Valorificarea turistică a litoralului românesc [602707]

1

Valorificarea turistică a litoralului românesc
Studiu de caz: Județul Constanța

Proiect realizat de : Chiperi Lavinia – Roxana
Grupa TDR 2

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Geografie și Geologie
Departamentul de Geografie
Specializarea Turism și Dezvoltare Regională

2
Rezumat

Litoralul Mării Negre reprezintă o zonă turistică de mare importanță pentru România
care oferă o gamă largă de atracții: stațiuni cu plaje întinse, acvarii, spa ții de distracție, dar și
stațiuni cu un potențial balneo -climateric care atrage anual un număr însemnat de tu riști
români și străini.
Litoralul Mării Negreu nu este o resursă de turism 100% natural. De -a lungul timpului
s-au realizat aici îndiguiri, s -au construit edificii antice, parcuri, s -au creat lacuri artificial, s –
au ridicat clădiri cu importanță turistică, etc.
În acest referat s -a realizat o descriere a valorificarii potențialului turistic a litoralului
românesc (atât natural cât și antropic) și mai ales partea sudică a acestuia ce ține de județul
Constanța.
Acesta este structurat pe 4 capitole :
În primul capitol intitulat “Localizarea geografică și caracteristici ” s-a discutat pentru
început localizarea Mării Negre, a litoralului românesc și a j udețului Constanța, după care s -a
început cu caracteristicile at ât a Mării Negre cât și a arealului studiat mai exact litoralul
sudic. S -au descries date despre: clima, hidrologie,vegetație și faună.
Capitolul 2 : “Metodologie ”, s-au descri s metodele de lu cru în realizarea acestui
referat și materialele folosite.
În cadrul capitolului 3 intitulat “Rezultate ” s-au realizat grafice și hărti la nivelul
județului Constanț a cu privire la indicatorii turistici: număr de înnoptari, sosiri, capacitatea de
cazare, d urată medie de ședere etc
Capitolul 4 , Discuții , în cadrul căruia s -au interpretat graficile și hărțile de la
capitolul anterior, s -au descries pe scurt stațiunile litorale care se găsesc pe litoralul județului
constanța, precum și o evoluție a acestora.
După aceste capitol a urmat un capitol cu multumiri adresate celor de la care s -au
furnizat informațiile pentru realizarea acestui referat.
Referatul s -a sfâ rșit cu prezentarea unor concluzii asupra importanț ei apei și modul de
valorificare a potențialulu i litoralului românesc

3
Introducere

Apa este un factor care joacă un rol foarte important în economia oricărei țări mai ales
în condițiile societății actuale. Toate activitățile desfășurate la nivel planetar sunt în strânsă
legătura cu această substanță de care trebuie avut grijă în mod deosebit și manageriată în așa
fel încât să putem beneficia de pe urma acesteia fără să o distrugem într -un fel sau altul. Dacă
„Terra este un organism,apa joacă rolul sângelui. Dacă poate exista viață fără aer n u același
lucru se poate spune și despre apă.” ( Romanescu, 2003).
Din volumul total de ap ă existent pe Terra, nimic nu se pierde nimic nu se câstigă.
(Romanescu, 2003). Datorită ciclului hidrologic natural apa se reînnoiește tot timpul și devine
o sursă inepuizabilă la nivel global. Pe plan regional, însă ea poate lipsi total sau parțial.
Utilizarea apei de către om este foarte variată fiind o resursă indispensabilă apariției și
dezvoltării vieții.
Apa este resursa cea mai importantă în dezvoltarea indus triei, agriculturii și
transportului, dar nu în ultimul rând a ajuns să fie una dintre cele mai importante pentru
dezvoltarea turismului într -o anumită zonă.
Unul din punctele forte ale turismului în România îl constituie litoralul Mării Negre,
zonă cu vo cație turistică deosebită, conferită în egală măsură de situarea sa geografică și de
profilul cultural -istoric al regiunii. Din punct de vedere al valorificării turistice, exceptând
zonele din Delta Dunării, litoralul românesc este amenajat și exploatat în scopuri turistice
doar pe o distanță de circa 82 km, de la Capul Midia și până la frontiera cu Bulgaria. În
totalitatea România dispune de 244 km de litoral, între gura de vărsare a brațului secundar
Musura și sudul localității Vama Veche.
“Litoralul, ca limită de contact dintre litosferă, hidrosferă, atmosferă și oikumenă
reprezintă spațiul pe care se balansează mareea sau până unde ajung cele mai mari valuri de
furtună sau tsunami. În același timp el se prelungește în mare până la limita în care dispa r
influențele puternice ale domeniului continental” ( Romanescu, 2011), domeniul litoral se
poate desfășura pe zeci de metri sau chiar zeci de kilometri între domeniul acvatic și cel
continental. Acesta reprezintă cea mai importantă zonă de atracție pentru om. Din acest motiv
30% sau chiar 50% din populația Terrei locuiește pe litoral sau în apropierea acestuia.
Importanța deosebită pe care o deține turismul marin este data de faptul că cele mai
mari regiun i turistice de pe Terra se găsesc la nivelul litora lului. “ Pe plan mondial se pare că
doi din trei turiști își petrec vacanțele la mare (“civilizația balneară”) “ (Romanescu, 2015). În
trecut erau recomandate băile reci pe cand acum sunt recomandate cele calde având de pierdut

4
la nivelul turismului măril e care se găsesc în regiunile temperate,câstigând țările din climatul
mediteranean.
În ceea ce privește litoralul, se exploatează două resurse din două domenii diferite:
resursa continentală și resursa marină. Pentru a putea vorbi despre potențialul turistic a unui
litoral trebuie cunoscute caracteristicile de bază ale celor două medii.
În ceea ce privește amenajarea spațiului litoral, aceasta este condiționata de anumiți
factori precum:
– caracteristicile țărmului, care influențează lățimea și continui tatea plajei,
– panta și caracteristicile topografice ale zonei litorale submerse și emerse,
– granulometria nisipului plajei.

Structurile de cazare și cele de agrement au o dispunere limitrofă liniei de țărm, unele
dintre acestea având chiar acces direct la plajă . Spre exterior se află infrastructura de primire a
turiștilor (șosele, căi ferate) precum și zonele rezervate extinderilor ulterioare. Latitudinea
influențează de asemenea dezvoltarea stațiunilor turistice litorale prin durata sezonului
turistic.
Stațiunile turistice litorale s -au dezvoltat în cea mai mare parte a cazurilor în
prelungirea zonei rezidențiale, întâlnindu -se însă și situații în care acestea au fost construite pe
amplasamente noi sau au fost integrate difuz în zona rezidențială (în sp ecial în cazul
stațiunilor turistice mai vechi).
Mărimea stațiunilor litorale se stabilește în funcție de :
– Capacitatea plajelor care la rândul său depinde de suprafața amenajabilă
(exploatabilă), numărul de vizitatori de metru pătrat de plajă, lungimea țărmului,
simultaneitatea prezenței pe plajă a potențialilor vizitatori etc.
– Presiunea antropică asupra plajei , reflectată prin numărul de vizitatori care sosesc pe
plajă este un indicator ce determină stabilirea capacităților de primire a plajei, fixar ea
nivelului de confort în zona de plajă, a categoriei de utilizare.
– Gradul de ocupare al plajei este condiționat de doi factori: suprafața plajei și norma
de spațiu aferent ă unui vizitator

5
I. Localizare geografică și caracteristici

I.1. Localiz are geografică

Marea Neagră este o mare semiînchisă din bazinul atlantic, componentă a Mării
Mediterane, de care se leagă prin mările Marmara și Egee și strâmtorile Bosfor și Dardanele.
Din punct de vedere geografic, Marea Neagră este situată între Europa și Asia (40ș55′ si
46ș32′ lat. N și 27ș27′ si 41ș42′ long. E), într-o regiune în care platformele stabile străvechi
intră în contact cu munții tineri generați de orogeneza alpină. Granița stabilită de geografi
între cele două continente, pe Caucaz și Strâmtoarea Bosfor taie această mare în două părți
inegale, cea mai mare parte fiind europeană.
Litoralul românesc reprezintă o parte din țărmul occidental al Mării Negre și se
întinde de la granița cu Ucraina (Nord, în golful Musura) până la cea cu Bulgaria (Sud, la
câteva sute de metri de localitatea Vama Veche).
Este cea mai exploatată zonă turistică din România. De -a lungul malului mării se
întind 2 municipii, 2 orașe mai mari și alte 2 orașe, mai mici, precum și numeroase stațiuni
turistice de vară. Principalele orașe, dar și principala zonă de interes, unde se află majoritatea
stațiunilor și a atracțiilor turistice, este județul Constanța . Celălalt județ riveran este județul
Tulcea.
Județul Constanța este despărțit de județul Tulcea printr -o linie convențională, ce
șerpuiește între Dunăre și Marea Neagră străbătând podișul Casimcei și complexul limanelor
Razim, Zmeica și Sinoe.
La Sud este mărginit de frontiera de stat româno -bulgară ce traversează Podișul
Dobrogei de Sud între Ostrov (la vest) și Vama Veche (la est)
La Vest este despărțit de Dunăre de către județele: Călărași, Ialomița și Brăila, curgând
de-a lungul malului înalt al Dobrogei.

I.2. Caracteristici regionale

I.2.1 Relieful
În cadrul structurii reliefului submarin al Mării Negre se deosebesc patru zone
distincte, distribuite relativ neuniform:

6
– Șelful (platoul continental), ocupă 29,9% (127.000 km²) din suprafața cuvetei marine și
are o largă dezvoltare în partea d e nord -vest a Mării Negre, între Crimeea și Delta Dunării,
unde lărgimea sa depășește 180 km. În lungul coastelor Turciei, litoralului georgian, sudul și
estul Peninsulei Crimeea, lărgimea acestuia rar depășește 20 km. În general, adâncimea
șelfului este d elimitată de izobata de 100 m, dar în sudul Crimeii și al Mării Azov, panta
continentală începe la o adâncime mai mare, de circa 130 m. În zona de nord -vest a șelfului,
sunt prezente unele albii relicte, care sunt însă în mare măsură îngropate sub sediment e.
– Taluzul (abruptul) platoului continental, prezintă în Marea Neagră două caracteristici
diferite: o pantă abruptă, brazdată de numeroase canioane submarine, caracteristică platoului
continental îngust din dreptul coastelor Turciei, Georgiei și Rusie i, inclusiv vestul Peninsulei
Crimeea și o pantă mai domoală, cu mai multe canioane submarine care mărginește zonele cu
platou continental extins din vestul și nord -vestul Mării Negre. Taluzul continental se
desfășoară între izobatele de 180 -200 m (în par tea superioară) și 1.000 și 1.500 (în partea
inferioară) și reprezintă 27,3% (115.000 km²) din suprafața totală a mării.
– Piemontul, ocupă 30,6% (129.000 km²) din suprafața bazinului Mării Negre și reprezintă
zona de tranziție dintre taluzul platoului continental și câmpia abisală. O formațiune specifică
din acest areal este reprezentată de conul de aluviuni al Dunării .
– Câmpia abisală (zona adâncă), se găsește la o adâncime de sub -1.500, în centrul Mării
Negre, unde ocupă o suprafață de 12,2% (52. 000 km²). Este mai dezvoltată în partea vestică a
mării, datorită unei dezvoltări mai accentuate a curenților de turbiditate din această zonă.
Țărmurile Mării Negre sunt puțin dantelate. Pătrunderea uscatului în mare se face, de
obicei, pe distanțe scurt e, sub formă de capuri. Între acestea, golfurile au deschideri largi, ceea
ce le imprimă caracterul de băi și sunt puțin prielnice adăpostirii vaselor pe furtună (Golful
Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun), sau sunt colmatate la ieșire de cu renții
orizontali și transformate în limane (Limanul Nistrului). Cele mai pronunțate capuri care
pătrund spre larg, sunt marcate cu faruri ca repere de navigație, la litoralul vestic remarcându –
se: Cap Midia, Cap Tuzla, Cap Sabla, Cap Caliacra, Cap Emine, alături de golfurile Burgas și
Varna, la țărmul bulgar.
În general coastele estice și sudice ale mării sunt înalte, datorită lanțurilor muntoase
care înaintează până în zona litorală. Zonele costiere nordice și nord -vestice se prezintă de
obice i ca șesuri mai mult sau mai puțin înalte (fragmentate de văi), care în unele locuri se
termină cu faleze, iar în alte locuri cu cordoane litorale ce despart limanurile de mare.
Coastele sud -vestice, mai coborâte în sectorul Rumeliei, se înalță treptat pân ă în zona
Burgasului, datorită apropierii munților Balcani.

7
Marea Neagră este foarte săracă în insule. În apropierea coastei de nord -vest și chiar
în sud sunt situate câteva insule stâncoase și numeroase insule -barieră nisipoase, spituri și
bariere lagun are specifice: Kosa Tuzla (Kerci), Tendrivs’ka Kosa, Dzharylgach, Mayskiy,
Berezan, Insula Șerpilor și altele aparțin Ucrainei; Insula Sacalin creată de Dunăre, aparține
României; Nessebar, Sf. Anastasia (Chernomorets), Sf. Kiril, Sf. Ioan, Sf. Petru (Sozo pol) și
Sf. Toma (Duni) aparțin Bulgariei; Kefken, Giresun, Insula Mare și Insula Iepurilor (Amasra),
aparțin Turciei. Cea mai cunoscută este Insula Șerpilor, care are lungimea de 660 m, lățimea
de 440 m și înălțimea maximă de 60 m. În partea centrală și e stică nu se găsește nici o insulă
sau vreo ridicatură mai importantă a fundului mării.

Litoralul românesc are o orientare generală N -S. În sectorul deltaic această direcție se
menține doar între golful Musura și gura brațului Sf.Gheorghe , la care se atașează și
complexul insular Sacalin. Din punctul care indică sudul deltei secundare Sf.Gheorghe se
schimbă direcția spre vest. În punctul Perișor se trece din nou la direcția aproximativă N -S.
Orientarea țărmului este importantă în analiza m odului de impact a curenților și valurilor.
Linia de coastă e ste foarte puțin crestată, fiind practic lipsită de golfuri sau promotorii.
Totuși, de -a lungul litoralului românesc putem distinge câteva porțiuni mai mult sau mai puțin
intrate în mare, cum ar fi Capul Midia, Capul Tuzla și Capul Aurora. De asemenea, trebuie
precizat că în nordul litoralului, datorită aluviunilor aduse de Dunăre, are loc o permanentă
modelare a liniei de țărm. Astfel, la sud de Sfântu Gheorghe s -a format insula Sacalin, iar
golful Musura evoluează spre închidere și transformarea lui într -un liman.

Capul Midia. Capul Tuzla
Sursa: ecomareaneagra.files.wordpress.com Sursa: ecomareaneagra.files.wordpress.com

8

Capul Aurora Insula Sacalin
Sursa: ecomareaneagra.files.wordpress.com Sursa: ecomareaneagra.files.wordpress.com

Din punct de vedere al caracteristicilor, litoralul românesc poate fi împărțit în două
sectoare:
Sectorul nordic (163 km lungime), cuprins între brațul Musura și Capul Midia, este
un țărm acumulativ, jos, cu plaje nisipoase întinse de origine fluvio -marină. Este format din
cordoane litorale cu nisipuri fine și scoici, ce separă marea de lacurile litorale.
Sectorul sudic (82 km lungime), cuprins între Capul Midia și Vama Veche, este un
țărm înalt (2-40 m), de abraziune, alcătuit din faleze formate din calca re sarmațiene, acoperite
cu o pă tură groasă de depozite leossoide cu intercalații de argilă roșie. Linia înaltă și abruptă a
falezelor din sud, supusă pe alocuri acțiunii directe a valurilor, este întreruptă în dreptul
vechilor văi și lagune marine (porțiunea Năvodari – Mamaia, între cele două Eforii,
Costinești, Mangalia, Vama Veche) de cordoane nisipoase de 1 -5 m înălțime care se
prelungesc și în mare, formând „insule“ printre fundurile de piatră. În unele l ocuri, calcarele
sarmațiene se pot continua în mare cu platforme calcaroase (de exemplu la Agigea, Costinești
și Vama Veche) până la adâncimi de 11 -16 m.

Litoralul românesc, sectorul sudic (faleza Olimp -Costinești)

9
Platforma continentală din dreptul țărmului românesc, se îngustează treptat de la nord
la sud, lățimea acesteia variind între 100 și 200 km în nord și până la 50 km în dreptul
Mangaliei. Respectiv, panta medie a platoului continental este foarte mică în nord (0,0014) și
se accen tuează spre sud (0,0022). Relieful submarin al platformei continentale românești se
prezintă ca o câmpie submarină uniformă, plană, ușor înclinată de la vest -nord-vest către est –
sud-est, intersectată de un sistem de văi submarine (adevărate canioane submar ine), pe fundul
cărora se găsesc moluște subfosile într -o perfectă stare de conservare .

Zona submarina nisipoasă Zona submarină pietroasă

I.2.2. Clima
Marea Neagră se află în zona temperată, clima de deasupra acvatoriului fiind
influențată hotărâtor de principalii centri barici care guvernează circulația generală a
atmosferei Europei de Sud -Est: anticiclonul subtropical al Azorelor și anticiclonul Europei de
Sud-Est la care se adaugă activitatea ciclonică din nordul Oceanului Atlantic și din Marea
Mediterană. Clima Mării Negre prezintă, pe cea mai mare parte a suprafeței, un caracter
semiarid, evaporația fiind mai mare decât cantitatea de precipitații.
Relieful continental din jurul Mării Negre determină distribuția foarte neuniformă a
factorilor dinamici ai climei deasupra acvatoriului. Poziția bazinului Mării Negre cu
deschidere largă pe cea mai mare parte a laturii nordice, spre stepele pontice, de unde pătrund
lesnicios masele de aer continentale uscate și reci, barajul lanțului Munților Carpați care
reduce mult penetrarea influențelor oceanice din vest, barajul eficient al lanțului Munților
Caucaz care crează condiții de adăpost față de influențel e excesiv continentale din nord -est,
prezența în sud a Munților Pontici și a Podișului Anatoliei, determină un anumit model de
distribuție spațială a parametrior climatici.

10
Iarna, Marea Neagră se află sub acțiunea centrului anticiclonar sib erian care se
deplasează deasupra părții estice a Europei, sau a ciclonilor care iau naștere pe ramura
mediteraneană a frontului polar și se deplasează spre E. În cazul circulației anticiclonice
deasupra mării se observă vânturi puternice și constante din E și NE și vreme uscată din punct
de vedere pluviometric. Dezvoltarea unei activități ciclonice deasupra mării duce la
intensificarea vânturilor sudice, la apariția precipitațiilor și la creșterea temperaturii aerului.
Datorită frecventei schimbări a vremi i ciclonice și anticiclonice, iarna se produc, în Marea
Neagră, variații mari de temperatură (Sorocovschi, 2008, 2009) (Fig. 18).
Vara, deasupra Mării Negre, se propagă centrul anticiclonului subtropical (Azoric)
datorită căruia predomină o vreme senină și secetoasă. Variațiile temperaturii aerului sunt
mici
Vânturile
„Vânturile reprezintă deplasarea pe orizontală a aerului dinspre centru cu presiune
ridicată ( temperatură coborât ) spre centru cu presiune joasă ( tempe ratură ridicată ). Vântul
este rezultatul acțiunii a trei tipuri de forțe care acționează asupra aerului în mișcare: forța
gradientului de presiune, forța Coriolis, forțele de frecare.” (Romanescu, 2015) .
Sectorul nord -vestic al bazinului Mării Negre este cel mai agitat. Începând din iulie și
până în aprilie cea mai mare frecvență o au vânturile din NE, NV, E sau SE. Vânturile din NE
și NV se observă, cel mai adesea, în părțile nordice și vestice ale mării, iar cele din E și SE în
părțile s ud- estice și sudice .
Furtunile din NV sunt prezente, cel mai adesea, primăvara, fiind însoțite de o vreme închisă și
instabilă.
Pe întreg litoralul Mării Negre se înregistrează brize ce se pot produce din mai până
în octombrie, iar în regi unile sudice în orice perioadă a anului, cu o frecvență maximă pe
timpul verii.
Briza marină începe la cât eva ore după răsăritul soarelu i, atingând dezvoltarea
maximă după amiază. De obicei pătrunde în interiorul uscatului până la 10 -22 km. Briza de la
țărm începe după apusul soarelui și este, de regulă, mai slabă decât cea marină. În direcția
mării ea se simte până la o distanță de 4 -5 Mm. ( Romanescu, 2011)
Temperatura și umiditatea aerului
Temperatura aerului repre zintă un factor climatic important care influențează și
determină alte elemente, procese și fenomene meteorologice, contribuind la descrierea stării
timpului și climei unei regiuni. Pe suprafața terestră temperatura aerului variază semnificativ

11
în funcție de intensitatea radiației solare. În majoritatea sa, încălzirea aerului se face indirect,
prin intermediul suprafeței terestre (uscat și apă), care îndeplinește rolul de sursă principală de
căldură pentru aerul atmosferei libere. Ca urmare a faptului că us catul se încălzește și se
răcește de circa două ori mai repede decât apa, regiunile de coastă au ierni mai călduroase și
veri mai răcoroase decât cele din interiorul continentelor.
În cea mai mare parte a anului (de la sfarsitul lunii august până la începutul lunii
aprilie) temperatura aerului, pe mare, în larg, este mai mare decat pe litoral. Temperatura
aerului crește de la N spre S. Iarna se observă o diferență însemnată între temperatura aerului
din partea de NV a mării și cea din partea d e SE. (Romanesc,2012).
Pe litoralul românesc al Mării Negre se înregistrează cele mai ridicate tem peraturi
medii anuale: peste 11 grade C . Valorile ridicate se datorează influenței moderate a ape lor
marine. Temperatura medie multianuală la nivelul mării înregistrează variații mici de la o
lună la alta, dar însemnate de la iarnă la vară.
Temperatura medie multianuală a lunii ianuarie la Mangalia (pentru perioada 1961 –
2008) este de +10C, iar la Tulcea de -0,70C . La nivelul litoralului temperatura straturilor
inferioare ale atmosferei este cu 1 -20C mai scăzută în raport cu sudul continental al țării.
Temperatura medie multianuală a lunii iulie este de 21,80C la Mangalia și de 22,50C la
Tulcea .
Cea mai ridicată temperatură medie din timpul verii s -a înregistrat la Constanța, în
anul 1999 (iulie) și a fost de 25,50C. În același sezon temperatura maximă medie cea mai
scăzută s -a înregistrat în iunie, fiind de 21,90C la Mangalia.
Temperaturile extreme absolute sunt cuprinse între 36,90C la Constanța și -17,80C la Sulina.
Rezultă o amplitudine termică extremă de 54,70C, cu mult mai redusă față de amplitudinea
maximă înregistrată în interiorul țării (83 grade C).
Precipitațiile
Precipitațiile din largul Mării Negre se situează, în medie, între 170 mm pe an în
partea de NV și 900 mm pe an în SE.
Pe litoralul nord -vestic al mării și pe cel al Crimeei sunt precipitații slabe.
Cantitatea medie anuală este de 213 – 422 mm și respectiv 316 – 434 mm, exceptând portul
Yalta, unde se înregistrează 560 mm. Precipitații abundente se observă pe litoralul estic al
mării, la S de paralela 44ș30’ lat.N, unde cantitatea medie anuală atinge 2 531 mm. Pe
litoralul estic, la N de paralela 44ș30’ lat.N, media anuală se situează între 452 mm și 724

12
mm, iar pe litoralul sudic al mării cantitatea medie anuală este de 657 – 1171 mm. Pe litoralul
vestic precipitațiile variază între 381 mm și 891 mm pe an.
Pe litoralul Mării Negre cele mai multe precipitații cad din octombrie -noiembrie
până în februarie -martie. În această perioadă cantitatea medie lunară a precipitațiilor variază
între 41 mm și 140 mm.
Ceața
Ca rezultat al condensării și chiar al sublimării vaporilor de apă din imediata
vecinătate a suprafeței subiacente ceața în treține o umezeală ridicată în aer. Pe timp de ceață
vizibilitatea scade sub 1km. Grosimea stratului de ceață variază de la câțiva metri până la
peste 1km. ( Romanescu, 2011 )
Pe litoralul românesc numărul maxim al zilelor cu ceață, în perioada 1961 – 2008,
este de 50 la Mangalia, 84 la Constanța, 50 la Sulina și 55 la Tulcea.
Ceața prezintă pericol pentru toate tipurile de transport: naval, ae rian, rutier,
feroviar.
Vizibilitatea
În zona litoralului românesc al Mării Negre predomină o vizibilitate cuprinsă între
5-10 Mm. Cele mai bune condiții de vizibilitate se înregistrează din aprilie până în octombrie –
noiembrie. În d ecursul unei zile vizibilitatea cea mai slabă este dimineața.

I.2.3. Caracteristici hidrografice

Față de Oceanul Planetar, apele Mării Negre au o serie de particularități date de poziția
intercontinentală și continentală, de afluxul apelor curgătoare bo gate în carbonați, silicați,
nitrați, etc și de schimbul apelor cu marea Mediterană.
Regimul hidrologic al Mării Negre este influențat de schimbul de ape cu Marea
Marmara și marea Azov, de debitul apelor râurilor și de condițiile climatice.
„În general, Marea Neagră are temperaturi ridicate ale apei în decursul întregului an,
valurile cu înălțimea mai mică de 2 m și sistemul de curenți stabili și continui”.
(Romanescu,2012).
Curenții
Printre factorii care declanșează apariția curenților marini menționăm: vânturile,
diferența de densitate, deversările fluviale, diferențele de nivel etc.

13
Curenții marini pot si verticali și orizontali. În Marea Neagră putem vorbi doar de
prezența curenților orizontali, cei verticali lipsind aproape în totalitate . Această sit uație se
datorează dispunerii circulare a surselor de apă continentale, existenței unei singure legături
cu Oceanul Planetar (prin strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara și strâmtoarea Dardanele) și
încălzirii relativ moderate a apei de către Soare.
Curenții id entificați în Marea Neagră sunt:
1.Un curent de descărcare a apelor sărate din Marea Mediterană în Marea Neagră prin
strâmtoarea Bosfor și invers, de compensare prin transferul pe la suprafață a apelor mai puțin
sărate din Marea Neagră spre Marea Mediterană. Curentul de descărcare a apelor sărate din
Marea Mediterană prin Bosfor în Marea Neagră este provocat de dif erența de presiune care
apare datorită nivelului de salinitate dublu al apelor Mării Marmara față de cele ale Mării
Negre.
2.Un curent de suprafață, de origine eoliană, cu un traseu circular pe întregul bazin, care
urmărește zonele de țărm în sens invers a celor de ceasornic . Acest curent nu este nici
continuu și nici permanent. În dreptul țărmului românesc are un traseu NE -SV și este
responsabil de împingerea aluviunilor fluviale și a nisipurilor marine paralel cu țărmul. Acest
proces a determinat formarea cordoanelor litorale care au închis laguna Razim și limanurile de
la gurile văilor dobrogene.
Prezența curenților orizontali și lipsa curenților verticali determină apariția a ”două
mări suprapuse” diferite atât din punct de vedere al salinității și temper aturii cât și din punct
de vedere chimic (prezența sau absența oxigenului și hidrogenului sulfurat).
Valurile
Valurile sunt mișcări ondulatorii regulate, produse la suprafața mărilor și oceanelor.
Pentru formarea valurilor trebuie să existe o sursă de energie și mediul prin care este
transmisă aceasta .
Factorul dinamic cu cel mai puternic impact asupra țărmului este reprezentat de valuri.
Au o mare influență asupra proceselor de transport solid, progradare, abraziune etc. Cele mai
multe valuri sunt prov ocate de vânturile care bat cu putere, într -un timp dat, pe o suprafață
anume .
În dreptul Constanței valurile eoliene au o frecvență de 78%, iar cele de hulă de
11,8% . De regulă valurile din Marea Neagră se prezintă sub forma unor unde scurte, cu timp
scurt de formare și atenuare. Cele mai înalte valuri înregistrate la țărm au avut valoarea de 8 –
10 m.

14
Pe litoralul românesc al Mării Negre fetchurile posibile, după principalele direcții, au
incidența pe amplasamentele din punctele Mangalia, Constanța ș i Sfântu Gheorghe. Pentru
amplasamentul Mangaliei sunt fetchuri: mari, cu direcție NE și E, iar cele mici cu direcții SE
și S; pentru Constanța cele mari sunt pe direcțiile NE și E, iar cele mici pe SE și S; pentru
Sf.Gheorghe fetchurile mari sunt pe direcțiil e SE și S, iar cele mici pe NE și E. (Romanescu,
2011).
Mareele
Nivelul Mării Negre este influențat de acțiunea oscilațiilor determinate de flux -reflux
și seișe, dar și de debitul apelor râurilor. Oscilațiile de flux -reflux (mareice) nu sunt constante
în toate zonele mării și în toate perioadele anului. În regiunile cu ape mici ale mării, în golfuri
și băi, fluxul și refluxul se formează sub acțiunea vântului orientat perpendicular pe linia
țărmului.
Mareea din Marea Neagră are amplitudini cuprinse între 10 .5-14,8 cm și trece
neobservată ca urmare a faptului că este acoperită de nivelurile datorate vântului sau presi unii
atmosferice . Mareea de la Constanța este semidiurnă neregulată. Pentru Marea Neagră
mareele prezintă mai mult un interes științific și mai puțin practic . ( Romanescu,2011)

I.2.4. Vegetația și fauna țărmurilor
Alături de elementele de stepă și silvostepă, pe litoral există și un petic restrâns de
pădure în zona stațiunilor Neptun și Jupiter, precum și o abundentă vegetație specifică
solurilor nisipoase și sărate.
Astfel, pe cordoanele de nisip din fața lacurilor sau pe plaje s -a dezvoltat o vegetație
psamofilă (de nisip) asociată cu vegetația halofilă (de sărătură), cu specii puține, strict
adaptate condițiilor ecologice specifice: perișorul de nisip (Elymus arenarius), scaiul de
nisip (Eryngium maritimum), cârcelul (Ephedra distachya), varza de mare (Crambe
maritima) , lucerna de nisip (Medicago marina), gușa porumbelului (Silene pontica) etc.
Pentru fixarea nisipurilor pe plaje și pentru a se împiedica degradarea falezelor s -au plantat
numeroase specii de arbori și arbuști: salcâm (Robinia pseudoacacia), cătină (Tamarix
ramosisima), pin (Pinus nigra), păducel (Crataegus monogyna), salcie (Salix sp.) și altele.

15

Scaiul de nisip (Eryngium maritimum)
Pe văi se dezvoltă arbuști și tufișuri cu specii submediteraneene: iasomia
sălbatică (Jasminum fruticans), cărpinița (Carpinus orientalis), migdalul pitic (Prunus
tenella), porumbarul (Prunus spinosa ). În ultimul deceniu al secolului al XIX -lea la nord de
Mangalia a fost creată pădurea Comorova, cu caracter insular de tip balcanic, unde sunt
ocrotite câteva specii de stejar, frasin, jugastru, tei argintiu. Un ecosistem aparte îl consti tuie
dunele și vegetația specifică de la Agigea, declarate rezervație naturală.
Printre ierburi și tufișuri trăiesc: dihorul de stepă (Mustela eversmannii), specii de
rozătoare, precum popândăul (Spermophilus citellus) și șoarecele dungat de stepă (Sicista
subtilis), șopârle (Podarcis tauricus), gușteri vargați (Lacerta trilineata
dobrogica), șerpi (Coluber caspius), țestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera) etc. În afara
păsărilor de apă mai sunt semnalate potârnichea (Perdix perdix), prepelița (Coturni x
coturnix), graurul (Sturnus vulgaris), ciocârlia (Alauda arvensis), coțofana (Pica pica) iar
dintre aranee și insecte merită menționate păianjenul văduva neagră (Latrodectus
tredecimguttatus), diverse lăcuste, cărăbuși, fluturi etc.

16
II. Metodologie

Materiale folosite:
Cărțile domnului Gheorghe Romanescu:
– Hidrologia uscatului , 2006
– Geomorfologie litorală, 2011
– Valorificarea turistică a zonelor litorale și deltaice
– Geografia Mării Negre,
Site-ul Institutului National de Statistică
Programele: Word, PhilCarto, Adobe Ilustrator și Excel

Metode:
• metoda geografica bazata pe analiza distribuției spațiale a diferitelor realități
geografice și pe corelația cu o serie de fenomene naturale a variabilelor analizate
• metoda statistica pentru prelucrarea datel or si realizarea hărților
• metoda informatica bazata pe utilizarea calculatorului în obținerea de informații de pe
diverse pagini de internet privitoare la tema proiectului.
• metoda cartografică.

17
III. Rezultate

Evoluț ia potențialului turistic românesc este influențată în special de caracteristicile
Mării Negre. În ultimul timp turismul de litoral este cel mai practicat dintre formele turistice,
turiștii acordând o importanță deosebită ofertelor atunci când își aleg stațiunea de petrecere a
conc ediului.
Atât factorii naturali ( relief, climă, ape) cât si cei antropici ( unitățile de cazare,
unitățile de alimentație, nivelul de dezvolta re a stațiunii, etc) duc la cre area atracției unei zone
litorale.
În ceea ce privește litoralul românesc a cunosc ut o evoluție a turismului, cele mai
multe stațiuni dezvoltându -se în partea sudica al acestuia, d e la Capul Midia la Vama Veche.
Analizând indicatorii turistici care sunt în strânsă legătura cu factorii naturali care
caracterizează această zonă putem ajunge la unele discuții despre evoluția si amenajarea
turistică a litoralului românesc.

Fig.1. Evoluția unităților de cazare din județul Constanț a, 1990 -2015. Sursa: INSSE 0 200 400 600 800 1000 1200 1400
Anul 1990
Anul 1991
Anul 1992
Anul 1993
Anul 1994
Anul 1995
Anul 1996
Anul 1997
Anul 1998
Anul 1999
Anul 2000
Anul 2001
Anul 2002
Anul 2003
Anul 2004
Anul 2005
Anul 2006
Anul 2007
Anul 2008
Anul 2009
Anul 2010
Anul 2011
Anul 2012
Anul 2013
Anul 2014
Anul 2015 Unități de cazare Evoluția unităților de cazare din județul Constanța,
1990 -2015
Serie1

18
271
2 476 28 Hoteluri
Hoteluri pentru
tineret
Hosteluri
Hoteluri
apartament
Hanuri si
moteluri
Moteluri
Vile turistice
Cabane turistice
Bungalouri
Campinguri
Popasuri
turistice
Casute turistice
Tabere de elevi
si prescolari
Pensiuni turistice
Pensiuni
agroturistice Anul 1990

333
6 6
0
4 315 1 206 18 29
12 43
33 Hoteluri
Hoteluri pentru
tineret
Hosteluri
Hoteluri
apartament
Hanuri si
moteluri
Moteluri
Vile turistice
Cabane turistice
Bungalouri
Campinguri
Popasuri
turistice
Casute turistice
Tabere de elevi
si prescolari
Pensiuni
turistice
Pensiuni
agroturistice Anul 2008
329
0 54
6 0 1 170 0 141 15 2 7 3 21 6
Hoteluri Hoteluri pentru tineret
Hosteluri Hoteluri apartament
Hanuri si moteluri Moteluri
Vile turistice Cabane turistice
Bungalouri Campinguri
Popasuri turistice Casute turistice
Tabere de elevi si prescolari Pensiuni turistice
Pensiuni agroturistice Anul 2015 Structu ri de primire turistica cu funcț iuni de cazare turistica pe tipuri de structuri
Fig.2,3,4 Structuri de primire
turistica cu funcțiuni de
cazare turistica pe tipuri de
structuri. Sursa INSSE

19

Fig.5. Structurile de cazare din județul Constanța,anul 2014 . Sursa: INSSE

Fig.6. Sosiri ale turiștilor români în Constanța pe luni, 2015. Sursa:INSSE
0 50000 100000 150000 200000 250000 300000 350000 400000
Serie2 Sosiri ale turiștilor români în Constanța pe luni ,anul 2015
Luni

20

Fig.7. Sosiri ale turiștilor străini în constanța pe luni, anul 2015 . Sursa: INSSE

Fig. 8. Numărul sosirilor din județul Constanța,anul 2014. INSS 0 2000 4000 6000 8000 10000 12000 14000
Serie1 Sosiri ale turiștilor străini în Constanța pe luni ,anul 2015

21

Fig.9. Numărul înnoptărilor din județul Constanța,2014. Sursa: INSSE

Fig.1 0,11. Durata medie de ședere în județul Constanța, an ii 2011, 2012. Sursa: INSSE

22

Fig12 ,13. Durata medie de ședere în județul constanța,anii 2013,2014. Sursa: INSSE
IV. Discuții

Factorii naturali ai litoralului românesc oferă condiții dintre cele mai favorabile prin
prezența unor plaje întinse, a unor condi ții climaterice agreabile și prin existența unor
nămoluri terapeutice. Bioclimatul marin se caracterizează prin stabilitate termică, precipitații
scăzute, număr mare al zilelor senine, prezența brizei marine, aer încărcat cu aerosoli
(aerosolii sunt particule microscopice formate din combinarea apei de mare cu aerul).
Factorul princip al al cadrului natural este acțiunea curativă a apei Mării Negre. Prin
salinitatea și varietatea sărurilor minerale (sodiu, clor, iod, brom, magneziu) pe care le
conține, însoțită de un regim dinamic specific, ea joacă un rol important în balneoterapie. În
ceea ce privește temperatura apei, aceasta este mult mai ridicată decât a altor mări și oceane,
prezentând în raport cu atmosfera ambiantă, o constantă termică.
Plajele întinse, cu nisipul fin și orientarea spre est, asigură o insolație diurnă de circa
14 ore în lunile de vară. Ele au forme variate, reliefându -se în cadrul acestora două tipuri:
tipul de plajă deschisă (localizate în micile golfuri, unde curenții litorali reușesc să depună
cantități mari de nisip (Mamaia, Agigea, Belona, Midia) ș i tipul de plajă închisă, încadrată de
promotorii și faleze (Mangalia, Eforie Nord, Eforie Sud, Constanța). Plajele au în general
lățimi de 400 -500 m la Mamaia și Techirghiol și de 50 -200 m în rest.
Nisipul plajelor este format din resturi de cochilii și fragmente de roci, ale căror
componente de bază le constituie carbonatul de calciu și bioxidul de siliciu. Pe plajele de la
Mamaia și Eforie predomină nisipul silicios cu o granulație fină, în timp ce în sudul litoralului

23
abundă nisipul calcaros cu granul e de mărime mijlocie.
În ultimii ani, fenomenele naturale de eroziune a țărmurilor, dublate de lipsa unei
administrări adecvate a acestei resurse foarte prețioase a litoralului, precum și exploatarea
ilegală a nisipului plajelor pentru construc ții și în anumite sectoare chiar ocuparea plajelor cu
platforme betonate, au dus la reducerea constantă a suprafețelor plajelor. Plaja Mamaia a
înregistrat o eroziune pe 64% din lungimea acesteia, valorile de retragere a liniei țărmurilor
fiind cuprinse în tre 4 și 41 m, cele mai mari fiind cele din zona hotelurilor Perla (între 28 și 38
m) și Rex (între 16 și 41 m). Plaja Eforie Nord -Eforie Sud a suferit procese de eroziune în
proporție de 50%, lățimea plajei reducându -se cu valori între 5 și 24 m, mai ales în zona
taberei de copii de la Eforie Sud, ca urmare a exploatării ilegale de nisip, în timp ce în
sectorul Belona, ca urmare a construirii sistemului de diguri și a adăpostului pentru mici
ambarcațiuni, deplasarea liniei țărmului a fost pozitivă, cu valo ri între 5 și 35 m, în ultimii 16
ani.
Un alt factor natural unic pe întreg continentul nostru prin calitatea și conținutul
proprietăților sale, îl constituie apa lacului Techirghiol, datorită înaltului grad de concentrare
în sare (peste 50 g/l), asocia tă cu nămolul sapropelic. Acesta este un nămol de putrefacție
intens mineralizat, de cea mai bună calitate.
În afară de nămolul sapropelic, pe litoral se găsește și nămol de turbă. Zăcămintele
de turbă sunt situate la nord de orașul Mangalia, în zona pl ajei dintre Saturn și Venus
(Mlaștina Hergheliei). Analiza compoziției chimice relevă un peloid (mâl) preponderent
organic care în contact cu apa mării și -a îmbogățit conținutul mineral, în primul rând cu
clorură de sodiu și săruri de fier. Proprietățile f izice și chimice ale nămolului de turbă se
aseamănă cu cele ale nămolului sapropelic
În sfârșit un alt factor natural și terapeutic al litoralului îl constituie apele minerale
sulfuroase (mezotermale). Ele sunt prezente în zona Mangaliei și caracteristi cile lor derivă din
conținutul ridicat de sulf (4,2 g/l), termalitatea ridicată (21 -28°C) și conținutul sărac în săruri
minerale, inclusiv în clorură de sodiu și în bicarbonat de sodiu. Între Limanu și Neptun sunt
captate mai multe izvoare sulfuroase, dint re care cele mai accesibile sunt cele din orașul
Mangalia: izvoarele „Callatis“ și „Hercules“.
Evoluția activității turistice a litoralului
Calitățile apei mării, ale soarelui, dar și ale izvoarelor și lacurilor cu ape dulci sau
sărate din lungul litoralu lui au fost remarcate și folosite încă din antichitate. O dovadă
materială o constituie mărturia în piatră a unui guvernator din timpul lui Antonius Pius, care a

24
înălțat la Tomis un altar de marmură prin care invoca divinitatea pentru ca ,,băile să -i aducă
sănătate”. Izvoarele minerale sulfuroase de la Mangalia au fost de asemenea cunoscute și
apreciate din vremuri străvechi, fapt certificat de diferitele inscripții epigrafice, altare votive
dedicate lui Esculap, zeul tămăduirii sau Hygicii, zeița sănătății .
În evoluția fenomenului turistic și a amenajărilor turistice în acest areal geografic se
pot identifica trei faze distincte :
● faza de pionierat (având ca punct terminal anul 1930 – caracterizată prin apariția de
construcții relativ mici, izolate, car e ulterior s -au constituit în nucleele primelor stațiuni
destinate exclusiv elitei societății, persoanelor cu posibilități financiare mari)
● faza de urbanizare a litoralului (între anii 1930 -1960/1970 – fază în care au apărut
amenajări similare cu cele ale spațiilor urbane, iar fenomenul turistic a înregistrat o puternică
extindere peste barierele sociale, punându -se bazele turismului de masă)
● faza amenajărilor de mare amploare (declanșată în anii 1960 -1970 și caracterizată prin
individualizarea staț iunilor de pe litoral cu capacități de cazare ridicate și dotate cu
echipamentele necesare unui turism de recreere, odihnă și tratament).
Dezvoltarea turistică a regiunii litorale a început la sfârșitul secolului al XIX -lea și
începutul secolului al XX -lea, când apar primele stațiuni balneo -climaterice: Eforie,
Techirghiol, Mamaia, Mangalia. În perioada interbelică dar mai ales în deceniile 6 și 7 ale
secolului al XX -lea, capacitatea de cazare și amenajările turistice de -a lungul celor 70 km ai
ariei costiere dintre Capul Midia și Vama Veche, a sporit considerabil. Au apărut noi stațuni:
Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun și Olimp, de numite generic Mangalia Nord, iar
cele deja existente au suferit un proces de transformare radical, prin construirea unui număr
foarte mare de hoteluri și dotări turistice, moderne și diverse

Mamaia 1990 Mamaia 2003

25
Pe lângă ofert a de cazare din rețeaua standard izată (hoteluri, moteluri, căsuțe,
campinguri etc.), în localitățil e litorale s -a dezvoltat o adevă rată “industrie” a locuirii în
sistem “pensiune” la localnici, cu precădere în a șezările rurale (Schitu, Costinești, 2 Mai,
Vama Veche), dar și în orașe. Acest lucru le observăm în figurile 2,3 și 4 unde se deosebește
foarte clar diferența dintre unitățile de cazare în anul 1990 care erau și puține la număr dar
bazându -se și doar pe hoteluri,moteluri , vile turistice față de prezent câ nd există o mare
varietate de unități de cazare.
În cele mai multe hoteluri au fost amenajate spaț ii pentru trata ment ș i relaxare, cu
centre de î nfrumuseț are, masaj, piscine, saune și spa -uri, săli de fitness și terenuri de sport. La
sfârșitul sezonului estival 2008 funcționau 55 de hoteluri, făcând din Mamaia stațiunea cu cea
mai mare capacitate de cazare de pe litoralul românesc al Mării Negre. În funcție de numărul
stelelor, hotelurile sunt grupate î n: 5 hoteluri de 5***** (Vega, Palm Beach, Mamaia, Re x,
Scandinavia), hoteluri excepționale prin dotă ri, calitatea și complexitatea serviciilor; 15
hoteluri de 4****, unele dintre acestea aparținând unor prestigioase lanțuri hoteliere
internaționale (Golde n Tulip, Richmond, Iaki, Gocciman, Malibu, Palas, Bavaria; 19 hoteluri
de 3***, unele dintre acestea foste nestemate ale anilor 80 (Riviera, Astoria, Majestic,
Minerva) și 18 hoteluri de 2**, preferate de cei cu venituri modeste. Multe dintre hotelurile
încadrate în categoria de 2** au fost recent modernizare (Caraiman, Selena, Flora, Venus, Fati
etc.). Singurul complex hotelier de tip spa este Arena Regia din nordul stațiunii Mamaia.
Conform figurilor 6 și 7 din capitolul anterior se poate observa ca acest litoral se
confruntă cu o sezonalitate puternică , luna care înregistrează cele mai multe sosiri este luna
august iar lunea decembrie cele mai puține. Acest lucru se datorează turismului estival care se
practică în această zona iar județul Constanța are de pierdut în această direcție. Acest fenomen
se întâmplă atât la nivelul turiștilor români cât și la cei străini.
Conform figurii 10 se observă că în anul 2011 Municipiul Constanța a avut numărul
cel mai mare de sosiri, urmat de Mangalia iar în ceea ce privește durata medie de ședere se
observă ca Techirghiol a avut durata cea mai mare, datorită specificului de tratament acestei
stațiuni. Techirghiol a menținut pe durata celor 4 ani analizați cea mai mare valoare a duratei
medii de ședere dar s -au mai dezvoltat și altele.
În anul 2012 ( figura 1 1) tot Constanța deține numărul cel mai mare al sosirilor dar
împotriva acestui lucru turiștii nu se cazează foarte multă vreme ci mai degrabă practică un
turism de week -end în această stațiune dar are o valoare mai mare a duratei medii față de anul
2011. Se remarcă faptul că Medgidia împotriva numărului mic de sosiri are o durată medie de

26
ședere mare la fel și Mangalia unde numărul sosirilor sunt mai ridicate față de stațiunea
precedentă.
După amploarea care o lu ase stațiunile de pe litoral în 2012, în 2013 (figura 1 2) scad
valorile suratei medii de ședere precum și numărul sosirilor. Medgidia are a avut în anul 2013
cea mai mare valoarea a duratei medii de ședere împotriva numărului mic de sosiri, urmată de
Techi rghiol și Mangalia.
În anul 2014 ( figura 1 3) se poate observa creșterea duratei medii de ședere și în
celelalte stațiuni de pe litoral precum: Costinești, Eforie Nord raportate oarecum la numărul
sosirilor și la fel rămâne Medgidia cu un număr mic al sosi rilor și o durată medie de ședere
mare.

Caracterizarea stațiunilor de pe litoralul Mării Negre ( județul Constanța) și
oferta acestora în prezent.
Oferta turistică a stațiunilor litorale precum și a litoralului în general este extrem de
variată, în cadrul acesteia regăsindu -se: cura heliomarină, balneoterapia, sporturile nautice,
pescuitul, nudismul, viața de noapte din cluburi și discoteci, parcurile de distracție,
gastronomia etc.
În prezent stațiunile de pe litoralul județului Constanța care atrag un număr foarte mare
de turiști î n sezonul estival sunt:
1.Techirghiol

 situată pe malul Lacului Techirghiol,
la 16 km de municipiul Constanta;
 este una din cele mai cunoscute
stațiuni balneoclimaterice de pe
litoralul M ării Negre;
 factori i principali de cura sunt apa
sărată a Lacului Techirg hiol și
nămolul sapropelic;
 pot fi tratate: boli reumatismale degenerative, inflamatorii, diartritice, simptome
posttraumatismale, boli ale sistemului nervos periferic si central, boli gin ecologice,
boli de piele, boli ale aparatului respirator, boli cardiovasculare, boli endocrine,
pareze, paralizii si sechele poliomielitice;

27
 bazele de tratament au dotării de ultima generație si se pot face bai calde, împachetări
cu nămol cald, bai calde c u apa sărată , aerosoli, hidroterapie;
 tratamentele se efectuează la Sanatoriul Balnear de Recuperare Techirghiol sau la
Mănăstirea Sfâ nta Maria – dispune de 135 locuri de cazare.

2.Costinesti
– este situată în prelungirea satului Costineș ti, la 31 km
sud d e municipiul Constanța, învecinâ ndu-se la nord c u
comuna Tuzla si la sud cu Staț iunea Olimp;
 este supranumită “Staț iunea Tineretului” ș i are
ca simboluri Obeliscul si Epava na vei
Evanghelia – nava comercială grecească ce a
aparț inut vestitului om de a faceri Aristotel
Onassis;
 plaja are lungimea de 1 km, e ste orientata spre est, astfel încâ t beneficiază de razele
soarelui î ntreaga zi;
 pe plaja se poate efectua talasoterapie, aerosoli, helioterapie, antrenamente sportive
sau yoga;
 dispune de numeroase mo dalități de agrement, dedicate turiștilor de toate vâ rstele;
 cazarea se poate face in hoteluri, pensiuni, vile si camping -uri.

3. Eforie Nord
 situată în oraș ul Eforie, la 14 km de
municipiul Constanț a;
 amplasată la altitudi nea de 6 – 20 m
peste nivelul mă rii;
 stațiune cu caracter permanent, are
avanta jul ca dispune de o climă
marină cu ierni blânde ș i veri
fierbinț i;
 plaja are o lungime de 3 – 4 km și o
lățime de 20 – 100 m;

28
 factorii de cură sunt clima marină, apa mă rii puternic clorur ată, sulfatată , sodic ă,
magnezică, hipotonică , apa sărată a Lacului Techirghiol ș i nămolul sapropelic extras
de pe fundul lacului;
 este recomandată atât pentru agrement, relaxare, cât ș i pentru diverse tratamente;
 pe malul Lacului Techirghiol exis tă un complex pentru tratament în aer liber, dotat cu
instalații pentru î mpac hetări cu nă mol rece și are zone delimitate pentru bă i in lac;
 este indicată în tratamentul spondilozei, a bolilor inflamatorii, a celor reumatismale
diartritice, a bolilor sistemului nervos p eriferic, a bolil or dermatologice, respiratorii ș i
ginecologice, creștere deficitară la copii, rahitism , decalcifiere, anemie secundară ;
 este renumită pentru centrele moderne de fizioterapie, fiind consid erate cele mai bine
dotate din ț ară – Sanatoriul Efosan ș i baza de tratament a Hotelului Europa – Ana
Aslan Helth SPA;

4. Eforie Sud

 situată între Eforie Nord la nord si
Tuzla la sud,î ntre Marea Neagra la est
și Lacul Techirghiol la vest, la 18 km
distanta fata de municipiul Constanț a;
 principalii factori de cura sunt: clima
marina, apa Lacului Techirg hiol ș i
marea;
 este renumită pentru tratamentele
puse la dispoziț ia clienților,
amplasamentul să u făcând posibilă cur a heliomarina și cea cu nămol, î n locaț ii
complet modernizate;
 turiștii dispun de un larg spațiu dedicat plimbării, faleza având o lăț ime de 25 – 35 m;
pentru agrement exis ta discoteci, baze de agrement ș i baze pentru practicarea
sporturilor nautice;
 cazarea se poate face în cele peste 35 de hoteluri, î n vile sau la popasul turistic.

29
5. Neptun

 situată la 6 km nord de oraș ul
Mangalia, pe teritoriul administrativ
al acestuia;
 amplasată la 5 – 20 m deasupra
nivelului mă rii, într -o zonă cu multă
verdeață ;
 punctul for te al stațiunii este plaja
“La Steaguri”, considerată una din
cele mai bine amenajate plaje de pe î ntreg litoralul;
 spatiile de cazare sunt înconjurate de verdeață, oferind un aer curat ș i răcoros pe
timpul verii;
 deține ș i o baza de tratament, amplasata in Hote lul Doina, funcțională pe tot parcursul
anului;

6. Olimp

 situată la 6 km nord de Manga lia pe
pragul de nisip dintre pădurea
Comorova și mare;
 în prezent este căutată de turiștii care
doresc mai multă liniș te;
 în partea sudica a stațiunii plaja este
îngustă, mărginită de o faleza înaltă , iar
în partea de nord este mai lată, dar
fragmentată de o serie de golfuleț e
artificiale;
 faleza este un excelent loc de prome nada, oferind o panorama superbă asupra mă rii;

30
7. Venus

 situată în partea sudică a litoralului,
între Cap Aurora ș i Saturn;
 plaja are 1,2 km lungime și lăți me de
200 m, nisi p fin, indicat in
helioterapie ș i talazoterapie;
 pe plaja apar izvoare minerale
sulfuroase hipot ermale, captate sub
forma de duș uri;
 în partea de sud a stațiunii există locuri special am enajate pentru tratamentul cu nămol
și băile sulfuroase;
 există numeroase posibilităț i de agreme nt și petrecere a timpului liber: practicarea
sporturilor nautice, cinematograf în aer li ber, gră dini de vara, terenuri de sport ,
discoteci, restaurante, cofetării, baruri de zi ș i de noapte;

8. Saturn

 situată în imediata vecinătate a
orașului Mangalia, la 43 km de
municipiul Constanț a;
 plaja este dispusă între plaja din
Mangalia și cea din Venus; zona
sudică este caracterizată de existența
a numeroase golfulețe create
artificial și lăț imi mici ale plajei;
partea dinspre nord are o lun gime de aproximativ 2 km ș i o lăț ime de 100 – 150 metri;
 oferă 13.000 locuri d e cazare , în hoteluri, vile, pensiuni ș i camping -uri; majoritatea
hotelurilor de trei stele sunt renovate, i ar hotelurile Hora si Balada deț in baze de
tratament moderne.

31
9. Jupiter

 situată la 5 km nord de oraș ul
Mangalia, pe teritoriul administrativ
al acestuia;
 este una din cele mai mici stațiuni de
pe litoralul românesc, amplasată într-
un cadru pitoresc, ideal pentru
relaxare;
 dispune de o faleză întinsă , ideală
pentru promenada la asfinț itul soarelui;
 factorii de cură ai stați unii sunt apa mă rii, cli matul maritim ș i rezervele de nă mol de
turbă ;
 plaja are o î ntindere de 1 km, nisip fin ș i este f ragmentată de numeroase golfulețe ș i
diguri transversal e ce dau un aspect pitoresc staț iunii;
 cazarea se face în hoteluri, î n mare parte renovate,vile sau camping -uri.

10.Mangalia

 situată la limita de sud – est a ță rii, la
aproximativ 45 km sud de
municipiul Constanța ș i la 11 km
nord de punctul de frontieră Vama
Veche;
 este privilegiată de prezența Lacului
Mangalia – suprafața de 260 ha și
adâncime maximă de peste 10 m ș i
de izvoarele de ape mezotermale
sulfuroase;
 factorii de cură sunt izvoare minerale (sulfuroase, mezotermale , radioactive), climatul
marin și apa mă rii;
 deține doua baze d e tratament moderne: H otel Mangalia ș i Sanatoriul Balnear;
 din punct de vedere al cază rii, oferta n u este foarte bogată , existâ nd un singur hotel de
patru stele ș i altele clasate la categorii de două și trei stele, dar ș i pensiuni sau vile;

32
10. Mamaia

 situată la nord de municipiul
Constanța, între Marea Neagră ș i
Lacul Siutghiol;
 cartier al municipiului Constanț a, are
foarte putini l ocuitori, dar este
suprapopulată î n sezonul estival;
 este renumită pentru pla jele sale l argi
– 8 km lungime și 250 m lăț ime, dar
si pentru nisipul fin al acestora;
 iubitor ii de plajă și căldura vor aprecia faptul ca stațiunea este scăldată de soare 10 –
12 ore pe zi .
Primăria Municipiului Constanța, în parteneriat cu finanțatori privați, a demarat o serie de
programe și proiecte menite să fluidizeze traficul de mașini și fluxul de t uriști. În acest fel se
îmbunătățe ște componenta estetică a stațiunii, cu trend relativ nou al dinamicii turistice.
Atenția autorităților locale s -a îndreptat căt re dotările urbane și iluminatul public, spre
spați ile verzi și amenajările peisagistice : elemente decorative, fântâni arteziene, bazine
ornamentale, montării de indicatoare în trafic, reabilitarea intersecțiilor etc.
Obiectivul general este dezvoltarea se ctorului turistic prin apariția noilor produse turistice
și creșterea atractivității turistice din Mamaia. Valoarea estimată a proiectului este de 8 mln.
euro, sumă distribuită în două etape. Proiectul este eligibil pentru finanțare în cadrul
Programului O perațional Regional 2007 – 2013, Axa prioritara 5, Domeniul major de
intervenție 5.2 – Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru
valorificarea resurselor naturale și creșterea calității serviciilor turistice.
Etapa I: Construirea unei pietonale pe piloni în fața Cazinoului (310 m lungime și 4 m
lățime). Se va prelungi până în dreptul digului de protecție din larg, care va avea, în capăt, un
cheu de acostare la care apa va avea o adâncime de 5 m.
Etapa II: Construirea unei Marine, de 3,5 ha, care va cuprinde cheul de acostare și digul de
protecție (870 m), cu o capacitate de 129 ambarcațiuni
Proiectul Mamaia Port, deși eligibil, nu poate fi depus spre finanțare datorită refuzului
Ministerului Transporturilor și Ministerului Mediulu i și Dezvoltării Durabile de a transmite
dreptul de administrare asupra suprafeței de apă care urmează să fie afectată de investiție.
Condiția deținerii de către beneficiar a unui titlu de proprietate sau administrare asupra

33
terenului pe care se realizează investiția este obligatorie pentru calificarea proiectului în
cadrul evaluării administrative.
Proiectul Mamaia Teleschi, produs turistic inedit pentru litoralul Mării Negre, nu
poate fi depus spre finanțare datorită refuzului Ministerului Mediului și De zvoltării Durabile
și a Administrației Naționale Apele Române de a transmite dreptul de administrare asupra
suprafeței de apă care urmează să fie afectată de investiție (5 000 m2). În același timp Agenția
Regională de Protecția Mediului Galați tergiversea ză eliberarea avizului de mediu.
( Romanescu,2011)

Mulțumiri

Mulțumiri domnului Gheorghe Romanescu pentru cărți le ce cuprind foarte multe
informații despre subiectul referatului.
Tot domnului Gheorghe Romanescu mulțumiri pentru amabilitatea de a -mi
împr umuta cartea “Geografia Mării Negre ”
Site-ului Institutului Național de Statistică de unde am preluat date cu privire la
indicatorii turistici.
Primăriei Municipiului Constanța pentru informațiile despre planu l dezvoltării
litoralului ( Stațiunea Mamaia).

34
Concluzii

Apa este resursa cea mai importantă în dezvoltarea industriei, agriculturii și
transportului, dar nu în ultimul rând a ajuns să fie una dintre cele mai importante pentru
dezvoltarea turismului într -o anumită zonă.
Litoralul românesc al Mării Negre reprezintă o zonă de importanță majoră pentru
turismul din România. Primele stabilimente apar pe litoral încă de la sfârșitul secolului XIX și
sunt rodul unor acțiuni particulare. Cele mai ample lucrări de amenajare, cu individualizarea
stațiunilor turistice, se realizează după anii 1960 -1970.
Deși activitatea turistică din această zonă se caracterizează printr -o puternică
sezonalitate, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de turism din
România . Ponderea acestuia din totalul infrastructurii turistice a României (43,3%)
Pe litoralul românesc al Marii Negre sunt amenajate 12 stațiuni turistice (Năvodari ,
Mamaia ,Eforie Nord , Eforie Sud , Techirghiol , Costinești , Neptun , Olimp , Jupiter , Cap
Aurora , Venus și Saturn), cu o capacitate de cazare de 126 900 locuri, situate în peste 260
hoteluri.
Pentru România este important să se cunoască caracteristicile deținute de bazinul
Mării Mediterane în general și al Mării Negre în special. Din punct de vedere climatic Mar ea
Neagră este la limita extrem nordică a practicării turismului estival, mai ales sectorul său
nordic. Sezonul se poate extinde până la un maxim de 4 luni pe an în sud și 2 -3 luni pe an în
nord. Lunile de vârf sunt iulie și august pentru România. Din aces t motiv veniturile obținute
de România din turismul estival sunt cu mult diminuate față de alte areale ale lumii care pot
practica această activitate economică și timp de 365 de zile pe an.
În general, litoralul românesc este este o regiune cu un pronunț at caracter urban.
Mediul rural este slab reprezentat și în general, dependent economic și social de orașele
învecinate.
Principalele centre urbane ale litoralului sunt: municipiul Constanța, reședința de județ și
unul dintre cele mai mari orașe d in țară, municipiul Mangalia cu funcțiuni complexe
industriale și turistice și orașul Năvodari, oraș industrial dezvoltat în jurul unor complexe
industriale din ramurile chimiei și petrochimiei. Alte orașe mici (sub 20.000 de locuitori) sunt
Eforie și Tech irghiol, în care predomină caracterul de stațiune balneo -turistică, Ovidiu, mic
centru urban, aflat în aria de imediată influență a municipiului Constanța .

35
Bibliografie

1. Gheorghe Romanescu (2003) , Hidrologie generală , Editura Terra Nostra
2. Gheorghe Romanescu (2006), Hidrologia uscatului , Editura Terra Nostra.
3. Gheorghe Romanescu (2011), Valorificarea turistică a zonelor litorale și
deltaice , Editura Iași
4. Gheorghe Romanescu, Marius Ștefan (2012), Geografia Mării Negre , Editura
Transversal
5. Gheorghe Romanescu, Geomorfologie litorală (2015), Editura Transversală
Târgoviște
6. ecomareaneagra.files.wordpress.com
7. Institutul Național de Statistică