenirea și combaterea eroziunii solului.
Câteva din caracteristicile acestor elemente, fundamentate științific pe cercetări făcute în România și alte țări, se arată în cele ce urmează. Primul element din ecuația de bilanț care reprezintă contactul direct al precipitațiilor cu masa arboretului este intercepția coronamentelor. Intensitatea acestor intercepții depinde de numeroși factori, dintre care cel mai hotărâtor este aparatul foliaceu al arborilor. Cu cât suprafața acestui acoperiș este mai mare, cu atât poate reține cantități mai mari de precipitații. Capacitatea de reținere variază de la o ploaie la alta și chiar de la un anotimp la altul. De exemplu, în lunile de iarnă, intercepția este mai mică decât în lunile de vară. Diferențele sunt atribuite umidității atmosferice relativ ridicată și radiației solare mai reduse din cursul lunilor de iarnă. La speciile de foioase, în timpul iernii, contribuie foarte mult și lipsa frunzelor.
Intercepția relativă a picăturilor variază cu structura, vîrsta și desimea arborilor, ajungând în unele cazuri până la 70% din cantitatea totală de precipitații căzute. Astfel, arboretele bătrâne de rășinoase, bine încheiate, rețin cea mai mare cantitate de precipitații; arboretele tinere rețin mai puțină apă decât cele bătrâne, iar arboretele parcurse cu rărituri rețin mai puțină apă decât cele închise.
Intercepția absolută crește cu cantitatea precipitațiilor căzute, în timp ce intercepția relativă scade.
Dependența intercepției, în raport cu cantitatea de precipitații căzută variază după Hamilton și Rowe (tabelul 1 ) astfel:
Tabel 1
Intercepția relativă variază — după cum se arată în tabelul 1 — cu speciile de arbori care intră în componența arboretului, cu vîrsta și consistența lor.
Din datele trecute în tabelul 1 se observă o reținere relativ mare de apă la molid și brad, iar reducerea consistenței sub 0,8 micșorează, în general cantitatea de precipitații reținută în coroană cu 10—25% și chiar mai mult.
Cu cît ploaia are o intensitate și o durată mai mică, cu atît procentul reținerii în coroană este mai mare, ajungînd la unele soecii de foioase pînă la 60% (cvercinee și fag) și pînă la 70% la molid, pin, ienupăr de Virginia.
După căderea frunzelor, coroanele arborilor rețin o cantitatea foarte mică din apa de precipitații, variind în cazul arboretelor vîrstnice de fag între 7,4% la consistența 6,9—1 și 3,8% la consistența 0,6.
În arborete cu coroane etajate, cantitatea de precipitații ajunsă la sol scade pe măsură ce picăturile de ploaie trec prin unul, două, trei sau mai multe etaje.
Precipitațiile reținute în litieră variază în funcție de compoziția și consistența arboretelor, panta versanților și de grosimea stratului de litieră. Rezultatele cercetărilor făcute în țara noastră au arătat că arboretele de fag, în vîrstă de 140 ani, consist. 0,8 au reținut în litieră pînă la 25% din precipitațiile căzute asupra pădurii; arboretele de molid în vîrstă de 60 ani, consist. 0,8 pînă la 22,5% din precipitații, iar arboretele amestecate — fag și molid — au reținut mai mult decît arboretele pure de molid (24% față de 22,5%).
Există însă temeiuri suficiente să credem că printr-o structură corespunzătoare și prin practicarea răriturilor, intercepția poate fi influențată considerabil.
Al doilea element din ecuația de bilanț hidrologic, care stă alături de intercepție, este evaporația. Aceasta, la prima vedere apare ca neproductiv pentru gospodărirea apei. După Eng1er, terenurile descoperite cedează atmosferei prin evaporație, de trei ori mai multă apă decît pădurea grădinărită, bine închisă sau decât pădurea echienă de fag.
Asupra evaporației s-au întreprins cercetări mai profunde de către Burger, pe terenul experimental de la Oppligen din cantonul Berna. S-a constatat că, într-un arboret natural de molid, în cursul verii, evaporația a fost de 27% din evaporația produsă în terenurile descoperite, iar într-un arboret de molid grădinărit, de numai 16%. Evaporația în pădure este mai scăzută din următoarele cauze: clima creată în interiorul arboretelor este mai umedă; solul este protejat de razele soarelui și de vînt, iar temperatura aerului este mai scăzută.
Transpirația plantelor și a frunzișului — sau mai bine zis absorbția apei din subsol de către vegetație prin desucție, este o operație la care pădurea participă destul de activ. în acest fel, pădurile se aseamănă cu niște pompe aspiratoare, care pompează o parte din apa din subsol cu ajutorul rădăcinilor, pe care apoi o cedează mediului înconjurător.
Față de consumul de apă al diferitelor produse industriale, arată că pădurea lucrează cu foarte mare economie, în ceea ce privește mijlocul de producție. în timp ce pentru obținerea unei tone de lînă sunt necesare circa 1 000 tone de apă, iar pentru obținerea unei tone de mătase artificială pînă la 8 000 tone — după Burger pădurea se mulțumește pentru producerea unei tone de lemn de pin, cu 107 tone de apă, iar pentru producția unei tone de lemn de fag cu circa 435 tone. Cu titlu de informare se dau cîteva date privind transpirația arboretelor, arătate în tabelele 2 și 3.
Tabel 2. Transpiratia medie zilnică a arboretelor
după Polstev
Tab 3. Transpiratia medie anuală în arborete
după Kirwa
Din aceste tabele se pot trage concluzii valabile pentru producție asupra unei specii care elimină prin transpirație cantități mari de apă din sol. Asemenea specii pot fi folosite cu succes la asanarea unor terenuri cu exces de umiditate, bineînțeles unde condițiile climatice și edafice permit.
Evaporația poate fi considerată drept o influență dezavantajoasă numai în ținuturile aride, dar și aici această influență a pădurii asupra climei — privind circuitul apei în natură — trebuie considerată ca un factor pozitiv.
B u r g e r, în cercetările sale a studiat, printre altele, proprietățile fizice ale solului forestier în starea împădurită și despădurită. Cu această ocazie el a stabilit că între cele două categorii de sol există o deosebire esențială în ceea ce privește quantumul mai mare de aer din solul împădurit. Cu alte cuvinte, a stabilit în acest sol o prezență mai mare a porilor, care datoritămărimii lor nu exercită o acțiune capilară. Unui conținut mai mare de aer îi corespunde și o mai bună permeabilitate. Această permeabilitate prezintă, la rîndul său, avantajul că permite pătrunderea nestînjenită în sol nu numai a precipitațiilor moderate, dar și a precipitațiilor intense de vară, de scurtă durată.
Tabel 4. Infiltrația apei în sol
În solul pădurii există o rețea deasă de ramificații de galerii, creată de rădăcinile arborilor și de diferite viețuitoare, care permit infiltrarea nes-tînjenită a apei în sol.
Tăierile rase strică echilibrul hidrologic stabilit de vegetația forestieră și duc la scăderea permeabilității solului, astfel că, după reîmpădurire vor trebui să treacă mulți ani pînă ce tinerele plante vor putea să refacă, în oarecare măsură, structura inițială a solului forestier.
În perioada de timp rece, pe coronamentele de cetină ale arboretelor de rășinoase se formează un strat din ce în ce mai gros de chiciură, iar în timpul iernii ele rețin un strat apreciabil de zăpadă care, atunci cînd temperatura aerului crește, ea se topește, mărind astfel cuantumul precipitațiilor ajunse la sol.
Un alt factor care intră în ecuația de bilanț este scurgerea de suprafață. Acest factor depinde de intensitatea și durata ploii, gradul de acoperire cu vegetație, panta și lungimea versanților, textura și structura solului, profunzimea, gradul de umezire a solului și compoziția speciilor. în condițiile cercetate în țara noastră, el a înregistrat valori maxime în terenuri fără vegetație, ajungand pana la 66.6 % și minime în terenurile impădurite – între 0.5 și 3,4 %.
Infiltrarea cea mai buna are loc în solurile forestiere cu poroyitate mare. Pe pășuni și în terenurile arabile, scurgerea la suprafata apare imediat dupa ce a inceput ploaia. În padure, insa, timpul de scurgere este mult mai lung.
CAP. 2. ELEMENTE DE HIDROLOGIE
2.1. CONDIȚIILE NATURALE ALE RÎURILOR DIN ROMÂNIA
CONSIDERATII MORFOLOGICE, CLIMATOLOGICE ȘI HIDROLOGICE
Muntii ocupa 30%, dealurile și podisurile 37% și cimpia 33% din suprafata totala a țării.
Pantele cele mai frecvente ale terenului variaza între 30 și 35% în regiunea de munte, între 15 și 30% în regiunea de dealuri inalte, în jur de 10% în regiunea colinelor joase și între 0,05 și 3% în regiunea de câmpie.
Ploile din timpul verii capata adesea un caracter torential, mai ales în regiunea montana; ele au o frecventa foarte mare în zonele depresionare situate la limita dintre dealuri și cimpie.
Repartizata pe zone de relief, aceasta densitate, variaza astfel: 0,56 km/ km2 pentru regiunea de munte, 0,43 km/km2 pentru regiunea colinelor inalte și sub 0,3 km/km2 pentru colinele joase și cimpie. Schimbarile bruste de panta pe profilul longitudinal se intilnesc, de obicei, la trecerea dintr-o zona de relief la alta sau chiar în cadrul aceleiasi zone, la trecerea de la o forma diferita de relief la alta sau de la o structura geologica la alta. Schimbarile bruste ale pantei provoaca modificari importante în regimul scurgerilor apelor mari, atit în ce priveste reducerea vitezei, cit și adincimea apei în aval de zona unde se schimba panta.
Topirea rapida a zapezii, ploile torentiale, densitatea relativ redusa a retelei hidrografice în regiunea de dealuri și cimpie, pantele accentuate ale terenului, schimbarile de panta, existenta terenurilor depresionare în cimpie, acestea sint cauzele cele mai importante care conduc la cresterea debitelor concentrate în riuri sau la acumularea apei la suprafata solului. Aceasta acumulare se formeaza, obisnuit, în regiunile depresionare, cu panta foarte mica și unde existenta apelor se datoreste fie scurgerii apei din regiunile inalte, fie precipitatiilor locale.
Inundatiile se produc, în mod obisnuit, prin deversarea riurilor în perioada martie-mai. În cursul acestor luni scurgerea atinge, în mod obisnuit, valoarea maxima. Inundatiile provocate de apele stagnante la suprafata solului, cauzate atit de scurgeri cit și de precipitatiile locale, pot sa survina în aceeasi perioada sau mai tirziu, datorita efectului ploilor torentiale sau prelungite.
În tara noastra, problema evitării inundatiilor provocate prin concentrarea scurgerilor în riuri, prin indiguiri sau prin scurgerile în vai, a avut succes în ultima vreme. Experienta a demonstrat insa ca aceasta metoda de aparare nu este totusi o masura sigura și eficace intrucât, la viituri mari, digurile suferă degradări.
Pe de altă parte, construirea lor, necesită investiții foarte mari și cheltuieli de întreținere. Aceste dificultăți au condus la ideea de a rezolva problema inundațiilor prin amenajarea bazinelor hidrografice în sensul de a împiedica pe cît posibil formarea scurgerilor concentrate.
FOLOSINȚELE PRINCIPALE ALE TERENULUI
Principalele folosințe ale teritoriului țării noastre sunt agricultura care deține circa 61% din întinderea totală (12% în regiunea de munte, 22% în regiunea de dealuri și 66% în regiunea de cîmpie) și silvicultura care ocupă circa 27% din suprafața totală (59% în regiunea de munte, 30% în regiunea de deal și 11% în regiunea de cîmpie).
Suprafața agricolă se împarte astfel: teren agricol 67,3%, pășuni și finețe 29,4%, vii și livezi 3,3%.
Proporția terenului în pantă depășește 30% din suprafața agricolă. "Masivele păduroase acoperă aproape în totalitate zona muntoasă și o parte din regiunea de coline și podișuri. Pe podișuri însă și în cea mai mare parte din zona de campie pădurile sunt diseminate printre culturile agricole, exploatarea nerațională a pădurilor și lipsa de preocupare a vechiului regim pentru conservarea și refacerea patrimoniului forestier au avut ca rezultat degradarea terenurilor forestiere prin eroziunea solului datorită scurgerilor de apă din precipitații. În același timp, problema inundațiilor s-a agravat din cauza scurgerilor accentuate cu caracter torențial, formate pe terenurile în pantă, despădurite. În această privință atît scurgerile de suprafață ca și parcelarea vechii proprietăți, o dată cu folosirea agricolă și nerațională a terenurilor în pantă din regiunea de deal și podișuri, au dus la rezultate dezastruoase. Arăturile în lungul pantei, folosirea nerațională a pășunilor și fînețelor și schimbarea folosințelor au declanșat procesul eroziunii, care a contribuit în mod negativ, la spălarea stratului fertil de sol și la mărirea volumului de scurgeri.
Astăzi, în statul nostru socialist, pădurile și terenurile agricole sunt folosite rațional, căutîndu-se pe cît posibil ca, pe lîngă foloasele materiale, să se combată eroziunea solului, să micșoreze scurgerile de suprafață, să atenueze viiturile și să folosească în mod rațional apa de precipitații, prin acumularea ei în sol, la dispoziția culturilor.
2.2. INFLUENTA PĂDURII ASUPRA DEBITULUI RÂURIL
MODUL DE AMENAJARE A EI ÎN BAZINUL DE RECEPȚIE
Cînd ploaia cade pe un teren acoperit de pădure, așa cum s-a arătat, primul efect al acesteia este intercepția. O cantitate variabilă de apă este reținută de coroanele înfrunzite și evaporată în atmosferă. Cantitatea de precipitații reținute de frunziș, este funcție de suprafețele acoperite cu vegetație, într-o pădure deasă, cu arbori cu coroane mari, bine dezvoltate, ne așteptăm la reținerea unei cantități maxime de apă din orice aversă, în timp ce acoperișul unei vegetații rare, nu poate realiza decît o intercepție minimă.
Totuși, în timpul desfășurării aversei, intercepția tinde să scadă o dată cu umezirea frunzișului pînă la saturație. în climatele caracterizate prin numeroase averse mici, de mică importanță, ne putem aștepta și la pierderi mari de apă în detrimentul solului datorită evaporației.
După ce ploaia a traversat coronamentul pădurii, ea pătrunde în sol total sau în parte. O anumită cantitate este utilizată pentru umplerea capacității disponibile în porii solului — mai întîi sunt umplute spațiile capilare, iar pe urmă, dacă există o cantitate suficientă de apă, se umplu și spațiile necapilare de dimensiuni mai mari. în timp ce aversa continuă, apa înmagazinată în spațiile necapilare coboară datorită gravității, fie pentru a ajunge în pînza de apă freatică, fie pentru a se scurge, traversând subsolul către cursurile de apă. Apa care pătrunde în sol, datorită gravității, este total sau parțial readusă în atmosferă, direct, prin evaporație sau, indirect, prin transpirație, prin intermediul rădăcinilor și frunzelor plantelor. Volumele de apă consumate în acest fel variază în funcție de temperatură, umiditate și intensitatea vântului, ca și în funcție de volumul de apă înmagazinată în sol, de dezvoltarea și adîncirea sistemului radicelar și de periodicitatea averselor.
Cele mai mari cantități de apă sunt consumate prin transpirație, fenomen care se datorește acțiunii sistemelor radicelare puternice într-un sol profund, unde apa înmagazinată atinge straturile cele mai adînci. în cealaltă extremă, transpirația poate fi foarte limitată, fie din cauza unei vegetații puțin dense sau a unui sol superficial în care penetrația apei este restrânsă datorită unui strat compact (argilă, stâncă), fie din cauza precipitațiilor insuficiente care nu pătrund niciodată în profunzime.
Transpirația se micșorează în raport cu scăderea densității vegetației, în timp ce evaporația tinde să crească.
Când solul este profund, iar vegetația este densă și precipitațiile abundente, creșterea vegetației reduce în ansamblu evapotranspirația, în schimb crește cantitatea de apă în sol. Cînd aprovizionarea solului cu apă scade, stomatele plantelor se închid și transpirația scade — chiar dacă radiația solară rămîne ridicată. De aceea, pierderile de apă efective, pentru un volum de sol dat, sunt în general mai mici, față de cantitățile potențiale, din cauza deficiențelor în aprovizionarea cu apă a solului.
Totalul precipitațiilor poate să nu reprezinte decît o mică fracțiune din consumul potențial însă, acest potențial, nu poate fi atins decît în zonele cu o pînză de apă freatică permanent ridicată. Atunci cînd nu există apă de retenție utilizabilă, consumul de apă din anumite zone impădurite se limitează la cantitatea de apă care pătrunde în sol din ploi. În funcție de intensitatea ploii și de compacitatea solului, la suprafața lui se pot scurge cantități de apă mai mult sau mai puțin mari. Amenajarea terenurilor în pantă nu poate regla absolut volumul precipitațiilor care cad, însă creșterea lor, tratamentul sau degradarea vegetației pot avea o influență foarte evidentă asupra compacității straturilor superioare ale solului.
În cazul cînd vegetația forestieră este lăsată să se dezvolte normal, ea tinde să creeze condiții de mediu din ce în ce mai favorabile formării unui sol permeabil. Materiile organice se depun mai întîi la suprafața solului sub formă de litieră, iar cînd aceasta începe să se descompună, produsele acestei descompuneri organice ajung, o dată cu apa, în straturile superficiale ale solului, unde asigură condiții favorabile bacteriilor și altor organisme vegetale și animale, care concură la formarea structurii solului. În plus, rețeaua de rădăcini, pătrunzînd în straturile cele mai superficiale ale solului, pe lîngă că asigură o stabilitate mecanică plantelor lemnoase, dar creează, după ce mor și putrezesc, zeci de mii de canale subterane care contribuie la drenarea apei în profunzime.
În acest fel, la sfîrșitul unei anumite perioade de timp, acoperișul pădurii realizează condiții optime pentru pătrunderea și înmagazinarea apei în sol. Suprimarea vegetației conduce, prin modificările pe care le aduce, la o degradare mai mult sau mai puțin accentuată a solului, deoarece suprimarea boitei de frunze expune pătura moartă și humusul unei oxidări sporite în contact cu ploaia, urmată de ridicarea lor de către vînt. Degradarea progresivă a microfaunei și a microflorei, dispariția rădăcinilor active fără a fi înlocuite, tasarea, datorită ploii, toate acestea tind să compactizeze straturile superioare până când, stadiul critic de degradare fiind atins, începe să se producă scurgerea de suprafață. Această scurgere deplasează elementele fine care ajung la interstițiile părții superioare a solului; urmează o scădere a porozității, care se traduce în fapt printr-o mărire a scurgerii de suprafață. Acest ciclu, arătat mai sus, atinge la sfîrșit un echilibru stabil corespunzînd pentru bazinele de recepție ale rîurilor și pîraielor, unor slabe posibilități de infiltrare și înmagazinare a apei în sol, ca și la valori excesive ale scurgerii superficiale. Așadar, în anotimpurile cu precipitații abundente și cu topirea rapidă a zăpezii, cursurile de apă intră în perioada de creștere a debitelor.
Pe de altă parte, degradarea bazinului de recepție este agravată de tasarea mecanică a solului datorită construcției drenurilor și a drumurilor, datorită scoaterii și transportului lemnelor, greutății materialelor extrase din parchet, a mașinilor și a uneltelor folosite la exploatarea lemnului, datorită tasării solului de către animalele de muncă sau de către cele care pășunează etc. În general, pe terenurile care se pășunează sau care sunt destinate ca locuri de trecere, călcarea lor de către animale poate juca un rol important în degradarea unui bazin de recepție. Călcarea solului de către oameni — în regiunile cu populație foarte densă și concentrată — poate, de asemenea, să aibă același efect.
Deci, în ansamblu, amenajarea și protecția unui bazin de recepție au ca obiectiv principal evitarea cauzelor de degradare a acoperișului forestier, în așa fel, încît să nu atingă stadiul critic de degradare. în unele regiuni, pe soluri relativ poroase și cu ploi slabe puțin importante, este posibil să se exploateze mai intensiv vegetația, fără să se cauzeze pagube. În alte regiuni, cu ploi importante și cu soluri care se degradează foarte ușor, este necesar să nu se intervină asupra vegetației.
În rezumat se pot face cîteva observații privind efectul pădurii asupra aprovizionării cu apă, asupra stabilității solului și asupra regimului cursurilor de apă, în funcție de natura ei și de climat. Acest consum de apă reprezintă, în general, un factor important în amenajarea unui bazin hidrografic, deși în climate extrem de aride sau extrem de umede, cu soluri superficiale, din punct de vedere hidrologic, prezența sau absența vegetației poate să nu cauzeze decît ușoare diferențe în consumul total din apa de precipitații.
În consecință, dacă obiectivul principal al amenajării unei regiuni este regularizarea cursurilor de apă și stabilizarea terenurilor, este convenabil să se încerce să se mențină pătura vegetală cît mai deasă. Dacă, din contra, se propune să se obțină o cantitate maximă de apă, compatibilă cu stabilitatea terenurilor și regularizarea apelor, cel care amenajează regiunea, trebuie să se îndrepte spre menținerea vegetației la o desime minimă necesară, pentru a nu depăși nivelul critic al degradării solului.
Ideea directoare a oricărei politici forestiere este producerea de volume maxime de masă lemnoasă pe unitatea de suprafață. Cel care amenajează un bazin de recepție, din contra, caută să mențină acoperișul forestier la o desime care să permită atingerea țelurilor finale în ceea ce privește acumularea apei, stabilizarea solului și regularizarea cursurilor de apă. În unele cazuri, aceasta înseamnă protecție totală pentru vegetație fără nici o recoltă de lemn. În alte cazuri, cînd cantitățile de apă consumate sunt importante, aceasta înseamnă menținerea arboretelor la o desime superioară celei pe care o dorește silvicultorul pentru obținerea producției maxime de lemn, aplicîndu-se tratamente corespunzătoare — codru grădinărit, tăieri succesive, tăieri în benzi înguste la margine de masiv — urmărindu-se în primul rînd regularizarea cursului de apă și apoi asigurarea pe termen lung a materialului lemnos.
În zonele aride, influențele exercitate de pădure sunt foarte mult apreciate, mai ales acolo unde lipsa de apă este evidentă odată cu dezvoltarea civilizației. Aici, orice încălcare a regulilor de gospodărire a pădurilor se traduce printr-o adevărată perturbare a condițiilor din bazinele de recepție, care poate conduce, adesea, la deserturi permanente sau semipermanente.
În anumite zone impădurite unde suprafețe întinse au fost serios degradate datorită exploatării pădurilor, incendiilor repetate și a pășunatului abuziv, rezultatul a fost dispariția vegetației forestiere.
În general, cantitatea totală de precipitații este excesivă, în așa măsură, încît evapotranspirația poate să rămînă mai mică decît maximul teoretic. În afara regiunilor celor mai umede, vegetația se dezvoltă rapid și dă naștere la un covor aproape de nepătruns, care asigură solului, o protecție mai mult decît suficientă, împotriva eroziunii. Cînd pădurea dispare — fie că a fost exploatată sau arsă — ea se reinstalează atît de repede încît solul este din nou complet acoperit, într-un timp foarte scurt. În același timp eroziunea superficială este frecventă pe terenurile descoperite folosite agricol, unde agricultura practicată nerațional este cauza principală care stă la baza înămolililor, viiturilor și degradării solului.
Toate aceste afirmații au fost verificate și este sigur că orice formă primitivă aplicată agriculturii se traduce în fapt printr-o pierdere de efort omenesc și prin sărăcirea solului, care în mod obișnuit este însoțită de eroziune pe versanți, mai ales, în regiunile cu precipitații torențiale. De aceea, în măsura posibilului, agricultura trebuie controlată și îndrumată pretutindeni unde ea este practicată primitiv, asociind-o, unde este posibil, cu reîmpădurirea zonelor exploatate ras.
Exploatările necontrolate înseamnă o gravă degradare a solului, cauzînd viituri subite și scăderea debitului în rîuri vara. În regiunile umede, exploatările necontrolate însemnează eroziuni excesive și o reducere a productivității solului. Consecințele acestora reclamă existența unei politici hotărîte de control privind exploatarea pădurii, pentru a asigura o protecție completă a solului din bazinele de recepție și regiunile aride, principalul obiectiv al unei astfel de protecții și al unei astfel de amenajări trebuie să fie controlul bilanțului apei și posibilitatea obținerii unei stabilități maxime a solului. În regiunile tropicale umede, țelurile de atins tind către mărirea productivității solului, menținînd în același timp eroziunea la un nivel potrivit.
Politica forestieră de protecție sau de amenajare a pădurilor trebuie să fie dominată de ideea de a asigura pădurii o densitate optimă, iar atunci cînd regularizarea cursurilor de apă sau stabilizarea solului au o influență deosebită, densitatea optimă a vegetației poate corespunde cu o maximă corespunzătoare protecției absolute a acoperișului forestier. Atunci cînd solurile sunt stabile, iar cantitatea totală de precipitații și volumele de apă sunt mici și cînd este esențial să se dispună de cantități maxime de apă pentru consum și industrie, densitatea optimă a vegetației forestiere poate fi chiar inferioară celei care se cere pentru producția maximă de lemn. Obiectul de atins ar putea fi atunci menținerea arboretelor la densitatea minimă, compatibilă cu stabilitatea bazinului de recepție.
Față de cele arătate mai sus, se poate spune că atît timp cît aceste cercetări nu vor fi terminate și definitivate, va fi totuși dificil pentru cei chemați să amenajeze terenurile sau să definească o politică în acest scop, să evalueze valorile relative ale protecției complete și ale unei amenajări raționale.
2.3. CERCETĂRI EXPERIMENTALE ÎN DOMENIUL
HIDROLOGIEI FORESTIERE
Numeroase probleme de ordin tehnico-științific ridicate de corectarea torenților au condus, începînd din anul 1949 la organizarea unei activități de cercetare științifică în acest domeniu.
Bazat pe aceste considerente, Institutul de cercetări a adus contribuții importante alături de celelalte unități ale Departamentului Silviculturii și în special Institutul de Proiectări care au permis evoluția rapidă a concepțiilor științifice, introducerea unor tipuri noi de lucrări de mare eficiență și mecanizarea muncii pe șantiere. În cadrul acestor probleme se relevă unele aspecte privind „Hidrologia forestieră" și anume:
— Stabilirea unui procedeu de cartare stațională a terenurilor din cuprinsul bazinelor hidrografice și de apreciere cantitativă a intensității fenomenelor de degradare de care depinde propunerile diferențiate de ameliorare.
S-a studiat bilanțul apei în pădure și în teren descoperit în timpul ploilor obișnuite, de lungă durată și torențiale.
Studiile s-au făcut pe parcele elementare de scurgere pentru speciile principale — fag, molid, pin, stejar și ienupăr. Rezultatele cantitative obținute confirmă valoarea mare a indicelui de protecție hidrologică a pădurilor în comparație cu celelalte moduri de folosință a terenurilor de cultură.
— S-a stabilit valoarea hidrologică a principalelor specii forestiere ce se folosesc la împădurirea terenurilor degradate și tehnica lor de plantare în legătură cu stabilirea celor mai eficiente culturi forestiere de protecție a apei și a solului în bazinele hidrografice torențiale.
— S-au determinat parametrii privind regimul ploilor torențiale, de care urmează să se țină seama, în special, la stabilirea ploilor de calcul în proiectarea lucrărilor de corectarea torenților.
— S-au adus contribuții la studiul privind determinarea capacității de transport de aluviuni a torenților, urmărindu-se și corelația dintre cantitatea și intensitatea precipitațiilor și transportul de aluviuni. Problema este foarte importantă pentru stabilirea volumului de aluviuni transportat și a numărului de lucrări necesare retenției.
— S-a început studiul bilanțului apei pe bazine hidrografice caracteristice, urmărindu-se punerea la punct a unei metodologii de calcul al debitului mediu și al volumului de aluviuni transportat în timpul ploilor torențiale (perimetrul experimental Ocolul Silvic Marghita).
— S-au făcut studii în terenurile degradate, cu aspecte cît mai complexe, din diferite regiuni ale țării, stabilindu-se diferențiat: speciile, formulele de împădurire, schemele de plantare și tehnologia de împădurire cele mai recomandabile pentru situațiile care se întîlnesc în regiunile studiate. S-au făcut studii privind valorificarea prundișurilor neproductive din albia majoră a rîurilor prin împăduriri, precum și studii privind atît substituirea arboretelor provizorii de cătină instalate pe terenurile degradate cu alte arborete superioare din punct de vedere economic, cît și întreținerea și conducerea arboretelor create.
În cele ce urmează se vor analiza cercetările făcute în legătură cu rolul hidrologic al vegetației forestiere.
2.4. CERCETĂRI PRIVIND CAPACITATEA DE RETENTIE A APEI ÎN CULTURILE TINERE DE PROTECȚIE DE PE
TERENURILE DEGRADATE
Cercetările întreprinse s-au făcut cu scopul de a stabili caracteristicile hidrologice ale speciilor forestiere mai importante, folosite în mod curent la împădurirea terenurilor degradate, urmărindu-se atît capacitatea de reținere a coroanei cît și scurgerile de suprafață la ploi torențiale și de lungă durată pe terenuri înclinate, plantate și înierbate, în comparație cu cele fără vegetație și împădurite.
Cercetările s-au făcut în culturile tinere mai reprezentative, instalate la punctele experimentale: localitatea Chet; Padurea Trei Copaci; Deosebit de acestea s-au amenajat 30 parcele elementare de scurgere, plantate cu diferite specii forestiere, înierbate și fără vegetație, în perimetrele Chet, Padurea Trei Copaci.
Retenția în coronamente
Cercetările privind retenția maximă a coroanei s-au făcut pentru 20 specii forestiere principale, de amestec și arbuști. Fiecare specie a fost analizată pe diferite tipuri de stațiuni – eroziuni de suprafață, eroziuni în adîncime și terenuri cu fenomene de alunecare.
Pentru fiecare specie și vîrstă, din fiecare punct experimental, s-au analizat cîte 3 puieți, mai rar 2.
Metoda de cercetare folosită a constat în stropirea puieților cu apă și cantărirea lor. S-a cîntărit puietul înfrunzit neudat iar cu un furtun cu sită, alimentat de la o sursă de apă, s-a stropit puietul pînă la saturație. Ca să se ajungă la această stare, cîntăririle s-au făcut prin repetarea stropirilor pînă ce s-a obținut o pondere constantă reprezentînd retenția maximă. Făcîndu-se diferența între cele două cîntăriri — puiet udat și neudat — s-a obținut cantitatea de apă ce se poate reține de puiet.
În cazul foioaselor și al laricelui cu frunze caduce, s-au cules frunzele de pe ramuri și s-a cîntărit puietul în această stare. Toate aceste operații s-au făcut în cele 2 variante — cînd ploaia nu este sau este însoțită de vînt — în lunile de vară, de la 20 iunie—25 august, cînd sezonul coincide cu perioada ploilor torențiale și cu dezvoltarea optimă a frunzelor. în ce privește mișcarea puietului simulînd viteza vîntului ea s-a verificat cu anemometrul Fuess (18 km/oră).
Pentru fiecare specie analizată la ploi artificiale și pentru fiecare punct experimental s-a calculat în cadrul fiecărei categorii de diametre ale coroanei (15, 30, 45, … 150 cm), indiferent de vîrstă, valorile medii ale coroanei, suprafața medie a proiecției orizontale a coroanei, greutatea medie a puietului și a frunzelor, numărul mediu al frunzelor și greutatea medie a apei reținută în coroana înfrunzită și desfrunzită, în cazul ploilor neînsoțite sau însoțite de vînt.
Concomitent s-a calculat indicele de retenție al coroanei, indicele de greutate al frunzelor și cit revine la 1 m2 proiecție orizontală a coroanei.
Scurgere de suprafață
Pentru măsurarea apei care se scurge la ploi torențiale și de lungă durată în plantații tinere, așezate pe pante diferite, s-a folosit metoda parcelelor elementare. În acest scop s-au amenajat și plantat cu diferite specii forestiere, un număr de 30 parcele elementare de scurgere, avînd fiecare suprafața pînă la 160 m2.
În toate parcelele instalate și amenajate în acest scop cu recipiente de captare a apelor care se scurg, s-au folosit diferite tehnici de plantare (terase, gropi simple cu vetre, gropi cu pîlnii etc). Pentru comparație s-au făcut măsurători și în parcelele elementare fără vegetație înierbate, precum și în cele instalate în arboretele cu elemente de crîng și codrișor, avînd consistența 0,7—0,9 și vîrstă medie de 25 ani, respectiv 65 ani.
Rezultatele cercetărilor
Reținerea apei în coroane înfrunzite. Cantitatea maximă de apă reținută de puieți de diferite vîrste pînă la realizarea stării de masiv, la ploi torențiale și de lungă durată, depinde de mărimea și desimea frunzelor și a ramurilor, de înclinarea frunzelor față de ax și de aderența lor față de picăturile de ploaie cu care vin în contact.
Rășinoasele conțin cantități foarte mari de ace a căror greutate reprezintă, în condițiile studiate, în medie 70% la molid, 50% la pin și 47% la larice, din greutatea puietului înfrunzit.
La puieții de foioase, greutatea totală a frunzelor reprezintă 28% la frasin și ulm, 30 — 32% la cvercinee, cireș și paltin și 38 — 43% la anin alb și salcîm, iar la arbuști 27% la lemn cîinesc și anin verde și 40% la sînger și cătina albă, raportată la greutatea puieților înfrunziți. Frasinul, paltinul, stejarul, sălcioara, sîngerul, lemnul cîinesc, cătina albă, păducelul și aninul verde au, după rășinoase, cantități importante de frunze cu suprafață de contact și aderență destul de mare.
La punctul experimental Ocolul Silvic Marghita, la unele specii de puieți avînd vîrsta de 10 ani, suprafața de retenție a frunzelor s-a găsit prin calcul: la stejarul brumăriu 5,07 m2, la paltin 3,12 m2, la frasin 1,61 m2, iar la pinul silvestru, la vîrsta de 4 ani ea a totalizat pînă la 3,9 m2.
Tabel 5. Elemente privind structura puieților și reținerea apei în coroane înfrunzite raportate la 1 m2 proiecție orizontală a coroanei
A. Rasinoase
B. Foioase
C. Foioase – Arbusti
Închiderea masivului în raport cu specia și vîrsta plantației a depins de numărul puieților rămași la hectar, de specie, de condițiile staționale și de tehnica de plantare.
Reținerile în coroana puieților (tabelul 5) cresc direct cu vîrsta, atingînd la epoca realizării stării de masiv, la ploi neînsoțite de vînt, valori maxime la molid și pin — 831 respectiv 810 g/m2, față de 628 g/m2 la larice. La frasin, paltin, cvercinee, ulm și sălcioară reținerile în coronament ajung între 687 și 415 g/m2, față de 261—270 g/m2 la cireș și salcîm și 132 g/m2 la plop negru și salcie albă, iar la arbuști, 661 — 418 g/m2 la sînger, lemn cîinesc, păducel și cătină albă, față de 340 g/m2 la aninul verde.
Foioasele, ca specii principale și de amestec, împreună cu rășinoasele plantate în pilcuri așezate în formă de șah (în chinconz) sau în benzi pe curba de nivel, pot reține atît în sezonul de vegetație cît și după căderea frunzelor cantități importante din apa de precipitații.
— Salcîmul și aninul alb, deși prezintă retenții foarte mici — 270 g respectiv 220 g/m2— prezintă avantajul că au creșteri foarte mari în tinerețe și închid masivul în 4 —6 ani. Același lucru este valabil și pentru speciile de plop și salcie, care se plantează pe aterisamente și conuri de dejecție cu rezultate bune.
— Laricele și aninul verde, care rețin în coroane cantități apreciabile de apă, sunt specii de bază pentru fixarea și ameliorarea solului aproape de limita superioară a vegetației.
în cazul ploilor însoțite de vînt (18 km/oră), tabelul 5, indicii de retenție au rezultat cu 36—37% mai mici, față de indicii de retenție în cazul coroanelor solicitate la ploi neînsoțite de vînt.
Reținerea apei în coroane desfrunzite
— în cazul coroanelor desfrunzite (tabelul 6) solicitate la ploi neînsoțite de vînt, indicii de retenție rezultați din calcul sunt mai mici față de indicii de retenție calculați pentru aceleași specii, crescute în aceleași condiții însă înfrunzite cu 82% la larice și circa 75% la arbuști.
— în cazul coroanelor desfrunzite (tabelul 6), solicitate la ploi însoțite de vînt, acești indici au rezultat mai mici față de indicii de retenție ai coroanelor desfrunzite, solicitate la ploi neînsoțite de vînt cu circa 16—23%.
Din experimentările și măsurătorile făcute pe teren s-a constatat că un gram de frunze și o singură frunză pot să rețină la o singură ploaie cantitățile arătate în tabelul 7.
Trebuie reținut că desimea frunzelor pe m2 de proiecție orizontală a coroanei variază — așa cum s-a arătat la capitolul „structura coroanei" — cu specia și cu mărimea ei în plan orizontal și vertical, iar cantitatea de apă care se poate reține depinde atît de această desime a frunzelor cît și de mărimea și desimea ramurilor.
Figurile 1 și 2, prezentate ca exemple, arată în funcție de diametrul coroanei și greutatea puietului, atît cantitatea maximă de apă ce se poate reține în coroana înfrunzită și desfrunzită, la ploi torențiale și de lungă durată neînsoțite sau însoțite de vînt cît și numărul-și greutatea frunzelor, diametrul mediu al coroanei și înălțimea puietului.
a. Specii principale și de amestec
b. Arbusti
Fig. 1 – Apa de ploaie retinuta de puiet
Tabel. 7 Retinerea apei de precipitatii în frunze
Rasinoase
b. Foioase – Specii principale și de amestec
Fig. 2 Diametrul coroanei, inaltimea puietului și numarul de ace în functie de greutatea puietului
Tabel 8. Retenția în coroane. Puieti plantati în terenuri degradate
CAP. 3. CONSERVAREA ȘI DEZVOLTAREA RESURSELOR FORESTIERE ÎN VEDEREA AMELIORĂRII
CONDIȚIILOR DE MEDIU ȘI DE VIAȚĂ
Procentele reduse de împădurire din zonele de câmpie se corelează cu secete frecvente și prelungite, așa cum despăduririle din zona de deal și de coline, precum și tăierile masive din unele păduri de munte se corelează cu fenomene de torențialitate și de degradare a terenurilor. Aceste fenomene se accentuează de la perioadă la perioadă, pe fondul unor dificultăți de ordin social și legislativ și al lipsei de capacități instituționale și financiare la mare parte din deținătorii de păduri sau de terenuri care ar trebui împădurite. Investițiile din acest domeniu au fost reduse sau chiar neglijabile.
Pentru oprirea sau diminuarea fenomenelor negative menționate, se impun măsuri ferme de stăvilire a defrișărilor de orice fel și de creștere a suprafeței acoperite cu vegetație forestieră. Această creștere poate fi realizată, în principal, prin împădurirea unor terenuri degradate și a unor terenuri marginale, inapte pentru o agricultură eficientă, precum și prin crearea de perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole, a cursurilor de apă și a căilor de comunicație, pentru protecția antierozională a terenurilor în pantă etc.
Creșterea suprafeței pădurilor și a celorlalte terenuri acoperite cu vegetație forestieră, pe lângă stăvilirea torențialității, ameliorarea terenurilor degradate, îmbunătățirea condițiilor de climă cu efecte favorabile asupra recoltelor agricole etc., vor contribui și la menținerea echilibrului CO2 din atmosferă, prin sporirea considerabilă a carbonului stocat în arbori și în solurile forestiere, de la cca. 1225 milioane tone, în prezent, la circa 1600 milioane tone în viitor, când s-ar realiza o structură adecvată a ecosistemelor forestiere nou create.
3.1. Principalele acțiuni ce trebuie întreprinse pentru conservarea și
dezvoltarea resurselor forestiere, în vederea ameliorării
condițiilor de mediu și de viață, sunt:
Apărarea integrității fondului forestier; interzicerea schimbării folosinței terenurilor acoperite cu păduri și cu alte forme de vegetație forestieră, dacă aceastea sunt importante pentru asigurarea condițiilor de mediu și de viață;
Alinierea adecvată a noțiunii de pădure la conținutul atribuit acesteia în cadrul Uniunii Europene și includerea în rândul pădurilor, cu respectarea dreptului de proprietate, a așa-ziselor pășuni împădurite care nu au fost încă supuse defrișării sau degradării;
Extinderea suprafeței pădurilor și a altor categorii de vegetație forestieră, în special pe terenuri degradate improprii pentru culturile agricole rentabile (circa 2.220 mii hectare până în anul 2020).
Inițierea, în cadrul unui program special, a acțiunilor de realizare a Sistemului național de perdele forestiere de protecție, vizând protejarea câmpurilor agricole și combaterea secetei, protecția antierozională, protecția căilor de comunicații, a cursurilor de apă etc. (circa 300 mii hectare – până în anul 2020).
Realizarea, cu acordul proprietarilor de terenuri, a unor culturi forestiere intensive pentru scopuri energetice, precum și a unor culturi agro-silvice, în raport cu cerințele dezvoltării rurale;
Sprijinirea acțiunilor de creștere a suprafeței acoperite cu vegetație forestieră, inclusiv prin finanțări externe – fonduri SAPARD, fonduri sau subvenții pentru stocarea carbonului etc.
3.2. Acțiunile ce se impun în scopul ameliorării stării de sănătate și de stabilitate
a ecosistemelor forestiere și al sporirii eficacității
funcționale ale acestora sunt:
• Practicarea unei silviculturi apropiate de natură, vizând: protejarea pădurilor naturale și cvasinaturale; măsuri de regenerare adecvată a arboretelor (promovarea regenerării naturale, alegerea corectă a tratamentelor, utilizarea de biotehnologii de producere a puieților pentru speciile valoroase care nu pot fi regenerate natural etc.).
• Executarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor conform prevederilor amenajamentelor silvice și cu necesitățile de dezvoltare ale ecosistemelor forestiere.
• Optimizarea compoziției și a celorlalți parametri de structură ai pădurilor în raport cu funcțiile lor ecologice, economice și sociale; promovarea speciilor autohtone stabile și valoroase.
• Promovarea unei selecții eficiente în lucrările de regenerare și de îngrijire a arboretelor, bazată pe criterii de silvicultură zonală.
• Identificarea pădurilor necorespunzătoare în raport cu potențialul stațiunilor forestiere și întocmirea de programe specifice pentru refacerea lor.
• Reconstrucția ecologică a pădurilor afectate de factori dereglatori sau necorespunzătoare sub raport structural-funcțional (afectate prin doborâturi și rupturi produse de vânt și zăpadă, atacuri de insecte, etc.).
• Selectarea și promovarea de biotipuri de arbori rezistenți la adversități și extinderea utilizării acestora în lucrările de regenerare a pădurilor.
• Protejarea pădurilor prin combaterea adecvată a dăunătorilor și bolilor (metode biologice de combatere etc.) și prin interzicerea/ limitarea strictă a pășunatului în păduri, potrivit legii.
• Perfecționarea sistemului de monitorizare a stării de sănătate a pădurilor, în corelare cu aspectele privind calitatea solurilor forestiere.
• Protecția calității solurilor forestiere; evitarea dezgolirii acestora prin defrișări sau prin tehnologii silvice inadecvate (tăieri rase etc.).
Numeroase defrisari in urma retrocedarii padurilor
in cadrul Ocolului Silvic Marghita
CAP. 4. CONSERVAREA ȘI CREAREA PEISAJELOR, PARTE INEGRANTA A PROTECTIEI MEDIULUI INCONJURATOR
Peisajele, fie naturale, fie antropogene, sunt foarte diferite; ele prezinta trasaturi specifice în functie de zona geografica, clima, factorii geologici, hidrologici, și pedalogici, vegetatie, dar și în functie de amenajarea teritoriului, dezvoltarea agriculturii, silviculturii, urbanismului, turismului și agrementului.
Peisajul, sub toate aspectele pe care le imbraca (natural și antropic, rural și urban), în toate modurile în care este utilizat, în toate modurile în care este contemplat, este o componenta importanta a interesului general (Marica Solomon, 2002). Pe plan ecologic, ambiental, social și cultural, el constituie o resursa care contribuie la calitatea vieții oamenilor și care favorizeaza activitatea economica; de aceea protejarea, amenajarea și gestionarea lui este foarte importanta pentru dezvoltarea durabila, bazata pe un echilibru armonios între necesitatile sociale, economice și mediu.
PEISAJUL NATURAL
Zonele în care elementele naturale s-au pastrat nemodificate de interventia omului alcatuiesc peisaje naturale, ele reprezinta un patrimoniu al pădurii în care se doreste conservarea naturii salbatice, ca o componenta deosebit de importanta a mediului fizic.
În unele situatii insa, peisajul natural nu trezeste admiratie, emotie estetica. Analizand cauzele, acestea pot fi: absenta unor elemente de varietate sau, din contra, prezenta unor elemente distonante. De exemplu, povarnisurile dezgolite și batute de vanturi ale unor dealuri sunt mai putin frumoase decat dealurile cu pajisti și neregulat impădurite. Doboraturile de vant sau incendiile cauzate de furtuni și descarcarile electrice imprima aspecte neplacute unui peisaj montan. Zonele de teren nisipos sau saraturat, cu vegetatia saraca creeaza impresii dezolante, la fel cele cu alunecari de teren, vai de rauri degradate de inundatii sau eroziune.
Peisajele naturale, ca atare sunt putine, ca urmare a interventiilor oamenilor prin activitatile de amenajarea teritoriului. De aceea este firesc și important ca în deciziile de transofrmare a unui peisaj natural sa fie implicati și specialistii peisagisti în amenajarea teritoriului în colaborare cu Ocolul Silvic Marghita.
PEISAJUL AMENAJAT
Modificarea unui peisaj, ca și crearea unui peisaj nou trebuie sa foloseasca la maximum și sa dezvolte trasaturile naturale valoroase ale terenului și ale peisajului existent, eliminand trasaturile negative și aspectele nedorite.
Un peisaj amenajat poate desavarsi și corecta ceea ce a creat natura sau paote reuni în acelasi teritoriu aspecte vizuale care în natura se intalnesc în mod disparat.
În habitatele umane domina peisajele complet create de om – parcuri și gradini urbane, spatii verzi stradale, peisajele rurale ale feremlor, peisajul unei autostrazi, amenajarea pădurilor, plantarea puietilor.
(Plantatie de puieti Ocolul Silvic Marghita)
O problema actuala, asa cum s-a mai aratat, este recuperarea și refacerea unor peisaje degradate și de padure.
IMPORTANTA CONSERVARII ECOSISTEMELOR NATURALE
ȘI A PEISAJELOR AMENAJATE
În conditiile contemporane, cand mijloacele cu care actioneaza omul ii confera o uriasa forta transformatoare, el determina în întreg mediul natural rapide, ample și profunde schimbari: exploatarea intensa a resurselor naturale, saracirea pădurilor, expunerea unor mari suprafețe de teren la eroziune, poluarea solului și a apelor freatice din padure, extinderea poluarii fizice și chimice la scara planetara (mari, oceane, atmosfera inalta), poluarea radioactiva, reducerea stratului protector de ozon.
Lumea a devenit tot mai constienta de consecintele degradarii echilibrului natural al biosferei, care pune în pericol insasi viata omului.
În Marghita ar trebui sa se adopte o legislatie și o strategie pentru apararea și ameliorarea mediului în contextul cresterii economice; se urmareste integrarea armonioasa a criteriilor economice, ecologice și sociale, în interesul exploatării naturii fara distrugerea ei în acest proces.
În politica de protejare a naturii, de mentinere a echilibrului ecologic natural, alaturi de fundamentale masuri tehnice și economice alcatuind strategia dezvoltării, un rol important il are grija pentru peisajul natural, pentru calitatea functionala și estetica a prefacerii lui, pentru conservarea pădurilor și a spatiilor verzi.
Habitatul uman nu poate fi desprins de problema protectiei mediului inconjurator. Asigurarea calitatii vieții în asezarile umane inseamna nu numai un standard și un confort propriu civilizatiei moderne, ci și conditii naturale favorabile sanatatii fizice și psihice a omului.
O scurta privire asupra caracteristicilor mediului fizic de viata al populatiei urbane permite intelegerea importantei functiilor de protectie pe care le exercita zonele verzi.
Putem spune ca omul modern, uitand uneori ca apartine naturii, și-a artificializat în asa masura viata incat, în prezent, s-a neglijat pe sine ca o fiinta biologica.
Poluarea reprezinta aspectul cel mai pregnant al altararii mediului, cauzata de civilizatia moderna, la care contribuie și despăduririle, avalensele, etc.
4.1. FUNCTIILE ZONELOR VERZI
Crearea ambiantei naturale a omului se bazeaza atat pe readucerea naturii în habitatul uman, cat și pe dezvoltarea și amenajarea cadrului natural al pădurii în general.
Diferitele categorii de peisaje amenajate indeplinesc multiple functii: ele isi exercita actiunea în acelasi timp, dar unele prevaleaza asupra altora, ca urmare a specificului programelor peisajelor în cauza.
Pledarea cauzei privind importanta amenajarilor peisagistice în prezent și pentru viitor se bazeaza pe intelegerea deplina a principalelor roluri ale amenajarilor peisagistice în ameliorarea calitatii vieții, ceea ce justifică preocuparile și eforturile financiare și umane pentru prezervarea și imbunatatirea celor existente și pentru crearea de noi peisaje, mai performante și mai adaptate cerintelor actuale ale societatii. Aceste roluri sunt de protectie și ameliorare a mediului, recreative, decorative și utilitare;
4.2. FUNCTIILE DE PROTECTIE ȘI AMELIORARE
A MEDIULUI AMBIANT
Se stie că dintre ecosistemele naturale, pădurile ocupand mari suprafețe pe glob, exercita cea mai importanta functie de creare și conservare a mediului de viata al uscatului; de aceea prezervarea lor, gospodarirea și exploatarea rationala, în contextul cerintelor tot mai mari cărora trebuie sa le facă fata, în primul rand că resursa economică, necesita adoptarea unor strategii speciale, fundamentate ecologică, care sa asigure stabilitatea lor. Pădurile actuale sunt absolut indispensabile pentru mentinerea unor echilibre în natura, pentru buna functionare a întregii biosfere, conditie de baza a existentei în continuare a omului (Donita N. și colab., 1977).
În contextul artificializarii crescande a mediului de viata al oamenilor, rolul ecologic al zonelor verzi se situeaza pe prim plan decurgand din multiple actiuni ale acestora, foarte importante pentru habitatul uman, mai ales în zonele care nu beneficiaza de apropierea pădurilor extinse pe mari suprafețe.
Functiile zonelor verzi care contribuie în mod esential la calitatea mediului de viata în teritoriul urban și cel periurban sunt: ameliorarea microclimatului urban, purificarea atmosferei și atenuarea poluarii fonice (ex: amplasarea pădurii la marginea orasului în partea V, S – V spre Valea lui Mihai).
AMELIORAREA MICROCLIMATULUI URBAN
În orasele sarace în zone verzi și în cele în care distributia acestora este deficitara, microclimatul se caracterizeaza, asa cum s-a aratat deja, prin regimul termic nefavorabil, uscaciunea atmosferei și reducerea curentilor de aer naturali.
Vegetatia lemnoasa din cuprinsul oraselor modereaza temperaturile excesive și atenueaza variatilie de temperatura diurne și sezoniere. Prin efectul de umbrire și prin procesele de evapo – transpiratie ale maselor de frunzis. În sectoarele umbrite de plantatiile de arbori, radiatia calorică inregistreaza o scadere de pana la 5 grade C fata de cele umbrite numai de cladiri.
Se apreciaza ca o fasie de vegetatie lemnoasa cu latimea de 50 – 100 m poate racori ambianta în zilele de vara, cu pana la 3.5 °C.
În timpul noptii, vegetatia “absoarbe” radiatiile termice infrarosii emise de suprafețele artificiale și naturale insolate în timpul zilei, astfel ca și procesul de racorire nocturn este mai pregnant în ariile plantate.
Iarna, în interiorul și la adapostul plantatiilor temperatura este usor mai ridicata decat în zonele deschise, ca urmare a reducerii vantului de catre arbori.
În acelasi timp cu imbunatatirea regimului termic, vegetatia bogata determinca cresterea umiditatii relative a aerului cu 7-14 % în parcuri și păduri, rasfrangandu-se și asupra zonelor invecinate.
Spatiile verzi influenteaza favorabil microclimatul și prin stimularea schimbarilor de aer.
Diferenta de temperatura dintre zonele verzi și aglomerarile de constructii sau teritoriile deschise, lipsite de plantatii, duce în perioadele de calm canicular la formarea unor curenti de aer ce pot atinge 1 m/s.
Totodata zonele arborizate protejeaza impotriva vanturilor puternice, diminuandu-le considerabil viteza. La o distanta de 30 – 60 m de marginea pădurii viteza vantului scade cu 30 – 60 % iar la 120 – 200 m atmosfera devine calma. Protectia impotriva vantului se intinde pe o distanta mai mare de 10 – 40 ori decat inaltimea plantatiilor. Spre deosebire de ecranele construite, care nasc curent turbionari, cele vegetale atenueaza curentii prin filtrare în masa de frunzis și alunecare peste volumele vegetale.
Un alt element al microclimatului pe care il influenteaza favorabil zonele verzi este ionizarea atmosferei.
PURIFICAREA ATMOSFEREI DE CATRE ZONELE VERZI
Un rol important în asanarea atmosferei il au zonele verzi, prin actiuni de epurare fizică, chimică și bacteriologică.
Epurarea fizică. – Masele de verdeata epureaza atmosfera indeosebi prin retinerea prafului și pulberilor. Impuritatile în suspensie, intalnind filtrele de vegetatie se depun în principal pe frunzis. Cercetari minutioase au constatat ca o peluza de iarba retine de 3- 6 ori mai mult praf decat o suprafata nuda, iar un arbore matur retine de 10 ori mai multe impuritati decat o peluza de marimea proiectiei coroanei acestuia pe sol.. depunerea gravitationala este inlesnita de incetinirea curentilor de aer la nivelul maselor de frunze; la aceasta se adauga fixarea electrostatică a pulberilor. Frunzele acumuleaza de asemenea, prin aderenta, funingine, gudroane și uleiuri de aerosolii poluanti.
Spalarea frunzisului de catre precipitatii sau ploi artificiale și reinnoirea anuala a aparatului foliar asigura mentinerea functiei acestuia de retinere a impuritatilor.
Capacitatea de epurare fizică depinde de specie și este mai mare la arborii și arbustii foiosi cu suprafata foliara mare și cu frunze paroase și nervuri proeminente.
Pe langa filtrarea mecanică a suspensiilor rezultate din poluarea curenta, plantatiile masive și pădurile pot retine și particulele radioactive, reducand radioactivitatea atmosferei cu 30 – 60 % fata de locurile lipsite de vegetatie. Aceasta actiune are o deosebita insemnatate pentru ocrotirea sanatatii și vieții, stiindu-se ca iradierea cu 600 doze produce la om o mortalitate de 100 %, în timp ce scaderea la 1/3 a sarcinii de radiatie reduce rata mortalitatii la aproape 50 %, iar diminuarea la 2/3 o apropie de zero (Bernatsky A., 1978).
Epurarea chimică. – exercitata de masele vegetale este deosebit de importanta, în primul rand prin consumarea CO2 și mentinerea echilibrului oxigenului în atmosfera.
Principalele surse de oxigen ale planetei noastre sunt plantele verzi terestre și pădurile. În procesul asimilatiei clorofiliene, la lumina solara frunzele absorb dioxidul de carbon efectuand sinteze biologice și elimina oxigen și ozon. Bilantul zi – noapte fiind în favoarea productiei de oxigen, pădurile și spatiile verzi reprezinta principalele rezervoare de aer curat. Un hectar de padure produce în medie 10 t de oxigen pe an și consuma 14 t CO2 pe an. Acest aport este vital, dacă se ia în consideratie consumul urias al oxigenului de catre industrie, automobile, avioane și alte mijloace de combustie, insotit de cresterea puternică a cantitatilor de CO2 în atmosfera. Luand în consideratie numai necesarul de oxigen pentru fiinta umana, se apreciaza ca o suprafata foliara de 25 mp acopera nevoia zilnică pentru o persoana.
În atmosfera terestra se inregistreaza o crestere continua a concentratiei de gaz carbonic intr-un ritm care se intensifică atat ca urmare a majorarii emanatiilor, cat și prin diminuarea consumului biologic al acestuia, cauzata de defrisarea pădurilor.
Este necesar sa se cunoasca faptul ca vegetatia, purificănd aerul prin mecanismele aratate, sufera la randul ei din cauza poluantilor atmosferei.
Epurarea bacteriologică. – a aerului de catre zonele verzi este de asemenea rezultatul actiunii maselor de frunze. Prin aceleasi mecanisme de captare ca pentru praf, frunzele retin microorganismele asupra carora se exercita actiunea sterilizatoare a radiatiilor ultraviolete și a ozonului degajat de plante, indeosebi de conifere. La acestea se adauga puterea bactericida a substantelor volatile fitoncide eliminate de frunzele și florile multor plante. Specii de arbori ca: mesteacan, stejarul, teiul, pinul s.a. anihileaza bacilii dizenteriei, difteriei, tuberculozei.
4.3. ATENUAREA POLUARII FONICE DE CATRE PLANTATIILE
DIN AMENAJARILE PEISAGISTICE
Activitatile cotidiene din localitati genereaza diferite niveluri de poluare sonora; un fond de zgomote continue, întretaiate de zgomote stridente datorate transportului, lucrului în inreprinderile industriale, constructii, drumuri etc. asalteaza permanent sensibilitatea oamenilor, accentuand diferitele stari de stres. Zgomotele cele mai frecvente în mediul urban au intensitate cuprinsa între 40 și 80 decibeli.
Masele dense de frunzis ale arborilor și arbustilor intercepteaza energia fonică a surselor de zgomot și o atenueaza, în masura în care plantatiile sunt suficient de compacte și largi. Din rezultatele unor cercetari, se apreciaza ca o perdea densa de vegetatie lemnoasa, cu latimea de 200 – 250 m, poate absorbi în mare parte zgomotele unei autostrazi, reducandu-le cu 45 decibeli, ceea ce echivaleaza cu o departare de 2 km fata de aceasta.
Combinarea acestui efect cu cel al modelarilor de relief și al a lot obstacole nepenetrante se pot obtine rezultate remarcabile de reducere a zgomotelor.
PROTEJAREA ȘI AMELIORAREA SOLULUI
Plantatiile masive de arbori și arbusti, prin intermediul sistemelor radiculare favorizeaza autocuratirea solului: ele preiau prin absorbtie unele substante straine (poluanti) și diminueaza excesul unor elemente, contribuind la echilibrarea capacitatii de fertilitate.
Vegetatia este un factor pedogenetic: prin resturile vegetale de la suprafata solului (litiera) și din sol (radacini moarte), descompuse de microorganisme, solul se regenereaza și devine mai fertil.
În amenajarile de spatii verzi pe terenuri relativ sarace, cu timpul, calitatea solului din ariile plantate se amelioreaza, la acestea contribuind unele lucrari ca afanarea, adaugarea unui strat superficial de protectie din materiale vegetale s.a. Uneori, plantele pot modifică în sens negativ unele caracteristici ale solului, de exemplu, acidifierea solurilor sarace de catre conifere.
Pe langa aportul de materie organică, vegetatia contribuie, tot prin aparatul radicular, la cresterea porozitatii solului și implicit la capacitatea lui de filtrare și sedimentare, la activarea vieții microorganisemelor care fac biodegradarea materiei organice și amelioreaza fertilitatea solului, la imbunatatirea capacitatii de retentie hidrică a terenului.
În amenajarile pisagistice cu terenuri în panta, vegetatia permite fixarea solului, prevenirea eroziunii și a alunecarilor, în acest scop fiind folosite specii de arbori și arbusti cu sistem radicular bine ramificat și profund, de asemenea specii drajonante.
FUNCTIILE SOCIALE ALE AMENAJARILOR PEISAGISTICE
Amenajarile peisagistice sunt benefice pentru sanatatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil și a unui mediu mai calm, cu aer mai curat și mai bine oxigenat, ci și prin influenta stenică asupra stării neuropsihice.
Vegetatia prin subtile mijloace – armonia culorilor și formelor, parfumurile suave, fosnetul frunzisului, gratia fragila sau trainicia falnică, viata pulsand în fiecare frunza, floare, mladita, dar și efectul invizibil al campului bioenergetic al plantelor – actioneaza asupra sensibilitatii oamenilor, influentandu-le pozitiv tonusul psihic.
În păduri, în parcuri și gradini, în functie de starea psihică și de caracterul scenei observate, fiinta umana este predispusa spre calm, reverie, vivacitate, tonifiere, receptivitate, buna dispozitie.
FUNCTIA RECREATIVA A AMENAJARILOR PEISAGISTICE
Se stie ca sanatatea omului este influentata nu numai de echilibrul mediului ci și de compensarea efortului fizic și intelectual al muncii și a solicitării nervoase prin activitati recreative. Pentru acestea s-au dezvoltat variate forme de recreare puse la dispozitia publicului prin unitati specializate și organisme din sferele culturii și artei sportului, divertismentului, turismului, domeniului public s.a.
În alegerea formelor de relaxare intervin timpul liber disponibil, nivelul de trai, varsta, preocuparile și inclinatiile oamenilor.
Recrearea în natura este tot mai mult adoptata, reprezentand în acelasi timp o evadare din obisnuit și o modalitate de a profita direct de actiunile binefacatoare ale factorilor naturali.
Timpul liber zilnic fiind în general limitat populatiei ii stau la dispozitie mai ales spatiile verzi intravilane: scuaruri, gradini, parcuri, baze sportive, și nu în ultimul rand pădurile.
FUNCTIA ESTETICA A AMENAJARILOR PEISAGISTICE
Crearea ambiantei naturale a omului modern este o problema deosebit de complexa, care nu se dispenseaza de estetică.
Parcurile, gradinile și alte amenajari peisagistice, rezultate în urma unui proces creativ artistic, dupa anumite principii și criterii, sunt compozitii estetice.
Daca contemplarea peisajului natural armonios sau a podoabelor lumii vegetale – flori, arbori, arbusti, ierburi – produce incantare, placere, admiratie neconditionata, în aprecierea unei creatii de arhitectura peisagera intervin criterii aplicabile unei opere de arta; este insa o arta accesibila.
În amenajarile peisagistice, trama organizarii generale, functionalitatea buna a diferitelor sectoare, comoditatea și accesibilitatea rezultand dintr-un plan bine conceput sunt strans corelate cu realizarea unui cadru estetic placut, care se exprima prin maniera compozitionala, prin limbajul gruparilor spatial – volumetrice, al formelor și culorilor și prin insasi frumusetea florei cultivate.
FUNCTIILE UTILITARE ALE UNOR ZONE VERZI
Anumite categorii de amenajari au ca scop protectia unor obiective speciale, a resurselor hidrologice și a terenurilor.
Pe traseele drumurilor și soselelor, în zonele de rambleu și de vai abrupte, prin plantatii se asigura consolidarea terenurilor și în acelasi timp securitatea traficului (bariera fizică, jalonarea traseului, protectie impotriva vantului în anumite sectoare etc.). În lungul autostrazilor, uneori se dispun perdele antifar separand sensurile de circulatie, iar în vecinatatea localitatilor se amplaseaza perdele antifonice din vegetatie deasa, multietajata.
Prin amenajarea de zone verzi se poate realiza imbunatatirea și valorificarea unor terenuri neproductive sau neconstruibile; plantatiile de arbori și arbusti sunt utilizate pentru fixarea alunecarilor de teren și a solurilor nisipoase instabile, pentru asanarea terenurilor mlastinoase, alegandu-se speciile adecvate acestor folosinte.
Unele terenuri degradate antropic, ca cele pe care s-au depozitat reziduuri (de exemplu, haldele de steril sau depozitele vechi de deseuri menajere), pot fi transofmate în terenuri utile și salubre prin “inverzire”, cu anumite masuri speciale, menite sa asigure conditii pentru vegetatie.
În prezent, în lume dar și în tara noastra, a aparut problema dezafectării și parasirii unor întreprinderi industriale care ocupa suprfete importante de teren, uratite de “peisajul” arid și dezolant al halelor și instalatiilor tehnologice în degradare.
PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE A PEISAJELOR
Cerintele multiple fata de amenajarile peisagistice impun proiectarea acestora prin abordarea concomitenta a unor principii functionale, estetice – compozitionale, ecologice, tehnice, economice și cultural – istorice.
Diversitatea programelor ridică probleme peisagistice diferite, în raport cu temele acestor programe.
De la proiectarea sistemului de spatii verzi pana la proiectarea unitatilor de spatiu verde este necesara rezolvarea fiecarei probleme, facand parte dintr-un concept total, unitar.
PRINCIPII ESTETICE – COMPOZITIONALE
Crearea amenajarilor peisagistice a unei păduri se bazeaza pe o serie de principii estetice – compoziționale, care de la inceputul proiectării se coreleaza strans cu cele functionale.
Aspectele vizuale, de altfel, sunt cele care retin mai intai atentia și a caror perceptie se imbina cu folosintele directe și indirecte ale fiecarui spatiu amenajat.
În amenajarea zonelor cu potential peisagistic mare, proiectarea are în vedere pastrarea trasaturilior naturale importante, mentinerea zonelor de interes și de valoare ale peisajului existent nu numai în scopul valorificării compoziționale, ci și pentru imoprtanta ecologicca a acestora. Astfel, în pădurile parc fondul vegetal existent constituie elementul peisagistic de baza, care se pastreaza pe cat posibil nealterat și caruia, prin organizare și dotari, i se adauga functiile dorite, respectandu-se rolul sau principal, ecologic.
Arhitectura peisajului – stiinta și arta de a proiecta și amenaja peisajul – isi are radacinile în arhitectura gradinilor insa, fata de acestea, are o sfera de cuprindere mult mai larga, impusa de necesitatile vieții contemporane, diferite de cele ale perioadelor istorice precedente: ralizarea de amenajari adaptate unor noi cerinte sociale.
IMPORTANTA ARHITECTURII PEISAJULUI
Pădurile și spatiile libere plantate au un esential rol ecologic: ele aduc oxigenul necesar vieții, reduc poluarea fizică, chimică și microbiana a atmosferei, creeaza un microclimat favorabil, ofera adapost pasarilor și altor viețuitoare și, dupa caz, protejeaza flora, solul, apele, amelioreaza și valorifică terenurile degradate etc.
Avand directa legatura cu asigurarea echilibrului ecologic al mediului, arhitectura peisajului se preocupa de conservarea și dezvoltarea peisajelor și a valorilor lor asociate, pentru beneficiul generatiilor actuale și a celor viitoare.
Ea se implică în organizarea teritoriului și sistematizarea localitatilor, în planificarea integrarii activitatilor umane în peisajul natural și în cel cultivat.
Peisajele contribuie la imbunatatirea calitatii vieții omului și prin functiile lor sociale: ele realizeaza cadrul și mediul favorabil pentru recrearea publică sau privata în aer liber, infrumuseteaza localitatile, locul de viata și de munca, unele dintre ele avand importanta culturala (gradini, păduri, gradini expozițioanle, gradini istorice) sau stiintifică (gradini botanice, rozarii, rezervatii, parcuri nationale s.a.).
Situatia statistică a terenurilor la data de 31.12.2006
(Sursa: Primaria Marghita)
CONCLUZII:
In aceasta lucrare se incearca a evidentia importanta rolului padurilor in viata de zi cu zi si nu numai. Rolul hidrologic al padurilor precum si alte elemente hidrologice sunt de asemenea prezentate in lucrarea de fata.
Apărarea integrității fondului forestier; interzicerea schimbării folosinței terenurilor acoperite cu păduri și cu alte forme de vegetație forestieră, dacă aceastea sunt importante pentru asigurarea condițiilor de mediu și de viață, sunt cateva din principalele acțiuni ce trebuie întreprinse pentru conservarea și dezvoltarea resurselor forestiere.
In cadrul Ocolului Silvic Marghita, in urma a numeroase actiuni de retrocedare a padurilor respectiv a terenurilor impadurite, se observa o crestere a actiunilor de defrisare datorate inconstientei omului de rand.
Numeroasele efecte negative datorate acestor defrisari nu se lasa asteptate, si apar alunecari de teren, inundatii, peisaje degradate etc.
În urma taierilor necontrolate a arborilor in atmosfera terestra se inregistreaza o crestere continua a concentratiei de gaz carbonic intr-un ritm care se intensifică atat ca urmare a majorarii emanatiilor, cat și prin diminuarea consumului biologic al acestuia, cauzata de defrisarea pădurilor.
Realizarea, cu acordul proprietarilor de terenuri, a unor culturi forestiere intensive in colaborare cu Ocolul Silvic Marghita, precum și a unor culturi agro-silvice, ar duce la menținerea echilibrului CO2 din atmosferă, prin sporirea considerabilă a carbonului stocat în arbori și în solurile forestiere.
În anumite zone impădurite unde suprafețe întinse au fost serios degradate datorită exploatării pădurilor, incendiilor repetate și a pășunatului abuziv, rezultatul a fost dispariția vegetației forestiere.
O mai buna gestionare din partea Ocolului Silvic Marghita cat si schimbarea mentalitatii oamenilor ar avea un efect pozitiv in ceea ce priveste defrisarea terenurilor si taierea necontrolata de material lemnos.
Este de apreciat faptul ca in ultimii ani au avut loc actiuni de amenajare a drumurilor forestiere, de decolmatare a santurilor, de impaduriri cat si de promovarea turismului, aceasta din urma aducand venituri atat Ocolului Silvic Marghita cat si Primariei Marghita.
Bibliografie :
Cronicile Ocolului Silvic Marghita
Constantin Arghiriade – “Rolul hidrologica al padurii” Ed. Ceres Bucuresti 1977
Constantin Arghiriade – “Cercetari privind capacitatea de retentie a apei in culturile tinere de protectie de pe terenurile degradate. INCEF, Studii si cercetari, Silvicultura” – Bucuresti 1968
Popescu Zeletin – “Functiile padurii si tipurile functionale de protectie” – 1952
Documentatie Ocolul Silvic Marghita – Primaria mun. Marghita
www.maap.ro – Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale
www.google.ro
=== 7861 C U P R I N S ===
C U P R I N S:
Introducere…………………………………………………………………… 1
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 1997…………………………5
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 1998…………………………9
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 1999…………………………12
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2000…………………………16
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2001…………………………19
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2002…………………………24
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2003…………………………27
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2004…………………………31
CRONICA OCOLULUI SILVIC MARGHITA PE ANUL 2005…………………………35
CAP. 1. Rolul hidrologic al pădurii ………………………………………….40
CAP. 2. ELEMENTE DE HIDROLOGIE ……….………………………………………..46
2.1. CONDIȚIILE NATURALE ALE RÎURILOR DIN ROMÂNIA…………………47
2.2. INFLUENTA PĂDURII ASUPRA DEBITULUI RÂURIL MODUL DE
AMENAJARE A EI ÎN BAZINUL DE RECEPȚIE……………………………………………..49
2.3. CERCETĂRI EXPERIMENTALE ÎN DOMENIUL HIDROLOGIEI
FORESTIERE ………………………………………………………………………………………………. 53
2.4. CERCETĂRI PRIVIND CAPACITATEA DE RETENTIE A APEI ÎN
CULTURILE TINERE DE PROTECȚIE DE PE TERENURILE ………………………….54
CAP. 3. CONSERVAREA ȘI DEZVOLTAREA RESURSELOR FORESTIERE……..64
3.1. Principalele acțiuni ce trebuie întreprinse pentru conservarea și dezvoltarea
resurselor forestiere ……………………………………………………………….…..65
3.2. Acțiunile ce se impun în scopul ameliorării stării de sănătate și de stabilitate a
ecosistemelor forestiere………………………………………………..………………65
CAP. 4. CONSERVAREA ȘI CREAREA PEISAJELOR…………………………..….…67
4.1. Functiile zonelor verzi……………………………………………………….…..69
4.2. Functiile de protectie si ameliorare a mediului ambiant…………………………69
4.3. Atenuarea poluarii fonice de catre plantatiile din amenajarile peisagistice ……. 72
CONCLUZII:…………………………………………………………………………………78
Bibliografie …………………………………………………………………………………..79
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Variatia Arealelor Forestiere din Ocolul Silvic X (ID: 134418)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.