Vamuirea Marfurilor In Operatiunile de Import Export

CUPRINS

PARTICULARITĂȚI ÎN VĂMUIREA MĂRFURILOR ÎN ROMÂNIA

Reglementări interne privind vămuirea mărfurilor

Sistemul instituțional al autorității vamale

Datoria vamală

Tariful vamal de import al României

Descrierea modului de utilizare a tarifului vamal

Norme tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu.

Bibliografie

Pagini 35

=== Vamuirea marfurilor in operatiunile de import-export ===

CUPRINS

PARTICULARITĂȚI ÎN VĂMUIREA MĂRFURILOR ÎN ROMÂNIA

Reglementări interne privind vămuirea mărfurilor

Sistemul instituțional al autorității vamale

Datoria vamală

Tariful vamal de import al României

Descrierea modului de utilizare a tarifului vamal

Norme tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu.

PARTICULARITĂȚI ÎN VĂMUIREA MĂRFURILOR ÎN ROMÂNIA

Reglementări interne privind vămuirea mărfurilor

„Cadrul vamal se aplică în mod uniform și nediscriminatoriu pe întreg teritoriul României. Prevederile cuprinse în prezentul cod se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din țară de către persoane fizice sau persoane juridice.”

Dreptul de vamă constituie pentru fiecare stat un atribut ce derivă din exercitarea suveranității asupra teritoriului său. Aria de aplicare a acestui drept al statului, împreună cu normele materiale și procedurale, care formează în ansamblu „dreptul vamal”, coincide cu teritoriul unui stat. Pe teritoriul unui se înțelege spațiul geografic asupra căruia un stat își exercită suveranitatea exclusivă, alcătuită din sol, subsol, ape și coloana aeriană deasupra solului și apelor. Porțiunea apelor mărilor sau oceanelor, adiacentă țărmului unui stat – denumită mare teritorială – se află sub suveranitatea statului respectiv. Întinderea mării teritoriale este stabilită, în general, în limita a 12 mile marine (1 Mm = 1851,85).

Aplicarea Codului vamal se face în mod uniform și nediscriminatoriu, adică normele sale sunt unice și generale, cu aceeași forță juridică, pe întreg teritoriul țării, iar incidența lor nu are în vedere persoanele fizice și juridice, în mod individual, ci ca o consecință a egalității legii, ea este unică pentru toți.

Toate bunurile care intră sau ies din țară, sunt supuse prevederilor codului vamal. Chiar și bunurile care nu generează taxe vamale, cum sunt cele exportate de persoane juridice sau cele scutite „ex. lege” de taxe vamale de import, sunt supuse prevederilor codului vamal, prin exercitarea asupra acestor a atribuțiilor de politică economică sau de protecție a economiei naționale, ce revin autorității vamale.

Bunurile pot fi introduse și scoase, iar persoanele fizice pot intra și ieși, „în mod licit”, din țară, numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. Principiul aplicabil identificării competent este cel al priorității sesizării. Pentru efectuarea multiplelor operațiuni de vămuire prevăzute în Codul Vamal și în celelalte reglementări vamale, exclusivitatea aparține autorității vamale. În cazul care faptele care au generat operațiunea vamală au și caracter infracțional, exclusivitatea anchetei aparține organului de poliție judiciară, pe baza procesului verbal de constatare preliminar încheiat de autoritatea vamală.

În general, punctele de control vamal pentru trecerea frontierei sunt locurile deschise traficului internațional de persoane și bunuri, dar pot fi și alte puncte de frontieră, prin care trecerea se face în condițiile stabilite prin înțelegeri internaționale bilaterale încheiate între România și statele vecine.

Existența birourilor sau punctelor vamale în aceleași locuri cu punctele de trecere a frontierei, constituie o modalitate adecvată pentru a se acționa în mod eficace asupra legalității introducerii și scoaterii din țară a bunurilor aparținând persoanelor fizice și juridice, de a stabili respectarea măsurilor de politică economică și de a asigura respectarea drepturilor statului privind taxele vamale.

Dată fiind complexitatea operațiunii de vămuire, sunt organizate birouri vamale și în interiorul țării care desăvârșesc operațiunea vamală.

„În aplicarea prevederilor prezentului cod, prin termenii de mai jos se înțelege:

reglementări vamale – dispozițiile cuprinse în prezentul cod, în regulamentul vamal de aplicare a acestuia, precum și alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal;

persoană – persoană fizică sau juridică;

persoană stabilită în România – o persoană fizică cu domiciliul stabil în România sau o persoană juridică română;

autoritate vamală – autoritate investită pentru aplicarea reglementărilor vamale;

birou vamal și punct vamal – unități ale autorității vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte formalitățile prevăzute de reglementările vamale;

statut vamal – clasificarea unei mărfi ca marfă românească sau străină;

mărfuri românești – mărfuri obținute cu respectarea condițiilor de origine prevăzute în prezentul cod;

mărfuri străine – altele decât cele definite la litera g);

drepturi de import – taxele vamale, taxa pe valoare adăugată, accizele și orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri;

drepturi de export – taxele vamale și orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri;

tarif vamal – tabel care cuprinde nomenclatura combinată a mărfurilor, taxele vamale exprimate în procente, precum și cele rezultate din aplicarea măsurilor tarifare preferențiale prevăzute în reglementări legale;

datorie vamală – obligația unei persoane de a plăti drepturile de import sau export.

debitor vamal – titularul unei datorii vamale;

supraveghere vamală – orice acțiune a autorității vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale în acest domeniu;

control vamal – îndeplinirea de către autoritatea vamală a operațiunilor de verificare a mărfurilor, a existenței și autenticității documentelor; examinarea evidențelor financiar – contabile și a altor înscrisuri ale titularilor de operațiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor și al altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative și alte sancțiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementărilor vamale și a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

elemente de taxare – nivelul cotei procentuale prevăzute în tariful vamal, metodele de determinare a valorii în vamă și regulile de origine aplicabile;

destinație vamală a mărfurilor – plasarea mărfurilor sub un regim vamal, introducerea lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, reexportul acestora în afara teritoriului României, distrugerea sau abandonul în favoarea statului;

declarația vamală – actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat;

declarant – persoana care întocmește și depune declarația vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia este întocmită declarația vamală de către mandatar sau comisionar;

liber de vamă – actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziția titularului declarație vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate.

vămuire – ansamblul de operațiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de vamă;

decizie vamală – orice act al autorității vamale, privind reglementările vamale, adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane;

bunuri – mărfuri, vietăți, orice alt produs, precum și mijloace de transport.”

Sistemul instituțional al autorității vamale

Autoritatea vamală, ca instituție publică este organizată și funcționează conform unei hotărâri de Guvern.

Actualmente, Direcția Generală a Vămilor (D.G.V) înfăptuiește în numele Ministrului Finanțelor, politica vamală a Guvernului. Ea își desfășoară activitatea potrivit prevederilor H.G. nr. 147 din 12 martie 1996 privind organizarea și funcționarea Direcției Generale a Vămilor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 71 din 9 aprilie 1996.

Direcția Generală a Vămilor, condusă de un secretar de stat, are personalitate juridică, patrimoniu propriu și cont la bancă. Pe plan teritorial funcționând pe principiul ierarhiei administrative, sunt în subordinea Direcția Generală a Vămilor, direcțiile regionale vamale și birouri vamale, care pot avea în cuprinsul lor și puncte vamale.

Vămile și punctele vamale sunt unități operative, fără personalitate juridică, subordonate direct Direcția Generală a Vămilor. Au ca atribuții principale:

vămuirea mărfurilor tranzitate, precum și a celor primite sau trimise temporar;

controlul mijloacelor de transport care trec frontiera de stat;

supravegherea vamală a bunurilor care se află sub regimul vamal;

efectuarea controlului vamal și aplicarea taxelor vamale pentru bunurile aparținând persoanelor fizice;

sancționarea abaterilor de la regimul vamal;

alte atribuții în domeniul vamal, prevăzute de lege.

Vămile sunt instituții în administrația statului care funcționează pe teritoriul național, la frontieră. Numărul lor este egal, de regulă, cu punctele de trecere organizată a frontierei naționale. În cazul Uniunilor Vamale, vămile funcționează în punctele de trecere organizată a frontierei Uniunii respective. Prin excepție, există și centre vamale plasate în interiorul frontierei Uniunii Vamale sau chiar în spațiul marilor fabrici și combinate industriale.

În funcție de specificul teritoriului național, unele vămi funcționează în porturile maritime, fluviale și în aeroporturile cu legături internaționale. Se întâlnesc și vămi la frontiera dintre zonele și porturile libere și teritoriul național.

Vămile sunt coordonate în mod unitar de instituțiile centrale independente și subordonate unor ministere economice, precum Ministerul Comerțului sau Ministrul Finanțelor, care poartă diverse denumiri: departamente, servicii, direcții etc..

Personalul managerial al vămilor este alcătuit din specialiști cu pregătire superioară (economiști, juriști, merceologi, tehnicieni etc.) cunoscători de limbi străine de uz internațional.

În spațiul marilor centre vamale funcționează antrepozite vamale de mărfuri generale, depozite specializate pe genuri de mărfuri (dotate după caz cu instalații frigorifice, instalații de aerisire, de manipulare etc.), silozuri, ateliere de reambalare și înnobilare, terminale de containere și mijloace de transport local. Tranzitarii colaborează cu vămile și cu diverși cărăuși internaționali (administrații de căi ferate, companii rutiere, maritime, fluviale și aeriene) precum și cu gările, aeroporturile și porturile maritime și fluviale.

În prezent, unitățile vamale, denumite în continuare „vămi” au o structură complexă, sunt de o mare varietate, sunt specializate în anumite operațiuni și sunt clarificate după mai multe criterii astfel:

după poziția față de frontieră:

vămi de frontieră,

vămi de interior,

vămi mixte, care realizează operațiuni specifice ambelor tipuri de vămi;

după specificul căilor de transport al mărfurilor sau persoanelor:

vămi rutiere,

vămi feroviare,

vămi fluviale,

vămi maritime,

vămi pentru transporturi poștale,

vămi complexe, care reunesc două sau mai multe tipuri de căi de transport;

după mărimea traficului și complexitatea mărfurilor transportate:

vămi mari,

vămi medii,

vămi mici.

Zona de competență a vămii este teritoriul în cadrul căruia toate unitățile economice, domiciliate aici, sunt obligate să îndeplinească formalitățile vamale la vama respectivă.

În urma reorganizării activității vamale s-a procedat la specializarea unităților vamale de frontieră pe un control vamal sumar asupra mărfurilor aflate în trafic internațional, obiectivul principal fiind efectuarea controlului mijloacelor de transport și al bunurilor călătorilor. Vămuirea mărfurilor de import efectuându-se la vămile de interior.

Birourile vamale de frontieră se înființează prin hotărâre de Crăciun, iar direcțiile regionale vamale, birourile vamale și punctele vamale prin decizia directului general al vămilor.

Autoritatea vamală își desfășoară activitatea în sedii proprii. Când nu dispun de asemenea sedii în clădiri care îi aparțin, deținătorii legali de spații (proprietarii sau chiriașii), autorizați să funcționeze în punctele de control pentru trecerea frontierei, pun la dispoziția vămii spațiile necesare, fără plată. Acești deținători legali pot fi unitățile de transport feroviar, auto, aeroporturile, porturile maritime și fluviale, organele de grăniceri sau de poliție ori administrația publică locală. În aplicarea politicii vamale a statului, autoritatea vamală își exercită atribuțiile conform reglementărilor vamale.

Operațiunea de vămuire se efectuează, în genere, direct la birourile și punctele vamale, sub îndrumarea și controlul ierarhic administrativ al direcțiilor regionale vamale și ale Direcția Generală a Vămilor. Autoritatea vamală poate aproba la cererea titularului, ca pe cheltuiala acestuia, operațiunea de vămuire să poată fi efectuată și în alte locuri decât birourile și punctele vamale, în afara programului de lucru normal. Pentru a-și îndeplini atribuțiile, autoritatea vamală este abilitată de a efectua controlul vamal al mărfurilor și al persoanelor fizice. Controlul vamal este absolut necesar pentru realizarea operațiunilor de vămuire, complet și eficace. La introducerea și scoaterea din țară a mijloacelor de transport și a mărfurilor, autoritatea vamală este împuternicită legal să efectueze controlul acestora și din proprie inițiativă, fără a fi necesar acordul titularului.

Controlul vamal al persoanelor la intrarea și ieșirea din țară este reglementat ca o măsură deosebită, ce se ia în cazuri excepționale, cu aprobarea șefului biroului vamal, atunci când există indicii temeinice de fraudă. Prin art. 127 din Regulamentul vamal se enumeră limitativ situațiile în care se consideră că există indicii temeinice de fraudă. Controlul vamal asupra persoanei nu are caracterul de procedură penală.

În lupta dusă împotriva traficului cu substanțe stupefiante, autoritatea vamală poate efectua, în cadrul controlului vamal, și un examen de investigație medicală. Acest examen, asimilat cu consimțământul persoanei în cauză, iar în caz de refuz, cu aprobarea Parchetului.

Pentru a efectua controlul vamal, agentul vamal poate să urce la bordul navelor civile sau militare, precum și la bordul aeronavelor civile ori militare, la sosirea sau plecarea din țară. Comandantul navei sau în lipsa acestuia secundul și comandantul aeronavei, reprezentând armatorul, respectiv pe proprietar, însoțesc pe agentul vamal pe timpul controlului.

Bunurile supuse vămuirii fac obiectul controlului vamal, în orice loc s-ar afla pe teritoriul vamal, în orice loc s-ar afla pe teritoriul țării. În acest scop, autoritatea vamală poate verifica clădiri, depozite, terenuri și alte obiective, să efectuează investigațiile și supravegherea necesară, să exercite controlul ulterior în condițiile legii asupra operațiunilor de comerț exterior, precum și să efectueze operațiunile de control inopinat. Pentru efectuarea vămuirii, organele poștale sunt obligate să prezinte autorități vamale din incinta oficiului poștal, coletele și trimiterile poștale internaționale, cu ocazia contractului, autoritatea vamală este obligată să respecte secretul corespondenței și al trimiterilor poștale.

În art. 56-70 din Regulamentul vamal sunt detaliate condițiile și procedura de efectuare a controlului documentar și fizic al bunurilor supuse vămuirii, inclusiv a mijloacelor de transport aferente. În ceea ce privește supravegherea vamală, exercitată în biroul vamal și în afara acestuia.

Autoritatea vamală are atribuții exclusive ca organe de specialitate, de control vamal. Organele de poliție, de grăniceri și de control financiar de stat, au obligația de a anunța autoritatea vamală cea mai apropriată, de orice încălcare a reglementărilor vamale, trimițând și bunurile care au făcut obiectul încălcării.

În scopul realizării unor acțiuni eficace în apropierea frontierei se constituie o zonă specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării teritoriale și frontiera de stat și fâșiei de 20 de Km în interiorul frontierei. O asemenea zonă este instituită pentru poza și supravegherea frontierei de stat. Autoritatea vamală poate efectua în zona specială de supraveghere vamală, acțiuni specifice prin posturi fixe sau mobile. În vederea coordonării acțiunii de supraveghere și control vamal, autoritatea vamală poate da indicații de specialitate organelor de grăniceri și poliție.

În scopul aplicării uniforme a reglementărilor vamale, Direcția Generală a Vămilor este organul de coordonare, îndrumare și control al modului de efectuare a operațiunilor de vămuire de către birourile și punctele vamale.

Normele privind condițiile specifice de încadrare, promovare în funcție și încetarea angajării, formează obiectul unei reglementări speciale prin statutul personalului vamal, care va fi adoptat prin lege. Prin asimilare cu polițiștii, angajații vamali beneficiază de ocrotire specială. Drepturile conferite agenților vamali aflați în serviciu, care constituie o ocrotire specială pentru polițiști se referă la pensia cuvenită în cazul pierderii totale sau parțiale a capacității de muncă, în timpul serviciului sau din cauza serviciului, a pensiei cuvenite urmașilor în cazul decesului agentului vamal, din cauza sau în timpul serviciului. Pentru a preveni săvârșirea unor infracțiuni la persoană în scop de intimidare sau răzbunare pentru măsurile luate de agenții vamali, sunt prevăzute sporuri de pedepse la infracțiunile respective.

Personalul vamal, indiferent de funcția deținută, este obligat să păstreze confidențialitatea datelor și a operațiunilor efectuate și să fie loial instituției, să aibă o atitudine corectă și integră, acționând cu competență și fermitate pentru prevenirea, combaterea și sancționarea încălcărilor aduse reglementărilor vamale.

La angajarea în serviciu, personalul vamal depune următorul jurământ:

„Jur să respect Constituția și legile țării, să îndeplinesc cu devotament atribuțiile de serviciu și să aplic ferm și imparțial reglementările vamale”.

Persoanele interesate pot cere, pe cale scrisă, informați și relații privind aplicarea reglementărilor vamale. Informațiile și relațiile se vor referi strict la aplicarea de principiu a reglementărilor vamale și nu au caracterul consultanței de speță pentru operațiunile vamale ce urmează a fi efectuate. Numai cele privind clasificarea tarifară constituie pentru autoritatea vamală o obligație juridică atrăgând răspundere civilă pentru corectitudinea acestora. Aceste informații pentru a produce efecte trebuie să fie prealabile efectuării formalităților vamale, iar marfa să fie identică cu cea prevăzută în cerere de informație. Când autoritatea vamală constată că informația dată este eronat, este obligat să o revoce sau să s modifice imediat, comunicând aceasta solicitantului. În Regulamentul vamal este dezvoltat regimul relațiilor și informațiilor privind reglementările vamale.

Introducerea sau scoaterea din țară a bunurilor se va face numai prin scoaterea din țară a bunurilor se va face numai prin birourile vamale de frontieră. În cele mai multe cazuri vămuirea nu coincide cu momentul introducerii sau scoaterii bunurilor din țară. Astfel, la introducerea în țară a bunurilor, vămuirea se realizează după o anumită perioadă de timp necesară importatorilor să prezinte la vamă documentația necesară, iar la scoaterea din țară, vămuirea se realizează înainte ca bunurile să părăsească teritoriul României. La introducerea în țară și la scoatere, bunurile rămân sub supraveghere vamală, acțiune care are drept scop asigurarea îndeplinirii formalităților de mărime prevăzute de normele legale, până la acordarea liberului de vamă.

Pentru realizarea acțiunii de supraveghere asupra bunurilor intrate în țară, aceste se înscriu în evidență de autoritatea vamală pe baza documentelor de transport sau a documentelor comerciale care pot fi actul de transmitere a garniturii de tren în cazul bunurilor transportate prin mesagerii, manifestul încărcării în cazul bunurilor transportate pe cale rutieră, documentele de transport emise de birourile vamale de frontieră în cazul bunurilor în evidență de birourile vamale de interior.

În situația în care bunurile intrate în țară nu sunt însoțite de documente de transport, bunurile se iau în evidență pe baza procesului verbal de constatare, încheiat de autoritatea vamală care îl înregistrează în evidențele proprii.

În scopul realizării supravegherii vamale a mărfurilor și bunurilor înregistrate la autoritatea vamală de frontieră este prevăzută obligația ca acestea să fie într-un loc desemnat de autoritatea vamală, unde se va efectua operațiunea de vămuire sau într-o zonă liberă dacă bunurile au această destinație. Transportatorul are obligația să ducă și să prezinte toate mărfurile și bunurile la destinația fixată de autoritatea vamală. Transportatorul este obligat să înștiințeze autoritatea vamală în cazul schimbării destinației, staționării temporare pe teritoriul României.

În cazul mărfurilor transportate pe mare sau aerian care traversează marea teritorială, apele teritoriale sau spațiul aerian, nu există riscul de a nu fi efectuate formalitățile de vămuire. La persoanele fizice vămuirea bunurilor se efectuează simultan cu intrarea acestora în țară.

Mărfurile sosite la vama de destinație sau la locul unde urmează a fi efectuate formalitățile de vămuire, se prezintă autorității vamale de către transportator ori de către titularul operațiunii comerciale ori de reprezentantul acestuia. Prezentarea mărfurilor la biroul vamale destinație se face de cele mai multe ori pe bază de documente. Autoritatea vamală este obligată să constate prezența efectivă a mărfurilor.

În Regulamentul vamal sunt detaliate și specificate obligațiile prezentării mărfurilor pentru fiecare mijloc de transport:

la transportul mărfurilor pe calea ferată, organele căilor ferate sunt obligate să depună la biroul vamal din situația de frontieră actul de transmitere a garniturii de tren care cuprinde numărul fiecărui vagon și al scrisorilor de trăsură, cantitatea mărfurilor și denumirea acestora în limba română. La ieșirea din țară, în acest act se vor menționa numărul documentului vamal și biroul vamal care l-a emis;

la transportul mărfurilor pe cale rutieră, transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal, la intrarea sau ieșirea din țară a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia și documentele însoțitoare ale mărfurilor;

la transportul mărfurilor pe cale maritimă sau fluvială, comandantul, armatorul ori agentul navei care transportă mărfurile ce urmează a fi descărcate sau transbordate este obligat să prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încărcăturii și să depună o copie a acestuia. În manifestul încărcăturii se menționează numărul fiecărui conosament sau al scrisorii de trăsură fluvială ori al recipisei de bagaje, mărcile și numerele de identificare a cotelor, denumirea, cantitatea și după caz, greutatea brută sau netă a mărfurilor, precum și numele (denumirea) furnizorului și beneficiarului.

Navele care staționează sub 12 ore și nu efectuează operațiuni de descărcare, încărcare sau de transbordare de mărfuri sunt exceptate de la obligația depunerii declarației proviziunilor de bord.

la transportul pe cale poștală, organele poștale sunt obligate să prezinte biroului vamal de frontieră lista sacilor poștali;

la transportul de mesagerie, transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal de frontieră lista coletelor.

Mărfurile prezentate la biroul sau punctul vamal se află sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului vamal și intră în depozit cu caracter temporar. Autoritatea vamală poate cere titularului acestui depozit:

ca sistemul de închidere să permită numai accesul în comun al titularului și al autorității vamale;

ca titularul depozitului temporar să țină o evidență operativă care să permită urmărirea mărfurilor.

Autoritatea vamală poate cere depozitarului să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import.

Mărfurile care intră în depozitul necesar cu caracter temporar, pe baza unei declarații sumare, care se completează și se semnează de persoana care o prezintă. Declarația sumară se înregistrează, se vizează și se păstrează de autoritatea vamală pentru a fi în măsură să verifice în orice moment că măsurile care se referă au primit o destinație vamală în termenul legal. Declarația sumară nu se depune pentru bunurile care aparțin călătorilor sau cele care sunt exportate prin colete poștale. Obiectul declarației sumare îl fac bunurile sosite pe numele unor persoane fizice care nu au calitatea de călător.

Mărfurile care au făcut obiectul declarației sumare pot fi transferate numai în cazurile și locurile stabilite de autoritate vamală, care are obligația de a stabili dacă prin acest transfer se păstrează caracteristicile inițiale privind cantitatea și calitatea mărfurilor și nu se aduc nici un fel de modificări care ar pute afecta cuantumul drepturilor și taxelor cuvenite statului. În cazurile fortuite sau de forță majoră, nu este necesar acordul autoritatea vamală, însă, depozitarul este obligat să o înștiințeze ulterior, în aceeași zi, asupra măsurii de transfer și a evenimentelor care au impus această măsură.

Autoritatea vamală stabilește un regim vamal, la introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor prezentate la vamă, Direcția Generală a Vămilor poate decide ca numai unele birouri vamale să fie competente să procedeze la efectuarea vămuirii.

Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.

Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte:

importul – introducerea mărfurilor în circuitul economic,

exportul – scoaterea mărfurilor din țară,

introducerea și scoaterea dințară de bunuri aparținând călătorilor sau altor persoane fizice, necomercianți.

Regimurile vamale suspensive:

tranzitul mărfurilor,

antrepozitul mărfurilor,

perfecționarea activă a mărfurilor,

transformarea sub control vamal a mărfurilor,

admiterea temporară a mărfurilor,

perfecționarea pasivă a mărfurilor.

În cazul regimurilor vamale definitive, autoritatea vamală nu mai exercită nici un fel de acțiuni asupra acestora după ce s-a acordat liberul de vamă.

În cazul regimurilor vamale suspensive, autoritatea vamală exercită o supraveghere asupra acestora specifică fiecărui regim.

Actul de bază pentru efectuarea operațiunilor de vămuire a mărfurilor este declarația vamală care se completează și se semnează, pe formulare tipizate, de către titularul operațiunilor sau reprezentantul său. Aceasta se depune la biroul sau punctul vamal împreună cu documentele prevăzute de reglementările vamale. Data declarației vamale este data înregistrării ei și constituie momentul în care se nasc drepturile și obligațiile aferente regimului.

Declarația vamală de import se depune la autoritatea vamală împreună cu:

documentul de transport al mărfurilor,

factura, în original sau în copie pe baza căruia se declară valoarea în vamă a mărfurilor,

declarația de valoare în vamă,

documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferențial sau altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de bază,

codul fiscal al titularului.

Marcajele sau sigiliile nu pot fi înlăturate decât de autoritatea vamală sau cu permisiunea ei. Autoritatea vamală acordă liberul de vamă după efectuarea vămuirii, dar poate dispune eliberarea mărfii și după depunerea documentelor de plată. Într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, autoritatea vamală poate efectua controlul ulterior al operațiunilor, verificându-se orice documente, registre și evidențe referitoare la mărfurile vămuite. Diferențele în minus trebuie achitate în termen de 7 zile de la data comunicării. Diferențele în plus se restituie titularului operațiunii comerciale în termen de 30 de zile de la data constatării. Diferențele în plus sau în minus privind alte drepturi de import se soluționează potrivit normelor care reglementează aceste drepturi.

Operațiunile de prezentare a mărfii, depunerea declarației vamale – sumară și în detaliu, precum și păstrarea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizația Direcția Generală a Vămilor și de persoanele juridice române care au calitate de comisionar în vamă. Aceștia au dreptul de a face operațiuni de import sau de export în nume propriu.

Importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic. La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând și măsuri de politică comercială. Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României, care se aprobă prin lege și se eliberează pe baza nomenclaturii comerciale a mărfurilor.

Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfii sau de destinația specifică. Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar. Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului de Finanțe și a Ministerului Industriei și Comerțului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri, care se stabilesc în mod nediscriminatoriu față de importatori sau de beneficiari, indicându-se în mod expres codul tarifar al mărfurilor.

Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în tariful vamal de import al României. Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea acordului VII al Acordului General pentru Tarife și Comerț (G.A.T.T.), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte. La valoarea în vamă se includ:

cheltuieli de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;

cheltuieli de încărcare, descărcare și de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente procesului extern;

costul asigurării pe parcursul extern.

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

produsele de pescuit maritim și oceanic și alte produse extrase din marea teritorială a unei terțe țări de navele înmatriculate în România și care navighează sub pavilion român;

bunurile obținute prin produsele anterioare la bordul unei nave-fabrică ce îndeplinește condițiile de înmatriculare în România și de navigație sub pavilion românesc.

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor românești de pe teritoriul României. Sunt admise la export mărfurile produse în țară, precum și cele importate anterior, cu excepția mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiție sau restricție în cadrul politicii comerciale. La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale. Liberul de vamă la export se acordă cu condiția ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul României în aceeași stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării declarației vamale de export.

Călătorii și alte persoane fizice cu domiciliul în țară sau în străinătate pot introduce și scoate din țară bunurile aflate în bagajele personale ori care îi însoțesc, fără a fi supuși taxelor vamale, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului. Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative și valorice prevăzute în hotărârea de Guvern se aplică, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxă vamală unică de 20% aplicată la valoarea în vamă.

Tariful vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la altul, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. Mărfurile vămuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit până la biroul vamal de frontieră. Titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare și sigilare aplicate, în termenul stabilit de autoritatea vamală.

Antrepozitul vamal reprezintă locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acestea, în care mărfurile pot fi depozitate. În antrepozitul vamal se permite intrarea mărfurilor străine, înainte ca ele să fie supuse obligației de plată a datoriei vamale, precum și a mărfurilor românești vămuite care sunt depozitate până la expedierea lor în străinătate. Antrepozitul vamal poate fi public, fiind destinat depozitării de mărfuri de către orice persoană, sau privat, fiind destinat depozitării mărfurilor de către cel căruia îi aparține depozitul.

Deținătorul antrepozitului este administratorul și gestionarul mărfurilor depozitate și are următoarele obligații:

să îndeplinească condițiile de organizare și funcționare a antrepozitului vamal;

să asigure supravegherea mărfurilor;

să respecte normele privind conservarea mărfurilor depozitate.

În antrepozite pot fi depozitate și mărfuri care sunt supuse operațiunilor specifice regimului de perfecționare activă sau de transformare sub control vamal. Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal și vămuite la import, cheltuielile de antrepozit, inclusiv cele de conservare, nu se adaugă la valoarea în vamă.

Regimul de perfecționare pasivă constă în supunerea, pe teritoriul României la una sau mai multe operațiuni de transport sau prelucrare a:

mărfurilor străine destinate a fi reexportate în afara teritoriului vamal al României, sub formă de produse compensatoare, fără a face obiectul încasării drepturilor de import sau al măsurilor de politică comercială;

mărfurilor importate, introduse în circuitul economic, dacă ele sunt exportate în afara teritoriului României sub formă de produse compensatoare.

În regimul de perfecționare activă se pot face următoarele operațiuni:

prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea și adaptarea lor la alte mărfuri;

transformarea mărfurilor;

repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma inițială;

utilizarea unor mărfuri, care, deși nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obținerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parțial în timpul folosirii lor.

Produsele compensatoare sunt rezultatul obținut în urma procesului de perfecționare. Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obținute în urma procesului de perfecționare activă a unor cantități determinate de mărfuri importate.

Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul României, fără plata drepturilor de import și fără aplicarea de măsuri de politică comercială, de mărfuri străine pentru a fi supuse unor operațiuni care le transformă felul sau starea inițială. Produsele transformate se introduc în criteriul economic cu plata drepturilor de import. Pentru mărfurile netransformate sau aflate într-un stadiu intermediar de transformare, care se importă, elementele de taxare sunt cele în vigoare în momentul înregistrării declarației vamale. Drepturile de import la aceste produse se calculează potrivit unui tratament tarifar preferențial, nu numai atunci când acesta este prevăzut în momentul importului, ci și dacă aceasta era prevăzut pentru mărfurile care urmau a fi transformate la data înregistrării declarației vamale de plasare sub regimul vamal.

Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu exonerare totală sau parțială de drepturile de import și fără aplicarea totală sau parțială de drepturile de import și fără aplicarea măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeași stare, cu excepția uzurii lor normale. În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu excepția uzurii lor normale. În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare parțială de taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se încasează în proporție de 3% din suma care se datora, dacă mărfurile ar fi fost importate. În cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.

Regimul de perfecționare pasivă permite exportul temporar de mărfuri românești în afara teritoriului țării, în vederea supunerii acestora unor operațiuni de transformare sau de prelucrare și ulterior, a importului produselor rezultate, cu exonerare totală sau parțială de drepturi de import. Nu pot fi plasate sub regim de perfecționare pasivă mărfurile care:

prin exportul lor ar da naștere la rambursări sau restituiri de drepturi de import;

înaintea exportului, au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import, pentru a fi utilizate într-un anumit scop.

Autoritatea vamală fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reimportate. Produsele compensatoare sunt produse rezultate în urma procesului de perfecționare pasivă. Rata e randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare, obținută dintr-o cantitate determinată de mărfuri supuse procesului de perfecționare pasivă.

2.1.2. Datoria vamală

Datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate. Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declarației vamale acceptate și înregistrate, și persoana care, di culpă, a furnizat date nereale, înscrise în acea declarație, ce au determinat stabilirea incorectă a datoriei vamale. Debitorul răspunde solidar împreună cu:

persoanele care participă la aceasta, cunoscând sau care trebuie să cunoască neregularitățile privind introducere mărfurilor în țară;

persoanele care dobândesc sau dețin mărfurile în cauză, care cunoșteau sau trebuie să cunoască aceste neregularități în momentul dobândirii sau deținerii.

În cazul în care marfa a fost sustrasă de la supravegherea vamală, răspunde solidar și gestionarul mărfii.

Datoria vamală ia naștere și în următoarele cazuri:

neexecutarea unor obligații care rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit temporar necesar, pentru care se datorează drepturi de import;

neîndeplinirea unuia dintre condițiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate;

utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptări sau reduceri de taxe vamale.

Pentru mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consemnează sau sunt utilizate în alte condiții decât cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în acea zonă, datoria vamală ia naștere din acel moment. Datoria vamală a naștere și în cazul când se referă la mărfurile prohibitive sau cu restricție, de orice natură, la import. Aceasta nu este valabilă în cazul introducerii monedelor sau bancnotelor false, precum și a stupefiantelor și substanțelor psihotrope.

Cuantumul drepturilor de import se stabilește pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale. Dacă nu se știe cu exactitate momentul în care ia naștere datoria vamală, momentul luat în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în cauză este acela în care autoritatea vamală constată că mărfurile se află într-o situație care face să se nască o datorie vamală. Datoria vamală ia naștere la locul în care s-au produs faptele care au generat-o. Dacă nu se consideră că acesta este locul în care autoritatea vamală constată că mărfurile se găsesc în situația de a genera această datorie.

Când o marfă de origine română este scoasă din țară în regim de perfecționare pasivă, pentru mărfurile de origine străină încorporate în acea marfă, care nu beneficiază de un tratament tarifar preferențial în România, se naște o datorie vamală la importul în România al produselor compensatoare. Momentul în care se naște datoria vamală este momentul înregistrării la vamă a declarației vamale de export inițiale a mărfurilor de origine română. Cuantumul drepturilor de import se determină în condițiile prevăzute pentru mărfurile importate provenind din regimul de perfecționare pasivă.

Autoritatea vamală are dreptul să ceară constituirea unei garanții pentru asigurarea plății datoriei vamale. Garanția se depune de către debitorul vamal sau, cu acordul autorității vamale, de către o terță persoană. Autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligația garantării datoriei vamale, garanția poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garanție bancară, emisă de o bancă agreată de autoritatea vamală și se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare și titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamală.

Cuantumul garanției reprezintă suma exactă a datoriei vamale, în cazul în care aceasta poate fi determinată în momentul în care este dată garanția. În cazul în care acest cuantum nu poate fi determinat, se ia în considerare suma cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezulta din operațiunea de vămuire.

Atunci când, în cursul derulării regimului vamal, autoritatea vamală constată că modalitatea de garanție dată nu mia asigură plata datorie vamale, poate cere constituirea unei alte garanții. În caz de refuz, autoritatea vamală poate să interzică efectuarea altor operațiuni de vămuire, până la achitarea datoriilor vamale. Debitorul vamal poate solicita restituirea garanției disponibile, după ce datoria vamală a fost achitată sau poate să consimtă ca aceasta să fie folosită la altă operațiune de vămuire.

Autoritatea vamală evidențiază, în registrele contabile sau în alt suport echivalent, drepturile de import și de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi și metodologiei în vigoare. Debitorul datoriei vamale ia cunoștință despre cuantumul acestei datorii prin declarație vamală acceptată și înregistrată de autoritatea vamală. În cazul unor diferențe ulterioare sau în situația încheierii din oficiu, fără declarație vamală, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoștință despre acea nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală. Declarația vamală și actul constatator sunt titluri executorii care se onorează de către societatea bancară, fără accept, interzicere și validare.

Datoria vamală se achită înainte de liberul de vamă, în cazul regimurilor vamale definitive, precum și în cazul în care regimul vamal suspensiv se încheie în termen. Pentru regimul vamal suspensiv se încheie în termen, datoria vamală devine exigibilă și se stinge prin executare de autoritatea vamală a garanției constituite.

În cazul mărfurilor reținute de autoritatea vamală sau al celor pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspendă până la stabilirea definitivă a regimului juridic al acelor mărfuri.

Pe baza depunerii în avans, de către debitorul vamal, a unui depozit la vedere în contul autoritatea vamală, acesta poate, în limita valorică a acestui depozit, să încaseze datoriile vamale. Datoria vamală poate fi achitată și de o terță persoană pentru și în numele debitorului, din dispoziția acestuia. Plata vamală a datoriei poate să se efectueze oricând de debitorul vamal. În caz de neachitare a datoriilor vamale la scadență, autoritatea vamală va folosi toate mijloacele de executare silită, încasând și majorările de întârziere.

Datoria vamală se stinge prin:

plata acesteia;

renunțarea la încasare, atunci când se constată că este nedatorată;

anularea ca o consecință a anulării declarației vamale;

împlinirea termenului de prescripție extinctivă;

insolvabilitatea debitorului, constatată pe cale judecătorească;

confiscarea definitivă a mărfurilor;

distrugerea mărfurilor prin dispoziția autorității vamale sau abandonarea acestora în favoarea statului;

distrugerea sau pierderea mărfurilor, datorită forței majore sau cazului fortuit;

scăderea cantitativă a mărfurilor, datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere.

În cadrul aplicării reglementărilor vamale, atunci când autoritatea vamală emite acte care afectează drepturile și interesele persoanelor fizice sau juridice care efectuează operațiuni supuse vămuirii, acestea se pot adresa cu plângeri împotriva acelui act. Rezultatul plângerii se va comunica în 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

În ceea ce privește contestațiile, acestea se depun în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării plângerii. La soluționarea contestației, directorul direcției regionale vamale va ține seamă de avizul emis de o comisie de specialiști formată din:

un consilier juridic al direcției regionale vamale;

un specialist în probleme vamale din direcția regională vamală;

un specialist în operațiuni de comerț exterior, desemnat de președintele camerei județene de comerț și industrie;

Decizia va fi dată în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.

Tariful vamal de import al României

2.2.1. Descrierea modului de utilizare a tarifului vamal

Creșterea importanței Tarifului vamal de import presupune rezolvarea multor probleme legate de categoriile de interese de o mare diversitate (consumatorii individuali, agenții economici, departamente, strategia guvernului, parteneri externi etc.). Neconcordanțele și lipsurile din Tariful vamal pot da naștere la probleme dificile de punere a acestuia în aplicare atât din punct de vedere al economiei naționale, cât și în ceea ce privește respectarea obligațiunilor internaționale.

Tariful vamal de import al României este un instrument în cadrul ansamblului de noi reglementări în procesul trecerii la economia de piață. Sincronizarea elaborării lui cu un întreg pachet de legi, decrete și hotărâri, dintre care reforma prețurilor și stabilirea unui curs de schimb real sunt foarte importante. Pentru România, menținerea unui nivel de taxe similar cu cel al țărilor în curs de dezvoltare protejează ramurile și sectoarele industriale și agricole.

Prin „taxa vamală în vigoare” se înțelege taxa vamală care se aplică efectiv în momentul vămuirii unei mărfi, din coloana „Taxă vamală”. Abrevierea „ex” reprezintă exceptarea de taxe vamale. Coloana „Poziție tarifară” conține codul poziției tarifare format din 8 cifre.

Coloana „Denumirea mărfii” conține descrierea completă a mărfurilor.

Coloana „Cod U.M. supl” conține codul unităților de măsură suplimentare, necesare în scopuri statistice, care se înscriu suplimentar în licențe și documente vamale.

Coloana „Taxă vamală” conține taxele vamale din tariful de import al României.

Coloana „CE” conține taxele vamale aplicabile mărfurilor provenite din țările Comunității Europene.

Coloana „AELS” conține taxe vamale reduse prin aplicarea marjelor preferențiale convenite prin Acordul privind sistemul global de preferințe comerciale între țările în curs de dezvoltare (S.G.P.C.).

Coloana „P.16” conține taxe vamale reduse prin aplicarea marjelor preferențiale acordate în cadrul Protocolului privind negocierile comerciale între țări în curs de dezvoltare Protocolul celor 16.

Extras din tariful vamal de import.

Sursa: Tariful vamal de import al României.

Norme tehnice de completare, utilizare și tipărire

a declarație a declarației vamale în detaliu

Actul de bază pentru efectuarea operațiunilor de vămuire a mărfurilor e declarația vamală care se completează și se semnează, pe formulare tipizate, de către titularul operațiunii sau reprezentantul său. Declarația vamală reprezintă actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și în modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat. Declarația se depune la biroul sau punctul vamal împreună cu documentele prevăzute de reglementările vamale. Dacă declarația vamală este acceptată de autoritatea vamală, aceasta se înscrie în regimul de evidență al biroului vamal. Data declarației vamale este data înregistrării ei și constituie momentul în care se nasc drepturile și obligațiile aferente regimului.

Declarația vamală este compusă din:

declarația vamală primară – formularul utilizat pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate la un singur cod tarifar;

declarația vamală secundară – formularul utilizat împreună cu declarați declarația vamală primară pentru declararea mai multor bunuri care se clasifică la coduri tarifare diferite.

Declarația vamală în detaliu se compune dintr-un set de 8 exemplare consecutive care pot fi utilizate în set complet sau fracționat. Direcția Generală a Vămilor poate dispune, în cazuri deosebite, exceptare de la depunerea declarațiilor vamale complementare și utilizarea unor coduri simplificate de identificare a mărfurilor.

Exemplarele declarației vamale în detaliu au următoarea destinație, iar în set fracționat se utilizează astfel:

exemplarul 1 se păstrează în biroul vamal de expediție sau export și se utilizează pentru export, export cu tranzit și tranzit;

exemplarul 2 servește la colectarea informațiilor statistice pentru export și exportul cu tranzit;

exemplarul 3 este destinat expeditorului sau expeditarului și se utilizează pentru export și exportul cu tranzit;

exemplarul 4 este reținut de biroul vamal de destinație și este folosit pentru exportul cu tranzit și pentru tranzit;

exemplarul 5 este trimis biroului vamal de destinație și apoi este retrimis biroului vamal de plecare pentru confirmarea încheierii regimului de tranzit. Este utilizat pentru tranzit și exportul cu tranzit;

exemplarul 6 este păstrat de biroul vamal de import și este destinat numai importului;

exemplarul 7 este folosit numai pentru tranzit și import;

exemplarul 8 revine titularului și este utilizat pentru import.

Declarația vamală în detaliu nu se depune pentru:

mărfurile a căror valoare este sub echivalentul în lei a 100 ECU;

bunurile introduse sau scoase din țară de misiunile diplomatice și oficiile consulare acreditate în România, precum și de membrii acestora când se folosește formularul emis de Ministerul Afacerilor Externe;

pentru bunurile introduse în țară de persoanele fizice pentru care se utilizează formularul „chitanță”.

Formularele declarației vamale în detaliu se tipăresc și se folosesc în seturile de exemplare corespunzătoare regimului vamal. Acestea sunt imprimate în culoare verde. Exemplarele declarației vamale sunt imprimate în culoare verde. Exemplarele declarației vamale sunt imprimate cu o linie de culori diferite astfel: exemplarele 1,6 – roșie; exemplarele 2,7 – verde; exemplarele 3,8 – galben; exemplarele 4,5 – albastră. Formularele trebuie să fie prevăzute cu o mulțime care să indice numele și adresa imprimeriei.

Declarația vamală în detaliu se completează în limba română, fără ștersături sau modificări, ștampile și semnăturile aplicându-se manual. Agenți vamali verifică declarațiile, neparticipând la redactarea acestora.

Rubricile declarației vamale primare se calculează astfel:

RUBRICA 1 – DECLARAȚIE.

Prima casetă cuprinde următoarele sigle:

EX pentru o declarație de export în alte țări decât cele contractate ale Convenției Tranzitului Comun;

IM pentru o declarație de export sau import în sau din țările contractante ale Convenției Tranzitului Comun;

EU pentru o declarație de export sau import în sau din țările contractante ale Convenției Tranzitului Comun.

A doua casetă cuprinde codurile prin care se indică procedura vamală:

Expediție/Export definitiv – acest cod nu poate fi utilizat în cadrul mărfurilor reexportate;

Expediție/Export temporar;

Expediție/Reexport – acest cod se aplică mărfurilor care au fost introduse temporar și celor introduse în antrepozit;

Import definitiv –acest cod nu poate fi utilizat în cazul reimportului;

Introducere temporară;

Reintroducere/Reimport;

Plasare în antrepozit;

Tranzit;

Transformare sub control vamal și alte regimuri sau destinații vamale.

A treia casetă se completează când formularul declarației vamale este utilizat ca titlu de tranzit sau export simultan cu tranzit național.

Siglele utilizate sunt:

TE – în tranzit extern când mărfurile circulă între două birouri vamale de frontieră sau între un birou vamal de interior și unul de frontieră.

TI – în tranzit intern când mărfurile circulă între două birouri vamale de interior sau între un birou vamal de frontieră și un birou vamal de interior.

RUBRICA 2 – EXPEDITOR/EXPORTATOR

La export se completează denumirea și adresa exportatorului și codul fiscal al acestuia.

La import se înscrie denumirea și adresa exportatorului.

RUBRICA 3 – FORMULARE

În prima casetă se completează, în toate cazurile, când se depune declarația complementară.

În a doua casetă se înscrie numărul total al formularelor declarației vamale utilizate.

RUBRICA 4 – LISTE DE ÎNCÂRCARE

Se înscriu în cifre numărul listelor de încărcare.

RUBRICA 5 – ARTICOLE

Se indică numărul total al coletelor (cartoane, lăzi etc.).

RUBRICA 7 – NUMĂR DE REFERINȚĂ

Această rubrică cuprinde date interne de referință ale titularului, cu utilitate pentru acesta, anul/numărul de referință.

RUBRICA 8 – DESTINATAR

La import și tranzit se indică denumirea, adresa și codul fiscal al destinatarului căruia îi sunt livrate mărfurile. În cazul grupajului de marfă, la tranzit se poate înscrie mențiunea „diverși”, iar lista destinatarilor va fi atașată declarației vamale.

La export se înscrie numele și adresa destinatarului.

RUBRICA 9 – RESPONSABIL FINANCIAR

Cuprinde date pentru identificarea băncii la care titularul operațiunii are deschis contul, pentru plata drepturilor vamale, numărul acestui cont, denumirea plătitorului și a celui pentru care se face plata.

RUBRICA 10 – ȚARA PRIMEI DESTINAȚII/ȚARA ULTIMEI PROVENIENȚE

RUBRICA 11 – ȚARA TRANZACȚIEI

Prima casetă cuprinde, la export, codul țării cumpărătorului, iar la import, codul țării vânzătorului. În cazul tranzitului nu se utilizează.

A doua casetă se utilizează facultativ.

RUBRICA 12 – ELEMENTE PENTRU VALOARE

RUBRICA 13 –

Se utilizează facultativ.

RUBRICA 14 – DECLARANT/REPREZENTANT

Se înscrie denumirea și adresa persoanei care declară mărfurile. Când declararea e făcută de un comisionar în vamă se înscrie și numărul autorizației acestuia.

Când importatorul/exportatorul își declară mărfurile în nume propriu se înscrie mențiunea „importator” sau „exportator”.

RUBRICA 15 – ȚARA DE DESTINAȚIE/EXPORT

Se înscrie denumirea țării de export.

În caseta (a) se completează codul țării de export/expediție.

În caseta (b) se completează codul județului în care au fost produse mărfurile în cazul exportului.

RUBRICA 16 – ȚARA DEORIGINE

Se utilizează la import înscriindu-se denumirea țării de origine.

RUBRICA 17 – ȚARA DE DESTINAȚIE

Se utilizează la import, export și tranzit indicându-se numele complet al țării destinatare.

În caseta (a) se indică codul țării.

În caseta (b) în cazul importului se înscrie codul județului în care îți are sediul beneficiarul.

RUBRICA 17 – IDENTITATEA ȘI NAȚIONALITATEA MIJLOCULUI DE TRANSPORT LA PLECARE.

Se aplică în cazul regimului de tranzit sau export.

În prima casetă se înscrie identitatea mijlocului de transport.

În a doua casetă se înscrie codul naționalității mijlocului de transport.

RUBRICA 19 – CONTAINER

Se înscriu următoarele coduri: 1- pentru transport containerizat;

0- pentru alt mod de transport.

RUBRICA 20 – CONDIȚIA DE LIVRARE

În prima casetă, utilizată la import și export, se înscriu codificările de livrare, potrivit regulilor INCOTERMS.

În a doua casetă se indică locul prevăzut în contractul de transport.

A treia casetă nu se utilizează.

RUBRICA 21 – IDENTITATEA ȘI NAȚIONALITATEA MIJLOCULUI DE TRANSPORT ACTIV CARE TRECE FRONTIERA

În prima casetă se înscrie numărul de înmatriculare sau numele mijlocului de transport activ utilizat la trecerea frontierei României.

În a doua casetă se înscrie codul naționalității mijlocului de transport activ.

RUBRICA 22 – MONEDA ȘI VALOAREA TOTAL FACTURATĂ

RUBRICA 23 – CURS DE SCHIMB

RUBRICA 24 – NATURA TRANZACȚIEI

În prima casetă se înscrie codul general al operațiunii. În a doua casetă se înscrie codul operațiunii în detaliu. A treia casetă nu se utilizează.

RUBRICA 25 – MOD DE TRANSPORT LA FRONTIERĂ

În prima casetă se înscrie codul general al operațiunii. În a doua casetă se înscriu codul operațiunii în detaliu. A treia casetă nu se utilizează.

RUBRICA 26 – MOD DE TRANSPORT INTERIOR

RUBRICA 27 – LOCUL DE ÎNCĂRCARE/DESCĂRCARE

RUBRICA 28 – INFORMAȚII FINANCIAR BANCARE

RUBRICA 29 – VAMA DE IEȘIRE/INTRARE

RUBRICA 30 – LOCALIZAREA MĂRFURILOR

Se indică locul unde mărfurile pot fi examinate în momentul vămuirii: chei, depozit, pe mijlocul de transport etc.

RUBRICA 31 – COLETE ȘI DESCRIEREA MĂRFURILOR, MĂRCI ȘI NUMERE – NUMĂR CONTAINER – NUMĂRUL ȘI NATURA

Pe primul rând se înscriu mărcile, numerele, numărul și felul coletelor. Pe al doilea rând se înscrie denumirea comercială a mărfurilor. Pe al treilea rând se fac referiri la „lista inventar”.

RUBRICA 32 – ARTICOL NR.

Se indică numărul de ordine al articolului de mărfuri.

RUBRICA 33 – CODUL MĂRFURILOR

Se completează numai prima casetă în care se trece codul din Tariful Vamal de Import al României. Primele 6 cifre reprezintă subpoziții din Sistemul Armonizat (S.A.), iar următoarele 2 cifre reprezintă detalierea conform Nomenclaturii Combinate.

RUBRICA 34 – CODUL ȚĂRII DE ORIGINE

RUBRICA 35 – GREUTATE BRUTĂ (kg)

RUBRICA 36 – PREFERINȚE

Se utilizează numai la import și numai în cazurile în care se solicită un regim tarifar preferențial înscriindu-se codurile aferente acordurilor preferențiale.

RUBRICA 37 – REGIM

În prima casetă se înscrie regimul vamal pentru care mărfurile sunt declarate la destinație/expediție, urmat de regimul precedent. Regimul precedent este regimul vamal care a fost utilizat pe o declarație vamală depusă pentru marfa în cauză într-un stadiu anterior. În cazul în care nu există un regim precedent, se utilizează codificarea „00”.

Când mărfurile s-au aflat într-un regim de perfecționare activă, pasivă sau transformare sub control vamal și ulterior au trecut într-un regim de antrepozitare, admitere temporară sau într-o zonă liberă, la acordarea noului regim solicitat, în caseta regimului precedent se înscrie codul primului regim vamal în care s-au aflat.

În doua casetă se înscrie, în cazul declarațiilor vamale depuse prin sistem informatic, un cod adițional de trei cifre.

RUBRICA 38 – GREUTATE NETĂ (kg)

RUBRICA 39 – CONTINGENT

Se completează numai în cazul importului de mărfuri pentru care sunt prevăzute contingente cantitative sau valorice.

RUBRICA 40 – DECLARAȚIE SUAMRĂ/DOCUMENT PRECEDENT

Se completează prin înscrierea numărului și a datei documentului vamal precedent urmat de codul vămii emitente separate printr-o bară (declarație sumară sau titlu de tranzit).

RUBRICA 41 – UNITĂȚI DE MĂSURĂ SUPLIMENTARE

Nu se utilizează pentru tranzit.

RUBRICA 42 – PREȚ ARTICOL

RUBRICA 43 – METODA DE EVALUARE

Se utilizează numai în cazul importului înscriindu-se numărul articolului din Acordul privind aplicarea art. VII al G.A.T.T., exceptând mărfurile ale căror prețuri definitive se stabilesc pe bază de cotații bursiere, caz în care se înscrie codul R.

RUBRICA 44 – MENȚIUNI SPECIALE: DOCUMENTE ANEXATE / CERTIFICATE ȘI AUTORIZAȚII

Se înscriu felul și numărul documentelor depuse pentru susținerea declarației vamale.

RUBRICA 45 – AJUSTARE

Se utilizează facultativ la import dacă există o ajustare a prețului plătit sau de plătit, înscriindu-se procentul aplicat asupra valorii tranzacționate ().

RUBRICA 46 – VALOAREA STATISTICĂ

RUBRICA 47 – CALCULUL ÎMPOZITĂRILOR

Se completează atunci când sunt de plătit sau de garantat drepturi vamale. În prima coloană se înscrie tipul drepturilor vamale. În a doua coloană se înscrie baza de impozitare, corespunzătoare fiecărui tip de taxă. În a treia coloană se înscrie cota procentuală sau suma fixă tipului de drept vamal. În a patra coloană se indică cuantumul drepturilor vamale. În a cincea coloană se înscrie modul de plată sau garantare.

RUBRICA 48 – REPORT DE PLATĂ

Se completează numai în cazul constituirii în avans a depozitelor în contul unităților aparținând autorității vamale.

RUBRICA 49 – IDENTIFICAREA ANTREPOZITULUI

RUBRICA 50 – PRINCIPAL OBLIGAT

Se utilizează în cazul transportului identificându-se denumirea și adresa titularului de tranzit sau a împuternicitului legal al acestuia, cât și numele și prenumele persoanei abilitate să semneze în numele lui. La Nr. se înscrie codul fiscal.

RUBRICA 51 – VAMA DE TRECERE PREVĂZUTĂ ȚI ȚARA

RUBRICA 52 – GARANȚIE

Se utilizează numai la tranzit, indicându-se tipul de garanție, felul, numărul și data documentului de instituire a garanției.

RUBRICA 53 – VAMA DE DESTINAȚIE

Se indică codul și denumirea biroului vamal la care mărfurile trebuie să fie prezente.

RUBRICA 54 – LOCUL ȘI DATA/SEMNĂTURA ȘI NUMELE DECLARANTULUI/REPREZENTANTULUI

RUBRICA 55 – TRANSBORDARE

Se utilizează atunci când are loc o transbordare a mărfurilor dintr-un mijloc de transport în altul. Se indică locul și data, identitatea și felul noului mijloc de transport.

RUBRICA 56 – ALTE INCIDENTE ÎN CURSUL TRANSPORTULUI/ RELATAREA FAPTELOR ȘI MĂSURILE LUATE.

Se utilizează numai pentru operațiunile de tranzit și cuprinde referiri asupra incidentelor apărute pe parcursul tranzitării mărfurilor: rupere de sigilii, lipsuri sau distrugeri de mărfuri.

NOMENCLATORUL

de țări și de teritorii dependente, neautonome și cu statut special

LISTA

privind codurile județelor

LISTA

codificărilor condițiilor de livrare, potrivit regulilor INCOTERMS

NOMENCLATORUL DE UNITĂȚI MONETARE

LISTA

codurilor modurilor de transport la frontieră

NOMENCLATORUL

birourilor vamale române

LISTA

codurilor preferințelor tarifare

LISTA

codurilor contingentelor în vigoare

CODURILE

unităților de măsură specifice

LISTA

codurilor documentelor-anexă

LISTA

codurilor pentru tipul taxelor și drepturilor vamale

CODURILE

Reprezentând modalitățile de plată sau de garantare a datoriei vamale

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Caraiani – „Vămuirea mărfurilor la import și export”, ED. LuminaLex, 1997;

Gheorghe Caraiani – „Reglementări interne și internaționale privind vămuirea mărfurilor”, Ed. LuminaLex 1998;

Emilian Vasile Duca – „Analiza și proiectarea sistemului de conducere a activității vamale”, Ed. ASE, București 1998;

Mihai Georgescu – „Tranziția de la Acordul General pentru Tarife și Comerț la Organizația Mondială a Comerțului”, Ed. ASE, București, 1997;

Gandolfo Giancarlo – „Internațional trade theory and policy”, (University of Rome), ED. Springer, New York, 1999;

xxx – „Codul vamal al României”, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 180, 1 august 1997;

xxx – „Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României”, Monitorul Oficial al României, partea I nr. 271 bis, 9 octombrie 1997;

xxx – „Anuarul statistic al României 1998”, Comisia Națională pentru Statistică;

Ivănescu Fulger – „Legislație vamală și valutară”, Ed. Forum, București, 1998;

xxx – „Ghidul importatorulu și exportatorului român”, Nistorescu Nicolae, Tribuna Economică, 2000;

Ion Stoian, Mihai Stoian, Emilian Dragne – „Comerț internațional – Tehnici și proceduri”, vol I, Ed. Caraiman, București, 1997;

Nicolae Sută – „Comerț internațional și politici comerciale contemporane”, Ed. Eficient, București, 2000;

Ovidiu Rujan – „Teorie vamală – aplicații și studii de caz”, Ed. ASE, București, 1999;

xxx – „Statutul personalului vamal”, Ed. LuminaLex, București, 1998;

xxx – „Ghid de utilizare a tarifului vamal de import al României”, Ministerul Industriei și Comerțului, București, ianuarie 1997.