Variabile psihologice asociate alegerii tineri lor de a studia în străinătate. Studiu com parativ între studenț ii români din România și Anglia… [613024]
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTA NȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII PSIHOLOGIE
Variabile psihologice asociate alegerii
tineri lor de a studia în străinătate.
Studiu com parativ între studenț ii români
din România și Anglia
Coordonator științific,
conf. u niv. dr. Iulia Ciorbea
Absolvent: [anonimizat]
2018
2
CUPRINS
ARGUMENT 6
CAPITOLUL 1: CADRUL TEORETIC AL P ROBLEMEI STUDIATE 9
1. 1. Depresia 9
1. 1. 1. C lasificare 10
1. 1. 1. 1. D epresia ca stare afectivă 10
1. 1. 1. 2. D epresia ca nevroză – distimia 11
1. 1. 1. 3. D epresia ca psihoză – depresia majoră 13
1. 1. 2. T eorii privind cauzele apariției depresiei 14
1. 1. 2. 1. S curt istoric 14
1. 1. 2. 2. E lemente fiziologice ale modelului biopsihosocial 15
1. 1. 2. 3. M odelul psihodinamic 16
1. 1. 2. 4. M odelul cognitiv al lui Aaron T. Beck 17
1. 1. 2. 5. Modelele behavioriste 18
1. 1. 2. 6. M odelul umanist al lui Abraham Maslow 18
1. 2. Anxietatea 19
1. 2. 1. D e la emoție la patologie 19
1. 2. 2. C lasificarea stărilor de anxietate 20
1. 2. 3. F actori de risc 21
1. 2. 3. 1. F actori neuroanatomici 22
1. 2. 3. 2. F actori genetici 22
1. 2. 3. 3. F actori psihologici 22
1. 2. 3. 4. F actori sociali 24
1. 3. Abuzul de substanțe 24
1. 3. 1. Alcoolul 26
1. 3. 2. Consumul de canabis 28
1. 3. 3. Amfetaminele 30
1. 3. 4. Cocaina 31
1. 4. Șocul cultural 32
1. 4. 1. P articularitățile etapei de vârstă 34
1. 4. 2. D iferențe culturale – România și Regatul Unit 35
1. 4. 3. A daptarea studenților la noul mediu de viață 38
3
CAPITOLUL 2: METODOLOGIA CERCETĂR II 40
2. 1. O biectivele cercetării 40
2. 2. I potezele cercetării 40
2. 3. E șantionarea 41
2. 4. I nstrumente utilizate 43
CAPITOLUL 3: REZULTAT ELE CERCETĂRII ȘI IN TERPRETAREA
ACESTORA 46
CAPITOLUL 4: CONCLUZII ȘI IMPLICA ȚII 71
REZUMAT 73
SUMMARY 75
REFERINȚE BIBLIOGRAF ICE 77
ANEXE 86
Anexa 1 – Introducerea setului de chestionare 86
Anexa 2 – Inventarul de depresie Beck 87
Anexa 3 – Scala de anxietate Hamilton 90
Anexa 4 – Testul de identificare a tulburărilor induse de alcool 92
Anexa 5 – Testul pentru evaluarea riscului consumului de droguri 94
Anexa 6 ‒ Consimțământ informat 96
4
LISTA FIGURILOR
Figura 1. 1. 2. 4. 1. Triada cognitivă a gândirii negative automate 17
Figura 1. 2. 3. 3. 1. Mecansimul apariției și menținerii stării de anxietate 23
Figura 1. 3. 1. Evaluare din anul 2007 a prej udiciilor provocate de consumul de
droguri (media efectelor fizice și media nivelului de dependență) 26
Figura 2. 3. 1. Diagramă de structură – vârstele participanților 42
Figura 2. 3. 2. Diagrame de structură – genul participanților 42
Figura 3. 1. Forma distribuției – Histograma primului eșantion (RO) 47
Figura 3. 2. Forma distribuției – Histograma celui de -al doilea eșantion (MB) 47
Figura 3. 3. Grafic cu mediile eșantioanelor 48
Figura 3. 4. Forma distribuției – Histograma primului eșantion (RO) 52
Figura 3. 5. Forma distribuției – Histograma celui de -al doilea eșantion (MB) 52
Figura 3. 6. Grafic cu mediile eșantioanelor 53
Figura 3. 7. Forma distribuției – Histograma primului eșantion (RO) 56
Figura 3. 8. Forma distribuției – Histograma celui de -al doilea eșantion (MB) 56
Figura 3. 9. Grafic cu mediile eșantioanelor 57
Figura 3. 10. Forma distribuției – Histograma primului eșantion (RO) 60
Figura 3. 11. Forma distribuției – Histograma celui de -al doilea eșantion (MB) 60
Figura 3. 12. Grafic cu mediile eșantioanelor 61
Figura 3. 13. Forma distribuției – Histograma ambelor eșantioane, nivelul de
depresie 65
Figura 3. 14. Forma distribuției – Histograma ambelor eșantioane, nivelul de
anxietate 66
Figura 3. 15. Forma distribuției – Histograma ambelor eșantioane, consumul de
alcool 66
Figura 3. 16. Norul de puncte – depresie și anxietate 67
Figura 3. 17. Norul de puncte – depresie și consumul de alcool 68
Figura 3. 18. Norul de puncte – anxiet ate și consumul de alcool 68
5
LISTA TABELELOR
Tabelul 3. 1. Indici statistici de start – nivelul de depresie 46
Tabelul 3. 2. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov 48
Tabelul 3. 3. Testul t pentru eșantioane independente 49
Tabelu l 3. 4. Indici statistici de start – nivelul de anxietate 51
Tabelul 3. 5. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov 53
Tabelul 3. 6. T estul t pentru eșantioane independente 54
Tabelul 3. 7. Indici statistici de start – consumul de alcool 55
Tabelul 3. 8. Testul On e Sample Kolmogorov -Smirnov 57
Tabelul 3. 9. Testul t pentru eșantioane independente 58
Tabelul 3. 10. Indici statistici de start – consumul de droguri 59
Tabelul 3. 11. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov 61
Tabelul 3. 12. Analiza rangurilor 62
Tabelul 3. 13. Testul U Mann -Whitney 62
Tabelul 3. 14. Indici statistici de start – nivelul de depresie total 64
Tabelul 3. 15. Indici statistici de start – nivelul de anxietate total 64
Tabelul 3. 16. Indici statistici de start – consumul de alcool total 65
Tabelul 3. 17. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov 67
Tabelul 3. 18. Indicii de corelație 69
6
ARGUMENT
Problematica abordată în această cercetare este una din ce în ce mai acută și mai prezentă
în situația economică dar și socială a României. Din pricina migrației populației , în special a celei
tinere, țara noastră se confruntă cu o gravă criză a pe rsonalului, criză accentuată de numărul ridicat
de pensionari și persoane asistate social raportat la numărul scăzut de salariați (Institut ul Național
de Statistică [INS] , 2018 b).
Lucrarea de față este concentrată pe observarea tendințelor emoționale ale tinerilor români
ce au ales să își desfășoare studiile universitare în Regatul Unit al Marii Britanii. Această destinație
este, conform statisticilor recente, cea mai des aleasă de către studenții români, în mare parte
datorită posibilității unui împrumut dar și din pricina ofertelor educaționa le avantajoase (Higher
Education Statistics Agency, 2018) .
Deși aceste avantaje pot fi de multe ori tentante pentru tineri, alegerea lor de a petrece
câțiva ani într -o țară cu o cultură foarte diferită de cea nativă poate avea și rezultate negative.
Tranziția de la o etapă de vârstă la alta este un proces delicat și decisiv în formarea personalității
adulte, iar trecerea de la elev la participan t activ în economia societății este cu atât mai complexă
cu cât mediul și condițiile culturale sunt mai puțin familiare. Dificultățile ce se pot ivi din această
permutare generează de multe ori răspunsuri dezaptative la mediul de viață, care în cazul în ca re
nu sunt tratate se pot dezvolta în stări nevrotice sau dependențe. Tratamentul psihoterapeutic este
semnificativ mai greu de accesat în alte țări europene de cele mai multe ori din pricina diferențelor
economice, dar și a barierei lingvistice. Astfel, î n cazul în care studenții se află în acest impas
există tendința ca ei să ia decizia de a se întoarce în țară (Stancu, 2014).
Așadar, este imperios ca studenții români să nu fie omiși în cadrul procesului de cercetare
deoarece decizia lor de a părăsi țara nu este în 100% din cazuri una categorică. Am ales acest
domeniu de cercetare atât din pricina necesității sale cât și din cauza lipsei de lucrări științifice pe
această temă în literatura de specialitate. Întrucât nu a fost realizat nicun studiu legat de acest
subiect până în prezent în România, am folosit ca material de referință cercetări similare din alte
țări ( Federația Rusă , Statele Unite ale Americii ) dar și cercetări științifice recente pe tema
afecțiunil or alese pentru a fi observate.
Deși cercetar ea psihologică a evoluat în România în ultimii ani, este necesar să fie
abordate teme de interes actual, axate pe nevoile urgente ale țării noastre. Tendințele recente sunt
spre a analiza impactul tehnologiei asupra individului, însă deși această problemă este una acută
în majoritatea statelor din Vest, țara noastră întâmpină și alte obstacole în dezvoltarea sa: obstacole
economice, legate de educație, forța de muncă, consumul de alcool (România este printre primele
7
state din lume în ceea ce privește p reval ența consumului de alcool conform World Health
Organization [WHO], 2017).
Partea teoretică a lucrării de față urmărește explicarea și stabilirea noțiunil or de bază în
psihopatologie – manifestări, tratamente, elemente de fiziologie, statistici mondiale – dar și
trasarea unor profile specifice ale culturilor studiate – cea românească și cea britanică. Aceste
aspecte vor fi introduse printr -un scurt istoric pentru mai buna înțelegere a evoluției conceptelor,
iar apoi vor fi prezentate pe larg teorii și studii ce descriu elementele analizate.
Design -ul cercetării este construit în funcție de partuclaritățile teoretice ale temei studiate,
bazându -se pe comparația a două eșantioane de studenți români cu vârste cuprinse între 19 și 24
de ani; studenții din primul eșantion urmeză studii în cadrul universităților din Constanța, România,
iar cei din al doilea eșantion în cadrul universităților din Londra, Regatul Unit. De asemenea, vor
fi prezentate și eventuale corelații între trei dintre variabilele studiate: depres ia, anxietatea și
consumul de alcool.
Primul subcapitol se va axa pe descrierea depresiei: se va începe prin definirea sa și a
manifestărilor sale de bază, apoi vor fi descrise pe scurt cele trei forme principale de depresie –
depresia ca stare afectivă, d epresia ca tulburare nevrotică și depresia ca psihoză. Fiecare descriere
va trata simpotomele – atât psihice cât și somatice, tratamentul și cele mai recente statistici valabile.
Apoi vor fi analizate mecanismele biologice și psihologice de producere a dep resiei, alături de
principalele teorii psihologice propuse pentru a explica manifestările sale.
Cel de -al doilea subcapitol va trata stările de anxietate, oferind definiții, simptome,
tratamente și clasificarea stărilor anxioase în funcție de obiectul care le produce. Totodată vor fi
prezentate și cauzele biologice și psihologice, cu teoriile aferente.
Subcapitolul 3 va analiza abuzul de substanțe și mai precis patru categorii de compuși,
cei mai des utilizați în rândul tinerilor conform statisticilor: alco olul, canabisul, amfetaminele și
cocaina. Fiecare va fi descris, accentul fiind pus pe efectele pe terme n scurt și cele pe termen lung
și prevalența consumului și a deceselor în cele două țări studiate, în cadrul grupei de vârstă a
eșantionului cercetării.
Ultimul subcapitol va prezenta conceptul de șoc cultural, prezentând mecanismele de
adaptare ale migranților, dificultățile pe care aceștia le pot întâmpina în cadrul procesului de
adaptare și simptomele ce apar odată cu schimbarea mediului de viață. Toto dată va fi prezentat
profilul adultului tânăr pentru a fi înțelese în întregime provocările cu care se confruntă în această
etapă de vârstă atât studenții ce părăsesc țara cât și cei ce rămân. De asemenea este necesară o
comparație a celor două state, Româ nia și Marea Britanie, pentru a înțelege contextul în care are
loc migrația și posibilele sale efecte. În final vom analiza studii de specialitate pe tema adaptării
studenților internaționali, dar și a adaptării tinerilor în general la încercările vieții adulte,
8
raportându -ne cât mai mult la generațiile actuale și la schimbările ce au apărut odată cu evoluția
tehnologiei.
Cel de -al doilea capitol al lucrării va descrie design -ul cercetării : obiectivele formulate în
urma analizei materialului teoretic, ipote zele generate de aceste obiective , cele patru instrumente
utilizate pentru operaționalizarea ipotezelor și metodele prin care s -a realizat alegerea eșantionului
testat – factor esențial pentru evitarea unor false interpretări ale datelor .
În capitolul 3 vo r fi prezentate rezultatele cercetării, și vor fi analizate minuțios atât datele
statistice obținute în urma aplicării instrumentelor specifice cât și implicaț iile psihologic e ale
acestora.
Capitolul 4 va trata concluziile obținute în urma testării fiecăre i ipoteze și va prezenta
modul în care cercetarea și -a atins fiecare obiectiv.
Deoarece am avut posibilități reduse în ceea ce privește realizarea cercetării, aceasta poate
întâmpina anumite limite: numărul redus de participanți la studiu, posibilitatea de a utiliza
instrumente de testare mai complexe pentru a analiza elemente specifice ale variabilelor și relațiile
dintre ele, eventuale erori în introducerea și analizarea datelor statistice.
Cu toate acestea, s tudiul de față poate fi considerat un punct de plecare pentru viitoare
cercetări teoretice și statistice în domeniul psihopatologiei , în special pentru faptul că nu s -a
realizat o astfel de cercetare în România până în momentul de față.
9
1. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE
1. 1. DEPRESIA
În ace st capitol vom analiza elementele specifice stării depresive cât și efectele acesteia
asupra individului, mecanismele fiziologice și factorii de risc. De asemenea vom realiza o
clasificare a conceptelor și o diferențiere între formele depresiei: starea afe ctivă, depresia ca
nevroză (distimia) și depresia ca psihoză (tulburarea depresivă majoră). Pentru a contura acest
traseu clinic vom apela la studii consacrate, teorii diverse, dar și cercetări de actualitate.
Astfel, putem identifica trei tipuri majore de manifestare a depresiei în funcție de durata
și gravitatea manifestării simptomelor, dar și a posibilităților de tratament:
1. Depresia ca stare afectivă – schimbările survin în momentul în care individul se
confruntă cu o situație de viață traumatică însă n u se încadrează în sfera patologiei, ele fiind un
răspuns normal la provocările vieții. Acestea pot apărea la majoritatea oamenilor și dispar fie în
timp, fie prin schimbarea stilului de viață și nu necesită med icație sau tratament terapeutic;
2. Depresia ca nevroză, sau distimia – manifestările apar pe o durată lungă de timp și sunt
moderate ca intensitate. Necesită, de cele mai multe ori, tratament psihoterapeutic dar nu neapărat
și medicație;
3. Depresia ca psihoză, sau tulburarea depresivă majoră – simptomele sunt de o intensitate
foarte mare, apar în episoade ce durează cel puțin 2 săptămâni . Tratamentul este de cele mai multe
ori dificil, fiind compus atât din medicație puternică dar și psiho terapie, iar riscul de suicid este
mult mai ridicat decât în cazul celorlalte tipuri de depresie (American Psychiatric Association
[APA] , 2013) .
De asemenea, este necesar să identificăm teoriile ce încearcă să construiască un model
pentru înțelegerea cauzelor acestor manifestări. Astfel vom creiona un scurt istoric al teo riilor
începând cu antichitatea, vom analiza modelul biopsihosocial și implicațiile fiziologice ale
producerii simptomelor, dar și modelele propuse de psihologi de -a lungul anilor:
1. Modelul psihodinamic ;
2. Modelul cognitiv al lui Aaron T. Beck ;
3. Modelele behav ioriste ;
4. Modelele umaniste.
10
1. 1. 1. CLASIFICARE
1. 1. 1. 1. DEPRESIA CA STARE AFECTIVĂ
Depresia reprezint ă o stare generală de scădere a dispoziției psihice, de aversiune față de
orice tip de activitate ce poate afecta gândurile, comportamentele, emoți ile și starea de bine a unei
persoane. În cele mai multe din cazuri această stare este un răspuns natural la un eveniment marcant
(ca de exmplu decesul unei persoane apropiate, o pierdere semnificativă). Ea poate apărea ca
simptom al unei tulburări fiziolo gice sau ca efect advers al anumitor tipuri de medicamente. Starea
depresivă persistentă poate fi însă și un indicator al unor tulburări afective, ca de exemplu depresia
majoră, tulburarea bipolară sau distimia (APA , 2013) .
Constantin Enăchescu (2007) iden tifică două componente clinice ale stării depresive: o
componentă de natură fizico -somatică și una de natură psihoafectivă. Manifestările fizico -somatice
sunt caracterizate prin activitate redusă, lentoare, gesturi limitate. Persoanele afectate devin astfe l
inexpresive și inerte, sunt afectate de o stare generală de oboseală inexplicabilă, insomnii,
constipație, scădere ponderală, paloare , hipotensiune arterială.
Componenta psihoafectivă este însă resimțită mult mai puternic și mai dureros de către
persoan ele afectate; sentimentul de vid interior, disperarea, scăderea stimei de sine, anhedonia,
scăderea semnificativă a apetitului și a libidoului sunt cele mai profunde dintre schimbările ce
survin în perioadele de depresie. Cogniția este dominată de o ideați e pesimistă și autoacuzatoare,
de ruminații interioare și deznădejde. Afectele sunt limitate la neliniște, senzație de apăsare
sufletească și singurătate. Randamentul intelectual scade, de asmenea și mobilitatea atenției, apar
dificultăți în memorare dar ș i evocare a amintirilor. La toate acestea se adaugă manifestările
observabile în comportament: restrîngerea intereselor, a interacțiunilor sociale, a comunicării,
limbajul foarte sărac și vocea șoptită. În cazurile patologice apare un aspect foarte importa nt, acela
al ideilor și t entativelor de suicid.
Starea de depresie poate apărea în condiții normale, ca efect natural al unei situații de viață
dificile, traumatizante . Precursorii stărilor depresive la adulți pot fi traumele di n copilărie, cum ar
fi deces ul, neglijarea, abuzul psihic, abuzul fizic, abuzul sexual și tratamen tul discriminatoriu al
părinților în situația de creștere a cel puțin doi copii (Heim, Newport, Mletzko, Miller & Nemeroff,
2008) . Frecvența abuzurilor fizice sau sexual e corelează în mo d semnificativ cu probabil itatea ca
individul să se confrunte cu o formă de depresie pe parcursul vieții (Lindert , von E hrenstein,
Grashow, Gal, Braehler, & Weisskopf , 2013)
Evenimentele de viață și crizele care pot genera o stare afectivă depresivă includ : naștere,
menopauză, dificultăți financiare, șomaj, stres (cum ar fi de la locul de muncă, educație, familie,
condiții de viață etc. ), hărțuirea, pierderea unei persoane iubite , dezastrele naturale, izolarea
11
socială, violul, problemele de relație, gelozia , separar ea și rănirea fizică (Schmidt, 2005; Risch et
al., 2009) . Adol escenții pot fi în mod special afectați ca urmare a respingerii sociale, a presiun ii
venite din partea grupului de egali, dar și a părinților și profesorilor (Davey, Yücel & Allen, 2008 ).
În plus, șocul cultural este unul dintre principalii factori care influențează studenții internaționali
și imigranții; e levii care suferă de somnolență se pot simți înstrăinați de noul mediu în care se află ,
iar anxietate a și depresia pot apărea în mome ntul în care aceștia se confruntă cu probleme de
adaptare . Acest lucru poate fi asociat cu stima de sine scazută, ceea ce îi poate face mai puț in
încrezători în propriile forțe (Tognoli, 2003) .
În ceea ce privește personalitatea , aceasta joacă un rol impor tant în producerea stărilor de
depresie. Anumite studii au arătat că scorurile ridicate ale scalelor de nevrotism – în cadrul testelor
cosntruite pe structura „Big -Five”‒ sunt predictori semnificativi ai frecvenței și intensității crizelor
depresive pe par cursul vieții adulte; acestea din urmă corelează de asemenea cu un nivel scăzut al
extraversiunii (Jeronimus, Kotov , Riese & Ormel, 2016) . Alți indicatori semnificativi : modificări le
rapide ale dispoziției , sentimentele de deznădejde, somnul întrerupt , retragerea din viața socială
(Kotov, Gamez, Schmidt & Watson, 2010) . De asemenea, s tudiile au arătat că cei care se consideră
a fi minorități fie din cauza identității de gen sau a orientării sexuale (cum ar fi cei care se identifică
ca făcând parte din comun itatea LGBT), sunt mai predispuși la depresie (Plöderl & Tremblay,
2015) .
Depresia poate fi, de asemenea, iatrogenă (rezultatul medicației) . Terapiile asociate cu
depresi a includ terapia cu interferon , contraceptivele, medicamentele cardiace , antipsihotice le și
agenții hormonali (Rogers & Pies, 2008) .
Num eroase droguri de consum pot produce sau exacerba depresia, fie prin intoxicare,
sevraj sau consum constant. Printre acestea se numără alcoolul, sedativele (printre care și
benzodiazepinele), substanțele op ioide (morfina, analgezicele, heroina ), stimulantele (ca de
exemplu cocaina și amfetaminele) și drogurile halucinogene (APA , 2013) .
Starea depresivă poate fi și rezultatul anumitor boli de natură infecțioasă, al deficitelor
nutriționale dar și al unor boli neurologice sau endocrine ca de exemplu hipoandrogenismul,
hipotiroidismul, boala Lyme, scleroza multiplă, diabetul (Rustad, Musselman & Nemeroff, 2011) ,
boala Parkinson, atacurile cerebrale și cel mai adesea cancerul (Li, Fitzgerald & Rodin, 2012) .
1. 1. 1. 2. DEPRESIA CA NEVROZĂ – DISTIMIA
Distimia, sau depresia cronic ă, este o tulburare de tip nevrotic care „se manifestă sub
aspectul unor stări de tristețe prelungită, lipsă de inițiativă, intoleranță la frustrare, scăderea
apetitului alimentar, insomn ii, tulburări de dinamică sexuală, iritabilitate, la care se adaugă
12
anxietatea” (Tudose, Tudose & Dobranici, 2011 , p. 229 ). Astfel, manifestările distimiei sunt acelea
ale stării de depresie însă pe o durată lungă de timp, astfel transformându -se dintr -un răspuns
normal la factorii de mediu într -unul dezadaptativ.
Deoarece depresia cronică se înscrie în sfera patologică aceasta poate fi diagnosticată în
urma îndeplinirii următoarelor criterii din partea persoanei afectate conform Diagnostic and
Statistical Manual of Mental Disorders [DSM] (APA , 2013) :
A. Stare deprimată în cea mai mare parte a zilei, indicată fie prin trăiri subiective fie prin
observațiile celor din jur pe o durată de cel puțin doi ani. La copii și adolescenți starea
afectivă poate fi una iri tabilă, iar durata minimă este de cel puțin un an.
B. Prezența (în timpul stărilor de depresie) a unul sau mai multe dintre următorii
indicatori:
1. Apetit diminuat sau exagerat;
2. Insomnie sau hipersomnie;
3. Energie scăzută, oboseală;
4. Stimă de sine scăzută;
5. Concent rare scăzută, dificultate în luarea deciziilor;
6. Lipsă de speranță.
C. Pe durata celor doi ani individul nu a avut pauze în manifestarea simptomelor de la
criteriile A sau B mai mari de două luni consecutive.
D. Criteriile specifice depresiei majore sunt prezente pentru mai mult de doi ani;
E. Nu a existat în istoricul individului un episod maniacal sau hipomaniacal;
F. Simptomele nu sunt cauzate de o tulburare schizoafectivă, delirantă sau schizofrenie;
G. Simptomele nu sunt rezultatele fiziologice ale unei substanțe sau boli;
H. Simptomele cauzează efecte negative semnificative asupra vieții sociale, imaginii de
sine și domeniului de muncă al individului.
Această afecțiune poate avea un debut precoce (îniantea vârstei de 21 de ani) sau un debut
tardiv (după vârsta de 21 de a ni). Oamenii de știință nu au identificat o cauză clară a acestei
afecțiuni, fiind propuse diverse teorii, de cele mai multe ori multicauzale, pentru înțelegerea
distimiei. Acestea vor fi analizate pe larg în subcapitolul 1. 1. 2. al lucrării de față (pp. 14-18).
De cele mai multe ori tratamentul este unul compus din medicație ( inhibitorii selectivi de
recaptare a serotoninei sau antidepresive triciclice ) și psihoterapie (Bressert, 2017). Un studiu
meta -analitic a arătat că numeroase cercetări demonstrează eficiența mai ridicată a psihoterapiei
în cazurile de depresie severă în comparație cu tr atamentul medicamentos (Cuijpers, van
Straten, van Oppen & Andersson, 2008) . Terapiile cel mai des abordate, care au de asemenea și
13
cea mai mare rată de succes, sunt f ormele de terapie individuală (de orientare cognitiv –
comportamentală, umanistă sau psihodinamică) dar și terapiile de grup (Bressert, 2017).
Statisticle arată că global 105 milioane de persoane sunt diagnosticate cu distimie pe
parcursul unui an, aproximat iv 1,5% din populație. De asemenea, e ste mai frecventă la femei
(1,8%) decât la bărbați (1,3%) (Vos et al., 2012) .
1. 1. 1. 3. DEPRESIA CA PSIHOZĂ – DEPRESIA MAJORĂ
Deoarece studiul de față se cocentrează pe forme ușoare ale depresiei vom prezenta acest
subcapitol într -un mod scuccint.
Depresia majoră este o tulburare afectivă din sfera psihotică caracterizată prin prezența
tuturor elemente lor stării depresive la intensitate maximă, timp de cel puțin 2 săptămâni.
Aceasta are o cauzalitate endogenă, făcând parte din personalitatea individului încă de la
naștere, spre deosebire de distimie, care este de natură reactivă și constituie un răspuns la
evenimente traumatice (Enăchescu, 2007).
Tudose (2011 , p. 230 ) descrie dispoziția depresivă ca fiind „trăită ca u n vid, ca o lipsă
totală a contactului și rezonanței afective cu lumea, pe care subiectul o resimte dureros: această
anestezie afectivă se manifestă ca un veritabil baraj în fața exprimării sau perceperii
sentimentelor proprii, care -l duce pe individ la pi erderea interesului pentru lucruri și oameni”.
Astfel, alături de manifestările somatice , de lipsa plăcerii apar și încetinirea proceselor
gândirii, hipoprosexia, bradipsihia, imaginația redusă; verbalizarea este redusă până în punctul
în care se poate man ifesta prin mutism. Totodată, „scăderea performanțelor intelectuale […] îi
generează depresivului sentimente de autodepreciere și durere morală. Acestea vor genera, la
rândul lor, idei de autoacuzare, inutilitate, deschid calea către ideile suicidare și trecerea la act.”
(Tudose et a l., 2011 , p. 230 ). În ceea ce privește motricitatea, aceasta poate fi redusă până în
punctul în care individul afectat nu se mai poate deplasa.
În cazul depresiei majore probabilitatea suicidului este foarte mare; 2 -7% dintre adulții ce
suferă de depresie majoră comit suicid (Cukrowicz & Poindexter, 2014) , iar 60% dintre
persoanele care se sinucid suferă de depresie sau o altă tulburare afectivă (Krysinska &
Clements, 2011) .
14
1. 1. 2. TEORII PRIVIND CAUZELE APARIȚIEI DEPRESIEI
1. 1. 2. 1. SCURT ISTORIC
Prima teorie ce a încercat să explice simptomele depresiei se află în strânsă legătură cu
clasificarea temperamentelor în vechea medicină greacă; în Grecia Antică boala era considerată
efectul dezechilibrelor a patru fluide: sân gele, bila neagră, bila galbenă și flegma, fiecare fiind
relaționată cu organul care le producea. Totodată, temperamentul era considerat efectul secreției
în exces a uneia dintre acestea, astfel rezultând 4 tipuri: sangvinic, melancolic, coleric și flegmat ic.
Chiar cuvântul „melancolie”, folosit mai târziu pentru a descrie starea depresivă, își are originile
în grecescul melas khloé – bilă neagră. Hipocrate menționa că dacă o frică sau o deznădejde
durează mult timp, pacientul se confruntă cu o afecțiune me lancolică (400 î. Hr. /1982) . Termenul
de melancolie îngloba mult mai multe simptome decât cele ale depresiei de azi, alături de tristețe,
deznădejde și inactivitate fiind incluse și sentimentele de furie, delirul , obsesiile și fobiile (Radden,
2003).
În Europa Evului Mediu sub numele de acedia se regăseau numeroase simptome ale
depresiei de azi – lipsa de activitate, torpoarea – considerate un efect al izolării de societate. Astfel
au apărut teoriile ce considerau melancolia un efect al unei crize morale; în secolul al XVII -lea
academicianul englez Robert Burton (1628/ 2004) propunea în lucrarea sa, Anatomia Melancoliei,
un tratament compus dintr -o dietă adecvată, ore suficiente de somn, muzică și comunicarea cu
prietenii pentru a combate efectele depresiei . În anul 1665 autorul englez Richard Baker a introdus
termenul depres sion, acesta provenind din latinescul deprimere – a apăsa în jos (Wolpert, 2006).
Încă de la Aristotel, melancolia a fost asociată cu bărbați cu o inteligență exacerbată,
creatori și cer cetători, însă în secolul al XIX -lea aceasta a început să fie asociată mai mult cu
femeile (Radden, 2003). În ciuda folosirii termenului de melancolie în principiu în procesul de
diagnosticare, psihiatrul german Emil Kraepelin a fost primul care a reunit s imptomatologia
specifică sub numele de stări depresive, iar psihiatrul englez Henry Maudsley a propus o categorie
mai largă a tulburărilor afective (Davison, 2009) .
Secolele XX și XXI au adus numeroase contribuții științifice, atât datorită modului în care
tehnologia a avansat cât și prin popularizarea psihologiei ca știință. Influența scrierilor lui
Kraepelin a fost resimțită în școlile de psihiatrie din Europa, iar părintele psihanalizei, Sigmund
Freud, s -a numărat printre adepții teoriilor sale. El a fos t urmat de psihologii umaniști Rollo May
și Abraham Maslow în crearea unor teorii încă folosite în ziua de azi pentru a explica natura
psihosocială a simptomului depresiv. Aceste teorii vor fi explicate exhaustiv în subcapitolele
următoare ale lucrării de față.
15
Anii 1960 -1970 au adus noi teorii, de data aceasta privind fiziologia proceselor cognitive
și afective. Cel mai cunoscut model al acelei perioade este acela ce explica depresia ca efect al
unui dezechilibru chimic al neurotransmițătorilor (Schildkrau t, 1965) . Tremenul de tulburare
depresivă majoră a fost introdus de un grup de clinicieni americani, fiind mai apoi adăugat în ediția
a III-a a DSM în anul 1980.
Deși știința și tehnologia au evoluat în ultimele decenii, cauzele multor tulburări afective
rămân un mister pentru cercetători, iar depresia se numără printre acestea. Următorul subcapitol
va analiza una dintre cele mai complete și acceptate explicații la momentul actual, o teorie ce
integrează atât factori fiziologici cât și psihosociali.
1. 1. 2. 2. ELEMENTE FIZIOLOGICE ALE MODELULUI BIOPSIHOSOCIAL
BIOLOGIA DEPRESIEI
Numeroase studii au arătat că anumite zone ale creierului prezintă o activitate modificată
la pacienții diagnosticați cu o formă de depresie. Aceste studii au încurajat cercetător ii să găsească
o sursă biochimică a acestei afecțiuni, opunându -se teoriilor ce susțin importanța factorilor
psihologici, de mediu. Lucrarea de față se află undeva între cele două extreme, propunând o
abordare integrativă. Astfel, vom trata marile teorii b iologice, cea a neurotransmițătorilor, a
neuroplasticității, dar și a ritmului circadian.
Circuitele neuronale implicate în simptomele depresiei sunt în general cele responsabile
cu generarea și controlarea emoțiilor, dar și în mecanisemele de recompensă. Zonele creierului
implicate în aceste procese sunt amigdala, cortexul anterior cingulat și cortexul orbifrontal, zone
ce prezintă nuclei monoaminergici. Anumiți cercetători propun teorii conform cărora acești nuclei
prezintă o activitate modificată (Kupfer , Frank & Phillips, 2016) .
Există teorii ce propun un model genetic al explicării simptomelor de depresie, însă
acestea nu sunt considerate destul de semnificative deoarece sunt fie testate pe eșantioane de
mărime redusă, fie apar numeroase erori în labora tor. O meta -analiză a 14 studii a arătat rezultate
negative în ceea ce privește efectele genetice în producerea depresiei (Risch et al., 2009) . Cel mai
mare studiu privind întregul genom nu a identificat nicio variabilă semnificativă care ar putea cauza
ereditatea depresiei într -un eșantion de 9000 de cazuri (Ripke et al., 2012) .
Alte studii arată că neuroplasticitatea poate juca un rol foarte important în producerea
simptomelor cu o frecvență și intensitate mai mare, stresul cronic modificând forma și cons istența
dendritelor (Pittenger & Duman, 2007) .
16
Monoaminele sunt neurotransmițători printre care se numără serotonina, dopamina,
norepinefrina și epinefrina. Antidepresivele sunt substanțe ce au rolul de a stimula producerea
acestor transmițători, acest fap t determinând cercetătorii să elaboreze teorii privind cauzalitatea
depresiei. Norepinefrina poate fi legată de vigilență și de energie, precum și de anxietate, at enție
și interes pentru viață; lipsa serotoninei de anxietate, obsesii și compulsii; și dopam ina are rol în
concentrarea atenției , producerea motivației și a plăcerii și în mecanismele de recompensă , precum
și în interesul pentru viață (Kupfer, Frank & Phillips, 2016) . Nivelul redus al acestor elemente este
considerat a fi un factor al producerii simptomelor depresiei.
O altă teorie susține că modificarea ritmului circadian afectează producerea de serotonină,
atât datorită modificării stadiilor de somn (stadiul REM joacă un rol foarte important în producerea
serotoninei) dar și datorită lipsei de lumină (Adrien, 2002) . Tratamentele prin expunere la lumină
au arătat efecte semnificative asupra persoanelor care suferă de forme ușoare de depresie (Al-
Karawi & Jubair, 2016) .
Astfel, putem concluziona că încă nu s -a descoperit o teorie acceptată unanim, iar modelul
fiziologic încă apelează la importanța factorilor psihologici în producerea depresiei, genetica
jucând un rol mai mic decât s -a suspectat în ultimele decenii.
1. 1. 2. 3. MODELUL PSIHODINAMIC
Teoriile psihodinamice propun o înțelegere a per sonalității prin prisma analizei relației
dintre nevoile fiziologice, pulsionale, și încercările prin care individul este nevoit să treacă pentru
a se integra într -un mediu social civilizat, restrictiv. Astfel, omul este văzut ca o ființă ce caută
plăcerea și încearcă să evite și să reducă durerea.
Prima teorie psihodinamică este cea a lui Sigmund Freud, care considera că depresia este
o urmare a internalizării unei pierderi externe individului, a unui „obiect” dorit – obiectul fiind o
entitate exterioară individului, nu neapărat un obiect propriu -zis. Totuși, Freud a mai identificat și
alți factori, ca de exemplu furia orientată spre sine și cerințe prea severe venite din partea super –
egoului (unitate a personalității responsabilă cu relaționarea cu lumea exterioară și cu normele sale)
(Freud, 1917). Alți autori au identificat factori ca stima de sine redusă (Fenichel, 1968, apud.
McLeod, 2015) și relația problematică a copilului cu mama în primul său an de viață (Klein, 1934,
apud. McLeod, 2015).
Modelele psihodinamice sunt însă acerb criticate în cea mai mare parte din pricina
imposibilității de a fi testate științific. Cu toate acestea ele sunt încă foarte influente și folosite în
ziua de azi, fiind remodelate în funcție de noil e descoperiri ale erei noas tre.
17
1. 1. 2. 4. MODELUL COGNITIV AL LUI AARON T. BECK
Modelele cognitive de explicare a personalității se concentrează pe credințele oamenilor
în detrimentul manifestărilor comportamentale. Cognitiviștii consideră depresia un rezultat al
tendințelor neg ative abordate sistematic în procesul de gândire, iar emoțiile și comportamentul
sunt un efect al modului de a gândi.
Beck (1967, apud. McLeod, 2015) a identificat trei mecanisme ce produc simptomele
depresiei:
1. Triada cognitivă (a gândirii negative automat e) – este compusă din trei forme de
gândire negativă, ce privesc sinele, lumea înconjurătoare și viitorul. De exemplu, o
persoană depresivă tinde să se vadă ca fiind o persoană lipsită de valoare și de putere,
apoi vede lumea ca pe un loc periculos care pu ne obstacol e în calea reușitelor sale iar
în final viitorul ca pe ceva fără sens, deoarece atât ea însă și cât și mediul o vor
împiedica să atingă orice scop ar avea.
Figura 1. 1. 2. 4. 1. Triada cognitivă a gândirii negative automate
2. Schemele negative ale sinelui – pe care unii indivizi le creează în urma experiențelor
negative din copilărie, perpetuând o serie de gânduri și idei negative despre sine și
lume. DepresieImagine
de sine
negativă
Idei
negative
despre
viitorPercepții
negative
ale lumii
18
3. Erori de logică (în procesarea informației) – survin în u rma apariției schemelor
disfuncționale, susținând ideile negative care de cele mai multe ori se opun
adevărurilor obiective.
1. 1. 2. 5. MODELELE BEHAVIORISTE
Behaviorismul pune în evidență factorii de mediu în generarea și dezvoltarea
comportamentului . Procesele de învățare pe care se concentrează teoriile behavioriste sunt:
1. Condiționarea clasică – în care depresia este „învățată” prin asocierea anumitor
stimuli cu stări emoționale negative (McLeod, 2014) ;
2. Condiționarea operantă – depresia este cauzată d e lipsa întăririlor pozitive din mediul
în conjurător, ceea ce duce la retragere socială, urmată de pierderea mai multor
întăriri. Astfel apare un cerc vicios alimentat de idei negative despre sine (Lewinsohn,
1974 , apud. McLeod, 2015 );
3. Teoria învățării so ciale – susține învățarea comportamentului prin observare, imitație
și întărirea comportamentului prin recompense (Bandura & Walters, 1963) .
1. 1. 2. 6. MODELELUL UMANIST AL LUI ABRAHAM MASLOW
Umaniștii consideră că omul are un set de nevoi unice, care î l fac diferit de ceilalți
reprezentanți ai regnului animal Aceste nevoi sunt legate de dorința de a evolua, de stimă de sine,
de descoperiri și spiritualitate. Maslow (1962, apud . McLeod, 2015) vedea actualizarea sinelui ca
elementul central al acestei ple iade de nevoi umane, element ce odată îndeplinit conferea sens
existenței și sentimentul de a trăi o viață „împlinită”.
Oricare dintre elementele ce ar putea împiedica acest proces era considerat un factor
generator de simptome depresive. Condițiile prea a spre impuse de părinți (și astfel oferirea de
iubire condiționată de succesele copiilor) pot determina dorința acestora din urmă de a -și nega
adevăratul sine și adevăratele dorințe pentru a primi afecțiune. Astfel, dezvoltându -se ca adulți
acești copii vor păstra mecanismul nesănătos de a -și nega propriile nevoi pentru a le face celor din
jur pe plac, ceea ce duce la tensiuni și iritabilitate și mai apoi la sentimente negative despre sine și
dezamăgire (Maslow, 1962, apud . McLeod, 2015).
19
1. 2. ANXIETATEA
1. 2. 1. DE LA EMOȚIE LA PATOLOGIE
Anxietatea este o emoție caracterizată de o stare neplăcută de agitație interioară, deseori
și de comportament agitat, somatizări și ruminații. Aceasta mai este cunoscută și ca frica fără
obiect, manifestând mecanismele n aturale de luptă și fugă în condiții nepotrivite, în care nu există
nicio amenințare asupra subiectului afectat. De asemenea poate fi și o reacție exagerată la un stimul
considerat periculos. Persoanele care întâmpină aceste manifestări regulat pot suferi de tulburări
de anxietate (APA , 2013) .
Persoanele care întâmpină deseori momente de anxietate pot dezvolta un comportament
de evitare a situațiilor ce ar putea produce aceste stări profund neplăcute. Există diverse tipuri de
anxietate, care mai apoi pot c onstitui tipuri de tulburări, clasificate conform DSM -V (APA, 2013) :
tulbur area de anxietate generalizată – sentimente generale de teamă și neliniște fără un
tipar specific sau obiect ;
fobia specifică – teama nefiresc de intensă pentru un ob iect ce nu prez intă un pericol ;
tulburarea de panică – manifestată prin atacuri de panică recurente, momente de
nelinișt e exagerată și teamă de moarte ;
agorafobia – teama specifică de a fi într -o situație sau într -un spaț iu din care nu există
scăpare ;
anxietatea socială – teama de interacțiuni sociale în general sau doar cu persoanele de
sex opus ;
anxietatea de separare – apare la copii în urma abandonului și se manifestă prin teama
puternică de a fi lăsat singur .
Anxietatea poate apărea și ca simptom în alte tulburări (c um ar fi tulburarea depresivă,
tulburarea bipolară, în deliruri, în tulburări de personalitate cum ar fi cea paranoidă, evitantă,
dependentă, borderline), poate fi indusă de medicamente sau boli și constituie cauza fundamentală
a tulburărilor din spectrul obsesiv -compulsiv (Craske & Stein, 2016).
Manifestările fiziologice ale sentimentelor de anxietate sunt clasificate de Enăchescu
(2007) astfel :
Neurologice: dureri de cap, amețeli, parestezie;
Digestive: dureri abdominale, greață, diaree, indigestie;
Respi ratorii: hiperventilație, apnee;
Cardiace: palpitații, tahicardie, durere în piept;
Musculare: oboseală, tremur, tetanie;
20
Cutanate: transpirație, mâncărimi;
Uro-genitale: urinare fr ecventă, dispareunia, impotența.
Tratamentul tulburărilor de anxietate de f ace de cele mai multe ori prin psihoterapie, dar
poate fi suplimentat de administrarea de inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei sau de alte
substanțe anxiolitice.
Aproximativ 4,5% din populația globului (273 milioane de persoane) suferă sau a suf erit
o tulburare de anxietate de -a lungul vieții, iar prevalența este mai mare în rândul femeilor (5,2%)
decât în rândul bărbaț ilor (2,8%) (Vos et al., 2012). Diagnosticul este dificil din pricina lipsei unor
markeri obiectivi de diagnostic. Se pot utiliza diverse scale sau observația în cadrul cabinetului de
terapie. Înainte de a hotărî un diagnostic este însă importantă eliminarea altor potențaile cauze
(droguri, alte afecțiuni, alte tulburări psihologice) .
De-a lungul anilor au fost identificate mai mult e tipuri de stări anxioase (nu neapărat
patologice) tratate de cercetători, teoreticieni și filosofi, legate de stimulul ce le produce. Acestea
vor fi prezentate în subcapitolul următor.
1. 2. 2. CLASIFICAREA STĂRILOR DE ANXIETATE
În funcție de stimulul ce generează manifestările anxioase dar și de răspunsurile specifice
putem descrie cinci tipuri de stări:
1. Anxietatea existențială – în lucrarea sa, Conceptul de anxietate , filosoful danez Søren
Kierkegaard asocia anxietatea cu deciziile de viață, posibilit ățile pe care aceasta le
oferă la momentul unei alegeri și locul omului în univers (1844/ 1957 ). Explicațiile
sale erau încărcate de alegorii religioase, însă mesajul său a dus la analiza acestei
emoții complexe specifice omului. Acesta considera că omul nu poate să înlăture
această anxietate existențială însă se poate împăca cu ea, aceasta fiind nu doar un
factor incomod sau incapacitant, ci un element natural care indică sănătatea și
abilităț ile de raționalizare ale omului (1844/ 1957 ). Psihologul Otto Rank (1989)
considera trauma psihologică a nașterii simbolul anxietății existențiale și al
sentimentelor ambivalente de teamă și dorință pe care omul le manifestă în legătură
cu separarea.
2. Teama de verificări – Conform legii Yerkes -Dodson, un nivel optim de ex citare
nervoasă este necesar pentru a îndeplini o sarcină , cum ar fi un examen sau o
competiție . Cu toate acestea, atunci când anxietatea sau nivelul de excitare depășesc
acest nivel optim poate rezulta o scădere drastică a performanței (Teigen, 1994).
Anxietatea de a fi testat este deseori întâlnită la elevi și studenți și are rădăcini
21
puternice în modul în care aceștia au fost condiționați de -a lungul copilăriei de către
părinții lor și cadre didactice. O creștere dură, cu întăriri predominant coercitive poate
duce la apariția simptomelor anxioase din pricina temerii de pedeapsă, fie ea una fizică
sau psihologică (Deffenbacher & Hazaleus, 1985).
3. Anxietatea socială – Oamenii au în general nevoie de acceptare socială; din pricina
acestui fapt ei se tem de de zaprobarea celor din jur și de o posibilă consecință a
acesteia – izolarea socială. În copilărie anxietatea ce survine interacțiunii cu străinii
este considerată normală. Dacă ea persistă, însă, în viața adultă ea devine o fobie, fobia
socială, și necesită tratament terapeutic deoarece este un mecanism dezadaptativ ce
poate duce la alte afecțiuni mai grave și scade calitatea vieții și a interacțiunilor cu
ceilalți (Westenberg, 2009).
4. Teama de a lua decizii – În ceea ce privește deciziile, imprevizibilitatea poate declanșa
răspu nsuri emoționale care pot modifica procesul decizional și calitatea decizei .
Anxietatea indusă de necesitatea alegerii dintre două sau mai multe opțiuni similare a
fost recunoscută ca o problemă mondială atât pentru indivizi cât și pen tru organizații
(Downey, 2018).
5. Anxietatea ca trăsătură de personalitate – Anxietatea poate fi o stare temporară sau, în
unele cazuri, o trăsătură a personalității – dacă sentimentele de anxietate apar de -a
lungul vieții printr -un tipar comportmanetal stab il. O meta -analiză a arătat că un nivel
ridicat de ne vrotism este un factor de risc pentru apariția și dezvoltarea simptomelor
și tulburărilor de anxietate (Jeronimus, Kotov, Riese & Ormel, 2016).
1. 2. 3. FACTORI DE RISC
Există mai mulți factori ce cont ribuie la producerea stărilor de anxietate dincolo de sfera
normalității, astfel ducând la apariția unui tipar constant de apariție a simptomelor de -a lungul
vieții peroanelor afectate. Nu vom lua în calcul anxietatea indusă de substanțe (stimulen te,
sedat ive, cannabis, cofeina etc.) sau provocată de diverse afecțiuni medicale (de exemplu
hipertiroidismul, anemia, demența, boala Parkinson etc.) deoarece aceasta este temporară și poate
fi controlată prin medicație.
Acești factori pot fi de ordin:
1. Neuroanatom ic;
2. Genetic ;
3. Psihologic ;
4. Social .
22
1. 2. 3. 1. FACTORI NEUROANATOMICI
Circuitele neuronale ce includ amigdala (zonă a creierului responsabilă de producerea și
controlul temerii și anxietății, dar și de controlul axei hipotalamo -hipofizo -adrenale și al siste mului
nervos simpatic) și hipocampusul (zonă ce controlează memoria emoțională) sunt implicate în
generarea stărilor de anxietate. Studiile au arătat că persoanele afectate de anxietate prezintă o
activitate cerebrală ridicată în zona amigdalei.
Adolescenț ii care în copilărie erau foarte atenți, vigilenți și temători au prezentat, în cadrul
unui studiu, un nivel foarte ridicat de stimulare în zona nucleului accumbens în momentul în care
se necesita luarea unei decizii din partea lor. Această formațiune joac ă un rol important în
mecanismele de gratificare și întărire în cadrul formării reflexelor (Bar-Haim et al., 2009) .
1. 2. 3. 2. FACTORI GENETICI
Istoricul familial joacă un rol important în apariția anxietății. Deși nu există o anumită
genă responsabilă de apariția manifestărilor, o combinație a genelor ce influențează mai târziu
producerea neurostransimițătorilor (serotonină, norepinefrină) și a cortizolului corelează pozitiv
cu frecvența și intensitatea stărilor de anxietate.
Șansele de a suferi pe parc ursul vieții de tulburare de pancă sunt în procent de 43% la
persoanele ce au o rudă apropiată afectată, iar în cazul anxietății generalizate procentul este de
28% (Bienvenu, Davydow & Kendler, 2010).
1. 2. 3. 3. FACTORI PSIHOLOGICI
Unul dintre factorii psihologici de mare importanță este abilitatea de adaptare la noi
încercări ale mediului, adaptarea reunind caracteristici ale personalității precum: inflexibilitatea în
ceea ce privește rezolvarea de probleme, evitarea, impulsivitatea, instabilitatea afec tivă,
incapacitatea de concentrare asupra problemelor, tendința spre negare, crearea de așteptări prea
ridicate de la sine. Anxietatea este de asemena perpetuată de gândirea pesimistă și abilitatea
individului de a integra și accepta răspunsuri negative de la mediu (ca de exempl u eșecul) (APA ,
2013) .
De asemenea, gândirea distorsionată poate fi un factor decisiv; mecanismele
dezadaptative ale gândirii prezente în anxietate sunt generalizările extreme, filtrele mentale,
„catastrofizarea”. De exemplu, o perso ană care consideră că mereu se petrece ceva rău atunci când
întreprinde o anumită acțiune poate avea ca urmare a acestor gânduri sentimente de teamă în
23
așteptarea acțiunii respective. Sentimentele de teamă pot duce la evitare sau la eșec datorat
hipercontr olului, iar aceste evenimente de pierdere duc la întărirea gândului că mereu se întâmplă
ceva rău. Astfel de creează un tipar al gândirii negative, ce întreține stările anxioase. Acest tipar
poate fi schimbat cel mai eficient prin terapie cognitiv -comporta mentală (Phillips, Carroll & Der,
2015).
Figura 1. 2. 3. 3. 1. Mecansimul apariției și menținerii stării de anxietate
Teoriile psihodinamice consideră anxietatea o urmare a conflictelor interne dintre
dorințele sau temerile inconștiente și rigorile lumi i exterioare internalizate de instanța supra -eului.
Aceste dorințe și temeri apar prin adoptarea unor mecanisme de apărare dezadaptative (ca de
exemplu regresia la o altă perioadă de vârstă, anticiparea, somatizarea, disocierea), mecanisme ce
pot fi îndepă rtate și înlocuite cu unele mai sănătoase prin inter mediul terapiilor psihodinamice
(Sedlak, 1985).
Evoluționiștii susțin că anxietatea este un mecanism de apărare împotriva factorilor
periculoși, manifestându -se în funcție de cerințele schimbătoare ale m ediului de -a lungul
generațiilor. Deși cândva un mecanism esențial, anxietatea a devenit în prezent mai puțin utilă din
pricina mediului mult mai comod și sigur de viață în care trăim astăzi în comarație cu cel de acum
mii de ani. Deoarece corpurile noastr e nu au reușit să țină pasul cu descoperirile ce ne fac viața
mai sigură, astăzi anxietatea este resimțită mult mai puternic și din pricina inutilității sale în multe Așteptări
negative
de la
viitor
Stres,
îngrijorare
Performanțe
scăzute,
eșecAmintiri
neplăcute
24
evenimente de viață (cum ar fi un interviu, o întâlnire, situații care nu reprezintă un r eal pericol)
(Andrews & Thomson, 2009).
1. 2. 3. 4. FACTORI SOCIALI
Printre factorii sociali se numără:
tipul de creștere oferită de către părinți: ostilitatea, disciplinarea prin întăriri negative,
respingerea, indiferența emoțională a acestora, neglija rea, un model anxios de
creștere, descurajarea manifestării emoțiilor, descurajarea socializării, modele
disfuncționale oferite copilului;
posibile traume: abuz fizic, emoțional, sexual;
factori culturali: mediul cultural sau familial foarte stoic și rigid , apartenența la un
grup minoritar persecutat;
factori socioeconomici: studiile arată că țările cu un nivel ridicat de dezvoltare
prezintă o mai mare incidență a tulburărilor anxioase (APA , 2013) ;
genul: stilul de socializare foarte diferit dintre cele dou ă genuri pare a fi un factor ce
influențează apariția anxietății, femeile înregistrând numere mai mari în ceea ce
privește prezența unor manifestări anxioase. Acest fapt se datorează unor trăsături
foarte importante în controlul anxietății – cum ar fi inde pendența, competitivitatea,
încrederea în sine – care nu sunt înnăscute și care sunt promovate cel mai mult în ceea
ce privește creșterea băieților, fetele fiind orientate spre alte trăsături considerate
dezirabile în cea mai mare parte a culturilor de pe glob (Behnke & Sawyer, 1999).
1. 3. ABUZUL DE SUBSTANȚE
Încă din Antichitate omul a recurs la diverse tipuri de substanțe în scopuri de vindecare a
diverselor boli sau în scopuri recreaționale. Însă odată cu evoluția științei și tehnologiei au fost
creaț i compuși chimici mult mai concentrați, compuși ce au efecte adverse puternice asupra
organismului și pot crea dependență. Pe fondul unor tulburări psihice mai mult sau mai puțin grave
pot apărea diverse dependențe care afectează profund viața indivizilor, îndepărtându -i de societate
din pricina comportamentelor indezirabile ce rezultă din consumul acestor substanțe nocive, pe
lângă distrugerea sistematică a organismului.
Cel mai mare pericol în ceea ce privește substanțele ilegale se înregistrează începând cu
perioada pubertății, în care copiii încep să aibă o oarecare independență și adoptă comportamente
25
riscante pentru a fi acceptați în grupurile de egali. Vârsta adolescenței este de asemenea o perioadă
dificilă de căutare și înțelegere a propriei identit ăți, iar sub această presiune mulți tineri pot recurge
la anumite substanțe pentru a experimenta cu propriile senzații sau pentru a se d isocia de o realitate
dureroasă (Verza & Verza, 2000). Adulții tineri (18 -25 de ani) pot fi tentați spre consum de noile
grupuri pe care le descoperă la facultate, în special dacă urmeză studii universitare într -un oraș
îndepărtat de casă sau în străinătate .
În cazul în care consumul de substanțe ilegale devine un tipar comportamental, iar efectele
negative se resimt în sf era socială, ocupațională sau emoțională a vieții persoanei consumatoare
putem vo rbi despre abuzul de substanțe.
De-a lungul anilor specialiștii au încercat să explice și să definească abuzul astfel încât să
includă și factorii socio -culturali ce pot deter mina un individ să consume compulsiv substanțe
nocive. Asociația americană de psihiatrie reunește în D SM-V (2013) mai multe tipuri de
dependențe (în funcție de substanța de consum) sub termenul de abuz de substanțe. Acesta este
definit astfel: când un indi vid persistă în consumul de alcool sau alte droguri în ciuda problemelor
pe care le întâmpină ca urmare a consumului substanței respective, acesta poate fi diagnosticat cu
dependență. Consumul repetitiv poate duce la o toleranță crescută la efectul drogulu i și sevrajul
poate apărea în momentul în care administrarea este încetată.
Pericolele principale ale abuzului de substanțe sunt cele somatice (supradoza ce poate
rezulta în șoc respiratoriu, infarct miocardic, comă etc.), dar și cele comportamentale: răni rea
sinelui sau a celor din jur, sexul neprotejat, violența, accidentele rutiere, omuciderea, suicidul,
dependența fizică sau psihică (APA, 2013).
Cel mai eficient mod de tratament al abuzului de substanțe este psihoterapia, în special
terapia de grup (Hog ue, Henderson, Ozechowski & Robbins, 2014). Totuși, există și anumite
substanțe utilizate în cazul dependențelor grave (brupenrofina și metadona) pentru a ameliora
simptomele sevrajului sau simptomele psihice care au dus în primul rând la consum
(antidepre sivele) (California Department of Social Services, 2010).
În continuare vom analiza patru categorii de droguri – alcoolul, canabisul, amfetaminele,
cocaina – punctând simptomele apărute în urma consumului, efectele pe termen lung și date
statistice referit oare la consumul acestor droguri. Ne vom concentra asupra acestor categorii de
droguri deoarece sunt cele mai utilizate în rândul tinerilor atât în România cât și în Marea Britanie
(Aronsky, 2018).
Figura de mai jos prezintă principalele grupe de droguri ș i raportul dintre gradul de
dependență pe care îl provoacă și riscul de a cauza daune fizice grave.
26
Figura 1. 3. 1. Evaluare din anul 2007 a prejudiciilor provocate de consumul de droguri (media
efectelor fizice și media nivelului de dependență ) (Nutt, King, Saulsbury & Blakemore, 2007)
1. 3. 1. ALCOOLUL
Alcoolul, denumit științific etanol, este o substanță psihoactivă folosită în crearea de
băuturi alcoolice care face parte dintre cele mai vechi și răspândite droguri recreaționale. Acesta
produce num eroase efecte de scurtă durată, care pot reprezenta un pericol atât pentru cei din jur
dar și pentru persoana afectată (care poate ajunge în stadiul de comă alcoolică sau chiar la moarte)
(Abrams et al., 2013).
Pe termen scurt, acesta are efecte diferite î n funcție de procentul de alcool prezent în sânge
astfel:
La un procent de 0.03% – 0.12% apa re euforia. Aceasta se manifestă prin încredere
crescută în sine, scădrea anxietății, creșterea sociabilității, roșeață, coordonare scăzută
a mișcărilor fine, volum ul scăzut al atenției.
27
La o concentrație de 0.09% – 0.25% apare ataxia (manifestată prin dificultatea de a
menține echilibrul corporal), vederea încețoșată, încetinirea reacțiilor, apar probleme
de înțelegere și memorare.
La un procent de 0.18% – 0.3% apar e confuzia. Aceasta se datorează scăderii acuității
simțurilor. De asemenea menținerea echilibrului devine din ce în ce mai problematică,
vorbirea devine neinteligibilă și apare analgezia. Acest stadiu este periculos deoarece
persoana în cauză se poate răn i fără să fie conștientă de acest lucru.
La concentrația de 0.25% – 0.4% apare stupoarea. Ataxia devine severă iar memoria
este afectată, apărând fenomenul de amnezie anterogradă. Pot apărea stări de
inconștiență, iar pericolul de moarte apare datorită vom ei ce poate cauza obstrucția
pulmonară. Ritmul cardiac scade, manifestându -se prin amorțirea sau răcirea
membrelor.
La un nivel cuprins între 0.3% până la 0.8% poate apărea coma alcoolică. Reflexele
sunt reduse (pupilele nu mai răspund la diferențele de lu mină), iar respirația este
profund afectată. Ritmul cardiac scăzut considerabil. Poate surveni moartea (Abrams
et al., 2013).
Pe termen lung, consumul de alcool contribuie la apariția a numeroase boli grave, printre
care ciroza hepatică, hepatită, pancreat ita, afecțiuni ale sis temului cardio -vascular, demența indusă
de alcool, sindromul We rnicke -Korsakoff, insomnia, depresia majoră, disfuncții le sexuale,
dezechilibrele hormonale, artrita, osteoporoza , infecții le bacteriale. Acesta intră, de asemenea, în
categoria substanțelor carcinogene. În cazul în care este consumat în timpul sarcinii, alcoolul
cauzează dizabilit ăți intelectuale severe la făt , iar dacă este consumat în cantități foarte mari poate
cauza moartea acestuia (Boyer, 2000).
Cauzele consumului ex cesiv de alcool sunt complexe. La anumite vârste (de la pubertate
până în adolescență) principala cauză este presiunea exercitată de grupul de egali asupra
individului. În familiile disfuncționale, în care cel puțin un membru suferă de dependență de alcool ,
copiii pot deveni consumatori urmând modelul adulților. De asemenea, în cazul elevilor și
studenților contextul poate fi un factor foarte important în ceea ce privește consumul; petrecerile
sunt de cele mai multe ori evenimente ce generează consumul cole ctiv de substanțe psihoactive
(Lewis et al., 2011). Una dintre cele mai întâlnite cauze ale consumului la adulți este reducerea
tensiunii create de către o tulburare psihică, alcoolul devenind datorită efectelor sale de îngustare
a conștiinței un mecanism dezadaptativ de apărare (Herman, 1997).
În ceea ce privește datele statistice, conform unu studiu efectuat de Organizaț ia Mondială
a Sănătății în 2017 România se afla în anul 2016 pe locul 3 în topul țărilor cu cel mai mare consum
de alcool din Uniunea Eur opeană. Totodată, 7.5% din populația generală a țării consumă în mod
28
frecvent cantități considerabile de alcool, iar 2.4% are un diagnostic oficial de dependență de
alcool; în plus, 65% dintre morțile cauzate de ciroză hepatică sunt o urmare a consumului r egulat
iar 27.4% dintre accidentele rutiere mortale sunt cauzate de persoane în stare de ebrietate ( WHO ,
2017) .
În ceea ce privește Marea Britanie, 25.3 milioane de adulți – 57% din totalul populației –
consumă săptămânal diverse cantități de alcool. În 20 15 1.4% din totalul morților au fost provocate
de consumul de alcool. Deși procentul de persoane ce consumă regulat cantități mari de alcool este
mai mare decât în România – 28% – numărul de accidente cauzate din pricina consumului este
semnificativ mai mi c, fiind în procent de 5.9% (Health and Social Care Information Centre
[HSCIC] , 2017).
Anual, 3.3 milioane de persoane mor din cauze asociate consumului de alcool (W HO,
2017).
1. 3. 2. CONSUMUL DE CANABIS
Canabis, sau marijuana, este un drog psihoactiv obținut din anumite componente ale
plantei cu același nume, folosit în scopuri medicale și recreaționale. Acesta poate fi consumat sub
numeroase forme, prin inhalare, vaporizare, în alimente, t incturi, infuzii sau ca extract (Ashton,
2001).
Spre deosebire de alte droguri ilegale, canabisul nu poate cauza decesul, indiferent de
cantitatea de substanță consumată, iar cele mai puternice efecte sunt în mare parte psihologice și
nu fiziologice. Acest fapt îl face să fie utilizat din ce în ce mai des în reducerea efectelor adverse
ale chimioterapiei la pacienții cu cancer, în ameliorarea simptomelor bolii Parkinson, în tratarea
durerilor cronice și spasmelor musculare, în stimularea apetitului persoanelor ce suferă de anorexie
nervoas ă sau alte tulburări alimentar e (Borgelt, Franson, Nussbaum & Wang, 2013).
Efectele psihologice imediate ale consumului de canabis sunt: starea de relaxare, starea
generală de bine, umorul, libidoul crescut, creșterea acuității senzațiilor, stimularea memoriei
episodice, euforia, intro specția, gândirea abstractă și filosofică, creativitatea mai accentuată.
Efectele adverse ce pot apărea sunt starea de anxietate, paranoia, deformările minore ale percepției
timpului și spațiului, fuga de idei, iluziile vizuale și auditive, ataxia, stările disociative
(depersonalizarea sau derealizarea). Alte efecte raportate de consumatori au fost aprecierea diferită
a muzicii și altor forme de artă și plăcerea crescută în m omentul consumului de alimente (Ashton,
2001).
Efectele somatice ale consumului sun t creșterea ritmului cardiac, gura uscată, reducerea
presiunii intra -oculare, relaxarea musculară, senzația de răceală a membrelor (Ashton, 2001).
29
Efectele pe termen lung sunt încă necunoscute. Deși s -au efectuat numeroase studii în
această direcție, varia bilele au fost foarte greu de controlat, nefiind posibilă determinarea acțiunii
exclusiv a canabisului asupra organelor afectate sau tulburărilor apărute. Au existat studii care au
arătat că intoxicarea cu canabis are un efect imediat de diminuare a capaci tăților cognitive și de
memorare (Andrade, 2016) și de asemenea că efectele plantei asupra adolescenților pot determina
o reducere semnificativă a coeficientului de inteligență. Alte studii au combătut această idee,
susținând că evoluția inteligenței indiv idului este influențată de mult prea mulți factori pentru a
putea determina influența directă a canabisului (Jackson et al., 2016). Nu au fost demonstrate efecte
carcinogene, iar singurele riscuri înregistrate au fost acelea de infarct miocardic în cazul î n care
este consumat de persoane cardiace și de transimiterea anumitor bacterii prin fumul inhalat de la
persoane purtătoare ( Lutchmansingh, Pawar & Savici, 2014).
În ceea ce privește riscurile psihologice, există studii care arată că alături de alți facto ri –
genetici, de mediu – canabisul contribuie la apariția anumitori tipuri de psihoze, în special din
spectrul schizofreniei. Alte variabile sunt vârsta primului consum, frecvența cu care este
administrat și concentrația compusului. În cazul în care acest a este utilizat frecvent de la o vârstă
fragedă la indivizi cu un istoric ereditar în care figurează tulburări psihice grave, un istoric personal
de abuz și traumă, consumul de canabis poate avea efecte ireversibile asupra funcțiilor psihic e de
ordin cogni tiv (scăderea capacității generale de gândire, delir, paranoia, sau chiar schizofrenie) sau
afectiv (depresie, tulburări de anxietate) (Chadwick, Miller & Hurd, 2013).
Există teorii conform cărora drogurile ușoare, precum tutunul, alcoolul și canabisul, ar fi
droguri de tranziție spre substanțe mult mai puternice (precum cocaina, amfetaminele). Studii
longitudinale din Marea Britanie și Noua Zeelandă au arătat o corelație între între consumul de
canabis și probabilitatea de a cons uma alte droguri mai putern ice (Courtney, Mejia & Jacobus,
2017; Badiani et al., 2015).
Global, 182.5 milioane de persoane consumă canabis (United Nations Office on Drugs
and Crime [UNODC] , 2017).
În România se înregistra în 2013 o prevalență de 6.6% a consumul de canabis în rândul
adulților tineri și adolescenților ( cu vârste cuprinse între 1 5 și 25 de ani). Acest procent este foarte
scăzut comparativ cu cel al altor țări membre U niunii Europene . În Marea Britanie pe de altă parte,
cele mai recente date arată o prevalență de 30.2% a cosnumului de canabis în rândul tinerilor de
aceeași vârstă (Observatorul European pentr u Droguri și Toxicomanie, 2017).
30
1. 3. 3. AMFETAMINELE
Amfetamina (alfa -metilfenetilamina) este o substanță stimulatoare a sistemului nervos
central care este util izată în domeniul medical pentru tratarea narcolepsiei, a manifestărilor reunite
sub denumirea de tulburare hip eractivă cu deficit de atenție [ADHD] și a obezității. Aceasta este
o substanță sintetică, decoperită în anul 1887 de chimistul român Lazăr Edele anu, și folosită în
trecut pentru tratarea congestiei nazale și depresiei. Amfetamina este substanța de bază a unei
întregi clase de stimulente, printre care se numără și alte droguri (metamfetamina, 3,4-
metilendioxiamfetamină [ MDA ], 3,4-metilendioximetamf etamină [ MDMA ] – cunoscut ca
ecstasy ) (Heal, Smith, Gosden & Nutt, 2013).
Amfetamina este utilizată ca stimulent atât cognitiv cât și fizic pentru a crește
perfomanțele atleților. Atunci când este administrată în doze terapeutice are efecte adverse minore
și nu poate da dependență, însă pericolul apare în cazul dozelor recreaționale, care sunt mult mai
mari și prez intă un grad mare de dependență. Această clasă de substanțe crește considerabil nivelul
de monoamine, astfel stimulând excitarea nervoasă la nive lul creierului, având un efect pronunțat
asupra eliberării de norepinefrină și dopamină. Acest fapt se traduce prin stări de euforie, creșterea
libidoului, concentrarea mai eficientă a atenției și control cognitiv crescut. Modificarea nivelului
de dopamină generează o îmbunătățire a voinței și o mobilizare puternică pentru activitate atât
fizică câ t și intelectuală . Substanțele din clasa amfetaminelor prezintă un risc ridicat de a crea
dependență în ceea ce privește cantitățile utilizate în scop recreaționa l deoarece toleranța apare
foarte rapid (Heal et al., 2013).
Astfel, manifestările psihologice ale drogului sunt:
cognitive : îmbunătățirea memoriei de lucru, îmbunătățirea atenției, îmbunătățirea
concentrării, rezistența la efort, dar și idei de grandoare și delir în cazul dozelor foarte
mari;
afective: creșterea încrederii în sine, dorința mai mare de socializare, dorința de a lua
inițiativa, dar și schimbări afective bruște (euforie urmată de stări de disforie ușoară),
anxietate, parano ia în cazul dozelor foarte mari (Newman, 2018).
Manifestările somatice sunt, în cazul dozelor mici: creșterea rezistenței la efort, creșterea
forței musculare, îmbunătățirea timpului de reacție. Din aceste cauze consumul de amfetamină este
interzis în cadrul evenimentelor sp ortive. În cazul dozelor mari, efectele adverse pot fi: creșterea
temperaturii corpului, hipertensiunea arterială, tahicardia, disfuncția erectilă sau priapismul,
durerile abdominale, greața, vederea încețoșată, gura uscată, bruxismul, sângerările nazale,
perspirația abundentă, ticurile și pe termen lung scăderea în greutate. Supradoza nu este în mod
31
direct fatală, însă dacă este asociată cu alte substanțe sau afecțiuni ale persoanei consumatoare
(afecțiuni cardiace, de cele mai multe ori) ea poate duce la deces (Newman, 2017).
În România era înregistrată o prevalență a consumului de amfetamine de 0.8% în anul
2013, iar în Marea Britanie o prevalență de 6.3% în anul 2015 la tinerii cu vârste între 15 și 25 de
ani. În ceea ce privește consumul de MDMA (ecstas y) procentele sunt de 1.7% în România și 9.2%
în Marea Britanie în cadrul aceluiași studiu și pentru aceeași grupă de vârstă (Observatorul
European pentr u Droguri și Toxicomanie, 2017).
Global, 35.7 milioane de persoane consumă amfetamine (UNODC , 2017).
1. 3. 4. COCAINA
Cocaina este un stimulant puternic folosit în principal ca drog recreațional. Este
consumată deseori prin prizare, inhalare sau administrare intravenoasă. Dintre drogurile analizate
în cadrul acestei lucrări, cocaina este cel mai periculos , atât din pricina riscului fizic cât și prin
gradului foarte mare de dependență pe care o cauzează (Pomara et al., 2012).
Cea mai utilizată formă de administrare este prin prizarea substanței, determinând un efect
aproape imediat, fapt facilitat de absorb ția rapidă prin mucoasa nazală bogat vascularizată. Drogul
poate fi inhalat, injectat, sau admninistrat oral prin aplicarea sa pe gingii. Primul efect la contactul
cu suprafața pe care este aplicată este acela de amorțire.
Manifestările psihologice imediat e sunt senzația copleșitoare de bucurie, pierderea
contactului cu realitatea, agitația, voința crescută. În cazul intoxicării puternice pot apărea elemente
psihotice (halucinații), delirul paranoid și sentimente de anxietate.
Manifestările somatice acute s unt ușor observabile, constând în agitație psihomotorie,
perspirație abundentă, tahicardie, midriază (mărirea pupilei), mâncărimi, creșterea tensiunii
arteriale și a temperaturii corpului. În cazul supradozei poate avea loc decesul din pricina
hipertermiei sau infarctului miocardic.
În cazul consumului cronic, pot apărea incapacitatea de a mai simți plăcere, polifagia,
insomnia/hipersomnia, hemoptizia, dispneea, astmul, bruxismul, gingivita, cheagurile de sânge,
mâncărimile, febra, durerile somatice, letarg ia, iar în cele mai grave cazuri depresia cu ideație
suicidară.
Global sunt produse între 764 și 943 tone de cocaină pură, iar numărul de consumatori
este de 18.3 milioane (UNODC , 2017).
România este conform celor mai recente statistici țara din Uniunea Eu ropeană cu cel mai
mic număr de consumatori tineri (cu vârste între 15 și 25 de ani), procentul fiind de 0.7%, în timp
ce Marea Britanie este țara cu cel mai mare număr de consumatori, 8.6% din populația de acceași
32
vârstă raportând consumul de cocaină (Observatorul European pentr u Droguri și Toxicomanie,
2017).
1. 4. ȘOCUL CULTURAL
În cadrul procesului de migrație individul poate întâmpina diverse dificultăți de adaptare,
dificultăți ce sunt reunite în lucrările de specialitate sub umbrela largă a șocului cultural. Șocul
cultural apare în urma expunerii unei persoane la un mediu de viață diferit de cel din care provine,
o stare subiectivă de dezorientare și confuzie ce apare în momentul încercării de a înțelege și
internaliza modul de viață al noi i societă ți din care face parte (Macionis & Gerber, 2010). Factorii
ce favorizează apariția șocului cultural sunt clima foarte diferită, caracteristicile geografice ale
noului mediu de viață, particularitățile culturale și sociale – norme, tradiții, obiceiuri, cred ințe
religioase etc.
Șocul cultural apare într -o succesiune de patru faze: „luna de miere”, negocierea, ajustarea
și adaptarea (Macionis & Gerber, 2010).
Prima fază se caracterizează prin idealizarea diferențelor dintre vechiul și noul mediu de
viață în fa voarea celui de -al doilea, acesta fiind privit într -o lumină înfrumusețată, romantică.
Această fază are loc în primele câteva săptămâni, în care individul este de cele mai multe ori
impreionat de stilul de viață al noilor concetăț eni, de alimente, de tradi ții (Macionis & Gerber,
2010).
A doua fază, negocierea, apare în general după trei luni (perioada poate fi diferită în
funcție de persoană). În această perioadă diferențele mai devreme idealizate încep să capete o altă
valență, iar teama de nou se poate t ranforma într -o puternică anxietate. Experiențele negative pot
genera puternice sentimente de frustrare și furie, iar bariera lingvistică se face din ce în ce mai
simțită odată cu instalarea rutinei. Diferențele de igienă ale populației, cele alimentare, t raficul,
accesul la serviciile de sănătate și educație pot accentua sentimentul de însingurare, ceea ce poate
duce la izolare socială. În plus, pot apărea și dificultăți somatice odată cu adaptarea la noile
împrejurimi, în special în ceea ce pirvește ritmu l circadian (ale cărui modificări pot rezulta în
insomnie sau hipersomnie) și flora intestinală (care se adaptează cu greu la noile tipuri și
concentrații de bacterii din apa potabilă și alimente). Cel mai important element în această
perioadă este însă c omincarea, care întâmpină anumite impedimente din pricina diferențelor de
limbaj, atât verbal cât și nonverbal, obiceiurilor, nuanțelor lingvistice. În cazul studenților
internaționali, pot apărea simptome de singurătate care le pot afecta întregul stil de viață. Datorită
dificultății de a trăi într -o altă țară fără sprijinul părinților, studenții internaționali se simt adesea
33
anxioși și simt mai multă presiune odată cu adaptarea la cultura nouă – cu atât mai mult când
distanțele culturale sunt mari (Hendri ckson, Rosen & Aune, 2011).
După 6 -12 luni apare rutina, care facilitează ajustarea la noul mediu de viață. Individul
știe la ce să se aștepte în majoritatea situațiilor datorită experienței și nu mai resimte la fel de
puternic barierele culturale. Totodat ă el dezvoltă mecanisme prin care poate face față noilor situații
și de a rezolva noi tipuri de probleme, acceptând într -un mod pozitiv noul mod de viață. Există trei
urmări posibile ale perioadei de ajustare:
unii indivizi nu pot accepta noul mediu în car e se află și percep reântoarcerea acasă ca
pe singura scăpare. Aceste persoane se izolează de societate și au, paradoxal, cele mai
mari dificultăți la readaptarea la mediul natal;
unele persoane se integrează complet și renunță la identitatea lor culturală trecută; acest
fenomen poartă numele de asimilare culturală . De cele mai multe ori aceste persoane
rămân în noul mediu până la sfârșitul vieții;
cea mai mare parte a persoanelor ce migrează se adaptează prin internalizarea
elementelor pozitive ale noii cu lturi, păstrând însă ceea ce au adus cu ei din vechiul
mediu de viață, astfel creând un amestec unic de trăsături. Aceste persoane nu au
probleme grave de readaptare în cazul în care se întorc acasă (Dheer & Lenartowicz,
2018).
Ultima etapă, adaptarea, apa re în momentul în care individul face parte și este complet
integrat în noua sa cultură. Totuși, adaptarea nu necesită o totală trecere la un nou stil de viață;
personalitatea formată în vechiul mediu cultural este un element stabil, care rămâne neschimbat pe
parcursul vieții.
Șocul cultural poate avea și un revers, un fenomen în care individul care a atins faza de
adaptare într -un alt mediu cultural de reîntoarce în cel natal și întâmpină aceleași dificultăți de la
prima integrare. Acest fapt se datorează tendinței omului de a idealiza trecutul, iar reîntoarcerea
are la bază așteptările create în urma idealizărilor. După o lungă perioadă petrecută departe de
mediul de viață natal, o persoană poate fi cuprinsă de sentimente de nostalgie. Totodată intervine
și falsa presupunere că în timpul petrecut în străinătate mediul inițial de viață a rămas la fel, care
este combătută în momentul reîntoarcerii. Din această pricină majoritatea persoanelor ce revin
după o lungă absență au un puternic sentim ent de angoasă, d e înstrăinare („Reverse Culture Shock
– The Challenges of Returning Home”, 2018).
Simptomele șocului cultural pot fi : furia, plictiseala, dorul, somnul insuficient/excesiv,
mâncatul compulsiv/insuficient, stresul, schimbările bruște ale stărilor afective, consumul de
substanțe, ostilitatea, gândirea stereotipă, impulsivitatea, iritabilitatea, izolarea, sentimentele de
34
neajutorare, gândirea fatalistă, anxietatea, depresia (care poate fi însoțită de ideație suicidară)
(Smith & Khawaja, 2011).
Înainte de a an aliza variabilele alese în contextul migrației, este necesar să trasăm profilul
etapei de vârstă din care fac parte participanții la studiu (19 -24 de ani) și de asemenea
particularitățile ce diferențiază cele două țări: țara de origine – România – și Regat ul Unit al Marii
Britanii.
1. 4. 1. PARTICULARITĂȚILE ETAPEI DE VÂRSTĂ
PROFILUL PSIHOLOGIC AL STUDENTULUI
Între vârstele de 18 și 25 de ani are loc tranziția dintre etapa adolescenței și cea a vieții de
adult. Această perioadă este considerată de majori tatea psihologilor o perioadă a căutărilor, care
deși prezente încă din adolescență devin mult mai intense, întinzându -se în numeroase direcții
datorită libertății conferite de statutul de major. În acest stadiu de viață individul încearcă să își
defineasc ă personalitatea, să găsească o ocupație (sau să își completeze studiile în acest sens), să
exploreze aria relațiilor sentimentale de lungă durată (Erikson, 1963/ 2015) .
Din punct de vedere biologic, corpul își atinge maximul de sănătate și abilitate fizică și
intelectuală în această perioadă. Rata mortalității este cea mai scăzută, iar lipsa grijilor medicale
oferă deschidere spre activități diverse. În această perioadă atât studiul, munca, cât și activitățile
sociale (petreceri, festivități) se pot bucura de maxima atenție și energie pe care omul o poate
investi de -a lungul vieții. Rezistența la stres este de asemenea mult mai mare comparativ cu alte
etape de vârstă (Verza & Verza, 2000) .
În ceea ce privește aspectele psihologice, acestea devin mai complexe în comparație cu
etapele de vârstă anterioare. Acest fapt se datorează multitudinii de posibilități ce apar odată cu
terminarea anilor de educație obligatorie (care în majoritatea țărilor se încheie odată cu terminarea
liceului la 18 ani). În această etap ă de vârstă „tânărul adult […] este pregătit pentru intimitate, care
este capacitatea de a se angaja în legături strânse și parteneriate concrete și de a dezvolta
competența etică de a rămâne fidel unor astfel de angajamente” (Erikson, 1963/ 2015 , p. 324 ).
Așadar, tinerii sunt preocupați puternic de socializare în acest moment al vieții lor. În cazul în care
ei se află într -un mediu cunoscut, această socializare este firească și decurge obișnuit, însă în cazul
apariției unor elemente perturbatoare (ca de e xemplu barierele lingvistice și culturale în cazul
migrației) tinerii pot experimenta sentimente de înstrăinare și pot ajunge să se izoleze social. Un
alt element important este acela al relațiilor de cuplu, care sunt explorate mai adânc în această
perioad ă de vârstă față de cele precedente. Acum pot apărea primele satisfacții și dezamăgiri în
35
ceea ce privește raportul față de partenerii de relație, acestea ghidând mai apoi alegerile amoroase
din viața adultă (Verza & Verza, 2000).
Din persepctiva patologi ei, această perioadă este cea în care se manifestă pentru prima
oară anumite tulburări (depresive, de anxietate). Din pricina nivelului ridicat de stres cau zat de
începerea vieții adulte – primul loc de muncă, primele relații de cuplu de lungă durată, depr inderea
cu respnsabilitățile ce apar odată cu părăsirea casei părintești , reevaluarea relației cu părinții –
această etapă de tranziție poate fi marcată de debutul unei tulburări nevrotice. Pentru a suferi de
asemenea tulburări indivizii afectați necesită și anumite predispoziții genetice, pe lângă factorii de
mediu mai sus menționați. ( Kupfer, Frank & Phillips, 2016 ; Bienvenu, Davydow & Kendler,
2010 ).
Desprinderea de familie și căpătarea unei oarece libertăți poate fi un factor ce contribuie
la alegerea a numitor tineri de a consuma sau chiar abuza de anumite substanțe psihoactive. Deși
pentru majoritatea tinerilor din această categorie consumul este doar o activitate trecătoare, ce
dispare odată cu începerea propriu -zisă a vieții adulte, pentru alte persoa ne acest comportament
devine un tipar dezadaptativ nociv. Statisticile pentru această categorie de vârstă pot fi consultate
în subcapitolul 1. 3. al lucrării de față (pp. 24-31).
Conform unei metaanalize realizate de Ronald Kessler (2007) , 50% dintre adul ții tineri
cu vârste între 18 și 25 de ani suferă de cel puțin o afecțiune psihologică. De asemenea, 75% dintre
tulburările afective, de anxietate, control al impulsului și abuz de substanțe din DSM -IV debutează,
în medie, înaintea vârstei de 24 de ani (Kessler et al., 2005). Același autor arată că vârsta medie a
debutului abuzului de substanțe este cea de 20 de ani, iar în cazul tulburărilor afective media se
situează în jurul vârstei de 25 de ani (2005).
1. 4. 2. DIFERENȚE CULTURALE – ROMÂNIA ȘI REGATUL UNIT
ROMÂNIA
Cultura țării noastre este puternic influențată de poziționarea geografică dar și istoria
puternic marcată de influențele altor state și popoare. Situarea țării este una favorabilă: bogăția
resurselor naturale, climatul temperat continental – cu temperaturi ridicate , deschiderea spre Marea
Neagră sunt câteva dintre cele mai importante elemente ce construiesc profilul României. Această
poziționare a fost de multe ori de -a lungul istoriei un prilej de conflict cu alte popoare, care și -au
lăsat a mprenta asupra culturii noastre (Djuvara, 2002).
Trăind într -o țară bogată în resurse, poporul român nu a resimțit nevoia de expansiune
deci nu poate fi considerat un popor cuceritor, acesta situându -se în cadrul a aproximativ acelorași
36
granițe ca acum mii de ani. Limba română este predominant latină, cu in fluențe slavice și dacice
(Teodor, 1995).
România a trecut prin perioade de decădere, în care economia a fost afectată profund iar
ritmul de dezvoltare a fost încetinit în comparație cu alte țări europene – Evul Mediu, dar și perioade
de evoluție rapidă, în care politica, educația, medicina, economia, transporturile, artele, au
cunoscut o dezvoltare vertiginoasă – Epoca Modernă. După cel de -al Doilea Război Mondial
România a devenit stat comunist, fapt ce a rezultat într -o modificare nefavorabilă a concepțiilor
despre viață, a educației, a artei și în general a deschiderii față de nou a cetățenilor săi (Djuvara,
2002). Deși anul 1989 a adus adoptarea democrației ca formă de guvernământ, tendințele
conservat oare încă nu au fost pe deplin eliminate din domeniile mai sus menționate.
Un alt factor important în menținerea unei mentalități conservatoare este religia. Deși
România este oficial un stat secular, influența Bisericii Ortodoxe Române este foarte putern ic
resimțită, 81% dintre români fiind de confesiune ortodoxă (INS, 2018 a).
În ciuda faptului că în ultimii 20 de ani s-a încercat o apropiere de țările vestice (prin
aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord [NATO]), numeroase elemente din
gândirea tradițională rămân și astăzi și stau în calea evoluției; economia a întâmpinat în special
numeroase blocaje în dezvoltarea sa din pricina corupției pronunțate, iar forța de muncă a migrat
spre alte țări odată cu aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007 (INS, 2018 a). Sistemul
educațional a întâmpinat numeroase reforme după anul 1989, multe dintre ele fiind criticate de
către specialiști ( Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură [UNESCO ],
2000). Momentan, România se confruntă c u cifre alarmante în ceea ce privește abandonul școlar
– aproximativ 10% din populație abandonează sistemul educațional până la vâr sta de 18 ani (INS,
2018 a).
O altă problemă de actualitate este pierderea forței de muncă. În plus față de stagnarea
populați ei, scăderea forței de muncă se datorează și migrației populației. Cele mai recente date
arată că între 2011 și 2016 185.105 rom âni au emigrat în Regatul Unit, care în prezent găzduiește
aproximativ 300.000 de români. În ultimii ani aproximativ 2 milioane de români au emigrat (INS,
2018 a).
În ceea ce privește particuaritățile demografice, în România au existat de -a lungul istoriei
numeroase minorități (sași, secui, turci, tătari, rromi etc.), fapt ce a facilitat deschiderea românilor
spre culturile din medi ul balcanic și adaptarea rapidă la alte culturi în cadrul migrației (Djuvara,
2002).
37
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII
Cultura Regatului Unit este puternic influențată de caracteristica geografică de bază:
faptul că se află pe un teritoriu insular. Acest f apt a dus la izolarea locuitorilor săi până la invazia
romană din anul 43 d.Hr. și apoi invaziile repetate ale poporului germanic anglo -saxon și ulterior
al normanzilor și bretonilor în 1066. Odată cu dezvoltarea mijloacelor de transport naval, Regatul
Unit a devenit o mare putere economică („United Kingdom : History | The Commonwealth”,
2018).
Prosperitatea acestui stat de datorează în mare parte cuceririlor din Epoca Modernă care
i-au conferit statutul de cel mai mare imperiu colonial. Importul de materie primă din colonii, dar
și de forță de muncă a dus la o dezvoltare puternică a economiei, care la rândul ei a propulsat
celelalte domenii – educația, cultura, tranporturile, calitatea vieții. Știința și tehnica au fost
permanent promovate și studiate, fapt ce a contribuit la industrializarea puternică ce a avut loc în
secolele XVIII -XIX („United Kingdom : History | The Commonwealth”, 2018).
Regatul Unit a fost deseori descris drept o „superputere culturală” (Journal of the British
Politics Society , 2011) însă acest lucru este printre puținele ce atrag imigranți din toată lumea spre
teritoriul său. Cu un sistem educațional extrem de dezvoltat, condiții de viață bune și o economie
mereu în creștere Regatul Unit a fost votat al treilea cel mai apreciat stat în tr-un studiu din 2014
(„World Service Global Poll: Negative views of Russia on the rise”, 2014).
Cu toate acestea, anumite diferențe fundamentale ar putea constitui un impediment în
adaptarea completă a unei persoane provenite din România la cultura britani că. În primul rând
climatul oceanic, foarte diferit de cel temperat prin temperaturile scăzute, umiditate și precipitații
ce joacă un rol important în stabilirea ritmului circadian și manifestări afective; lipsa de lumină
solară este unul dintre posibilii factori ce pot genera sentimente de depresie (Adrien, 2002) . Lipsa
de lumină și temperaturile scăzute au un efect asupra agriculturii: cea mai mare parte a produselor
alimentare sunt porduse în sere sau laboratoare deoarece condițiile nu permit creșterea n aturală a
fructelor și legumelor. Acest fapt influențează puternic calitatea porduse lor și tradițiile culinare
(Brown, 2018).
Un alt element important este acela al tradițiilor foarte diferite, și mai ales al limbii. Marea
Britanie are momentan o populație foarte diversă datorită numărului mare de imigranți din ultimii
ani (Office for National Statistics, 2018). Datorită faptului că multe persoane se confruntă cu
probleme de ajustare la un nou mediu de viață, comunicarea poate fi împiedicată de atitudinea
defensivă a diferitelor grupuri de imigranți.
38
1. 4. 3. ADAPTAREA STUDENȚILOR LA NOUL MEDIU DE VIAȚĂ
Debutul vieții adulte este o provocare pentru fiecare persoană în parte. Desprinderea de
căminul parental aduce cu sine responsabilitatea de îngrijire a pr opriei persoane, primele locuri de
muncă pe termen lung aduce conștientizarea îndatoririlor personale, primele relații amoroase de
lungă durată oferă primele experiențe ale trăirilor profunde alături de un partener de cuplu. Toate
acestea sunt încercări ca re întăresc identitatea de sine și îi formează tânărului prima perspectivă
asupra vieții de adult.
În cazul în care un tânăr alege să își înceapă viața de adult departe de casă, într -o țară
străină, aceste elemente sunt resimțite mult mai porfund, iar efec tele adverse ale consumului de
energie pe care adaptarea la o nouă cultură îl aduce pot fi puternic resimțite de anumite persoane.
Un studiu din anul 2010 arată că studenții internaționali de la diverse universități din
Statele Unite ale Americii au raport at niveluri ridicate de stres datorate efortului de adaptare la o
nouă cult ură (Hendrickson, Rosen & Aune). Același studiu a arătat tendința de socializare a
studenților a fost îndreptată spre persoane de acceași naționalitate. Un studiu mai recent arată că
studenții internaționali ai universităților din F ederația Rusă au raporta t niveluri medii spre ridicate
de stres relaționat cu adaptarea la mediul cultural (Nailevna, 2017). Aceștia au înregistrat cele mai
ridicate scoruri la itemi legați de dorul de casă, teamă și rușine (în special rușinea de a trăi un stil
de viață diferit î n țara gazdă față de cea de origine și rușinea de a -i lăsa pe cei dragi în urmă).
Un nivel ridicat de stres este un predictor puternic al depresiei la studenții internaționali,
arată un studiu realizat în anul 2013; de asemenea, modalitățile de adaptare la stres sunt diferite în
funcție de timpul petrecut în țara gazdă – persoanele care au imigrat recent apelează la mencanisme
precum negarea problemelor, în timp ce indivizii ce au petrecut mai mult timp în țara gazdă
apelează la detensionare prin interacțiu ne socială și religie (Sapranaviciute, Padaiga & Pauzienė).
În plus, umorul legat de evenimentele stresante și consumul de substanțe au avut o puternică
corelație cu incidența simptomelor de depresie, acestea dovedindu -se a fi modalități de evitare a
adapt ării la stres. Socializarea frecventă și cu persoane apropiate a corelat negativ cu simptomele
depresive, fapt ce arată importanța integrării sociale în construirea și menținerea sănătății psihice.
Acest fapt este susținut și de un alt studiu, care arată i mportanța susținerii sociale în reducerea
depresiei și anxietății relaționate cu adaptarea la o nouă cultură (Yeh & Inose, 2003).
Teoria psihogeografiei (Self & Steadman, 2016) susține aceste date prin ideea că psihicul
uman este puternic influențat de med iul în care se află individul:
climatul diferit poate spori manifestările depresive din pricina modificării ritmului
circadian (Adrien, 2002) ;
39
aspectele demograf ice au o influență foarte puternică asupra modului în care se
realizează socializarea și asupra simtpomelor anxioase – persoanele ce locuiesc în
mediul rural au un nivel scăzut de anxietate deoarece numărul mic de locuitori le
permite să cunoască mult mai mulți oameni, iar acest fapt reduce sentimentul de
pericol; la polul opus, viața în orașele mar i poate fi percepută ca fiind foarte riscantă
deoarece criminalitatea are un nivel mai mare iar autoritățile au nevoie de mult mai
mult timp șă efort să identifice și pedepsească infractorii (Peen, Schoevers, Beekman
& Dekker, 2010) ;
ritmul de viață poate fi diferit în funcție de caracteristicile ocupaționale ale locuitorilor
unei anumite zone – în mediul urban majoritatea locuitorilor deține studii superioare
și lucrează în domenii care necesită efort, un program strict, punctualitate și seriozitate,
în timp ce în mediul rural ocupațiile se structurează pe un sistem la scară mică (Matz,
Stieb & Brion, 2015);
Astfel, manifestările patologice pot apărea ca răspuns la tranziția dintre două medii foarte
diferite de viață.
Integrarea socială ar putea fi problema tică pentru studenții români, având în vedere
prejudecățile emise de populația generală a marii britanii față de poporul nostru – asimilarea
românilor cu rromii, acuzarea pe nedrept de furt și indolență („Why has Romania got such a bad
public image?”, 2013 ). Acest fapt poate duce la excluziune socială și izolare a tinerilor care nu se
află în medii în care pot interacționa și cu alți imigranți.
În ceea ce privește abuzul de substanțe, acesta poate reprezenta o urmare a sentimentului
de libertate ce apare in ițial la părăsirea mediului familial, lipsa de restricții constituind un element
important în alegerea tinerilor de a experimenta cu noi senzații (Davoren, Dahly, Shiely & Perry,
2017) . Un alt factor ce poate determina consumul este disponibilitatea drogur ilor: pe piața țărilor
Vestice, în special în Regatul Unit, drogurile sunt mult mai ușor de obținut decât în România
(Observatorul European pentr u Droguri și Toxicomanie, 2017). Totodată, traiul în cadrul unui
campus universitar poate rezulta în asocierea cu grupuri de egali ce pot pune presiune de tineri
înspre consumul de diverse substanțe. Petrecerile sunt un context ce favorizează consumul de
substanțe, iar în Regatul Unit, în special la universitățile de top, sunt organizate evenimente de
acest tip reg ulat (Duff, 2005).
40
2. METODOLOGIA CERCETĂRII
2. 1. OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectivul central al lucrării de față este acela de a urmări modul de adaptare al tinerilor
români în cadrul procesului de studiu într -o țară străină, Regatul Unit al Marii Brita nii. Acest fapt
poate fi cuantificat prin verificarea existenței unor diferențe semnificative între nivelurile de
depresie și anxietate și compararea frecvenței și intensității consumului de substanțe (alcool și alte
trei droguri ilegale).
Deși o temă de a ctualitate în domeniul socio -economic, studierea parcursului emoțional
al românilor ce părăsesc țara nu are precedent în cadrul cercetării în țara noastră. În lipsa studiilor
din acest domeniu se dorește ca această lucrare să aducă în vedere o nouă direcți e de cercetare în
România și să constituie un punct de pornire pentru viitoare studii.
În ciuda faptului că în cadrul studiului sunt analizate simptome ce pot face parte din
domeniul patologiei, cercetarea de față nu își propune să identifice scoruri extre me ale testelor
utilizate ci doar să demonstreze existența unor diferențe. Astfel, rezultatele obținute nu se urmăresc
a se încadra în sfera patologică a afecțiunilor alese.
Design -ul cercetării este construit în jurul metodei de comparație, la care se ada ugă și o
ipoteză corelațională pentru a identifica posibila relație dintre trei varibile: depresia, anxietatea și
consumul de alcool. Lucrarea își propune să urmărească două obiective, mai apoi operaționalizate
printr -un număr de cinci ipoteze:
OBIECTIVUL 1: Ne propunem să identificăm diferențe semnificative la nivelul celor
patru variabile utilizate în cadrul cercetării (nivelul de depresie, nivelul de anxietate, consumul de
alcool, consumul de droguri) pe baza analizei rezultatelor obținute de la cele dou ă eșantioane
(studenții din România, studenții din Regatul Unit al Marii Britanii) .
OBIECTIVUL 2: Ne propunem să verificăm dacă există corelații între trei dintre
variabilele testate (depresie, anxietate, consumul de alcool).
2. 2. IPOTEZELE CERCETĂRII
Formularea ipotezelor unei cercetări este un element important în constituirea unui bun
design științific. Cercetătorul alege ipotezele lucrării sale bazându -se pe modele teoretice valide și
pe cele statistice instituite de predecesorii săi. Totuși, acesta nu trebuie să fie total influențat de
aceste modele, aducând și un element de noutate și creativitate în sfera sa de interes.
41
Ipotezele acestei cercetării au fost inițial propuse în urma unor observații empirice, însă
au fost ulterior susținute de studii p recedente, analizate pe larg în capitolul 1 al lucrării de față (pp.
9-39). Acestea sunt conturate în jurul obiectivelor specifice astfel:
IPOTEZA 1: Se prezumă că există diferențe semnificative între eșantioane în privința
nivelul de depresie, studenții d in Regatul Unit prezentând un nivel mai crescut de depresie
comparativ cu cei din România .
IPOTEZA 2: Se prezumă că există diferențe semnificative între eșantioane î n privința
nivelul de anxietate, studenții din R egatul Unit prezentând un nivel mai cresc ut de anxietate
comparativ cu cei din România .
IPOTEZA 3: Se prezumă că există diferențe semnificative între eșantioane î n privința
consumului de alcool, studenții din Regatul Unit prezentând o frecvență mai crescută a consumului
de alcool co mparativ cu ce i din România .
IPOTEZA 4: Se prezumă că există diferențe semnificative între eșantioane în privința
consumului d e droguri, studenții din Regatul Unit prezentând o frecvență mai crescută a
consumului de drogu ri comparativ cu cei din România .
IPOTEZA 5: Se p rezumă că există o corelație pozitivă între nivelul de depresie și
anxietate și frecvența consumul ui de alcool.
2. 3. EȘANTIONAREA
Alegerea eșantionului este un pas esențial în elaborarea unei cercetări cât mai corecte din
punct de vedere științific. În cazul în care participanții sunt aleși în funcție de aspectele potrivite
obiectivului cercetării, scade probabilitatea apariției erorilor. În cazul în care eșantionul este
influențat de prea multe variabile perturbatoare ‒ ca de exemplu un istoric familial problematic,
afecțiuni patologice, situații de viață deosebite – scade acuratețea măsurării variabilelor cercetării
și astfel și calitatea rezultatelor sale.
Totodată, este necesar accesul la un număr semnificativ de participanți pentru o mai mare
semnifi cație statistică a rezultatelor. Lotul de participanți la studiul de față este compus din 80 de
subiecți.
Criteriul în funcție de care au fost aleși participanții este acela al țării în care sunt efectuate
studiile, astfel fiind construite două eșantioane a câte 40 de studenți români; primul eșantion este
format din tineri ce studiază în facultățile din Constanța, România iar cel de -al doilea din tineri
studenți în Londra, Regatul Unit al Marii Britanii.
Un element important în analiza statistică este echiv alența eșantioanelor. Participanții din
ambele eșantioane sunt tineri cu vârste cuprinse între 19 și 24 de ani (cu o medie de aproximativ
42
22), cu un statut social mediu, fără antecedente privind dependențe sau tulburări psihologice
diagnosticate de un spec ialist.
Figura 2. 3. 1. Diagramă de structură – vârstele participanților
În ceea ce privește genul, p roporția bărbați -femei a fost: 12 bărbați și 28 de femei în
eșantionul din România și 23 bărbați și 17 femei în eșantionul din Regatul Unit.
Figura 2. 3. 2. Diagrame de structură – genul participanților
6%
14%
27%
14%12%19%8%Vârstele participanților
19 20 21 22 23 24 25
30%
70%Genul -România
Bărbați Femei
57%43%Genul –Regatul Unit
Bărbați Femei
43
2. 4. INSTRUMENTELE UTILIZATE
Numeroase studii au demonstrat că răspunsurile pe care subiecții le oferă pot fi puternic
influențate de mediul în care este administrat testul; astfel, participanții tind să exagereze sau să
diminueze impactul manifestărilor afecțiunilor lor într -un cadru atent supravegheat (Bowling,
2005). Luând în considerare acest aspect am decis aplicarea testelor prin intermediul unui
document împărtășit online (Anexa 1 ), asigurând con fiden țialitatea datelor primite prin prezentarea
unui consimțământ informat în prealabil (Anexa 6 ).
INSTRUMENTUL 1:
În urma documentării teoretice efectuate s -a decis ca pentru testarea nivelului de depresie
să fie utilizat I nventarul de depresie Beck [BDI] (Anexa 2 ) – un instrument de auto -evaluare
constituit din 2 1 de itemi, construit să măsoare severitatea depresiei la adulți și adol escenți cu
vârsta peste 13 ani.
Testul a fost conceput în anul 1961 de către psihologul Aron T. Beck, fiind unul dintre
cele mai utilizate teste psihometrice în toată lumea, iar varian tele sale revizuite sunt încă folosite
în întreaga lume de psihologi și psihiatri din pricina valid ității și fidelității crescute. Dezvoltarea
sa a marcat o schimbare în rândul concepțiilor profesioniștilo r din domeniu, care până în acel
moment au privit d epresia dintr -o perspectivă psihodinami că, în loc să ia în considerare și
elementele cognitive ale producerii simptomelor.
Scorarea se face prin intermediul scalei Likert, cu 4 posibilități de răspuns echivalente cu
4 grade de severitate ale simptomelor. T estul are 21 de întrebări, fiecare întrebare fiind
reprezentativă pentru un anumit aspect al afecțiunii: dispoziția depresivă, pesimismul, sentimentul
eșecului, lipsa de satisfacție, sentimentul de vinovație, sentimentul pedepsei, auto -dezgustul,
autoacuza rea, dorințele de autopedepsire, plânsul, iritabilitatea, izolarea socială, nehotărârea,
modificarea imaginii de sine, dificultățile în muncă, tulburările de somn, oboseala, pierderea
apetitului, pierderea în greutate, preocupările somatice, diminuarea lib idoului.
Etalonarea este realizată astfel:
scorurile cu valori cuprinse între 0 -13: nivel minim al depresiei;
scorurile cu valori cuprinse între 14 -19: depresie ușoară;
scorurile cu valori cuprinse între 20 -28: depresie moderată;
scorurile cu valori cuprin se între 29 -63: depresie severă.
44
Inventarul de depresie Beck a fost adaptat și etalonat pe un eșantion de 584 de persoane
din populația românească generală, dintre care 120 de participanți au fost reprezentanți ai mediului
clinic. Adaptarea a fost făcută d e către Daniel David și Anca Dobrean (2012b).
INSTRUMENTUL 2:
Cel de -al doilea instrument utilizat este Scala de anx ietate Hamilton [HAM -A] (Anexa
3), chestionar ce evaluează severitatea simptomelor la persoane cu tendințe anxioase . Această scală
poate fi utilizată atât în mediul clinic pentru a urmări evoluția tulburărilor de anxietate cât și pe
populația generală pentru a identifica existența anumitor afecțiuni sau tendințe anxioase. O analiză
factorială a arătat că itemii descriu un factor general de anx ietate și doi subfactori: de cogniție și
simptome somatice.
Testul a re forma unui inteviu semistructurat și conține 14 itemi dezvoltați de Max
Hamilton în anul 1959. Fiecare item conține diverse manifestări a căror severitate este estimată de
subiect prin alegerea unui răspuns din cadrul unei scale cu cinci posibilități de răspuns. Testul este
folosit la scară largă, atât pentru a identifica simptome ușoare de anxie tate cât și manifestări severe.
Etalonarea se face astfel:
scorurile cu valori cuprinse între 0-20: anxietate redusă;
scorurile cu valori cuprinse între 20 -41: anxietate moderată;
scorurile cu valori cuprinse între 41 -70: anxietate severă.
Chestionarul a fost val idat pe populație românească de către Daniel David (2012a).
INSTRUMENTUL 3:
Pentru mă surarea frecvenței consumului de alcool a fost utilizat chestionarul Testul de
Identificare a Tulburărilor Induse de Alcool [AUDIT] (Anexa 4 ). AUDIT este un test de evaluare
și auto -evaluare a comportamentului de consum de alcool, dezvoltat de către Organi zația Mondială
a Sănătății în 2001 , în urma a peste 20 de ani de ce rcetări la nivel internațional.
Testul conține 10 întrebări; primele 8 întrebări au 4 posibilități de răspuns și se adresează
frecvenței consumului de alcool. Ultimele două întrebări au în vedere rănirea indusă de cosnumul
de alcool sinelui și celor din jur și percepția celor din jur cu privire la comportamentul subiectului.
Etalonarea este realiztă astfel:
scorurile cu valori cuprinse între 0 -8: o incidență redusă a consumului de alcool;
scorurile cu valori cuprinse între 8 -15: incidență moderată a consumului de alcool;
scorurile cu valori cuprinse între 16 -19: incidență crescută a consumului de alcool;
45
scorurile cu valori peste 20: incidență foarte crescută, posibil abuz de alcool; acest
comportament este periculos atât pentru individ cât și pentru ceilalți și necesită
intervenția specialiștilor.
Chestionarul fost validat pe populație românească de către Radu Vraști în 1997.
INSTRUMENTUL 4:
Cel de -al patrulea instrument utilizat a fost Testul pentru evaluarea riscului consumului
de droguri [DUDIT] (Anexa 5) . Chestionarul este o adaptare a chestionarului AUDIT pentru a
identifica tendințele de consum de droguri, creat de Organizația Mondială a Sănătății în 2003.
Acesta are o formă similară, însă etalonarea este diferită:
în cazul în care scorul are o valoare de peste 6 puncte la subiecții de sex masculin,
acesta poate fi un indicator al unei probleme de consum;
în cazul în care scorul are o valoare de peste 2 puncte la subiecții de sex femini n,
acesta poate fi un indicator al unei probleme de consum;
scorurile cuprinse între 25 și 44 indică abuzul de droguri și este necesară intervenția
unui specialist.
Chestionarul e ste folosit internațional și a fost adaptat la populația românească de Marius
Cristian O prișan și Florentina Furtunescu (2018).
46
3. REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA ACESTORA
IPOTEZA 1:
Se prezumă că există diferențe semnificative între eșantioane în privința nivelul de
depresie, studenții din Regatul Unit prezentând un niv el mai crescut de depresie comparativ cu cei
din România.
În urma aplicării BDI, am obținut rezultate ce vor fi analizate conform următoarelor etape:
I. Primul pas în operațioanlizarea acestei ipoteze este analiza indicilor statistici de start:
Tabelul 3. 1. Indici statistici de start – nivelul de depresie
În urma testării primei variabile am obținut scoruri cu o medie x̄ = 5.73 și o abatere
standard σ = 3.987 pentru primul eșantion (România [RO]). Al doilea eșantion (Marea Britanie
[MB]) a prezentat s coruri cu o medie x̄ = 13.35 și o abatere standard σ = 6.639 (Tabelul 3. 1.).
47
II. A doua etapă a fost aceea de a analiza distribuțiile scorurilor, ce pot fi ilustrate prin
intermediul unor histograme astfel:
Figura 3. 1. Forma distribuției – Histograma p rimului eșantion (RO)
Putem observa că scoruruile primului eșantion prezintă o distribuție normală cu o ușoară
asimetrie pozitivă (ceea ce arată o frecvență mai ridicată a scorurilor mici) (Figura 3. 1.).
Figura 3. 2. Forma distribuției – Histograma ce lui de -al doilea eșantion (MB)
48
Cea de -a doua histogramă indică o distribuție normală a scorurilor (Figura 3. 2.).
Pentru confirmarea normalității distribuțiilor în funcție de parametrii de normalitate –
media și abaterea standard – a fost aplicat testul On e Sample Kolmogorov -Smirnov.
Tabelul 3. 2. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov
Conform testului de normalitate (Tabelul 3. 2.) se confirmă normalitatea distribuțiilor
pentru ambele eșantioane. Cunoscând acest factor, putem alege metoda de comparare a celor două
eșantioane, care în acest caz va fi una parametrică – Testul t pentru eșantioane independente.
III. În continuare vom compara mediile celor două eșantioane pentru a identifica existența
de diferențe semnificative.
Figura 3. 3. Grafic cu medi ile eșantioanelor
5.7313.35
024681012141618
România Marea BritanieNivelul de depresie
49
Analizând mediile celor două eșantioane putem observa că există o diferență (Figura 3.
3.) însă pentru a demonstra că aceasta este semnificativă statistic vom aplica Testul t pentru
eșantioane independente.
Tabelul 3. 3. Testul t pen tru eșantioane independente
Rezultatele testului Levene ne arată omogenitatea varianțelor cu un indice F = 7,304 la
un prag de semnificație p = 0,008 (Tabelul 3. 3.). Această valoare a lui t = -6,227 la pragul de
semnificație p = 0,000 ne ce arată că exis tă diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea
ce privește nivelul de depresie, în sensul că studenții români din Regatul Unit au un nivel mai
crescut al depresiei (fie în intensitate fie în frecvența apariției simptomelor) față de studenții
rămași în România.
Acest rezultat confirmă prima ipoteză a cercetării.
IV. Din punct de vedere strict psihologic, acest rezultat poate fi interpretat astfel:
Putem observa că schimbarea țării de domiciliu poate avea un efect semnificativ asupra
tinerilor du pă primele luni de ajustare (în care au loc în general petreceri și noile interacțiuni sociale
ocupă cea mai mare a timpului).
O teorie utilă în interpretarea acestor d ate este cea a psihogeografiei, ramură ce studiază
influența factorilor geog rafici asupr a psihicului uman.
Printre acești factori se numără:
climatul – temperaturile scăzute și umezeala inhibă dorința de a petrece timp în aer
liber iar raportul dintre orele zilei și cele ale nopții modifică ritmul circadian –
elemente foarte importante în pr oducerea stărilor de depresie (Self & Steadman, 2016).
lumina (nivelul scăzut de lumină duce la secreția mai redusă de serotonină,
neurotransmițător responsabil cu generarea stării de „bine” (Al -Karawi & Jubair,
2016). În Regatul Unit nivelul de lumină est e semnificativ mai scăzut decât în
România din pricina climatului oceanic și ploilor dese).
50
aspectele demografice (trecerea de la un oraș mediu – Constanța, la una dintre cele
mai mari metropole ale Europei – Londra, poate constitui un șoc în ceea ce prive ște
diversitatea populației și numeroasele posibilități noi ce apar într -un alt mediu de
viață). Inadaptarea anumitor persoane la noile culturi poate duce la izolare socială,
factor corelat puternic cu depresia (Baier, 2005).
51
IPOTEZA 2 :
Se prezumă că exi stă diferențe semnificative între eșantioane î n privința nivelul de
anxietate, studenții din Regatul Unit prezentând un nivel mai crescut de anxietate comparativ cu
cei din România.
În urma aplicării HAM -A am obținut rezultate ce vor fi analizate conform următoarelor
etape:
I. Primul pas în operațioanlizarea acestei ipoteze este analiza indicilor statistici de start:
Tabelul 3. 4. Indici statistici de start – nivelul de anxietate
În urma testării celei de -a doua variabile am obținut scoruri cu o medie x̄ = 12.55, o
abatere standard σ = 5.252 și o mediană md = 12.5 pentru primul eșantion (RO). Al doilea eșantion
(MB) a prezentat scoruri cu o medie x̄ = 14.05 și o abatere standard σ = 6.296 (Tabelul 3. 4.).
52
II. A doua etapă a fost aceea de a analiza dist ribuțiile scorurilor, ce pot fi ilustrate prin
intermediul unor histograme astfel:
Figura 3. 4 . Forma distribuției – Histograma primului eșantion (RO)
Putem observa că scoruruile primului eșantion prezintă o distribuție normală (Figura 3. 4.).
Figura 3. 5. Forma distribuției – Histograma celui de -al doilea eșantion (MB)
53
Cea de -a doua histogramă indică o distribuție normală a scorurilor cu o ușoară formă
bimodală, ceea ce arată o frecvență mai ridicată a două scoruri diferite (Figura 3. 5.).
Pentru con firmarea normalității distribuțiilor în funcție de parametrii de normalitate –
media și abaterea standard – a fost aplicat testul One Sample Kolmogorov -Smirnov.
Tabelul 3. 5. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov
Conform testului de normalitate (Tabelul 3. 5.) se confirmă normalitatea distribuțiilor
pentru ambele eșantioane. Cunoscând acest factor, putem alege metoda de comparare a celor două
eșantioane, care în acest caz va fi una parametrică – Testul t pentru eșantioane independente.
III. În continuar e vom compara mediile celor două eșantioane pentru a identifica existența
de diferențe semnificative.
Figura 3. 6 . Grafic cu mediile eșantioanelor
12.5514.05
02468101214161820
România Marea BritanieNivelul de anxietate
54
Analizând mediile celor două eșantioane putem observa că există o diferență foarte mică
(Figura 3. 6.) în să pentru a verifica dacă aceasta este semnificativă statistic vom aplica Testul t
pentru eșantioane independente.
Tabelul 3. 6. Testul t pentru eșantioane independente
Rezultatele testului Levene ne arată faptul că varianțele nu sunt omogene cu F = 1,657 la
un prag de semnificație p = 0,202, nesemnificativ statistic (Tabelul 3. 6.). Această valoare a lui t =
-1,157 la pragul de semnificație p = 0,251 ne arată că nu există diferențe semnificative între cele
două grupuri în ceea ce privește nivelul de de presie, în sensul că studenții români din Regatul
Unit nu au un nivel de anxietate semnificativ mai crescut față de studenții rămași în
România.
Acest rezultat infirmă a doua ipoteză a cercetării.
IV. Din punct de vedere strict psihologic, acest rezultat poate fi interpretat astfel:
Această ipoteză a avut ca model explicația simptomelor anxioase apărute la imigranți din
pricina ș ocului cultural (Furham, 2012). Acesta a rezumat în meta -analiza sa mai multe studii care
au demonstrat rolul schimbării mediului de viață în generarea de manifestări anxioase, ele fiind un
răspuns inițial natural la schimbare. În cazul în care acestea persistă după un an ele devin un
obstacol în adaptarea sănătoasă a individului.
Studenții români nu au prezentat, însă, aceste dific ultăți. Unul dintre motive ar putea fi
mediul cultural foarte divers al Constanței, oraș în care încă de mici locuitorii sunt expuși la
numeroase obiceiuri și tradiții ale minorităților cu care coabitează. Fiind astfel obișnuiți cu
diversitatea, românii se integrează cu ușurință în medii noi de viață.
55
IPOTEZA 3:
Se prezumă că există diferențe semnificative între eșantioane în privința consumului de
alcool, studenții din Regatul Unit prezentând o frecvență mai crescută a consumului de alcool
comparativ cu cei din România.
În urma aplicării AUDIT am obținut rezultate ce vor fi analizate conform următoarelor
etape:
I. Primul pas în operațioanlizarea acestei ipoteze este analiza indicilor statistici de start:
Tabelul 3. 7 . Indici statistici de start – consumul de alcool
În urma testării celei de -a treia variabile am obținut scoruri cu o medie x̄ = 5.85 și o abatere
standard σ = 3.669 pentru primul eșantion (RO). Al doilea eșantion (MB) a prezentat scoruri cu o
medie x̄ = 11.48 și o abatere standard σ = 6.2 51 (Tabelul 3. 7.).
56
II. A doua etapă a fost aceea de a analiza distribuțiile scorurilor, ce pot fi ilustrate prin
intermediul unor histograme astfel:
Figura 3. 7 . Forma distribuției – Histograma primului eșantion (RO)
Putem observa că scoruruile primul ui eșantion prezintă o distribuție normală (Figura 3. 7.).
Figura 3. 8. Forma distribuției – Histograma celui de -al doilea eșantion (MB)
57
Cea de -a doua histogramă indică o distribuție normală a scorurilor cu o ușoară formă
rectangulară, ceea ce arată o frecvență ușor similară a scorurilor (Figura 3. 8.).
Pentru confirmarea normalității distribuțiilor în funcție de parametrii de normalitate –
media și abaterea standard – a fost aplicat testul One Sample Kolmogorov -Smirnov.
Tabelul 3. 8. Testul One Samp le Kolmogorov -Smirnov
Conform testului de normalitate (Tabelul 3. 8.) se confirmă normalitatea distribuțiilor
pentru ambele eșantioane. Cunoscând acest factor, putem alege metoda de comparare a celor două
eșantioane, care în acest caz va fi una parametric ă – Testul t pentru eșantioane independente.
III. În continuare vom compara mediile celor două eșantioane pentru a identifica existența
de diferențe semnificative.
Figura 3. 9 . Grafic cu mediile eșantioanelor
5.8511.48
0246810121416
România Marea BritanieConsumul de alcool
58
Analizând mediile celor două eșantioane put em observa că există o diferență (Figura 3.
9.) însă pentru a demonstra că aceasta este semnificativă statistic vom aplica Testul t pentru
eșantioane independente.
Tabelul 3. 9. Testul t pentru eșantioane independente
Rezultatele testului Levene ne ar ată omogenitatea varianțelor. F = 16,515 la un prag de
semnificație p = 0,000 (Tabelul 3. 9.). Această valoare a lui t = -4,908 la un prag de semnificație p
= 0,000 ne ce arată că există diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește
consumul de alcool, în sensul că studenții români din Regatul Unit au o rată mai mare a
consumului de alcool (fie în ce privește cantitatea fie în frecvență) față de studenții rămași în
România.
Acest rezultat confirmă cea de -a treia ipoteză a cercetării.
IV. Din punct de vedere strict psihologic, acest rezultat poate fi interpretat astfel:
Alcoolul este foarte dăunător sănătății, dar și periculos pentru cei ce se află în proximitatea
persoanelor aflate în stare de ebrietate. De aceea studiile pe acest subi ect sunt necesare pentru
dezvoltarea unor metode de prevenție și intervenție în cazul dependențelor.
Studiile recente arată creșterea îngrijorătoare a numărului de tineri studenți ce consumă
în mod regulat alcool, în special în orașele cu o populație numer oasă (Davoren , Dahly, Shiely &
Perry, 2017). De asemenea, România se afla în anul 2016 pe locul 3 în topul țărilor cu cel mai mare
consum de alcool din Uniunea Europeană, conform unu studiu efectuat de Organizația Mondială
a Sănătății în 2017.
Ipoteza conf orm căreia tinerii din Regatul Unit consumă mai mult alcool decât cei din
România s -a confirmat. Există mai mulți factori ce joacă un rol important în obținerea acestui
rezultat: faptul că tinerii nu mai locuiesc cu părinții – ce constituiau o autoritate î n ceea ce privește
consumul de substanțe în general (Davoren, Dahly, Shiely & Perry, 2017), numărul mult mai mare
de cluburi comparativ cu cele deschise în Constanța pe tot parcursul anului, petrecerile organizate
în cadrul asociațiilor studențești etc.
59
IPOTEZA 4: Se prezumă că există diferențe semnificative între eșantioane în privința
consumului de droguri, studenții din Regatul Unit prezentând o frecvență mai crescută a
consumului de droguri comparativ cu cei din România.
În urma aplicării DUDIT am obți nut rezultate ce vor fi analizate conform următoarelor
etape:
I. Primul pas în operațioanlizarea acestei ipoteze este analiza indicilor statistici de start:
Tabelul 3. 10 . Indici statistici de start – consumul de droguri
În urma testării celei de -a pat ra variabile am obținut scoruri cu o medie x̄ = 2.33 , o abatere
standard σ = 2.165 și modul cu valoarea 0 pentru primul eșantion (RO). Al doilea eșantion (MB)
a prezentat scoruri cu o medie x̄ = 6.30 și o abatere standard σ = 3.750 (Tabelul 3. 10 .).
60
II. A doua etapă a fost aceea de a analiza distribuțiile scorurilor, ce pot fi ilustrate prin
intermediul unor histograme astfel:
Figura 3. 10 . Forma distribuției – Histograma primului eșantion (RO)
Putem observa că scoruruile primului eșantion prezintă o di stribuție nonnormală, în formă
de i (Figura 3. 10.). Acest fapt se traduce prin frecvența ridicată a scorurilor mici.
Figura 3. 11. Forma distribuției – Histograma celui de -al doilea eșantion (MB)
61
Cea de -a doua histogramă indică o distribuție normală a scorurilor cu o ușoară formă
rectangulară, ceea ce arată o frecvență ușor similară a scorurilor (Figura 3. 11.).
Pentru verificarea normalității distribuțiilor în funcție de parametrii de normalitate –
media și abaterea standard – a fost aplicat testul One Sample Kolmogorov -Smirnov.
Tabelul 3. 11. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov
Conform testului de normalitate (Tabelul 3. 11.) se confirmă normalitatea distribuțiilor
cel de -al doilea eșantion. Distribuția scorurilor primului eșantion este una nonnor mală. Cunoscând
acest factor, putem alege metoda de comparare a celor două eșantioane, care în acest caz va fi una
neparametrică – Testul U Mann -Whitney.
III. În continuare vom compara mediile celor două eșantioane pentru a identifica existența
de diferen țe semnificative.
Figura 3. 12 . Grafic cu mediile eșantioanelor
2.336.3
012345678910
România Marea BritanieConsumul de droguri
62
Analizând mediile celor două eșantioane putem observa că există o diferență (Figura 3.
12.) însă pentru a demonstra că aceasta este semnificativă statistic vom aplica Testul U Mann –
Whitney.
Tabelul 3. 12. Analiza rangurilor
Analiza rangurilor ne arată o medie a rangurilor mai ridicată a celui de -al doilea eșantion
(MB) în comparație cu primul (RO) (Tabelul 3. 12.).
Tabe lul 3. 13 . Testul U Mann -Whitney
Valoarea indicelui U de 298,500 c u un Z de -4,853 la pragul de semnificațe p = 0,000 ne
arată că există diferențe semnificative între cele două eșantioane (Tabelul 3. 13.) , în sensul că
studenții români din Marea Britanie au o rată mai mare a consumului de droguri (fie în ce
privește cant itatea fie în frecvență) față de studenții rămași în România.
Acest rezultat confirmă cea de -a patra ipoteză a cercetării.
IV. Din punct de vedere strict psihologic, acest rezultat poate fi interpretat astfel:
Putem observa că eșantionul tinerilor români prezintă o frecvență ridicată a scorurilor
foarte scăzute, în special 0 – ceea ce arată conform testului DUDIT că aceste persoane nu au
consumat niciodată un tip de droguri. Acest fapt se poate datora fie prețului prea mare al drogurilor
raportat cu salari ile tinerilor români, fie considerațiilor culturale sau altor factori.
63
În schimb, în eșantionul tinerilor din Regatul Unit putem observa scoruri mult mai
crescute. Un factor foarte important al producerii acestui rezultat este ușurința cu care tinerii pot
accesa piața drogurilor în această țară (Bennett, 2014). Un altul este apariția și utilizarea frecventă
a „drogurilor deștepte” (eng. smart drugs) – medicamente folosite inițial pentru tratamentul
narcolepsiei și al ADHD. Aceste medicamente sporesc atenția pe termen scurt, însă au efecte
adverse pericouloase asupra persoanelor sănătoase. Studenții le folosesc pentru a reuși să țină pasul
cu cerințele de la facultate (Whitehouse, 2018).
De asemenea, drogurile puternice (cocaina, ketamina, amfetaminele) sunt procurate cu
ușurință în cluburi, dar și în căminele de studenți.. Numeroși tineri recurg la traficul de droguri
pentru a -și plăti taxele universitare și fac acest lucru chiar și în cadrul campusului (Aronsky, 2018).
64
IPOTEZA 5: Se prezumă că există o cor elație pozitivă între nivelul de depresie și
anxietate și frecvența consumul ui de alcool.
Pentru operați onalizarea acestei ipoteze au fost urmărite următoarele etape:
I. Analiza indicilor statistici de start: Aceștia au fost prezentați în tabelele 3. 1., 3. 4. și 3.
7. la paginile 46, 50 și respectiv 54 ale lucrării de față pentru fiecare eșantion în parte. Aici însă,
ei vor fi prezentați pentru întregul lot de participanți.
Tabelul 3. 14. Indici statistici de start – nivelul de depresie total
În urma t estării primei variabile am obținut scoruri cu o medie x̄ = 9.54 și o abatere
standard σ = 6.658 (Tabelul 3. 14.).
Tabelul 3. 15. Indici statistici de start – nivelul de anxietate total
65
În urma testării celei de -a doua variabile am obținut scoruri cu o m edie x̄ = 13.30 și o
abatere standard σ = 5.810 (Tabelul 3. 15.).
Tabelul 3. 16. Indici statistici de start – consumul de alcool total
În urma testării celei de -a treia variabile am obținut scoruri cu o medie x̄ = 8.66 și o abatere
standard σ = 5.826 (T abelul 3. 16.).
II. Cel de -al doilea pas constă în analiza distribuțiilor scorurilor, ce pot fi ilustrate prin
intermediul unor histograme astfel:
Figura 3. 13. Forma distribuției – Histograma ambelor eșantioane, nivelul de depresie
66
Putem observa că sc oruruile participanților la testul pentru depresie prezintă o distribuție
normală , cu o ușoară asimetrie pozitivă (Figura 3. 13.).
Figura 3. 14. Forma distribuției – Histograma ambelor eșantioane, nivelul de anxietate
Putem observa că scoruruile parti cipanților la testul pentru anxietate prezintă o distribuție
normală (Figura 3. 14.).
Figura 3. 15. Forma distribuției – Histograma ambelor eșantioane, consumul de alcool
67
Putem observa că scoruruile participanților în ceea ce privește consumul de alco ol prezintă
o distribuție normală cu o ușoară asimetrie pozitivă (Figura 3. 15.).
Pentru confirmarea normalității distribuțiilor în funcție de parametrii de normalitate –
media și abaterea standard – a fost aplicat testul One Sample Kolmogorov -Smirnov.
Tabelul 3. 17. Testul One Sample Kolmogorov -Smirnov
Conform testului de normalitate (Tabelul 3. 17.) se confirmă normalitatea distribuțiilor
pentru toate cele trei variabile. Cunoscând acest factor, putem alege metoda de corelație a celor
două variabile , care în acest caz va fi una parametrică – Metoda de corelație Pearson.
III. Cea de -a treia etapă constă în corelarea celor trei variabile.
Pentru început, vom analiza norii de puncte.
Figura 3. 16. Norul de puncte – depresie și anxietate
68
Norul de punc te ne indică în cazul depresiei și al anxietății o corelație pozitivă (prin
orientarea ascendentă) și o relație puternică între evoluțiile scorurilor (prin concentrarea punctelor
în aceeași zonă) (Figura 3. 16.).
Figura 3. 17. Norul de puncte – depresie și consumul de alcool
Norul de puncte ne indică în cazul depresiei și al consumului de alcool o corelație pozitivă
(prin orientarea ascendentă) și o relație puternică între evoluțiile scorurilor (prin concentrarea
punctelor în aceeași zonă) (Figura 3. 17 .).
Figura 3. 18. Norul de puncte – anxietate și consumul de alcool
69
Norul de puncte ne indică în cazul anxietății și al consumului de alcool o corelație pozitivă
(prin orientarea ascendentă) și o relație puternică între evoluțiile scorurilor (prin conc entrarea
punctelor în aceeași zonă) ( Figura 3. 18 .).
În continuare, vom verifica cu ajutorul metodei de corelație Pearson dacă există o relație
între variabile
Tabelul 3. 18. Indicii de corelație
Tabelul 3. 18. ilustrează faptul că există o corelație p ozitivă între :
depresie și anxietate cu un coeficient r=0,564 la un prag de semnificație p=0,000;
depresie și consumul de alcool r=0,608 la un prag de semnificație p=0,000;
anxietate și consumul de alcool r=0,721 la un prag de semnificație p=0,000.
Toate aceste rezultate sunt semnificative statistic, ceea ce duce la confirmarea celei de -a
cincea ipoteze ale cercetării.
IV. Din punct de vedere strict psihologic, acest rezultat poate fi interpretat astfel:
Corelația pozitivă dintre depresie și anxietate a f ost testată în numeroase rânduri de către
cercetători. Aceasta a fost confirmată și într -un studiu pe un grup de studenți cu caracteristici
asemănătoare cu eșantioanele noastre (Bayram & Bilgel, 2008). Această relație poate fi explicată
prin intermediul te oriilor biologice, care ne arată că anumiți neurotransmițători joacă roluri
importante în producerea ambelor afecțiuni – serotonina, dopamina și norepinefrina (Risch et al.,
2009).
În ceea ce privește depresia și consumul de alcool un studiu publicat de Li ew (2015) arată
că indivizii care prezintă manifestări depresive mai frecvent consumă și un nivel mai ridicat de
70
alcool. Acest lucru poate fi datorat mecanismelor nesănătoase de apărare și adaptare pe care unele
persoane le dezvoltă pentru a face față situ ațiilor problematice ale vieții.
Alcoolul este cunoscut ca un produs deseori folosit pentru detensionare și reducerea
simptomelor anxioase din pricina efectului său de dezinhibare, astfel corelația ridicată dintre cele
două nu este o întâmplare. Un studiu a arătat că în special în cazul studenților alcoolul este folosit
din pricina expunerii recurente la factori sociali (Gilles, Turk & Fresco, 2006).
71
4. CONCLUZII ȘI IMPLICAȚII
În realizarea acestui studiu am pornit de la două obiective specifice, operați onalizate într –
o serie de ipoteze.
Primul obiectiv al lucrării a fost acela de a identifica diferențe semnificative la nivelul
celor patru variabile utilizate în cadrul cercetării (nivelul de depresie, nivelul de anxietate,
consumul de alcool, consumul de droguri) pe baza analizei rezultatelor obținute de la cele două
eșantioane (studenții din România, studenții din Regatul Unit al Marii Britanii) .
Așa cum am demonstrat în partea aplicativă a cercetării (Capitolul 3, pp. 46 -70) există
diferențe semnificativ e la nivelul a trei dintre variabilele testate ( nivelul de depresie, frecvența și
intensitatea consumului de substanțe alcoolice, frecvența și intensitatea consumului de droguri ), în
timp ce în cazul celei de -a doua variabile, nivelul de anxietate, nu s -au identificat diferențe
semnificative statistic.
Astfel, s -au confirmat trei dintre cele patru ipoteze comparative, demonstrându -se că
tinerii studenți români ce își efectuează studiile în Londra, Regatul Unit au un nivel de depresie, o
rată a consumului de alcool și o rată a consumului de droguri mai ridicate decât tinerii care rămân
la studii în Constanța, România, ca urmare a procesului de migrație. Totodată, s -a informat cea de –
a doua ipoteză, demonstrând că studenții din Regatul Unit nu prezintă un nive l mai crescut al
anxietății decât tinerii din România, fapt ce se traduce printr -o bună adaptare din punct de vedere
social la noua cultură la care sunt expuși.
Cel de -al doilea obiectiv a avut în vedere scopul de a verifica dacă există corelații între
trei dintre variabilele testate (depresie, anxietate, consumul de alcool).
Acest obiectiv a fost operaționalizat prin intermediul ipotezei numărul cinci, fiind aplicată
o analiză corelațională pentru a fi identificate eventualele relații dintre aceste variabi le (Capitolul
3, pp. 46 -70). Rezultatele au arătat că există corelații pozitive între toate cele trei variabile studiate,
confirmând această ipoteză și rezultatele studiilor precedente efectuate în acest sens.
Cercetarea are, desigur, și limite, printre ca re se numără:
numărul relativ redus de participanți la cercetare;
proporția inegală dintre genuri;
existența posibilelor variabile perturbatoare – factori externi ce ar putea provoca aceste
manifestări (evenimente din trecutul participanților, factori pato logici neidentificați
etc.);
posibila evitare a răspunsurilor sincere din partea subiecților.
Astfel, putem spune că migrația tinerilor români are consecințe grave atât asupra
economiei țării, dar și consecințe personale, ce afectează sănătatea acestora î n cazul în care aleg o
72
țară atât de diferită ca climat și cultură cum este Regatul Unit. Acești factori pot fi trecători, însă
de multe ori ei contribuie la generarea unor sentimente de înstrăinare ale tinerilor studenți. Lipsa
studiilor pe această temă es te îngrijoătoare, întrucât ele pot constitui o modalitate de convingere a
tinerilor de a nu părăsi țara.
73
REZUMAT
Acest studiu a fost conceput pentru a ilustra modul de adaptare al tinerilor români în
contextul migrației, având în vedere influența factor ilor culturali dar și dificultățile specifice etapei
de vârstă studiate.
Este un lucru bine știut că schimbarea țării de domiciliu poate avea efecte puternice asupra
modului de viață al unei persoane, iar acest fapt poate evolua spre apariția unor manifest ări
dezadaptative de durată, ce se pot situa la limita dintre sănătos și patologic.
Pentru a reprezenta aceste manifestări , am ales patru variabile: nivelul de depresie, nivelul
de anxietate, rata consumului de alcool și cea a consumului de droguri. Lucrar ea nu urmărește
demonstrarea unor simptomatologii patologice, ci identificarea unor posibile diferențe. De aceea
toți participanții aleși au un istoric medical și psihologic lipsit de orice tip de tulburări.
Lucrarea de față intenționează să construiască u n model teoretic cât mai complet pentru
înțelegerea proceselor psihice implicate în mecanismele de adaptare la un nou mediu cultural.
Astfel, vor fi analizate clasificări, teorii, ultimele statistici reprezentative pentru fiecare variabilă
în parte, pentru ca apoi să fie examinat conceptul de șoc cultural împreună cu implicațiile acestuia.
După definitivarea structurii teoretice va fi elaborat un design statistic ce va urmări pentru
început compararea rezultatelor a două eșantioane a câte 40 de studenți rom âni – primul eșantion
reprezentativ pentru populația tinerilor ce își desfășoară studiile în România, iar al doilea pentru
tinerii ce au ales să își urmeze studiile în Regatul Unit. Toți cei 80 de participanți au vârste cuprinse
între 19 și 25 de ani și au cel puțin un an de studiu în mediul specific.
Totodată, vor fi identificate eventualele corelații dintre trei variabile alese, nivelul de
depresie, nivelul de anxietate și consumul de alcool. Acestea au fost intens studiate în anii
precedenți, însă nu nea părat în contextul migrației.
Dezideratul acestei lucrări este o înțelegere mai completă a proceselor psihice implicate
în adaptarea la un nou mediu de viață, dar și a modului în care tinerii din ziua de azi întâmpină
diverse tipuri de obstacole și încercă ri.
Înfluența tehnologiei asupra noilor generații încă de la vârste timpurii a adus modificări
substanțiale ale dezvoltării personalității individului, atât în plan cognitiv cât și afectiv, iar acest
fapt necesită studii aprofundate, de actualitate. Fără a stfel de cercetări științifice este imposibilă
implementarea programelor de prevenție și intervenție pentru diverse tulbărări, dar și adaptarea
noilor sisteme educaționale, practicilor de la locul de muncă și modului de viață în general pentru
o funcționar e optimă a oricărui individ .
Astfel, cercetarea de față are în vedere aceste elemente, propunându -și o analiză cât mai
corectă a manifestărilor ce survin deciziei de a părăsi țara natală. Totodată, se dorește îmbogățirea
74
sferei științifice prin adăugarea d e informații de actualitate, alături de o interpretare cât mai
obiectivă și utilă viitoarelor studii în domeniu . Totodată, un alt obiectiv al lucrării este acela de a
se alătura cercetărilor ce stau la baza dezvoltării tehnicilor d e psihoterapie, care este din ce în ce
mai necesară într -o lume aflată într -o rapidă și eternă schimbare.
75
SUMMARY
This study was designed to illustrate the adaptation of Romanian youth in the context of
migration, given th e influence of cultural factors and considering the diff iculties which occur
during the life stage studied.
It is a well -known fact that leaving one 's home country can have powerful effect s on a
person's lifestyle; this may develop into a pattern of long -lasting maladaptive manifestations,
which may border the pathological.
In order to represent these manifestations, we chose four variables: the level of depression,
the anxiety level, the rate of alcohol and drug use . The study does not aim to demonstrate
pathological symptoms, but to identify possible differenc es. That is why all the elected participants
have a medical and psychological history lacking any kind of disorder .
This paper intends to build a complete theoretic al model to enable the understand ing of
the mental processes involved in the means of adapt ing to a new cultural environment. Thus, the
classifications, the ories, the most recent statistics for each variable wil l be analyzed in order to
then investigate the concept of culture shock and its implications.
After having gone through the theoretical data, a statistical design was built with the aim
of comparing the results of two samples of 40 Romanian stu dents. T he first sample represents the
population of young adults who study in Roma nia, and the second – the ones who chose the United
Kingdom as a s tudy destination. All 80 participants are aged between 19 and 25 and have at least
one year of s tudy.
Possible correlations between three of the chosen variables will be identified as well – the
level of depression, the le vel of anxiety and the alcohol con sumption rate. They have been
extensively studied in previous years, but not regarding the process of migration.
The purpose of this research paper is a more complete grasp of the mental processes
involved in adapti ng to a new living environment , as well a s understanding how young people
today face various obstacles and challenges.
The influence of technology on new generations from very early ages has brought
substantial changes to the psychological development of the individual, b oth cognitively and
emoti onally; this fact has increased the need for in-depth, up -to-date studies. Without such
comprehensive studies it is impossible to implement prevention and intervention programs for
various dis orders; furthermore, improving educational systems, work styles and one's general
lifestyle depend on scientific research , for these factors are crucial to the optimal functioning of
any individual.
76
Thus, this research paper takes these elements into account , proposing a more accurate
analysis of the changes that occur due to the decision of leaving one's native country. Moreover , it
is important to partake in the evolution of science, providing up -to-date information together with
an object ive and useful interpretation, hopefully helpful for future studies in the field . The author's
desire is to join the research that underpins the development of psychological techniques, which
are increasingly necessary in a world that is rapid ly and eternal ly changing .
77
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Abrams, D., Turner, J., Baumann, L., Ka rel, A., Collins, S., & Witkiewitz, K. et al. (2013).
Alcohol Consumption. Encyclopedia Of Behavioral Medicine , 61-65. doi: 10.1007/978 –
1-4419 -1005 -9_626
Adrien, J . (2002). Neurobiological bases for the relation between sleep and depression. Sleep
Medicine Reviews , 6(5), 341 -351. doi: 10.1053/smrv.2001.0200
Al-Karawi, D., & Jubair, L. (2016). Bright light therapy for nonseasonal depression: Meta –
analysis of clinical trials. Journal Of Affective Disorders , 198, 64 -71. doi:
10.1016/j.jad.2016.03.016
American Psychiatric Association. (2013). Diagnost ic and statistical manual of mental disorders
(ed. a 5 -a). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
Andrade, C. (2016). Cannabis and Neuropsychiatry, 1: Benefits and Risks. The Journal Of
Clinical Psychiatry , 77(5), e551 -e554. doi: 10.4088/jcp.16f10841
Andrews, P., & Thomson, J. (2009). The bright side of being blue: Depression as an adaptation
for analyzing complex problems. Psychological Review , 116(3), 620 -654. doi:
10.1037/a0016242
Aronsky, A. (2018). What Should Universities Do About Students Who Take Drugs? – Volteface.
(http://vo lteface.me/features/drugs_on_campus/ , accesat la 10.05, 2018).
Ashton, C. (2001). Pharmacology and effects of cannabis: A brief review. British Journal Of
Psychiatry , 178(02), 101 -106. doi: 10.1192/bjp.178.2.101
Badiani A., Boden J. M., De Pirro, S., Fergusson, D. M., Horwood. L. J., & Harold, G. T. (2015).
Tobacco smoking an d cannabis use in a longitudinal birth cohort: evidence of reciprocal
causal relationships. Drug and Alcohol Dependence. 150, 69 –76.
doi:10.1016/j.drugalcdep.2015.02.015
Baier, S. T. (2005) . International students: Culture shock and adaptation to the U.S. culture.
În Master's Theses and Doctoral Dissertations . 523.
http://commons.emich.edu/theses/523
Bandura, A., & Walters, R. (1963). Socia l learning and personality development . New York:
Holt, Rinehart & Winston.
Bar-Haim, Y., Fox, N., Benson, B., Guyer, A., Williams, A., & Nelson, E. et al. (2009). Neural
Correlates of Reward Processing in Adolescents With a History of Inhibited
Temperamen t. Psychological Science , 20(8), 1009 -1018. doi: 10.1111/j.1467 –
9280.2009.02401.x
78
Bayram, N., & Bilgel, N. (2008). The prevalence and socio -demographic correlations of
depression, anxiety and str ess among a group of university students. Social Psychiatry
And Psychiatric Epidemiology , 43(8), 667 -672. doi: 10.1007/s00127 -008-0345 -x
Behnke, R., & Sawyer, C. (1999) . Anticipatory Anxiety Patterns for Male and Female Public
Speakers [Ebook]. San Francisco, CA: Wayback Machine.
(http://www.communicationcache.com/uploads/1/0/8/8/10887248/anticipatory_anxiety
_patterns_for_male_and_female_public_speakers.pdf , accesat la 10.05, 2018) .
Bennett, T. (2014). Differences in the age -drug use curve among students and non -students in the
UK. Drug And Alcohol Review , 33(3), 280 -286. doi: 10.1111/dar.12100
Bienvenu, O., Davydow, D., & Kendler, K. (2010). Psychiatric ‘diseases’ versus behavioral
disorders and degree of genetic influe nce. Psychological Medicine , 41(01), 33 -40. doi:
10.1017/s003329171000084x
Borgelt, L., Franson, K., Nussbaum, A., & Wang, G. (2013). The Pharmacologic and Clinical
Effects of Medical Cannabis. Pharmacotherapy: The Journal Of Human Pharmacology
And Drug Therapy , 33(2), 195 -209. doi: 10.1002/phar.1187
Boyer, K. (2000). Health risks and benefits of alcohol consumption. Encyclo pedia Of Global
Health , 24(1), 5 -11. doi: 10.4135/9781412963855.n839
Bowling, A. (2005). Mode of questionnaire administration can have serious effects on data
quality. Journal Of Public Health , 27(3), 281 -291. doi: 10.1093/pubmed/fdi031
Bressert, S. (2017). Dysthymia Treatment. Psych Central
(https://psychcentral.com/disorders/dysthymia -treatment/ , accesat la 02.05, 2018).
Brown, P. (2018). Subsidies plan for farmers who help to restore wildlife.
(https://www.theguardian.com/ uk/1999/feb/02/paulbrown1 , accesat la 20.05, 2018).
Burton, R. (2004). The Anatomy of Melancholy [Ebook]. Project Gutenberg (lucrare inițial apărută
în 1628) (http://www.gutenberg.org /files/10800/10800 -h/10800 -h.htm , accesat la
03.05.2018).
California Department of Social Services. (2010). Pharmacological Treatment For Substance
Abuse. (http://www.cebc4cw.org/search/by -topic -area/pharmacological -treatment -for-
substance -abuse/alcohol -abuse/ , accesat la 13.05, 2018).
Chadwick, B., Miller, M. L., & Hurd, Y. L. (2013). Cannabis Use during Adolescent
Development: Suscepti bility to Psychiatric Illness. Frontiers in Psychiatry. 4 , 129.
doi:10.3389/fpsyt.2013.00129
Courtney K. E., Mejia M. H., & Jacobus, J. (2017). Longitudinal Studies on the Etiology of
Cannabis Use Disorder: A Review . Current Addiction Reports. 4(2), 43 –52.
doi:10.1007/s40429 -017-0133 -3
79
Craske, M., & Stein, M. (2016). Anxiety. The Lancet , 388(10063), 3048 -3059. doi:
10.1016/s0140 -6736(16)30381 -6
Cuijpers, P., van Straten, A., van Oppen, P., & Andersson, G. (2008). Are Psychological and
Pharmacologic Interventions Equally Effective in the Treatment of Adult Depressive
Disorders?. The Journal Of Clinical Psychiatry , 69(11), 1675 -1685. doi:
10.4088/jcp.v69n1102
Cukrowicz, K., & P oindexter, E. (2014). Suicide. Î n C. Richards & M. O'Hara, The Oxford
Handbook of Depression and Comorbidity (pp. 254 -267). New York: Oxford University
Press.
Davey, C., Yücel, M., & Allen, N. (2008). The emergence of depression in adolescence:
Development of the prefrontal cortex and the representation of reward. Neuroscience &
Biobehavioral Reviews , 32(1), 1 -19. http://dx.doi.org/10.1016/j.neubiorev.2007.04.016
David, D. (2012a). Sistem de e valuare clinică (SEC). Cluj-Napoca : Romanian Psychological
Testing Services.
David, D., & Dobrean, A. (2012 b). Inventarul de Depresie Beck – ediția a doua (BDI – II). Cluj –
Napoca: Romanian Psychological Testing Services.
Davison, K. (2009). Historical aspe cts of mood disorders. Psychiatry , 8(2), 47 -51. doi:
10.1016/j.mppsy.2008.10.019
Davoren, M., Dahly, D., Shiely, F., & Perry, I. (2017). Alcohol consumption amon g university
students: A latent class analysis. Drugs: Education, Prevention And Policy , 1-9. doi:
10.1080/09687637.2017.1290787
Deffenbacher, J., & Hazaleus, S. (1985). Cognitive, emotional, and physiological components of
Test Anxiety. Cognitive Therapy And Research , 9(2), 169 -180. doi: 10.1007/bf01204848
Dheer, R. , & Lenartowicz, T. (2018). Career decisions of immigrants: Role of identity and social
embeddedness. Human Resource Management Review , 28(2), 144 -163. doi:
10.1016/j.hr mr.2017.05.010
Djuvara, N. (2002). O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri (ed. a 4 -a). București:
Humanitas .
Downey, J. (2018). Premium choice anxiety. (https://www.thetimes.co.uk/article/premium –
choice -anxiety -9fck7rck26p , accesat la 03.05, 2018) .
Duff, C. (2005). Party drugs and party people: examining the ‘normalization’ of recreational drug
use in Melbourne, Australia. International Journal Of Drug Policy , 16(3), 161 -170. doi:
10.1016/j.drugpo.2005.02.001
Enăchescu, C. (2007). Sindroame psihopatologice II. Î n Tratat de psihopatologie (ed. a 4 -a, pp.
224-225). Iași: Polirom.
80
Erikson , E. H. (2015). Copilărie și societate (M. Badea & B. Popa traducători). București: Trei
(lucrarea inițial apărută în 1963).
Freud, S. (1917). Mourning and melancholia. Standard edition, 14(19) , 17.
Furham, A. (2012). Culture shock. Revista De Psicologéa De La Educación , 7(1), 9 -22.
(http://www.revistadepsicologiayeducacion.es/pdf/70.pdf , accesat la 9.05, 2018).
Gilles, D., Turk, C., & Fresco, D. (2006). Social anxiety, alcohol expectan cies, and self -efficacy
as predictors of heavy drinking in college students. Addictive Behaviors , 31(3), 388 -398.
doi: 10.1016/j.addbeh.2005.05.020
Heal, D. J., Smith, S. L., Gosden, J., & Nutt, D. J. (2013). Amphetamine, past and present – a
pharmacological and clinical perspective. J. Psychopharmacol. 27(6), 479 –496.
doi:10.1177/0269881113482532
Health and Soci al Care Information Centre. (2017). Background data quality report. Statistics on
alcohol . NHS Digital.
Heim, C., Newport, D., Mletzko, T., Miller, A., & Nemeroff, C. (2008). The link between
childhood trauma and depression: Insights from HPA axis studies in humans.
Psychoneuroendocrinology , 33(6), 693 -710.
http://dx.doi.org/10.1016/j.psyneuen.2008.03.008
Hendrickson, B., Rosen, D., & Aune, R. (2011). An analysis of friendship networks, social
connectedness, homesickness, and satisfaction levels of international students.
International Journal Of Intercultural Relations , 35(3), 281 -295. doi:
10.1016/j.ijintre l.2010.08.001
Herman, J. (1997). Trauma and Recovery: The Aftermath of Violence – from domestic abuse to
political terror (pp. 44 –45). New York: Basic Books.
Higher Education Statistics Agency. (2018). Top ten European -Union countries of domicile
(excludi ng the UK) in 2016/17 for HE student enrolments
(https://www.hesa.ac.uk/news/11 -01-2018/sfr247 -higher -education -student –
statistics/location , acces at la 12.04 , 2018).
Hipocrate (1982). The aphorisms of Hippocrates . (T. Coar, traducător) Birmingham, Ala.:
Classics of Medicine Library (lucrarea inițial apărută în 400 î.Hr. ).
Hogue, A., Henderson, C., Ozechowski, T., & Robbins, M. (2014). Evidence Base on Outpatient
Behavioral Treatments for Adolescent Substance Use: Updates and Recommendations
2007 –2013. Journal Of Clinical Child & Adolescent Psychology , 43(5), 695 -720. doi:
10.1080/15374416.2014.915550
Institutul Național de Statistică. (2018a). Anuarul statistic al României . București: Institutul
Național de Statistică.
81
Institutul Național de Statistică. (2018 b). Ocuparea și șomajul .
(http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/somaj_tr4r_17_0.pdf ,
accesat la 27.04, 2018).
Jackson, N., Isen, J., Khoddam, R., Irons, D., Tuvblad, C., & Iacono, W. et al. (2016). Impact of
adolescent marijuana use on intelligence: Results from two longitudinal twin studies.
Proceedings Of The National Academy Of Sciences , 113(5), E500 -E508. doi:
10.1073/pnas.1516648113
Jeronimu s, B. F., Kotov, R., Riese, H., & Ormel, J. (2016). Neuroticism's prospective association
with mental disorders halves after adjustment for baseline symptoms and psychiatric
history, but the adjusted association hardly decays with time: a meta -analysis on 59
longitudinal/prospective studies with 443 313 participants. Psychological Medicine,
46(14), 2883 –2906. http://doi.org/10.1017/S0033291716001653
Kessler, R., Berglund, P., Demler, O., Jin, R., Meri kangas, K., & Walters, E. (2005). Lifetime
Prevalence and Age -of-Onset Distributions of DSM -IV Disorders in the National
Comorbidity Survey Replication. Archives Of General Psychiatry , 62(6), 593. doi:
10.1001/archpsyc.62.6.593
Kessler, R., Amminger, G., Aguilar -Gaxiola, S., Alonso, J., & Lee, S. (2007). Age of onset of
mental disorders: a review of recent literature. Current Opinion In Psychiatry , 20(4), 359 –
364. doi: 10.1097/yco.0b013e32816ebc8c
Kierkegaard, S. (1957). The Concept of Dread (W. Lowrie, traducător) [Ebook]. Princeton, NJ:
Princeton University Press (lucrarea inițial apărută în 1 844).
(https://www.questia.com/read/94976006/kierkegaard -s-the-concept -of-dread , accesat la
03.05, 2018) .
Kotov, R., Gamez, W., Schmidt, F., & Watson, D. (2010). Linking “big” pers onality traits to
anxiety, depressive, and substance use disorders: A meta -analysis. Psychological
Bulletin , 136(5), 768 -821. http://dx.doi.org/10.1037/a0020327
Krysinska, K., & Clements, P. (2011). Suicid al behavior and risk assessment. În V. Lynch & J.
Duval. Forensic nursing science (ed. a 2 -a, pp. 451 -460). St. Louis: Elsevier.
Kupfer, D., Frank, E., & Phillips, M. (2016). Major Depressive Disorder: New Clinical,
Neurobiological, and Treatment Perspecti ves. FOCUS , 14(2), 266 -276. doi:
10.1176/appi.focus.140208
Kushner, M., Sher, K., Wood, M., & Wood, P. (1994). Anxiety and Drinking Behavior:
Moderating Effects of Tension -Reduction Alco hol Outcome Expectancies. Alcoholism:
Clinical And Experimental Research , 18(4), 852 -860. doi: 10.1111/j.1530 –
0277.1994.tb00050.x
82
Lewis, M., Litt, D., Blayney, J., L ostutter, T., Granato, H., Kilmer, J., & Lee, C. (2011). They
Drink How Much and Where? Normative Perceptions by Drinking Contexts and Their
Association to College Students'Alcohol Consumption. Journal Of Studies On Alcohol
And Drugs , 72(5), 844 -853. doi: 10.15288/jsad.2011.72.844
Lindert, J., von Ehrenstein, O., Grashow, R., Gal, G., Braehler, E., & Weisskopf, M. (2013).
Sexual and physical abuse in childhood is associated with depressio n and anxiety over
the life course: systematic review and meta -analysis. International Journal Of Public
Health , 59(2), 359 -372. http://dx.doi.org/10.1007/s00038 -013-0519 -5
Li, M., Fitzgerald, P., & Rodin, G. (2012). Evidence -Based Treatment of Depression in Patients
With Cancer. Journal Of Clinical Oncology , 30(11), 1187 -1196.
http://dx.doi.org/10.1200/jco.2011.39.7372
Liew, H. (2015). A C luster Analysis of the Co -occurrence of Alcohol Consumption and
Depressive Symptoms. Journal Of Depression And Anxiety , S1(016). doi: 10.4172/2167 –
1044.s1 -016
Lutchmansingh, D., Pawar, L., & Savici, D. (2014). Legalizing Cannabis: A physician's primer
on the pulmonary effects of marijuana. Current respiratory care reports. 3 (4), 200 –205.
doi:10.1007/s13665 -014-0093 -1
Macionis, J., & Gerber, L. (2010). Culture. În Sociology (ed. a 7-a, pp. 190 -267). Toronto, ON:
Pearson Canada Inc.
Matz, C., Stieb, D., & Brion, O. (2015). Urban -rural differences in daily time -activity patterns,
occupational activity and housing characteristics. Environmental Health , 14(1). doi:
10.1186/s12940 -015-0075 -y
McLeod, S. A. (2014). Classical conditioning. ( www.simplypsychology.org/classical –
conditioning.html , acce sat la 06.08, 2018) .
McLeod, S. A. (2015). Psycho logical Theories of Depression.
(https://www.simplypsychology.org/depression.htm , accesat la 06.05, 2018) .
Nailevna, T. (2017). Acculturation a nd Psychological Adjustment of Foreign Students (the
Experience of Elabuga Institute of Kazan Federal University). Procedia – Social And
Behavioral Sciences , 237, 1173 -1178. doi: 10.1016/j.sbspro.2017.02.175
Newman, T. (2017). Uses and risks of amphetamine.
(https://www.medicalnewstoday.com/articles/221211.php , accesat la 13.05, 2018)
Nutt, D., King, L., Sa ulsbury, W., & Blakemore, C. (2007). A 2007 asses sment of harm from
recreational drug use (mean physical harm and mean dependence liability) . [Imagine]
(https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140 -6736(07)60464 -4/fulltext ,
accesat la 15.05, 2018) .
83
Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie. (2017). Raportul european privind
drogurile 2017: Tendințe și evoluții. Luxemburg: Oficiul pentr u Publicații al Uniunii
Europene.
Office for National Statistics. (2018). Migration Statistics Quarterly Report: February 2018.
Londra: Office for National Statistics.
Oprișan, M. C., & Furtunescu, F. (2018). Testul pentru evaluarea riscului consumului de droguri
(DUDIT). (https://drughelp.eu/dudit1.php?l=RO -ro, accesat la 01.04, 2018).
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură . (2000). The EFA 20 00
assessment. (https://web.archive.org/web/20081002052830/http://www.unesco.org:80/e
ducation/wef/countryreports/romania/contents.html#cont , acces at la 10.05, 2018).
Peen, J., Schoevers, R., Beekman, A., & Dekker, J. (2010). The current status of urban -rural
differences in psychiatric disorders. Acta Psychiatrica Scandinavica , 121(2), 84 -93. doi:
10.1111/j.1600 -0447.2009.01438.x
Phillips, A., Carroll, D., & Der, G. (2015). Negative life events and symptoms of depression and
anxiety: stress causation and/or stress generation. Anxiety, Stress, & Coping , 28(4), 357 –
371. doi: 10.1080/10615806.2015.1005078
Pittenger, C., & Duman, R. (2007). Stress, Depression and Neuroplasticity: A Convergence of
Mechanisms. Neuropsychopharmacology , 33(1), 88-109. doi: 10.1038/sj.npp.1301574
Plöderl, M., & Tremblay, P. (2015). Mental health of sexual minorities. A systematic review.
International Review Of Psychiatry , 27(5), 367 -385.
http://dx.doi.org/10.3109/09540261.2015.1083949
Pomara, C., Cassano, T., D'Errico, S., Bello, S., Romano, A. D., Riezzo, I., Serviddio, G. (2012).
Data available on the extent of cocaine use and dependence: b iochemistry, pharmacologic
effects and global burden of disease of cocaine abusers. Current Medicinal Chemistry.
19(33), 5647 –57. doi:10.2174/092986712803988811
Radden, J. (2003). Is This Dame Me lancholy?: Equating Today's Depression and Past
Melancholia. Philosophy, Psychiatry, &Amp; Psychology , 10(1), 37 -52. doi:
10.1353/ppp.2003.0081
Rank, O. (1989). Art and artist . New York: Norton.
Reverse Cul ture Shock – The Challenges of Returning Home. (2018).
(https://www.state.gov/m/fsi/tc/c56075.htm , accesat la 17.05, 2018).
Risch, N., Herrell, R., Lehner, T., Liang, K., Eaves, L., & Hoh, J. et al. (2009). Interaction
Between the Serotonin Transporter Gene (5 -HTTLPR), Stressful Life Events, and Risk
of Depression. JAMA , 301(23), 2462. http://dx.doi.org/10.1001/jama.2009.878
84
Ripke, S., Wray, N., Lewis, C., Hamilton, S., Weissman, M., & Breen, G. et al. (2012). A mega –
analysis of genome -wide association studies for major depressive disorder. Molecular
Psychiatry , 18(4), 497 -511. doi: 10.1038/ mp.2012.21
Rogers, D., & Pies, R. (2008). General Medical Drugs Associated with Depression . Psychiatry
(Edgmont), 5(12), 28 –41.
Rustad, J., Musselman, D., & Nemeroff, C. (2011). The relationship of depression and diabetes:
Pathophysiological and treatmen t implications. Psychoneuroendocrinology , 36(9), 1276 –
1286. http://dx.doi.org/10.1016/j.psyneuen.2011.03.005
Sapranaviciute, L., Padaiga, Z., & Pauzienė, N. (2013). The Stress Coping Strategi es and
Depressive Symptoms in International Students. Procedia – Social And Behavioral
Sciences , 84, 827 -831. doi: 10.1016/j.sbspro.2013.06.655
Schildkraut, J. (1965). The catecholamine hypothesis of affective disorders: A review of
supporting evidence. American Journal Of Psychiatry , 122(5), 509 -522. doi:
10.1176/ajp.122.5.509
Schmidt, P. (2005). Moo d, depression, and reproductive hormones in the menopausal transition.
The American Journal Of Medicine , 118(12), 54 -58.
http://dx.doi.org/10.1016/j.amjmed.2005.09.033
Sedlak, V. (1985). A Psyc ho-Dynamic Perspective on Anxiety. Current Issues In Clinical
Psychology , 221 -225. doi: 10.1007/978 -1-4615 -6772 -1_13
Self, W., & Steadman, R. (2016). Psychogeography . Londra: Bl oomsbury Publishing.
Smith, R., & Khawaja, N. (2011). A review of the acculturation experiences of international
students. International Journal Of Intercultural Relations , 35(6), 699 -713. doi:
10.1016/j.ijintrel.2011.08.004
Stancu, I. (2014). De ce se întorc tinerii în România. (https://www.forbes.ro/articles/de -ce-se-
intorc -tinerii -romania -24700 , accesat la 27.04 , 2018)
Teigen, K. (1994). Yerkes -Dodson: A Law for all Seasons. Theory & Psychology , 4(4), 525 -547.
doi: 10.1177/0959354394044004
Teodor, D. G. (1995). Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII -lea (pp. 294–325).
București.
The cultural superpower: British cultural projection abroad (2011). Journal of the British Politics
Society , 6(1). Norvegia.
Tognoli, J. (2003). Leaving Home. Journal Of College Student Psychotherapy , 18(1), 35 -48.
http://dx.doi.org/10.1300/j035v18n01_04
Tudose, F., Tudose, C., & Dobranici, L. (2011). Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru
psihologi . Bucure ști: Editura Trei.
85
United Kingdom : History | The Commonwealth. (2018). (http://thecommonwealth.org/our –
member -countries/united -kingdom/history , accesat la 20.05, 2018).
United Nations Office on Drugs and Crime. (2017). World Drug Report 2017 . Viena: United
Nations publication.
Verza, E., & Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor . București: Editura Pro Humanitate.
Vos, T., Flaxman, A., Naghavi, M., Lozano, R., Michaud, C., & Ezzati, M. et al. (2012). Years
lived with disability (YLDs) for 1160 sequelae of 289 diseases and injuries 1990 –2010:
a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010. The Lancet ,
380(9859), 2163 -2196. doi: 10.1016/s0140 -6736(12)61729 -2
Vraști, R. (1997). Detecția rapidă și intervenția scurtă în alcoolism în practica de medicină de
familie si generală . Timișoara.
Westenberg, H. (2009). Recent Advances in Understanding and Treating Social Anxiety Disorder.
CNS Spectrums , 14(S3), 24 -33. doi: 10.1017 /s1092852900027267
Whitehouse, H. (2018). In their own words: students share their views on smart drugs.
(https://www.theguardian .com/education/2016/mar/01/in -their-own-words -students –
share -their-views -on-smart -drugs , accesat la 9.05, 2018)
Why has Romania got such a bad public image?. (2013). (http://www.bbc.com/news/magazin e-
21550768 , accesat la 18.05, 2018)
Wolpert, L. (2006). The anatomy of depression . Londra: Faber.
World Health Organization. (2017). World Health Statistics 2017: Monitoring Health For The
Sdgs . ( http://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/255336/9789241565486 –
eng.pdf?sequence=1 , accesat la 10.05, 2018).
World Service Global Poll: Negative views of Russia on the rise – Media Centre. (2014).
(http://www.bbc.co.uk/mediacentre/latestnews/2014/world -service -country -poll, accesat
la 20.05, 2018).
Yeh, C. J., & Inose, M. (2003). International students’ reported Engli sh fluency, social support
satisfaction, and social connectedness as predictors of acculturative stress. Counselling
Psychology Quarterly , 15–28. doi: 10.1080/0951507031000114058
86
ANEXE
ANEXA 1 – INTRODUCERE A SETULUI DE CHESTIONARE
Bună, mă numesc Diana Coman, sunt studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și am
adunat o serie de chestionare pentru a testa anumite variabile în scopul unei mici cercetări (care se
va materiali za în lucrarea mea de licență).
Înainte de a începe ț in să te anunț că:
Nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci doar răspunsuri potrvite felului î n care te
simți sau comporți tu;
Răspunsurile sunt 100% CONFIDENȚIALE . Dacă vrei să îți știi rezul tatul mă poți
contacta personal;
Pentru sortarea datelor voi avea nevoie de un cod personal, folosit pentru a păstra
anonimitate a.
Acest set de chestionare se adresează exclusiv studenților din România și Marea Britanie.
Răspunsurile sunt situate pe scale, nu sunt categorice. Când ai un răspuns ce se situează
între extreme nu ezita să bifezi corespunzător cu ceea ce simți!
* Întreb ări obligatorii
COD: Codul este format din: inițiala prenumelui tău, inițiala prenumelui mamei și ziua
nașterii formată din două cifre *
………………………………………………………………………………………….. ………………………………….
Sunt student(ă) în: *
o România
o Marea Britanie
Gen: *
o Masculin
o Feminin
Vârsta:………………………..
87
ANEXA 2 – INVENTARUL DE DEPRESIE BECK
Acest chestionar este format din 21 de grupuri de afirmații. Te rog să citești cu atenție
fiecare grup și apoi să alegi afirmația care descrie cel mai bine cum te -ai simțit ÎN ULTIMELE
DOUĂ SĂPTĂMÂNI, inclusiv astăzi. În cazul în care mai multe afirmații par să se potrivească la
fel de bine, alege numărul cel mai m are din grup.
1. *
o 0. Nu mă simt trist(ă).
o 1. Mă simt trist(ă).
o 2. Sunt trist(ă) tot timpul și nu pot scăpa de tristețe.
o 3. Sunt atât de trist(ă) și nefericit(ă) încât nu mai pot suporta.
2. *
o 0. Viitorul nu mă descurajează.
o 1. Mă simt descurajat(ă) când mă gândesc la viitor.
o 2. Simt că nu am ce aștepta de la viitor.
o 3. Simt că viitorul este fără speranță și nimic nu se mai poate îmbunătăți.
3. *
o 0. Nu am sentimentul că am ratat în viață.
o 1. Simt că am eșuat mai mult decât o persoană obișnuită.
o 2. Când mă gândesc la trecutul meu tot ce văd este o serie de eșecuri.
o 3. Mă simt total ratat ca persoană.
4. *
o 0. Obțin aceeași satisfacție din lucruri ca întotdeauna.
o 1. Nu mă mai bucur de lucruri ca înainte.
o 2. Nu mai obțin satisfacție reală din n imic.
o 3. Sunt nesatisfacut(ă) sau plictisit(ă) de orice.
5. *
o 0. Nu mă simt vinovat(ă) de nimic în mod special.
o 1. Mă simt vinovat(ă) destul de des.
o 2. Mă simt vinovat(ă) în mare parte a timpului.
o 3. Mă simt vinovat(ă) tot timpul.
6. *
o 0. Nu simt s ă fiu pedepsit(ă).
o 1. Simt că s -ar putea să fiu pedepsit(ă).
o 2. Mă aștept să fiu pedepsit(ă).
o 3. Simt că sunt pedepsit(ă).
7. *
o 0. Nu sunt nemulțumit(ă) de mine.
o 1. Sunt nemulțimit(ă) de mine.
o 2. Sunt dezgustat(ă) de mine însumi/însămi.
o 3. Mă urăsc .
88
8. *
o 0. Nu consider că sunt mai rău decât alții.
o 1. Mă critic pentru slăbiciunile și greșelile mele.
o 2. Mă blamez tot timpul pentru greșelile mele.
o 3. Mă acuz pentru tot ce se întâmplă rău.
9. *
o 0. Nu am nicio idee de sinucidere.
o 1. Am idei de sinucidere dar nu le -aș pune în aplicare.
o 2. Mi -ar plăcea să mă sinucid.
o 3. M -aș sinucide dacă aș avea ocazia să o fac.
10. *
o 0. Nu plâng mai mult decât de obicei.
o 1. Plâng mai mult în ultima vreme.
o 2. Plâng tot timpul în ultima vreme.
o 3. Puteam să plâng îniante dar acum nu mai pot nici dacă vreau.
11. *
o 0. Nu sunt mai nervos (nervoasă) decât înainte.
o 1. Sunt puțin mai iritabil(ă) în ultima vreme față de cum eram înainte.
o 2. Sunt destul de nervos/nervoasă în mare parte a timpului.
o 3. Sunt nervos /nervoasă tot timpul.
12. *
o 0. Nu mi -am pierdut interesul pentru oamenii din jur.
o 1. Sunt mai puțin interesat(ă) de ceilalți decât eram înainte.
o 2. Mi -am pierdut în mare parte interesul pentru ceilalți.
o 3. Mi -am pierdut total interesul pentru ceilalți oameni.
13. *
o 0. Iau decizii la fel de ușor ca întotdeauna.
o 1. Amân luarea unei decizii mai mult decât obișnuiam înainte.
o 2. Am o mai mare dificultate în a lua decizii acum decât obișnuiam înainte.
o 3. Nu mai pot să iau decizii deloc.
14. *
o 0. Nu co nsider că arăt mai rău ca înainte.
o 1. Mă îngrijorez că arăt neatrăgător
o 2. Simt că au loc permanent schimbări în felul în care arăt și mă fac să arăt
neatrăgător
o 3. Consider că sunt urât(ă).
15. *
o 0. Pot lucra la fel de bine ca îniante.
o 1. Fac un efo rt suplimentar să mă mobilizez să lucrez ceva.
o 2. Trebuie să mă forțez să lucrez ceva.
o 3. Nu pot să lucrez deloc.
16. *
o 0. Dorm la fel de bine ca întotdeauna.
o 1. Nu dorm la fel de bine ca înainte.
89
o 2. Mă trezesc cu 1 -2 ore mai devreme ca de obicei și readorm greu.
o 3. Mă trezesc cu câteva ore mai devreme ca de obicei și nu mai pot readormi deloc.
17. *
o 0. Nu obosesc mai repede ca înainte.
o 1. Obosesc mai repede ca înainte.
o 2. Obosesc fără să fac aproape nimic.
o 3. Sunt prea obosit(ă) să fac ceva.
18. *
o 0. Apetitul meu nu e mai scăzut ca înainte.
o 1. Apetitul meu nu mai e la fel de mare ca înainte.
o 2. Apetitul meu este mult mai scăzut decât era înainte.
o 3. Nu mai am poftă de mâncare deloc.
19. *
o 0. Nu am scăzut în greutate deloc sau aproape delo c.
o 1. Am pierdut în greutate peste 3 kg.
o 2. Am pierdut în greutate peste 5 kg.
o 3. Am pierdut în greutate peste 7 kg.
20. *
o 0. Nu sunt mai îngrijorat pentru sănătatea mea decât de de obicei.
o 1. Mă îngrijorează probleme fizice precum dureri, junghiuri, probleme cu stomacul,
constipația.
o 2. Mă îngrijorează problemele fizice și mi -e greu să mă gândesc la altceva.
o 3. Mă îngrijorează problemele fizice atât de mult că nu mă pot gândi la altceva.
21. *
o 0. Nu simt nicio modificare în interesul meu pentru s ex.
o 1. Sexul mă interesează mai puțin decât de obicei.
o 2. Mă interesează foarte puțin sexul.
o 3. Am pierdut complet orice interes pentru sex.
90
ANEXA 2 – SCALA DE ANXIETATE HAMILTON
Alege pentru fiecare item cifra care se potrivește cel mai bine intens ității și frecvenței cu
care te întâlnești cu acele stări în viața de zi cu zi, în general. 0 – Nu mi se potrivește deloc; 1 – Mi
se potrivește puțin; 2 – Mi se potrivește cam pe jumătate; 3 – Mi se potrivește mult; 4 – Mi se
potrivește foarte mult.
1. Gr iji, anticiparea a ceva rău, presimțiri înspăimântătoare, iritabilitate *
0 1 2 3 4
2. Sentimente de tensiune, oboseală, răspuns speriat, tendința de a lăcrima ușor, tremurat,
sentimente de neliniște, imposibilitate de a mă relaxa. *
0 1 2 3 4
3. Frică de întuneric, de necunoscuți, de a fi părăsit singur, de animale, de trafic, de mulțimi.
*
0 1 2 3 4
4. Dificultăți la adormire, somn întrerupt, somn nesatisfăcător și oboseală la trezire, vise,
coșmaruri, teroare nocturnă. *
0 1 2 3 4
5. Dificultăți de concentrare, memorie săracă. *
0 1 2 3 4
6. Lipsă de interes, lipsă de plăcere în ce privește hobby -urile, tristețe, trezire devreme,
oscilații ale dispoziției. *
0 1 2 3 4
7. Dureri somati ce, dureri musculare, ticuri nervoase, crispări, tresăriri musculare,
clănțănitul dinților, voce nesigură, creșterea tonusului muscular. *
0 1 2 3 4
8. Senzație de înțepenire, încețoșarea vederii, valuri de cald și de frig, senzații de slăbiciu ne,
înțepături. *
0 1 2 3 4
9. Tahicardie, palpitații, dureri în piept, perceperea pulsației vaselor de sânge, senzații de
leșin, impresia de oprire a inimii. *
0 1 2 3 4
91
10. Presiune sau constricție în piept, senzații de înecare, î năbușire, oftaturi, dispnee *
0 1 2 3 4
11. Dificultăți de deglutiție, meteorism, dureri abdominale, arsuri, balonare abdominală,
greață, vărsături, borborisme, absența tranzitului intestinal, constipație, diaree, pierderi în
greutate. *
0 1 2 3 4
12. Creșterea frecvenței micțiunilor, senzație de necesitate imperioasă de a urina,
amenoree, metroragie, frigiditate sau impotență, ejaculare prematură, absența libidoului. *
0 1 2 3 4
13. Gură uscată, înroșirea tegumentelor, p aloare, tendința de a transpira, stare de
,,zăpăceală”, tensiune, cefalee, ,,piele de găină”. *
0 1 2 3 4
14. Neastâmpăr, agitație, neliniște, tremor al mâinilor, frunte încrețită, față încordată,
tahipnee, paloare facială, deglutiție în gol, e ructații, contracturi ale tendoanelor, pupile
dilatate. *
0 1 2 3 4
92
ANEXA 4 – TESTUL DE IDENTIFICARE A TULBURĂRILOR INDUSE DE
ALCOOL
1. Cât de des be i o băutură conținând alcool? *
o niciodată
o o dată pe lună sau mai puțin
o de 2-4 ori pe lună
o de 2-3 ori pe săptămână
o de 4 ori pe săptămână sau mai des
2. Câte băuturi consumi într -o zi obișnuită, atunci când bei?
o 1-2
o 3-4
o 5-6
o 7-9
o 10 sau mai mult
3. Cât de des bei 6 sau mai multe băuturi cu alcool la o singură ocazie? *
o niciodată
o lunar s au mai rar
o lunar
o săptămânal
o zilnic sau aproape zilnic
4. Cât de des ai constatat în ultimul an că nu poți să te oprești d in băut o dată ce ai
început? *
o niciodată
o lunar sau mai rar
o lunar
o săptămânal
o zilnic sau aproape zilnic
5. Cât de des în ulti mul an nu ai reușit să faci ceea ce ți -ai propu s să faci din cauza
băutului? *
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
6. Cât de des în ultimul an ai avut nevoie să bei prima băutură de dimineață ca să îț i revii
după o beție zdravănă?
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
93
7. Cât de des în ultimul an ai avut un sentiment de remușcare sau de vinovăție după ce ai
băut? *
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
8. Cât de des în ultimul an nu ai putut să îți amintești ce s -a întamplat în noaptea trecută
din cauză că ai băut? *
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
9. A fost cineva rănit ca rezultat al faptului că ai fost băut? (incluzându -te pe tine) *
o nu
o da, dar nu în ultimul an
o da, pe parcursul ultimului an
10. O rudă, un prieten, un doctor sau o altă persoană a fost îngrijorată de băutul tău sau
te-a sfătuit să -l reduci? *
o nu
o da, dar nu în ultimul an. Dvs. sau altcineva a fost rănit ca rezultat al
o da, pe parcursul ultimului an
94
ANEXA 5 – TESTUL PENTRU EVALUA REA RISCULUI CONSUMULUI DE
DROGURI
1. Cât de des consum i droguri, exceptând alcoolul?
o niciodată
o o dată pe lună sau mai puțin
o de 2-4 ori pe lună
o de 2-3 ori pe săptămână
o de 4 ori pe săptămână sau mai des
2. Consumi mai multe tipu ri de droguri în acela și timp?
o niciodată
o o dată pe lună sau mai puțin
o de 2-4 ori pe lună
o de 2-3 ori pe săptămână
o de 4 ori pe săptămână sau mai des
3. Cât de des cons umi droguri într -o singură zi?
o niciodată
o 1-2
o 3-4
o 5-6
o de 7 ori sau mai mult
4. Cât de des ești influ ențat puternic de consumul de droguri în acțiunile ta le?
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
5. În ultimul an, ai fost vreodată în imposibilitatea de a rezista im pulsului de a c onsuma
droguri?
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
6. În ultimul an, ai fost vreodată în imposibilitatea de a opri consumul de droguri, odată
ce ai început?
o niciodată
o mai puți n de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
95
7. În ultimul an, cât de des ai consumat droguri și apoi ai neglijat să fac i ceva ce ar fi
trebuit făcut?
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare l ună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
8. În ultimul an, cât de frecvent ai simțit nevoia să consumi droguri dimineața, după un
consum semnificat iv de droguri cu o zi înainte?
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
9. În ultimul an, cât de des te -ai simțit vinovat sau te -a mustrat conștiința din cauză că ai
consumat droguri?
o niciodată
o mai puțin de o dată pe lună
o în fiecare lună
o în fiecare săptămână
o zilnic sau aproape în fiecare zi
10. A fost cineva rănit (fizic sau psihic) pentru că ai consumat dr oguri? (incluzându -te pe
tine)
o nu
o da, dar nu în ultimul an
o da, pe parcursul u ltimului an
11. A existat vreun prieten, doctor, asistentă medicală sau oricine altcineva care să fie
ingrijorat de consumul tău de droguri sau care ți -a spus că ar trebui să te oprești?
o nu
o da, dar nu în ultimul an
o da, pe parcursul ultimului an
96
ANEXA 6 – CONSIMȚĂMÂNT INFORMAT
Scopul studiului:
Scopul acestei cercetări este repr ezentat de studiul unor variabile psihologice în rândul
unor grupe de studenți.
Descrierea activităților participanților la studiu:
Participanții la acest studiu vor avea de furnizat câteva informații generale despre sine
(excluzând numele) și de răspuns la un set de chestionare de evaluare psihologică, acreditate de
Colegiul Psihologilor din România și consacrate internațional.
Cercetarea va consta în adminstrarea a 4 instrumente de evaluare psihologică.
Participarea este voluntară și este asigurată confi dențialitatea răspunsurilor (participanții
nu își vor scrie numele dar, pentru a putea organzia mai bine datele obținute, fiecare participant va
primi un cod de identificare).
Participanții pot renunța oricând la completarea chestionarelor. Trebuie preciza t însă că
este absolut necesar ca acest lucru să se întâmple doar în cazuri absolut justificate.
Pentru a participa la această cercetare este necesar consimțământul la aceasta. Semnarea
acestui formular indică faptul că ai înțeles natura acestor cercetări și că ești de acord să participi.
Înainte de a se mna, te rog să citești cele ce urmează:
Înțeleg că particip la o cercetare psihologică;
Înțeleg că identitatea mea nu va fi legată de informațiile oferite de mine pentru studii
și că toate informațiile pe care le voi furniza vor rămâne confidențiale;
Înțeleg că voi primi toate explicațiile cerute de mine despre posibilele nelămuriri pe
care le am legat de răspunsurile pe ca re le voi da;
Înțele că, inițial, anumite aspecte ale acestei ce rcetări nu îmi vor fi fur nizate de către
reprezentantul stu diului. Cu toate acestea, la cererea mea îmi vor putea fi dezvăluite
toate informațiile d espre instrumentele folosite și rezultatele mele odată cu încheierea
participării ;
Înțeleg că participarea la acest studiu este voluntară și că în timpul studiului pot decide
oricând să refuz continuarea participării mel e la acesta fără nicio exp licație sau
consecință negativă;
Rezultatele acestui studiu vor fi prezentate sub forma unei lucrări științi fice.
o Afirm că am înțeles informațiile de mai sus și sunt d e acord să particip la această
cercetare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Variabile psihologice asociate alegerii tineri lor de a studia în străinătate. Studiu com parativ între studenț ii români din România și Anglia… [613024] (ID: 613024)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.