Varianta Finală Licenţă [628321]

10CAPITOLULI:
BIOGRAFIALUIGEORGEBACOVIA
-Prezentaregenerală–
Înziuade4septembrie1881,înBacău,într-ozi
detoamnăcu„ceruldeplumb”1,vinepelumepoetulGeorgeBacovia,încasa
comerciantuluiDimitrieVasiliușiaZoeiVasiliu.
„Zoesupravegheacumultădragosteșirăbdarecreștereașieducația
copiilorei,acordândînsăceamaimaredragoste,fiuluieiGheorghe-Iorguț,cum
îispuneauînfamilie.”2
Lavârstadeșaseani,mergealagrădinițadecopiidinBacău,undeînvăța
limbagermanășipentrucas-aîmbolnăvitnuapututfiînscrislașcoalaprimară
cândîmplineașapteani.
Înanul1889amerslaȘcoalaDomneascănr.1,unpensiondinBacăușiera
celmaicuminteșităcutcopildinclasă.ÎntoateclaseleaobținutpremiulI.
Înanul1894,1iulieprimeștediplomadeabsolvireacursuluiprimar.
Înanul1899,aparepoezia„Amurgviolet”:
1AgathaGrigorescuBacovia,Bacovia,EdituraPentruLiteratură,București,1962,p.5.
2Ibidem,p.10.

11„Amurgdetoamnăviolet…
Doiplopi,înfundaparînsiluete
Orașuletotviolet.
–Apostoliinodăjdiiviolete–
Amurgdetoamnăviolet…
Pedrume-olumeleneșa,cocheta;
Mulțimeatoatăparevioletă,
Orașultoteviolet.
Amurgdetoamnăviolet…
Dinturn,pecâmp,vădvoievozicuplete;
Străbuniitrecînpâlcuriviolete,
Orașultoteviolet.”1
Aceastăpoezieîșiareoriginileîntr-oîntâmplaredinviațadecopila
autorului.Lavârstade12-13anieraatrasdeplimbărilepeMalurileBistriței,era
uimitdepeisajulînamurgirecesevedeadinturnulbisericiiPrecista.Într-odupă-
amiazăpecândtânărulerafermecatdeglasulclopotelorșideminunilezorilorpe
înserate,paracliserulnu-lobservăpemicuț,încuieclopotnița,iaracestarămâne
încuiatfărăaaveavreocaledeieșire.Înfelulacestaelseinspirădinminunata
priveliște,adoarmeșiestegăsitziuaurmătoaredupăcemamaluiestefoarte
îngrijoratădedisparițianeașteptatăaluiIorguț.
OaltăpoeziecareaveasăaparăsubsemnultristețiidinfamiliaBacoviaera
inspiratădindramace-otrăiasoraacestuiaVirginia,careseîmbolnăvisegrav
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980

12nemaiputândsăurmezeșigradulIIlașcoalaprofesionalădinBacău.Versurile
scrisedepoetînpoezia„Amurgdevară”suntreprezentativepentrudramatraită
deacesta:
„Histerizatefecioarepale…
Laferestredeschise,palpită…
Înamurguriroșii,nupțiale,
Staupale,șinusemaimărită.
Eutrec,îmbătrânit,cașiele,
Și-asemeneainimameaplânge-
Dintreacăt,tuturor,înperdele
Lepuncâte-orazadesânge…”1
Înanul1903scriepoezia„Searătristă”porninddelaversul„Barbarcânta
femeia-aceea”,inspiratdin„cânteculprimitivaluneicântărețece-ijigniseauzul,
darîlmișcasemulttristețeacucarecântase”2:
„Barbar,cântafemeia-aceea,
Târziuîncafeneauagoala,
Barbarcânta,darplindejale–
Și-njureraașarăscoală…
Și-nzgomotmonstrudețimbale
Barbar,cântafemeia-aceea.
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulScânteiGalbene,EdituraMinerva,București,1980.
2AgathaGrigorescuBacovia,Bacovia,EdituraPentruLiteratură,București,1962,p.44.

13Barbar,cântafemeia-aceea…
Șinoieramoceatatrista–
Prinfumuldețigări,ca-nnouri,
Gândeamlalumicenuexistă…
Și-nlungi,sataniceecouri
Barbar,cântafemeia-aceea.
Barbar,cântafemeia-aceea,
Și-njureraașarăscoală…
Șinicinune-ammaidusacasă,
Și-amplânscufrunțilepemasă,
Iarpestenoi,însalagoală,
Barbar,cântafemeia-aceea.”1
Întoamnaanului1903s-aînscrislaFacultateadedreptdinBucurești.
Înanul1904îlcunoaștepepoetulTheodorNeculuțăcăruiaîicitise
poeziile.
UrmeazăFacultateadedreptlacerereabuniciisale,iarînanul1911obține
licența,fărătezădelicență,cupatrubileroșiișiîncearcăsă-iîndeplineascăîncăo
dorințăbuniciisale,înscriindu-selaBarouldeavocațidinBacău,însănurămâne
decâtunpoet.
În1911începecolaborareacurevistaluiCaion„Romanulliterar”,unde
publicăpoezia„Amurg”,în1912curevista„Flacăra”,undeaparpoemele„Rar”,
„Amurgantic”,„Nocturnă”,iarîn1913începecolaborareacurevista„Decor”.
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

14Începândcuanul1913,respectiv1914,cândeinternatînSanatoriuldeboli
nervoasedinBucurești,poetuluiisedeclanșeazăostareserioasădenervi.
Totuși,Bacoviaîșirevine,șiînciudafaptuluicăpareslăbit,îlfrământă
ideeadeatipăriivolumulPlumb.Colaboreazălarevista„Seara”șipublicăaici
„Romanță”și„Nervidetoamnă”.
„Înmai1935apăreaînBacăurevista„Orizonturinoi”subconducerealui
Bacovia,fărăsăseintitulezedirector.Numărul1,areurmătoareaprezentaresub
titlul„Dece”:
«Învremeaaceastademedievalăexpansiuneeuropeană,desarcasm
prozaic,cândexistențacelormulțieodureroasăironie,aparițiauneirevistecu
preocupăripurliterareeonaivitateamară,desigur.
Darfiindcăentuziasmulcelorcarevinpentruartăemare,aproapecumult
maimaredecâttalentullor,aceastărevistăînaceastălocalitatepoatesăapară.
Orizonturinoivafirefugiulacelortinericarerecunoscândcăniciodatănu
vorvedeaorizonturinoi,naturale,sevorresemnacăutândorizonturinoi
imaginative,darcuputerederealizareîndomeniulculturii,urmărinddrumul
acelorluptătoridemainou,demaibine,demaiomenesc.
Printrerevisteleserioasecareapar,însoțiteneapăratdeopleiadăde
revisteefemere,prețuindnumaiînmoddocumentar,revistaaceastavaproduce
acelașifarmecalîncercărilorșialîntâielorvise,careautulburatlafel,saunu,
primiipașiaiscriitoruluicaremaitârziuadevenitcinevainliteratură.
Suntsuficiente,oare,numaiacestemotivepentrucaOrizoturinoisă
apară?
Nu!Pentruceipreaexigenți.Da!Pentruceiconcesivișimaialespentru
ceitineri,cărora–înprimulrând–seadreseazăaceastărevistă.

15Prinmarginileorașuluinostru,printrecăsuțeleumilite,înnopțiletârziiîn
concertulbroaștelorșialcâinilor,acesteaparițiiaveauunsens.
Sevavedeadacăinversiuniledetotfelul,pecareleîntinderealitatea,nu
vorînăbușicașialtădată,oiluziemaimult.
Totușilafocarulsublimalrevisteivomaprindeunlampioncucarevom
dibui,prinîntuneric,drumulaceloracareauplecat,maidemult,cântând:
Orizonturinoi…Orizonturinoi!
RevistaO.N.»(Gh.V.Bacovia)1
În1916,lunaianuarie,apăreadupălungiasteptări(circa16ani)volumul
Plumb.
În1931moarebunicalui.
Înacelașian,înziuade8noiembriesenaștefiulsaușialAgatheice-i
moșteneaaspectulfizic,înspecialochiialbaștriiaipoetului.
Primăvaraanului1935aducemoarteacumnateiacestuia,Ștefania,odatăcu
ziuaacestuia.Țineafoartemultlaeașierafoarteîndurerat,astfelnuamaiputut
participanicilaînmormântare.Totînmormântulei,azipoetulîșiodihnește
sufletul.Odatăcumoarteaeis-aîmbolnăvitșisoțialui,Agatha,deoboala
cardiacărefăcându-seabiadupăunan.
Înprimultrimestrualanului1936,Bacovias-asimțitdinnourău,avândo
starenervoasăcuagitațiișiinsomnii.
Într-oseara,pecândbăiatulloreraînclasaaVI-a,oîntâmplarenenorocită
l-afăcutsăîntrerupăstudiilepentrucădoitâlhariauîncercatsăspargăcasașil-
aulegatpecopildeunscaundinsufragerie,întretimpaufostdescoperițidecătre
unvecin,careaanunțatpărinții,însăbăiatulaavutocomoțiecugrave
repercursiuni.
1AgathaGrigorescuBacovia,Bacovia,București,EdituraPentruLiteratură,1962,pag.79-80.

16Poetulerafoarteafectatdeceeaceiseîntâmplăfiuluisăușisesimțeadin
ceîncemaislăbit.
Înanul1953iseînregistreazăpebandă20depoeziișiînciudafaptuluică
nusesimțeapreabine,acititdestuldefrumos.
Anul1957esteunulcuoconotațienegativaînviațapoetului,pentrucăla
sfârșitulprimăveriiacesteapicăpepatuldesuferință,iarîndatade22mai
1957,ora8șizecedimineața,sfârșeșteținându-șidemanasoția.
CAPITOLULII:
MENTORIIBACOVIENI

17Bacoviaarementorirecunoscuțiînsimbolismulfrancezceocupăunloc
importantînvesurilesale.
Spreexemplu:CharlesBaudelaire,PaulVerlaine,JulesLaforgue,Maurice
Rollinatș.a.Aceștiasuntdescoperițilanoicuaproapeojumătatedesecoldupă
aparițialor.
ExistăelementeînpoeziileluiBaudelairecesuntcomunepoeziei
bacoviene:nevrozele,oroareaderealulagresiv,cadavreleintrateînputrefacție,
stress-ulambianței.
„LaBacoviaceruljosșigreuedeplumb,iarproliferareaumezeliievăzută
panalaconsecințediluviene(Lacustră).Semnificativlucru,elnurealizează–și
nicinu-șipropune–înzestrareaurâtuluicutentaculedeanimalputernic.
Suferința,moarteaînsășisuntlapoetulfrancezcaunfeldeapoteozanegativaa
vitalității,ostareexpansivăaeisprelumileluciferice,situațietradusășidestilul
„gros”,retoricalversurilor.
ViziunealuiCharlesBaudelairedescindedinromantism,contrastuldintre
demonicșiangelicimpunândtextuluiosimetrie.Elecaoglindaapeicarereflectă
imagineadivergentă,cusemnschimbatalpeisajului.Ascensionalulbaudelairian
esteinabordabilpentruBacovia,poetaluniversuluidescendent.Unuianumit
epicureismexistențial,caracteristicspirituluibaudelairian,elîireplicăprin
ascezășisterilitate.Ipostazelorhiperbolicealebiologiculuileopunestareade
atrofiere,dedegenerescență.Agresivitateamaterieinudeterminăproliferăriși
excrescente„baroce”,cideteriorăricontinui,deplasareaimplacabilăsprevid.
Maipudic,Bacoviafaceînsăoobservațiemaicrudă:iubitanumaiespectatorla
reprezentațiadescompunerii,ciprotagonist:„Emirosdecadavre,iubito,/Șiazi,
chiarsânultăuemailăsat.”Îndemnul„Toarnăpecovoareparfumetari,/Adu
rozepetinesălepun”creeazăocomplicitatedefinitivăîntreviișiceimorți,

18ritualuleroticnefiindaltcevadecâtoipostazăaagoniei.Descriindminuțios
putrefacția,Baudelairesedistanțeazămisteriosdemoarte(semnalânddoar
prezențacadavrelor);Bacoviaisesubordoneazătotal.Seîntâmplăaicio
îndepărtareapreciabilădeaspecteleesențialealesimbolismului,întrecare
cazuisticasentimentelor,ambiguitateapremeditataaatitudinilorexistențiale,
nuanțarealorexcesivadublatăderetoricastudiatăalimbajului.Bacoviaemult
mairigid,dezvăluindundogmatismstructuralșiunconsecventrefuzal
dilemelor.”1
Deasemenea,PaulVerlaineeunpredecesorceoferămultecadrecomune
liriciibacoviene.Ambiipoețiautendințadeafacedinploaieuncadruceaduce
uninsuportabilexistențialpentrucăînacelașitimpploaiaesteceacare
accelereazădezagregareamateriei.Bacovianuarestărisufleteștiambigui,else
exprimarebel:
„Da,plouăcumn-ammaivăzut…
Șigreletălăngiadormite,
Cumsunăsubsuriînvechite!
Cumsunăînsufletu-mimut!
Oh,plânsultălăngiicândplouă!
Șiceenervarepegând!
Ceziprimitivadecină!
Obolnavafatăvecină
Răcneștelaploaierâzând…
1DanielDumitriu,Bacovia,EdituraJunimea,Iași,1981,p.65-66.

19Oh,plânsultălăngiicândplouă!”1
(Plouă)
Sentimentulsearbăduluiecomuncelordoipoeți,muzicalitateaarmoniilor
seregăseșteparțialînpoeziilelor,iarretoricadisonanței,acusticastridentăși
stareademuzicăreprezintăpunctulfortealcelordoi.
JulesLaforguereprezintă,alăturideBaudelaireșiVerlaine,unuldintre
poețiifranceziculegăturistrânsedeliricabacoviană.Elarepunctcomuncu
Bacoviacomediavilloneascăalimbajuluiprezentatădinplictisulautumnal.
Acestanu-șipermitesăpersiflezetottimpulchiardacăesensibillaridicol,și
penibillabufoneriatragică.
Elementeledecoruluireprezintăpunctuldediferențierealpoeziilorcelor
doi.Laforguepreferăspațiileînchise,apusuriledesoare,peisajulftizic,toate
fiindcuprinseîntr-osingurăimagine,pecândBacovia„detaliazăobsesivfiecare
elementaldecorului,îl„încercuiește”,îlînseriază,preferândsintezeicumulul.
Stareadeiritabilitatejovialăpusăpebravadășijocsuntipostazetipicepentru
Laforgue,accidentalepentrupoetulnostru.Bineînțelesexcepțiileîntărescregula,
elemarcândnuatâtinfluențe,câtcoincidențe.”2
Poezia„Nervidetoamnă”întăreștespuseledemaisus:
„Toamnă…iarsuntcopil,
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.
2DanielDumitriu,Bacovia,EdituraJunimea,Iași,1981,p.68.

20Prezențameaampierdut-o…
Șiiardefilează,umil,
Mizeriauitatădeceiceaucunoscut-o.
Inima,greu,seizbește-nbizarecadențe…
Oftica,toamnașizdrențe…
Despreastanu,despreaceeanu,
Frunzelavânt…
Hohu,
Șieuamfostpepământ,
Darunde-aifosttu…
Suntiarînorașulenorm,
Deceicesestingnimeninuregretă…
Dorm…
Toamna…șiamurguridejale
Păteazăcuospaimăvioletă
Oglinzilepublice,murale.
Adio,visuls-ascunde…
Înainte?Înapoi?Oriunde…”1
BacovianuaretinerețealuiLaforgue.Suntdouăfiridiferite:„unuldescrie
festinuldinurmaalcondamnatuluicaresepredacugreusfidândabsurdul,
celalaltemuribundulcareagonizeazăîndelung,topindu-secuîncetul.”2
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulScânteiGalbene,EdituraMinerva,București,1980,p.59.
2DanielDumitriu,Bacovia,EdituraJunimea,Iași,1981,p.69;

21MauriceRollinatreprezintăîncăunuldinpersonajeleimportantedin
viziunealuiGeorgeBacovia.Acestlucruneesteprezentatșicuajutorul
versurilorceaparținpoeziei„Pustiu”șialepoeziei„Finis”:
„Departe,încetateviațatropotă…
O,simțurile-mitoateseenervaufantastic…
Darînlungulsăliipufneauînrâssarcastic
ȘiPoe,șiBaudelaire,șiRollinat.”
(Pustiu)
„Cadavrulimpozantpecatafalculfalnic,
Subrazadeargintvisaînastăsală…
Iarsânuleipierdutinmortuaragală–
Peveciopritînmărmurisefalnic.”
(Finis)1
AflămînacesteversuricăBacoviaîipomeneștepeceitreipoețicu
atitudinidisprețuitoare,darinacelașitimpaflamcăeisuntidoliilecturilorce
deveniserăsursădeinspirațiepentruoperasa,mimesis-ulreprezentândpentru
poetunlucrumodestcecompleteazăoriginalitateaacestuia.
CromaticapecareoîntâlnimîntextulliricalluiRollinatesteîntr-omare
parteunpunctdecontact,deasemănarecupoeziabacovianăceeaceneducecu
gândulladependențapoetuluiromandesimbolismulfrancez.
Rollinatseaflăînuniversulpoezieilui,cuprinsdelumeailuziilor,a
cavourilorșimorților,darșiarefugiilor.„Frumusețilerusticesuntlamarepreț,
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

22gustulpoetuluicarevorbeștedespre„femeiaspectrală”ecâtsepoatedesănătos,
ațâțatchiardefarmecelebinehrănite.Depildă,obrânzăreascătânărăeofecioară
–gigant(îngenulceleivisatedeBaudelaire),oGargamellecare,purtându-și
tinerețeadebordantăprintreputregaiurileșiviermiialeselorsalepreparate,emană
prospețimeșiocolosalădorințădeviață.Astfeldeaparițiitrădeazăosexualitate
puternică.Cadavrele,spectrele,amantelevampiricesunteclipsatedesuperbia
nurilorvirginali,bineînțelesatâtdepuținmetafizici.”1
PentruRollinat,macabrulesteunmodexcitant,care-ldescoperăcuprinsde
unnaturalismpronunțatprinobsesiiorgiacemanifestateintr-unmodaberant.
CumaflămdincartealuiDanielDumitriu,„poezialuiRollinatestelocul
deîntâlnireaviziuniinaturalistecuodoctrinăesteticăce-șipropune,maimult
decâtaltele,explorareainefabilului.2
ÎntimpceRollinatvedeolumeînexpansiune,Bacoviavedelumeaîn
regresiune.Pentruel,poezia„Balet”reprezintăotentădecuriozitateînfața
dansului,darșiostârnirea„instinctuluisatanic”înîntregul„complexorganic”:
„Lunecaubaletistelealbe…
Degajărideputerniceforme-
Albe,înfațalumiienorme,
Lunecaubaletistelealbe…
Lunecaubaletistelealbe
Șilumeasuflaîmpătimită-
Albe,râzândsprelumeaprostită,
Lunecaubaletistelealbe.
1DanielDumitriu,Bacovia,EdituraJunimea,Iași,1981,p.73-74;
2Ibidem,p.74;

23Lunecaubaletistelealbe…
Tainictrezindcomplexulorganic-
Albe,stârnindinstinctulsatanic,
Lunecaubaletistelealbe.”1
NaturalismullaBacoviaeplindeinsuficiențășidemaladivșinuareca
punctdeinspirațienaturalismulluiRollinat.
GeorgesRodenbachaducenoicăideinspirațieînliricabacoviană,mai
precispetemaoglinziișiaferestrei.
Stareadespiritcomunacelordoipoețireiesedinsentimentulrecluziunii.
PentruRodenbachoglindanueoreflecțieidenticăaimaginii,cio
suprafațăcereflectălumeaîntr-oimagineechivalentă,apropiatăceleireale.
LaBacovia,oglinda,așacumaflamdinpoezia„Singur”,reprezintăun
martoralsingurătățiisaleînodaia„plinădemistere”:
„Odaiameamăînspăimântă
Cubrâienegrezugrăvită–
Prinnoapte,toamnadespletită
Înmiidefluierecântă.
Odaie,plinădemistere,
Înpaceataenebunie;
Dormumbrenegreprinunghere,
Pemasăardeofăclie.
1GeorgeBacovia,Poezii,vol.“ScânteiGalbene”,EdituraMinerva,București,1980,p.46;

24Odaieplinădeecouri,
-Cândplânsu-ncepesămăprindă,
Stautristenegreletablouri–
Făcliatremură-noglindă.
Odaiameamăînspăimântă…
Aicin-arstanicioiubită,-
Prinnoapte,toamnadespletită
Înmiidefluierecântă.”1
PrinferestreleluiRodenbachpătrundesunetul,muzicalitatea,instrumentele
acărorrezonanțăprindeîninteriorunaerînchis,plindemisterșiobscuritate.
Laitmotivulcomuncelordoipoețiesteapa.Aceastalimiteazămediul
agonic,alirităriiexcesive,puneînprimplannevroticul,maladivul,distrugând
materia.
Pentruceidoipoeți,apareprezintăunitinerariucetrebuiedescoperitla
fiecareînparte.ÎnfinalseajungelaunconsensșiaflămcănuBacovias-a
inspiratdinpoezialuiRodenbachcuprivirelamotivulapei,ciaavutaceastă
coordonatăspecificăpoezieisaleașacumlarândullui,poetulfrancezagânditcu
privirelaacelașimotiv,aceleașiconotații,aceeașisimbolistică.
Așadar,delaRollinatîmprumutăcâtevasoluțiiepice,iardelaRodenbach
câtevamotive.
Alțimentoridinliricafrancezăceauluatcontactcupoeziasimbolistăalui
BacoviapelângăCharlesBaudelaire,PaulVerlaine,JulesLaforgue,Maurice
Rollinatmaisunt:ArthurRimbaud,JoséMariadeHérédia,StephanéMallarmé,
1Ibidem,p.41;

25JeanMoréas,CharlesCros,EmileVerhaeren,Villiersdel’Isle-Adam,Joris-Karl
HuysmansșialțiidecareDinuFlamandprecizeazăcă„eireprezentaunumelemai
proeminentealeacelei„boemedesic”cescandalizeazălumealiterelor.Sfârșitul
deveacgăsisestandardecomunesubcaretoțiputeaufiadunați,înainteca
destinulsă-ipoartespreexperiențediverseșicontradictorii.Peuniidintreei
Bacoviaaveasă-ipomeneascăînpoezii,desprealțiivaaminticualteocazii,în
celecâtevainterviuripecarele-adatunorziare.”1
Unaltexempludementorfrancezceaduscontribuțiiinsimbolistica
francezasinunumai,pentrucăpentruGeorgeBacoviaafostîntotdeaunaosursa
deinspirațieșidecautaredeaventuri,esteArthurRimbaud.
Poetulfrancezesteunvizionar,asemenealuiMaiakovski,ceîșiîntoarce
viziuniledinhaosulapocalipticspreunaltorizont.
PorninddelaafirmațialuiIonVasileȘerbancuprivirelapoetulfrancez,
ArthurRimbaud,„poetulnumaiesteoribilullucrătorlaexplozialumii,cinumai
unmartorladestinulacesteia,urmăritdeoimensădragostedeoameni.Eladuce
neliniște,îltulburăpeom,pentrua-lsmulgedininerțiacotidiană,casă-iîntoarcă
fațaspreminuneaviitorului.Oadâncăîncredereînoameniîlscoatepepoetdin
izolareadeliberată,așezându-lstăpânînmijloculuniversului.”2
TrebuieprecizatăpărereaimportantăacriticuluiromânG.Călinescu
atuncicândfacemreferirelaliteraturaromană:„Literaturaromană,cares-asimțit
adeseacopleșitădefrancizare,n-aavuttotușiniciuncontactcumarelescris
francez.BalzacșiFlaubert,careputeausădeaatâteaexempledestudiual
provincieișialrăsturnărilordeclase,aurămasstrăiniprozatorilorardeleni
cunoscătoriaproapenumaiailiteraturiigermane.Baudelaire,Verlaine,
parnasieniișisimboliștiinusuntdescoperițilanoidecâtcuaproapeojumătate
1DinuFlămând,IntroducereînoperaluiGeorgeBacovia,EdituraMinerva,București,1979,p.13-14
2IonVasileȘerban,SeminariideTeorieLiterară,EdituraParalela45,Pitești,2001,p.253.

26desecoldupăaparițialor.Ideeacăculturaromanăestedeschisăcupreamultă
grabălaoriceinfiltrațiestrăinaestecompleteronată,istorialiterarădescoperind
dimpotrivăosurdășibănuitoarerezistență”.1
Bacovianutrăieșteînlumealimitatăaexistențeiumane,câttrăieșteîn
lumealivrescului,apoezieisale.Elsehrăneștedinlecturilesale,ecuprinsde
universulobscur,maladivpecare-ltrăieșteatuncicândlescrie.
CAPITOLULIII:
SIMBOLISMULROMÂNESC
TudorVianu2aduceconsiderațiigeneroaseșipozitiveprivindapariția
simbolismuluiromânescșiacționeazăcuajutorulcriticiiromâneștiprin
contribuțiidestuldesubstanțialeinteresantenunumaiprinconținut,darșiprin
metodă:„Nuavemîncăunstudiucompletasuprasimbolismuluiromânescșimi-e
teamăcăînjurulacestuicurentliterarstăruieunechivoc.Nuvoităgăduică
printresimboliștiauexistatpoețicareaustrâmtatsuprafațalordeatingerecu
viațașicusocietateașiausărăcitastfelșiconținutulșiecoulpoeziei.Dar
1G.Călinescu,Istorialiteraturiiromânedelaoriginipânăînprezent,EdițiaaII-a,Revăzutășiadăugită,Ediție
șiprefațădeAl.Piru,EdituraMinerva,București,1982,p.627.
2TudorVianu,Studiidefilozofieșiestetică,EdituraCasaȘcoalelor,București,1939,p.113-131;
Simbolullingvistic,RevistaFundațiilor,XIV,6iunie1947,p.6-23;Problemelemetaforeișialtestudiide
stilistică,E.S.P.L.A.,București,1957

27simbolismulaînsemnat,dinmomentulîncare,pelasfârșitulveaculuitrecut,
Macedonskiaintrodusnoțiuneașicuvântulîncirculațialiteraturiinoastre,un
curentinovator,cuconsecințeînsemnatepentrutoatădezvoltareaulterioarăa
literaturii.Contribuțiasimboliștilorlaextindereatematiciișiamijloacelorde
expresiealepoezieiafostdestuldemare,încâtnuesteposibildeaînțelegepe
vreunuldinpoețiimaideseamăaiultimeijumătățidesecol,înfruntecuTudor
Arghezi[…]”
„Credințacăpoeziasimbolistăn-areconcepțiișisentimenteeogravă
eroaresauneștiință.Afosttocmaioreacțiuneîmpotrivaparnasienilorseciși
formaliști.Mișcareasimbolistăasuferit,dimpotrivă,deunexcesdesentiment.
Rimbaud!…Verlaine!…Materlinck!…Laforgue!…
Simbolismulnuestenicipoeziaexclusivăasubconștientului,maladivului
șiasonorității.Eaareșilinie,lumină,culoare:
Simbolismulnueliminănicivechiul–ba,putemadăuga,fărăafi
dezmințiți,căniciodatăvizualitatean-aavutuncâmpatâtdevastșisemnificația
aparențein-afostatâtdeadâncită,cadinmomentulîncares-adecretatcu
violențădivorțulrealitățiivăzute,dealrealitățiicreate!”1
Înpoeziasimbolistă,realitateanuesteabolită,cisuferăunprocesde
amplificare,destilizare,deesențializare.Însimbolismseîntâlnescatâtconținutul
uman,câtșirealismul,muzicalitateașicalitateaextrasedinfuncțianoționalăși
poeticăacuvântului.
Cuajutorulistorieiliterareputemobservafaptulcăpoeziasimbolistă
inspirăfoartemultpoeziamodernă:
„Simbolismulnunumaicăn-amurit,dardintrunchiulluiextraordinarau
răsăritmaimultemlădițedecâtaupututvisavreodatăîntemeietoriilui
1LidiaBote,Simbolismulromânesc,EdituraPentruLiteratură,București,1966,p.24-25

28revoluționari,iarcoroanaacestuicopacedefaptcerulcumiraculoaseșiinfinitele
nuanțealepoezieicontemporaneeuropene.”1
Poeziasimbolistăareoesențădenaturăsufletească,afectivășiemoțională.
Simbolismulereflecțieauneirealitățipecareșidacaovezinupoțispune
cumarăta.
Caracteristicsimbolismuluieraclimatulantiburghez,„laBacoviaconștiința
corupțieisocialeșiadeclinuluisevapăstracuacuitate,vaiscaosuferință
personalășisevacompletacuașteptareaviitoruluiizbăvitor,pesteincertitudiniși
ezitări,devenindo„nevroză”,adicăunrăupersonal.Intensitateașidurata
atitudinii,înverșunarea,larăstimpuriviolentă,celmaiadeseadiscretăși
apăsătoare,iatăfactorulcareconferăașa-ziseitemesocialebacoviene
dimensiuniledecoordonatăapoeziei,roluldenutrimentaldisperăriișisperanței,
alspirituluicriticșivisuluitransformator,într-uncuvântîiimprimaofuncție
structurală.Sepoatespunecămeditațiașipolemicasocialăsunt,prinrezultatele
lor,totdeaunaprezenteînaldoileaplanalpoezieibacoviene,încerculeide
umbră.”2
E.LovinescualăturideG.Ibrăileanuvădsimbolismulcaunprodusde
imitație,fărăelementenaționale.
G.Ibrăileanuaduceafirmațiicorespunzătoarediferențieriidintrepoezia
„nouă”autenticășiceaartificialășisusținecăpoeziaromâneascătindemaimult
cătreartificiu,cătreimitație.Criticulspunecăpoezia„nouă”esteunprodus
„baudelairian”,iarpoeziaartificialăoplaseazăînspațiulromânescavândca
punctinițiallipsadeelementenaționale.
„NumaicăașacumniciînFranțanutoatăpoezianouaestesinonimăcu
Baudelaireșinu-șitragesevanumaidinmediuparizian,totașanicilanoi„poezia
1F.Aderca,Mictratatdeestetică,Aurora,București,1929,p.168-169
2MihailPetroveanu,GeorgeBacovia,EdituraPentruLiteratură,București,1969,p.94-95.

29noua”nuînseamnănumaipastișa,pozășiartificialitateimitată.Easehrăneșteși
dintr-oseriede„realităținaționale”,specifice,dintr-unanumemediusocial
autentic,provincial,proletarizat,mizer,realitatecareparesănureținăatențialui
Ibralianu,născutșicrescuttotușiîntârgurimoldoveneștisurdide,bacoviene.”1
E.LovinescuaducenotecomunecucelealecriticuluiIbrăileanu,însăpe
langăfaptulcăpentruceidoisimbolismulnureprezentădecâtun„produsal
imitației”,laLovinescuacestprodusstăînbazalegii„sincronismului”:
„Simbolismulromânescesteprodusulsincronicaluneiatitudiniliterare
răspânditeprincontagiune,cumserăspândesctoateatitudinileșiprinșcolile
literare”.2
LafelcașiIbrăileanu,Lovinescuconsiderăinfluențafrancezăcafiind
factoruldeterminantalaparițieisimbolismuluiașacumseîntâmplaseîncazul
romantismuluilaînceputulveaculuitrecutșiîncazulnaturalismuluispresfârșitul
acestuiveac,susținândcuardoarecăsimbolismulnuarecaracteroriginalsau
diferențiat.Criticulconsiderăcăpoeziasimbolistăesteumană,daruneoriacesta
secontrazicespunândcătotușisimbolismulsepoateintegraînspiritulreal
național.Acestamaisusținefaptulcă„Simbolismulestedeesențăpurmuzicală,
nuînînțelesulcalitățiimuzicaleaexpresiei,cisubraportulcalitățiimuzicalea
stărilorsufletești,primare,vagi,neorganizatepecareletraduce;eohipertrofiea
lirismuluiînsensuladânciriiizvoarelordeinspirațiedincolodepragulconștiinței
înelementeleviețiianimale.”3
CriticulD.Micupriveștealtfellucrurilefațadeceidoidemaisus.Acesta
pledeazăînfațasimbolismuluiromânescfăcându-lsăparăunicșioriginal
1LidiaBote,SimbolismulRomânesc,EdituraPentruLiteratură,București,1966,p.15.
2Ibidem,p.19;
3EugenLovinescu,CriticeVII,EdituraAurora,București,1927,p.38;

30adăugândfaptulcăsimbolismulromânescnu-lcopiazăpecelfrancez,cifacesă
parămaisensibiletehnicilepoeticeutilizatedesimboliști.
CAPITOLULIV:
BACOVIA-POETSIMBOLIST
Primelereacțiicuprivirelascrisulbacovianauconturatimagineapoetului
primitiv,subevoluatdinpunctuldevederealtransfigurăriiartistice.Astfel,
criticulE.Lovinescuafirmăcă:„PoezialuiBacoviaeexpresiaceleimai
elementarestărisufletești;poeziacinestezieiimobile,încropite,carenuse
intelectualizează;cinestezieprofundanimalică.”1
VladimirStreinuadaugășielurmătoarele:„Iubire,instinct,afinitate:trepte
carecoboarăpeBacoviadinsufletesc-umanînfiziologiaanimală,iardeaici,în
traiulorbalmateriei,alprimordialitățiiconcrete.”Lacareadaugăacea„ocolire
sininstinctaoricăruiartificiudeajungereartistică.”2
1EugenLovinescu,CriticeIX,EdituraAurora,București,1927,p.54.
2VladimirStreinu,Paginidecriticăliterară,Editurapentruliteratură,București,1969,pp.38-39.

31Cutoatecăaprimitșiimpresiinegative,G.Bacoviaesteprimulcarea
autohtonizatsimbolismulpemeleaguriromânești.
PrimulvolumdeversurialluiBacoviaseintitulează„Plumb”(apareîn
anul1916);celde-aldoilea:„Scânteigalbene”(apareînanul1926);„Cuvoi”(
1930);„Comediiînfond”(1936).Aceastăseriereprezintăprincipalelesale
volumedepoezii.
Primasapoezie„Șitoate”esteîncadratăînvolumuldeversuri„Comedii
înfond”șiestepublicatăînrevista„Literatorul”înanul1889.
WellekșiWarrenînstudiullorTeorialiteraturiiaducodefiniție
simbolului:„simbolulsecaracterizeazăprinexprimareaspecieiînindivid,saua
genuluiînspecie…șimaipresusdeorice,prinexprimareaeternuluiprinșiîn
efemer”.1
MarinVasileaduceconsiderațiiasupranoțiuniidesimbolșiatestă
următoarele:simbolul,„estedefinitcaunobiectînspatelecăruiaseascundeo
ideesauunaltobiect.”2
Ometaforăsetransformăînsimbolatuncicândaceastaserepetădemai
multeoriîntr-unpoem.ÎnpoeziaFlorideplumb,„deplumb”esteunepitet
metaforic.
„Dormeauadâncsicrieledeplumb
Șiflorideplumbșifunerarvesmânt
Stamsingurîncavoușieravânt–
Șiscârțâiaucoroaneledeplumb.
Dormeaîntorsamorulmeudeplumb
Peflorideplumb,și-amînceputsă-lstrig–
1R.WellekșiA.Warren,Teorialiteraturii,Editurapentruliteraturăuniversală,București,1967,p.250.
2MarinVasile,NoțiunideTeoriaLiteraturii,EdituraFundațieiRomâniademâine,București,2005,p.48.

32Stamsingurlângămort…șierafrig…
Și-iatârnauaripiledeplumb.”1
Dupăolecturăatentăapoezieiobservămcăepitetulmetaforicdeplumb
aparedeșaseoriînpoezie,îndiferitecontexte.Epitetulmetaforics-atransformat
însimbol,iarcuvântulplumbsugereazăatmosferafunerarăsidiverselestăricese
afirmăînprezențaei.
„Simbolul,așadar,esteunobiectîncareniserelevăomulțimede
semnificații.Simbolulesteinepuizabilcasensșielexprimăcelmaibinestructura
artistică.Așasefacecă,deșiafostprezentdintotdeaunaînpoezie,simbolula
atrasatențiauneigenerațiidepoețimodernicarel-aufolositcuinsistențășicuo
specialăpreferințăînoperalor;estecurentulsimbolistfrancezdelasfârșitul
secoluluialXIX-lea,cares-arăspânditîntoateliteraturileeuropene.”2
Bacoviaerapoetulcareseaflacutotulîntr-unclimatantiburghez.Astfel
acestasedescrieînprozasaautobiografică:
„Enervatdeaceastălungăagonieaunuiveacsuspect,umilitmaimultcă
totdeaunadeironicăreflexiunealunuipoetdinveaculviitoralfrumuseții,
veneamsprecasăîntr-onoapte,târziu,înnebunitdemizeriașiminciunaîncare
amapărut.Erampierdut,inutil,mairidicolcaniciodată.”3
AcestclimatvaiscalaBacovia„osuferințăpersonalășisevacompletacu
așteptareaviitoruluiizbăvitor,pesteincertitudinișiezităridevenindo„nevroză”,
adicăunrăupersonal.Intensitateașidurataatitudinii,înverșunarea,larăstimpuri
violentă,celmaiadeseadiscretășiapăsătoare,iatăfactorulcareconferăașazisei
temesocialebacovienedimensiuniledecoordonatăapoeziei,rolulnutrimental
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.
2MarinVasile,NoțiunideTeoriaLiteraturii,EdituraFundațieiRomâniademâine,București,2005,p.49.
3GeorgeBacovia,Opere,EdituraFundațieiCulturaleRomâne,București,1994,p.206.

33disperăriișisperanței,alspirituluicriticșivisuluitransformator,într-uncuvânt
îiimprimăofuncțiestructurală.”1
DincartealuiDinuFlămândaflămcăînaintedeaparițialuiBacoviașiîn
generalasimboliștilor,poeziaromânăsesituaînantropocentrismulconsiderat
rațiuneacreației,iaraparițiasimbolismuluiacoperăausteritateaparnasiană.
NicolaeManolescususținecă„simbolismulbacovianestefațădecelălalt
(anteriorcuundeceniudouă),caolumeasemănătoareșiparalelă[…]Putem
vorbilaBacoviadeunveritabilantisimbolism.Launcapătalpoezieiluise
produceodezagregarealimbajuluiprinsincopă,prinrecurgerelaformevoit
prozaiceșinearticulate.Launaltul,poeticasimbolistăestesupralicitatășiuneori
compromisăprinpatetism.2
SimbolistulBacoviasereprezintăprinimagineaunui„omconcret”,așa
cumîldenumeșteDinuFlămând,unomnormal,banalcarenuîncearcăsă
evadezedincotidian.Acestomareputereadeaschimbanoapteaînziși
terifiantulînpace.Astfellaelsetrecerepededeladimineațălanoapteșicreația
luinuducelaplictissaulaspaimă.
Bacoviaseafirmăprinepitete,metafore,imaginicaredecelemaimulteori
suntlipsitederelief,iaremoțiilesuntprezentepretutindenidândrosttrăirilor
interioarealepoetului.El„coboarăla„etaje”joase,se„afundă”încrâșme
murdaresăscriesauîncafeneauagoală,undeofemeiecântă„barbar”peste„o
ceatatristă”3.DacadeschidemocartescrisadeBacoviavomgăsidestule
elemente-simbolcaresăneatesteautenticitateascrieriiacestuia,poetulsimbolist
este„obsedat”destareadedemență,devisefantastice,depatimiceaccentuează
1MihailPetroveanu,GeorgeBacovia,EdituraPentruLiteratură,București,1969,p.94-95.
2NicolaeManolescu,Micdicționardescriitoriromâni,Edituraștiințificășienciclopedică,București,1978,p.48.
3DinuFlămând,AscunsulBacovia,EdituraPergamon,Bistrița,2007,p.107.

34nebunia,deaicirezultândimagineadepoetbolnav,însăînpoeziasimboliștilor
boalaesteevidentășireprezentativăpentrucămascheazărealitateadespresine.
Poeziademaijosscoateînevidență„imensitatea”și„eternitatea”spațiului
bacovianredateunalângăcealaltăavândînesențănebuniadecoruluiprofund:
„Imensitate,veșnicie,
Tu,haos,caretoate-aduni…
Îngolultăuenebunie,-
Șitunefacipetoținebuni.
Înfațatasuntcelmailaș.
Imensitate,veșnicie,-
Iubescofatadinoraș…
Învață-măfilozofie.
Imensitate,veșnicie,
Pecândeutremurîndelir,
Cucesupremăironie
Arățiînfunduncimitir.”1
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

35CAPITOLULV:
TEMESIMBOLISTE
5.1.Coloritulbacovian
Floareabacovianăreprezintăunsimboltutelaralextincțieiînpoeziile
simbolistului,dupăcumapreciazăMihailPetroveanu:„Mirosulșiculoareanu
evocăparadisul,ciinfernulterestru.Naturaeunizvordesenzațiicarenutrimitla
niciorealitatesecunda,referindexclusivdesprecondițiaființei.Parfumuri,
culori,sunetesunttermeniiecuațieiîncaresimboliștiipuneaulumea;altfelspus
elementeleteorieicorespondențelordintresenzații,alesinesteziei,careînseamnă
traducereaideiideunitatesecretăanaturiiînplanulsubiectiv,alechivalențelor
senzoriale.”1
Bacoviapreferăflorilecuointensitateînculoareșimiroscumarfi:crini,
violete,roze.„Efluviilelorsuntneputincioaseînfațasufluluidezagregării
universale.Bachiar,celedintâivictimealedeclinuluimaterieisuntflorile.Dacă
1MihailPetroveanu,GeorgeBacovia,EdituraPentruLiteratură,București,1969,p.103.

36rozeledesânge,dăruitefecioarelorpale,constituieunomagiu,rozeleofiliteîn
pahar(„orozagalbenăseuităînjos”),panselelenegreveștejitepemarmura
albă,trandafiriipali,adușidingradina„devastată”șipresărațidepoetcumana
luipetrupulsău„întinscașiunmort”atestătiraniaforțelorcrepusculare.”1
Cromatismulbacovianesterecunoscutcuamploaredecătrepoetul
simbolistcarevedelumeadinjurcuodispozițiesufleteascăceacoperăorice
indicațiesauexplicațieînlegăturăcuversurileredatedeacesta.Lectorulpătrunde
într-olumeaimaginilorvizualecarenunecesităosemnificațiedirectălăsând
frâulliberlaimaginație.Spreexempluexistăînpoeziabacovianăelementea
cărorsemnificațieesteajutatădoardeculoareacarepredominăînrelatarea
acestora:„roșudesângeanimal”,„amurgdetoamnăviolet”,„lunecaubaletistele
albe”,„scânteigalbene”,„noiandenegru”,„dormumbrenegre”etc.
Într-uninterviulacareestesupuspoetulG.Bacoviacuprivirelacoloritul
lexiculuiacestarăspunde:„Înpoeziem-aobsedatîntotdeaunaunsubiectde
culoare.Picturacuvintelorsauaudițiacolorată…Pictorulîntrebuințeazăîn
meșteșugulsauculorile:alb,roșu,violet.Levezicuochii.Euamîncercatsăle
redaucuinteligența,princuvinte.Fiecăruisentimentîicorespundeoculoare.
Acum,înurmă,m-aobsedatgalbenul,culoareadeznădejdii.Deaceeaultimul
volumpoartătitlulScânteigalbene.Roșuesângele,eviațazgomotoasă.”2
Galbenulesteoculoaregreacefacetrimiterelaplumbșilasulf(„Amurgul
Galbenm-aîngălbenitșim-apasă”3).
Specificitateanaturiiestedatătotdeculoareagalbenăaierbii,careestetot
o„iarbădeplumb”(Nervidetoamnă).Șielementelecedespartinteriorulde
exteriorsuntuneleînveliteîngalben(spreexemplu,fereastracare„e-opoemă
1Ibidem,p.103.
2I.Valerian,„Viațaliterară”,nr.107/1929.
3GeorgeBacovia,Poezii,vol.“ScânteiGalbene”,EdituraMinerva,București,1980

37deplumbșidescântei”–poeziaDialogdeiarnășitotîncadrulferestrei„oroza
galbenăseuită-njos”–poeziaNocturnă.
DupăcumaflămdincartealuiDanielDumitriu,„palul,palidulnuse
confundăcugalbenul,fiindoculoareimaterialăpecareoauîndeosebichipurile
virginaleșicelemarcatedeotimpuriedegenerescență:
Histerizatefecioarepale,
Laferestredeschise,palpită…
Înamurguriroșii,nupțiale,
Staupale,șinusemaimărită.
(Amurgdevară)
alteori,aparecasemnalpuritățiiaristocrate:
Oh,suntfecioarecuobrazulpal,
Modelealbedeformefine.
(Contrast)
saualceleiatinsedemorbid:
Unbolnavpoet,afectat
Așteaptătușindpelageamuri–
Ofata,pringratii,plângând,
Seuităcalunaprinramuri.
Eaplânge…elpalidsepierde
Printârgulsălbatec,sever;
Șiparetabloulacesta
Că-ianticșiplindemister!”
(Toamnă)
Tenulpaleasociatmaipuținmorțiișimaimultbolii,frustrăriiexistențiale.
Maiaproapedemacabrusesitueazăalbul:cântăreațadinMarșfunebruapare

38„albăcadevar”,iarînRequiem„Lunaalbă,moartă-/Seuită-ngrădina
moartă”.Totastfel,înPsalm,iubita„cufațademort”ede„criniprăfuită”.”1
LaBacoviarozulnueculoareafericirii,culoareacareexprimăpacea,
iubireașiviațaîmplinită.Aici,rozuletristețe,fiindmaimereuoculoare
ambiguă:
„Euprevădpoemarozăaiubiriiviitoare…
Însăpalmăducacumîngradinadevastată
Șipemasapărăsită–albămarmorăsculptată–
Înveșmintele-mifunebre,
Măîntindcașiunmort,
Pesteminepunândroze,floripălite,-ntârziate
Cașinoi”.2
(Poemăînoglindă)
Aceastăpoeziescoateînreliefuncromatismbacovianîntreculorilealb,
roz,palcarefacdinsalonuncavoubaroc,undemoarteastăpâneșteculorile
inocenței.
Culoareanegruaparedefoartemulteoriînsoțitădeculoareaalb:
„Plânsetenegre,catifelate
Pemarmoraalbăs-auvestejit,
Și-ntainicenotes-auirosit
Parfumetriste,îndoliate.
Eusingur,cuumbra,iaramvenit,
O,statuitristeșidărâmate,-
1DanielDumitriu,Bacovia,EdituraJunimea,Iași,1981,p.90.
2GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

39Plânsetenegre,catifelate,
Vise,ah,vise,aici,aumurit.
Înhainenegre,întunecate,
Euplângînparculdemultpărăsit…
Și-ameaserenadăs-arătăcit
Înnotegrele,șiblestemate…”1
(Ecoudeserenadă)
Delaacestexempluîncareseîmbinăculoareaalbcunegru,înpoeziile
bacovieneseîntâlnescînacelașitimpșiîmbinațiidemaimulteculoricesesusțin
șisecompleteazăpunându-seînreliefunapecealaltă:
„Albastre,
Roșii,
Mov,
Albe,
Dormiți,de-acum,
Abandonateflori
Zăpadaalbă
Curgepestevoi,
Maifriguros
Înparcela
Dindosulcasei.”2
(Îniarnă)
1GeorgeBacovia,Poezii,Volumul“ScânteiGalbene”,EdituraMinerva,București,1980
2GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPeriodice,EdituraMinerva,București,1980.

40Înfuncțiedecadruldezbătutînpoeziilebacovieneculorilesedispunîn
modvariatcumarfipeisajulautumnalcareapareîmbrăcatînruginiușipeisajul
aristocratîmbrăcatînrozșiviolet.
„Bacoviapunedeobiceiculoareapeunfondneutru–cenușiul–și
reprezintăonegațieaacestuia.Înaceeașimăsură,devineonegațieaobscurului
șiinformului,arealitățilorcamuflate.Rezultădeaiciviolențapaleteicromatice,
aspectuleiincendiar,iritant.Deregulă,culorileseexprimăretoric.Sefaceapella
sinonimehiperbolice.ÎnAmurgantic,albastruldevinesineala,galbenul–aur,iar
roșul–sânge.Epodavorbeștede„Auroredeaur/Șirubinlaorizont”.Peisajul
citadinetalatînAmurgvioletaremonocromia–schimbată,seînțelege–a
fotografieisepia.AmbianțadinBaletșiAlbesteglaciară,antiseptică,debloc
operatoriu,așacumNegruevocăîntunericulpâclos,materialaluneinopți
cosmice.Roșul,șieltotalitar,transpuneagresivhemoragiilenaturii:
„Acumstăparculdevastat,fatal,
Mâncatdecancerșiftizie,
Pătatderoșucarne–vie–
Acumse-nșirăscenedespital”
(Înparc)
Văzutăînstarepură,culoareaînceteazăsămaifieunargumentsimbolist,
ciunulexpresionist.”1
DanaDumitriurespingeideeaoriginalăacromaticiisidenumeștescrisul
bacoviancafiind„unitateașiartificiozitateaîntreguluiinventardeimagini
poetice.”2
1DanielDumitriu,Bacovia,EdituraJunimea,Iași,1981,p.92-93
2DanaDumitriu,Monotoniagenială,în„Românialiterară”,nr.23/1972

41Lumeacare-lînconjoarăpepoetulBacoviareprezintăolumeplinăde
culoare,demuzicășidemiros,iareatrezeșteanumitestăripsihiceîninteriorul
uman.
5.2.Muzicalitateabacoviană
Simboliștiiconsiderauînprimulrândmuzicaunsimbolsupremalarteiși
abiadupăaceeacromatică.Prinmuzicăsimbolistulseexprimăliber,iar
muzicalitateaverbuluiimpresioneazălecturaodatăcititășirostităcuvocetare.
Înanul1892Mecedonskiatestăfaptulcă:„Poeziaviitoruluinuvafidecât
muzicașiimagine,acestedouăeterneșiprincipalesorgințialeideii”;completând
maitârziucăsimbolismuleste„numelemoduluideaseexprimaprinimagini,
spreadanașterecuajutorullor,ideii”1.
Prinsimbolismînțelegemasociereamaimultortransformărideformăși
aspectlafelcașiîncazulnaturii,atuncicândaceastasetransformădelaun
anotimplaaltul.
RenéGhilconsiderăcăfiecaresunetsauliterăaalfabetuluiare
corespondentuntonmuzical,iarMihaiPetroveanuafirmădespremuzicalitatecă
1“POEZIAVIITORULUI”,Literatorul,nr.2,15iulie,1892.

42„astrăbătutdiversetrepte,începândcuaceeaprimară,aarmonieiimitative,cu
respectulfațădeprozodiatradițională,șitrecândprinceaarimelorinterioare,a
rimelorcuecoușiarefrenelor,panăaajungelaaccepțiarafinată,ceamaiproprie,
demuzicăinefabilă,ireductibilălaunprocedeuorialtul.”1
Înfiecareversseascundeuncântecascuns,ovrajă,omagie,toateacestea
reliefândarmoniacuvintelor.
Înpoezia„Amurgantic”cuajutorulcuvintelorcheiecareaccentueazăprin
repetițiejoculapelor(„maiaruncă,maiplouă,maiplânge”)șicuajutorul
gerunziuluicareîngreuneazăputereaverbului(„stropiicăzând”):
„Havuzuldindosulpalatuluimort
Maiaruncă,maiplouă,maiplânge–
Șistropiicăzând,înamurg,iauculori:
Desineală,deaur,desânge.
Pluteșteunlanțdelebedealbe,
Iarvisuldinparcînlacserăsfrânge–
Amurgulpelebedepuneculori:
Desineală,deaur,desânge.”2
Înpoezia„Alb”muzicalitateaesteredatăînprimulrânddetermenii
folosițiînalcătuireaversurilorcumarfi:„orchestră”;„vals”;„vioare”;
„cântau”…
1MihailPetroveanu,GeorgeBacovia,EdituraPentruLiteratură,București,1969,p.108.
2GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980

43„Orchestraîncepucuoindignaregrațioasă.
Salonulalbvisacurozealbe–
Unvalsdevoalurialbe…
Spațiu,infinit,deotristețearmonioasă…
Înauroraplinădevioare,
Balulalbs-arăsfiratpe-ntinselecărări–
Cântauclaresărutări…
Largminiaturadevremuriviitoare…”1
Înaceastăpoeziecoloritulredatprinculoarea„alb”,ceacareseregăsește
chiarșiîntitluestemaipuținpredominantdecâtmuzicalitatearedatadepoetprin
termeniifolosiți.
LaBacoviaversulesteinegalșisedesfășoarălargpentrucamaitârziusă
seretragăînsine.Stărilebacovienenuseaseamănăîntotdeauna,îndeosebiapar
opuse,combinândnostalgiilecunevrozele.Romanțele,marșulfunebru,
serenadele,valsulaparînpoeziilebacovieneacestlucruarătândcămuzicalitatea
prindediferitenuanțespecificeatmosferei.Instrumenteleacționeazăcunoteacute
sauînsurdină,înambelecazuriavândvalorisemnificativecealcătuiescmuzica
bacovianăcareuneoriexaspereazășinelinișteștecititorul,alteoricalmându-lși
atrăgându-l.
Foartemultsepotriveștemuzicalitateabacovianăcuceaanaturii(în
specialcuforțaploiișiavântului),careîșidezlănțuieforțelelăsândsăacționeze
liberasuprapământului,chiardacăuneoridezvăluiespaima,teroareașidezastrul
catastrofalpecarearputeasă-lproducă.CutoateacesteaBacovianusimte
nevoiadea-LstrigapeDumnezeupentrucăeprinsînlumeaîncaresuferăde
1Ibidem.

44condițiageniuluișiderefuzulspreacredecăexistavreocaledeaseeliberadin
propriulsauunivers.
Valorilemuzicalenusuntsimbolurialetranscendentului,cielesugerează
unposibiluniverstransfigurat.
Sonoritateacarefacetrimiterelaoral,laretorică,lavorbit,cuprinde
lamentațiilepoetului.Aiciîntâlnimoinvaziedegemete,plânsete,vaieteșișoapte
obscure.Delaversul:„Șicad,recadșinumaitacdingură”(Sonet)putem
concluzionafaptulcăpoetulintraîntr-undelirverbalșigestual.Cuajutorul
interjecțiilorsesubliniazăverbele„sonore”:„Șigemșiplângșirâdînhî,în
ha…”(Amurgdetoamnă).Sealegcuprecăderecuvintelegreleceținderetorica
materialăasunetelor(gem,plâng,plumb-facetrimiterelafaptulcăatuncicând
cade,fiindunmaterialgreuproduceunsunetputernic).
Uneori,Bacoviafoloseștemonologulcaformădedezvăluireașoaptelor,
iaratuncicândvorbeștedeunulsingur,poetularesentimentuldefinitival
alienării,înacelașitimpobservându-seoabsențăainterlocutorului.Monologul
aremartoridinceimaibizari,cumarficorbul:
„-O,corb!
Cerostmaiare-unsufletorb…
Cevinesingurînpustiu–
Cândaniitreccumnumaistiu,!
-O,corb!
Cerostmaiare-unsufletorb…
-Chiar!”
(Deiarnă)1
Alteori,seîntâmplăcavocileinterlocutoruluisădevinăpuretautologii:
1GeorgeBacovia,Poezii,Volumul“ScânteiGalbene”,EdituraMinerva,București,1980

45„-Plâng…
-Plâng…
-Taci…
-Hai…
-Hai;
-Îninfinit…
-Îninfinit;
-Cântă…
-Vis;
-Da…
-Nu…
-Nu…
-Minus;
-Minus…
(Dialogdeiarnă)1
Bacoviasimtetottimpulnevoiasăcomunicepentruanusesimțisingurși
deseoriiadreptparteneralacesteisingurătățipropriilesalecuvinte.
Sonoritatealumiideafarăesteprezentataprintr-oseriedetermenide
rezonanțăacustică:vioara,pianola,clavirul,caterinca,acordeonul,harmonica,
buciumul,goarna,flautul,ghitara,țimbalul,piculina,harfa,drâmba,fanfara,
clopotul,talanga,polobocul,streșinile;suneteprodusedecătreanimale:strigătul
decucuvea,decobe,urletuldecâine,țârâituldegreieri;altesunetecumarfi:
gemetele,tusea,șoaptele,oftatul,plânsul,râsetele,chiotele,urletele,bocetele,
mormăitul,ecourile,acordurile,muzica,bătăiledeceas,claxoanele,trosnetulde
foc,scârțâitulcrengilor,pocnetuldepodele,fluieratulvântului,țipeteledetren,
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulCuVoi,EdituraMinerva,București,1980.

46țârâitulploii,sfârâitul,declamațiile,milogirile,fredonările,cântările,armoniile
ș.a.
LaBacoviasuntevidențiatecuajutorulsunetelorșiefectelesimbolismului
fonetic.Apardistincțiiclareintrestrofa,cuvânt,versluatecasursesonoreși
sonoritateastudiatăastrofei,acuvântului,aversului.Ilustrativăpentruprima
situațieseaflăpoeziaPlumbdeiarnă,încaredominăinterjecția:
„Hau…!hau…!depărtatsubstele-nghețate…
Înnoapteagrozavalacinevoibate?…
O,vis…o,libertate…Hau…!Hau…!depărtatsubstele-nghețate…”1
PentruceadeadouasituațieavemreprezentativăpoeziaSingurcescoate
înevidențămuzicalitateavocalei„i”,cutoatecăacesttextesteunulmut:
„Lavatra-nparaceabiamaibate–
Aziamuritchiarvisulmeufinal.”2
Pentrumuzicalitateavocalei„o”,poeziaRomanțăesteexemplificativă:
„Otristăpoemădefoi
Îmispune-opovestedenoi…
-Adio,pustiu,șifior.
Vafipoate-odată,amor.”3
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.
2Ibidem,Plumb.
3GeorgeBacovia,Poezii,Volumul“ScânteiGalbene”,EdituraMinerva,București,1980.

475.3.SentimentulmorțiilaBacovia
Sentimentulmorțiiînpoeziilebacovieneîșigăseștediferitetoposuri.Nu
existalaBacoviaunlocspecificcaresăfiecuprinsdeacestsentimentsauîncare
săsedesfășoareoatmosferaterifiantă,macabră.Moarteasedrapeazăchiarșiîn
locuriledeodihnăalepoetului,înodaiasaîncareiubitacupăruldespletit
cuprinsădeplânscântăMarșulfunebru,oriîșiașteptămoarteapepatuldinodaie
învelităîntr-unvoal.Bacovianuesperiatatuncicândvorbeștedemoarteașacum
reiesedinversurilesale.Elconsiderăcăoriceviațadupăce-șiterminăcursul
tindecătresfârșit,cătremoarte,unsentimentfiresccarealcătuieștecondiția
omuluișiauniversului.Poetulvorbeșteluciddespreritualulviețiișialmorții,
chiardacăacestlucruuneoridăomonotoniepoezieibacoviene.Simbolistul
Bacovia,sereprezintăpesinecuacestspecialsentimentalmorțiicare-lfaceunic
șimisteriosînfațaaltorautori.
MarianPopaafirmăcă„mijloculdeeliberaredepsihozamorțiidevine
râsul;mecanismuldeproducereecelgeneral,decontrastivizareprininversarea
reacțiilorșimarcheazădeasemeniînstrăinarea.Fenomenuleaproape

48automatizat:tragiculuiîisuccedecomiculsauinvers,trecereasauconvertirea
fiindinexplicabilă.”1
Limbajulartiștilor,aloamenilorînfrânțișialînvinșilorreiesedingesturile
acestoracaresuntcondusedepoetulnostrucesepoatenumiiînaceastaipostază
dreptmesageralcelorcesuferășiaunevoiedecinevacaresăleanunțecatastrofa
cevaurmasauarmoniace-ivacuprinde,chiardacăuneorifăcândtoateacesteael
seizoleazăîntr-olumeavisăriiprofundeîncaresesimteprizonierul
sentimentelorsale.
Bacoviaesteunpoetsimbolistunicșioriginalprintragismulpoezieisale,
darșiprintrăireacondițieiumaneîntoatelimiteleposibile.
1MarianPopa,Formacadeformare,București,1975,p.66

495.4.Anotimpuribacoviene
CelmaiadeseaîntâlnitlaBacoviaesteanotimpuldelirului,aldegradării
profundeșiallumiidispăruteîncareseregăseștepoetul.Acestanotimpeste
toamna.Scriinddespretoamnă,poetulseafundăîntr-ostaredemelancoliece-l
conducespreacteleiraționalecuajutorulcăroraelseelibereazădeoricecusur
chemându-șiiubitasăvadășieacummateriasedegradeazăsubploaie.Înaceastă
atmosferă,Bacoviaseizoleazăîntr-ocarciumăsăscriesaualeargărâzândprin
ploaiepestrăzileude.
Bacoviaseavântăcafiindun„poetalploii”exemplificândacestlucruprin
foartemulteversuriceseregăsescînpoeziileluișipunaccentulpeanotimpul
toamna.Unadinpoeziileexemplificativeeste„Amurgviolet”:
„Amurgdetoamnăviolet…
Doiplopi,înfund,aparînsiluete
–Apostoliînodăjdiiviolete–
Orașuletotviolet.

50Amurgdetoamnăviolet…
Pedrume-olumeleneșă,cochetă;
Mulțimeatoatăparevioletă,
Orașultoteviolet.
Amurgdetoamnăviolet…
Dinturn,pecâmp,vădvoievozicuplete;
Străbuniitrecînpâlcuriviolete,
Orașultoteviolet.”1
Aceastăpoezieesteunaplinădetemeșisimboluri.Temelecarepredomină
suntidentificatecuușurințaînversurilebacoviene:orașulpărăsit,cuplopi
singuratici,careatestăsolitudinea,sporindsentimentuldeînsingurare,rarefierea
cadruluiîncareaparsilueteincertesaumulțimiindistincte,apoifantomenăvălind
pecâmpuri.Simbolicăpentruaceastăpoezieesteculoareavioletcareeste
proiectatăasuprapeisajului,amulțimiișisemnificădecadența,amurgulvăzutca
unsfârșitdelume,oviziuneasupradeclinuluiomenirii.Unaltsimbolerealizat
printr-o„lumeleneșă”carepopuleazăorașul,iarturnularatăfaptulcătendințade
aevadadinacestspațiulimitatselărgește,orientândîntreagaomenirespre
mistereleunuiorizontfantomatic.Înacestorizontfantomaticseobservăprezența
„voievozilorcuplete”și„străbunilorînpâlcuriviolete”.
Poeziaaredouăversuricuvaloaredesimbol„Orașultoteviolet”și
„Amurgdetoamnăviolet”ceeacepoatereprezentaunsfârșitapocalipticprin
„amurguldetoamnăviolet”,violetulsemnificândculoareadoliului,culoareacare
1G.Bacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

51înghitelumina,iarorașulestetotcuprinsdeaceastăculoare,oameniitrăind
sentimentulmorțiiîntocmaiprinposturalordeoamenileneșicetrăiescclipelede
sfârșitîntr-unanotimpsugestiv„toamnavioletă”.
Toamnaareroluleifunestdeatransformatotceatingeîntr-unbocet.
Otemăpredominantăînanotimpultoamnaeste„ploaia”,fenomenal
naturiiceacționeazăușor,dezagregândsufletul,materiașiuniversul.
Dupăcumaflămdin„Istorialiteraturiiromânedelaoriginipanăazi”alui
Al.Piru:„rareoriaparelaBacoviaprimăvara,anotimpuljuvenilității,al
inocenței,puritățiișivisuluicăroralecorespundculorilede„verdecrud”,rozși
albastru.Înschimb,varaeanotimpuldescompunerii,atingândchiarmateriavie
sauprovocânderupțiasângelui,paloarea.”1
GeorgeBacoviascriepoezia„Amurgdevară”așacumascrisșipoezia
„Amurgviolet”:
„Histerizatefecioarepale
Laferestredeschisepalpită…
Înamurguriroșii,nupțiale,
Staupaleșinusemaimărită.
Eutrecîmbătrânit,cașiele,
Și-asemeneainimameaplânge–
Dintreacăt,tuturor,înperdele,
Lepuncate-orozadesânge.”2
1Al.Piru,Istoraliteraturiiromânedelaoriginipanăazi,EdituraUnivers,București,1981,p.268.2G.Bacovia,Poezii,Volumul“ScânteiGalbene”,EdituraMinerva,București,1980.

52Asemeneapoeziei„Amurgviolet”șiaceastăpoezieconținesimbolurice
ducspresfârșituldelumeașacumnespunșiversurile,femeiletrecdevârstala
carearfitrecutsăfiedejamăritateșiodatăcutrecereatimpuluiletreceșilor
vremeapentrucăseapropieamurgurile„roșii”,culoarearoșusemnificândîn
poeziabacovianăvărsaredesânge,aceastaabsoarbeculoarealuminiicarese
vede,reprezentândtotodatăviațazgomotoasă,agitația.Înparteaadouaapoeziei
poetulfaceoanalogielavremeacaretreceodatăcuelpentrucășielîmbătrânește
lafelcumîmbătrânescșifemeilecarerămânnemăritate.Lasfârșitulpoeziei
aparesintagma„Lepuncâte-orozadesânge”,„sângele”semnificândîntocmai
culoarea„roșu”.
Poezia„Decembre”esteexpresivăcuprivirelaanotimpuliarna.
„Teuităcumningedecembre,
Spregeamuri,iubito,privește–
Maispunes-aducăjăratec
Șifoculs-audcumtrosnește.
Șimânăfotoliulspresobă,
Lahornsăascultvijelia,
Sauzilelemele–totuna–
Așvreasăle-nvățsimfonia.
Maispunes-aducășiceaiul,
Șivinoșitumaiaproape–
Citește-micevadelapoluri,
Șiningă…zăpadane-ngroape.

53Cecaldeaicealatine.
Șitoatedincasami-ssfinte,-
Teuităcumningedecembre…
Nurade…citește-nainte.
Eziuășiceîntuneric…
Maispunes-aducășilampa–
Teuită,zăpada-icâtgardul,
Și-aprinspromoroacășiclampa.
Eunumămaiducaziacasă…
Potope-napoiși-nainte,
Teuităcumningedecembre,
Nurâde,citește-nainte.”1
Aceastăpoezieestecutotulîmbrăcatăînculoarea„alb”.Aceastăculoare
esteintuitaprinninsoareacares-aașternutpeîntregpământul,zăpadafiinduna
destuldemarepentrucăaacoperitpanași„gardul”.Peisajulmonotonalierniiîl
îndreaptăpeeulliricînadânculuniversuluisăuapocaliptic.Culoareazăpeziieste
tipicădeznădejdii,culoareacareacoperătotul,inclusivsperanțeleacestuia,
înghețându-le.Sesimtecaptivîncasaiubitei,cautăunrefugiuînsânuliubiteișiîi
cerecăldură,refuzândsămaiplecedelaea(„Eunumămaiducaziacasă”).Eul
liricconștientizeazăcănuvafisalvatnicimăcardeiubitasa,universulsăue
cuprinsdeculoareaalbșiacestlucruîlfacesătreacăprinmomentede
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

54consemnareșiseepuizeazănervosprindiverseîncercărideaevadadinacest
spațiu.
5.5.Solitudinea–temacentralăînpoeziabacoviană
Otemăcentralăapoezieibacovieneestesolitudinea/singurătatea.
Aceastătemăafostpreluatădecătresimboliștidelaromantici,iarînlirica
bacovianăs-acuibăritavândonaturalețeaparte.
CriticulOv.S.Crohmălniceanuafirmăcă„liricabacovianăelovitădeo
singurătateînfiorătoare.”
Putemconsidera,deasemenea,căsingurătateabacovianădevineuneori
cuprinsădetragism.Înmajoritateapoeziilorsale,Bacoviasereprezintăpeelprin
aceastătemă,singurătateafiindpentrupoetșiotemadeautoapărarearătândcu
exactitatecauzelenefericiriisaleșireușindsă-șiafirmenecesarulprintr-unstrigăt
ceaveaecouînumbrelesingurătății.
Ilustrativăacesteitemeestepoezia„Lacustră”,poezieprincarepoetulpune
sentimentulsingurătățiiînlegăturacuobsesiaploii.Verbelelagerunziu(plouând)
întrepătrundatmosferacuduritatealorfăcândcaploaiasăparătotmaiobsesivă
înmomentecriticealeeuluiliric:
„De-atâteanopțiaudplouând,
Audmateriaplângând…
Suntsingurșimăduce-ungând

55Sprelocuințelelacustre.
Șiparcădormpescândurileude,
Înspatemăizbește-unval–
Tresarprinsomnșimisepare
Căn-amtraspoduldelamal.
Ungolistoricseîntinde,
Pe-aceleașivremurimăgăsesc…
Șisimtcumdeatâtaploaie
Piloțiigreiseprăbușesc.
De-atâteanopțiaudplouând,
Tottresărind,totașteptând…
Suntsingurșimăduce-ungând
Sprelocuințelelacustre.”1
Sentimentulîncareesteprăbușiteulliricstăînlegăturăstrânsăcusimbolul
„lacustră”,ceeacesemnificăolocuințătemporarășinesigură,construităpeapăși
susținutădepatrupiloni,acestlucrusugerândfaptulcăeulliricestesupus
pericolelorșideaceeaseautoizolează,devenindunînsinguratînsocietateade
carefuge.Ploaiaesteprezentăcaunfenomenceduceladistrugerealocuinței
euluiliricșideaceeaelsegândeștetottimpullalocuințelelacustreasemănând
interiorulsăucuinteriorulacestoradăposturinesigure.
Eullirictrăieștediversestăricare-idautendințadeizolare,încearcăsăfugă
deriscurișiestedepartedeaconstruiorealitatepozitivă.Făcândtoateacestea
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

56estesupusrisculuideafitristșideatrăiungolexistențialșiseraporteazăla
scaraîntregiiumanități.
Primastrofașiultimasedeosebescprincelde-aldoileavers,acestlucru
făcândtotmaiapăsătoaresolitudineașiscurgereaimplacabilăatimpuluiîntr-o
societateîncareeulliricîșitrăieștecudemnitatemelancoliacareîlinvadează
atuncicândtreceprinmomentedeplictisealăsumbrășideizolaremorală.
Eulliricîșiacceptăsolitudineașiîșiexprimăacestsentimenttocmaiprin
faptulcănucautăsăgăseascăunaliatînafaralocuinței„lacustre”sauungând
bunînafarainterioruluisăudecepționat,cipreferăsă-șitrăiascăcutărie
profunzimeasufletului,caretreceprinmomentepsihologiceapăsătoareatunci
cândsimtecănusepoateadaptaînaceastăsocietateostilă.
Versul„Înspatemăizbeșteunval”poateînsemnafaptulcaeulliricse
simteamenințatșiintrăîntr-ostaredeneliniștesufleteascăfiindpanicatșiplinde
spaimănureușeștesă-șiducăpanălacapătsomnuldincauzapericolelorce
pândesccontinuuexistențaspiritualăalumii.
Verbeledepercepție:„aauzi”,„apărea”,„asimți”,suntpuseînstrânsă
legăturăcusentimentulsingurătățiiapăsătoarecare-lcuprindepeeulliricși-lface
prezentîntr-unmomentapocalipticîncare„apa”participăladistrugere,
degradareaspațiuluiîncaretrăieșteacesta(fieelspațiudelocuitsauspațiu
interiorîncarezbuciumulîșifaceaparițialaamenințărilefenomenelornegative
dinjurulsău).

575.6.Melancoliabacoviană
MelancoliaesteceacaredominăpoeziileluiBacoviacaremanifestăo
aversiunefațădesocietateșiîșicompătimeștesoarta.Elnugăseșteînnaturălocul
undesă-șiregenerezeforțele,nugăseșteremediupentrutristețileșisingurătățile
luiniciînalcool,niciînscris,niciîndragoste,cidoarînmoarte.
Femeiacarecântăîn„cafeneauagoală”șicareeste„iubita”tuturor
întruchipeazăînsășiMelancolia:
„Barbar,cântafemeia-aceea,
Târziuîncafeneauagoala,
Barbarcânta,darplindejale–
Și-njureraașarăscoală…
Și-nzgomotmonstrudețimbale
Barbar,cântafemeia-aceea.”1
(Searătristă)
AșacumafirmașiMirceaBârsilătoposulcuprinsdeseoridemelancolie
estecrâșma:„crâșma,caavanpostalInfernului,aldiavolului,esteunuldin
spațiilecelemaipropicemanifestăriisuferințeimixteamelancolicilor”2.
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.
2MirceaBârsilă,„Vârstadefier”înviziunealiricăaluiAl.Philippide,EdituraParalela45,Pitești,2007,p.174.

58Ploaiaestecelmaibinedescrisfenomencepoatesusțineostarede
melancolie.Eulliricdevinemelancolicatuncicândplouășisesimtecatmai
singur,gatasăpătrundăîntr-ostaredebeție.
LaBacovia,ploaianuesteușoară,caldă,caceadevara,ciabundentă,
monotonă,rece,învăluindlumeaîntr-ostaresumbră,demelancolie,deapatie,de
deznădejdeșidisperare:
„Singur,singur,singur,
Într-unhan,departe–
Doarmeșihangiul,
Străzile-sdeșarte,
Singur,singur,singur…
Plouă,plouă,plouă,
Vremedebeție-
Șis-asculțipustiul,
Cemelancolie!
Plouă,plouă,plouă…
Nimeni,nimeni,nimeni,
Cuatâtmaibine-
Șide-atâtavreme
Nuștiedemine
Nimeni,nimeni,nimeni…
Tremur,tremur,tremur…
Oriceironie
Vărămânevouă-

59Noapteaetârzie,
Tremur,tremur,tremur…
Veșnic,veșnic,veșnic,
Rătăciride-acuma
N-orsămămaicheme-
Pestevisebruma,
Veșnic,veșnic,veșnic…
Singur,singur,singur,
Vremedebeție-
I-auzicummaiplouă,
Cemelancolie!
Singur,singur,singur…”1
(Rar)
Titlulpoezieidemaisusdefineșteexactstareadespirittipicbacoviană
careseidentificăcuizolareadelume,curenunțareașicuîncetinirearitmului
normalalvieții.Întreagapoezieestestrăbătutădeunsentimentadâncderegretși
melancoliecarechinuiesufletul.Repetareaexclamațieiretorice„Cemelancolie!”
sugereazăaceastărealitatelăuntrică.
Cadrulliricestedeasemeneainsolit,unhanîndepărtat,vagdefinit(„Într-
unhan,departe/Doarmeșihangiul”).Unlocaltădatăplindeforfotă,dezgomot,
hanul,devine,înviziunealuiBacovia,unsimbolalpustiului.
Folosireaadjectivelor„singur”,„deșarte”sugereazăstareadesolitudineși
dezamăgireaeuluiliricfațădelumeaîncaresesimtestrăinșineînțeles.
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulPlumb,EdituraMinerva,București,1980.

60Atmosferaapăsătoareesteaccentuatădeploaie,oploaierece,sumbrăce
trimitelatristețeaautumnală.Aceastanelinișteșteprinduratășiintensitate
(„Plouă,plouă,plouă…”).Ideeadepustietatereieseșidinversul„Nimeni,
nimeni,nimeni…”.Esteunpustiuceînspăimântă.Astfel,eulliricîșidezvăluie
zbuciumulinterior:„Tremur,tremur,tremur…”.
Seremarcălirismuldetipsubiectivprinformeleverbaleșipronominalede
persoanaIșiaII-a,mărcialeeuluiliric:„demine”,„tremur”,„mă”,„vouă”.
Încetinirearitmuluiviețiișiizolareadelumeprefigureazămoartea.
Dezgustulpentrulumescconducelaretrageredinmediulsocialanimat.Este
renunțarealaviață.Discursullirictransmitetrăiriinterioare,sentimente,atitudini,
dinperspectivauneipersoaneaflatelaapusulvieții,cândmelancoliadomină,
ritmulnormalalviețiipierdedinputereșiangoaselesporesc.Chiarșicapacitatea
deavisa,deasperaestealterată.Aceastăstareestedefinitivă,orenaștere
nemaifiindposibilă.Concluziadureroasă„Rătăciride-acuma/N-orsămămai
cheme/Pestevisebruma.”susțineaceastărealitate.„Bruma”esteceacare
acoperăvisele,estesimbolulrenunțării,aldisparițieibucurieideatrăi.Eulliric
seprăbușeșteîntr-osingurătateapăsătoare.Sesimteneputinciosînfațadestinului
implacabilșiatreceriiireversibileatimpului.Totcerămâneînurmănueste
decâtmelancolie,regretșiamintire.
Cadrulnaturalexterioresteînconcordanțăcutrăirileinterioare.Astfel,este
reluatăideeaploiicenelinișteșteșideprimă:„I-auzicummaiplouă!”.
Imagineainterioritățiiumaneesteînstrânsălegăturăcuimagineacadrului
natural.Naturaestelafeldemohorâtăcasufletuleuluiliric.
Întreagapoezieseconstituieîntr-untabloudominatdepeteîntunecatedeculoare.
Evocăuncadruamorțit,prăfuitșiîncremenit,lipsitdeviață.Esteodestăinuirea
uneiviețichinuite,într-unspațiuostilcesufocăprinmaterialismșise
dezintegreazăcontinuu.

61Obsesiamorțiișianeantuluigenereazătoatăaceastăangoasăși
dezorganizaresufletească,obsesiesugeratăprinmetaforele„Noapteaetârzie”și
„Pestevisebruma”.Gânduluneiexistențeinutile,lipsitedeviseșidesperanță
ducelanevrozășiteamă,căciaceastăstarededeclinsufletescesteireversibilă.
Totceeaceînjurs-adizolvatdevineinertșivagprecumelementelecadrului
natural.Soluțiaesteizolareaîntr-olumeproprie,olumezugrăvităînculori
monotone.
Considercă,melancoliabacovianăestemoduldevisarepecarepoetulîl
concepeafimaipresusdecâtalteformeprinintermediulcărorapoțipătrunde
dincolodelimiteleimaginaruluisicuajutorulcărorapoțidepășiioricecomplexal
vieții.

625.7.DezagregareaînpoezialuiBacovia
AșacumvorbeșteLidiaBoteînlucrareasa„Simbolismulromânesc”,
dezagregareaînpoezialuiBacovia,„contamineazămateriaorganicăși
anorganică,omulșipeisajul,societateașiviața,lumeaîntreagă.
Poetulareîncelmaiînaltgradsentimentulagonieilumiiîncarei-afostdat
sătrăiască.Deundeconștiințatragicăaexistențeisale,careaapăruttocmaiîn
acestmomentdedeclinalevoluțieiistorice.CăBacoviaaintuitevoluțialumii
burgheze,faptulesteînafarădeîndoialășiîntr-unsenssimbolicpentruîntreaga
generațiesimbolistă.Șialțipoețiauîntrevăzutrealitatea,evocândagoniaepocii.
Daradeseaeisuntînclinațisăpriveascăîntregulspectacolcuunochipur
contemplativ,capeopriveliștedemarerafinament.Istorismullorseprefaceîntr-
unestetismalsenzațiilorrare,foartecomunmaialeslapoețiifrancezicareau
exploatataceastătemă.LaBacoviapercepțiasocietățiiînplinprocesde
dezagregareatingeînschimbproporțiileintensitățiitragice,șiînacestpunct
decadentismulestetizantestecumultlăsatînurmă.”1
Amprezentatmaisuspoezia„Lacustră”cefacecunoscutaaceastatemăa
dezagregării.Prinploaie,înțelegemdezagregare:dezagregareacosmicăși
regresiuneaînhaosulprimordialamorf,alienareaeuluiliricsubpresiunea
materieicopleșitoare,darșidescompunereaspiritualăsubefectulploii.Acest
1LidiaBote,Simbolismulromânesc,EdituraPentruLiteratură,București,1966,p.188-189.

63fenomenestefolositcupredilecțiedeG.Bacovia,darșidealțisimboliști,atât
românicâtșifrancezi.
TotLidiaBoteatestăfaptulcă„existăfoartemulteindicii,atâtînpoezia
simbolistăoccidentală,câtșiîncearomână,caredemonstreazăcăaceastă
conștiințăadescompuneriisocialeestedoarpunctuldeplecarealunuiprocesmai
complicat,dincelemaibogateînaspecte.Dacăsocietateacontemporanăse
prăbușește,fenomenulsedatoreșteunoranumecauze,careîncepsădevină
perceptibile.Șiapoi,înfațaunuievenimentdedimensiuniistorice,oluarede
atitudine,deaprobaresaurespingere,seproduceînmodinevitabil.Într-oforma
saualta,aceastăclarificareseconstatălatoțipoețiisimboliști,șiestedeosebitde
semnificativfaptulcălaniciunuldintreeinuîntâlnimunsentimentderegret,de
solidarizare,decompătimirepentrulumeacaretrosnește.Dimpotrivă,ceeacese
constatăestechiarbucuriadezastrului,satisfacțiacăoierarhiesocială
incompatibilăcuidealurilepoetuluiseprăbușește(…).
Aceastămișcarederevoltă,aparentenigmatică,arecauzeprecise.Ea
traduceonevoieimediatadeeliberare,deemanciparedesubtiraniasocietății
așezatăpebazemercantile,plate,triviale,burghezeînesență.Maiîntâisubforme
boeme,derefuzostentativalmentalitățiifilistine,apretinsului„bun-simt”;apoi
decritică,dinceîncemaiexplicită,aînseșiprincipiilorburghezo-economicede
viață.Eliberareaaredescopdescătușareatuturorideilor,emoțiilor,sentimentelor,
dorințelor,viselor,pecaresocietateaburghezăleînăbușă,pecarelumea
aristocrațieibanuluiledisprețuieștecusuficiența.”1
1Ibidem,p.189.

645.8.Revoltabacoviană
RevoltaluiBacoviaesteorevoltăînsine,esteostarefărăobiect.Ceilalți
nuparticipălarevoltalui.Aceastărevoltăestebănuită,exprimatăînvăluitsau
exprimatăcuajutoruldiferitelortoposuriîncareBacoviaîșiduceatraiulzilelor
bunesaurele.
Locurileîncareaceastărevoltăsedesfășoarăcuușurințăfărăafisesizată
deceidinjursuntlocurigoalecapiațapublică,cafenelelegoale,tavernele,
mansardelesaupurșisimplustrăzile.Acolo,eulliricsedescarcăprintr-unplâns
intern,nedezvăluit,pentrucăsesimtepierdutpevecișirătăcitînaceastălume
iluzorie.Poetulsimtecătrebuiesădeavaloareacestuisentimentpentrucăsimte
cătotulesortitpieiriilafelcașicondițiaartistuluiîntr-osocietatefără
sentimentulvalorilor.
Poetultrăieșteconștientdevaloareasașiseadreseazălumii,carenu-l
înțelege,cuunviolentpamflet,revoltându-sesolitarasuprasocietății.Spre
exemplupoezia„Cuvoi”atestărevolta,darșidorințapoetuluideaseadăpostide
forțelecontagioasealecelorlalțișidea-șiarătavaloarea:
„Maibinesinguraticșiuitat,
Pierdutsăteretraginepăsător,
Înțaraastaplinădeumor,
Maibinesinguraticșiuitat.

65O,geniiîntristatecaremor
-Încercbarbarșifărăsentiment,-
Prinastaeșticelebră-nOrient,
O,țarătristă,plinădehumor…”1
Cuajutorulacesteipoezii,poetulîșideclarăatașamentulfațădesimboliști.
1GeorgeBacovia,Poezii,VolumulCuVoi,EdituraMinerva,București,1980.

665.9.MotivuloglinziilaBacovia
OglindareprezintăînpoeziileluiBacoviaundublualpersonajului.
Lafelîntâlnimșimotivulumbrei,ceacareapareînpoeziilebacoviene
afișându-secaoumbrăsubversivă,demolatoaredetemeiuri,deprincipii
constructive.UmbraluiBacovianufacetovărășieșicomplementaritateluminii.
Aceastanuținedevalorilepozitivealeuniversului,eoumbrăapocaliptică,nuca
ceaaromanticilor,spiritualizată.Uneoriesteoumbrăasingurătății,ceprovoacă
încetinireamișcărilorprincarenumaiputemzăriidecâtosiluetăvagăcarese
avântăîntr-oîngânaredeîntuneric.
Motivuloglinziisegăseștepestetotprininterioareleprincarepoetulîși
duceexistențafiindunmartorstatornicșinecesar.
PoeziaPoemăînoglindăreprezintăocapodoperăînseriapoeziilor
bacoviene,iaroglindareprezintăodominantăepicace„joacărolulunui
„amplificator”(însensuladâncirii)despațiu,oferindpersonajuluilibertateadea
fiubicuu.Dinloculundeseaflă,îninterior,iubitacitește,contemplădistrată
salonulși,înacelașitimp,vedegradina:
Însalonulplindevise,
Înoglindalarg-ovalăîncadratăînargint,
Batetoamna,
Șigrădinacangrenată,
Înoglindalarg-ovalăîncadratăînargint.
Înfotoliu,ostenită,înlargifalduridemătase,
Pecândcadevioletul,

67Tuciteștinazalizând
Opoemădecadentă,cadavericparfumată,
Monotonă.
Euprevădpoemarozăaiubiriiviitoare…
Darpierdută,cuochibolnavi,
Furi,ironic,împrejuruldinsalonulparfumat.
Șiprivirea-țicadevagăpesteapalarg-ovală,
Pegrădinacangrenată,
Pestetoamnadinoglindă–
Adormind…
Prinoglindă,poatefiurmărită,îngrădină,insinuareamorțiicaîntr-un
veritabilspectacol:
Euprevădpoemarozăaiubiriiviitoare…
Însăpalmăducacumîngrădinadevastată
Șipemasapărăsită–albămarmurăsculptată–
Înveșmintele-mifunebre,
Măîntindcași unmort,
Pesteminepunândroze,floripălite-ntârziate
Cașinoi…
Interesantesteacesteu,careoferăiubiteispectacolulșicare,înacelași
timp,sevedepesineînoglinda;„Însapalmăducacuma”trădeazădubla
perspectivăpecareoarepersonajulasupralui:dininterior(prinfolosirea
persoaneiIsingular),și,simultan,dinafară,prinîntrebuințareaepitetuluipalce
indicaopercepțieexterioarăsaureflectată.Situațiacaracterizatălamodulesențial

68identitateadublicitarăapronumeluieu,aautoruluicarefaceunanumelucruși,în
acelașitimp,sevedefăcândacellucru.Oidentitateauctorialăcoexistăcuuna
„actorială”,poeziafiindspațiulundeevolueazăopersoană-personaj.Finalul
Poemeiînoglindăconcentreazăîntreagaambianțăînimagineadinoglindă:
Zifinalamelodiedinclavirulprăfuit,
Oriajungeplânsulapeidinhavuzele-nnoptate,
Vezi,dinanticulfotoliu
Agoniavioletă,
Catafalcul,
Șigradinacangrenată,
Înoglindalarg-ovalăîncadratăînargint…”1
Oglindaesteconsideratășiunelementdedecor,ornamenteleoglinziidau
unsensimaginiireflectate.Apareideeadescenă,despațiubacoviancenecesităa
fiornatcuajutoruloglinzii,fieelspațiuinteriorsauexterior.
„Oglindaesteloculcareordoneazăesteticlumeaprintr-unmimesis,printr-o
proiecțieîntr-ununiversrece,artificios.”2
1DanielDumitriu,Bacovia,EdituraJunimea,Iași,1981,p.38-40.
2Ibidem,p.40.

69CAPITOLULVI:
EXPRESIONISMULROMÂNESC
Dupăprimulrăzboimondialiaamploarecurentulnumitexpresionism.
DupăcumconsiderăcriticulOv.S.Crohmalniceanu,mișcareasedezvoltămai
multîntreanii1918-1920căpătândorezonanțamondială.
TudorVianuafirmăfaptulcă„sentimentultragic,viațaadâncăa
personalitățiiîierauinterzise.Nuesuficientaprindeecoulsenzațieiînorganism,
enecesara-lînsoțicutoaterezervelesufletului.Senzațiatrebuiesădevinăo
ocaziunedecredință,deidealism.Șiacestaetocmaiexpresionismul.”1
Larândulsau,Blagavedeînacestcurentoreacțieîmpotrivaarteidela
sfârșitulsecoluluiXIXdominatădenaturalismșiimpresionism.
Oriundes-arăspândit,expresionismuls-apronunțatprindiferite
particularitățilocale.AcestaseregăseaînItalia,Belgiașițărilenordice,în
Ungaria,Iugoslavia,Cehoslovacia,PoloniașiRusia,înMexicșiStateleUnite.
Pestetotpeundeși-alăsatamprenta,expresionismulaveatendințeliterareși
artisticeintimînrudite.
Diversitateaexpresionismuluiistoric,cumanifestăriartisticecare
amalgameazăîntr-unmodineditangoasa,revoltașisupraviețuirialeuneireacții
detipromanticîmpotrivamodernizăriisedelimiteazăîntr-omanieră
comparativisticăatentăînacelașitimplaunic,inspecialprinsensibilitatea
«expresionistă»apoețilorromâni.
Trebuiesubliniatcăextremavarietateapoezieidesemnatedrept
expresionistenuesteocaracteristicăaspațiuluiromânesc,decurgânddinsituarea
1T.Vianu,Expresionismul,în„Fragmentemoderne”,Ed.„C.N.”,București,1925,p.22-23.

70marginalăfațădeprimaariedemanifestareaexpresionismului.Incongruențele
suntcuprinsechiarîncentrulistoricalexpresionismuluigerman,unde,simultan,
există„expresioniștiplatonicieni”(accentulestepusasupraexperiențelor
vizionare,pentruadobândiaccesmisticlavalorileeterne),„expresioniști
nihiliști”,„expresioniștiprimitiviști”(exaltândnaturașicorporalitatea).
NicolaeBalotăafirma:„expresionismulesteocategorieliterarănecesarăîn
careconvergatâtoseamăderealitățidinlumealiterelorșiartelordintr-o
perioadă,câtșireprezentărilepecareacesterealităținileoferădupătrecerea
timpului.”1
Lanoi,expresionismuls-aadaptatunororientăriliteraremaiparticulare
creându-șiopoeticăoriginală.
Scriitoriișiteoreticieniiceadoptauacestcurentauîncercatsăvalorificeîn
spiritmodernanumiteideialemarilorromantici.Aceștiadescoperăvalorileartei
primitive,preconizeazăoartăîndreptatăspremetafizic,propunregăsirea
semnificațiilorascunseșiîndepărtareadeconcret.Nerealizareaacestorsugestii
facecapoețiivremiirespectivesătreacăprinmomentealesingurătățiiinsuluiîn
fațaistorieișialtragiculuiiremediabilalexistenței.
Înliteraturaromânăexpresionismulestereceptatmaiîntâiîndimensiunea
luispirituală,desemnaluneicrizearaporturiloromuluimoderncucosmicul,
ilimitatul,natura,transcendentul,înaceeașimăsurăîncareesteperceputșidrept
ocaledesalvare.
Prinexpresionismpoetulîncearcăsădepășeascăocrizădecareeconștient,
ostrăpungerespre„esențaexistenței”,oreînnoireaomuluiprintr-otransfigurare
arealului,iaracestomreînnoitvaiubiartaprincaresesimterecreat,iarcreația
saartisticăvadeveniocreareavieții.
1NicolaeBalotă,ArtepoeticealesecoluluiXX,Ed.Minerva,București,1976.

71AtâtȘtefanAug.DoinașcâtșiOvidiuCotrușdefinescexpresionismul
dreptformăextremăaromantismului,profesândconștientizareauneiprofunde
crizeaomului,aistoriei,avalorilor,opresimțireacatastrofei.Ceamaicompletă
viziuneasuprafenomenuluiexpresionist,aparținândluiOv.S.Crohmălniceanu,
dezvoltădouămodalitățideanalizăcomplementare,aînregistrăriiinfluenței
istorico-literareaexpresionismuluișiasurprinderiiunorstructuriartisticecare
potficonsiderateexpresioniste.
„Poeziaesteînsă–modernăsaunu–maimultdecâtatât:nostalgieaființei
(prinlimbajsauîmpotrivalimbajului,n-areimportanță),decarenupoatefidecât
totalstrăincelcareesteprizonierullumiiluiaavea,fiecă-șiacumuleazăavutul,
fiecă–temându-sesănu-lpiardă–și-lconsumă.Consumațiaemodulcelmai
freneticalluiaavea.Nimicmaiopusluidecât,oricâtdeindirectmoduldeafial
poeziei.”1
AlexandruMușina,înstudiulsăuParadigmapoezieimoderne2,ajungela
concluziacăpoeziaesteobligatoriepentru„aînvățalumea”,darînmomentulîn
caresocietateafuncționeazăsecolede-arânduldupăunanumitmodelcultural
oameniisepotorientafoartebineînlumealorșicupoeziascrisăcusecole
înainte.Necesitateaaparițieiuneinoipoeziiapareatuncicând„într-oanumită
lumeseproduceomutațieatâtdeprofundaîncâtaparenecesitateainventăriiunei
noilumiculturale”,șiimplicitauneinoipoeziicaresăneajutesă„învățăm
lumea”,deoarecepoeziaesteîncentrullimbajului.
1MateiCalinescu,Conceptulmoderndepoeziedelaromantismlaavangardă,EdituraParalela45,Pitești,2002,
p.226
2AlexandruMușina,Paradigmapoezieimoderne,EdituraLekaBrîncuș,București1996,p67.

72CAPITOLULVII:
BAUDELAIRE-CTITORALPOEZIEIMODERNE
Poeziamodernăvinesăexprimeolumecompletdiferitădelumile
anterioare,olumepentruînțelegerea–comunicarea–inventareacăreianusunt
suficienteniciștiințele,nicicelelaltearte,nicicelelaltegenuriliterare.
Poețiimodernicontestăeficacitatearegulilorînnumele„impresieipecare
operaolasăasupranoastră”,pentrucă“nimicnuneîmpiedicăsăînlocuimaceste
convențiicualteledinceîncemaisuplepânăcânddispardefinitiv,lăsând
poemulsăsedefineascăpesineînsușiprinsingurasacalitate:ceapoetică”.1
Astfel,poemulmodernnumaiascultădeniciolege,avândoformăliberă.
Înpoemelesaleînproză,„inimatandră”aluiBaudelaireesteplinăde
compasiunepentrucopiiisărmani,pentrubătrânelefemeinefericite,alcărortimp
deaplăceaatrecut,pentru“bătrânulpoetfărăprieteni,fărăfamilie,fărăcopii,
degradatdemizerieșidezingratitudineapublică”2pentruomulsmulsdinreveria
sadehidoasărealitate,pentru“monștriinevinovați”înfavoareacăroraelimploră
mila“Aceluia,caresingurștiedeceexistă,cums-aufăcutșicumarfipututsănuse
facă”.
Elsesizeazăcutristețeșirevoltăcălumeaîncaretrăim,lumeamodernă,
estedesacralizată,easeaflă“subovastăboltăcenușie,într-oîntinsăcâmpiede
pulbere,fărădrumuri,fărăiarbă,fărăunmărăcine,fărăourzică”3,unpustiuîn
careoameniis-ausălbăticit,și-aupierdutsimțulAdevărului,Onoarei,Dreptății,
FrumosuluișiVirtuții(considerateacumartificiale).Eiiubescșicautăceeace
1MarcelA.Ruff,IntroductionlaPetitsPoémeenprose,EditionduSeuil,1968,p.15.
2CharlesBaudelaire,Micipoemeînproză,Bătrânulsaltimbanc,trad.G.Georgescu,EdituraUnivers,București,
1971,p.19.
3Ibidem,Floarecuhimeralui,p.19.

73odinioarăcondamnau,iarpe“bătrânulomdelitereceasupraviețuitgenerației
pentrucareafostunstrălucitomdeduh”,astăzi,l-auuitat,bamaimult,îl
disprețuiesc“înacăruibaracălumeauitucănuvreasămaiintre”.Încăînaintede
asenaște,omulșiviitorulsăudepindde“hatârulzânelor”,caredau“celuiceîncă
nutrăiseunhatârputândsă-ihotărascădestinulșisăajungăîntr-adevărizvorul
nefericiriicașialfericiriilui”.1
DincartealuiHugoFriedrich,Structuraliriciimoderne,aflămdespre
Baudelairecăestesupranumit„poetulmodernității”2.ÎnsușiBaudelaireestecel
carespuneacestlucruînanul1859șifoloseșteacestcuvânt(„modernității”)
pentruaputeaexplicaspecificulartistuluimodern:„facultateadeanuvedeaîn
deșertulmareluiorașnumaidecădereaomului,darșideasimțiofrumusețe
misterioasă,însănedescoperită.”3Baudelaireseconfruntăcuoproblemăa
posibilitățiipoezieiîncivilizațiacomercializatașitehnicizată.Însăpoezialui
aratăcalea,iarprozasaoaprofundeazăteoretic,caleaducândcatmaidepartede
unbanalreal,spreozonăamisterului.Poetulfrancezseîndepărteazăcuușurință
deromantismșitrecespremodernismîncâtalăturideelromanticiiparniște
frivoli.Poețiiromanticidezvoltaserăconcepțiaescatologicaaistorieiceavea
rădăciniîncreștinismșiAntichitate,careproliferasedinnouîncepândcu
iluminismultârziu,cefăceaointerpretareaproprieiepocicapeuntimpal
declinului.Baudelaireîșisitueazăepocaînmomentulcrepuscularculturalce
cuprindeaoatmosferădezintoxicatăprinfrumusețilecromatice.
1Ibidem,Darurilezânelor,pp.43-44.
2HugoFriedrich,Structuraliriciimodernedelamijloculsecoluluial19-leapânălamijloculsecoluluial20-lea,
EditurapentruLiteraturăUniversală,București,1969,p.31.
3Ibidem,p.31.

74„Baudelairevedeînpoezieoadevaratămagieverbală–expresiapecareo
utilizeazădecelemaimulteorieaceeade„vrăjitorieevocatoare”.Poetuleșiun
savant,ungeometru,unspiritexact,–șiunmagician.”1
PoemulLecoucherdusoleilromantique,scrisîn1862,cuprindeopaletă
descendentăagradelordeluminășibucuriecareseavântăînnoapteareceșiîn
spaimafiarelorșiamlaștinilorrespingătoare.„Simbolisticaefărăechivoc.
Sugereazăîntunecareadefinitivă,pierdereafamiliarității,posibilăîncășiîn
prăbușiri,asufletuluicusineînsuși.Baudelaireștiecăopoezieadecvată
destinuluiepociisepoateobținenumaisurprinzândnocturnulșianormalul:
rămânesingurullocîncaresufletulînstrăinatdesinemaipoatesăpoetizezeșisă
fugădetrivialitatea„progresului”încaresedeghizeazătimpulcrepuscular.
Consecvent,îșinumeșteLesFleursduMal„produsdiscordantalMuzeiultimelor
zile”.2
Spredeosebirederomantici,Baudelaireaprofundeazăconceptulde
modernitateafirmânddespreacestacăesteunconceptdeosebitdecomplex,iarîn
parteasanegativăsereferălalumeaavegetalăamarilororașecuurâțenia,
iluminațiaartificială,asfaltul,prăpastiiledepiatră,păcatelecelorcetrăiescîn
orașecuprinșideosingurătatemacabrășioepocăatehniciiceseocupăcuaburii,
poluareașielectricitatea,darșicuprogresul.Acest„progres”estedefinitde
Baudelaireca„descreștereaprogresivăasufletului,dominațieprogresivăa
materiei”saucapeo„atrofiereaspiritului”.Aflămdespre„infinitasilă”deafișe,
deziare,de„fluxulîncreșterealdemocrațieicareniveleazătotul”.3
1MateiCălinescu,Conceptulmoderndepoeziedelaromantismlaavangardă,EdituraParalela45,Pitești,2002,
p.67.
2HugoFriedrich,opcit.,p.39
3Ibidem,p.40

75Conceptuldemodernitatemaiareșioaltăaccepțiuneevidențiatăprin
faptulcătransformănegativulînsursădeimaginație.Înlucrurilemărunteale
marilororașe,îngunoaieșiînmizerabil,decăzut,rău,nocturn,artificial,
Baudelairegăseșteunmisterceîndreaptăpoeziapecăinoi.Pelângăfaptulcă
liricasaîlprezintăcaluciufosforescentsemaiadaugăfaptulcăelacceptăorice
activitateceînlăturănaturapentruadanaștereregnuluiabsolutalartificialului.
Maselecubicedepiatrăcesegăsescînorașereprezintăspiritulpurșilibertatea
acestuispirit.
„UnuldinmarilemeritealeluiBaudelaire-noteazăMarcelRaymond-
esteaceladeafifăcutdinpeisajulurban-case,odăi,„interioare”-obiectul
contemplațieisaleșideafisesizat,chiarîndefecteleșicontrastelelor,analogii
secretecupropriileluicontradicții”.1
DeointensitatemaximăsuntlaBaudelaireimaginiledisonantedinmarile
orașe.Luminadegazesteîmbinatăcuceruldeseară,mireasmaflorilorcu
mirosulgudronului,toateacesteimaginisuntplinedeplăcereșidejaleși
contrasteazăcuamplelearcadecarevibreazăversurilepoetului.Prinmetamorfoza
liricăacesteadevinantidoturiîmpotriva„viciuluibanalității”.Câtevadintre
conținuturilemodernitățiisalesunt:ferestreleprăfuitecuurmedeploaie,cenușii
decase,fațadespălăcite,auroracaopatăsordidă,verdeveninos,chipurifără
buze,bătrânedecreptite,parfumuristătute,muzicadefanfară,ochiinjectațide
fiere.Toateacesteconținuturialemodernitățiisuntstrăbătutedeacel„fior
galvanic”pecareBaudelaireîlelogiazălaPoe.
1MarcelRaymond,DelaBaudelairelasuprarealism,trad.LeonidDimov,EdituraUnivers,București,1970,p.
75.

76„PoeticamodernitățiialuiBaudelairepoateficonsideratăoilustrare
timpuriearevolteiprezentuluiîmpotrivatrecutului–aclipeitrecătoareîmpotriva
statornicieimemoriei,adiferențeiîmpotrivarepetiției.”1
UnuldintreadmiratoriipoezieiluiBaudelaireeraGeorgTrakl,un
expresionistcefăceapartedingenerațiade„vizionariaiamurgului”;„încădin
timpulșcolii„plictisitoarelemanualedidacticeleînlocuieștecuvolumelede
poezie,lăsându-sefascinatîndeosebideBaudelaire.”2
LaBaudelaire,modernitatea,dupăcumafirmaMateiCalinescu„cuprinde
îneaparadoxurileuneiconștiințeatimpuluiatâtdefrapantăînnoutateaei-prin
comparațiecutoateetapeleanterioarealediscuțieidespremoderni–atâtde
bogatășiderafinată,încâtdinpunctdevederecalitativpoateficonsideratăo
cotituraînistoriamodernitățiicaidee.PentruBaudelaire,„modernitatea”și-a
pierdut,înmaremăsură,obișnuitafuncțiedescriptiva,însensulcănumaipoate
servidreptcriteriupentruadecupadinprocesulistoricunsegmentcaresăfie
desemnatînmodconvingătordreptprezentșicomparatînaceastăcalitatecu
trecutul,fieglobal,fieînanumiteprivințe.”3
Baudelaireabordeazămodernitateaînașafelîncâtnusepoatefaceo
comparațieîntremodernișianticișiastfelelaîncheiatodisputăintelectualăce-și
aveaoriginileînEvulMediutârziușicareaveaaceeașiistoriecuevoluția
conceptuluidemodern.
ÎnconcepțialuiBaudelairemodernitateasepoatedefinicafiind
„posibilitateaparadoxalădeatrecedincolodefluxulistorieiprinintermediul
1MateiCălinescu,Cincifețealemodernității,EdituraUnivers,București,1995,p.55.
2GeorgTrakl,59poeme,Traducere,prefațășinotedePetreStoica,EditurapentruLiteraturaUniversală,
București,1967,p.11.
3MateiCălinescu,Cincifețealemodernității,EdituraUnivers,București,1995,p.52.

77conștiințeiistoricitățiiînnemijlocireaeiceamaiconcretă,încontemporaneitatea
ei.”1
ModernitateareprezintăpentruBaudelaireunconstructalimaginațieisale
princareartistulpătrundedincolodebanalitateaaparențelorobservabile,într-o
lumeplinădecorespondențeîncareefemerulșieternulsesuprapun.Artistule
nevoitsănucopiezerealitateacisăaducăoriceformădeimaginațieplauzibilă
epociimoderne.
FigurilestilisticeșiprozodicesuntvăzutedecătreBaudelaireca
„traducândnecesitățiinterioarestrictealeființeispirituale.Ritmulșirima
răspundînomunornepieritoarenevoidemonotonie,desimetrieșidesurpriză.”2
Retoricileșiprozodiilesuntocolecțiederegulicerutedeorganizareaființei
spirituale,eleauajutatladezvoltareaoriginalitățiineîmpidicând-ovreodatăsăse
producădistinct.
1Ibidem,p.53.
2MateiCălinescu,Conceptulmoderndepoeziedelaromantismlaavangardă,EdituraParalela45,Pitești,2002,
p.67.

787.1.Derealizareacaactdictatorial
Operafantezieiestenumită„idealizareforțată”ceeacenumaiînseamnă
caînesteticamaiveche,înfrumusețare,ciderealizare,caactdictatorial.
Baudelairenuacceptăfotografia.„Separecăînmomentulcândcivilizația
modernăși-aaplicatcapacitateatehnică–subformafotografiei–lareproducerea
realului,acestrealpozitiv,limitat,s-aconsumatcuatâtmairapid,iarforțele
artistices-auorientatcuatâtmaienergeticsprelumeafărăobiectafanteziei.Ceea
cearfianalogcureacțiaprovocatădepozitivismulștiințific.”1
Baudelairerespingefotografiaașacumfaceșicuștiințelenaturii.Atunci
cândsefacereferirelalumeîntr-unmodștiințific,Baudelaireconsiderăcăse
pierdemisterul,seîngusteazălumeașisereplicăprintr-olărgireextremăaputerii
fanteziei.LadouădeceniidupămoartealuiBaudelaireaceastăpierderea
misteruluisevanumi„simbolism”.Artaizvorâtădinfanteziacreativăeste
denumitădecătreBaudelairesurnaturalisme.„Estevorbadeoartăcare
dezobiectualizeazălucruriledescompunându-leînlinii,culori,mișcări,în
accidentecaredevinautonome,proiectândasupralor„luminamagică”cele
anuleazărealitateaprinmister.Dinsurnaturalisme,Apollinairevaderivaîn1917
surrealisme,–pebunadreptate,întrucâtprocedeulpecareîlareînvedere
continuăintențialuiBaudelaire.”2
1HugoFriedrich,Structuraliriciimodernedelamijloculsecoluluial19-leapânălamijloculsecoluluial20lea,
EditurapentruLiteraturăUniversală,București,1969,p.55.
2Ibidem,p.56.

797.2.Conceptuldevis
Prinvis,Baudelaireajungesătransformeșisăderealizezerealul.Liricalui
nutindelacopiere,cilatransformare.Oferăuncaractersatanicatuncicând
dinamizeazărăulinstinctual,imaginiledemizeriepecareleaprindecapătăun
„fiorgalvanic”șifolosindu-sedefenomenemaineutrereușeștesăilustrezestări
lăuntricesauolumedemisterceumpleidealitateagoală.Întoateoperelesale
tindesăseîndepărtezeșisăevadezedinreal.
Înaccepțiuneasamaiveche,identificăprin„vis”diferiteformeale
interiorității,alenostalgieidepărtăriisaualetimpuluiinterior.Însă,visulcapătăși
alteaccepțiunimultmaiserioase.„Visuledisociatînmodcategoricde
„melancoliamolatica”,desimpla„efuziune”,de„inimă”.Baudelairenumește
visul„sclipitor,misteriosdeoperfecțiunecristalină”.1
Prinvisseproducconținuturiireale,iarBaudelairereușeștesăcompleteze
aceastătemăavisuluidegradândnaturapânălahaoticșiimpur.
LaBaudelaire,visulesteosenzatieprelungita.Artistuluineputinciosîi
corespundeuncălăuconștient,degradatdemizeriasa,fiinduncântărețal
parfumurilor,maimultdecâtalsunetuluișialculorii.
1HugoFriedrich,Structuraliriciimodernedelamijloculsecoluluial19-leapânălamijloculsecoluluial20-lea,
EditurapentruLiteraturăUniversală,București,1969,p.52

80CAPITOLULVIII:
BACOVIA–POETMODERN
LaurențiuUliciaafirmatdespreGeorgeBacoviacăesteun„expresionist
cesecomportăfațădesinecaunimpresionist.”1AcelașicriticsusținecăBacovia
eprimulnostruexpresionist.
SemneleschimbăriiimaginiicriticealuiBacoviaprinapropierealuide
poeziamodernă–atâtînceeacepriveștelimbajulcâtșirevelareaexperienței
existențialecesusțineviziuneapoetică–îiaparținluiNicolaeManolescu.
Criticulvareveniulteriorasupraprimelorconsiderații,aprofundânddefinirea
elementelormoderne2,antipoeticeșiexpresionistealepoezieibacoviene.
NicolaeManolescuremarca,dincolodeecourileeminescieneșicele
simboliste,semnelemodernității:alienarea–„sentimentuledetotală
incomunicare”–,anxietateageneratădeununiversostil–„sentimentalismulși
melancoliiledesolitaraleluiBacoviaiauformauneiteribileanxietățiînfața
universuluiterorizat”,experiențaexistențialăunică–„Dintrepoețiiromâni,
Bacoviaesingurulcares-acoborâtîninfern.Vedeniileaduselasuprafațăsunt,la
luminazilei,straniișitulburătoare,fulgurantecaimaginiledelapanoramă”,
tragismulsău–„Omulcares-acoborâtîninfernșicăruiaîntunericuli-aarsochii
nupoatefiundisperatoarecare.Cântarealuieobsesivă,monotonă,daruneori
auzimadevăratestrigătedeteroare.Voceaseumpledeunplânssfâșietorceurcă
dinstrăfundurileființeișiîncearcăsăsearticuleze.”3FiguraluiBacoviase
1LaurențiuUlici,Recurs,EdituraCarteaRomânească,București,1971,p.73.
2„Cuvântulmodernus,adjectivșisubstantiv,s-aformatîntimpulEvuluiMediu,dinadverbulmodo(„recent,chiar
acum”),dupăcumhodiernusfusesederivatdinhodie(„astăzi”),-MateiCălinescu,Cincifetealemodernității,
EdituraUnivers,București,1995,p.24.
3GeorgeBacovia,Versurișiproză,prefațădeNicolaeManolescu,EditurapentruLiteratură,București,1965.

81apropiedeceaaunuipoètemaudit.Firesc,asociereaimediatăestecuexperiența
rimbauldianășicudescendențaeidirectă,ceaexpresionistă.
Înliteraturagermană,poetulGeorgTraklseaseamănăfoartemultcupoetul
GeorgHeym,„poètemaudit,înceamaiautenticăaccepție,acăruiexistență
tragicăs-aîncheiatlavârstadenumai24deani.Șiunul,șialtul,adevărați
„desdichados”,și-auconsumatpuținatinerețeînvisemistuitoare,tumultuoase,
purtândunfunerarblazongravatadânccu„soarelenegrualmelancoliei”,care
înlocuieștefloareaalbastrăaromanticilor.”1
Înliteraturaromână,îlputemasociacuBacoviapentrucăpoetulromân
provinedintr-ofamiliepoeticăînrudităcuaceeaaluiTrakl.„Făcândpartedin
șirulunormarisensibilitățiartisticecareautrăitînurmăcucincișasedecenii,
Traklaintuitcudeosebităacuitate„morbidețea,decăderea,putreziciunea,
subrezeniaacoperitădeostrălucitoaresuperficialitate”existentăîntr-un„secol
blestemat”,încare:„Lacrimimaiîntunecaterespirătimpul”.2
Întreagapoezietraklianăfacereferireladescompunereamoralăși
biologică,laimaginiledeprimantealemorții,aleruineisaulaîntuneric.În
poemelesaleseîntâlnescumbreșisiluetestranii,demoniceșilafelcalaBacovia
aparcorbiiceseridicăînstoluriprevestindmoartea.
ToposurilepoezieisaleauunpunctcomuncucelealepoezieiluiGeorge
Bacovia,punctceexprimăideeadestingereaviețiisauexistențadezastrului
aparentinexplicabil;aparecameramortuară,cadavrul,spitalul,leprosul,zidul
dărăpănat.Aluzielacadrulnaturalputemamintiicâtevaelementecomunecefac
prezentsentimentuldegroază,despaimășideteamă:mlaștina,muntele,pădurea,
eleșteullocuricedeobiceisuntîntunecatecontinuăsăînspăimânteprinscenele
1GeorgTrakl,59poeme,Traducere,prefațășinotedePetreStoica,EditurapentruLiteraturăUniversală,
București,1967,p.7.
2Ibidem,p.16.

82deviolențăcesedesfășoarăîncadrulacestorlocuri.Acestetoposurisuntcuprinse
adeseadedezintegraresaudeonimiciremută.
Unexempludepoezietraklianăceexprimăacestsentimentdespaimădat
decătrepeisajulceareunecoucarerăsunăînfricoșătorșioimaginevizuală
mortuară,estepoeziaPeisaj:
„Searădeseptembrie;mâhniterăsunăchemărileîntunecateale
ciobanilor
Prinsatulînvăluitînamurg;înfierăriescânteiazăfocul.
Uncalnegrusearcuieștesălbatec;bucleledehiacintale
servitoarei
Freamătăsăînșfacevăpaianărilorsaledepurpură.
Ușorsestingelamargineapăduriimugetulciutei
Iarflorilegalbenealetoamnei
Seînclinămutepestefațaalbastrăaeleșteului.
Uncopacs-amistuitînroșieflacără;
cuchipuriîntunecatefâlfâieliliecii.”1
Anotimpurileevidențiatedepoetulneamțsunttoamnașiiarna.Aceste
anotimpurievidențiazăprinintermediularborilorliniștiți(ulmul,arinul,platanul)
stărisufleteștiapăsătoare,exacerbatedesentimentulcorosivalcrepuscululuiși-l
îndeamnăpepoetsăsegândeascăla„amareleceasurialedecăderii”.
Toamnaesteprezentăînpoeziileacestuialuândaspectdemotivcentralașa
cumapareșiînpoezia„Peisaj”,poezieîncaresefacereferirelaanotimpul
toamna,poetulpreferândsăvorbeascădespreacestanotimpatuncicândvreasă
1GeorgTrakl,59poeme,Traducere,prefațășinotedePetreStoica,EditurapentruLiteraturăUniversală,
București,1967,p.47.

83înfățișezeunpeisajdinnatură.Acestapreferăunamurgdinluna„septembrie”în
careflorileauîngălbenit,iarcopaciiauprinsculoarearoșiatică.
„Toamnasa,străbătutadedulcimelodiideflautșimătăsoaselegănăride
trestiiuscatesaudestrigăteleciobanilor,poatefi„deaur”,acoperitădeclaritate
cristalinășistrălucindînculori(albastrușistacojiu,brunșigalben),darpânăla
urmăaceastăfrumusețedispare,lăsândînurmăumbreîndoliate.”1Majoritatea
tablourilorsalecareînrămeazăpeisajesuntacoperitedeumbreledecăderii,
întreaganaturadestrămându-seșiputrezindfărănoima,iarsuferințaluiîiîneacă
glasul,încaresimteuncontinuutremurdelacrima.
Camomentealezilei,poetulpreferăsearașinoapteaîncarereflectă,lafel
cașilaBacoviaatmosferaapăsătoareșifantomatică.Privireapoetuluisepierdeîn
neant,neavândlimiteînspațiușideaceeaestedeprecizatfaptulcă„operalui
esteocreațiedeamurg:luminacadepieziș,umbreleobiectelorzilnicedevin
monstruoase,prevestescbeznășimoarte…aidomaluiKrausșiRilke,el
consideraimposibilăepocanouă,industrială,acapitalismuluicuprinsde
tumoareacancerului.Întimpcescriitoriiprovincialipreamăreaulumearurală,
opunândorașuluinelegiuitimagineasatuluipatriarhalșiprietenos,Traklsimțea
cămuntele,ogorul,brazdașiturlabisericiinupotevitacatastrofa.Moartea
înseamnăîntoarcereaînnaturaîntunecată.Dulciclopotestrăfulgerăpieptulcelui
scufundat.”2
Poetulvorbeștefrumoscândfacereferirelaom,considerândcătoți
oameniimerităsăfieiubițișiatuncicândlumeanegativăestestrăbătutădesuflul
morții,acestasepuneînposturadeombolnav,deidiotșischilod,decopilși
mamă,deîndrăgostitulcareviseazășidebătrânulcareedespărțit.Refugiulsăue
1GeorgTrakl,59poeme,Traducere,prefațășinotedePetreStoica,EditurapentruLiteraturăUniversală,
București,1967,p.18.
2Ibidem,p.18.

84departedelumeagălăgioasă,deoraș,decârciumileplinecufum,destrăzile
aglomerate,poetulsimțindu-seînsiguranțăînmunțișipădurisubcerulînstelat,
înnaturacuprinsădemiideculorișisunete,astfeldiferențiindu-sede
expresionistulBacovia.
OrașulTraklianseobservăafiasemănătorcucelBaudelairianșicel
Bacovianesc,fiindbântuitdehimereșicoșmaruri.Poezia„Psalm”esteuna
reprezentativăpentruasemănăriledintreceitreipoeți:
„Esteoluminăpecarevântulaatins-o.
Esteocârciumăpăgână,părăsităîndupă-amiazădeunbețiv.
Esteoviearsășineagră,cugăuriplinedepăianjeni.
Esteoîncăperepecareauspoit-oculapte.
Nebunulamurit.EsteoinsulăaMărilorSudului,
PentruîntâmpinareaZeuluiSoare.Sebattam-tamuri.
Bărbațiiseavântăîndansurirăzboinice.
Femeileîșiunduiescșoldurilesublianeșifloridesoc,
Cândmareacântă.O,paradisulnostrupierdut.(…)”1
Experiențabacovianăreprezintăoexperiențălimită:poetul„e,înfond,un
martoralmorții,privind-odestuldeaproapeșiobișnuitpentrucavedereaeisă
nu-lînspăimânte,darsuficientdedepartepentruaputeatotușireacționa.”
considerăLaurențiuUlici.
PrinvolumulPlumb,Bacoviaaevidențiatlatura„picturală”apoemelor
sale.PrecumspuneLaurențiuUlici„decorulmohorât,cumultaboalășimultă
moarte,străzilepustiialeunuiorașprovincialelînsușidepopulat,timpulde
moinăgeneralizată,agonic,saupermanentastaredeamurgnuajungînpoezie
1GeorgTrakl,59poeme,Traducere,prefațășinotedePetreStoica,EditurapentruLiteraturăUniversală,
București,1967,p.32.

85prinbunăvoințaretinei,prinpoetizareaimpresiilordintr-orealitatecare,ea,arfi
înposesiaacestoratribute.”1
Bacoviadețineunexpresionisminvoluntarprinfelulsăudeaseapropiade
parteaindividualăalucrurilorșideaoexagera,astfelconstruindocorespondență
psihiculuisăușicoborândapoiîneacaînparteadecisivăarealității.
Poetulnostruesteprintrepuținiifărăprecursoriînaceastădirecție.
Referitorlaloculpoetuluiînliteraturaromână,AlexandraIndrieș,în
Alternativebacoviene,îlsitueazăpeBacoviaîntr-un"punctdecoliziune"între
celedouătipuridediscurs,simbolistșiexpresionist:"poezialuiBacoviaeste
punctuldecoliziunedintrediscursulsimbolistbazatpecircularitate(metafore
circulare,refrenecaexpresiialecorespondențelor)șidiscursuldetipexpresionist,
bazatperuptură(frazeîntrerupte,cuvintedisparate,exclamații,metonimii,
expresiialeuneitrăiriexistențialeexacerbate)".2
VolumuldeversuriPlumbconțineoatitudineireversibilă.Bacovia
participălaprocesuldeincertitudine,undevaîntreviațășimoarte,întreorganicși
anorganicacoloundesimtecăaregânduriledeplumb,iarsentimentelesale
rămânneschimbateșineanalizabile.Poemeleceaparținprimeicărțidevinimune
lasentimente,acesteadisparodatăcurefuzareadreptuluideexistență.
Sentimentulmorțiipoateficelcareimpunedictatura,celelaltedispar
neimpunându-șiacestlucru.Cutoateacestea,poetulnumoare,elnutrăiește
moartea,chiardacăacestsentimentsegăseștepretutindeniînpoemele
bacoviene,însădevineunmartoralmorțiicenuseînspăimântăcândseaflăatât
deaproapedeeașisesimtetotușiatâtdedepartepentruaputeareacționa.
LaurențiuUliciîlaminteștepeKazimirEdschmidculucrareasaapărutăla
Berlinîn1924,însăredactatășidifuzatăîntr-oconferințăcușapteaniînainte.
1LaurențiuUlici,Recurs,EdituraCarteaRomânească,București,1971,p.74-75.
2AlexandraIndrieș,Alternativebacoviene,EdituraMinerva,București,1984,pag.29.

86Princâtevafrazereprezentativeacestafacereferințalaexpresionismulcareis-ar
puteapotrivipoetuluiBacovia:
<<Artistulexpresionistîșitransfigureazămediul.Elnuvede,
privește;nupovestește,trăiește;nureproduce,creeazădinnou;nugăsește,
caută(…)…înafaraculiselor,eliberatdejugulunuisentimentfalsificatde
tradiție,ieseomulpurșisimplu,nusălbaticulprimitiv,cichiaromulcurat,și
lipsitdecomplicații.Inimaluiselărgește,plămâniiisedeschid,else
abandoneazăfiriicreateîncarenuestedoaroparte,cieaesteaceeacaremișcăîn
eldupăcumooglindeșteel;viațaluisearanjeazăfărăajutorullogicei,al
raționamentului,fărăobstacolelemoralei,nicialecauzalității,cinumaișinumai
dupămăsuraamplăasentimentuluisau.Prinaceastăextroversiuneainteriorului
săuseleagădetoate:închideînellumea,areînelpământul…>>1
CriticulMihailPetroveanuademonstratcăpoetulromân„rămânând
dependentdesimboliștiprinlimbajșiprinconștiințaeului,sedespartenetde
ei…Nucristalizarea,cidisoluțiaeului,odatăcuaceeaauniversului,alcătuiește
substanțapoezieisale,obsesia,focarulspaimelorce-ldevorășiîmpotrivacărora
seîncordeazăcusuccesalternativ.Pozițiaetrakliană,expresionistă.”2
OdatăcuMihailPetroveanu,prinexcelentulstudiudedicatluiBacovia,
începeonouăfazăînreceptareapoetului,careesteprivit,deacumîncolo,din
perspectivemodernitățiișiavaloriiincontestabile.Bacovia,susținecriticul,a
depășitsimbolismul,intrândînconvergențăcuexpresionismul,existențialismulși
literaturaabsurdului.
Laexpresioniști,tablourilepotînfățișachipurigalbenecaflacărasauroșii
casângele,oamenicupărportocaliu,animaledediferiteculori.Toateacestea
1LaurențiuUlici,Recurs,EdituraCarteaRomânească,București,1971,p.76.
2MihailPetroveanu,GeorgeBacovia,E.P.L.,București,1969,p.322.

87exprimăanumitemetaforealeexistenței.Bacoviaprezintăînpoeziilesale
caracterulhalucinantalreprezentărilorsale.
Contactulcupoețiifrancezil-atrecutpeGeorgeBacoviaprincurentul
numitsimbolism,mutându-lcuprecădereîncurentulexpresionist.Așadar,dela
aceastăteorieputemadmitecăpoeziaPlumb„eexpresiapoezieicastarede
suflet,cuvântulnuarenicioputere,eobligatsătransmităstarea,fărăaise
permitesuveranitatea.”1
PrinpoeziilecesegăsescinvolumulPlumbputemîntrezărilatura
imagisticăaacestoracareestereprezentatăprintr-onaturămaimereumohorâtă,
cumultamoarteșimultăboala,prinamurgulvioletcesegăseștedefoartemulte
oriînpoeziilebacoviene,prinstrăzilepustiialeorașelorprincaretrecoameniice
nu-șicunoscviitorul,cidoartrăiesccursulviețiiașacumeelșiprinmultealte
expresiidefacturăbacovianistăcaretrecușorcătreexpresionism.
ExistențapecareotrăieșteeulliricîntoatepoemeledinPlumbesteuna
involuntarăpentrucăpoetulnu-șipropuneniciodatăsăintroducăîncreațiilesale
rostulșiorigineaacesteia.
DelaBacoviareținemunanumelucru:bacovianismulesteexprimatprin
starenuprincuvântsauvers,ceeaceestestrânslegatdeexpresionismulexprimat
prininvențiederealitate.
Criticaulterioarăînsă,aarătatcănudoarlanivelulimpresieișialecoului
într-oconștiințăcritică,cichiarlanivelstatistic,bacovianismulestegreude
surprins.PoetulIonCaraionpuneaînevidență,încarteasadespreBacovia,
Sfârșitulcontinuu,într-uneșantionde50depoezii,predominanțaverbelorîn
poezialuiBacovia:"accentulacesteipoezii,virulențașimiracolulei,n-artrebui
căutatepreadeparte.Verbeleutilizatesuntcamaceleașiînoperabacoviană,dar
1LaurențiuUlici,Recurs,EdituraCarteaRomânească,București,1971,p.77.

88eleaurolulunorbaroasecare,lovindcontinuușicontinuuînaceleașipunctesau
înaceleașidirecții,determinărupturi.”1
Esențabacovianismuluiesteilustratăprintr-untimp„târziu”reprezentat
printrecut,prezentoriviitorcareseafirmăprindiferiteipostaze:„blândcaun
treptatcrepusculsauînfricoșătorcaunhuruitorapocalips.”2Putemconsideracu
precăderecăacesttimpetotodatăolipsadetimp.
Spreexemplu,poeziaPastelestevăzutăcaunvechiritual,fărăactul
existenței,caunfeldenostalgieamorții.Târziulvinedeundevadedeparteșise
apropietotmaimultdemoarte:
„Departepecâmp,
Cadcorbiidomol;
Șirăgetelungi
Pornescdinocol.
Tălăngile,trist,
Totsunădogit…
Șitare-itârziu,
Șin-ammaimurit…”3
Bacoviailustreazănumeroaseatributenegative:pustiu,gol,trist,obosit,
singuratec,agonic.Seregăseșteînmulteipostazealepustiului,singurătății,
tristețiișiodatăcutrecereatimpuluiîșipierdecontrolulasupraînțelegerii
raționale,secufundaînabulieși-iadoarmesensibilitatea.
Poetuldețineosensibilitatefixăatuncicândnuestestăpânitdevreoidee,
seelibereazădeaceastăsensibilitatedoarpentruasenegapesine.„Șicum
1IonCaraion,Sfârșitulcontinuu,EdituraCarteaRomânească,București,1977,pag.116;
2Ibidem,p.77.
3GeorgeBacovia,vol.Plumb,înVersuri,EdituraSaeculumI.O.,București,1996.

89Bacoviaeunpoetpur,unavataralautoruluiversetelorVechiuluiTestament,
pentrucareexpresiapoeticăeechivalentulabsolutalsentimentului,monotoniași
repetareaacestuiadinurmăatragedupăsinemonotoniașirepetareaexpresiei.”1
Seobservăobosealaceaduceneîncredereașicadecaoumbrăasuprapoetuluice-
idăsentimentuldeinutilitate:
„Măprăfuisetimpuldormindpestehârtii…
Seîntindeanoianuldeundenumaivii;
Oumbră,inodaie,peumerim-apasă-
Vedeamcenusevede,vorbeamcenuera.
Poțisăteculci,eorașinoaptea-ntârziată,
Veiscrie,altadată,orice,șitotnimic.
Oumbraeștiacumșipotsăteridic,
Lăsândodaiagoalășilampaafumată.”
(Umbră)2
Aceastăpoezieesteunadincelemaiunitareșimaipuțindescriptivedintre
poeziilebacovienecuuncadrucomplicat,oplasaredificilăadiscursuluiîntimp
șiînspațiușiodificultateînaînțelegedeundeaparevoceainterioarăcareise
adreseazăpoetuluiși-ispunecăinsistădegeabasăînnegreascăhârtiacăadevenit
elînsușioumbră.Uneorineputemîntrebadacănuaceavoceinterioarăestechiar
umbracareiseadreseazăcașicumis-aradresaalteiumbre.Poetulvedecenu
vede,iarumbravorbeștecevacenuexista,astfel,putemspunecălaBacoviadouă
personajeîșidisputăîntâietatea.Cuvinteleseaflaînrelațieșichiardacăelesunt
niștecuvintesimpleauovaloareaparte.
1LaurențiuUlici,Recurs,EdituraCarteaRomânească,București,1971,p.78-79.
2GeorgeBacovia,Poezii,vol.ScânteiGalbene,EdituraMinerva,București,1971

90„Întreagapoeziemodernădezvoltăexprimareaprinperifrază,inclusiv
poețiiceimaiermeticișimaisevericuforma.(…)Extindereaperifrazeiînpoezia
modernănuestedeciunsemnalneputințeideconcentrare,olipsădeexactitateîn
exprimare,cionouărelaționareînspațiu.”1
Unspațiuparalelcutârziulestepustiul,fiinddefaptlipsadespațiuașa
cumtârziuleralipsadetimp.Pustiulreprezintăspațiulsensibilitățiiundeeulliric
îșitrăieșteînabsolutcondițiasadeanonim:
„Eutrebuiesăbeau,săuitceeacenuștienimeni
Ascunsînpivnițaadâncă,fărăaspuneuncuvânt
Singursăfumezacoloneștiutdenimeni
Altfel,egreupepământ…
Pestradăurleviața,șimoartea
Șiplângăpoețiipoemalorvană…
Știu…
Darfoameagrozavănu-iglumă,
Nu-ivis–
Plumb,șifurtună,șipustiu,
Finis…
Istoriacontemporană….
Etimpul…toținerviitevor…
O,vinoodată,mărețviitor.
Eutrebuiesăplecsăuitceeacenuștienimeni
Mâhnitdecrimeleburgheze,fărăaspuneuncuvânt
Singursămăpierdînlumeneștiutdenimeni
1DinuFlămând,AscunsulBacovia,EdituraPergamon,Bistrița,2007,p.162-163.

91Altfel,egreupepământ…1
(Poemăfinală)
Ajungândlatăcere,eulliricseînchideîneașiîșicontemplăpropria-și
cădereîncrepusculpentruaputeasupraviețuiîntr-olumeîncare„egreupe
pământ”,iarpoetuleobligatsăseuitemereupesineșimereusăseamintească
sieși.
Sepoateobservaînpoeziabacovianăoperioadădetranziție.Bacovianu
poateocoliprinperifrazăspațialitatea(infinit,imensitate)sautemporalitatea
(eternitate,veșnicie),acestearămânândlaelgreoaieșivetuste.Prinspațiuel
organizeazăviațacuvintelor.
Întoatepoemeleîntâlniminstabilitateaînspațiu,iarprintr-operspectivă
exterioarăsedesemneazăpeisajulinteriorpentrucăîninteriorsepoateaplica
principiulperifrazei.Cuajutorulacestuiprincipiusepăstreazăexprimareapoetică
latrecereagranițeidintreexprimatșiinexprimat,ajungândîntr-ozonăde
interregnfoartedificilăpentrucreatorulmodernbântuitdefoartemulteîndoieli.
ÎntâlnimlaBacoviafoartemultepoeziicaresenumesctablouri(deiarnă,
devară,detoamnăsaudeprimăvară).Îneleseagitămereucâteceva,estevorba
demișcareainterioarăceserealizeazăcuajutorulverbelorcareexplodeazădacă
știsălepercepicuorealăsursadeimaginație.Prinmișcaresedescoperăesențași
dimensiuneaparticipăriisubiectului.
Într-uninterviucuI.Valerian,Bacoviaafirmaurmătoarele:„Trăindizolat,
neputândcomunicapreamultcuoamenii,staudevorbăcumineînsumi,fac
muzicăși,cândgăsesccevainteresantiaunotespreamilerecitimaitârziu.Nu-i
1GeorgeBacovia,Plumb,Vol.Cuvoi,EditurapentruLiteratură,București,1965.

92vinameadacăacestesimplenotițesuntînformădeversurișicâteodatăpar
vaiete.”1
Bacovia,prindiscursulluisimpludardeomareprofunzime,seimpuneîn
peisajulliterarromânesc(înciudaunorcriticinegative)prininovațiiradicale
careauschimbattraseulpoezieidinspretradiționalismspremodernitate.
"Bacovia,spuneaDumitruMicu,devineexpresionistprinîngroșarea
enormăabanaluluioripilant,prinsupradimensionarea<<răului>>,prin
intensificareapânălainsuportabilaatmosfereiterifiante."2
Operabacovianăestefascinantăpentrucă,deșilalecturirepetate
șiaprofundatepoatetransmitestăridemelancolieșiangoasă,captivează,
înacelașitimp,prinsimplitateaexasperantășiprintransparența
semnificațiilor,prinmăiestriacucaresuntconstruitepoemele,adevărate
capodopere,bijuteriimuzicale.
1apudNicolaeManolescu,PoeziaromânămodernădelaG.BacovialaEmilBotta,Ed.AllfaPaidea,București,
1996.
2DumitruMicu,Modernismulromânesc,vol.I,EdituraMinerva,București,1984,pag.241