VARIABILITATEA CARACTERELOR DE INTERES ALE UNOR ARBORI DIN U.P. I CAPU CÂMPULUI, OCOLUL SILVIC GURA-HUMORULUI [311777]

[anonimizat]: SILVICUTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]-Arcadie MIHĂILĂ

Conducători Științifici:

Prof. dr.

Prof. dr.

CLUJ-NAPOCA

2019

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA

SILVICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

VARIABILITATEA CARACTERELOR DE INTERES ALE UNOR ARBORI DIN U.P. I [anonimizat]-HUMORULUI

Absolvent: [anonimizat]:

Iulian-[anonimizat]

2019

[anonimizat] 27,5%, aflată sub media țărilor din U.E, care este de 32,4%.

În prezent fondul forestier național are o suprafață de 6 565 000 [anonimizat] a statului sub administrarea Regiei Naționale a Pădurilor- ROMSILVA R.A, iar cealaltă jumatate fiind reprezentată de proprietăți private a statului, a UAT-urilor, a obștilor și a persoanelor fizice.

[anonimizat], [anonimizat], biodiversitatea interspecifică precum și cea intraspecifică.

Datorită interacțiunii dintre totalitatea organismelor și condiților abiotice, a [anonimizat].

Botanistul Arthur Tansley a întroduc pentru prima dată în anul 1935 noțiunea de ,, ecosistem , care reprezintă o unitate de funcționare și organizare a ecosferei, [anonimizat]. Relațiile dintre biotop și biocenoză și relațiile dintre organismele biocenozei se realizează în cadrul ecosistemului. La baza ecosistemului și funcționalității acestuia stau următoarele elemente: producătorii, consumatorii și reducătorii.

Principalele specii și grupe de specii întâlnite în cadrul fondului forestier din România sunt următoarele: fag fiind reprezentat de 31,5%, molid reprezentând 19,95%, diverse tari cu proporția de 19,06%, diverse moi cu proporția de 16,72%, bradul cu 4,36% și ale rășinoase cu o proporție de 2,18%.

[anonimizat]. [anonimizat].

Ca și componentă a [anonimizat], [anonimizat].

În cadrul pădurii întâlnim o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], plantelor și animalelor care trăiesc în pădure. Totalitatea organismelor trebuie studiată îndeaproape din punct de vedere al diversității genetice, a [anonimizat], dar nu în ultimul rând a influenței factorului antropic.

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]sistemele au fost caracterizate in vederea obținerii de informații de interes pentru menținerea condițiilor favorabile, asigurarea diversității floristice, cât și cea faunistică din zonă.

Pe plan local biodiversitatea pădurilor este amenințată permanent, la fel ca cea la nivel global,această amenințare este cauzată de împuținarea accentuată a suprafețelor pe care sunt păduri, dezbinarea fondului forestier, schimbările climatice, poluarea, factori de stres, toate acestea insoțite sau nu de intervețiile antropice, care de multe ori pot avea efecte nesatisfăcătoare asupra mediului și pădurilor.

În urma unei evaluări exhaustive a biodiversității, în urma careia să avem o imagine detaliată a situației concrete a fiecărei zone, se poate acționa in vederea asigurării celor necesare pentru perpetuarea speciilor și asociațiilor vegetale, a căror importanță nu poate fi contestată, precum și co-existența pădurii cu factorii antropici, unde trebuie să se țină cont ca resurselor forestiere să nu le fie amenințată integritate

CAPITOLUL I

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

CADRUL NATURAL AL OCOLULUI SILVIC GURA HUMORULUI

Ocolul Silvic Gura Humorului are suprafața de 11400 ha, fiind un fond forestier cu proprietate publică de stat, aparținând Direcției Silvice Suceava, din cadrul Regiei Nationale a Padurilor- “ROMSILVA”.

Ocolul Silvic Gura Humorului este situat în Carpații Orientali, sub provincia Carpatică, districtul marginal Estic, în zona de tranziție dintre dealurile Moldovei și Obcina Mare, desfășurându-se în bazinul mijlociu al râului Moldova.

Poziția geografică a unității este determinată de coordonatele 470 27’ si 470 44’ latitudine Nordica, respective 10 21’ si 430 39’ longitudine Estica. Structura Ocolului Silvic este alcătuită din pădurile de pe raza comunelor Capu-Câmpului, Valea-Moldovei, Slatina, precum și a orașului Gura Humorului.

Altitudinile sunt cuprinse în medie, între 500 m și 900 m, având ca și vârf principal, vârful Bâtca din Voroneț cu o altitudine de 1089 m.

Principalele tipuri de soluri pe care le intâlnim pe suprafața ocolului sunt preluvosoluri, luvosoluri, eutricambosoluri, districambosoluri și aluvisoluri.

Relieful Obcinei Bucovinei este predominat de munți mijlocii și scunzi, fiind format din fliș cretacic și paleogen. Trăsătura specifică acestei obcini este dată de paralelismul culmilor prelungi, masiv împădurite, puțin înalte, delimitate de văi longitudinale largi.

În cadrul ocolului luat ca și studiu, vegetația este compusă în principal de cele trei specii de bază: fagul, bradul și molidul.

Datorită ponderii ridicate de participare acestor specii în constituirea vegetației, pădurile componente sunt tipice zonele de deal și de munte.

Dezvoltarea vegetației forestiere variate și valoroase corespunzătoare etajelor de vegetație în care este situat ocolul, a fost influențată de condițiile geologice, solul, clima, precum și geomorfologia.

1.2. AMPLASAREA ZONEI DE STUDIU ÎN CADRUL GEOGRAFIC – ADMINISTRATIV

Unitatea de producție Capu Câmpului luată ca studiu , are o suprafață de 3635,30 ha si este amplasată tehnic pe partea dreaptă a râului Moldova, in cuprinsul acestor formatiuni ocupă o pozitie marginală, dar si o portiune din relieful de dealuri și podisuri de tip Suceava.

În cadrul acestei unități de productie intâlnim altitudini de la 400 de metri până la 900 de metri în cazul celor mai înalte obcini. Din punct de vedere al expozitie, aici întâalnim o expoziție parțial însorită, direcțiile generale ale culmilor și văilor determină expozițiile locale, acestea fiind îndreptate in general de la NE și SV.

1.2.1. Vecinătăți, limite, hotare

1.2.2. Organizare administrativă

Unitatea de producție este formată din șase cantoane. În tabelul de mai jos este prezentat arondarea pe cantoane și districte:

1.3. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI

1.3.1. Geomorfologie

În Carpații Orientali întâlnim unitatea de producție, mai exact în grupa Nordică, districtul marginal Estic, sub ținutul munților flișului, grupa districtelor obcinelor precum și a măgurilor din zona flișulu marginal paleogen. Unitatea de producție, este extinsă în zona râului Moldova, mai exact pe partea dreaptă a acestuia, ocupând o poziție marginală în cadrul acestor formațiuni, precum și o porțiune din relieful de podișuri și dealuri.

Teritoriul unității de producție se află la altitudinea cuprinsă între 400 m în zona Valea-Moldovei și altitudinea de aproximativ 1000 m în cele mai înalte puncte aflate pe obcinele Valea Moldovei și Voroneț.

Altitudine

401 – 600 m …………… 950,41 ha ……………. 26 %

601 – 800 m ……………. 2567,05 ha …………. 71%

801 – 1000 m …………….117,84 ha ………….. 3 %

TOTAl ………………….. 3635,30 ha ……….. 100%

Expoziția generală este parțial însorită, iar expozițiile locale sunt determinate de direcțiile generale ale culmilor și văilor, îndreptate în general de la N-E la S-V.

Expoziție

Însorită ………………….. 857,78 ha ………….. 24%

Parțial însorită ………… 1602,07 ha ………….. 44 %

Umbrită …………………. 1175,45 ha ……………. 32 %

TOTAL …………………. 3635,30 ha …………. 100 %

Înclinarea predominantă este cuprinsă între 16-30 de grade.

Cateogrii de pante

Ușoară – moderată (mai mica de 160) ……….. 445,25 ha ……… 12%

Repede (16 – 300) …………………………………… 3119,92 ha ……. 86 %

Foarte repede (31 – 400) ………………………….. 70,13 ha ……… 2 %

TOTAL…………………………………………………. 3635,30 ha ……. 100%

1.3.2. Geologie

Succesiunea formațiunilor geologice de la N-E la S-V clasifică în partea externă structura geologică determinată de mișcările orogenice din burdigalian, etapa în care se formează depunerea unor conglomerate.

Tot aparținând de caracterul geologic, fac parte și depozitele paleogene provenite din paleogen lutenian ce apar în partea de Sud-Vest a unității de producție, acesta fiind reprezentat de fliș grezos, fliș șistos vărgat cu intercalații de gresii silicoase, precum și fliș grezos cu intercalații șistoase. În asemenea cazuri, alterarea rocilor este determinată de proprietățile fizico-chimice influențate de acțiunea agenților geologici extremi.

Caracterul lito-stratigrafic este determinat de conglomeratele tip Pleșu. Unitatea de producție ce se găsește în zonele extreme de Sud-Vest face posibilă apariția unor depozite paleogene din paleogen-lutenian, reprezentate de fliș grezos cu intercalații șistoase, fliș grezos, precum și fliș șistos vărgat cu intercalații de gresii silicoase

1.3.3. Hidrologie

Teritoriul ce aparținea unității de producție aflat în studiu, este acoperit de un număr mare de cursuri de apă, trebutare răului Moldova. Dintre aceste cursuri de apă ce străbat unitatea de producție, cele mai principale sunt: pârâul Valea Seacă, pârâul Isachia, pârâul Mămuca, pârâul Larga, pârâul Izvoru, precum și pârâul Bălcoaia. Debitele acestor pâraie sunt adeseori variabile în cursul anului, mai reduse în timpul verii datorită perioadelor secetoase și mai mari primăvara dupa topirea zăpezilor sau după ploile torențiale.

Regimul climatic și hidrologic influențează într-un mod ridicat regimul de umidiate al solurilor, având variații în cursul anului de la jilav-reavăn jilav la reavăn-reavăn jilav, fiind foarte favorabil creșteri și dezvoltării vegetației forestiere.

Rolul regimului hidrologic al solului este acela de aprovizioanre cu apa provenită din precipitații care percolează în mod normal profilul lor până la roca mamă și mai rar din pânza freatică.

Alimentarea apelor din rețeaua hidrogafică este predominant pluvială, iar regimul hidrologic al rețelei este de tipul D, caraterizat prin:

Absența viiturilor de iarnă;

Apele mari de primăvară încep în martie și țin până în mai;

Existența viiturilor în perioada iulie-august;

Alimentarea din ploi este predominantă în scurgerea superficială, iar cea subterană, mai mare de 30% ajugâng la 40 % în zona muntoasă.

Din punct de vedere al apelor freatice, în raport cu raionarea acestora, pune teritoriul unității de producție într-o zonă cu umiditate bogată, raioanele apelor freatice fiind formate în gresii și conglomerate având următoarele caracteristici:

Cedarea relativ rapidă a rezervelor de ape freatice;

Apele freatice din depozite deluviale reprezintă resursele cele mai bogate, având totodată un regim variabil;

Apele freatice sunt situate de obicei deasupra nivelul albiilor fluviale , ceea ce formează condiții favorabile de drenaj și de alimentarea a râurilor;

Mineralizarea totală a apelor freatice se ridică la 100-500 mg/l.

1.3.4. Climatologie

Dupa „Monografia Geografica R.P.R” cea mai mare parte a teritoriului ocolului se incadreaza in raionul climatic IV CF, care are semnificatia de climat de munti mijlocii adapostiti.

1.3.4.1. Regimul termic

Elementele regimului termic:

1.3.4.1. Regimul pluviometric

Elementele regimului pluviometric:

1.3.4.3 Regimul eolian

Pentru caracterizarea regimului eolian specific unității de gospodărire, sunt prezentate o serie de date în tabelul următor.

Elementele regimului eolian:

Regimul eolian al unității de producție este determinat și reprezentat de numeroase mișcări de aer în tot cursul anului. Cel mai adesea întâlnim vânturi predominante ce aparțin zonei de Sud, Sud-Est și Vest, acesta fiind caracteristic pentru întreg teriroriu al unității de producție, iar pentru zona de lânga Valea Moldovei întâlnim vânturi din Vest.

De asemenea întâlnim și perioade de doborâturi datorate vântului foarte puternic ce determină apariția ciclonului. Acestea sunt de cele mai multe ori însoțite de precipitații abundente ce duc la schimbarea sub formă de înmuiere a solului, precum și la o scădere a rezistenței la dezrădăcinarea sistemului radicelar, cel mai slab în cazul molidului.

Relieful foarte variat din zona unității de producție, produce o influență mare asupra vânturilor, modificându-le direcția, intensitatea și viteza.

1.3.4.4. Indicatorii sintetici ai datelor climatice

Indicele de ariditate de Martonne [Ia = P/(T+10)] are valorea de 70,1, iar indicele de umiditate anual (R = P/T) are valoarea 328,5.

Conform raionării climatice din ”Monografie geografică a R.P.R.”, U.P. I Capu Câmpului, se încadrează în provincia climatică de munte (IV C).

După sistemul Köppen, teritoriul analizat este situat în provincia climatică D.f.c.k., deci într-un climat boreal cu ierni reci, cu precipitații suficiente în tot cursul anului, cu temperaturi cu peste 100 0C în luna cea mai caldă.

Indicii s-au calculate astfel:

-indicele de umiditate (R), cu relațiile:

(anual) si (pe anotimpuri)

-indicele de ariditate “ de Martonne” (Ia), cu formulele:

(annual) si ( pe anotimpuri)

În care : P= precipitații medii anuale [mm];

T= temperaturi medii lunare [0C].

1.3.5. Soluri

1.3.5.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol

1.3.5.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

PRELUVOSOL

Răspândirea ecestuia este foarte mare în cadrul unității de producție Capu Câmpului, ocupând 89% din suprafața teritoriului. Acesta mai este cunoscut și sub numele de sol brun argiloiluvial , denumit de „Sistemul român de clasificare a solurilor” în anul 1979. Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bt-C.

Au o structură diferențiată pe profil, mijlocie în Ao, iar la nivelul orizontului Bt finală sau tot mijlocie, având un conținut mai mare de argilă. Uneori, preluvosolurile pot avea textură lut-argiloasă sau chiar argiloasă, ori spre grosieră.

În orizonul superior, structura este grăunțoasă, fiind aproximativ bine dezvoltată și columnoiprismatică sau prismatică, iar în Bt întâlnim structură bine dezvoltată.

Conținutul în humus este de 2-3%, având pH-ul cu valori relativ ridicate: reacția este slab acidă în orizontul Ao și neutră sau slab alcalină spre baza profilului.

În structura acestui tip de sol, întâlnim ca și subtip preluvosol tipic-orizonturi-Ao-Bt-C și preluvosol litic-orizonturi-Ao-Bt-R.

Preluvosol tipic-orizonturi-Ao-Bt-C. Sunt soluri de bonitate mijlocie și superioară molideto-brădete, amestecuri de molid, brad și fag, brădete pure, brădeto-fagete și fagete pure montane întâlnite în zona de răspândire a acestui subtip de sol.

Preluvosol litic-orizonturi-Ao-Bt-R. Sunt soluri asemănătoare cu cele tipice, dar cu roca masivă R a cărei limită superioară este situată între 20-50 cm adâncime. Sunt soluri de bonitate mijlocie pentru brad și fag.

DISTRICAMBOSOL

Ocupa doar 1% din suprafața teritorilui studiat, fiind întâlnit pe 42,22 ha din ocol.

Profilul de sol este de tipul Ao – Bv – R sau C cu orizont Ao gros de 20-30 cm, de culoare brun-deschisă cu numeroase neoformațiuni biogene; orizontul Bv variabil de gros (20-60 cm) de culoare brună cu nuanță pronunțat gălbuie și orizontul R sau C spre care trecerea se face treptat. Conținutul de schelet al solului brun acid este variabil, dar întotdeauna prezent până aproape de suprafață.

Acest tip de sol prezintă o textură luto-nisipoasă, lipsit de diferențe texturale pe profil; structură grăunțoasă, mai slab dezvoltă în Ao și poliedrică În Bv. Humusul este de tipul moder oro tranziții ale acestuia spre mull, ori spre humus brut. Reacția este net acidă.

Districambosolurile prezintă un potențial productiv variabil ( de la inferior până la superior) pentru vegetația lemnoasă. Nivelul acesteia este stabilit atât de volumul edafic al solului, care poate oscila foarte mult, precum și de conținutul de substanțe nutritive a căror eliberare în soluția solului se realizează satisfăcător.

LUVOSOLUL

Este întâlnit în cadrul U.P.-ului, ocupând sub 1% din suprafață. Era cunoscut sub denumirile de sol brun roșcat luvic, brun luvic, luvisol albic.

Alcătuirea și caracterizarea morfologică a profilului prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-El-Bt-C.

Orizontul Ao, gros de 10-20 cm, orizontul El are grosimea d 10-20 cm și orizontul Bt este mai gros, uneori peste 100 cm.

Au o textură diferențiată pe profil, mijlocie în Ao, iar la nivelul orizontului Bt textura devine fină sau tot mijlocie, dar cu conținut mai mare de argilă.

La acest tip de sol întâlnim în orizontul superior, o structură grăunțoasă, mai slab dezvoltată, orizontul El fiind nestructurat sau cu o structură poliedrică sau lamelară, iar în cazul orizontului Bt întâlnim o structură prismatică, bine dezvoltată.

Conținutul în humus este de cca.2% , pH-ul are valori mici, respecitiv sub 5%.

Subtipur luvosolului este luvosol tipic-orizonturi-Ao-El-Bt-C, ce sunt soluri de bonitate superioară pentru molid, brad și fag.

EUTRICAMBOSOL

Acest tip de sol ocupă 9% din suprafața teritorilui studiat. Este întâlnit pe zone restrânse la altiduni ridicate în partea din amonte a unității de producție. „Sistemul român de clasificare a soluilor „, din 1979 l-a denumit sub forma de brun eumezobazic. Acest tip de sol prezintă următoarea succesiune de orizonturi: Ao-Bv-C.

Orizontul Ao are o grosime între 10-35 cm, de culoare brună. Orizontul Bv este cuprins între 20-120 cm grosime de culoarea brun gălbuie continuată grăunțos în Ao. Acest tip de sol are un conținut de humus cuprins între 2-4% și este un sol slab acid neutru.

Subtipuri și fertilitatea lor:

Eutricambosol tipic-orizonturi-Ao-Bv-C. Aceste soluri sunt caracterizate printr-o bonitate superioară care este determinată de volumul edafic mare, conținutul de humus cât și de aprovizonarea bună cu apă. Aceste soluri sunt recomandate pentru molideto-brădete, bradeto-fagete și amestecutiri de fag cu rășinoase.

Eutricambosol litic-orizonturi-Ao-Bv-R. Aceste soluri au caracteristici asemenătoare cu cele tipice, diferența dintre cele două fiind roca masivă R a cărei limită superioară este situată 20-50 cm adâncime în cazul eutricambosolului litic. Aceste soluri sunt caracterizate printr-o bonitate mijlocie pentru brat și fag.

1.3.6 Tipuri de stațiune

În cadrul acestui U.P. observăm o valoare ridicată în cadrul stațiunilor de bonitate superioară, care reprezintă 97% din totalul stațiunilor. În ceea ce privesc etajele de vegetație, acestea sunt relativ bine conturate.

1.3.6.1 Descrierea tipurilor de stațiuni cu factori limitativi

Montan de amestecuri, Pi, stâncarie și eroziune excesivă. – 3.1.2.0

Montan de amestecuri, Pi, stâncarie și eroziune excesivă reprezintă în cadrul unității de producție o suprafață de 12,11 .

Întâlnim acest tip de stațiune în zona versanților mijlocii și superiori, foarte repezi având expoziții diferite.

Datorită volumului edafic foarte mic și mic, precum și a lipsei de elemten nutritive, a humusului acid, se foarmează un sol potențial, elogotrofice și extrem oligotrofice. De asemenea este prezent și depozitul variat al suprafeței format din roci metamorfice, sedimentare precum și roci eruptive.

Clima în cadrul acestui tip de stațiune poate să fie variabilă la nivel local, cu căldură, adeseori cu veriații ale temperaturii, iar în cazul versanților însoriți întălnim un minus de umiditate.

Volumul vegetației este unul redus, rezultând arbori cu dimensiuni mici, cu elagaj slab si coronament larg.

În cazul rocilor acide devine prezentă agravarea acidității sub molid.

Datorită imposibilității de formare a rezervelor apare deficitarea apei accesibile, ceea ce duce la căderi premature ale acelor sau frunzelor, uscări, lipsa de fructificație, pierderea fructelor precum și pârlituri ale scoarței.

Ca și recomandare a acestui tip de stațiune este tăierea de igienă, formarea consistenței dată de plantarea în buchete și grupe de molid, precum și tăierile progresive.

Montan de amestec, Pm, brun edafic mijlociu cu Asperula-Dentaria. – 3.3.3.2

Montan de amestec, Pm, brun edafic mijlociu cu Asperula-Dentaria reprezintă în cadrul unității de producție o suprafață de 2779,18 (78%).

Solul în acest caz, este adesea reprezentat de districambosoluri precum și eutricambosoluri indicând un volum edafic mijlociu, nisipo-lutoase și luto-nisipoase, loto-argiloase și rar lutoase, fiind semischeletice și adeseori slab pseudogrelizate. De asemenea este prezent și depozitul variat al suprafeței format din roci eruptive, sedimentare, metamortifce, avantajând formarea solurilor cu mull-moder precum și sol cu mull.

Acest tip de stațiune este cel mai întâlnit în zona carpatică, mai exact în subetajul inferior, lipsit pe culmile late și regăsite pe versanții repezi ce au expoziții distincte.

Clima în cadrul acestui tip de stațiune poate să fie variată datorită nivelului mijlociu al solurilor mezotrofice precum și al solurilor oligomezotrofice dar si datorită aprovizionării cu apă. Cel mai întâlnit tip de climă este cea moderată găsită în subetajul inferior al etajului amestecurilor.

În cazul acestui tip de stațiuni, bonitatea este mijlocie în ceea ce privesc amestecurile de fag și rășinoase, dar întâlnim și bonitate inferioară pentru fag, molidișuri și brădete.

Ca și pericole regăsite în acest tip de stațiune este acela de evoluție prin eroziune și mai inferioară prin agravarea preudogleizării, prin dispariția sau rărirea arboretului, ceea ce duc la doborâturi în arborete cu vârste mari, precum și la consistență strânsă.

Pentru prevenirea acestora se recomandă reintroducerea râșinoaselor, un procent de 70-80%, introducerea frasinului, larice sau paltin, pe lângă speciile de bază.

Tăierea de îngrijire și regemerare se face prudent și moderat în micostațiunile ce au un grad mai mare de umiditate și mai intens în zona acumulărilor de humus unde se păstrează un procent mai mare de foioase.

Montan de amestec Ps, brun edafic mare, cu Asperula – Dentaria. – 3.3.3.3

Montan de amestec Ps, brun edafic mare, cu Asperula – Dentaria reprezintă în cadrul unității de producție o suprafață de 165,30 ha (5%).

Întâlnim acest tip de stațiune în zona carpatică, districtul nordic al munților Apuseni, precum și Carpaților Orientali, în subetajul inferior, regăsit pe versanții slabi și cei moderat înclinați, la baza terenurilor înclinate.

Solul în acest caz, este adesea reprezentat de districambosoluri tipice și oligomezobazice fiind toate tipice sau moderate și slab psedogleizate. De asemenea este prezent și depozitul variat al suprafeței format din conglomerate poligene calcaroase, fliș marno-grezos, calcare sau gresii calcaroase, precum și grohotișuri amestecate de rocile cristaline. În acest caz volumul edafic este unul mare.

Clima în cadrul acestui tip de stațiune poate să fie moderată fiind avantajoasă și favorabilă toate celor trei specii principale.

Acest tip de stațiune reprezintă o importanță mare economică, dar și de bonitate superioară în ceea ce privește fagul, molidul și bradul sau doar mijlocie pentru fag. Întâlnim aici amestecuri diverse de arborete cel mai adesea din două specii.

Recomandarea este cea de a reintroduce rășinoasele, un procent de 70-80%, influențând condițiile locale, dar și introducerea frasinului, larice și paltinului.

Condițiile edafice sunt în favoarea vegetației din subetaj.

Pătura vie este de tipul Asperula – Dentaria, cu grad de acoperire variabil.

Montan de amestecuri Pm, aluvial, moderat humifer 3.7.3.0.

Acest tip de stațiune ocupă în cadrul unității de producție suprafața de 0,86 ha.

Este un tip de stațiune des întâlnit în lunci înalte, plane și fâșii de-a lungul pâraielor.

În cadrul acestei stațiuni sunt regăsite substraturi de aluviuni nisipoase, cu conținut moderat sau scăzut de schelet (prundiș, bolovăniș).

Solurile prezente sunt aluviale, moderat humifere, cu mull sau mull-moder, nisipoase, slab scheletice până la scheletice, mijlociu profunde.

Volumul edafic este unul mijlociul și submijlociu.

Acest timp de stațiune este de bonitate mijlocie pentru pin silvester și anin negru. Aici întâlnim aniniș cu oxalis acatosella și aniniș pe soluri gleizate de productivitate superioară.

Unul dintre factorii de risc este excesul de apă care poate afecta în mod negativ speciile prezente în această stațiune.

Ca și recomandare a acestui tip de stațiune este menținerea vegetației existente și aplicarea tăierilor de igienă.

Montan de amestecuri Ps, brun, freatic, umed semigleic în luncă înaltă 3.7.4.0.

Montan de amestecuri Ps, brun, freatic, umed semigleic în luncă înaltă reprezintă în cadrul unității de producție o suprafață de 1,32 ha.

Întâlnim acest tip de stațiune în zona luncilor plane, înalte precum și a fășiilor localizate de-a lungul pâraielor.

Solul în acest caz, este unul aluvial, nisipoase, moderat humifere cu mull sau mull-moder, slab scheletice, scheletice sau mijlociu profunde. Întâlnim de asemenea substraturi reprezentate de aluviuni nisipoase ce au un conținut scăzut sau moderat de schelet.

Volumul edafic este unul mijlociul și submijlociu.

Unul dintre factorii de risc este excesul de apă care poate afecta în mod negativ speciile prezente în această stațiune.

Ca și recomandare a acestui tip de stațiune este menținerea vegetației existente și aplicarea tăierilor de igienă.

Montan – premontan de făgete Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula – Dentaria. – 4.4.2.0

Montan – premontan de făgete Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula – Dentaria reprezintă în cadrul unității de producție o suprafață de 52,42 ha (2%).

Întâlnim acest tip de stațiune în zona versanților mijlocii ce au expoziții diverse, înclinări repezi și moderate.

Solul în acest caz, este adesea reprezentat de eutricambosoluri tipice, cu mull, slab scheletice, mijlociu profunde, predominând moderat humiferele, lutoase și luto-nisipoase, structurate grăunțos, glomerular precum și subpoliedric fiind foarte bine aerate și drenate. De asemenea este prezent și depozitul variat al suprafeței format din roci sedimentare, metamorfice, eruptive, carbonatice, bazice, intermediare precum și rar acide.

Clima în cadrul acestui tip de stațiune poate să fie diferențiată datorită expoziției precum și a poziției pe versant.

Acest tip de stațiune reprezintă o bonitate mijlocie în cazul făgetului pur sau amestecate cu ulm, paltin și frasin.

Apa accesibilă, volumul edafic precum și substanțele nutritive favorizează și reprezintp factorii ecologici.

Montan-premontan de făgete, Ps, brun, edafic mare, cu Asperula-Dentaria 4.4.3.0.

Montan-premontan de făgete, Ps, brun, edafic mare, cu Asperula reprezintă în cadrul unității de producție o suprafață de 680,96 ha (19%).

Întâlnim acest tip de stațiune în zona versanților moderat înclinați având o expoziție umbrită.

Solul în acest caz este unul brun acid având depozite determinate din roci eruptive acide, luto-nisipoase și lutoase precum și slab scheletice nefiind diferențiate textural pe profil. De asemenea este prezent și substraturile formate din aluviuni nisipoase ce au un conținut scăzut sau moderat de schelet. Troficitatea solului în acest tip de stațiune este una ridicată având un regim de umiditate favorabil vegetației.

Volumul edafic în acest tip de stațiune este unul mare.

Clima în cadrul acestui tip de stațiune este una favorabilă pădurii de fag.

Acest tip de stațiune reprezintă o bonitate superioară, specifică pădurilor de fag normal cu floră de mull(s).

2.3. Studiul vegetației

2.3.1. Tipuri de pădure

Evidența tipurilor naturale de pădure

Tipurile de pădure din U.P. I Capu Câmpului sunt prezentate în tabelul următor:

Tipurile de pădure întâlnite în unitatea de producție în care se realizează studiul fac parte din nomeclatura actuală din sistematica tipurilor de pădure. Cel mai răspândit tip de pădure este 221.1-brădeto-faget normal cu floră de mull, de productivitate superioară, acesta reprezentând 76% din suprafața totală. Aproape pe toată suprafața unității de producție pe care se realizează studiul întâlnim productivitate natural superioară.

1.3.8 Concluzii privind condițiile staționale și de vegetație

În urma analizei tuturor factorilor staționari cât și a formațiunilor forestiere întâlnite în cuprinsul U.P. I Capu Câmpului, concluzionăm că sunt îndeplinite condiții bune și foarte bune, necesare arboretelor de fag, molid și brad precum și a amestecurilor ale acestor specii, în etajele de vegetație existnte: montan de amestecuri (FM2) și montan premontan de făgete (FM1+FD4).

CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR SPECII ÎNTÂLNITE ÎN CADRUL UNITĂȚII DE PRODUCȚIE I CAPU CÂMPULUI

2.1.Abies Alba Mill- Brad

Denumire științifică: ABIES ALBA Mill.

Denumire populară: BRAD, BRAD ALB CARACTERE MORFOLOGICE

Specie indigenă.

Mărimea bradului este a I-a, atigând adeseori și 40 m în ceea ce privește înălțimea și diametru atinge și 1 m .

Rădăcina acestuia este una de tip pivotantă, pierzând cu timpul pivotul ducând la pătrunderea adâncă a rădăcinilor laterale, ceea ce influențează rezistența în cazul vântului. Pe solurile superficiale pivotul se dezvoltă cu rapiditate ceea ce duce la un sistem superficial, iar în cazul primilor ani dezvoltarea în adâncime se face greu, problemă adesea întâlnită la puieții suferinzi de secetă.

Tulpina bradului este un cilindrică, dreaptă, având ramuri regulate verticale așezate orizontal.

Scoarța bradului este de o culoare cenușie-verzuie, fiind adesea netedă, dispunând de pungi cu rășină în primii ani. În cazul arboretului cu vârsta mare ritidomul nu se prezintă sub formă groasă ci sub forma solzilor poligonali.

Bradul are un lemn moale, duramenul fiind slab evident și albicios, așchiarea se face prin debitare și prezentând o serie întrebuințări, cele mai adesea fiind cele de celuloză, mobilier, lemn de rezonanță, etc.

Forma coroanei este una cilindric-piramidală, compactă, iar fenomenul de“cuib de barză” apare în cazul arborilor cu vârste înaintate datorat încetinirii activității mugurelui terminal, fapt ce duce la dispariția distanței dintre verticile.

Culoarea lujrilor este una cenușie, fiind netezi, scurt păroși prezentând cicatrici circulare netede.

Mugurii bradului au o dimensiune mica, o formă ovoidală, fiind nerășinoși exceptându-i pe cei terminali, dispuși pe ramurile laterale în număr de câte trei,

Frunzele au dimensiuni cuprinse între 2-3 cm, fiind aciculare, liniar lățite, având vârful optuz, pe față având culoarea verde închis și lucioase, iar partea din spate prezentând 2 dungi de stomate de culoare albicioasă.

. Sunt dispuse pectinat, iar pe lujerii fertili (partea superioară a coroanei) sunt îndreptate în sus ca peria. Sunt persistente, durează 6-15 ani, iar după uscare se mențin mult timp pe lujeri, motiv pentru care bradul este recomandat ca pom de iarnă.

Florile bradului sunt deobicei unisexuat monoice, cele mascule sunt aranjate în amenți alungiți și groși de culoare gălbuie, iar cele femele sunt de formă cilindrică, poziționate pe vârful coroane, de culoare verzuie și apar deobicei în lunile aprilie-iunie fiind influențate de exoziție și altitudine.

Semințele arborelui ajung la dimeniuni de 7-9 mm, având culoare gălbuie-brune, fiind concrescute cu o aripă mare de care se desprind neregulat. Semințele au deobicei forma triunghiulară.

Bradul are conurile erecte, de formă cilindrică, de culoare brună și cu o marime de 10-20 cm. De asemenea conurile prezintă solzi rotunjiți+lați, având pete de rășină fapt ce duce la vizibilitatea bacterilor ce sunt răsfrânte peste solzi.

Maturația în cazul bradului se face în perioada toamnei mai exact în primul an. Ca și proces de maturație, el se manifestă astfel: după coacere, semințele se vor împrăștia, ceea ce duce la ruperea solzilor rămânând doar axul conului. Datorită acestui aspect, conurile se recoltează înaintea coaceri.

Germinația este epigee având pantula cu 5-6 cotiledoane și este de de aproximativ 30-50 %, fiind influențată de alterarea terebentinei din tegument.

Bradul ca și rasă geografică mai este cunoscut și astfel: în munții Apenini (Apenini), munți Alpi Dinarici (Illyrica), munți Apuseni (Bihariense), în Carpații Românești (Carpatica), etc.

Bradul își face maturitatea timp de 30 de ani izolat, iar masim într-o perioadă de 60-70 ani, ducând la creșteri de 5-6 cm ș un verticil de ace în primul an. Verticilul de ramuri se formează în anul al IV-lea, iar verticilul de muguri abia în anul al III-lea.

Despre are arealul bradului putem spune că poate fi neregulat, atât continuu întâlnit în munâi Vosgi sau Pădurea Neagră, cât și insular, întâlnit în munții Pirinei.

La altitudini mici, arborele este rezistent la temperaturi ridicate datorită unui regim hidrologic bun într-un sol satisfăcător. Bradul este al doilea confier ca și pondere în România, și ocupă 5% din întreaga suprafață a țării.

Cel mai indicat sol pentru brad este cel de tip orizont Bt preodogleizat deoarece reține apă, iar pe solurile cu drenaj normal influențat și de gradul de umiditate atmosferică, acesta apare doar pe versanții umbriți sau pe firul văilor. În ceea ce privesc solurile uscate, arborele are o extindere slabă, iar în extrema opusă, este bine de știut că nu este un favorabil al inundațiilor.

Puieții arborelui sunt cei care rezistă deobicei în zonele umbrite timp de 40-50 ani și sunt nerezistenți înghețurilor târzii, vântului uscat și rece, precum nici gerurilor mari din timp iernii, cu toate astea temperatura bradului este influențată de umbră, fiind pe locul 2, după tisă.

Din punct de vedere al ecotipurilor, aceștia se mai clasifică în:

brad de mică altitudine întâlnit în Subcarpații Moldovei, precum și în Depresiunea Tg.Secuiesc, acesta fiind adaptat la temperaturi reci și precipitații puține;

bradul specific solurilor nisipoase;

bradul specific solurilor cu exces de umiditate întâlnit în Bucovina;

bradul relativ termofil întâlnit în munții Banatului, arbore ce este adaptat solurilor argiloase ce sunt formate pe substrat calaros;

Variabilitatea bradului este dată de:

forma coroanei ce clasifică bradul în alba variegata, alba pyramidalis, alba pendula, alba columnaris, alba compacta;

culoarea florilor mascule: flori verzi gălbui și roșii carmin;

scoarța: formă cu ritidom și scoarță netedă.

Bradul are cele mai valoroase preveniențe venite din Carpații de Curbură- fliș marnogresos și conglomerate de Bucegi, din munții Aninei-coluvii argiloase, stațiuni calde și din munții Banatului-zona cristalină.

Vătămările la brad sunt foarte clare și se numără vâscul cunoscut sub numele de Viscum album ce apare pe brazii bătrâni și se prezintă mereu ca și dăunător secundar. Alt tip de vătămare este cel de lemn poros, ce se întâlnesc la altinudini mici, aceștia scăzând în rezistență .

Un alt tip de vătămare este dat de insecte, ele putând fii Epiblema nigricans, cea care roade mugurii și Cacoecia murinana cea care roade acele, dar și de secetele prelungite, poluare, etc., acestea ducând la uscarea arborelui, vătămare întâlnită deobicei în zona ocoalelor Gura Humoruli, Marginea, Solca, Râșca, etc.

Bradul are o importanță ecologică și economică mare, acesta fiind catalogat ca fiind un arbore cu lemn de calitate, după molid, fiind un bun producător de substanțe tanante, în special rășina, rășina de Strassburg ce esre exstrasă din scoarța tânără a arborelui, dar și un bun ameliorator edafic, datorită capacității sistemului de înrădăcinare ce ajută solul.

CAPITOLUL III

MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

3.1. OBIECTIVE URMĂRITE

Acest studiu a fost realizat cu scopul de a urmări și de a evidenția variabilitatea fenotipică a arboretelor de brad localizate in U.P. I Capu Câmpului, situate la altitudini diferite , acest lucru fiind un criteriu de bază in amplasarea piețelor de probă, care au fost situate la altitudinea de 500 m, 600 m, 650 m, 700 m, și 800 m, pe lângă acest criteriu s-a mai studiat și variabilitatea principalelor caracteristici (diametrul trunchiului, înălțimea arborilor, diametrul coroanei, înălțimea trunchiului, înălțimea coroanei, elagajul natural, clasa de calitate etc.) ale exemplarelor de brad situate de diferite altitudini.

3.2. MATERIALUL ȘI METODA DE STUDIU

Ca obiect de studiu au fost luați arborii de brad, deoarece au fost regăsiți în toate piețele de probă amplasate in U.P. I Capu Câmpului.

Figura 3.1. Localizarea piețelor/suprafețelor de probă (O.S. Gura Humorului)

(sursa: Google Maps)

3.4 EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR ȘI OBSERVAȚIILOR

Datele au fost culese din teren cu ajutorul măsurătorilor directe, însoțite de anumite observații făcute asupra arborilor. Pentru colectarea datelor s-au ales șase suprafețe de probă, de formă circulară, fiecare având suprafața de 500 de m2 și raza de 12,6 m. Suprafețe de probă s-au amplasat din punct de vedere altitudinal astfel: o suprafață de probă la altitudinea de 500 m, două suprafețe la altitudinea de 600 m, o suprafață de probă la altitudinea de 650 m, o suprafață de probă la altitudinea de 700 m și una situată la altitudinea de 800 m. În total s-au analizat 126 de arbori.

Măsurătorile și observațiile în ceea ce privesc caracteristicile calitative și cantitative s-au întocmit asupra celor 126 de abrori.

a) Caracteristicile calitative depind de:

starea de sănătate este dată de analizele făcute asupra frunzișului arborilor, extimând procentul de defoliere. Defolierea este determinată de factorii abiotici sau biotici ce se exercită asupra arborilor. Starea de sănătate este dată de următoarele clase: normală atunci când arborii nu prezintă defolieri, uscare ușoară atunci când arborii sunt uscați într-o cantitate mică și uscare puternică, în cazul arborilor uscați în proporții de peste 50%.

clasa de calitate este în funcție de proporția lemnului de lucru din înălțimea acestuia, aprecierea vizuală a arborilor, ceea ce duce la încadrarea arborilor pe 4 clase de calitate, acestea fiind identificate de la I-IV. De asemenea au fost identificate prin evaluare vizuală și defectele din partea inferioară a trunchiului

rectitudinea trunchiului este reprezentată de identificările făcute asupra trunchiului, acesta putând fi curbă simplă într-un singur plan, rectilinie și de asemenea curbă în planuri diversificate.

b) Caracteristicile cantitative depind de:

înălțimea arborilor (m) este dată cu ajutorul dendrometrului Suunto (Figura ), acesta fiind amplasat la o distanță de arbore egală cu înălâțimea acestuia, vizând mai apoi vârful, iar mai apoi baza arborelui. Valorile obținute de vor aduna, rezultând astfeș înălțimea totală a acestuia.

Înălțimea trunchiului (m) este determinată asemănător înălțimii arborelui, executând prima vizare la intersecția primei ramuri groase cu trunchiul.

Înălțimea coroanei (m) se va determina culculând diferența dintre înălțimea trunchiului și înălțimea totală a acestuia, valori obținute anterior.

Diamentrul de 1,30 m este obținut cu ajutorul clupei (Figura ). Diametrul arborelui se măsoară poziționând clupa la o distanță de 1,30 m de la sol, acesta fiind corectată doar în cazul în care pe trunchi există înfurciri, gâlme, arbori situați pe terenuri cu pantă accentuată, etc.

Unghiul de inserție al ramurilor pe trunchi (°) este obținut cu ajutorul unui raportor,

Diametrul coroanei (m) este obținut prin măsurarea diametrului coroanei, mai exact a proiecției acesteia, măsurare executată pe două direcții perpendiculare precum și calcularea mediei aritmetice dintre rezultatele măsurate. Aceste măsurători se execută cu ajutorul ruletei cu bandă din fibră de sticlă.

Figura 3.2. A. Clupă forestieră (sursa: http://tinyurl.com/q5jtdcm). B. Dendrometru Suunto (sursa: http://tinyurl.com/n995p3k)

3.4. MODUL DE PRELUCRARE ȘI INTERPRETARE A DATELOR

Prelucrarea datelor s-a întocmit cu ajutorul metodelor de comparații multiple sau cu ajutorul testului Duncan, variante ce au fost comparate între ele, iar rezultatele atașate în tabelul de sinteză.

Variabilitatea caracteristicilor analizate a fost determinată cu ajutorul coeficienților de variabilitate ce au fost calculați cu formula s % = · 100, unde

„x” este mediar caracterului respectiv;

„s” este abatarea standard a caracterului.

Coeficienții de variabilitate au fost interpretați cu ajutorul valorilor determinate pentru caracteristicile analizate, astfel vom întâlni:

s% este cuprins între 10-20% vom avea caracter apreciat ca și mediu variabil;

s% < 10% atunci caracterul este considerat mai puțin variabil;

s% ≥ 20% atunci caracterul analizat este considerat cu o variabilitate mai mare.

Corelațiile determinate pentru caracteristicile studiate sunt reprezentate statistic cu ajutorul calcului coeficienților de corelație, precum și stabilirea semnificației acestora. Rezultatele au fost comparate cu valorile teoretice, obținând astfel propabilitățile de trangresiune de 0,1%, 1%, 5%.

Pentru calculul corelației, s-a pornit de la varianta (s2):

Coeficientul de corelație

rxy =  ;

s2xy =

SPAx = și SPAy = .

SPAxy = .

Formula coeficientului de corelație “r” va fi dezvoltată și va deveni :

rxy =

Regresiile calculate determinate conform ecuației regresiei lineare simple :

y = a + bx.

CAPITOLUL IV

REZULTATELE CERCETĂRILOR ÎNTREPRINSE ASUPRA ARBORILOR DIN U.P. I CAPU CÂMPULUI

4.1. REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA CALCULĂRII CARACTERISTICILOR CANTITATIVE ALE ARBORILOR

4.1.1. Rezultatele privind înălțimea arborilor

Rezultatele privind înălțimea arborilor analizați în funcție de piața de probă din care fac parte.

În urma măsurătorilor au rezultat următoarele valori:

Figura 4.1. Rezultatele privind înălțimea arborilor din U.P. I Capu Câmpului

Se poate observa că în cadrul pieței de probă cu numărul 5 avem cea mai mare înălțime, cu o valoare de 27,4 m, cea mai mică valoare, respectiv 22,7 m a fost înregistrată în piața de probă cu numărul 1. Înălțimea medie pe toate cele 6 piețe de probă este de 25,3 m.

4.1.2. Rezultatele privind diametrul arborilor la 1,3 m

Rezultatele privind diametrul arborilor analizați în funcție de piața de probă din care fac parte.

În urma măsurătorilor au rezultat următoarele valori:

Figura 4.2. Rezultatelor pentru diametrul la 1,3 m analizați în U.P. I Capu Câmpului

În urma calculelor efectuate se constată că diamentrul arborilor măsurat la 1,3 m în cele 6 piețe de probă a fost cuprinsă între 18 cm în piața de probă cu numărul 3 și 46 cm în piața de probă cu numărul 6. Diametrul mediu înregistrat pe toate cele 6 piețe de probă este de 35 cm.

4.1.3. Rezultatele privind clasa de calitate

Rezultatele privind clasa de calitate analizată în funcție de fiecare piață de probă din U.P. I Capu Câmpului, luată în studiu, au fost prelucrate statistic.

În urma măsurătorilor au rezultat următoarele valori:

Figura 4.3. Rezultatelor pentru clasele de calitate U.P. I Capu Câmpului

Valorile clasei de calitate a arborilor sunt cuprinse între 1 în piața cu numărul 6 și 1,6 în piața cu numărul 2. În urma analizării rezultatelor constatăm că valorile obținute pentru clasele de calitate a arborilor, indică existența unor arborete valoroase.

4.1.5. Rezultatele privind elagajul natural

Rezultatele privind elagajul natural analizat pe piețe de probă din U.P. I Capu Câmpului luate în studiu.

În urma măsurătorilor au rezultat următoarele valori:

Figura 4.5. Rezultatele pentru elagajul natural a arborilor în U.P. I Capu Câmpului

Valorile medii au fost cuprinse între 30% și 68%. Valoarea minimă a fost înregistrată în piața de probă cu numărul 2, iar valoarea maximă a fost înregistrată în piața cu numărul 3.

4.2. REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA BIVARIAȚIILOR.

Figura 4.6. Asocierea înălțimii arborilor și trunchiului

În graficul de mai sus densitatea cea mai mare a arborilor o întâlnim la intersecția dintre diametrul trunchiului cuprinsă 28 și 41 cm și înălțimea cuprinsă între 25 și 30 m.

Figura 4.6. Asocierea înălțimii arborilor și clasa de calitate a arborilor

În graficul de mai sus densitatea cea mai mare a arborilor o întâlnim la intersecția dintre clasa a II-a și a III-a de calitate și înălțimea cuprinsă între 24 și 30 m.

Figura 4.6. Asocierea diametrului arborilor și clasa de calitate a acestora

În graficul de mai sus densitatea cea mai mare a arborilor o întâlnim la intersecția dintre clasa a II-a și a III-a de calitate și diametrul cuprins între 28 și 43 cm.

4.2. REGRESII ÎNTRE CARACTERELE ARBORILOR

Figura 6.2. Regresia diametrului trunchiului față de înălțimea arborilor

După efectuarea calcului regresiei dintre înălțimea arborilor și diametrul trunchiului se poate observa că există o corelație rezonabilă între variabile (r=0,4574 ns). Din figura 6.2 se poate observa că rezultatele obțnute ne indică existența unei drepte de regresie de gradul I, diametrul trunchiului reprezentând variabila independentă și înălțimea arborilor fiind variabila dependentă.

Figura 6.2. Regresia diametrului coroanei față de înălțimea arborilor

După efectuarea calcului regresiei dintre înălțimea arborilor și diametrul coroanei se poate observa că există o corelație slabă între variabile (r=0,3608 ns). Din figura 6.2 se poate observa că rezultatele obțnute ne indică existența unei drepte de regresie de gradul I, diametrul trunchiului reprezentând variabila independentă și înălțimea arborilor fiind variabila dependentă.

4.3 Diagramă boxplot

Diagrama boxplot este unul dintre cele mai folosite tipuri de grafic pentru afșarea datelor cantitative, această diagramă ne oferă informații din perspectiva formei distribuției studiate și tendinței centrale. Acest tip de diagramă are în alcătuirea ei mai multe elemente , precum Min, Q1, Median, Q3, Max, IQR, Upper Outliers, Lower Outliers.

Minimul reprezintă cea mai scăzută valoare din cadrul fiecărei piețe de probă, facându-se excepție de la valorile aberante.

Quartila inferioară reprezintă 25% din cele mai scăzute valori observate.

Mediana împarte 50% din valori ,aceasta se află exact la jumătatea segmentului dintre maxim și minim..

Quartila superioară separă cele mai ridicate 25% din valorile observate.

Maximul reprezintă cea mai ridicată valoare din cadrul fiecărei piețe de probă, făcându-se excepție de la valorile aberante.

IQR reprezintă intervalul ce se află ître quartile , respectiv Q1 și Q3, acest interval este reprezentat în mod grafic printr-un dreptunghi.

Figura 4.12. Diagrama boxplot pentru diamentru pentru toate cele 6 piețe de probă

În urma efectuării diagramei boxplot pentru diametru am obținut mai multe valori pentru fiecare piață de probă în parte.

Minimul cu valoarea cea mai scăzută este înregistrat in piața de probă cu numărul 3. Quartila inferioară a înregistrat cea mai mică valoare deasemenea în piața de probă cu numărul 3. Mediana în cazul diametrului arborilor din cele 6 piețe de probă are valori cuprinse între 16 și 48 cm. Quartila superioară are o valoare maximă în piața de probă cu numărul 6. Maximul cu valoarea cea mai mare este înregistrat în piața de probă cu numărul 5.

Figura 4.12. Diagrama boxplot privind înălțimea pentru toate cele 6 piețe de probă

În urma efectuării diagramei boxplot pentru înălțimea arborilor am obținut mai multe valori pentru fiecare piață de probă în parte.

Minimul cu valoarea cea mai scăzută este înregistrat in piața de probă cu numărul 3. Quartila inferioară a înregistrat cea mai mică valoare deasemenea în piața de probă cu numărul 2. Mediana în cazul înălțimii arborilor din cele 6 piețe de probă are valori cuprinse între 23 și 28 cm. Quartila superioară are o valoare maximă în piața de probă cu numărul 6. Maximul cu valoarea cea mai mare este înregistrat în piața de probă cu numărul 5.

Figura 4.12. Diagrama boxplot privind elagajul natural pentru toate cele 6 piețe de probă

În urma efectuării diagramei boxplot pentru elagajul natural al arborilor am obținut mai multe valori pentru fiecare piață de probă în parte.

Minimul cu valoarea cea mai scăzută este înregistrat in piațele de probă cu numărul 1 și 2. Quartila inferioară a înregistrat cea mai mică valoare deasemenea în piața de probă cu numărul 2. Mediana în cazul elagajului natural al arborilor din cele 6 piețe de probă are valori cuprinse între 20 și 70 cm. Quartila superioară are o valoare maximă în piața de probă cu numărul 3. Maximul cu valoarea cea mai mare este înregistrat în piețele de probă cu numărul 2 și 3.

4.5. REZULTATE PRIVIND PRINCIPALII PARAMETRII STATISTICI DESCRIPTIVI AI ARBORILOR

4.5.1. Rezultate privind diametrul trunchiului arborilor

4.5.1. Rezultate privind înălțimea coroanei arborilor

4.5.1. Rezultate privind elagajul natural al arborilor

4.5.1. Rezultate privind clasa de calitate a arborilor

În urma calculării pricipalilor parametrii pentru diametrul trunchiului, înălțimea arborilor, diametrul coroanei, înălțimea trunchiului, înălțimea coroanei, elagajul natural, clasa de calitate am obținut o serie de date care ne prezinta clar situația pădurii.

Coeficientul de variabilitate s-a utilizat in vederea aprecierii stadiului de omogenitate al eșantionului in cauză, acest coeficient s-a obținut prin raportul dintre abaterea standard și media eșantionului.În cazul înălțimii arborilor coeficientul este cuprins intre 0 și 15 %, acest lucru indică că împrăștierea datelor este una foarte mică, media este una reprezentativă, iar din acest lucru rezultă că acest esantion este unul omogen. Pentru diametrul coroanei, înălțimea coroanei și elagajul natural valoarea coeficientului este cuprinsă intre 15 și 30 %, împrăștierea datelor este una mijlocie, in acest caz media se menține reprezentativă. Diametrul trunchiului și clasa de calitate au valori de peste 30% in ceea ce priveste coeficientul de variabilitate, pentru acest eșantion media aritmetică nu este reprezentativă, observăm că eșantionul în cauză este neomogen.

Mediana s-a folosit pentru a se stabili mijlocul seriei de date, aceasta fiind principala caracteristică a acestui parametru, la stânga și la dreapta ei avem situate in proporție de câte 50% din totalul de date. În unele cazuri mediana poate să coincidă cu media, acest lucru este posibil atunci când avem de-a face cu o distribuție teoretică normală.

Modul este un parametru ce arată cea mai mare frecvență, adică reprezină valoarea care este cel mai des întalnită in șirul de date.

4.6. REZULTATE OBȚINUTE DUPA APLICAREA MATRICEI COEFICIENȚILOR DE CORELȚIE A RANGULUI LUI SPEARMAN

În statistică Coeficientul de Corelație a Rangului lui Spearman reprezintă o măsură neparametrică in ceea ce privește corelația rangului. Acest coeficient stabilște cu câtă acuratețe poate fi descrisă legătura dintre variabile cu ajutorul unei funcții monotone. Coeficientul Spearman este recomandat atât pentru variabilele ordinale continue, dar și pentru variabilele discrete.

În tabelul de mai sus s-au calculat coeficienții pentru aflarea tipului de corelție dintre principalele caracteristici cantitative și calitative pe care le prezintă arborii analizați, precum diametrul trunchiului, înălțimea arborilor, diametrul coroanei, înălțimea trunchiului, înălțimea coroanei, elagajul natural și clasa de calitate. În urma acestor calcule au rezultat corelții perfect pozitive, cât și corelații perfect negative.

4.6. RPREZENTAREA DATELOR SUB FORMĂ DE PARCELE DE SUPRAFAȚĂ 3D

Parcelele de suprafață 3D reprezintă date tridimensionale expuse ca și diagrame. Spre deosebire de alte metode care arată datele sub formă de puncte individuale, parcelele tridimensionale arată datele pe o suprafață 3D, pe care se reprezintă o relație funcțională între o variabilă dependentă (Y) desemnată și două variabile independente (X; Z). Aceste parcele sunt potrivite pentru analiza de regresie, respectiv în vizualizarea relației dintre un dependent și două dependente.