Vamuirea Marfurilor. Regimurile Vamale Comune

Economie

Vamuirea Marfurilor. Regimurile Vamale Comune

Byadmin ianuarie 1, 2024

Lista tabelelor, figurilor și graficelor

Grafic 1: Procedura de self-assessment

Grafic 2: Eficiența AEO în Europa

Grafic 3: Formularul 162A – Declarația vamală la export în Australia

Grafic 4: Mecanismul procedurii de export în Coreea de Sud

Tabel 1: Datoria vamală, conform TARIC pentru Coreea de Sud

Tabel 2: Datoria Vamală, conform TARIC pentru Australia

Prezenta lucrare abordează noțiunile și procedeele de ordin general privind comerțul internațional în materie de exportul și importul de bunuri, dobândirea acestor regimuri vamale definitive. Această problematică este abordată din cauza importanței pe care o are în economia mondială, rolul pe care îl au autoritățile vamale în comerțul internațional, fiind practic interfața țării la intrarea într-o țară.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, capitole ce urmăresc introducerea în noțiunile de bază ale regimurilor vamale definitive, procesul în sine, pașii ce trebuie urmați pentru dobândirea lor, documentele necesare la nivel general și specific. De asemenea, care este viitorul lor, care sunt planurile organismelor internaționale cu privire la vămuirea mărfurilor, dar și planurile Uniunii Europene prin implementarea unui noul cod vamal.

Cuvinte cheie: regim vamal, import, export, declarație vamală, proceduri vamale, birouri vamale, e-customs.

Introducere

Lucrarea „Vămuirea mărfurilor. Regimurile vamale comune” pune în discuție importanța existenței unui set de reguli și pași care trebuie parcurși în comerțul internațional, practica vămuirii care se realizează prin utilizarea unor instrumente menite să faciliteze dobândirea unui regim vamal definitiv în cel mai scurt timp posibil.

Obiectivul principal al lucrării este acela de a ne familiariza cu procedurile de vămuire în contextul continuei dezvoltări a comerțului internațional și al tehnologiei, a modificării rolului pe care îl au autoritățile vamale în cadrul țărilor din care fac parte, în sensul că acestea nu vor mai fi doar simplii colectori de taxe vamale, ci de organe care asigura siguranța cetățenilor din prisma analizei riscului pe care îl are importul unor mărfuri.

Din punct de vedere economic, vom prezenta efectele pe care le vor avea, pe hârtie, modernizările sistemului vamal la nivel de Uniune, prin implementarea noului cod vamal, dar și la nivel global, prin uniformizarea procedurilor și utilizarea unei interfețe software pentru procesul de import sau export, începând cu depunerea declarațiilor vamale și terminând cu liberul de vamal.

Lucrarea este structurată pe trei capitole care tratează procedurile vamale, schimbările ce vor avea loc la nivel de modernizarea acestora, rolului autorităților vamale, specificitatea procedurilor la nivel de țară.

Capitolul 1 tratează teoria regimurilor vamale definitive, adică definește conceptul de regim vamal, cum se dobândește acesta la nivel general atât la export, cât și la import. De asemenea pune în discuție procedura de vămuire a mărfurilor la import și export la nivel de Uniunea Europeană, evoluția acestora în comunitate.

Capitolul 2 aduce în discuție legătura dintre transporturi și proceduri vamale, practica vamală în cadrul unor țări, ales aleatoriu, cum ar fi: China, Statele Unite ale Americii, Australia, Japonia, Emiratele Arabe Unite. În același timp este dezvoltat subiectul noului cod vamal la nivel de Uniunea Europeană și cum sunt afectați agenții economici europeni.

În final, în cadrul celui de-al treilea capitol, este prezentat un studiu de caz care urmărește diferențele de documente necesare importului de bunuri dintr-o țară cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de liber schimb și dintr-una cu care nu are. Ce alte beneficii primește importatorul din prima țară pe lângă cele de diminuare sau scutire de taxe vamale.

Capitolul 1: Aspecte de ordin teoretic privind procedurile de vămuire a mărfurilor

În comerțul internațional, mărfurile care vin sau ies dintr-o țară sunt supuse procedurilor de vămuire. Aceste proceduri reprezintă un set de reguli și pași ce trebuie urmați pentru a asigura intrarea în circuitul comercial al unei țări a bunurilor venite de pe alt teritoriu; proceduri care se aplică pentru buna desfășurare a schimbului de produse între țări.

Buna practică a vămuirii mărfurilor se realizează prin utilizarea de instrumente menite să faciliteze introducerea bunurilor într-un regim vamal într-un timp scurt și în conformitate cu tariful vamal țării pe teritoriul căreia vor fi comercializate.

La nivel global, cum comerțul este promovat prin intermediul Organizației Mondiale a Comerțului, vămuirea bunurilor intră sub supravegherea Organizației Mondiale a Vămilor, care se ocupă cu promovarea securității bunurilor în comerțul internațional. Asemănător OMC-ului OMV-ul pune la dispoziția statelor participante, standarde de acțiune are au rol de ghid pentru o bună practică în domeniul vămuirii mărfurilor. Principalul standard pus la dispoziție de Organizația Mondială a Vămilor este Convenția revizuită de la Kyoto . Instrumentele folosite de către Organizația Mondială a Vămilor pentru asigurarea în condiții optime a comerțului sunt de tipul compedii, modele de date, studii puse la dispoziție de comisiile OMV etc.

1.1. Procedura de vămuire a mărfurilor

Procedura de vămuire a mărfurilor presupune efectuarea unor formalități în timpul transportului de marfă de pe teritoriul unei țări pe teritoriul altei țări, presupunând schimbul de tratament al mărfurilor, plata de taxe vamale, TVA și accize. Procedura de vămuire a mărfurilor este de mai multe tipuri: detaliată, simplificată, incompletă, la domiciliu.

Procedura de vămuire detalită a mărfurilor este, de obicei, împărțiă în două etape, pe care declarantul mărfii trebuie să le urmeze; și anume: prezentarea mărfii și a documentelor biroului vamal, respectiv vămuirea acestora și plata datoriei vamale. Prima etapă constă în sosirea mărfurilor pe teritoriul biroului vamal și prezentarea mărfurilor agenților din vamă, împreună cu declarația detalită de export sau import care prezintă mărfurile pe care le însoțește. Depunerea acestui document reprezintă intenția pe care și-o manifestă declarantul mărfii de a-și îndeplini obligațiile care decurg din vămuirea încărcării pe care o deține. Principalele elemente ale declarației vamale sunt: originea mărfii, încadrarea tarifară, tipul operațiunii, valoara în vamă, poziția tarifară. Dosarul vamal mai cuprinde pe lângă declarația vamală și factura comercială care atestă valoarea mărfurilor, lista de colisaj, documentul de transport, cerfificate de origine și calitate, certificate fito-sanitare, factura vamală/consulară, declarația de valoare vamală (dacă sunt necesare).

A doua etapă, cea de vămuire propriu-zisă se referă la procesul de verificare a documentelor depuse împreună cu marfa, înregistrarea, controlul și ridicarea mărfurilor, plata taxelor vamale anterior ridicării mărfurilor. Verificarea documentelor depuse împreună cu marfa constă în examinarea declarației, facturilor și a celorlalte documente anexate dosarului vamal. Controlul vamal se referă fie la examinarea documentelor privind încadrarea tarifară corectă sau la examinarea mărfurilor din punct de vedere a greutății, coletelor, preț etc. După efectuarea controlului și al înregistrării documentelor în sistem, urmează plata datoriei vamală determinată în urma poziției tarifare. Ridicarea mărfurilor din aria care se află în posesia biroului vamal se face după ce plata datoriei vamale este realizată, astfel că mărfurile capătă regimul vamal solicitat.

Procedura de vămuire simplificată se referă la plasarea mărfurilor sub un regim vamal prin depunerea unei declații de vămuire simplificată și ulterior depunea declației detaliate. Declarația simplificată se depune doar cu acordul biroului vamal sub incidența căruia vămuirea mărfurilor cade și este acordată doar agenților economici care nu au debite față de autoritatea vamală.

Procedura de vămuire incompletă se referă la posibilitatea declarantului vamal de a depune o declarație vamală care nu curprinde toate elementele de care are nevoie biroul vamal pentru acordarea unui regim definitiv sau solicitat. Declarația incompletă trebuie să cuprindă totuși informații destul de precise cu privire la mărfurile ce urmează a fi vămuite pentru a permite biroului vamal să stabilească poziția tarifară, valoarea în vamă și valoarea datoriei vamale. Declarantul mărfurilor are termen de 30 de zile pentru a depune declarația completă de vămuire și documentele care completează dosarul vamal.

Procedura de vămuire la domiciliu se referă la posibilitatea declarantului vamal de a realizarea formalitățile necesare vămuirii la sediul său. Pentru a putea realiza această procedură cei care o solicită trebuie să depună garanții financiare care să acopere operațiunea și obținerea unei autorizații de la biroul vamal cel mai apropiat sau care are jurisdicție asupra declarantului. Dosarul vamal la domiciliu conține: declarații vamale preautentificate care sunt ulterior completate și depuse la biroul vamal, cerere tip adresată biroului vamal, conveție încheiată între declarant și birou privind regulile în vigoare și modalitățile de vămuire la domiciliu. Chiar dacă vămuirea se face la domiciului operatorului, biroul vamal trebuie să știe când sosesc mărfurile, se descarcă și sunt recepționate.

1.2. Vămuirea mărfurilor în Uniunea Europeană

La nivelul Uniunii Europene, codul vamal este reprezentat de două componente: Codul vamal al comunității și Codul vamal al Uniunii. Codul vamal al comunității este versiunea simplă, de bază a legislației Uniunii Europene, în timp ce Codul vamal al Uniunii este varianta modernizată a primului și va intra fi aplicabil începând cu 1 mai 2016. Acesta va servi drept noua legislație după carea ar trebui să se ghideze statele în momentul aplicării procedurilor vamale în cadrul Uniunii Europene. Acest cod vamal modernizat are rolul de a facilita depunerile declarițiilor vamale, de a scurta timpul de realizare a formalităților și de a trece la un sistem electronic de realizarea ale acestora.

Principalele acțiuni de modernizare a acestui cod se vor îndrepta spre administrațiile vamale naționale ale statelor membre, pentru modernizarea sistemelor electronice, în special pentru depunerea declarațiilor vamale într-un timp scurt și pentru a permite accesul și celorlalte state la acestea pentru a facilita trecere dintr-o țară în alta. În același timp, acest nou cod vamal intră în vigoare cu scopul de alinia toate statele la aceleași proceduri ca urmare a Tratatului de la Lisabona, de a elimina diferențele de legislație existente la nivelul fiecărui stat membru, eliminarea de proceduri care se dovedesc a fi învechite și nu se mai pliază pe problemele contemporane din practicile vamale.

La nivelul Uniunii Europene, procedura de vămuire a mărfurilor este explicată în secțiunea dedicată formalităților de import/export al codului vamal – Customs Code Committee Import/Export formalities section – care pune la dispoziție explicații care țin ieșirea/intrarea mărfurilor sub un alt teritoriu vamal decat cel pe care îl cunoșteau; aceste dispoziții sunt aplicabile începând cu 1/01/2011. Acest standard, ghid se împarte în mai multe părți explicând regimurile vamale sub care pot intra mărfurile într-un teritoriu. Astfel regăsim regimul vamal de export, import și tranzit. Atât în cazul regimului vamal de import, cât și în cazul celui de export actele care sunt obligatorii pentru dosarul de vamă sunt: factura comercială, care atestă valoarea mărfii, cantitatea, identifică cele două părți și constituie dovadă realizării tranzacției dintre importator și exportator, documentul de transport, care variază în funcție de modalitatea de transport pe care părțile au decis s-o folosească – CMR, B/L, CIM, AWB, carnet ATA, carnet TIR, documentul de asigurare a mărfurilor, lista de colisaj, declarația vamală de export/import, alte documente anexate declarației vamale (certificate de origini, certificate de calitate, licențe de export/import, documente care exonerează de plata taxelor vamale sau ale TVA-ului), DV 1, care este documentul de declarație a mărfurile care depășesc 10000 de euro, este anexată declarației vamale.

Procedura vamală la export

Aceasta reprezintă realizarea unui cumul de formalități necesare pentru trimiterea unor bunuri de origine europeană, din interiorul Comunității europene spre teritorii care se află în afara acesteia. Documentul necesar pentru export este declarația de export. Procedura de export presupune parcurgerea a doi pași: depunerea declaratiei de export și prezentarea bunurilor la biroul vamal de export. Legislația Uniunii Europene supune mărfurile care părăsesc teritoriul comunitar unui control, care presupune ca mărfurile care pleacă să fie acoperite de declarația de export.

Primul pas presupune prezentarea de către exportator a declarației de export, a bunurilor care urmează să plece de pe teritoriul Uniunii și dacă este cazul, a licenței de export și a altor certificate în fața biroului vamal de export. Principalele responsabilități ale biroului vamal de export sunt acelea de a accepta declarația de export, de a verifica documentația care însoțește marfa, verifica bunurile dacă considera de cuviință, eliberarea bunurilor pentru export, confirmarea și emiterea de MRN-uri exportatorilor. Acești pași sunt exprimați în articolul 161, (5), din Codul Vamal. Declarația de export se depune prin intermediul Documentului Administrativ Unic sau în format electronic. Al doilea pas, asemănător primului presupune prezentarea bunurilor, spre verificare împreună cu o copie a declarației de export. Dacă bunurile prezentate corespund cu înscrisurile din copie, atunci bunurile primesc liberul la export și pot pleca spre destinație. Documentul care probează realizarea tuturor formalităților de export și atestă conformitatea lor cu legislația în vigoare este copia a treia a Documentului Administrativ Unic, pe care biroul vamal o inapoiază exportatorului.

Procedura vamală de import

această procedură se referă la formalitățile ce trebuie făcute pentru ca bunurile care intră pe teritoriul Uniunii Europene să primească liberul de vamă și să își schimbe statul din bunuri non-comunitare în bunuri comunitare. Acest set de reguli au rolul de asigura transparența și uniformitatea tuturor reglementărilor vamale la nivelul statelor membre.

În legislația UE, bunurile la import pot intra sub diferite regimuri vamale: liberă circulație, transformare sub control vamal, import temporar, zonă liberă și depozit vamal. Libera circulație se refer la bunurile de origini comunitare care circulă pe teritoriul Uniunii. Acest regim se poate aplica și bunurilor care au origini non-comunitare, dar în urma plății datoriei vamale, aceastea au dobândit dreptul de a circula liber pe teritoriul Uniunii. În urma acestei plăți, bunurile non-comunitare dobândesc statutul de bunuri comunitare. Legislația UE prevede și reglementează acest regim vamal prin articolele 21, 82 din Codul Vamal, articolele 291-033 din Amendamente implementate Codului Vamal.

Asemnător procedurii de export, obținerea liberului de vamă la import și permisiunea de a introduce bunuri non-comunitare în Uniunea Europeană se face prin depunerea declarației de import, care reprezintă în același timp momentul când începe să curgă timpul în care declarantul/importatorul trebuie să plătească datoria vamală aferentă bunurilor, TVA și/sau alte taxe determinate de natura bunurilor ce urmează a fi introduse pe teritoriul Uniunii. Depunerea declarației este reglementată în articolele 67, 201 (2), 214 din Codul Vamal.

Procedura standard de import pe mare/aer/terestru se desfășoară prin parcurgerea a trei pași, pași necesari pentru a obține liberul de vamă din partea autorităților vamale. Primul pas constă în începerea formalităților prin procedura de pre-vămuire până când marfa ajunge în teritoriul vamal, documentele sunt depuse biroului vamal unde sunt verificate.

Procedura de pre-vămuire presupune următoarele: declarantului bunurilor care urmează să fie importate i se distribuie un număr unic prima dată când depune declarație de import/export sau o declarație simplificată, numit număr EORI, care este utilizat în vederea identificării datelor pe care cel care are acest număr le furnizează, istoricul său vamal, relația pe care o are agentul economic căruia i-a fost atribuit acest număr cu autoritatea vamală. Acest număr poate fi accesat de toate autoritățile vamale de pe teritoriul Uniunii Europene. Declarația sumară de import se depune înainte ca marfa să ajunge fizic pe teritoriul vamal; aceasta pune la dispoziție informații despre marfă. Timpul de depunere a declarației simplificate depinde de modalitatea de transport aleasă. Astfel pentru transportul maritim containerizat, cu cel puțin 24 de ore, pentru cel aerian, cu cel puțin 4 ore înainte de plecarea mijlocului de transport. În cazul transportului rutier, declarația simplificată se depune cu cel puțin o oră înaintea sosirii fizice a mărfurilor. Pasul doi se referă la procesul de obținere a liberului de vamă. Agenții biroului vamal verifică documentele, declarația, factura, legalitatea certificatelor care însoțesc partida de marfă, dacă este cazul, verifică marfa, stabilesc cuantumul datoriei vamale conform nonmenclatorului vamal și al codului tarifar. Pasul trei constă în ridicarea bunurilor supuse procedurii de import. Această preluare a bunurilor se face doar în urma plății datoriei vamale și a tuturor taxelor care reies din codul tarifar, TVA și eventual accize.

Importul temporar se referă la bunurile care intră pe teritoriul Uniunii Europene în condiții speciale, urmând ca apoi să fie reexportate. Bunurile care intră sub regim de import temporar sunt scutite de plata taxelor vamale. Importul temporar se face pe bază de declarație depusă la biroul vamal.

Atât la import, cât și la export, bunurile pot prelucrate sub control vamal, cu scopul a de a fi tranformate în bunuri care au o taxă vamală ai mică. Importatorii și exportatorii pot opta pentru păstrarea bunurilor în depozitele autorităților vamale. Această facilitate oferită de birourile vamale permite importatorilor sau exportatorilor să plătească taxele vamale mai târziu, dar și un loc de depozitare supravegheat de autorități, utilizat și în cazul în care marfa a ajuns mai devreme decât trebuia și cel care trebuie s-o primească nu are spațiu necesar în depozit pentru a o depozita până când va fi introdusă în circuitul producției. Zonele libere la import și export sunt zone în interiorul teritoriului vamal al comunității. Plasate în aceste zone libere, bunurile nu sunt nici bunuri comunitare, nici de origini non-comunitare, aceste bunuri sunt scutite de aplicarea taxelor vamale, TVA-ului sau a altor taxe specifice destinației.

Procedura vamală de tranzit

Transitul vamal este o procedură care este menită să permită transportul bunurile între două vămi aparținând unor țări diferite, fără vămuire, aceasta implicând scutirea sau suspendarea de taxelor vamale și politicilor comerciale dintre state. Procedura de tranzit presupune trei ramificații:

tranzitul comunitar intern, extern

tranzitul comun

tranzitul internațional rutier

Formalitățile de tranzit se realizează prin depunerea unei declarații simplificate și depunerea unei garanții care acoperă obligațiile pe care și le asumă persoana care solicită tranzitul.

Tranzitul comunitare intern se aplică mărfurilor care circulă pe teritoriul Uniunii europene cu tranzitarea unei țări care nu face parte din UE. Documentul utilizat se numește T2. Tranzitul comunitar extern se referă la procedura care se aplică atunci când bunuri de origine non-comunitară circulă pe teritoriul Uniunii sau când acestea sunt exportate în afara Uniunii cu mențiunea că trebuie să circule prin spațiul comunitar. Documentul de tranzit se numeste T1.

Tranzitul comun este procedura care acoperă bunurile care circulă între statele Uniunii Europene și statele AELS (Islanda, Norvegia, Liechtenstein, Elveția) și Turcia și care are la bază convenția de la 20 Mai 1987. Asemănător tranzitului comunitar, tranzitul comun necesită aceleași documente.

Tranzitul internațional rutier se referă la circulația mărfurilor de origini comunitare/non-comunitare pe un teritoriu mai larg, pe teritoriul țărilor semnatare convenției TIR din 1975. Documentul pe baza căruia mărfurile sunt transportate dintr-un teritoriu spre un altul se numește carnet TIR și impune ca mărfurile să nu fie transbordate în timpul transportului. Acest carnet este eliberat de Uniunea transportatorilor internaționali rutieri. Tranzitul TIR se aplică doar în anumite situații, precum: transportul de bunuri care își are începutul/sfârșitul într-o țară care nu este țară semnatară sau trecere bunurilor se face prin această țară – definită în articolele 91 și 163 din Codul Vamal; teritoriul Uniunii este considerat un tot – articolul 451; bunurile transportate sub carnetul TIR sunt considerate bunuri non-comunitare – articolul 453; suma care se depune garanție pentru eliberarea carnetului TIR este 60000 euro – articolul 457.

Începând cu 2009, Comisia Europeană a adoptat amendamente care vin în completarea Codului Vamal pe această temă și care fac referire în principal la schimbul de date între birourile vamale care fac parte din acest sistem, sistem care era operațional încă din 2005.

Legislația Uniunii Europene în domeniul tranzitului vamal este reprezentată de reglementări din Codul vamal – Council regulation (EEC) N 2913/92, Amendamentele implementate codului comunitar – Commission regulation (EEC) N 2454/93, Convențiile privind transitul comun – may 1987.

1.2.1. Evoluția procedurilor vamale la nivelul Uniunii Europene

Încă de la începutul Uniunii Europene, procedurile vamale aveau și încă au rolul de a asigura susținerea și trecerea rapidă a fluxului de mărfuri prin vămi în timp ce se erau realizat controale privind conformitatea mărfurilor cu ceea ce era declarat în actele care le însoțesc/însoțeau.

Pentru a asegura o evoluția procedurilor în concordanță cu vremurile pe care le trăim, membrii Uniunii Europene adoptă Codul vamal al uniunii în octombrie 2013 și fiind aplicabil din mai 2016.

De-a lungul timpului rolul vămilor era acela de a colecta datoria vamală și de a asigura comerțul pe care î are Uniunea cu alte state (ce bunuri intră sau ies din spațiul comunitar), însă odată cu creșterea importanței comerțului pentru bunăstarea globală, agenția vamală a deprins și ale roluri, precum acela de a facilita comerțul internațional cu bunuri în timp de protejează integritatea cetățenilor țării de care aparțin.

Noul cod vamal al Uniunii delimitează rolul autorităților vamale, acestea fiind mult mai importante decât niște simpli colectori de datorie. Autoritățile vamale vor avea rolul de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, de a-și proteja membrii de comerțul ilegal, de a proteja mediul în care cetățenii Uniunii trăiesc.

Pentru a nu deveni o instituție ale căror reguli și practici sunt învechite într-un anumit domeniu, Comisia Europeană a pus la punct o strategie pentru a aduce modul în care acționează autoritățile vamale în prezent. Această strategie vine ca o completare procesului reformator prin care trece Uniunea prin aplicarea unui nou cod vamal începând cu anul viitor și dorește în principal modernizarea metodelor de lucru ale autorităților vamale. De altfel, ”modernizarea” este laitmotivul acestui procesul, trecerea către o nouă eră a prcedurilor și regulilor privind vămuirea mărfurilor.

Comisia Europeană vine cu un ghid de urmat de către toate autoritățile vamale ale statelor membre, un set de obiective strategice spre care ar trebui să se îndrepte toți membrii săi. Conform ghidului pus de la dispoziție de Comisia Europeană, obiectivele privind modernizarea practicilor vamale se împart în 6 piloni:

protecție – protecția financiară și a intereselor cetățenilor Comunității europene

Un al obiectiv major pe care Comisia îl dezvoltă în ghidul său pentru modernizare este lupta împotriva criminalității, traficului ilegal de bunuri ale căror datorie vamală ar fi substanțială. Nevoia de a se asigura că datoria vamală, taxele și alte impuneri sunt colectate corect, fără scurgeri de capital.

Competitivitate

Pilonul celălalt pe care Comisia îl tot promovează este competitivitate pe care companiile europene o pot atinge odată cu modernizarea metodelor și instrumentelor cu care autoritățile vamale lucrează. Adoptarea și implementarea unor procedee vamale simplificate care să vină în ajutorul mediului de afaceri european, de introducere a sistemului electronic de evidență vamală.

facilitarea unui schimb comercial sigur

Acest obiectiv are în vedere eliminarea piedicilor care îngreunează schimburile comerciale dintre diverși parteneri comerciali, de reducere la minimum a povarei administrative, prin reducerea hârțogăraiei pe care expeditorii de mărfuri trebuie să o completeze pentru a se asigura că documentația este conform cu ceriențele statului din care face parte și cu cea a statului în care bunurile vor intra.

controlul lanțurilor logistice

Acest obiectiv al Comisiei se referă la managementul lanțului logistic care se formează în practica comercială internațională. La o mai bună cooperare și informare din partea părților implicate în tranferul/transportului mărfurilor dintr-o țară într-alta.

cooperare

Deja obișnuiți cu modul de gândire și acțiune al Comisiei și ale celorlalte instituții europene, principalul obiectiv este acela de cooperare între autoritățile vamale ale statelor membre, guvernele membrilor, mediul de afaceri, cooperare care să aducă beneficii tuturor părților implicate.

dezvoltarea de abilități

Pentru a atinge aceste obiective, Comisia europeană vede că este necesar pentru cei care lucrează în cadrul autorităților vamale să-și dezvolte o sumă de abilități și competențe care să aibă ca rezultat o productivitate mai bună a muncii lor reflectată din prisma eficienței cu care își desfășoară activitatea.

În planul strategic al Comisiei Europene pentru modernizarea procedurilor vamale un rol central îl ocupă E-customs care cuprinde activități care au ca scop schimbul eficient și sigur de mărfuri, informații prin utilizarea tehnologiei care rută de acces și instrument în acest schimb. E-customs are la bază noile reglementări pe care Comisia Europeană le-a adoptat și pe care urmează să le aplice începând cu 2016 și despre care am menționat mai sus. Principalul instrument de aplicare a E-customs este NCTS (sistemul computerizat de tranzit), utilizat în depunerea delarațiilor de tranzit în regim electronic, având ca scop diminuare timpului de depunere a acestora și permite accesului tuturor birourilor vamale care a acces la acest sistem la documentele vamale înregistrate.

Un alt avantaj pe care E-customs îl are este acela că la bază are un sistem de analiză a riscului. Acest modul analizează documentația depusă în format electronic și împărțirea acestora pe trei categorii: inspecția bunurilor, inspecția documentele și liber de plecare.

Schimbarea rapidă în ciclul informatic și cel al comerțului forțează Comisia Europeană să pună presiuni la nivelul statelor membre pentru implementarea cât mai rapidă a noilor reglementări la nivel de birouri vamale; această adoptarea aducând reduceri de costuri și crește eficiența cu care se derulează formalitățile.

1.3. Concluzii

În urma celor expuse în cadrul primul capitol reiese că procedurile de vămuire a mărfurilor se fac cu scopul de a menține siguranța cetățenilor și pentru a asigura un tratament egal tuturor celor implicați în comețul internațional. Rolul autorităților vamale a fost extins de la simplii colectori de taxe.

Procedura în cazul exporturilor este mai simplă decât cea în cazul importurilor; dacă nu există suspiciuni cu privire la natura mărfii, în general marfa este liberă pentru a fi exportată. În cazul importurilor procedura implică mai mulți pași, toate țările vor să-și protejeze balanța comercială, în calea agenților care doresc importul de mărfuri existând diverse bariere comerciale, menite să protejeze producătorii locali.

În Europa și în cadrul Uniunii Europene, legislația este pusă la punct, însă se dorește simplificarea acesteia, parcurgerea unui proces pentru eficientizarea procesului de vămuire, de scurtarea a timpului de tranzit și de eliminare a costurilor supliementare prin modernizarea sistemului de vămuire. Pași în această direcție au fost făcuți prin adoptarea sistemului electronic de tranzit, e-customs și adoptarea de amendamente la actuala legislație care să faciliteze convergența la un sistem mai eficient al vămilor.

Capitolul 2: Practica procedurilor vamale

Între transporturi și procedurile vamale există o legătură strânsă și directă, orice marfă implicată în comerțul internațional trebuie să trecută în evidența autorităților vamale, iar importatorii și exportatorii trebuie să îndeplinească un număr de procedee vamale specifice fiecărei țări și produs importat sau exportat.

Există situații în care mărfurile nu ajung la data prevăzută la destinație sau pe teritoriul vamal pentru a fi supuse procedurii de vămuire. Există situații în care mărfurile nu au fost inspectate fizic și nu pot părăsi teritoriul vamal. Acest aspect poate afecta tranzitul altor mărfuri prevăzute la încărcare după descărcarea acelora care se află pe camionul sigilat de autoritățile vamale. Nu doar tranzitul este afectat, ci și întârzierea la încărcare.

Dacă data de încărcare este imperativă, iar camionul rezervat să încarce nu este liber, această întârziere atrage după sine penalizări. Modul în care își fac treaba birourile vamale sau rapiditate cu care se mișcă au efect asupra celor care așteaptă ca marfa să fie inspectată fizic și a primi liberul de vamă, dar și asupra transportatorilor care au rezervat camionul pentru altă încărcare. Deși au luat în calcul timpul în care se desfășoară formalitățile vamale, din cauza unor proceduri greoaie aceștia pot pierde timp prețios și o eventuală cursă pentru că autoritățile rețin marfa și autovehiculul în teritoriul vamal pentru un timp mai îndelungat decât de obicei.

La ultima conferință a Comisiei Economice a Națiunilor Unite care a avut ca temă facilitarea comerțului global, principalul mesaj a fost acela de a parcurge pașii necesari de a adopta mediul digital și de a renunța la birocrație și hârțogăraie, de a trece la comerț rapid și eficint.

Principalul beneficiu, pe hârtie, ar fi acela de reducere a costurilor administrative, creșterea eficienței, utilizarea datelor în mod eficient, utilizarea acelorași standarde în materie de schimburi comerciale. Pentru ca mediul de afaceri să aibă de câștigat trebuie făcuți pași ca toți actorii implicați în comerțul internațional să adopte reguli pe care să le respecte, un ghid care să-i ajute pe toți, dar este nevoie în principal de o acțiune de colaborare între toți actorii implicați.

2.1. Aspecte de ordin practic privind procedurile vamale la nivel global

De regulă, procedurile vamale la import sau export sunt asemănătoare în toate statele. Cei care importă bunuri trebuie să le declare biroului vamal de intrare, să prezinte o serie de documente care însoțesc bunurile respective, să plătească datoria vamală și alte taxe suplimentare care variază de la bun la bun, de la stat la stat. Baza procedurilor este aceeași, însă există particularități ce diferă de la stat la stat.

CHINA

Formalitățile de export în China sunt derulate de o companie specializată de export sau import pentru că altfel cel care importă sau exportă bunurile sunt obligați să se înregistreze la autoritățile vamale pentru a face rost de un cod înregistrare în vamă și care va fi folosit pentru identificarea celui care exportă sau importă și istoricul său cu vama. Dosarul de export conține factura comercială, lista de colisaj, certificatul de origine, declarația vamală de export. De observat, față de procedurile generale ale UE, lipsește contractul de transport și asigurarea mărfii. Exportatorul mărfii, prin intermediul declarantului vamal trebuie să furnizeze autorităților chineze informații despre țara de origine a mărfurilor, valoarea și descrierea bunurilor, compoziția mărfurilor, dacă sunt finite sau nu, numele producătorului, destinația produsului, destinatarul, codul sistem armonizat (HS). Autoritățile chineze nu percep taxă de export, dar taxa pe valoară adaugată (17%) nu este restituită exportatorului în procesul de export al mărfurilor. Mărfurile care sub legislația chineză nu pot fi exportate sunt bunurile de valoare cum ar fi: manuscripte, filme, animale sau plante aflate sub protecție pentru că sunt pe cale de dispariție, antichități, fildeș, platină, potografii, casete audio sau video, plante medicinale etc.

Formalitățile de import, asemănător celor de export, sunt derulate de o firmă specializată. Aceștia pot declara bunurile înainte ca acestea să ajungă în vamă, prin oferirea de informații legate de cantitatea și felul bunurilor ce urmează a fi importate. Legislația chineză permite declaranților depunerea documentelor în avans, după ce bunurile au primit liberul de vamă. Declarația de import poate fi depusă online, prin completarea locului unde bunurilor vor fi vămuite. Dosarul de vămuire pentru bunurile la import conține, conform legislației chineze, următoarele documente: documentul de transport, factura comercială, lista de colisaj, declarația vamală de import, asigurarea, contractul de vânzare-cumpărare, certificatul de inspecție eliberat de autoritățile competente, alte documente necesare în funcție de produsele care sunt importate.

Bunurile care sunt interzise importului în China sunt următoarele: arme și muniție, falsuri, documente care pot prejudicia China din punct de vedere economic sau politic, otravă, droguri, medicamente, monedă locală etc.

Taxele vamale medii sunt 8.37%, însă în funcție de bunurile importate, acestea variază, situându-se între 3 și 80 %. Taxele vamale sunt calculate la valoare CIF și plătite de importator.

STATELE UNITE ALE AMERICII

Procedura de export a Statelor Unite este reprezentată de Legislația administrației de export (export administration regulation – EAR). Conform acestei legislații exportatorul se face responsabil de documentația și încadrarea mărfii. Dosarul de export trebuie să conțină factura comercială, lista de colisaj și declarația de export – formularul 7525-V folosit în statistica de export a SUA. Legislația nu indică perceperea de taxe pentru export. Bunurile care sunt interzise pentru export sunt drogurile, materiale biologice, specii pe cale de dispariție. De procesul de declarare a bunurilor la import se ocupă importatorul sau broker-ul în numele importatorului prin depunerea documentelor la biroul vamal unde marfa trebuie să ajungă. Importul se desfășoară prin depunerea documentelor mărfii și a celor care conțin informații care ajută la determinarea datoriei vamale. Aceste documente se depun on-line. Documentele se depun in 15 zile de la data la care marfa ajunge la locul de intrare pe teritoriul american. Documentele necesare: manifest de intrare (formularul CBP 7533, A Guide for Commercial Importers), factura comercială, lista de colisaj, alte documente. Taxele vamale medii aplicate de Statele Unite sunt printre cele mai mici, 3%, însă aplică rate mai mari produselor din lapte, băuturilor și tutunuui, hainelor, zahărului. Taxele vamale se calculează ad valorem la CIF.

AUSTRALIA

Conform legislației din Australia, toate bunurile cae au o valoare mai mare de 1000 de dolari australieni, intră în țară pe baza declarației de import, depusă online sau în format fizic, formularul B650. Carnetul ATA poate fi folosit pentru procedurile de importul, exportul, re-exportul de mostre, cu condiția ca pe produs să se menționeze că e mostră și nu este pentru comercializare. Taxele vamale medii se situează la 5%, automobilele și textilele fiind supuse unor rate mai mari, 17,5, respectiv 33%. Taxele sunt calculate ad valorem la FOB și sunt plătite a cât mai scurt timp după ce au primit liberul de vamă.

Procedura de export din legislația australiană pare simplă, deoarece constă în completarea declarației de export (formularul B957) prin descrierea bunurilor ce urmează a fi exportate, analizarea declarației de către sistemul autorității vamale și eliberarea numărului de declarație (MRN).

JAPONIA

Procedura vamală privind importurile în Japonia începe prin declararea bunurilor directoratului general al vămilor și obținerea unui permis de import. După obținerea permisului, procedurile de vămuire nu diferă față de cele din Europa. Detalii privind legislația la import se găsesc legea vamală, art. 67-72. Dosarul pentru vămuirea la import conține pe lângă declarația de import (formularul C-5020) în triplu exemplar, factura comercială, documentul de transport, certificatul de origine, lista de colisaj, licențe, certificate (dacă sunt necesare), dovada plății datoriei vamale, certificate de asigurare etc. Bunurile interzile la import sunt armele de foc și săbii, substanțe otrăvitoare, explozive, narcotice. Taxele vamale se calculează ad valorem la CIF.

Asemănător procedurii de import, exportatorul trebuie să declare la directoratul general al vămilor natura, cantitate, prețul, particularități ale bunurilor ce urmează a fi exportate pentru a primi permisul de export, urmat de examinarea mărfurilor.Documentele necesare exportului sunt declarația de export (formularul C-5010), factura comercială și alte documente pe care autoritățile le-ar putea cere dată fiind natura bunurilor, licențe, certificate. Nu există taxe suplimentare la export.

EMIRATELE ARABE UNITE

Autoritățile competente din Emiratele Arabe Unite controlează și monitorizează operațiunile ce se desfășoară la nivel vamal. Pentru realizarea procedurilor de import, dosarul pe care-l depune importatorul la autoritatea vamală conține contractul de transport original, factura comercială, copie de pe licența comercială a cumpărătorului și al vânzătorului, certificat de origine, permis de import, listă de colisaj, declarație vamală, certificat de origine, certificat pentru carnea de halal. Taxele vamale se calculează ad valorem la valoarea CIF. Pentru produse precum țigări și alcool, mărimea taxelor vamale sunt de 70, respectiv 100% din CIF; valoarea taxelor vamale este de 5%.

Legislația Emiratelor Arabe Unite nu are restricții la export, iar procedura necesitădepunerea documentelor necesare primirii liberului de export (declarația de export, licență de export, listă de colisaj, factură) autorităților vamale de la punctul de ieșire de pe teritoriul țării. Emiratele Arabe Unite nu practică taxe vamale la export, însă interzice exportul către Israel.

2.1.1. Exemple din practică a procedurile de vamă în UE și România

Modalitatea de realizarea a procedurilor vamale sub noul cod, se referă a realizarea de controale de audit documentelor depuse cu marfa care trebuie să primească liberul de vamă la export sau import. Această metodă se bazează pe încrederea de care dau dovadă autoritățile în relația cu operatorii economici autorizați.

Toate statele Uniunii Europene aplică aceeași legislație privind procedurile de vămuire simplificate sau incomplete, dar în realitate există diferențe la nivel de fiecare stat cu privire la procedurile de prezentare la fața locului.

Principala modalitate de simplificare a timpului de realizare a procedurilor vamale este cea a introducerii soluțiilor IT, iar avantejele sale din punctul de vedere al mediului de afaceri sunt facilitarea procedurilor de import și export, îmbunătățirea timpilor de realizare a procedurilor vamale și obținere a liberelor de vamă și de a reduce costurile administrative.

E-customs are ca scop principal asigurarea colectării taxelor vamale și a altor datorii ce decurg din comerțul internțional, dar și transmiterea datelor rapid și eficient între birourile vamale din diferite state.

Dezvoltarea E-customs presupune responsabilități adiționale pentru operatorii economici în relația cu autoritatea vamală, iar aceste responsabilități privind detalii mărfurilor pe care autoritățile le lasă în seama declaranților reprezintă un mare vot de încredere din partea primei părți. Programul de E-customs are patru părți:

The single window – depunerea informațiilor în format electronic de către companie.

The single entry access point – interfață la nivel european prin care compania/declarantul poate interacționa cu sistemul vamal al celorlalte state membre.

The self assessment procedure – permite operatorului economic să realizeze activități pentru obținerea liberului de vamă

Centralised clearence – interfață ce permite companiilor să-și centralizeze logistica și distribuția prin separarea locației unde bunurile sunt prezentate la vamă de locația unde documentele sunt prezentate.

După cum am menționat în primul capitol, începând cu 2008 conducerea Uniunii Europene a pus bazele modernizării Codului Vamal European, încercând să adopte o procedură vamală bazată pe utilizarea mijloacelor de tehnologie și introducerea E-customs. Dorința de a trece a un ”paperless customs environment” vine ca urmare dezvoltării și utilizării tehnologiei de către părțile implicate în proces, dar și din natura complexă a lanțurilor de aprovizionare.

Evoluția Codului vamal european a fost următoarea: Codul vamal comunitar, Codul vamal modernizat și Codul vamal al uniunii. Codul vamal modernizat a fost introdus ca bază legislativă pentru măsurile de IT pe care Comisia a vrut să le introducă ca prim pas în conceperea unui sistem vamal care presupunea depunerea și obținerea declaraților în format electronic, schimb de informații între birourile vamale ale comunității și operatorii economici.

Conform unui studiu Deloitte, planurile și timpul de implementare ale soluțiilor tehnologice ale Comisiei nu au putut fi realizate, de aceea și punerea la punct a altor amendamente care să vină în sprijinul vechiului cod vamal și din 2016 să-l înlocuiască – Codul vamal al Uniunii.

În prezent, soluțiile IT aduse de codul vamal modernizat sunt:

numărul de înregistrare și identificare a operatorilor economici (EORI), pe care ”autoritățile vamale îl atribuie operatorilor economici și servește ca referința în relațiile cu autoritățile vamale” (definiția dată de Direcția Generală a vămilor). În România structura EORI este formată din: indicator de țară, urmat de 15 caractere care reprezintă identificatorul național unic al statului membru, atribuit de către autoritatea vamală

statul de operator economic autorizat (AEO), care a intrat intrat în vigoare în 2008 și este acordat oricărui agent economic care face o cerere pentru a obține acest statut și care nu are antecedente privind relația cu autoritățile vamale, dar care trece și peste criteriul de solvabilitate financiară. Acest statut nu este obligatoriu, dar oferă avantaje celor care-l solicită (reducerea numărului de controale fizice, tratament prioritar al transportului în cazul în care marfa/vehiculul care transportă marfa este selectată pentru control, etc)

Sistemul de control automat (ICS) care a fost implementat din ianuarie 2011 si presupune centralizarea declarațiilor de intrare, analiza riscului datelor pe care le conțin și finalizarea operațiunilor într-un alt stat fără ca informațiile să fie retransmise. Avantajele principale: transmiterea informațiilor dintr-o declarație și analiza riscului, transmiterea rezultatelor într-un mod rapid, dar și depunerea declarațiilor se pot depune la un birou diferit față de cel de intrare a mărfurilor.

Sistemul de control al exportului (ECS) – asemănător sistemului de import, acesta permite schimbul de informații și controlul între birouri privind mărfurie declarate. A devenit obligatoriu din iulie 2007. Legislația Uniunii Europene este protectivă cu privire la mărfurile care intră sau ies pe / de pe teritoriul Uniunii Europene. Datele din declarațiile vamale sunt supuse unei analize de risc, iar mărfurile unui control.

Noul sistem computerizat de tranzit (NCTS) – este un sistem electronic care facilitează depunerea declarației de tranzit în format electronic. A intrat în vigoare în 2006 și are ca scop gestiunea și controolul tranzitului comun.

Tariful vamal comun (TARIC) – este o bază de date în care sunt prezentate totalitatea dispozițiilor comunitare aplicabile pentru un anumit produs care este introdus pe teritoriul Uniunii Europene. Baza TARIC o reprezintă nomenclatura combinată, care este un cod de 8 cifre. Această bază este utilizată în procesul de vămuire și în statistica comunității.

Binding tariff information (BTI) – este un sistem care a fost conceput cu scopul de a ajuta agenții economici cu obținerea unei clasificări corecte ale bunurilor.

Ceea ce aduce nou Codul vamal al Uniunii care intră în vigoare din 2016 este modalitatea de acordarea a a statutului operatorilor economici, care va fi o autorizație în două exemplare(în prezent este un certificat în trei exemplare) și devine obligatorie. Se modifică modalitatea de determinare a originii bunurilor din import. În prezent, originea este determinată de țara în care s-au făcut cele mai multe modificări ale bunurilor din punct de vedere economic. Comisia va adauga la această regulă și o listă de puncte de trebuie îndeplinite pentru a determina originea mărfurilor, această listă fiind considerată o modalitate de a determina într-o manieră obiectivă originea bunurilor.

Alte modificări: depunerea de garanții pentru toate procedurile vamale ce implică acordarea de regim special sau depozitare temporară, introducerea unui sistem centralizat pentru liberul de vamă, obligativitatea de a transmite toate informațiile în manieră electronică, licențele și redevențele vor fi luate în calcul la determinarea valorii în vamă a mărfurilor, documentul de export în format fizic nu va fi necesar când mărfurile sunt prezentate la biroul vamal de ieșire, ci numărul de referință (MRN), unele regimuri vamale vor fi restructurate, simplificate sau eliminate, vor fi introduse provizioane pentru dezvoltarea sistemelor IT care ajută la generarea de analize de risc a operatorilor economici, astfel că cei care prezintă risc minim nu vor fi atât de aspru controlați. Această analiză de risc permite autorităților vamale realizarea de controale selective. Alegerea mărfurilor care urmează a fi controlate se face pe baza documentelor puse la dispoziție de către operatorul economic prin rezultatul oferit de analiza de risc.

Grafic 1

Sursă: KPMG România, A guide to key Customs issues in Romania within the European Context, pag 24

În România, șase soluții IT – EORI, AEO, ICS, ECS, NCTS, TARIC– sunt implementate, ba mai mult Direcția generală a Vămilor a pus la punct un sistem electronic de procesare a declarațiilor vamale de import și export, însă pentru a nu fi luată pe nepregătite, autoritățile ar trebui să continue să investească în infrastructura software și hardware pentru implementarea celor 4 interfețe a e-customs până în 2020.

România are 49 de operatori autorizați, ocupând locul 19 în ierarhia țărilot europene. În Uniunea Europeană sunt 12000 de operatori autorizați, cei mai mulți în Germania, Olanda, Franța, Italia, Polonia și Spania. procedura de vămuire on site presupune avizarea biroului vamal cu privire la importul/exportul bunurilor. Rezultatele obținute de către KPMG Taxe în urma unui sondaj realizat, atestă că în România statutul de operator economic autorizat nu oferă niciun avantaj din cele prezentate mai sus. Deși în unele state membre depunerea documentelor se poate face în fiecare zi, la orice oră, în România, depunerea documentelor în vederea obținerii liberului de vamă se face doar pe durata programului de lucru (de regula până la ora 13). Din 25/11/2013, autoritățile române au adoptat amendamente naționale care oferă operatorilor autorizați să plătească TVA-ul la import prin mecanismul de taxare inversă.

Un alt avantaj pe care Uniunea Europeană îl pune la dispoziția operatorilor economici autorizați și care nu a fost implementat în România este procedura de întârziere a plății datoriei vamale. Termenul pentru plata datoriei vamale în celelalte state pentru un AEO poate ajunge la 45 de zile, pentru cei care prezintă garanție bancă. În România, aceștia sunt obligați să plătească în maximum 30 de zile de la importul bunurilor.

Grafic 2

Sursă: A guide to key customs issues in Romania within the European context, pagina 7, rezultatul a fost obținut pe baza informațiilor din 14 țări participante

2.2. Procedurile vamale în viitor: Impactul modificării procedurilor vamale

Modificarea actualului cod vamal și intrarea în vigoare de anul viitor a noului cod vamal al Uniunii, prepusupune ca schimbare majoră modalitatea de calcul a datoriilor vamale. Comisia Europeană a propus ca în noul cod vamal să se renunțe la ”regula primei vânzări”. Această regulă se referă la posibilitatea importatorilor de a pune ca bază pentru calculul datoriei vamale, prețul plătit la o vânzare anterioară. Această regulă este utilizată dacă bunul ce urmează a fi importat a fost vândut de mai multe ori. Principalul avantaj pe care-l prezintă această regulă este acela că permite importatorilor să plătească o datorie vamală mai mică, folosind prețul bunui la o vânzare anterioare. Dacă se decide să se renunțe la această regulă pentru calculul datoriei vamale, importatorii europeni vor ieși în dezavantaj față de competitorii lor care folosesc această regulă, deoarece taxele vamale pe care le vor plăti aceștia vor crește și toată lumea e conștientă de acest lucru.

De altfel există chiar și precedent în acest caz. În 2008, autoritatea vamală din Statele Unite a vrut să renunțe la această regulă,însă instanțele judecătorești au concluzionat că este nevoie de aprobarea congresului pentru a merge înainte cu renunțarea la această regulă.

Cum am menționat mai sus, obiectivul implementării noului cod vamal este acela de a simplifica procedurile vamale, să fie considerat standardul pentru toate statele membre, însă renunțarea la această regulă vine ca un efect negativ asupra companiilor, obligând părțile implicate să regândească lanțurile de aprovizionare și să aplice măsuri de neutralizare ale acestei măsuri pe care Comisia Europeană dorește s-o implementeze începând cu mai 2016.

Cauza principală care se află în spatele acestor schimbări cu care se confruntă administrațiile vamale din multe țări ale lumii este schimbarea mediului în care se desfășoară schimburile dintre țări. Trendul în comerțul internațional se schimbă, preferințele consumatorilor sunt în continuă schimbare, apar amenințări asupra siguranței populației, iar autoritățile vamale sunt obligate să facă acestor schimbări prin asigurarea protecției populației în timp ce simplică comerțul internațional.

La nivel global, ca metodă de simplificare a procedurilor vamale pare a fi realizarea acestora online prin accesarea unei interfețe. Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa a pus la punct un astfel de sistem care să standardizeze procedurile la nivel de comerț internațional. Obiectivele acestui sistem sunt: colectarea eficientă a taxelor, penalităților ce decurg din import/export, transparența regulilor și a legislației, reducera costurilor din scurtarea timpului cu funcționarii publici, primirea liberului de vamă într-un timp mai scurt, mișcarea rapidă a bunurilor prin teritoriul vamal, comunicare mai bună între părți .

Realizarea acestei interfețe este un proiect care are un istoric în spate, este o ideea care se vrea a fi implementată încă din anii ῾90, însă necesitatea implementării sale devine tot mai evidentă în contextul globalizării și al intensificării comerțului internațional, dar în același timp și al dezvoltării sistemelor electronice care ușurează munca funcțonarilor birourilor vamale. Această interfață s-a dovedit a fi eficientă în unele țări care au implementat un astfel de software. Dintre țările din Europa, Suedia a creat un birou vamal virtual care leagă mai multe agenții naționale de comerț și prin intermediul căruia actorii implicați în comerț își pot depune declarațiile de export, de import, obține licențe comerciale etc. Avantajele acestui sistem: reduce timpul necesar pentru depunearea documentației de export/import, crește flexibilitate, fiind folosit de oriunde, crește calitatea serviciilor oferite de guvern cetățenilor săi.

Această inițiativă de a implementa o procedură standardizată la nivel global privind procedurile vamale este susținută de organizații internaționale Organizația mondială a vămilor, Comisia economică a Națiunilor Unite pentru Europa, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, care văd această interfață ca aducând economii de timp, bani celor implicați în comerțul internațional, actualizarea legislației și taxelor în timp real, menținerea securității frontierelor.

2.3. Concluzii

Atât la nivel de Uniunea Europeană, cât și la nivel global se fac pași, se iau inițiative pentru a ușura procedurile pe care trebuie să le îndeplinească actorii implicați în comerțul internațional pentru a respecta toate cerințele impuse pentru a fi în regulă cu cerințele vămii în momentul exportului sau importului de mărfuri.

Am văzut la nivel de câteva state ce documente sunt necesare pentru primirea liberului de vamă de la birourile specializate, ce cerințe trebuie să îndeplinească exportatorul sau importatorul la introducerea mărfurilor într-o țară.

Actualul cod vamal al Uniunii Europene oferă importatorilor/exportatorilor anumite facilități de care se bucură, cum ar fi plata taxelor vamale după ce bunurile au fost eliberate șamd; facilități care deși sunt oferite și afacerilor și România, din cauza legislației în vigoare, aceștia pleacă cu un dezavantaj față de omologii lor din alte țări europene. De asemenea, noul cod vamal al Uniunii Europene ar aduce dezavantaje afacerilor europene din prisma renunțării la ”regula primei vânzări”, astfel în loc de a ușura viața cetățenilor săi prin a le oferi avantaje în raport cu alți comercianți, Comisia le pune prima piedică într-un schimb internațional.

De reținut că toate organismele internaționale consideră că operarea declarațiilor vamale prin intermediul une interfețe software care să standardize procedurile și să ofere informații în timp real despre tranacțiile efectuate, istoricul acestora este un lucru bun și aduce beneficii părților implicate.

Capitolul 3: Taxe preferențiale vs. Taxe non-preferențiale

3.1. Parte descriptivă a problematicii

Studiul de caz dorește să urmărească circuitul actual al documentelor necesare în portofoliul dosarului de vămuire. Ce documente specifice sunt necesare în funcție de țara de proveniență, care este cuantumul datoriei vamale după încadrarea în nomenclatorul de produse, perioada în care aceasta trebuie plătită, obstacolele de care se lovesc importatorii la importul de anumite bunuri etc.

Știm că în Uniunea Europeană legislația se va modifica, iar din luna mai 2016 va intra în vigoare noul cod vamal care va aduce modifică și conform Comisiei îmbunătățiri actualului cod. De asemenea, studiul de caz va urmări impactul pe care îl va avea această modificare al Codului vamal asupra circuitului documentar, dacă va îmbunătăți, așa cum își are scopul, metodele de depunere al documentele, dacă va avea un impact pozitiv asupra procedurilor vamale.

Ideea din spatele studiului de ca este aceea de a compara două importuri către Uniunea Europeană, din țări non-comunitare, de a evidenția diferențele de documente din dosarul de import, mărimea taxelor vamale aplicate celor două țări pentru aceleași două produse. Problema se pune în maniera în care un acord de liber schimb afectează importatorul și în final care va fi impactul noului cod vamal european asupra importului începând cu mai 2016.

Astfel că vom utiliza ca origini pentru produs o țară cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de liber schimb, i.e Corea de Sud și același produs care are originea într-o țară cu care Uniunea Europeană nu are încheiat un acord de liber schimb și nici nu are o serie de runde de negocieri începute, i.e. Australia, țară cu care Uniunea Europeană nu are încheiat niciun acord de liber schimb, deși piața europeană este a patra cea mai mare piață a exporturilor australiene. La nivelul acordului de liber schimb, taxele vamale la o serie de clase de produse au fost suspendante, altele urmând să fie eliminate în viitor. De altfel vom vedea dacă la marfa aleasă să fie importată, taxele vamale au fost eliminate, iar dacă nu care este nivelul lor comparativ cu nivelul taxelor vamale aplicate aceluiași produs provenit din altă țară.

Ne vom baza pentru a descoperi diferențele dintre ce pot apărea atunci când este învigoare un acord de liber schimb pe importul de echipamente electronice. Țara de destinație pentru produs este România, București, iar modalitatea de transport este aceeași în ambele cazuri – transportul multimodal. Vom folosi transportul maritim ca transport principal și transportul rutier pentru a lega locul de origine (fabrica) de portul de plecare și locul de destinație de portul de destinație, care în cazul nostru va fi portul Koper din Slovenia.

3.2. Datele și metodologia studiului de caz

Piața europeană este a patra destinație pentru exporturile coreene, după China, Japonia și Statele Unite ale Americii. Valoarea bunurilor exportate pe piața europeană în 2013 a fost de 35.8 miliarde de euro, iar produsele care au predominat au fost mașinăriile și echipamentele, produsele din plastic, produsele agricole. Asemănător Coreei de Sud, Europa este o piață importantă pentru exporturile australiene. Tot în 2013, Europa a fost a treia piață de destinație ale produselor fabricate la Antipozi, China și Japonia ocupând locurile 1 și 2. Exporturile au fost predominate de produse minerale și agricole.

Datele cu privire la valoarea exporturilor, principalele piețe de destinație pentru produsele provenite Coreea de Sud și Australia au fost preluate din rapoartele Comisiei Europene. Pentru comparația noastră vom realiza importul a unor echipamente electrocasnice – aspiratoare – Corea de Sud, respectiv Australia. Marfa este ambalată în cutii și paletizată. Pentru transportul principal, care este cel maritim, se va folosi ca modalitate de transport și ambalare, containerul de 20 picioare, ocupat în totalitate. Marfa va pleca din porturile de origine (Melbourne din Australia și Busan din Coreea de Sud) la aceeași dată, cu aceeași companie de transport maritim, Maersk. În porturile de plecare se vor realiza formalitățile de export, prezentându-se documentele necesare realizării formalităților de export, marfa reprezentată de echipamentele electrocasnice vor pleca sub FOB Melbourne, respectiv FOB Busan. În portul australian, Melbourne, brokerul care realizează formalitățile vamale va depune la biroul vamal de plecare sau prin suport on-line, , dosarul de vămuire care cuprinde următoarele documente:

Declarația vamală la export necesară în Australia pentru orice exporturi ale căror valori depășesc 2000 de dolari australieni (HS code: 850811, export statistical number 85081105), pe baza căruia se va elibera numărul declarației de export format din 9 cifre.

Grafic 3

Sursă: http://www.customs.gov.au/webdata/resources/files/B957.pdf

Factură comercială proformă

Listă de colisaj

Declarație de ambalare

Certificat de origine

Conform site-ului administrației vamale sud-coreene, exportatorul sau brokerul exportatorului trebuie să depună doar declarația de export în variantă electronică, pentru accelerarea procedurilor de export sau în variantă fizică la biroul vamal care are jurisdicție asupra exportatorului, altfel spus, biroului vamal cel mai apropiat. Uneori înainte de a primi liberul de vamă și a le îmbarca pe navă spre a pleca spre locul de destinație, autoritățile vamale inspectează bunuri. Această inspecție se face aleatoriu pentru a se asigura că bunuri exportate sunt conforme cu legile coreene în vigoare.

Mecanismul procedurii de export:

Grafic 4

Sursă: http://www.customs.go.kr/kcshome/main/content/ContentView.do?contentId=CONTENT_ID_000001337&layoutMenuNo=21057

Durata medie de transport a bunurilor în transport maritim este de 30 de zile, astfel că la 30 de zile după îmbarcare și plecare, mărfurile ajung în portul Koper din Slovenia, unde se vor efectua procedurile de tranzit vamal până în România (destinația finală), unde importatorul sau brokerul său vor depune toate documentele necesare importului, vor plăti taxele vamale și celelalte taxe adiacente importului de electrocasnice și vor primi liberul de vamă, respectiv statul mărfurilor devenind unul definitiv.

Procedura de import pentru marfa venită din Australia, dar și din Coreea de Sud este următoarea:

Transportatorul depune declarația sumară de intrare, necesară pentru toate mărfurile care intră pe teritoriul Uniunii Europene, înainte de sosirea navei. Această declarație conține date cu privire la expeditor, destinatar, transportator, numărul coletelor, numărul documentului de transport, loc de încărcare, descărcare, numărul pachetelor, codul mărfii, numărul sigiliului vamal, modalitatea de plată a transportului etc.

Biroul vamal la care se depune declarația sumară de intrare validează intrarea, notifică transportatorul și emite numărul de înregistrare a declarației (MRN).

În urma validării declarației, biroul vamal realizează și o evaluare a mărfurilor declarate, în speță electronice – aspiratoare

Transportatorul trebuie să anunțe sosirea navei în portul Koper, prin depunerea unei notificări la autoritățile vamale prin care oferă și numărului declarației sumare pentru identificarea transportului.

Următorul pas în procedura de import este aceea a prezentării bunurilor autorităților vamale de către transportatorul sau reprezentatul importatorului și depunerea unei declarații vamale pentru marfa ce urmează a fi tranbordate sau urmează să părăsească mijlocul de transport primar.

Marfa este plasată sub regim vamal de transit, transbordată și transportată spre București, locul de destinație final, unde se vor finaliza procedurile de import, se vor efectua plata taxelor vamale și marfa va căpăta un regim vamal definitiv.

Conform căutărilor, reiese că documentele necesare pentru obținerea liberului vamal la import și plasarea mărfii sub regim definitv de import sunt următoarele:

Declarație de import / documentul administrativ unic

Factură comercială

Licențe de import & certificate de calitate

Certificat fiscal

Packing list

Document de transport

EUR1 pentru aplicarea tarifelor preferențiale (dacă este cazul)

Certificat de origine

3.3. Rezultatele obținute

Am plecat de la premisa că ar putea exista diferențe în circuitul documentar la nivel de procedură vamală la import și că țara cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de liber schimb ar putea beneficia și de anumite excepții cu privire la dosarul cu documente depus la biroul vamal de jurisdicție pentru realizarea formalităților de vamă.

Am regăsit, însă, cum era de așteptat că la nivelul formalităților de export legislația australiană și cea sud-coreeană diferă în ceea ce privește numărul documentelor în dosarul de export. De asemenea, procedura de import în Uniunea Europeană, România, în speță, este acceași pentru toate produsele, provenind din orice țară. Toți importatorii, fie că aduc produse din Australia, Coreea de Sud, China, Statele Unite ale Americii, Africa de Sud trebuie să urmeze aceleași proceduri, să îndeplinească aceiași pași, ba chiar mai mult pentru importatorii care aduc produse dintr-o țară cu care Uninunea Europeană are încheiat un acord de liber schimb și care a intrat în vigoare trebuie să depună un certificat de origine pentru aplicarea tarifelor vamale preferențiale – scutirea de plata taxelor vamale sau diminuarea acestora în funcție de stadiul în care se află acordul de liber schimb. Mai mult, cum este cazul exportatorilor coreeni în Comunitatea Europeană, aceștia trebuie să scrie pe factură numărul de exportator autorizat (obținut de la autoritățile competente din țara de origine) dacă valoare mărfii e mai mare de 6000 de euro. Pentru exportatorul coreean utilizarea unui certificat EUR 1 pentru aplicarea de tarife preferențiale nu mai este o opțiune, acesta trebuie să furnizeze numărul în corpul facturii pentru a determina origina bunurilor. Această procedură este utilizată în ambele sensuri.

Observăm că în cazul nostru, exportatorul corean trebuie să realizeze un pas în plus pentru a beneficia de avantajele acordului de liber schimb, în procedura de import indiferent de țara de origine. Partea la care se observă diferențe este la cea de nivelul taxelor vamale la produsele electrocasnice pentru filtrarea și epurarea aerului, cod TARIC: 8421 39 20 90.

Datoria vamală / Coreea de Sud

Dată valabilitate referință: 2015/05/01

Tabel 1

Sursă:http://80.96.3.68:9080/taric/web/browsetariffi2_RO?expandelem=8421392090&Year=2015&Month=05&Day=01&Country=KR&issection=n&checkfinal=y&impexp=1#POS

Datoria vamală / Australia

Dată valabilitate referință: 2015/05/01

Tabel 2

Sursă:http://80.96.3.68:9080/taric/web/browsetariffi2_RO?expandelem=8421392090&Year=2015&Month=05&Day=01&Country=AU&issection=n&checkfinal=y&impexp=1#POS

Tabelele de mai sus reprezintă nivelul taxelor vamale pentru importurile de aspiratoare din Asutralia și Coreea de Sud, care este de 1.7%. Pentru importurile de electronice din Coreea de Sud, acordul de liber schimb nu prevede taxe vamale, cum este cazul produselor lactate și băuturilor alcoolice.

Impactul pe care îl are aplicarea acordului asupra electronicelor și electrocasnicelor de origine sud-coreene este acela că elimină certificarea produselor din partea terților.

Intrarea în vigoare al noului cod vamal din mai 2016 nu va avea niciun impact, deoarece la nivel de regim vamal definitiv nu se va schimba procedura; după cum am văzut în capitolul anterior doar regimurile de prelucrare cu suspendare și rambursare, sub control vamal și de zonă liberă vor avea de suferit. Deja se lucrează la depunerea declarațiilor în format electronic, iar impactului noului cod ar putea surveni la nivel de rapiditate în procesare și trecerea doar la formatul electronic de depunere al declarațiilor, scăderea timpului de procesare ale acestora.

3.4. Concluzii

În urma observațiilor prezentate mai sus, concluzionăm că indiferent de țara de proeniență, importurile pe teritoriul Uniunii Europene urmează aceeași pași, transportatorii îndeplinesc aceleași condiții, portofoliul documentelor necesare procesului de vămuire este în mare parte același. Taxele vamale aplicate sunt diferinte în funcție de țara de origine, dacă Uniunea Europeană are sau nu încheiat un acord de schimb preferențial și pentru asta sunt necesare documente care să ateste proveniența bunurilor. Implementarea noului cod vamal anul viitor nu va modifica regimurile vamale definitive, doar pe cele suspensive, eliminând unele și modificând altele. Rămâne de văzut care va fi impactul real al acestuia.

Concluzii

Pe parcursul lucrării au fost introduse spre cunoaștere procedurile de import și export la nivel general, european și specific, ce documente trebuie depuse la birourile vamale atât la import, cât și la export; proceduri ce reprezintă pașii pe care agenții economici implicați în comerțul internațional trebuie să le urmeze în schimbul comercial realizat cu un omolog de-al său.

După cum știm, la nivel mondial principalul organism care se ocupă cu promovarea securității comerțului internațional este Organizația Mondială a Vămilor, iar în cadrul lucrării observăm că țările membre utilizează instrumentele puse la dispoziție de aceasta pentru modernizarea procedurilor. De altfel, Organizația Mondială a vămilor e principalul susținător a e-customs și standardizarea, respectiv uniformizarea procedurilor vamale la nivel global.

Atât la nivel european, cât și la nivel mondial se iau măsuri pentru eficientiza procedurile vamale, scurta timpul petrecut în vamă, organismele internaționale consideră că operarea declarațiilor vamale prin intermediul une interfețe software care să standardize procedurile și să ofere informații în timp real despre tranacțiile efectuate, istoricul acestora este un lucru bun și aduce beneficii părților implicate.

O ramură importantă a economiei cu care practica vamală se împletește este cea a transporturilor. Orice marfă implicată în comerțul internațional trebuie transportată și implicit, trecută în evidența autorităților vamale. Procedurile vamale sunt în esență aceleași la nivel global, însă fiecare țară are particularitățile sale în ceea ce privește numărul documentelor necesare dosarului vamal, modalitatea de depunere a declarației vamale, necesitatea intermedierii de către un broker vamal etc.

Studiul de caz comparativ realizat la nivelul de două importuri aduce informații cu privire la acordul de liber schimb încheiat între Uniunea Europeană și Corea de Sud în 2011, prin care vedem că marfa aleasă să fie importată a trecut de perioada necesară pentru a i se elimina taxele vamale, care este nivelul acestora pentru aceeași marfă pentru o țară cu care Uniunea nu are încheiat un acord de liber schimb. Rezultatele studiului de caz au indicat că la nivel documentar acest acord nu face excepții în ceea ce privesc documentele, ba chiar exportatorii coreeni au nevoie de alte documente pe lângă cele folosite de exportatorii care aduc marfă din țări cu care Uniunea Europeană nu are încheiat un acord de liber schimb.

Bibliografie

Cărți și articole științifice

Bourdet, Yves, Persson, Maria, Completing the EU Customs Union: the effects of trae procedure harmonization, IFN Working Paper, no 848, 2010

Communication from the Commission to the Counsil, the European Parliament and the European Economic and Social Committee, Strategy for the evolution of the Customs Union, COM 2008, http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/policy_issues/customs_strategy/index_en.htm

Doormil Van, Emma, Deloitte: In 2016, the European Union will have a new customs code, 2014, http://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/nl/Documents/tax/deloitte-nl-tax-in-2016-the-european-union-will-have-a-new-customs-code.pdf

Erceg, Aleksandar, The new computerized system and e-customs influence on savings in transit time and costs, Saponia d.d Osiejek, Matije Gupca 2, 13th International Scintific Conference – Business Logistic in Modern Management, Osijek, Croația, 2013

European Commission Directorate-General Taxation and Customs Union, Customs Code committee – import/export formalities section: Guidelines on Export and Exit in the context of regulation (EC) no 648/2005, TAXUD/A3/0034/2010, Bruxelles, 2010

European Commission Trade, The EU-Korea free trade agreement in practice, 2011, http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2011/october/tradoc_148303.pdf

Grainger, Andrew, A paperess trad and customs environment in Europe: turning vision into reality, Europro paper, 2004

Grainger, Andrew, Suppy chain managementand regulatory controls: a case for trade facilitation, Logistics research network conference proceedings, Londra, 2003, 162-167

Iordache, Emilia, Voiculet, Alina, Customs Risk Management in the European Union, The Romanian Economic Journal, Year X, no 25, 2007, 55-70

KPMG România A guide to key customs issues in Romania within the European context, KPMG Romania Guide, vol 1, 2014

Linke, Michael, Connecting logistics networks globally via the UN single window concept, Journal of Globalization Studies, vol 3, no 2, pag 139-154, 2012

Popa, Ioan, Tehnica operațiunilor de comerț exterior, Ed Economică, 2008

WCO, Special report: Customs modernization, WCO News, no 57, 2007

Widdowson, David, The changing role of customs: evolution or revolution?, World Customs Journal, vol 1, no 1, 2007, 31-36

Wilmott, Peter, A review of the European Commissions plan for an electronic customs environment, World Customs Journal, vol 1, no 1, 2007

Zamora-Torres, America, Navarro-Chavez, Cesar, Redrao-Randon, Oscar, The impact in custms effiency of the ITSW: Mexico case of study, iBusines, vol 5, 2013

Articole on-line/site-uri

Administrative arrangement of 11/01/1994, Art 288 of Regulation (EEC) no 2454/93, http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/exp_proc_adm_arrang_en.pdf

Australian Customs and Border Service, Documentary import declaration comprehensive guide, ianuarie 2013, pag 2-5, http://www.customs.gov.au/webdata/resources/files/DocumentaryImportDeclarationGuideUpdatedJan2013WEB.pdf

Cameron Fraser, The European Union as a Model for Regiona integration, http://www.cfr.org/world/european-union-model-regional-integration/p22935 , 2010

Christiaan van der Valk, Globe Trade: Going Paperless, martie 2014, http://www.worldpolicy.org/blog/2014/03/11/globe-trade-going-paperless

Common and community transit – Legislation, http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/procedural_aspects/transit/common_community/index_en.htm

Computerizing customs procedure: removing a hurdle to economic development, http://unctad.org/en/docs/iaosmisc200519_en.pdf

Customs transit: TIR – background http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/procedural_aspects/transit/tir/index_en.htm

Customs, Import Procedures, http://www.customs.go.jp/english/summary/import.htm

Documents for customs clearance, http://exporthelp.europa.eu/thdapp/display.htm?page=rt/rt_DocumentsForCustomsClearance.html&docType=main&languageId=EN

ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/tariff_aspects/classification_goods/index_en.htm

EU Customs strategy, http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/policy_issues/customs_strategy/index_en.htm

EU import procedures, ENS, http://exporthelp.europa.eu/thdapp/display.htm;jsessionid=DA3EE028B4E99E2A1BA8B56CC0EB4953?page=rt%2frt_EUImportProcedures.html&docType=main&languageId=en

Export Entreprises SA, Australia : exporting products , https://en.santandertrade.com/international-shipments/australia/exporting-products

Export Entreprises SA, China: exporting products, https://en.santandertrade.com/international-shipments/china/exporting-products

Export Entreprises SA, Import customs procedures in the United Arab Emirates, https://en.santandertrade.com/international-shipments/united-arab-emirates/customs-procedures

Export Entreprises SA, IMPORT CUSTOMS PROCEDURES IN THE UNITED STATES, https://en.santandertrade.com/international-shipments/united-states/customs-procedures

Export Entreprises SA, United Arab Emirates: Exporting products, https://en.santandertrade.com/international-shipments/united-arab-emirates/exporting-products

Free circulation, how are goods entered for the procedure, http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/procedural_aspects/imports/free_circulation/index_en.htm

HM Revenue & Customs, Introduction of the Union Customs Code (UCC), octombrie 2014 https://www.gov.uk/introduction-of-the-union-customs-code-ucc

http://80.96.3.68:9080/taric/web/browsetariffi2_RO?expandelem=8421392090&Year=2015&Month=05&Day=01&Country=KR&issection=n&checkfinal=y&impexp=1#POS

http://80.96.3.68:9080/taric/web/browsetariffi2_RO?expandelem=8421392090&Year=2015&Month=05&Day=01&Country=AU&issection=n&checkfinal=y&impexp=1#POS

http://ec.europa.eu/ecip/model_transactions/import/import_scenario/step1-9_en.htm

http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_code/community_customs_code/index_en.htm

http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/procedural_aspects/general/sad/index_en.htm

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/customs/policy_issues/electronic_customs/ecust_evaluation_annexes_final_en.pdf

http://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/countries/south-korea/

http://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/countries/australia/

http://www.australiatrade.com.au/Shipping/ExportDocuments/

http://www.customs.go.kr/kcshome/main/content/ContentView.do?contentId=CONTENT_ID_000001336&layoutMenuNo=21056

http://www.customs.ro/ro/agenti_economici/taxe_vamale_si_masuri_de_politica_comerciala/prezentare_taric-ro.aspx

http://www.customs.ro/ro/e-customs/ics.aspx

http://www.pegasus.ro/importcom_en

http://www.wcoomd.org/en/topics/facilitation/instrument-and-tools/conventions/pf_revised_kyoto_conv/kyoto_new/spane.aspx

Impact of changes to valuation under the Union Customs Code on customs duties: Removal of the first sae rule unde the current implementation legislation, publicat iulie 2014, http://www.c5-online.com/blog/index.php/impact-of-changes-to-valuation-under-the-union-customs-code-on-customs-duties-removal-of-the-first-sale-rule-under-the-current-implementation-legislation/

The European customs union, http://www.nrwinvest.com/Business_Guide_englisch/The_tax_system/Customs1/index.php

The Modernised Customs Code and the proposal for its recast as Union Customs Code (UCC), http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/procedural_aspects/general/community_code/index_en.htm

The Union Customs Code: a recast of the Modernised Customs Code, http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_code/union_customs_code/index_en.htm

World Customs Organization, Topics, Overview, http://www.wcoomd.org/en/topics/facilitation/overview.aspx