Valorificarea Turistica a Mostenirii Industriale din Perioada Comunista din Judetul Hunedoara

=== bd59cb97af71f8e356165333a8871f1c3a3d9a69_667482_1 ===

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUUL I JUDEȚUL HUNEDOARA

1.1 Prezentarea județului Hunedoara

1.2 Industria minieră în județul Hunedoara

1.3 Industria metalurgică

CAPITOLUL II INDUSTRIA HUNEDOAREI ÎN TRECUT ȘI ÎN PREZENT

2,1 Industria minieră și siderurgică

2.2 Industria turistică în județul Hunedoara

2.3Circuitele turistice oferite de agenții de turism

CAPITOLUL III VALORIFICAREA POTENȚIALULUI JUDEȚULUI HUNEDOARA

3.1 Analiza SWOT a județului Hunedoara

3.2Planurile autorităților locale pentru dezvoltarea acestei zone

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Scrierea unei lucrări referitoare la industria României în perioada comunistă se poate dovedi un demers captivant, necesar , dar destul de dificil deoarece reprezintă o incursiune în istoria unei perioade apropiate în timp, dar depăsită cu mult de realitățile vremii noastre.

Utilizarea în scop turistic a moștenirii comuniste din județul Hunedoara poate fi făcută iar acesta poate fi un punct de interes pentru mulți turiști care doresc să viziteze această zonă.

Epoca comunistă este o perioadă în evoluția țarii noastre pe care trebuie să o luăm așa cum a fost, cu lucruri bune, și bineînțeles cu lucrurile rele care au influențat dezvoltarea ulterioară a României.

Comunismul a marcat pentru totdeauna viața generațiilor mai în vârstă,a schimbat destine și acest lucru duce la obținerea unei reacții umane involuntare, fie că ne place acest lucru sau nu

Din punctul meu de vedere este necesar să ne dăm seama ce a adus bun și ce a adus rău epoca comunistă, pentru ca , în acest stadiu al existenței noastre ca stat, să deslușim care este cea mai potrivită cale de urmat.

Să evităm greșelile trecutului, să privim cu încredere în viitor, să luăm ceea ce a fost bun din experiența înaintașilor și să evităm clișeele.

Putem considera industria comunistă în România un uriaș cu picioare de lut sau un morman de fiare vechi, dar ar trebui să studiem și influența factorului social, care are de asemenea o mare importanță în creșterea motivației principalului factor de producție si anume resursa umană.

Atunci când în perioada comunistă te refereai la județul Hunedoara te gândeai în primul rând la minele existente pe tot teritoriul județului și la combinatele siderurgice care erau importante pentru România încă din secolul al XIX-lea.

Dezvoltarea extensivă a industriei românești a constituit o mare greșeală din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor existente, deoarece costurile cu importul materiilor prime a ajuns să fie extrem de ridicat în comparație cu valoarea de piață a produselor obținute de industria comunistă.

S-a ajuns la amplasarea greșită a unor fabrici de mari dimensiuni, neținându-se seama de cheltuielile ce trebuiau făcute cu transportul materiilor prime si materialelor, care au diminuat semnificativ eficiența uzinei în sine.

Pe de altă parte, faptul că în cele mai multe cazuri, orice persoană își găsea un job potrivit cu calificarea și puterea sa de muncă, în condițiile unei distanțe rezonabile în raport cu domiciliul, a fost o mare realizare a epocii comuniste.

Pentru România este esențial să afle cum poate depăși criza actuală, mergând spre originile economiei moderne, origini care se găsesc în economia românească interbelică și în perioada comunistă.

Numai analiza nepărtinitoare a trecutului nostru recent ar putea să ne indice cu mai multă precizie drumul spre viitor.

Se va ține cont de faptul că în toate societățile economicul și socialul se influențează reciproc, neîmplinirile dintr-un plan se vor reflecta în celălalt plan.

Pentru români, studiul economiei comuniste reprezintă una dintre cele mai importante lecții de istorie, în acel moment linia de demarcație între economic și politic fiind aproape inexistentă.

După preluarea puterii de către comuniști, la sfârșitul celui de al doilea război mondial, România a intrat în sfera de influență a Uniunii Sovietice de la care au fost preluate multe concepte în domeniul organizării și conducerii activității economice.

S-a trecut de la dezvoltarea intensivă a industriei românești la cea extensivă, exagerându-se cu construirea marilor combinate ale industriei grele, care nu au făcut față condițiilor postdecembriste și au devenit pietrele de moară ale industriei autohtone.

Dacă în anul 1938, anul de vârf al industriei interbelice, producția autohtonă asigura 80% din necesarul de bunuri pentru români, și în 1989, anul căderii comunismului in România producția satisfăcea o mare parte din nevoile populației.

Probleme mari erau în perioada de final a epocii comuniste in ceea ce privea achiziționarea bunurilor de folosință îndelungată cum ar fi autoturisme, televizoare color la care existau liste de așteptare ce se întindeau pe luni sau chiar ani.

Perioada crizei 1929–1933 a dus la închiderea multor fabrici și la apariția a 300000 de șomeri.

Unul dintre puținele lucruri bune aduse de perioada comunistă a fost crearea unui mare număr de locuri de muncă.

Greșelile făcute în perioada comunistă își arată roadele acum, prin numărul mare al oamenilor obligați să își caute un loc de muncă deoarece fostele fabrici comuniste intră în faliment rând pe rând, acești oameni nefiind vinovați că pregătirea lor a fost canalizată într-o anumită direcție pe vremea când comuniștii erau la putere.

CAPITOLUL I JUDEȚUL HUNEDOARA

1.1 Prezentarea județului Hunedoara

Judetul Hunedoara, se află pe valea Muresului, in Transilvania, intre Carpații Occidentali (Muntii Apuseni) și Carpații Meridionali. Se învecineaza cu județele Arad, Alba, Vâlcea, Gorj, Caraș – Severin, Timiș.

Clima în județ este temperat continentală, umedă și răcoroasă, fiind influențată de altitudinile destul de ridicate.

Temperaturile medii anuale variază între -2°C la munte  și 10°C în Lunca Mureșului, iar media precipitațiilor se încadrează în intervalul 540-600 mm/mp.

Relieful județului Hunedoara este în mod predominant muntos ( aproximativ 68% din suprafața județului), fiind reprezentat prin munți aparținând Carpaților Meridionali, ce depășesc deseori 2.000 m altitudine (Munții Șureanu unde există vârful Șureanu de 2.059 m, Parâng cu vârful Parângul Mare ce are 2.519 m, iar punctul cel mai înalt al județului se află în Munții Retezat cu vârful Peleaga de 2.509 m, Vîlcan, Godeanu,  Țarcu) și munți din Carpații Occidentali (Munții Poiana Ruscăi,  Munții Metaliferi, Munții Bihor, care au înălțimi care depășesc rareori  1.400 m).

Depresiunile intramontane sunt destul de numeroase(Depresiunea Petroșani, Depresiunea Hațegului, Depresiunea Strei – Cerna (a Hunedoarei sau a Streiului Superior), Culoarul Orăștiei, Defileul Mureșului între Deva și Zam, Depresiunea Brad) și formează treapta de relief cea mai joasă din județ.

Teritoriul județului Hunedoara este străbătut de următoarele râuri: Mureșul care are ca afluenți Streiul și Cerna, în partea de sud a județului șiJiul, rezultat al unirii Jiului de Est cu Jiul de Vest și Crișul Alb care străbate partea nordică a județului.

Suprafața județului este de 7 063 km², iar populația de 418.565 locuitori (după rezultatele finale ale recensământului din anul 2011)

Distribuția populației stabile pe principalele localități ale județului Hunedoara: 

Densitatea populației este de 59,2 locuitori/km², populația din mediul urban fiind 75% iar cea din mediul rural 25%, iar principalele etnii(români 93,6%, maghiari 4,0%, romi 1,9%, germani 0,2%)

Reședința de județ este municipiul Deva existând 7 municipii (Deva, Hunedoara, Petroșani, Vulcan, Lupeni, Brad, Orăștie)  7 orașe (Călan, Hațeg, Petrila, Uricani, Aninoasa, Simeria, Geoagiu)  și 55 comune.

Județul Hunedoara are cel mai ridicat grad de urbanizare din România(75%), găsindu-se pe locul 2 în țară, după capitala București;. Pe teritoriul său există numeroase monumente naturale și istorice (cele mai importante fiind Parcul Național Retezat, Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Castelul Corvinilor, precum și ruinele celor 2 capitale ale vechii Dacii: Sarmizegetusa Regia și Ulpia Traiana Sarmizegetusa, din acest punct de vedere constituind o puternica atracție turistică. 

Principalele resurse naturale care se găsesc pe teritoriul județului Hunedoara sunt următoarele

         – zăcăminte de cărbuni – huilă existente în bazinul Petroșani la Lupeni, Uricani, Vulcan, Aninoasa, Petrila, Lonea, Paroșeni, Dîlja, Bărbăteni, Livezeni

         –  cărbune brut –care se găsește în bazinul Țebea

         –  zăcăminte de fier în Munții Poiana Ruscăi (Ghelari, Teliuc și Valea Dobrii) și Munții Zarand (Ciungariu – Căzănești)

         –  minereuri auro-argintifere -în Munții Metalici ( Gura-Barza, Brad, Certej, Săcărâmb)

         –  pirite cuprifere – la Deva

         –  minereuri complexe neferoase – în Munții Metaliferi (Băița, Săcărâmb, Hondol, Măgura – Toplița), Munții Poiana Ruscăi (Muncelu Mic) și Munții Zarand  (Ciungariu, Căzănești, Almaș, Săliște)

         –  bauxită – la Ohaba Ponor

Cele mai de seamă ramuri industriale sunt industria extractivă, cea prelucrătoare și producția de energie electrică, termică, gaze și apă.

Alte ramuri de interes pentru economia națională sunt producția de piese și cablaje pentru autovehicule (SEWS si DRAXLMAIER), producția de biciclete (DHS Deva), industria de prelucrare a lemnului, industria alimentară.

Suprafața agricolă a județului este de aprox. 280.350 ha, iar în funcție de calitatea solului și forma de relief este împărțit pe categorii de folosință astfel: teren arabil, pășuni, fânețe, vii și pepiniere viticole, livezi și pepiniere pomicole.

Datorită condițiilor specifice de sol  și climă existente în județ , agricultura este orientată spre obținerea producției de cereale și a bazei furajere.

Principalele produse agricole care se obțin sunt: cereale boabe (grâu, orz și orzoaică, secară, ovăz), porumb boabe, cartofi, sfeclă de zahăr, legume, fructe.

Fondul forestier pe care îl are județul este alcătuit din păduri  și alte terenuri care au vegetație forestieră și ocupă o suprafață de 365.978 ha. 

Anual este obținută o masă lemnoasă de circa 500 mii mc prin tăieri de regenerare și tăieri de îngrijire a arboretelor tinere, care sunt valorificate către populație și agenții economici.  

Principalele obiective și direcții de dezvoltare ale județului Hunedoara sunt :

– îmbunătățirea infrastructurii în privința căilor de comunicație;

– dezvoltarea turismului;

– gospodărirea complexă a apelor;

– crearea printr-un plan de amenajare a teritoriului a unei conurbații alcătuită din Deva, Hunedoara și  Simeria.

-reabilitareafostelor terenuri pe care au fost mine

Parteneriate:

– Membru in Adunarea Regiunilor Europei – ARE (1993)

– Infrățire cu Județul Vas – Ungaria (1997)

– Protocol de cooperare cu Comunitatea Montană Casentino – Italia (2005)

– Protocol de cooperare cu Povincia Olbia Tempio și Asociația Patronatelor din Sardinia de Nord – Republica Italiană (2007)

– Protocol  de cooperare cu Regiunea Autonomă NINGXIA HUI – China (2010)

1.2 Industria minieră în județul Hunedoara

Primele lucrări care au efectuate pentru începerea exploatărilor în minerit în zona Valea Jiului au început în anul 1840, în zonele Petroșani, Vulcan și Petrila.

Începând cu acel moment, Valea Jiului avea să fie privită de cei care s-au succedat la cârma României ca un potențial pol economic, iar în următorii 20 de ani mai mulți mici întreprinzători s-au arătat interesați de zăcămintele de cărbune existente în această zonă.

Primele exploatări care sunt consemnate în Valea Jiului au legătură cu numele familiei Hoffmann, care era deținătoare a capitalului societății minelor de fier de la Rusca-Montană, și de Carol Madespach, supraveghetor, ce era șef de mină la mina din Oravița.

Asociindu-se cu fostul căpitan de armată Francisc Maderspach, aceștia cumpără pentru suma de 14.300 de florini diverse proprietăți care erau situate pe teritoriul a 14 comune și trec imediat la organizarea primelor exploatări de la suprafață în zonele Petroșani, Vulcan, Petrila.

În anul 1854, micii întreprinzători din Valea Jiului, ce se găsea sub dominație austo-ungară, sunt obligați să se supună Legii austriece a minelor și să se unească.

De aceea , ei fuzionează cu „Uniunea Minieră din Vestul Ardealului”, care deținea oficial primele perimetre de exploatare.

Perimetrele existente sunt cumpărate apoi de „Societatea Anonimă de Mine și Furnale din Brașov”, care era al patrulea producător de fontă al monarhiei habsburgice, și deținea minele de lignit de la Baraolt și Holbav, cele de minereu de fier de la Bălan și Bucovina, și preluase și uzinele metalice de la Călan.

Până în anul 1900, în Valea Jiului s-au deschis mai multe exploatări miniere, ca urmare a asocierii unor mici întreprinzători, însă zăcămintele existente aici au atras repede și atenția unor companii mai mari din țări cu economii dezvoltate cum ar fi Germania, Austria și Ungaria.

Au fost deschise și mai multe linii de funicular, iar căile ferate au început să se dezvolte să se simtă și în Vale, rezultatul fiind acela că numărul exploatărilor a crescut și infrastructura s-a dezvoltat .

Marea Unire din 1918, soldată cu constituirea statului unitar român, a marcat începerea unei noi etape în dezvoltarea economiei autohtone, o etapă de înflorire care a determinat apariția unor noi ramuri și subramuri industriale și avansarea României în „clasamentul” economiei europene.

Construirea de noi fabrici a generat o creștere semnificativă a populației urbane, prin absorbția unei părți din populația rurală, care și-a găsit o slujbă la oraș, renunțănd la traiul de la țară.

In această perioadă s-a remarcat mărirea ritmului de dezvoltare a forțelor de producție, in mod deosebit a celor din industrie, industria devenind o forță importantă, cu o pondere tot mai mare la realizarea venitului țării.

Au apărut ramuri industriale până în acea perioadă mai puțin sau deloc dezvoltate cum ar fi industria metalelor prețioase sau industria metalurgică.

S-au stabilit relații strânse între întreprinderi care până în acel moment nu colaboraseră.

In urma unirii, s-a lărgit piața de desfacere, prin mărirea suprafeței României de la 137.000 km2 inante de anul 1918 la 295049 km2 dupa acest an..12

Numărul populației a crescut de la aproximativ 8.000.000 de locuitori la 18.000.000 .13

Apariția pe harta țării a unor mari orașe, cu o industrie dezvoltată cum ar fi Timișoara, Cluj, Brașov, Hunedoara a dat un impuls binevenit și orașelor din vechiul regat, care au avut o concurență mai mare și au fost nevoite să lupte în scopul menținerii pe piață și al pătrunderii pe piața din Transilvania.

Perioada interbelică a fost caracterizată și de un control și o putere de decizie mai mare a statului in viața economică.

De asemenea, s-a incercat protejarea industriei naționale prin limitarea pe cat era posibil a pătrunderii produselor de import.

Primul război mondial a fost o catastrofă majoră pentru toate tările pe teritoriul cărora s-au desfășurat operațiuni, în mod inevitabil fiind afectată și România.

Cea mai importantă pierdere a fost cea de vieți omenești, care s-a ridicat la circa un milion de victime, la care s-au mai adăugat și persoanele mutilate, răniții grav care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă.

Aceasta a determinat diminuarea forței de muncă cu o cincime la sfărșitul războiului.

Pagube colaterale au fost distrugerea a numeroase fabrici si locuințe care trebuiau refăcute.

Venitul net de 110 dolari- cap locuitor, existent în perioada interbelică era superior celorlalte state balcanice

După primul război mondial oameni care au avut cunoștințe tehnice și au dispus de ceva capital au profitat de oportunitățile oferite de întregirea teritoriului țării, și au deschis mici sau mari afaceri din care scoteau profit.

Alții, care nu au beneficiat de condiții favorabile sau nu aveau capital au fost nevoiți să muncească pentru a se putea întreține.

In perioada 1922-1928 a avut loc fenomenul de creștere a capitalului investit în industrie plecând de la valoarea de 19 mil lei în 1924, până la 46 mil lei în 1928.

Au fost promovate câteva legi esențiale pentru bunul mers al industriei, cum ar fi : legea energiei, legea minelor, legea privind comercializarea și controlul întreprinderilor economice ale statului .

V.Madgearu aprecia că „până în 1923 finanțarea industriei s-a făcut exclusiv de marile bănci și că politica participării băncilor la industrie,politică ce a determinat împletirea intereselor băncilor și industriei,s-a menținul 10 ani dupa Unire, cu efecte pozitive pentru activitatea industrială”

Politica în domeniul minier avea două țeluri” să dezvolte căt mai mult mineritul și numai uneori să-l și împiedice pentru a împiedica o risipire a bunurilor țării si de asemenea să prevadă o exploatare rațională ,având de a face cu materiale epuizabile deci cu o sărăcire a substanței avuției naționale”

În anul 1929, peste 6.000 de muncitori de la mina Lupeni intră în grevă pentru a protesta față de salariile mici pe care le primeau drept recompensă pentru munca lor grea și față de sărăcia extremă.

Guvernul țărănist a făcut apel la armată și reprimă protestul minerilor iar în urma acestei acțiuni mor 28 de oameni..

Criza economică interbelică a determinat închiderea în anul 1931 a minelor Vulcan Est și Vulcan Vest, care au fost redeschise după cel de-al Doilea Război Mondial.

În toate cărțile apărute în perioada comunistă cea mai mare atenție era acordată superiorității socialismului asupra celorlalte moduri de organizare și conducere anterioare, „orânduirea socialistă” fiind bineînțeles de preferat tuturor celorlalte care existaseră până în acel moment.

„Orânduirea socialistă, esențial deosebită prin natura proprietății și a raporturilor sociale de orânduirile anterioare, a creat condiții obiective și subiective pentru existența unor noi forme de conducere..În socialism conducerea macroeconomică are o importanță hotărâtoare atât pentru determinarea ritmurilor,proporțiilor și creșterea eficienței (…..)cât și pentru elaborarea principiilor, formelor și metodelor de conducere la toate nivelele”

Mecanismul economico-financiar era un concept specific comunist ce cuprindea”ansamblul proceselor de reglare și autoreglare a economiei naționale”

In orice lucrare din epocă era subliniat rolul conducător al Partidului Comunist în întreaga viață socială și economică. Acesta era definit ca „ forță conducătoare a societății noastre, exponent al aspirațiilor și intereselor fundamentale ale națiunii”

Venirea comuniștilor la putere a mărit interesul pentru cărbunele existent în Valea Jiului, maximul de preocupare fiind reprezentat de finele anilor ’70, atunci când, în plină criză mondială a petrolului, Iranul a oprit livrarea de țiței către România.

Sfârșitul anilor ’70 a solicitat foarte mult extracția de cărbune care a devenit un obiectiv foarte important pentru economia românească.

Programul național prevedea ca între 1970 și 1980 să existe o creștere considerabilă a cantității de cărbune pentru termocentrale. Folosirea petrolului și a gazelor naturale pentru electricitate trebuia să scadă de la 50%, în 1981, la 5%, în 1990.

În anul 1977, un protest începe la Lupeni și se propagă rapid către celelalte mine din Valea Jiului.

 Conducerea comunistă a căutat în acele vremuri să ascundă numărul real al celor care au participat la grevă.

În funcție de surse, se estimează a fi fost 10.000, 40.000 și chiar 90.000 de participanți

A fost momentul în care conducătorul de atunci al României, Nicolae Ceaușescu a decis ca industria cărbunelui să fie una din principalele componente ale sistemului energetic național.

În ultimii ani dinainte de căderea regimului comunist România avea o economie rigidă, în care inițiativa oamenilor nu ducea la nici un rezultat, și în care tăcerea era singura variantă a oamenilor pentru a trăi o viață aflată în limitele normalului.

In perioada când la conducerea țării s-a aflat Nicolae Ceaușescu s-a accentuat industrializarea masivă și în prima parte s-a realizat o aprovizionare mai bună a populației și o oarecare creștere a nivelului de trai.

Cu toate acestea, resursele investite în economie în perioada comunistă nu reflectau atât faptul că economia devenise rentabilă, cât o serie de sume atrase la bugetul statului pe diferite căi și anume trecerea bogățiilor țării în mâinile statului, credite externe și forțarea exportului unui volum căt mai mare de mărfuri.

Acumularea de capital intern a fost posibilă prin menținerea unei anume austerități, nivelul de trai in România fiind unul dintre cele mai mici din tările europene socialiste..

În cadrul noilor intreprinderi, de la inaugurare este prezentă “ sămânța pierzaniei” prin incompetența ridicată la rang de lege a conducerii, dezinteresul personalului, ineficiența cu care se lucra, ceea ce a dus într-un final la falimentul sistemului.

Programul energetic elaborat de guvernul României pentru anii 80 se baza pe reducerea consumului de petrol și gaze pentru producerea de energie electrică fiind necesară mărirea producției de energie electrică obținută prin hidrocentrale, centrale nucleare, cărbuni, surse neconvenționale.

Era vizată îndeosebi creșterea cantității de cărbune extras de către mineri din subteran.

În acea vreme era foarte populară o lozincă, ce se auzea aproape zilnic în presa comunistă la prezentarea succeselor obținute în minerit. Aceasta era „Țării cât mai mult cărbune!”

Referitor la exploatarea cărbunilor cărțile epocii spuneau:” Deși rezervele noastre de cărbune cunoscute, raportate la numărul locuitorilor țării, sunt de câteva ori mai mici decât cifra medie mondială, totuși ele pot asigura nevoile economiei naționale pe o perioadă foarte îndelungată

Cea mai mare exploatare a cărbunilor era în Valea Jiului, unde s-au mai deschis și alte mine, dar cărbunele nu avea o calitate extraordinară și avea o putere calorică mai mică.

În scopul măririi numărului de mineri din Valea Jiului au fost aduși să lucreze în mină oameni din zone mai sărace ale țării, în special din Moldova, care au fost încurajați să se stabilească în zona Văii Jiului.

Chiar dacă folosind diverse metode de recrutare între 1982-1985 s-a realizat deschiderea a 35 de mine , ținta programată de Ceaușescu până în 1985, și anume o producție de 86 milt, a trebuit să fie redusă la 64milt.

Dar producția reală s-a situat mult sub această cifră și anume 44milt.

Așa se explică faptul că, în anul 1989, în Valea Jiului lucrau peste 60.000 de oameni care făceau exploatarea a 15 mine din care erau extrase aproape 11 milioane de tone de cărbune.

După anul 1990 producția a început să se reducă și odată cu aceasta a început și dezinteresul pentru cărbunele din Vale.

După anul 1996, în Valea Jiului încep restructurări masive, se închid multe mine, iar orașele construite de comuniști încep să decadă.

În perioada actuală , în Valea Jiului mai funcționează doar șapte mine, în care lucrează cel mult 6.000 de mineri.

1.3 Industria metalurgică

Industria metalurgică a fost una din ramurile industriale favorizate în perioada comunistă, în aceste combinate făcându-se investiții foarte mari, datorate în parte necesității de aprovizionare cu oțel, fontă sau neferoase pentru fabricile care aparțineau industriei constructoare de mașini.

Avântul impresionant luat în prima perioadă de această industrie s-a datorat și existenței materiei prime autohtone.

Obținerea unei producții de oțel suficiente pentru a acoperi necesarul industriei interne de prelucrare a devenit preocuparea principală a autorităților comuniste după cel de al doilea război mondial.

„ De exemplu, ponderea producției de oțel electric în totalul producției de oțel a crescut de la 3% în 1938 la 11% în anul 1960, cea de oțeluri aliate a crescut în anii 1953-1958 de 2,3 ori, în timp ce întreaga producție de oțel a crescut de 1,3 ori.

Chiar dacă s-a realizat o creștere semnificativă a producției, oțelul fabricat nu avea calitățile necesare pentru a putea fi folosit în toată industria constructoare de mașini, unele sortimente de oțel folosite la realizarea unor piese pretențioase nefiind posibil să fie produse în țară.

La Hunedoara a existat un vechi centru metalurgic, in perioada comunistă făcându-se investiții importante.

Acesta era principalul producător de profile oțel lungi și producător important de oțel inox pentru rulmenți.

În luna septembrie a anului 1972, atunci când Nicolae Ceaușescu a vizitat combinatul siderurgic din Hunedoara a dat sarcini ca producția de oțel să ajungă la 5,5 milioane de tone pe an, iar în acele vremuri unul din cinci locuitori ai Hunedoarei și din împrejurimile acesteia lucra în combinat.

Municipiul Hunedoara, a cărui populație crescuse semnificativ în acea epocă a avut o perioadă de glorie în anii comunismului.

Însă declinul acestui combinat a început curând, chiar dacă au apărut noi secții și au fost angajați alți oameni.

Câteva uzine care sunt rămășițe ale fostului combinat siderurgic au rezistat, în ciuda condițiilor grele din anii ce au urmat lui 1989, deși fosta conducere a combinatului din anii 1990 – 2000 dorea să îl vândă la fier vechi.

Comparativ cu cei 20.000 de muncitori, câți lucrau înainte de anul 1990 în combinatul siderurgic, numărul angajaților combinatului hunedorean care a fost preluat de multinaționala Arcelor-Mittal este mai mic de 1.000.  

"Victoria" Călan a împărtășit soarta întregii siderurgii hunedorene și aproape nimic nu a mai rămas nici din Combinatul "Victoria" din Călan, în care lucrau, în urmă cu două decenii, aproximativ 5.000 de hunedoreni din zona orașului Călan.

În perioada actuală , din fostul combinat siderurgic din Călan a mai rămas numai poarta de intrare, deasupra căreia sunt prezente inițialele uzinei și mormanele de moloz care acoperă cele câteva zeci de hectare ale vechii platforme industriale.

După cum se menționează în monografia orașului Călan, primul furnal din zona Călanului a fost construit începând cu anul 1869 și a fost pus în funcțiune doi ani mai târziu.

În vremea puterii comuniste uzinele au fost transformate în combinat siderurgic, iar muncitorilor care erau angajați în cadrul întreprinderii le erau oferite apartamente în blocurile nou ridicate.

Orașul Călan are în prezent, circa 12.000 de locuitori, dar din combinatul care susținea economia acestei localități nu a mai rămas aproape nimic.

CAPITOLUL II INDUSTRIA HUNEDOAREI ÎN TRECUT ȘI ÎN PREZENT

2,1 Industria minieră și siderurgică

Activitățile în domeniul mineritului pentru a extrage și a valorifica substanțele utile au fost importante pentru progresul și bunăstarea unor țări ale lumii, printre care se numără și România.

Extracția și prelucrarea minereurilor în țara noastră a fost practicată din cele mai vechi timpuri, mărturie fiind obiectele descoperite de datează din perioada dacică, județul Hunedoara având un rol esențial ți în această perioadă, datorită bogățiilor ascinse de subsolul regiunii.

Industria minieră a avut pînă în ultimul deceniu al secolului XX o dezvoltare din ce în ce mai mare, după care a intrat într-o perioadă de multiple transformări și de încercări de a se adapta la economia de piață.

Combinatul de la Hunedoara era cea mai importantă unitate de producție aflată într-o zonă ce dispunea de resurse foarte bogate unde au funcționat multe întreprinderi care au fost înființate pe un spațiu geografic destul de mare începând din Valea Jiului până pe Valea Mureșului.

Se preconiza darea în exploatare a unui nou furnal, unde să fie utilizată tehnică modernă, situate în apropierea castelului Corvinilor, care reprezintă una dintre cele mai mari atracții ale acestei zone, fiind vizitat de foarte mulți turiști în fiecare an.

De asemena, era prevăzută construirea mai multor oțelării electrice și cu convertizoare pe drumele Hunedoara-Sântuhalm, dar proiectul a fost abandonat deoarece industria României a avut din 1990 un declin accelerat, care a făcut ca investițiile de anvergură să nu mai fie posibile.

În zilele de azi, mai mult de 140 de ha existente pe vechea platform a Hunedoarei din perioada comunistă au ajuns teren viran și oferă o priveliște dezolantă.

De la o uzină destul de modestă, fabrica de la Hunedoara a ajuns în câteva zeci de ani, un Combinat care producea oțeluri ce erau foarte competitive aflate la concurență cu cele produse în Germania la capitolul calitate.

În perioada Primului Război Mondial producția, ca și desfacerea acesteia, erau, în concordanță cu nevoile armatei.

După anul 1945 se realizează o redresare a industriei siderurgice, ca și a economiei naționale. În același timp, exista tendința de a spori controlul statului asupra acestei industrii, în care capitalul privat avea, un cuvânt important de spus.

Romulus Ioan, unul dintre cei mai bine documentați hunedoreni cu privire la acest subiect, care fost director al Combinatului Siderurgic de la Hunedoara și autorul unui studiu intitulat „Istoria uzinei de fier. Hunedoara, Eisenmarkt, Vajdahunyad”, povestește în cartea sa, că abia după anul 1950 uzina de la Hunedoara a depășit problemele cauzate de al doilea război mondial, atunci când conducerea uzinei venind cu un plan de investiții, care a avut scopul să eficientizeze fluxurile de producție.

Combinatul nu putea să elaboreze produse de calitate fără a dispune de resurse umane calificate,de aceea în paralel sunt deschise tot mai multe școli pentru perfecționarea muncitorilor.

Anul 1956 s-a dovedit a fi decisiv deoarece a venit cu înnoirea sortimentelor produse la Hunedoara , iar de aici a rezultat creșterea producției de oțel și laminate, la costuri tot mai reduse.
Până în anul 1952, atunci când a fost pus în funcțiune furnalul mare, de 450 de metri cubi, minereul de fier necesar pentru Combinat era asigurat, total , din bazinul minier al Munților Poiana Ruscă, iar după un timp bazinul de extracție este extins, fiind adăugat minereul de mangan de la Căpuș.

Mărirea producției face ca resursele interne ale României să nu mai fie suficiente, așa că Hunedoara începe să producă oțel fabicat din minereu care era adus din import.

Principalele surse de aprovizionare erau țările socialiste, dar se aducea materie primă și din Brazilia, Africa de Sud și India.

Preconcentrarea minereurilor era realizată la uzina de preparare de la Teliuc, de unde minereul ieșea cu un conținut de peste 50 la sută fier.

În anul 1971 la Peștiș a fost inaugurată o stație de sortare și omogenizare a minereurilor, care denise foarte necesară procesului de producție

Necesarul de calcar al combinatului era furnizat, până prin perioada anilor ’60 de 15 cariere diferite: de la cele care erau situate foarte aproape de Hunedoara, până la cariere ce se aflau chiar și la 800 de kilometri distanță.

În anul 1964 a fost dată în exploatare cariera proprie a combinatului, care se găsea la Băița-Crăciunești iar capacitatea pe care o avea aceasta era suficientă pentru a acoperi întregul necesar al Combinatului Siderurgic de la Hunedoara.
Pentru ca materia primă ce urma a fi prelucrată să poată fi transportată a fost necesară dezvoltarea rețelei de transporturi interne.

De aceea, întreg transportul feroviar a trecut pe ecartament normal, iar singurul tronson cu ecartament îngust care a fost menținut până la Revoluție, a fost tronsonul Hunedoara-Retișoara, care are o lungime de peste 21 de kilometric pe care se realize transportul dolomitei brute de la cariera Crăciuneasa către Combinat.

După anul 1990 calea ferată a fost vandalizată și tăiată, bucată cu bucată, șinele, ajungând, la centrele de recuperare a fierului vechi.

În total, restul rețelei Combinatului ce alcătuia (Căile Ferate Uzinale – CFU) avea peste 220 de kilometric.

Un depou modern destinat reparațiilor și întreținerii locomotivelor Diesel a fost inaugurat în anul 1973 la Peștiș, în vecinătatea zonei care este denumită de hunedoreni Izvor.
Existența Combinatului de la Hunedoara va fi foarte important pentru economia României pe parcursul a două decenii: anii ’70 și ’80, atunci când producția de oțeluri este diversificată și se pune tot mai mult accent pe producția de oțeluri special, care erau solicitate în foarte multe domenii.

Aceasta este perioada în care a fost inaugurată Oțelăria Electrice 2 (OE2), iar Combinatul de la Hunedoara începe să producă oxeluri inoxidabile, și oțeluri pentru centralele nucleare și de apă grea, pentru armată și aeronautică.

Subprodusele rezultate în urma procesului de producție sunt reciclate, iar Hunedoara face pionierat în domeniul informatizării, prin utilizarea calculatoarelor de proces în producție. Fiecare dintre secțiile combinatului avea propria echipă de conducere, ca și un plan de producție lunar și, apoi, anual ce trebuia realizat în cele mai mici detalii.

Combinatul dispunea de laboratoare de analiză rapidă a materiei prime, ca și a șarjelor, iar un laborator pentru efectuarea testelor fizico-mecanice a fost deschis în 1962.

În anii ’80 Combinatul Siderurgic de la Hunedoara era nu numai unul dintre cele mai mari din cei care aparțineau siderurgiei naționale și europene, ci și unul dintre cele mai performante.

Mai mult de 1.000 de vagoane cu minereu intrau zilnic în Combinat, așteptând să fie procesate, iar hunedorenii elaborau în această perioadă oțeluri speciale: pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă, pentru Complexul Industrial Petromidia, Fabrica de Apă Grea de la Turnu Severin, dar și pentru armată și aeronautică.

De curând s-au împlinit 19 ani de la realizarea ultimei șarje de otel prin oțelăria Siemens Martin nr. 2 și a ultimei șarje de fontă ce a fost produsă de Combinatul Siderurgic Hunedoara, acest fapt fiind urmat de oprirea definitivă, pe data de 12 iunie 1999, a fluxului primar. Închiderea acestuia a determinat oprirea activității și la minele fier si pe unele cariere de calcar. Casarea utilajelor care au ajuns la fier vechi și creșterea șomajului în această zonă, care a început să cunoască un fenimen de depopulare, a marcat inceputul decăderii Hunedoarei.

Fig.1 Combinatul Siderurgic Hunedoara

Aceeași situație a fost în județul Hunedoara și în minerit, care era una dintre cele mai importante activități din această zonă.
Marele dezastru economic al județului Hunedoara a fost între anii 1997 și 2003.Din două mari combinate siderurgice (Călan și Hunedoara) care existau în această zonă a mai rămas o rămășiță comparativ cu momentul 1990, iar din minele de fier n-a mai rămas nimic.

Nici politicienii, nici managerii și nici sindicaliștii care au avut o influență , într-un mod sau altul, cu privire la soarta Complexului Energetic Hunedoara, nu par să fi învățat absolut nimic din tragedia siderurgiei românești

Este mai mult ca sigur, că mulți dintre ei au și uitat-o fiind poveste cu decizii luate în funcție de interese politice din acel moment , locale dar și internaționale, iar susținere politică, la acea vreme, Hunedoara n-a avut absolut deloc.

În anul 1996, în mineritul care devenise supra dimensionat al Văii Jiului își fac apariția primele disponibilizări în masă.

Minerii-și iau banii pe salariile compensatorii, își cumpără televizoare color și unii pleacă în locurile de unde au venit în Hunedoara, alții rămân.

În primăvara anului 1997, Siderurgica Hunedoara efectuează o primă reducere masivă de personal: din 16.000 de angajați, 3.000 sunt trimiși la pensie.

În iarna aceluiași an se pune problema altor reduceri de personal iar siderurgiștii de la Hunedoara vor și ei salarii compensatorii deoarece închiderea fluxului primar de producție, bazat pe minereu de fier, devenise o certitudine.

În primăvara anului 1998, fluxul primar de producție de la Hunedoara a fost închis . ca urmare a acestui fapt cad, rând pe rând, minele de fier de la Teliuc și Ghelari (ultima fiind închisă în anul 2005, după ce a supraviețuit cu o mână de oameni care furnizau minereu de fier pentru cobinatul de la Galați.

Întreprinderea de Construcții Siderurgice dă și ea în acel an afară mai bine de jumătate dintre cei 7.000 de angajați, după care intră în insolvență.
În anul 1999, la combinatul de la Hunedoara mai erau 8.500 de angajați însă consultant american face un audit, iar concluzia acestuia este clară: încă 4.000 de salariați trebuie să plece pentru a eficientiza activitatea.

Acum, la Hunedoara mai sunt aproximativ 700 de salariați, iar combinatul are serioase dificultăți în a-și găsi noi angajați deoarece școlile profesionale din oraș sunt închise, deci laminatori și lăcătuși calificați nu mai există iar cei care mai lucrează sunt în vârstă.

Statul român a cheltuit circa 900 de milioane de lei pentru a închide ,ecologiza și conserva perimetrele miniere.

După cum precizează Monitorul Oficial din anul 2007 în Valea Jiului s-au închis 20 de unități miniere cea mai recent fiind mina Bărbăteni din Lupeni.

Numai în Valea Jiului s-au alocat peste 70 de milioane pentru închiderea și conservarea tuturor perimetrelor miniere.

Pînă la finalul lui 2018 se vor închide minele petrila, Paroșeni și Uricani, nefiind exclus ca și celelalte patru mine din Complexul Energetic Hunedoara să fie închise ulterior, date fiind problemele pe care le are societatea.

În șase ani, din 2008 până în 2014 productia de cãrbune din Valea Jiului a scãzut la jumãtate, iar perspectivele nu sunt deloc optimiste.

Unitatea minierã existentă la Lupeni produce cele mai mari pierderi iar această unitate va fi închisă.

Fig 2 Mina Lupeni

După cum afirmă administratorul judiciar “aceasta înseamnã cã activitatea minierã la exploatãrile miniere din cadrul Complexului Energetic Hunedoara este nerentabilã din punct de vedere economic. Iar acest fapt încalcã Legea 85/2003 – Legea Minelor, care prevede la art. 51: Al.(1) „Activitatea minierã de exploatare a unui zãcãmânt înceteazã când exploatarea a devenit nerentabilã economic”

Dacã în anul 2008 în Valea Jiului s-au exploatat 2.809.925 de tone de huilã, în 2014 numai  1.583.350 de tone de huilã au ajuns la lumina zilei.

Rezultă cã productia de huilã din Valea Jiului în decurs de sase ani a scãzut cu 1.226.575 de tone de cãrbune, adicã s-a înjumãtãtit.

Declinul producției a început din anul 2012, atunci când productia de huilã din Valea Jiului a ajuns la 1.876.062  de tone.

Din acel an, odată cu trecerea timpului, minerii din Valea Jiului au început sã extragă din ce în ce mai putin cãrbune.

În anul 2013, producția realizată a fost de 1.839.667 tone, iar în 2014 aceasta a ajuns la 1.583.350 tone.

 În vreme ce minerii erau supărați cã nu mai au cu ce lucra sau pentru faptul că există condiții din subteran care le pun viața în pericol, pe stocurile unităților miniere existã echipamente de peste un million de euro, echipamente pe care nu s-a gândit nimeni să le folosească.

Și în orașul Călan combinatul Victoria a dispărut deși uzinele de fontă și cocs aveau o vechime remarcabilă, de un secol și jumătate.

Toate construcțiile au fost devastate de hoții de fier vechi, iar în prezent se realizează ecolgizarea vechilor terenuri, urmând ca în această zonă să fie construit un parc industrial .

2.2 Industria turistică în județul Hunedoara

Județul Hunedoara dispune de obiective turistice minunate, ce au fost puse în valoare încă din perioada comunistă, căutând să fie valorificate atât minunile create de natură cât și cele create de om.

Cea ce s-a realizat în ultima perioadă a fost încercarea de a valorifica mai bine ceea ce comunismul a realizat pentru industria ospitalității în această zonă, moștenirea fiind îmbunătățită pe măsura posibilităților cu noi investiții menite să mărească atractivitatea zonei.

Cele șapte locuri ce pot fi vizitate și pentru care Hunedoara poate fi considerat unul dintre cele mai ofertante județe la capitolul turism sunt: Parcul Național Retezat, cetățile dacice din Munții Orăștiei, Castelul Corvinilor, Mănăstirea Prislop, Țara Hațegului, Ținutul Pădurenilor, Lacul Cinciș.

Parcul Național Retezat este întins pe aproape 40.000 de hectare și cuprinde cele mai spectaculoase lacuri glaciare din România.

Dintre cele peste 50 de lacuri existente în Munții Retezat, cele mai atractive sunt Tăul dintre Brazi, care este considerat unul dintre locurile misterioase ale Retezatului, Lacul Zănoaga, cel mai adânc dintre lacuri, Tăul Porții, pe care îl găsim la cea mai mare altitudine și Bucura, care este cel mai întins lac glaciar.

O zonă aparte în Munții Retezat este Poiana Pelegii, ce reprezintă locul de camping din inima munților din care vizitatorii zonei pornesc pe potecile care duc spre lacurile glaciare sau spre vârfurile înalte din Masivul Retezat.

O altă atracție turistică ce este foarte vizitată în Parcului Național Retezat este Lacul Gura Apelor, unul dintre cele mai mari lacuri artificiale din Europa, care a fost creat în perioada comunistă.

Barajul Gura Apelor este un baraj artificial, care este situat la intrarea în Parcul Național Retezat, pe valea Râului Mare, la confluența râurilor Lăpușnicul Mare, Lăpușnicul Mic și râul Șes, în locul ce a fost denumit Gura Apelor la aproximativ 40 de km de Hațeg.

Barajul a fost construit între anii 1975 și 1986, și este cel mai mare baraj de anrocamente și miez de argilă din Europa.

Barajul Gura Apelor are dimensiuni impresionante fiind o mărturie a vremurilor trecute ce are : 168 m înălțime și 225 milioane de metri cubi de apă în lacul de acumulare, dimensiunile totale ale acestui lac fiind de trei ori mai mari decât cele ale piramidei lui Keops.

Lacul de acumulare Gura Apelor se întinde pe o o suprafață de 390 ha și are un volum de 210 milioane metri cubi, care este obținut prin captarea debitelor Râului Mare și a altor cursuri de apă.

Pe Râul Mare a fost construită o salbă de 10 hidrocentrale, care dispun de o putere totală instalată de 134,3 MW, asigurând o producție medie anuală de 193 GWh, construcția de hidrocentrale fiind caracteristică perioadei comuniste în care se încerca asigurarea unei părți din energia necesară funcționării unor mari combinate din zonă prin această modalitate ce putea crea noi obiective turistice și care era nepoluantă .

Pe lângă producerea de energie electric , amenajarea hidroelectrică are ca rol și regularizarea cursului râului, atenuarea undelor de viitură ce se pot produce oricând.

În anii comunismului au fost create și îngrijite muzee care reflectau tradițiile zonei și reprezentau un punct de atracție pentru vizitatorii veniți din toate colțurile lumii.

Două dintre aceste obiective sunt Muzeul Mineritului din Petroșani și Muzeul Aurului din orașul Brad.

Clădirea care adăpostește astăzi Muzeul Mineritului situat în orașul Petroșani a fost construită în anul 1920, deci la începutul secolului XX.

Muzeul a fost gazdă primitoare pentru nenumărate expoziții care s-au diversificat în comparație cu anii trecuți și au trecut treptat de la artă plastică ce nu este neglijată nici în prezent la numismatică , expoziții de tehnică minieră, turism, arta fotografică, fotografii de epocă ale vechilor orașelor miniere etc.

Concomitent s-a acordat mai multă atenție elevilor și creațiilor acestora prin organizarea unor expoziții specifice vârstei lor, considerând că în acest mod se încurajează preocupările artistice ale acestora.

În anul 1970, în sălile Muzeului Mineritului a fost înființată prima Secție Numismatică din România.

În anii care au urmat, Muzeul Mineritului a fost condus pe rând de domnii profesori Cornel Platon (1977-1978) și Dumitru Peligrad (1978-1993), două personalități ale acestei zone iar anul 1993 îl aduce la conducerea Muzeului pe ing. Gheorghe Ponciș.

Perioada 1996-1998 a avut un caracter pur administrativ, în care s-a făcut reparația capitală a clădirii muzeului.

Colecția permanentă a Muzeului are în componență circa1.500 de piese legate de minerit ce constau în: utilaje, unelte, îmbrăcăminte specifică.

Chiar dacă este destul de greu de crezut, atunci când nu dispunem de informații concludente și la noi in țară se află situat un Muzeu al Aurului unde se poate admira o veritabilă colectie mineralogică.

Acest muzeu este situat în Brad, în Munții Apuseni,și a fost creat in urmă cu mai bine de 100 de ani, și este un loc unde mii de exponate din întreaga lume pot fi admirate de turiști.

Cu toate acestea, cele mai importante obiecte din muzeu sunt reprezentate de colecțiile de aur ce au ca proveniență Munții Metaliferi din România

Muzeul prezintă vizitatorilor care îi trec pragul sute de exponate ce au fost descoperite in regiunea Brad care pot demonstra existența omului pe aceste meleaguri în urmă cu mai bine de 5000 de ani.

De regulă, aceste exponate existente în muzeu prezintă aurul pur, minereul, așa cum a fost găsit el de către minerii din acele timpuri, fără a fi mai supus apoi procesului de prelucrare..

De aceea, vor putea fi observate diverse particule de aur, lamele, filamente, dendrite sau granule.

Unele exponate ce au fost descoperite în Munții Apuseni au infățișarea adiverse plante sau animale, realizând imitarea unor frunze, flori sau animale domestice.

Muzeul aurului le prezintă vizitatorilor circa 800 de exponate care își au proveniența în diferite țări ale lumii.

Tot din perioada comunistă, obiective turistice importante au fost cetățile dacice amplasate în zonă ce erau puternic promovate în acele vremuri, poate și din cauză că Nicolae Ceaușescu se considera ca fiind un urmaș al lui Burebista și Decebal.

Cetățile dacice existente în Munții Orăștiei , iar dintre acestea amintim Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Regatului Dac ce a fost distrusă de romani în urma războaielor de la începutul secolului II, care impresionează prin așezarea sa pe Dealul Grădiștii ce este înconjurat de păduri seculare, dar și prin numeroasele temple și sanctuare care compuneau vechea incintă sacrăpentru poporul dac.

În jurul fostului orașului antic, ce avea o mare importanță în această zonă în antichitate, pe vârfuri de munte, pot fi vizitate cetățile dacice de la Costești, Blidaru și Luncani, care au fost incluse în patrimoniul UNESCO, deci recunoscute ca obiective culturale de interes mondial.

Lacul Cinciș a fost realizat la începutul anilor 1960, în Valea Cincișului și a Cernei, în apropiere de municipiul Hunedoara cu scopul de a realize alimentarea cu apă potabilă a municipiului hunedoara unde exista o mare concentrare de locuitori datorită combinatului existent în oraș..

Pentru zona pitorească în care este amlasat, a devenit un loc de relaxare favorit al hunedorenilor.

În prezent, deși zona de agrement existent pe malurile apei s-a restrâns din cauza construcțiilor private, Cinciș rămâne una dintre atracțiile principale din județul Hunedoara.

Un monument emblematic pentru județul Hunedoara, la fel de frumos și de interesant ca și castelul Bran din județul brașov este castelul Huniazilor,

Acest castel a fost construit pe vremea lui Iancu de Hunedoara, in locul unei stânci în locul unde curge părâul Zlaști.

Daca se va arunca o privire asupra stilului arhitectural se va putea observa o clădire impunătoare, care are acoperișuri deosebit de înalte și solide, foarte frumos colorate,ferestrele fiind  destul de largi si luminoase.

Astăzi, castelul Corvinilor este vizitat de mii de turiști din România și străinătate, scopul său devenind acela de a fi un obiectiv turistic muzeal de maximă importanță nu numai pentru această zonă.

Castelul Corvinilor a devenit de-a lungul timpului locuința voievodului iancu de Hunedoara, dar și un punct strategic de apărare a ținuturilor învecinate .

Odată cu trecerea vremii , castelul a intrat in posesia a numeroși domnitori, fiecare aducându-i cate un alt stil caracteristic anilor de domnie, conform evoluției stilurilor de arhitectură

. Astfel i-au fost adăugate turnuri impunătoare, săli de mari dimensiuni , dar și camere de oaspeți.

Cu toate acestea, donjonul și Turnul Capistrano nu au suferit modificări din timpurile lui Iancu de Hunedoara, fiind cele mai vechi construcții  alea cestui castelul, reprezentative pentru stilul în care se construia în acele vremuri.

De asemenea, in interior pot fi remarcate Sala Cavalerilor, Sala Dietei, Bastionul Alb si Turnul Buzduganelor, toate având incrustate picturi pe perețicare au o vechime mare

Fig,3Castelul Corvinilor

Altă zonă promovată intens din perioada comunistă a fost Ținutul Pădurenilor în care se păstrează nealterat de trecerea timpului traiul oamenilor din aceste ținuturi.
Ținutul Pădurenilor se întinde între Valea Mureșului și Țara Hațegului și este mărginit de Munții Poiana Ruscăi.

Această regiune include comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii și Toplița ca și 40 de sate de munte.

Este un loc plin de pitoresc al Hunedoarei, pe care turiștii îl vizitează pentru a trăi experiența întoarcerii în vremuri de mult apuse , dar și pentru peisajele minunate din această zonă.

Cei mai mulți dintre localnici locuiesc în case vechi de peste 100 de ani, construite din lemn, iar de sărbători poartă straie populare specifice zonei, tradițiile vechi fiind încă păstrate .
Stațiunea Straja se află la altitudinea de 1400 m, in apropierea localitatii Lupeni din judetul Hunedoara și este una dintre localitățile cu care această zonă se mândrește.

Straja a devenit statiune turistică in anul 2002 datorită celor șapte pârtii de ski ce au fost amenajate aici și care sunt dotate cu instalație de transport pe cablu, cinci dintre acestea având și instalație de iluminat pe timp de noapte (nocturnă).

Deși a fost recunoscută și promovată intens destul de recent, ea reprezenta o oază de relaxare pentru locuitorii zonei de multă vreme.

Statiunea dispunde de locuri de cazare în cele peste 300 de cabane, pensiuni și vile care au fost construite in ultimul timp.

Stațiunea Straja este una din destinațiile care au devenit preferate de turisti atât vara, pentru excursii și drumeții, cât și iarna pentru a practica sporturile de sezon (schi, săniuș, snowboard) și bineînțeles pentru petreceare a sărbătorilor de la finalul anului.

Pârtia de schi Straja se găsește pe panta Munților Vâlcan, un versant nordic al Munților Retezat – Godeanu și datorită pozitiei sale , aceasta este acoperită cu zăpadă circa 6 luni pe an, din noiembrie și până in aprilie.

Aici este organizată în fiecare an Cupa Veteranilor, o competiție de schi care este mult așteptată de turiști.
Din stațiunea Straja se poate urca către Vârful Mutu, cu plecare de la punctul de sosire al teleschiului (partea superioară) ce se găsește la o altitudine de peste 1.700 m.
Accesul in stațiunea Straja se poate face cu mașina dinspre orasul Petroșani, pe DN 66A sau cu trenul până în gara orașului Lupeni, care este situată la o distanță de 3 km de telescaun și 10 km de Complexul Turistic.

De la ieșirea orașului Lupeni pornește un telescaun către Straja care urcă timp de 23 de minute până la altitudinea de 1.390 m. 

 Complexul alpin de schi Râușor se găsește în Masivul Retezat, între 1200 m și 1400 m altitudine, la limita nordică a Parcului Național Retezat care a fost primul parc național din România, ce a fost constituit și recunoscut începând din anul 1935.
La Râușor se poate ajunge pe drum care este complet asfaltat dotat cu două benzi, bine întreținut în toate anotimpurile, ce se află la o distanță de 30 km de orașul Hațeg.

În zonă există capacități de cazare  și masă pe tot parcursul anului iar pârtia Râușor dispune de schi bar și un centru pentru închiriere echipament sportiv.
La cerere, se asigură monitor de schi plătit de turiști , echipament de schi, ghid montan, săniuțe și hărți turistice.

Fig 4 pârtia de schi Râușor

Țara Hațegului este una dintre regiunile cele mai bogate din țara noastră  din punct de vedere istoric deoarece aici se află câteva dintre cele mai importante monumente de arhitectură și arheologie din România

Un muzeu al portului și tradițiilor din această zonă funcționează în centrul orașului Hațeg, în incinta casei de cultură a orașului

Parade ale portului popular local au loc cu ocazia „Zilelor Hațegului”, eveniment care este organizat în lunile iulie sau august.

Alte elemente etnografice importante ale zonei sunt muzica tradițională – „Hațegana”, și bucătăria specific locului , în special vîrsli (cârnăciori picanți din carne de oaie/capră).

Țara Hațegului este una dintre cele mai bogate zone din România în ceea ce privește diversitatea naturală și densitatea vestigiilor istorice.

Fiind situată drept in mijlocul muntilor Apuseni, Stațiunea Geoagiu Băi incântă vizitatorii cu frumusetea sa deosebită.

Ori de câte ori întreprinzi o drumeție în aceste locuri nu ai cum sa nu îți promiți că te vei mai intoarce pentru a le vizita din nou.

Denumirea de Geoagiu Băi a fost dată acestui loc ca urmare a bogățiilor sale minerale, aflate dedesubtul munților acestei zone

Stațiunea Geoagiu-Bai se numără printre cele mai importante stațiuni balneoclimaterice din România.

Calitățile pe care le au apele minerale, dar și natura ce inconjoara acest loc reușesc să transforme stațiunea intr-una dintre cele mai binefăcătoare pentru multe boli.

Stațiunea Geoagiu Băi este situată situata ăn apropierea orașului Orăștie, la o inăltime de 350 metri, și este incadrată aproape perfect de colinele care sunt acoperite cu păduri de brad si de fag.

Locația are o atestare documentară ce datează in urma cu circa 2000 de ani ca urmare a mărturiilor găsite ce au fost cioplite in piatră , numindu-se Germisara în acea perioadă.

Proprietatile apelor din statiunea Geoagiu Bai sunt cunoscute ca tratând dive rse afecț iuni cronice, diabet zaharat, afecțiuni gastrice, anemii, alergii, boli infecțioase, afecțiuni ale sistemului locomotor, circulatorii și ginecologice.

.

2.3Circuitele turistice oferite de agenții de turism

1.CIRCUIT DEVA – HUNEDOARA – MĂNĂSTIREA PRISLOP – 3 ZILE (2 NOPȚI)

Acest circuit pornește din București trece prin Pitești, Râmnicu Vâlcea, Sibiu iar din județul Hunedoara se vizitează mănăstirea Prislop, orașul Hunedoara( cazare la hotel de 3*, camera cu 2,3 sau patru locuri TV, restaurant)

A doua zi se vizitează Deva(cetatea Deva, Monumentul “Horea Cloșca și Crișan) și se ajunge iar în Hunedoara.

A treia zi se vizitează Castelul Huniazilor și se revine la București

PREȚUL INCLUDE:

♦ transport cu autocare moderne, care sunt dotate cu CD-player, DVD, statie si microfon;

♦ cazare cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completă.

PREȚUL NU INCLUDE:

› taxele de intrare la obiectivele turistice;

› taxele pentru parcări, poduri, bacuri

2.CIRCUIT TURISTIC ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA

Ziua 1

Plecare pe traseul București-Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu-Petroșani-Hațeg .

În functie de timpul disponibil există posibilitatea de a vizita peștera Bolii de lângă municipiul Petroșani.

Cazare in zona Hațeg la pensiunea Belvedere 

Ziua 2

Se vizitează biserica Santamaria Orlea, biserica Ostrov,biserica Colți,cetatea din Sălașu de Sus, cetatea Mălăiești, se va merge la cascada Lolaia, pe valea dinozaurilor,barajul Râu Mare, stațiunea Râușor.

Ziua 3

Rezervația de zimbrii de la Hațeg, muzeul țării Hațegului, ruinele orașului Ulpia Traiana Sarmizegetusa, biserica Densuș, lacul Cinciș.

Ziua 4

Se vor vizita castelul Huniazilor, furnalul de la Govajdia(al doilea cuptor inalt industrial din lume pentru extragerea de fier, care a fost construit în anul 1806), cetatea Deva, parcul dendrologic Simeria ( ce se află pe locul 3 in Europa și pe locul 11 în lume), rezervația natural Măgura Uroiului.

Cazare în Simeria la vila Dorr   

Ziua 5

Se va pleca spre ruinele cetății Blidaru (aprox 1 h jum dus intors pe jos), ruinele cetății Costesti(aprox 1 h jum dus intors pe jos), Sarmizegetusa Regia,ruinele cetății Orăștiei, cascada din Geoagiu Băi.

Ziua 6

Plecare spre București

3.EXCURSIE DE 2 ZILE LA DEVA-HUNEDOARA

Ziua1

Plecare din București vizitare defileul Oltului

Vizită la Cetatea Devei(urcare cu telecabina pe șine plan înclinat)

Plimbare prin central orașului deva, la Fântâna Muzicală

Cazare la pensiune

Ziua a doua

Vizită la Castelul Huniazilor

Plecare

În preț sunt incluse intrările la obiectivele vizitate pe traseu

CAPITOLUL III VALORIFICAREA POTENȚIALULUI JUDEȚULUI HUNEDOARA

3.1 Analiza SWOT a județului Hunedoara

a)Pentru a putea eficientiza activitatea unei firme, realizarea analizei SWOT este un pas hotărâtor, deoarece cu ajutorul acestei metode putem realiza o analiză detaliată în privința mediului intern și extern caracteristic unei firme. Scopul principal este identificarea strategiilor potrivite a fi urmate pentru a dezvolta afacerea în direcția dorită.

Analiza constă în identificarea punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor ce influențează activitatea unei companii. Avem de a face cu factori interni, pe care îi putem controla și anume punctele tari(S) și punctele slabe(W), și cu factori externi, pe care firma nu îi poate controla, dar care este bine să fie cunoscuți, pentru a le studia influența în activitatea companiei reprezentați de oportunități(O) și amenințări(T).

O analiză pertinentă asupra tuturor factorilor ajută luarea unor decizii în ceea ce privește organizația, deoarece trebuie ca firma să profite de punctele tari pe care le descoperă, să încerce să elimine punctele slabe, să folosească la maximum oportunitățile pe care le are și să încerce să se ferească de amenințări.

1.Punctele tari reprezintă aspectele favorabile pentru o organizație și ele sunt baza pe care poate fi clădit succesul firmei. Punctele tari, ca și punctele slabe trebuie să fie căutate în toate domeniile de activitate ale unei firme: în marketing, economic, tehnologii, procese, resurse umane…

Punctele tari pun în evidență toți factorii pozitivi pe care îi putem distinge în cadrul afacerii și au rolul de a da un plus de valoare afacerii, sau contibuie la obținerea unui avantaj în fața competitorilor.

2.Punctele slabe sunt deficiențele care ne împiedică să atingem standardele pe care ni le propunem, iar principala cale de acțiune în cazul determinării acestora este eliminarea lor pe cât posibil pentru a crește eficiența activității firmei.

Și punctele slabe se află sub controlul conducerii, care le poate modifica în urma analizei în puncte tari îmbunătățirile în privința lor făcând ca să se atingă mai ușor obiectivele organizației.

Punctele slabe vă pot plasa într-un dezavantaj față de competittori, de aceea este necesară identificarea lor cu precizie cât mai mare va îmbunătăți considerabil poziția firmei.

3.Oportunitățile sunt acele condiții care pot apărea datorită pieței pe care evoluează firma, datorită unor slăbiciuni ale concurenței, sau datorită situației politice. În orice caz ele trebuie valorificate la maxim, deoarece nu se poate ști cât timp vor fi prezente și vor putea ajuta la dezvoltarea firmei.

Dacă se identifică oportunități care se pot găsi sub controlul firmei , acestea nu mai trebuie trecute la rubrica din tabel destinată oportunităților, ci intră în categoria punctelor tari, deoarece oportunitățile sunt prin excelență exterioare firmei.

4. Amenințările apar din mediul exterior firmei și pot constitui un pericol real pentru stabilitatea și dezvoltarea firmei.Influența lor asupra organizației trebuie eliminată pe cât este posibil.

Amenințările sunt aduse de un mers al lucrurilor nefavorabil și ar putea conduce la scăderea sau limitarea veniturilor.

3.2 Planurile autorităților locale pentru dezvoltarea acestei zone

Există un număr mare de de măsuri pe care autoritățile locale doresc să le întreprindă pentru valorificarea potențalului județului Hunedoara până în anul 2020, măsuri ce sunt incluse în strategia de dezvoltare a județului:

Promovarea potențialului turistic existent pe plan local și introducerea municipiului Brad în circuitele turistice de interes național și internațional – Drumul Aurului –acest lucru dorindu-se a fi realizat în parteneriat cu județul Alba

Menținerea tradițiilor, obiceiurilor și scoaterea în evidență a faptului că în județ există diverse grupuri prin organizarea unor festivaluri culinare și ale tradițiilor minorităților din regiune

Realizarea unor drumuri culturale ( Drumul bisericilor din Deva și vecinătate acestui oraș, Drumul castelelor și cetăților din Deva)

Conservarea și restaurarea Drumului Roman din secolul III de la Geoagiu Băi și a complexului termal roman

Elaborarea unei strategii realizabile în domeniul turismului balnear

Realizarea unei baze de date, care va fi actualizată în mod periodic, cu evidența unităților culturale, sportive și de petrecere a timpului liber

Reabilitarea, modernizarea și dotarea muzeelor și altor așezăminte culturale, pentru a promova mai eficient patrimoniul cultural

Amenajarea unui sistem pentru orientare, semnalizare și informare a turiștilor ce include principalele puncte turistice de interes

Crearea și promovarea unor pachete turistice care să cuprindă participarea la activități meșteșugărești și de realizare a produselor artizanale, activitate care i-ar putea interesa pe turiști

Punerea în valoarea a unor evenimente tradiționale anuale prin organizarea unor excursii la care să participe oamenii interesați , la evenimente cum ar fi: Tîrgul de flori și Crucea de flori; Festival de artă și documentare „Legende și tradiții la Castelul Corvinilor”; Vara și Toamna Medievală – Castelul Corvinilor; Festivalul berii; Parada medievală

Elaborarea unui studiu privind identificarea elementelor de unicitate și originalitate care sunt proprii Municipiului Hunedoara și împrejurimilor acestuia

reabilitarea traseului mocăniței, repunerea acesteia în funcțiune și introducerea în traseele turistice locale

Construirea unui patinoar artificial în orașul Lupeni

Amenajarea și punerea în valoare a centrului istoric al Orașului orăștie, a sinagogii, a zidului Cetății și reabilitarea ansamblului forma de cetatea medieval și a bisericile reformate din incinta Cetății Orăștie, deoarece acest oraș este unul dintre cele mai frumoase din Transilvania

Implementarea unui sistem ce privește dezvoltarea și promovarea turistică a zonei orașului Orăștie (turism cultural, deagrement, pe bicicletă, de vânătoare, de observare a faunei și florei, arheologic/istoric, religios, ecoturism

Amenajarea unui complex muzeistic, cultural și educational în incinta Minei Petrila după încetarea activității de exploatare în acest obiectiv industrial

Realizarea unor monumente tematice cu privire la minerit în Petrila

Reabilitarea și modernizarea Muzeului Mineritului

Introducere în circuitul turistic a satelor din vecinătatea orașului Petroșani : Dâlja Mare, Dâlja Mică, Peștera și Slătinioara

Includerea zonei montane din Valea Jiului în Rețeaua Europeană a plimbării pedestre

Din păcate, măsurile propuse în precedentul plan în acest domeniu pentru perioada 2007-2013 nu au fost puse în aplicare decât în mică măsură iar cele mai multe obiective trecute în acel plan au fost trecute în planul următor, din care am prezentat câteva măsuri în rândurile de mai sus.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Zona județului Hunedoara este foarte pitorească, dispunând de numeroase frumuseți naturale, iar numărul obiectivelor turistice puse în valoare încă din perioada comunistă este foarte mare.

Se pot pune în valoare atât orașele din acest județ cât și numeroasele sate din munți care crează o atmosferă aparte foarte apreciată de oamenii din mediul urban care ăși doresc să scape pentru o perioadă din această atmosferă agitată.

Pentru ca unitățile turistice să se dezvolte este necesar ca firmele să depună un efort destul de mare, deoarece România nu este deocamdată un mediu favorabil pentru acest tip de activitate.

Literatura de specialitate oferă însă specialiștilor în domeniul marketingului destule soluții ce pot fi aplicate în situațiile particulare ale hotelurilor românești care pot fi conduse spre obținerea performanței.

Termenul de industria ospitalității (hospitality industry) este utilizat în mod special în literatura din vestul Europei împreună cu termenele de turism și industria turistică, fiind concentrate asupra responsabilității pe care o are personalul din această industrie de a fi gazde cât mai bune.

Există deci , un sens ce este legat de înțelesul termenului de ospitalitate , ce semnifică primire, găzduire bună oferită cuiva.

Cazarea este o componentă necesară a dezvoltării turismului iar calitatea și diversitatea serviciilor de cazare oferite consumatorilor influențează tipul de vizitatori pe care îi va avea o localitate.

Cazarea poate fi considerată o parte componentă importantă a infrastructurii turistice, în lipsa căreia turiștii nu vor vizita localitatea respectivă.

În ansamblul activităților turistice, cazarea, în mod obișnuit, nu are un loc sau o rațiune de sine stătătoare.

Un turist alege un hotel sau alt tip de unitate de cazare nu doar pentru a-și schimba domiciliul ci din motive diverse: să vadă locuri noi, să se relaxeze sau are o întâlnire de afaceri importantă .

Cazarea turistică include orice clădire ce oferă servicii de cazare pe o bază comercială sau cvasi-comercială tuturor categoriilor de vizitatori.

Caracteristicile pe care le au unitățile de cazare realizează distincția între:

-formele de cazare de bază (hotel, motel, han turistic, etc.)

-formele complementare de cazare (camping-ul, satul de vacanță, satul turistic, etc.) ce există în zonele (stațiunile, localitățile) în care rețeaua de bază nu ar pune la dispoziția clienților capacități suficiente, respectiv acolo unde activitatea turistică are un pronunțat caracter sezonier.

În funcție de acesta se diferențiază:

hoteluri comerciale care asigură în mod special servicii pentru oamenii de afaceri,

hoteluri turistice ce se adresează oamenilor care se află în vacanță

hoteluri ce sunt situate în stațiuni, cu caracteristici asemănătoare hotelurilor turistice, dar care sunt amplasate în stațiuni litorale, montane

Activitatea de alimentație, este fundamentată pe contactul direct cu clientul, producția se realizează la momentul consumului și uneori chiar cu participarea clientului.

Serviciul de alimentație este o funcție de bază, dar nu este prezent în mod obligatoriu în toate obiectivele de cazare.

Acolo unde există, acest serviciu impune existența unei varietăți de compartimente și tipuri de unități care să poată satisface pentru toți turiștii și în orice moment, atât nevoia de hrană cât și pe cea de agrement.

Activitatea de turism s-a dezvoltat în ultimele decenii foarte mult cunoscând o diversificare continuă, serviciile oferite clienților fiind din ce în ce mai multe și de o complexitate mai mare.

Vânzarea produsului turistic are un risc semnificativ crescut comparativ cu vânzarea produselor materiale.

Din cauza caracterului lor imaterial, serviciile turistice sunt dificil de prezentat potențialilor clienți, deoarece nu se poate face un test înainte de achiziție și nici nu se poate realiza returnarea acestora.

Turismul din extrasezon poate fi făcut mai atractiv pentru clienți prin oferirea de variante numeroase de agrement la destinația turistului (vânătoare, pescuit, echitație, excursii, drumeții).

Pentru a putea face față exigențelor tot mai mari firmele elaborează strategii, care să reușească să micșoreze riscurile ce însoțesc o activitate economică.

Realizarea performanței de către o firmă de turism se poate face prin calitate superioară, inovații și atenție mai mare acordată clienților.

Tabel 1 Tipologia strategiilor de piață Sursa http://documents.tips/documents/mratiustrategii-in-turism-si-etii-fr.html

Orice produs, iar cel turistic nu face excepție trebuie să fie vândut pentru ca unitatea turistică să fie rentabilă, pentru că turiștii sunt cei care crează veniturile unei unități din acest domeniu.

Strategiile de marketing care pot fi aplicate sunt foarte diverse, ele făcând referire la componentele mixului de marketing, care poate fi aplicat în cazul oricărui produs.

O problemă esențială pentru produsul turistic este faptul că există o fluctuație, existența unei cereri de servicii superioară ofertei într-o perioadă a anului nu poate să compenseze o cerere insuficientă caracteristică altei perioade.

Consumatorul care ar dori să evalueze serviciul înainte să îl achiziționeze ceea ce poate produce o anumită reținere înainte de a-l cumpăra.

Din acestă cauză, informațiilor furnizate de operatorul turistic și mărturiilor unor turiști care au beneficiat de servicii înainte le revine o mare importanță.

Mesajele doresc să materializeze serviciul, prin prezentarea avantajelor pe care le oferă acesta persoanei care îl va achiziționa.

În perioadele când cererea este redusă, mare parte din capacitatea hotelului sau a restaurantului rămâne nefolosită, unele cheltuieli de întreținere a activelor reprezentate de camere sau de clădirea restaurantului fiind de neevitat.

Modul concret în care pot fi atrași clienții este dat de:

-ambianța care este creată în unitatea de cazare sau restaurant, care corespunde tipului de serviciu oferit de firmă, clienții fiind plăcut impresionați de arhitectură, decorare, mobilier

-personalul firmei este în număr suficient pentru a răspunde cerințelor clienților și a oferi tuturor servicii prompte

-calea sigură prin care se pot cuceri clienții care au mai vizitat unitățile turistice este să se pună accent pe îmbunătățirile care au fost aduse dotărilor sau serviciilor, pentru ca clienții să realizeze faptul că nemulțumirile lor au găsit ecou la conducerea organizației

Există mai multe categorii de clienți care doresc să se cazeze la unitățile de turism din județul Hunedoara:

-clientela de afaceri, formată din oameni de afaceri care au de rezolvat diverse probleme într-unul dintre numeroasele orașe ale zonei și care dorește să dispună de mult confort, dar și de discreție și de mijloace tehnice necesare pentru unele întâlniri pe care și le stabilesc

-grupuri de turiști care doresc să viziteze obiective de pe teritoriul județului aceste grupuri fiind organizate și având un program bine stabilit pe parcursul șederii în unitățile de cazare

-Turiștii individuali care doresc să nu fie condiționați de un anumit program, veniți în vacanță pentru a se relaxa și a cunoaște alte locuri

-Clienții de weekend care au diverse probleme de rezolvat în orașe, sau care doresc să se plimbe la sfârșitul săptămânii, categorie mult mai puțin numeroasă la hotelurile din orașe deoarece acest tip de turism se practică în special în stațiunile montane

Acest tip de clienți este prezent în număr mare și în stațiunile montane unde vin să se recreeze

– o categorie numeroasă de clienți la hotelurile din orașe este cea formată din delegații ce participă la diferite congrese, conferințe, simpozioane, cursuri și care sunt atrași spre hoteluri de numărul mare al sălilor de conferință, de confortul și de dotarea pe care o au acestea, ca și de amplasarea hotelurilor

-există clienți care sunt interesați de turismul balnear aceștia alegând să se ducă mai ales la Geoagiu Băi unde există dotări adecvate acestui scop.

-pentru turismul rural sunt preferate satele din zonă unde turiștii care doresc să caute liniștea se pot odihni la pensiunile existente sau în casele locuitorilor zonei.

Evoluția cerințelor consumatorilor a condus la o preocupare mai mare a oamenilor care își desfășoară activitatea în turism pentru calitate și implicit pentru elaborarea și utilizarea unor strategii în acest domeniu.

Dacă în comunism de multe ori turiștii se considerau norocoși dacă găseau să se cazeze în unele stațiuni sau în marile orașe , iar serviciile oferite nu erau întotdeauna de calitate, economia liberă a condus la apariția multor unități de cazare.

Se poate spune că din punctul de vedere al afluxului de turiști este dezavantajat turismul urban, care nu reușește să atragă foarte mulți clienți, în pofida investițiilor destul de mari făcute de cei care administrează unitățile turistice.

Eficientizarea structurilor din turism a fost realizată și prin reducerea costurilor legate de salarizare prin angajarea de personal suplimentar numai pe perioada sezonului, atunci când necesitățile au fost mai mari și prin reducerea indemnizațiilor colaboratorilor

Angajații din turism în județul hunedoara sunt în general buni profesioniști, având uneori mici probleme în amabilitatea față de clienți și în răspunderea la cerințele acestora, aceste situații dorindu-se a fi eliminate cât mai curând posibil.

Preocuparea conducerii unităților pentru a perfecționa personalul pe care îl are la dispoziție se manifestă prin organizarea unor cursuri de pregătire în hoteluri și restaurante, susținute de specialiști în domeniu, însă aceste cursuri ar trebui organizate mai frecvent pentru o maximă eficiență.

Toți angajații au fost instruiți în vederea respectării cerințelor sistemului de calitate, însă unii dintre aceștia nu au înțeles motivele pentru care acest lucru este important și consideră aplicarea strategiilor de calitate mai mult o teorie, pe care sunt obligați să o cunoască.

Îmbunătățirea calității serviciilor nu se poate realiza decât prin motivarea angajaților care sunt implicați în proces, care să devină participanți la creșterea eficienței, deoarece nu este suficient ca doar anumiți angajați să efectueze acțiuni în această privință, iar rezultatele să fie obținute în mod întâmplător.

Cu cât organizația este mai implicată în relația cu clienții și dovedește că ia în serios rezolvarea tuturor problemelor apărute, cu atât se va bucura de o imagine mai bună în ochii acestora.

Îmbunătățirea continuă a serviciilor este un proces permanent care se poate realiza numai prin participarea tuturor membrilor echipei, pentru a realiza un mediu favorabil creșterii eficienței fiind necesar a se lua în calcul următoarele aspecte:

-menținerea unui stil de management care să fie gata să susțină acțiunile întreprinse în domeniul obținerii unei eficiențe sporite ;

-promovarea valorilor, atitudinilor ce se referă la îmbunătățirea eficienței;

-fixarea unor obiective clare cu sopul de a îmbunătăți eficiența ;

-îmbunătățirea procesului de comunicare și a relațiilor de muncă

-recunoașterea succeselor înregistrate de angajați, fapt care conduce la o motivare suplimentară a acestora .

Pentru a realiza activitatea de îmbunătățire a eficienței este necesar pentru fiecare unitate turistică din județ să conceapă un program în această privință, care să cuprindă acțiuni privind identificarea:

-caracteristicii care necesar a fi îmbunătățită pentru a aduce beneficii consumatorilor și hotelului

-necesității de schimbare a pieții, care vor exercita o influență în privința serviciului prestat.

-abaterile de la calitatea specificată a serviciului, care se pot manifesta ca o consecință a lipsurilor pe care le mai are sistemul de calitate.

-posibilităților de a se reduce costurile, cu păstrarea sau chiar îmbunătățirea serviciului efectuat

În România serviciile turistice se diversifică și se îmbunătățesc în mod continuu așa că ceea ce era considerat odată a fi serviciile de cea mai înaltă calitate au devenit servicii obișnuite, sau unele chiar nu mai sunt cerute de către consumatori.

Așa că firmele trebuie să se adapteze din mers la schimbarea comportamentului consumatorilor care au dorințe tot mai diverse și mai sofisticate, îndeplinirea acestora aducând însă clienți fideli hotelului

Măsuri care ar mai putea fi luate în vederea îmbunătățirii activității în turismul județului Hunedoara ar putea fi următoarele:

– ar putea fi atrași tinerii care doresc să călătorească, oferindu-li-se unele reduceri pentru grupuri mai numeroase, acești tineri fiind ulterior și niște promotori ai serviciilor oferite de unitățile turistice pe rețelele de socializare care în timpul nostru au devenit o adevărată forță în domeniul promovării de produse sau servicii.

-Este necesar ca serviciile dorite de turiști să fie oferite la momentul potrivit și într-o cantitate potrivită, în așa fel încât să nu agaseze turiștii, ci să vină în întâmpinarea dorințelor acestora.

-Serviciile de relaxare oferite de unitățile turistice trebuie diversificate și ele continuu, conform cu cerințele clienților.

-Dacă există un surplus din aceste servicii, acestea pot fi oferite hunedorenilor care sunt dornici să petreacă timpul liber într-un mod plăcut și care dispun de veniturile potrivite pentru a-și permite aceste servicii.

Turiștii doresc să își amintească cu plăcere de sejurul dintr-o unitate turistică, deoarece aspectele neplăcute sunt cel mai adesea cele care sunt ținute minte cu prioritate și sunt povestite cunoștințelor, care în acest mod nu își mai doresc să ajungă în locul respectiv.

Pentru cucerirea altui segment important s-ar putea încuraja mai mult decât până în prezent turismul de familie, oferindu-le părinților veniți cu copiii servicii de baby-sitter pentru ca adulții să poată petrece o seară plăcută fără a trebui să aibă grijă și de cei mici.

Pentru o firmă de turism gama de produse reprezintă o modalitate particulară în care o firmă de turism prezintă într-un anumit moment un produs ori o linie de produse.

Gama de produse turistice este un ansamblu de produse a căror legătură este constituită de faptul că se adresează celorașă clienți, satisfac aceeași nevoie ori sunt comercializate de aceea și rețea de distribuție.

O firmă de turism și servicii are la dispoziție de mai multe opțiuni strategice în

legătură cu gama sa de produse. și anume: menținerea actualei game de produse,

modificarea produsului, extinderea liniei de produse, simplificarea liniei de produse

sau abandonarea liniei de produse.

Foarte important pentru firmele de turism este stilul serviciilor oferite consumatorilor, fiecare unitate căutând să iasă în evidență prin decorul și designul firmelor, cât și prin atmosfera pe care reușesc să o creeze, deoarece clienții doresc să primească serviciile într-o atmosferă special , deosebită de a celorlalte unități turistice din zonă.

În domeniul turismului pot fi practicate strategii specifice în domeniul prețurilor cum ar fi :

-strategia rabaturilor și a bonificațiilor care este adoptată de acele firme care își modifică prețurile pentru a stimula și a recompensa unele categorii de clienți ce au solicitat un volum mare de servicii și pe cei care solicită serviciile într-o perioadă când gradul de încărcare al unității este redus.

-strategia prețului produselor captive ori a prețului „momeală” ce constă în a stabili prețul pe baza a două componente dintre care una este tariful fix pentru o parte a serviciilor și un tarif variabil folosit pentru serviciile ce sunt neapărat incluse în oferta firmei.

În condițiile în care afluxul de turiști este ridicat, unitățile de turism din județul Hunedoara pot avea prețuri ridicate, dar în extrasezon este necesar să le micșoreze pentru a avea mai mulți clienți.

Promovarea este un punct nevralgic pentru această regiune, și ar trebui să se facă ceva concret în această direcție deoarece este vizibil avansul pe care Bucovina l-a luat în România în turismul tradițional , datorită promovării agresive a acestei regiuni.

Zona Hunedoarei vine cu atuurile sale, nefiind cu nimic mai prejos, însă zona nu beneficiază de atâta publicitate în pofida frumuseții deosebite a acestei regiuni.

Pentru aceasta, atât autoritățile cât și unitățile turistice ar trebui să se implice mult mau mult în acest tip de activitate care aduce beneficii pe termen lung.

Ar trebui ca Hunedoara să participe la mai multe târguri și expoziții din domeniul turismului unde să poată prezenta frumusețile acestei zone.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitrescu M „Enciclopedia conducerii întreprinderii”, Ed.Șt și Encicl., București, 1981

2. Iacobovici C” Probleme ale crearii și dezvoltării bazei tehnico materiale a socialismului în R.P.R

3. Nedelea A, Curs Marketing în comerț.turism, servicii,2009

4. Rusu M, Curs Tehnici și management hotelier, București, 2013

5. Enciclopedia României VOLUMUL III,

6. „ Dezvoltarea economiei RPR pe drumul socialismului 1948-1957, Institutul de Cercetări Economice

7. www.cjhunedoara.ro/index.php/prezentare

8. http://adevarulfinanciar.ro/articol/a-fost-odata-epoca-de-aur-negru-mineritul-din-valea-jiului-o-poveste-ingropata-dupa-aproape-200-de-ani

9. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap17

10. http://www.stiri-economice.ro/Despre_industria_extractiva_Romania_1965-1989.html

11. http://adevarul.ro/locale/hunedoara/foto-video-franturi-istoria-zbuciumata-celui-mai-mare-combinat-siderurgic-transilvania-1_514c50b300f5182b853efaa2/index.html

12. http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-22-2010/industria-miniera-si-mediul-inconjurator-i_3155.html

13. http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-22-2010/industria-miniera-si-mediul-inconjurator-i_3155.html

14. http://zhd.ro/eveniment/reportaj/cum-a-ajuns-combinatul-de-la-hunedoara-de-la-productia-de-razboi-la-oteluri-pentru-centrale-nucleare-armata-si-aeronautica/

15.http://glasul-hd.ro/prabusirea-siderurgiei-hunedorene-o-lectie-uitata-de-politicieni-manageri-mineri-si-energeticieni/

16. https://www.avantulliber.ro/2015/10/16/sute-de-milioane-de-euro-a-cheltuit-statul-roman-pentru-a-inchide-minele/

17. https://cronicavj.ro/wp/?p=48794

18, https://adevarul.ro/locale/hunedoara/foto-cele-mai-frumoase-locuri-judetul-hunedoara-sapte-destinatii-vis-turisti-1_555e1052cfbe376e3572656d/index.html

19, https://locuridinromania.ro/judetul-hunedoara/barajul-gura-apelor.html

20.https://locuridinromania.ro/judetul-hunedoara/orasul-petrosani/muzeul-mineritului.html

21. https://locuridinromania.ro/judetul-hunedoara/orasul-brad/muzeul-aurului.html

22. https://www.infoghidromania.com/statiunea-straja.html

23. https://locuridinromania.ro/judetul-hunedoara/orasul-hunedoara/castelul-corvinilor.html

24. https://locuridinromania.ro/judetul-hunedoara/partea-de-ski-rausor.html

25. https://locuridinromania.ro/judetul-hunedoara/orasul-hateg/tara-hategului.html

26. https://locuridinromania.ro/judetul-hunedoara/orasul-geoagiu/statiunea-geoagiu-bai.html

27. http://www.fabiolaturist.ro/circuit-deva-hunedoara.html

28. http://descoperaromania.freewb.ro/circuit-in-judetul-hunedoara

29. https://childrentour.ro/48-excursie-de-2-zile-la-deva-hunedoara.html#.

30.http://www.cjhunedoara.ro/documente/hotarari/2017/anexa%20hot%20131%20plan%20de%20dezv/SDJ_HD_rev_09.06_N.pdf

31. http://documents.tips/documents/mratiustrategii-in-turism-si-etii-fr.html