Valorificarea Turistica a Fostelor Exploatatii Miniere – Studiu de Caz Rosia Montana
CUPRINS
Introducere / 3
Cap. 1 TURISMUL ÎN ZONA MUNȚILOR APUSENI / 6
Turismul montan, aspecte generale / 6
Principalele resurse și destinații ale turismului montan / 6
Aspecte ale cererii și motivației în turismul montan.
Tendințe actuale / 8
Prezentarea potențianului turistic al Munților Apuseni / 13
Potențialul turistic / 13
Forme de turism posibil a fi practicate în această zonă / 18
Stadiul actual de dezvoltare al turismului în zona Munților Apuseni / 21
Stadiul actual de dezvoltare / 21
Direcții, acțiuni și programe statistice de dezvoltare a zonei / 22
Cap. 2 PREZENTAREA GENERALĂ A ZONEI ROȘIA MONTANĂ / 24
2.1 Date generale / 24
2.2 Roșia Montană astăzi / 27
Cap. 3 ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE ȘI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA
ZONEI ROȘIA MONTANĂ / 32
3.1 Trecutul și partea neștiută a acestei zone / 32
3.2 Situația prezentă / 35
3.3 Proiectul Gabriel Resource / 36
3.3.1 Pierderi pentru România / 36
3.3.2 Beneficii pentru România / 42
3.3.3 Riscuri pentru România / 45
3.3.3.1 Riscul financiar / 45
3.3.3.2 Ricuri de mediu / 46
3.3.4 Dezvoltarea durabilă / 47
3.4 Stadiul de dezvoltare a turismului în zona Munților Apuseni
Roșia Montană / 54
Cap. 4 PROPUNERI DE VALORIFICARE ȘI RELANSARE A ZONEI TURISTICE
ROȘIA MONTANĂ / 61
4.1 Alternativa dezvoltării turismului în zona Munților Apuseni / 61
4.1.1 Obiective strategice de dezvoltare durabilă a turismului în zona
Munților Apuseni / 61
4.1.2 Metodologia dezvoltării zonei Roșia Montană / 69
4.1.3 Stațiuni în zona Munților Apuseni / 76
4.2 Relansarea pe plan turistic a zonei Roșia Montană / 78
4.3 Atractivitatea zonei Roșia Montană pentru turiștii străini / 85
Cap. 5 Concluzii și propuneri / 88
Bibiliografie / 91
BIBLIOGRAFIE
Capitolul 1
1. B. Debarbieux, „Tourism et Montagne”, Ed. Economică, Paris, 1995
2. Bran F., „Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică” – studiu de caz
Bran F., V., Diaconu Ch. „Politici ecologice”, Centrul editorial-poligrafic A.S.E. București,, 1997
4. Bran Florin, Cândea Melinda: „Spațiul geografic românesc”, Editura Economică, București, 2001
Bran Florina, Dinu Marin, Șimon Tamara: „Turismul rural. Model european”, Ed. Economică, București 1997
Bran Paul (coordonator), Bran Florina, Roșca Ion Gh., Manea Gheorghe, David Oana, Costica Ionela, Iorgulescu Afrodita: „Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munților Apuseni – Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran Paul (coord). Bran Florina, Roșca Ion Gh., Crețu Raluca Florentina, Manea Gheorghe: „Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003.
Dinu Mihaela : „Geografia turismului”, Editura Didactică și pedagocică, București, 2002
Glăvan Vasile: „Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism”, Ed. Economică, București, 2003
Minciu Rodica : „Economia turismului“, Editura Uranus, București, 2000
Nistoreanu Puiu: „Ecoturism si turism rural", Editura ASE, București, 2003
11. Primăria orașului Cămpeni, via CEIS, 2003 preluate din lucrarea „Prezent și perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roșia Montană”.
12. S. McCool, „Linking Tourism, the environment and concepts of sustainability: setting the stage”, U.S. Departament of Agriculture, Forest Service, Intermountain Research Station (studiu obtinut prin internet).
Țigu Gabriela: „Resurse și destinații turistice pe plan mondial”, Editura Uranus, București, 2005
BIBLIOGRAFIE
Capitolul 2
1. Bran Florin, Cândea Melinda: „Spațiul geografic românesc”, Editura Economică, București 2001
Bran Paul (coordonator), Bran Florina, Roșca Ion Gh., Manea Gheorghe, David Oana, Costica Ionela, Iorgulescu Afrodita: „Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munților Apuseni – Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran Paul (coord). Bran Florina, Roșca Ion Gh., Crețu Raluca Florentina, Manea Gheorghe: „Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Gabrie's 2001 Annual Report
Glăvan Vasile: „Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism”, Ed. Economică, București, 2003
www.adevarulonline.ro/2003-09-09/Societate/un-proiect-de-clasa-mondiala-pentru-Romania.
www.povesteaadevarata.ro
www.rmgc.ro
www.rosiamontana.org
www.tvr2.ro/dreptul-la-replica.php
BIBLIOGRAFIE
Capitolul 3
Bran Paul (coord), Bran Florina, Roșca Ion Gh., Manea Gheorghe, David Oana, Costica Ionela, Iorgulescu Afrodita: „Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munților Apuseni – Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran Paul (coord). Bran Florina, Roșca Ion Gh., Crețu Raluca Florentina, Manea Gheorghe: „Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran P. (coord), „Raportul comisiei din Academia de Studii Economice, București privitor la problemele economice, financiare, sociale, de mediu și de durabiliate ale proiectului minier Roșia Montană”, în „Academica”, anul XIII, București, nr 15/iunie 2003
D.M. Chambers, „Comentarii tehnice asupra Studiului de fezabilitate și asupra Proiectului Roșia Montană, decembrie”, 2002
Gabrie's 2001 Annual Report
Nistoreanu Puiu: „Ecoturism și turism rural", Editura ASE, București, 2003
*** Asociația Aurarilor „Alburnus Maior”: „Evaluarea tehnică a proiectului, martie 2003”, (Meter Fisher, Alina Lenganer – Compatibilitatea proiectului Roșia Montană cu principiile și normel legislației CE și UE, Institutul de Drept European, Viena, Oct. 2002)
www.academiaromana.ro/rosiamontana.htlm
www.mmediu.ro/dep_mediu/rosia_montana.htm
www.monde-diplomatique.ro/Argumentul-Rosia-Montana-in-noua.html
www.povesteaadevarata.ro/rosiamontana.htlm
www.rmgc.ro
www.rosiamontana.org
www.tvr2.ro/dreptul-la-replica.php
*** „To Dig or not to Dig?”, OEDC Global Forum on International Investment (Conference on Foreign Direct Investment and the Environment), februarie 2002
BIBLIOGRAFIE
Capitolul 4
1. Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice.
Bran Paul (coord), Bran Florina, Roșca Ion Gh., Manea Gheorghe, David Oana, Costica Ionela, Iorgulescu Afrodita: „Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munților Apuseni – Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran Paul (coord). Bran Florina, Roșca Ion Gh., Crețu Raluca Florentina, Manea Gheorghe: „Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran Florina, „Componența ecologică a deciziilor de dezvoltare economică”, Editura ASE, București, 2002
Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu Puiu, „Ecoturism”, Editura Economică, București, 2000
Institutul Național de Statistică Direcția Județeană de Statistică Alba : www.alba.insse.ro
Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Alba – „Breviar Turistic, Date turism pe localități”, Alba, Martie 2007
Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Alba – „Buletin statistic lunar”, Martie 2007
Cândea Melinda, Bran Florina, „Spațiul geografic românesc”, Editura Economică, București, 2001.
Ministerul Culturii și Cultelor – Institutul Național al Monumentelor Istorice: www.cultura.ro
www.cdep.ro/rosia-montana/htlm
www.drumulaurului.ro
www.fanfest.ro
www.rosiamontana.org
www.rosiamontana.ro
www.mturism.ro/studiiinternationale/htlm.
*** Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului.
BIBLIOGRAFIE
Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice.
B. Debarbieux, „Tourism et Montagne”, Ed. Economica, Paris, 1995.
Bran F., „Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică” – studiu de caz
Bran F., V., Diaconu Ch. „Politici ecologice”, Centrul editorial-poligrafic A.S.E. București,, 1997
Bran Florin, Cândea Melinda,: „Spațiul geografic românesc”, Editura Economică, București, 2001
Bran Florina, „Componența ecologică a deciziilor de dezvoltare economică”, Editura ASE, București, 2002
Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu Puiu, „Ecoturism”, Editura Economică, București, 2000
Bran Florina, Dinu Marin, Șimon Tamara: „Turismul rural. Model european”, Ed. Economică, București 1997
Bran Paul (coordonator), Bran Florina, Rosca Ion Gh., Manea Gheorghe, David Oana, Costica Ionela, Iorgulescu Afrodita: „Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munților Apuseni – Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran Paul (coord). Bran Florina, Roșca Ion Gh., Crețu Raluca Florentina, Manea Gheorghe: „Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran P. (coord), „Raportul comisiei din Academia de Studii Economice, București privitor la problemele economice, financiare, sociale, de mediu și de durabiliate ale proiectului minier Roșia Montană”, în „Academica”, anul XIII, București, nr 15/iunie 2003
Cândea Melinda, Bran Florina, „Spațiul geografic românesc”, Editura Economică, București, 2001
Dinu Mihaela : „Geografia turismului”, Editura Didactică și pedagocică, București, 2002.
D.M. Chambers, „Comentarii tehnice asupra Studiului de fezabilitate și asupra Proiectului Roșia Montană, decembrie”, 2002.
Gabrie's 2001 Annual Report
Glăvan Vasile: „Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism”, Ed. Economică, București, 2003
Institutul Național de Statistică Direcția Județeană de Statistică Alba : www.alba.insse.ro
Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Alba – „Breviar Turistic, Date turism pe localități”, Alba, Martie 2007
Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Alba – „Buletin statistic lunar”, Martie 2007
Minciu Rodica : „Economia turismului“, Editura Uranus, București, 2000
Ministerul Culturii și Cultelor – Institutul Național al Monumentelor Istorice: www.cultura.ro
Nistoreanu Puiu: „Ecoturism și turism rural", Editura ASE, București, 2003
Primăria orașului Cămpeni, via CEIS, 2003 preluate din lucrarea „Prezent și perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roși Montană”.
S. McCool, „Linking Tourism, the enviroment and concepts of sustainability: setting the stage”, U.S. Departament of Agriculture, Forest Service, Intermountain Research Station (studiu obtinut prin internet).
Țigu Gabriela: „Resurse și destinații turistice pe plan mondial”, Editura Uranus, București, 2005.
www.academiaromana.ro/rosiamontana.htlm
www.adevarulonline.ro/2003-09-09/Societate/un-proiect-de-clasa-mondiala-pentru-Romania.
www.cdep.ro/rosia-montana/htlm.
www.drumulaurului.ro
www.fanfest.ro
www.mmediu.ro/dep_mediu/rosia_montana.htm
www.mturism.ro/studiiinternationale/htlm.
www.monde-diplomatique.ro/Argumentul-Rosia-Montana-in-noua.html
www.povesteaadevarata.ro/rosiamontana/htlm.
www.rmgc.ro
www.rosiamontana.org
www.rosiamontana.ro
www.rmgc.ro
www.rosiamontana.org
www.tvr2.ro/dreptul-la-replica.php
*** Asociația Aurarilor „Alburnus Maior”: „Evaluarea tehnică a proiectulu, martie 2003”, (Meter Fisher, Alina Lenganer – Compatibilitatea proiectului Roșia Montană cu principiile și normel legislației CE și UE, Institutul de Drept European, Viena, Oct. 2002)
*** Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului.
*** „To Dig or not to Dig?”, OEDC Global Forum on International Investment (Conference on Foreign Direct Investment and the Environment), februarie 2002
=== L ===
CUPRINS
Introducere / 3
Cap. 1 TURISMUL ÎN ZONA MUNȚILOR APUSENI / 6
Turismul montan, aspecte generale / 6
Principalele resurse și destinații ale turismului montan / 6
Aspecte ale cererii și motivației în turismul montan.
Tendințe actuale / 8
Prezentarea potențianului turistic al Munților Apuseni / 13
Potențialul turistic / 13
Forme de turism posibil a fi practicate în această zonă / 18
Stadiul actual de dezvoltare al turismului în zona Munților Apuseni / 21
Stadiul actual de dezvoltare / 21
Direcții, acțiuni și programe statistice de dezvoltare a zonei / 22
Cap. 2 PREZENTAREA GENERALĂ A ZONEI ROȘIA MONTANĂ / 24
2.1 Date generale / 24
2.2 Roșia Montană astăzi / 27
Cap. 3 ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE ȘI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA
ZONEI ROȘIA MONTANĂ / 32
3.1 Trecutul și partea neștiută a acestei zone / 32
3.2 Situația prezentă / 35
3.3 Proiectul Gabriel Resource / 36
3.3.1 Pierderi pentru România / 36
3.3.2 Beneficii pentru România / 42
3.3.3 Riscuri pentru România / 45
3.3.3.1 Riscul financiar / 45
3.3.3.2 Ricuri de mediu / 46
3.3.4 Dezvoltarea durabilă / 47
3.4 Stadiul de dezvoltare a turismului în zona Munților Apuseni
Roșia Montană / 54
Cap. 4 PROPUNERI DE VALORIFICARE ȘI RELANSARE A ZONEI TURISTICE
ROȘIA MONTANĂ / 61
4.1 Alternativa dezvoltării turismului în zona Munților Apuseni / 61
4.1.1 Obiective strategice de dezvoltare durabilă a turismului în zona
Munților Apuseni / 61
4.1.2 Metodologia dezvoltării zonei Roșia Montană / 69
4.1.3 Stațiuni în zona Munților Apuseni / 76
4.2 Relansarea pe plan turistic a zonei Roșia Montană / 78
4.3 Atractivitatea zonei Roșia Montană pentru turiștii străini / 85
Cap. 5 Concluzii și propuneri / 88
Bibiliografie / 91
Introducere
Motto
Resursele au fost și vor fi în permanență de interes geopolitic. Cel care își apară patrimoniul, glia strămosească, ca ființă umană a acestui spațiu binecuvântat de Dumnezeu, România, trebuie să fie aceeași ființă care să aibă în centrul preocupărilor dezvoltarea durabilă. Locuitorii sunt îndreptățiți la o viață sănătoasă și în echilibru cu natura.
Având un caracter complex și multidimensional (tehnologic, economic, politic, ecologic) prin natura, caracterul și implicațiile ei, problema mediu-economie se dovedește a fi o problemă globală. Mediul pretinde din ce în ce mai mult o gestiune corectă, suplă și captivantă, o mare varietate de instrumente de intervenție, precum și o comunicare continuă cu actorii scoio-economici, în vederea unei gestionări publice integrate a resurselor naturale.
Dată fiind evoluția societății umane, opinia publică a sesizat degradarea și regresul componentelor mediului, dându-le importanța cuvenită, obligând astfel actorii politici și cei socio-economici la participarea efectivă în vederea conservării și dezvoltării de o manieră durabilă a tot ceea ce ne înconjoară. De altfel, sondajele de opinie la nivel european demonstrează acest lucru, în ultimii ani problematica protecției mediului fiind clasată în poziția a doua din punct de vedere al importanței mediului fiind clasată în poziția a doua din punct de vedere al importanței, după problemele sociale (șomaj, stabilitate economică, posesia unei locuințe, securitate personală etc.).
Conștiința fatului că intensitatea activității umane sporește asupra mediului, fie prin consumul necotrolat de resurse și spațiu, fie prin producerea unor deșeuri pe care natura nu le poate absorbi fără suferințe, a acțiuni concrete pentru preîntâmpinarea, contracararea și eliminarea repercursiunilor factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic.
Privitor la protecția și conservarea mediului, există o serie de principii și norme specifice dreptului internațional aflate în diferite etape de consacrare și garantare ca norme juridice obligatori, care s-au cristalizat în decursul ultimelor două decenii.
De la general la particular, se pot enunța câteva principii importante care constituie linii directoare în bunul mers al relațiilor internaționale din domeniul eco-economic:
Suveranitatea și protecșia mediului – enunțat la Stockhlom în 1072, este bazat pe regula „sic utere tuo, ut alienum non laedes”, care exprimă obligația statelor de a asigura activitățile desfășurate în limita jurisdicțiilor naționale pentru a nu cauza prejudicii altor state;
Obligția statelor de a conserva și proteja mediul și resursele naturale – principiul ca cea mai mare incidență asupra pădurii, care prevede angajamentul părților de a lua „măsurile necesare pentru salvgardarea proceselor ecologice esențaiale și sistemelor care condiționează viața, pentru prezervarea diversității genetice și pentru a asigura productivitatea durabilă a resurselor naturale”.
În iunie 1992, are loc la Rio de Janeiro Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare care amplifică reverberațiile manifestărilor Pronatura. S-au adoptat: Declarația de la Rio, supranumită și Cartea Terrei, Agenda asupra dezvoltării durabile în secolul XXI, Convenția asupra biodiversității, Acordul asupra climei, Convenția-cadru privind schimbările climatice, Declarația de principii forestiere și Declarația privind deșertificarea. Respectarea prevederilo acestor documente permite ca dezvoltarea economică să aibă loc în cadrul unor ecosisteme în care criteriile economice să fie corelate cu cerințele echilibrului ecologic.
România este parte semnatară a celor trei întruniri internaționale (Strasbourg, Rio de Janeiro, Helsinki), însă punerea în practică și rezultatele sunt destul de timide. Utilizarea durabilă a resurselor naturale și managementul deșeurilor reprezintă și unul din cele patru domenii prioritare de acțiune stabilite în cadrul celui de al VI-lea Program de Acțiune de Mediu pentru Comunitatea Europeană (ianuarie 2001).
Se dorește un consum de resurse naturale fără depășirea capacității de suport a mediului. Direcțiile de acțiune în acest sens vor fi următoarele:
Îmbunătățirea implementării legislației de mediu existente;
Integrarea preocupărilor de mediu în ansamblul celorlalte politici;
Implicarea mecanismelor de piață pentru a atrage interesul pentru mediu al agenților economici și al consumatorilor;
Implicarea directă sau indirectă a cetățenilor în problematica protecției mediului;
Planificarea teritoriului, precum și deciziile manageriale trebuie să țină cont de impactul asupra mediului în vederea promovării celor mai bune practici de mediu.
Conștientizându-se astfel, la nivel național și internațional, faptul că o gestiune rațională a resurselor presupune o implicare deosebită a tuturor factorilor de decizie, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, se impune o direcționare și o amplificare a acțiunilor în cadrul unui management al colectivităților locale favorabil protecției mediului și a resurselor sale naturale.
„Resursele, producția, amplasarea structurilor economice de prelucrare, depozitare, transportul rămân principalul obiect al activității economice în procesele sale de obținere a bunurilor destinare existenței omului și societății umane, în general”.
CAPITOLUL 1
TURISMUL ÎN ZONA MUNȚILOR APUSENI.
1.1 Turismul montan, aspecte generale.
Principalele resurse si destinații ale turismului montan
Muntele este astazi una din principalele destinații de vacanță, dar el reprezintă chiar mai mult decât atât: muntele este un simbol al spiritualitații multor popoare, fiind în masură să satisfacă nevoi socio-culturale complexe.
Zona montană în general se caracterizeză printr-o mare concentrare de resurse turistice. Relieful, ca suport al tuturor componentelor de mediu geografic, reprezintă în același timp și suportul activităților turistice: de aceea, el este considerat principala componentă a potențiulului turistic al unei zone. Iar acest lucru este cu atât mai evident în zona montană.
Relieful montan impresioneză prin altitudine, prin forma crestelor și a vârfurilor montane, prin pitorescul abrupturilor, prin platourile situate la mari înalțimi, prin existența unor forme specifice de relief, cum ar fi: relief carstic (de calcare și dolomite, cuprizând chei, defileuri, ponoare, peșteri), relief vulcanic (masive conice impozante, cratere sau coșuri fumegânde, platouri de lavă), relieful masiv al munților înalți, cu creste, piscuri și abrupturi impresionante și spintecat de defileuri etc. Tot relieful montan este cel care oferă vaste domenii schiabile, ce pot fi amenajte pentru practicare sporturilor de iarnă. Prezența lacurilor (glaciare, vulcanice, de baraj natural sau artificial), a izvoarelor, apelor minerale sau termale întregesc valoare peisajului montan și contribuie la atractivitatea turistică. De asemenea, flora și fauna specifice pot determina chiar forme aparte de turism (de cunoștere, de vânătoare și pescuit sportiv, științific etc), iar crearea de rezervații naturale în tona montană sporește atractivitatea acesteia.
Zonele montane sunt și adăpost al numeroase așezări umane, până la înălțimi rezonabile (in Europa, până la 1500 – 2000 m, dar în Asia, până la 4000 m), ceea ce determină prezența a numeroase atracții antropice – castele sau ruine de cetăți, situri arheologice de valoare universală, mânăstiri, temple, muzee, baraje hidrografice, alături de tradiții și artă populară, foarte bine dezvoltate.
Echiparea montană a pornit de la amenajarea domeniului schiabil, cu pârtii de diferite grade de dificultate, însoțite de instalații de transport pe cablu. Preocupările pentru asigurarea celor mai bune condiții pentru cei care practică schiul nu se opresc însă la amenajarea pârtiilor și echiparea mecanică a versanților.astfel, pentru a se asigura o calitate cât mai buna a zăpezii, precum și o prelingire a sezonului de schi, cele mai multe stațiuni sunt dotate cu tancuri de bătut zăpada sau cu tunuri pentru fabricarea zăpezii artificiale. De asemenea, numarul școlilor de schi, cu monitori recutași adesea din rândul fostelor celebrități ale schiului național, este considerabil. Există școli de schi pentru fiecare categorie de varstă, precum și pentru practici mai pușin obișnuite: schi acrobatic, snowboarding și altele.
O importantă facilitate oferită turiștilor-schiori este „skipass-ul”, folosit de majoritatea acestora, pentru că el oferă posibilitatea practicării schiului pe o anumită perioadă (o zi, o săptamână etc.), contra unei sume fixe. Prețul acestuia poate inculde cazarea, transportul pe cablu, lecții de schi sau diverse facilități oferite de stațiune sau de un grup de stațiuni care exploatează un domeniu schiabil comun.
Nu sunt omise nici echipamentele de agrement destinate turiștilor neschiori, precum și schiorilor, ca activități „apres-ski”. Astfel, printre dotările întâlnite în stațiunile montane amintim: săli de sport, saune, piscine acoperite sau în aer liber, săli de bowling, patinoare artificiale sau naturale, discoteci pentru diferite categorii de vârstă, centre de echitație, baruri diverse etc.
Fiecare stațiune oferă și un atractiv program de manifestări cultural-artistice (spectacole, festivaluri, concursuri, cinema, operă), sportive sau de altă natură. Rețeaua comercială este bogată și diversificată, incluzând magazine de artizanat, de suveniruri, de artă, de antichități, de bijuterii, de echipament sportiv și altele. De asemenea, sunt oferite toate serviciile necesare unui sejur confortabil în stațiune (poștă, telecomunicații, spălatorie-călcătorie, asistență medicală calificată, ghizi-însoțitori, închirieri auto).
Dar faptul că în ultimii ani, stațiunile montane s-au confruntat cu o serie de dificultăți legate de lipsa zăpezii, de stagnarea pieței sporturilor de iarnă (ceea ce a dus la o scădere drastică a gradului de ocupare), le-a determinat să-și îndrepte mai mult eforturile către oferta de vară, chiar dacă aceste activități sunt mai putin rentabile. Astfel, pe lângă echipamentele și activitățile „clasice” de agremet estival – trasee montane, terenuri de sport, piscine, pesteri amenajate pentru vizitare, trasee de alpinism, programe de vânatoare și pescuit, și.au facut apariția altele noi, răspunzând tendințelor cererii: deltaplanorismul, sporturi nautice, plimbările, parapanta, plimbările cu bicicleta pe teren accidentat.
1.1.2 Aspecte ale cererii si motivației în turismul montan. Tendințe actuale.
Odată cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii și transformarea lui într-o mișcare de masă, muntele s-a impus mai mult în atenția investitorilor și promotorilor acestei forme de turism, tocmai datorită numeroaselor condiții pe care le oferă pentru desfăsurarea unei activitați economice cu rezultate benefice. Efectele dezvoltării turismului montan în plan economic și social, deși uneori greu de cuantificat, sunt apreciate ca fiind foarte importante. Se estimează astfel că arealele de turism, peste 90% din veniturile regionale. De asemenea, în numeroase yone montane, turismul constituie una din principalele ocupatii ale locuitorilor, multe comunități depinzând de activitatea turistică (ca, de exemplu, în Alpi sau Himalaya).
Turismul montan atrage numeroase fluxuri turistice internaționale, mai ales în Europa, America de Nord, Asia, dar și în celelalte zone ale lumii, care dispun de atracții turistice valoroase și o bună accesibilitate față de bazinele cererii.
Anul 2002 a fost nu numai Anul Internațional al Ecoturismului, ci și Anul Internațional al Muntelui. Această asociere este extraordinară: turismul joacă un rol deosebit în dezvoltarea durabilă a zonelor montane în secolul nostru, iar ecoturismul este forma de turism cu cea mai mare perspecitva de dezvoltare în aceste regiuni, fiind tot mai mult susținuta de comunități, investitori, agenți economici, turiști.
Cererea pentru turismul montan a cunoscut, pe plan mondial, o evoluție ascendentă, dar și importante schimbari în ceea ce privește motivația deplasării, sub influența a numeroși factori – de ordin economic, socio-demografic, psihologic, politic etc.
Rădacinile turismului montan se situează în câteva locuri particulare. Și când spunem acest lucru, ne gandim atât la localizarea spațială a ofertei, cât și la bazinele cererii. Difuziunea turismului montan în plan social si extinderea amenajărilor masivelor montane sunt practic cele două fenomene principale și intredependente care constituie esența turismului montan.
Cererea în tuismul montan a evoluat sun influența unor factori diverși, comuni și turismului în general sau specifici. Veniturile au avut, fără îndoială, o puternică influență asupra cererii în turismul montan, practicarea sporturilor de iarnă fiind considerată o formă scumpă de petrecere a vacanței. Bazinele cererii montane își are au originile în principalele orașe ale Europei sfarșitul de secol XIX-lea, unde se concentra populatia cu cele mai mari venituri.
Creșterea nivelului de trai în timp, cu ritmuri mai înalte în țările dezvoltate, a făcut posibilă practicarea la activitățile turistice montane a tot mai multor persoane. Acest fenomen, corelat cu reducerea relativă a tarifelor turisitce, a condus la așanumita socializare a turismului sau la transformarea acestuia într-un fenomen de masă.
Dezvolatrea ofertei turistice montane a conditionat, de asemenea, creșterea cererii. Aceasta s-a realizat practic pe două căi: prin extindere în jurul siturilor inițiale și prin amenajarea unui număr mare de alte staținui montane, dupa modele similare. Primele amenajări turistice monatne se situează in munții Alpi, Franța și Elveția numarandu-se printre primele țări promotoare ale acestei forme de turism.
Dezvoltarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă a fost deosebit de impetuoasă. Practicarea sporturilor de iarnă a fost sustinută însă și de progresul tehnic manifestat prin îmbunatațirea permanentă, prin creșterea performațelor instalațiilor de transport pe cablu., dar și de dezvoltarea ramurilor industriale producătoare de material sportiv.
Accesibilitatea este un factor deosebit în dezvolatrea turismului montan; de aceea, infastructura a jucat și jocă un rol hotărâtor. Din totdeauna, descoperirea și valorificarea siturilor montane au depins de accesibilitatea lor; aceasta a limitat atât alegerea de către turiști a destinațiilor montane cât și posibilitatea amenajării turistice. Dezvoltarea infrastructurii a influențat direct costul și durata transportului, doi factori decisivi în alegrea destinației de vacanță. Chiar și astăzi masivele montane mai apropiate de bazinele cererii sunt avantajate de accesibilitate. Și totuși, apropierea de bazinele cererii favorizează masivele montane. Cu tot progresul întregistrat de infrastructura de transport, „proximitatea” determină o intensificare a fluxurilor turistice, din cel puțin două motive: participarea la turismul montan și a categoriilor de populație mai puțin favorizate, deci mai puțin mobile și mai dependente de o bună accesibilitate; creșterea ponderii sejurilor de scurtă durată în ansamblu călătoriilor, tendință actuală a cererii turistice în general, ca și a celei montane.
Factorii de natură socio-demografică joacă și ei un rol esențial în evoluția cererii turistice montane. Creșterea demografică a contribuit și ea la sporirea numărului de turiști în zona montană; este adevărat însă că acestea s-a petrecut mai ales în țările dezvoltate sau în cele în curs de dezvoltare, în care s-a înregistrat și o creștere a nivelului de trai. Astfel, din rațiuni economice și socio-demografice, principalele areale emițătoare de fluxuri turistice înspre zona montană sunt marile aglomerări urbane din țările bogate.
În ceea ce privește structura demografică, există importante diferențieri ale ratei plecărilor în vacanță la munte. În primul rând, trebuie spus că cererea în turismul montan provine în cea mai mare parte din mediul urban. În al doilea rând, chiar dacă se vorbește despre o dofuziune socială a turismului montan în clasele sociale medii, acest fenomen nu a atins toate segmentele populației în aceeași masură.
Nivelul general de instruire influențează și alegerea destinațiilor de vacanță; exigențelor tot mai ridicate în ceea ce privește calitatea prestațiilor, manifestate de categoriile sociale superioare provin din transferarea obiceiurilor urbane de consum pe durata vacanțelor.
Un factor important care acționează mai ales asupra direcționarii fluxuirlor turistice este dat de apropierea culturală și istorică.
Evoluția unor factori de natură psihologocă – cum ar fi moda, nevoile – a determinat schimbări importante în mărimea și structura cererii turistice montane. Putem spune ca moda a influentat puternic „propagarea” obiceiurilor de a petrece vacanța la munte sau de a schia, în rândul populației orașelor bogate, la sfârșitul secolului XIX-lea. Ulterior, alegerea destinației montane sau practicarea anumitor activități în zona montană au fost influențate de modă.
Activitatea turistică a fost marcată și de evoluțiile socio-culturale, sub aspectul creșterii în intensitate și în frecvență a nevoilor umane superioare, considerate de către A. Maslow în vârful piramidei nevoilor. Operatorii din turismul montan au fost nevoiți să țină cont de emotivitatea crescândă a clienților, venind în întâmpinarea lor cu o varietate de forme de agrement, cu servicii tot mai diversificate care să satisfacă nu doar nevoile de bază ci și pe cele de autorealizare, automulțumire spirituală și recunoaștere a unui anumit statut social, dobândit ca urmare a consumatorului turistice în zona montană (alpinismul, schi alpin, escalada, sporturi extreme pot conferi individului un înalt statut social).
Din ce în ce mai mult, turiștii caută o anumită utilitate a actului turistic pentru organism și pentru spirit. De aceea, importanța imaginii și capacitatea consumatorului de a-și imagina un loc care să-i satisfcă nevoile joacă un rol deosebit în alegerea destinațiilor.
Schimbările obiceiurilor de consum turistic pot fi considerate un factor de natură psihologică, dar acestea se datorează și unor cauze economice sau conjuncturale. Astăzi, clientela își diversifică și își fracționeză vacanțele. Nu se mai poate vorbi despre clientela unei anumite stașiuni, ci de categori de clienți ale căror carasteristici, cultură comportament, cerințe, așteptări saut foarte variate. Astfel, multe stațiuni montane au fost nevoite să-și adapteze propria ofertă unor segmente de piață foarte diferite. O altă tendință este aceea de a fracționa concediile de obicei în vacanța de vară și cea de iarnă; astfel, sejurul mediu a scăzut în prezent la 7-8 zile și în același timp, a crescut frecvența plecărilor în week-end, în zonele montane apropiate.
O puternica influență au manifesta-o și oganizarea a numeroase conscursuri sportive de iarnă și puternica lor mediatizare – Olimpiade, Cupe Mondiale, Universiade și multe alte concusuri de mai mică anvergură. Această influență a fost simțită atât asupra dezvoltării ofertei turisitce, cât și asupra creșterii numărului de turiști amatori de sporturi de iarnă.
Iată așadar o paletă largă a factorilor care și-au pus amprenta asupra evoluției cererii turistice în zonele montane. Intensitatea influenței lor a fost diferită de la o țată la alta sau de la o perioadă la alta și este foarte dificil de măsurat. Pot fi apreciate însă rezultatele acestei influențe, reflectate în dinamica cererii în turism montan.
În ultimele decenii, turismul montan a ajuns să se asimileye, în mai toate țările lumii, cu noțiunea de turism pentru practicarea sporturilor de iarnă, datorită schimbărilor intervenite în cadrul cererii turistice. Astfel, daca la începutul secolului muntele era solicitat pentru sezonul estival, motivația clintelei fiind aceea de a beneficia de condițiileclimatice pentru odihnă și tratament sau pentru practicarea drumeției, cea de-a doua jumătate a secolului nostru se caracterizează printr-o creștere spectaculoasă a numărului amatorilor de sporturi de iarnă, astfel încât aceasta tinde să devină motivația principială a circulației turisitce în zona montană.
Chiar și în zilele noastre, turismul montan se bazează pe un numar relativ mic de practici dominante: schi alpin, alpinism, drumeții, sejur termal, vilegiatură lacustră, schi fond. Fiecare din acestea conține reprezentarea unui sit ideal (peisaj, relief, echipamente etc.) și are propriile sale condiții de realizare. Diversificarea progresivă a acestor practici de bază a determinat alegera succesuvă a diferitelor locuri-model, având variate caracteristici naturale și sociale.
Cele mai vechi și mai cunoscute stațiuni montane ofereau condiții turiștilor a căror motivație principală era una din următoarele: termalism, alpinism, climatism, vilegiatură modernă și drumeție, cercetări botanice, glaciare și cartografice. Ulterior au apărut și alte practici, respectiv motivații turistice, odată ci valorificarea altor resurse turistice montane sau cu evoluția modei, a nevoilor etc. Astfel, au fost atrase în circuitul turistic și au devenit motivația principală a deplasării cascadele pitoresti, drumurile tăiate în stâncă, geizerele și alte surse termale, grotele și defileele.
O motivație care nu este nouă dar a capătat în prezent noi dimensiuni este întoarcerea la natură, mai precis în acel mediu natural virgin sau cât mai puțin transformat de om. Numeroase studii arată ca tot mai mulți turiști își aleg destinațiile în funcție de modul în care percep că acestea sunt în perfectă armonie cu mediul înconjurător; mai mult, se remarcă p tendință de creștere a sejurilor înregistrate în parcurile naționale sau în parcurile naturale.
Această paletă de motivații și practici a generat anumite tipuri de turiști ce pot fi întâlniți în stațiunile montane: schiorul; turistul „curios” care dorește să descopere muntele; turistul contemplativ, care apreciază natura, puritatea aerului, liniștea, frumusețea peisajului, bogăția floristică și faunistică; amatorul de drumeții; alpinistul; „consumatorul” de animație și sporturi de vară; pe de altă parte, există și alte motive pentru care turiști pot prefera stațiunile montane, cum ar fi evitarea zonelor prea scumpe – zona montană oferind posibilități și pentru cei cu venituri mai modeste – sau a celor prea aglomerate, cum sunt, de obicei, statiunile de litoral.
Practicile turistice s.au născut în cadrul unor grupuri sociale de dimensiuni reduse, localizate într-una sau mai multe arii geografice. În timp, inventarea de noi practici a fost apanajul unor categorii sociale bine definite ale marilor orașe europene: intelectualim artiști, oameni de știință, aristocrați. Astăzi, se pare că inovația în domenii aprține grupurilor de tineri – este cazul unor practici cum ar fi parapanta, deltaplanul, cicloturismul sau unele sporturi extreme. Pornind de la aceste grupuri inițiatoare, practicile turistice montane s-au difuzat în plan social, cuprinzând din ce în ce mai mulți adepți.
În ceea ce privește sporturile de iarnă, practicarea lor a căpătat în timp noi dimensiuni, datorită acelorași fenomene: difuziunea socială și multipicarea siturilor pentru sporturile de iarnă, pornind de la anumite modele de referință. Pe lângă schiul alpin (slalom și coborâre), s-au dezvoltat tot mai mult și alte practici: schiul nordic (schi fond, raid nordic sau „schi-radonnee”, sărituri cu schiuri, biatlon), patinajul, săniușul, bobul.
Actuala diversificare a motivațiilor și practicilor, care urmează unei lungi perioade fidele unor modele turistice montane, ridică profesioniștilor serioase probleme de adaptare și de orientare spre așa-zisele „nișe de clientelă”. Ultimii ani se caracterizează astfel printr-o relativă stagnare a pieței sporturilor de iarnă, mai ales în țările dezvoltate și prin creșterea interesului pentru practicarea unor sporturi de vară în zonele montane. Preferințele turiștilor se îndreaptă tot mai mult și spre zonele montane rurale, unde pe lângă motivația odhnei sau a practicării drumețiwi și a unor sporturi, există posibilitatea integrării în activitatea populației locale, a comunicării și schimbărilor intercurale – nevoi ce se manifestă astăzi tot mai pregnant în rândul tot mai pregnant în rândul populației de toate vârstele.
Prezentarea potențialului turistic al Munților Apuseni.
1.2.1 Potențialul turistic.
În România, practicarea turismului montan are condiții foarte bune de dezvoltare
datorită potențialului oferit de cele trei catene numtoase ale Carpaților, fiecare dintre acestea cu caracteristicile și peisajele sale. În munții României se pot practica drumețiile montane, alpinismul, escaladă, montain bike, zboruri cu parapanta, sporturi de iarnă.
Cea mai importantă componentă a turismului montan o reprezintă sporturile de iarnă. Între tipurile de sporturi de iarnă, turismul pentru schi dispune de un potențial ridicat pentru dezvoltare.
În prezent în România există 30 de stațiuni montane unde se pot practica aceste sporturi, domeniu schiabil actual al României este alcătuit din peste 100 de pârtii pentru schi, un numar foarte mic de din acestea fiind omologate, doatate cu echipamente pentru zăpadă artificială și nocturnă. Domeniul schiabil este de câteva sute de ori mai mic decât în țările alpine de referință.
Pentru ca România să fie recunoscută pe plan internațional ca o destinație turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă este necesară îmbunatățirea infrastructurii generale, a ofertei pentru sporturile de iarnă, refacerea și dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul montan (amenajarea de noi pârtii de schi cu instalațiile de sport pe cablu aferent, instalații și echipamente d producere a zăpezii artificiale și de menținere a pârtiilor), precum și dezvolatrea, modernizarea și diversificarea structurilor de primire.
Zona munților Apuseni, deține un important potențial turistic, atât natural, legat de varietate peisagistică și formele de relief, cât și antropic, dat de unele atracții cultural-istorice de mare interes.
Munții Apuseni sunt străbatuți sau se află in aproprierea unei dense rețele rutiere modernizate, naționale și internașionale, care ușurează accesul la obiectivele naturale sau antropice. Căile ferate de pe văile Arieșului și Ampoiului ca și magistralele ce înconjoară masivul, precum și o bogată reștea de drumuri forestiere și poteci marcate completează infrastructura generelă. Aeroporturile de la Oradea, Cluj-Napoca și Arad fac accesibili acești munți și pentru turismul internațional.
Potențialul turistic natural, cel mai reprezentativ, se impune prin atractivitate peisagistică și valoarea estetică și ștințifică a unor componente sau capacitatea de a genera anumite forme de turism.
Peisajele și formele carstice, unele dintre cele mai răspâdite, mai complexe si mai pitorești din țară, se cuprind în panourile carstice Padis-Scărișoara din Munții Bihorului, Vașcău din Munții Codru Moma sau cel din Pădurea Craiului, cu forme carstice și vegetații variate. Se înscriu aici defileele, abrupturile și crestele calcaroase, formele de suprafață ca doine și uvale, cu vegetație de stâncărie și peisaje de mare spectualizitate. Se evidențiază cheile râurilor Crișul Repede, Crișul Pietros și Crișul Alb, Șomeșului Cald și Arieșului și Cheile Galbenei, Șighiștelui și Turzii (de fapt cheile Hășdatelor), precum și peșterile numeroase și de mare frumusețe, mai ales în Munții Bihor și Pădurea Craiului, unele fiind declarate monumente al e naturii ca: Meziad, peștera – ghețar Scărisoara, Cetătile Ponorului, Vadu Crișului, peștera Vântului etc. Altele sunt amenajate pentru vizitare ca Peștera Urșilor de la Chișcău din Munții Codru Moma și peștera Ionele din Munții Bihor. Râurile subterane cu cascade spectaculoase ca în Cetățile Ponorului sau izbucurile carstice – fenomene arheologice rare – cum este cel de la Călugăi din Munții Codru Moma constituie alte atracții turistice carstice.
Formele de relief cristaline sau vulcanice sub formă de platouri întinse, acoperite cu păduri de conifere sau pășuni montane ca în Munții Vlădeasa, Gilău-Muntele Mare sau coloanele de bazalt – Detunata Goală din Munții Metaliferi reprezintă alte valențe turistice din acești munții.
Apele minerale și termoninerale de la Geoagiu – Băi, Vața de Jos și Monesa, utilizate balneara în terapia bolilor reumatismale, neurologice periferice, de nutiție, sau tubului digestive și hepatobiliare etc. și lacurile de interes hidro energetic de pe Someșul Mic (Tarnița, Gilău, Mărișel) de pe valea Drăganului sau Valea Iadu (Leșu) ce se înscriu cu importante disponibilități pentru turism. O parte din lacurile amintite au o bază pentru agrementul anutic și pescuitul sportiv: Leșu, Fântânele – Beliș Valea Drăganului.
În aria montană se afla importane domenii pentru practicarea alpinismului mai ales în Munții Bihor, Cheile Turzii și Munții Tarscăului și a sporturilor de iarnă în Munții Vlădeasa, Valea Iadu și Valea Drăganului, Băisoara și Padiș, dar amenajat, numai la Stâna de Vale și Băisoara; stratul de zăpadă schiabil (peste 10 cm) persistă circa 160 – 180 zile/an la Stâna de Vale și Băisoara etc.
Munții Apuseni cu numeroase rezervații naturale și monumente ale naturii au fost incluși pe lista zonelor protejate de interes național.
Elementele de certă atracție turistică prezintă și obiectivele cultural-artistice, în care amintim:
Vestigiile istorice de valoare națională precum cele romane cu minele aurifere de la Roșia Montană (Minele Romane), Brad și Baia de Criș, Cetatea Alba Iulia (străvechea Apoulon – dacică și Apullum – daco-romană), urmele termelor romane, ceteatea dacică Piatra Craivii etc;
Ziduri ale cetății feudale, ridicate în secolele XIII-XIV la Șoimuș, Dezna, Hălmagiu;
Locuri și monumente istorice legate evenimentele răscoalelor din 1784 conduse de Horea, Cloșca și Crișan și ale revoluției de la 1848, cu neînfricatul Avram Iancu: Câmpeni, Abrud, Albac, Țebea (mormântul lui Avram Iancu, Gorunul lui Horea și lăcașul de cult), Baia de Criș, Bistra;
Elemente etonofolclorice de mare originalitate precum arhitectuta tradițională cu case țuguiate, bârne din lemn de pe văile Arieșului și Ampoiului sau din Zarand; monumentele istorice și de arhitectură populară de folosință religioasă, realizate din lemn (XIII-XIV) la Almaș, Săliște, Crișuri, Curechiu, Luncșoara etc.; meșteșugurile ca butinăritul și olăritul de la Arieș și Crișuri; portul popular, șesăturile și broderiile de mare atracție din Zarand, Țare Moților, Beiuș, Huedin etc.; manifestările folclorice ca Târgul “Sărutului și al florilor” de la Hălmagiu, “Târgul de fete” de la Găina etc.; muzeele etnofolclorice, care conservă aceste elemente etnografice la Beiuș, Huedin, Râmeț, Lupșa etc.;
Muzeul mineralogic de la Brad deține valoroase vestigii ale exploatării aurului, încă de pe vremea dacilor și romanilor, ca și eșantioane de metal nativ.
Munții Apuseni se impun prin marea diversitate și atractivitate a potențialului turistic prin următoarele masive:
Munții Bihorului (1849 m) se detașează prin formele carstice, aproape
toate monumente al e naturii și concentrate aici, precum: platoul Padiș cu Ghețatul relic de la Scărișoara, fenomen unic în țară; Cetățile POnorului; avenurile Borțig, Negrașu etc,; peșterile ca Ghețarii de la Borțig, “Zapodia” și “Focul Viu”, toate elemente ale naturii; izbucurile Ponor și Ursului; valea Galbenă, cheile Ordâncușei, Cetatea Rădesei; Muntele Găina cu peisajele deosebit de pitorești și cunoscut prin sărbătoarea tradițională “Târgul de fete de la Găina” (luna iulie); domeniul schiabil de obârșia văii Arieșului (Vârtop, Arieșeni), și sub culmea Bihariei.
Destinație pentru: drumeție montană, odihană-recreere, alpinism, speoturism, drumeție, cunoaștere, agroturism, sporturi de iarnă.
Dotări turistice: cabana Padiș, popasul Arieșeni, popasul turistic de la Gârda, hotel Tulnic din Câmpeni; teleschi și pârtie de schi la Vârtop-Arieșeni.
Munții Pădurea Craiului (1026 m) și Codrul Moma (1112 m) constituie
o a doua concentrare de forme și fenomene carstice reprezentate mai ales prin peșteri: Meziad, Vadu Crișului, Peștera Vântului (toate monumente ale naturii), Corbasca, Corni, Coliboaia (Pădurea Craiului), Urșilor – monument al naturii, amenajtă (Codru Moma); chei și defile spectaculoase: Crișul Pietros, Crișul Repede, Sighiștelul; izbucuri: Călugări, Tăcăsele; cursuri subterane etc.
Destinație pentru: speoturism, drumeție montană, cunoaștere.
Dotări turistice:cabane Vadul Crișului, Meziad.
Munții Tarscău (1369 m) etalează alte obiective carstice de ma re
frumusețe, precum: peșteri ca Huda lui Papară și Liliecilor; chei pitorești: Turzii – Hăjdate, Râmeților, Gălzii, Feneșului; creste calcaroase: Ciumărna – Bedeleu și stâci columnare Intergalde; rezervații naturale în apropiere: rezervația geologică “Detunata” (bazalt) din Munții Metaliferi în apropiere.
Destinatie pentru: cunoaștere, speoturism, drumeție montană, alpinism.
Dotări turistice: cabane: Intreglade, Cheile Turzii, Sloboda.
Munții Vladeasa (1836 m) se impugn prin domeniul montan înalt, de
mare pitoresc și cu panorama spectaculoase, domeniul schiabil amenajat, văi pitoresti cu cascade (Iadului, Drăganului), lacuri antropice (Leșu, Valea Drăganului) amenajabile pentru agreement.
Destinație pentru: drumeție, sporturi de iarnă, odihnă . recreere, tratament, cunoaștere.
Dotări turistice: stațiunea Stâna de Vale cu pârtii de schi, telescaun; cabanele Leșu, Valea Drăganului, Vlădeasa.
Muntele Mare-Gilău (1826 m, 1670 m) reprezintă interes pentru
domeniul schiabil înalt, pitorescul văilor de obârșie ale Șomeșului Cald, lacurile antropice de pe malul cărora s.au amplasat baze turistice (Fântânele, Tarnița, Gilău), domeniul schiabil amenajat la Băișoara.
Destinație pentru: odihnă-recreere, drumeție, sporturi de iarnă, cunoaștere, agroturism, agrement nautic.
Dotări turistice: cabanele Băișoara, Muntele Filii, Șomeșul Rece, Fântânele, teleschi și pârtie de coborâre la Băișoara.
Zona Munților Apuseni dețin un potențial turist impresionat ce poate fi valorificat atât pe plan național cât și pe plan internațional, prin multiple forme de turism montan. Zona Munților Apuseni deține un bogat potențial turistic natural cât și antropic:
Potențialul natural al Munților Apuseni:
Stânca de bazalt de la Detunata;
Poiana narciselor de la Negrileasa;
Rezervația naturală a Caprii;
Calcarele de la Valea Mică;
Peșterea Huda lui Papară și Ponorul Vânătoare;
Izvorul mezotermal din Cheile Glodului, Cheile Cibului;
Fagul împăratului (Baia de Arieș);
Peștera Scărișoară;
Poarta lui Ionele;
Groapa Ruginoasa;
Valea Gârdăsească;
Valea Sigheștelului și Peștera Urșilor;
Circuitul Văii Galbene;
Cascada Vârciog;
Cheile Runcului;
Cheile Râmeții;
Potențialul turistic antropic al zonei Munților Apuseni:
Arieșemi – Biserica din lemn, sec. al XVIII-lea;
Gârda de sus – biserica din lemn;
Lupșa – muzeu etnografic sătesc și biserica din sec. al XV-lea.
Roșia Montană – muzeul de istorie a mineritului și aurului; galeriile romane, case sec. al XVIII-XIX-lea;
Rămetea – muzeu etnografic;
Avram Iancu – muzeul memorial;
Beiuș – biserica din lemn, 1734;
Rieni – biserica de lemn, 1753;
Chișcani – colecția etnografică;
Alba Iulia – cetatea-bastion din sec. al XVIII-lea, Muzeul Unirii, Sala Unirii, Biblioteca Bathyaneum, Catedrala Reîntregirii, Catedrala Romano-Catolică, Palatul Princiar;
Târgul de fete de pe Muntele Găina;
Festivalul folcloric “Tulnicul Moților” (Câmpeni);
Târgul de pe muntele Călineasa;
1.2.2 Forme de turism posibil a fi practicate în această zonă
Pornind de la caracteristicile mediului citadin, alăturate obligaților și convențiior sociale specifice, pot fi depistate o serie de necesități pe care turistul (în special orășeanul) le emite din ce în ce mai constant și tinde să le transforme în acțiuni:
Reântoarecerea la natură, motivație valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, profesie, statul social. Este rezultatul necesitășii de relaxare, sănătate confort fizic și spirutual. Ea demonstrează că omul modern nu se rupe de modul natural de viață, iar contactul cu mediul rustic are efecte pozitive în menșinerea echilibrului său.
Cunoașterea și adeziunea temporară la grupuriele de apartenență specifică zonelor rurale, dintre care pot fi amintite: familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric etc. Turistul care vine în contact cu aceste grupuri își satisface anumite necesități a caror realizare în mediul citadin este de cele mai multe ori imposibilă.
Cunoașterea, înțelegerea și creativitatea sunt motivașii care se pot realiza cu succes în ambianța satului turistic.
Motivațiile estetice ce decugr din nevoia de frumos, ordine, armonie, naturalețe determină majoritatea turiștilor, care vizitează satele din zona Munților Apuseni, să se considere privilegiați pentru posibilitatea de a cunoaște locuri atât de frumoase și de pitorești.
Curiozitatea ce decurge din informații asupra ospitalității populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatul și ritualurilor sătești deremină dorința muntor turiști de a cunoaște la fața locului toate acestea.
Odihna, cura de aer și fructe, consumul de alimente proaspete de care doresc să beneficieze cei ce își îngrijesc sănătatea în vacanță se îmbină armonios în raza așezărilor rurale.
Sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile sunt motivații care capătă o notă autentică, lăsând loc suficient inițiativei, imaginației și înclinațiilor individuale.
Atât turismul rural, cât mai ales agroturismul se bazează pe potențialul spațiului
rural din zona Munților Apuseni, pe oameni și produsel specifice locului, care trebuie să se adapteze cerințelor pieței turistice, care trebuie să abordeze o gândire antreprenorială și, fără să uniformizeze oferta, să-și reamenajeze structurile de primire pentru a fi la nivelul standerdelor de calitate dorite de turiști, să pună în valoare tradițiile culinare ale bucătăriei românești, respectiv ale celei din zona Munților Apuseni.
Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare care există în numeroase gospodării țărănești, ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite direct de gospodării țărănești spre consumul persoanelor care, pe o perioadă de timp determină, vin în așezările rurale pentru odihnă, recreere, argument sau chiar pentru afaceri, studii documentare etc. Activitatea turistică desfășurată în cadrul gospodăriei are un caracter secundar, ocazional.
În esență, agroturismul presupune o valorificare superioară a valențelor economice, naturale și antropice ale zonei Munților Apuseni, punându-se accentul, prin turism pe o intercondiționare a laturii tradiționale cu cerințele turismului modern, competitiv, coparticiparea și coabitarea reciprocă fiind elemente definitorii.
Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, are caracter permanent și dispune de o structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile țărănești, ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanță cu bungalow-uri sau vile grupate în jurul unor spații comune pentru masă, distracții comune etc. Între așezările rurale de interes turistic se numără și satele turistice etnografice, care dețin un fond etnografice (Lupșa, Rămetea, Beiuș, Chișcău, Avram Iancu), arhitectură populară de excepție, port tradițional și folclor etc. În organizarea și amenajarea acestor sate turistice trebuie să se țină cont de:
Valoarea și varietatea resurselor turistice, de ocupațiile agropastorale și tradițiile etnofolclorice din zonă;
Poziția favorabilă pe o arteră turisitcă importantă sau în apropierea unor centre turistice și stațiuni renumite;
Apropierea de masive montane de mare atractivitate și circulație turistică;
Dezvoltarea scocio.economică ridicată a satelor, care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodăriilor, cu efecte debefice pentru primirea și găzduirea turiștilor, inclusiv din străinătate;
Trăsăturile psihotructurale ale populației, ce-i conferă un grad mare de ospitalitate, cinste și moralitate, gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători și de limbi străine).
Prin punerea în valoare a ofertei de cazare și servicii a tuturor structurilor turismu-
lui rural, prin crearea unor programe de turism variate se dezvoltă circulația turisică rurală. Principalele structuri ce pot fi dezvoltate în cadrul turismului rural în zona Munților Apuseni sunt: satul de vacanță (compus din vile sau bungalowuri), popasul turistic, motelul, hotelul rustic pavilionar și camping-ul.
Altă formă de turism – turismul monat pentru practicarea sporturilor de iarnă
Având în vedere condițiile geografice existente în această zonă, în localitatea Arieșeni se poate realiza o stațiune turistică la standardele internaționale cu consecințe pozitive asupra dezvoltării zonei. Datorită condițiilor naturale climatice, terenurilor potrivite pentru extinderea activităților de agrement, a pârtiei de schi existente la Vârtop se poate realiza un proiect complex.
Bazinul turistic Arieșeni poate constitui un punct de atracție pentru turiști datorită atât zăîezilor abundente, favorabile sporturilor de iarnă, cât și diverselor frumuseți naturale (peșteri, cascade, trasee turistice) ce reprezintă interes deosebit în timpul verii.
Centrul turistic Arieșeni s-ar putea realiza în trei cătune ce aparțin comunei Arieșeni (Vârtop, Bumbești, Galbena), fiind necesară întocmirea unui plan de amenajare în care să se prevadă și infrastructura necesară (drumuri, alimentări cu apă, canalizare, electificare, salubrizare). Accesul la stațiunea turistică Arieșeni este foarte usor și pentru turiștii străini, chiar în condițiile actuale, existând numeroși turiști maghiari și italieni care vin aici în sistem de agroturism.
Turism sportiv. Pe timpul verii, existența cadrului natural foarte plăcut, a
condițiilor ecologice favorabile, a împrejurimilr bogate în puncte de interes turistic (naturale și antropice) pot conduce la practicarea diferitelor activități sportive (echitație, tenis, golf, pescuit sportiv de păstrăvi etc.), precum și implicarea turiștilor din zonă. Pe timpul iernii stațiunea oferă condiții favorabile practicării sporturilor de iarnă (schi, bob etc.).
Poziția geografică favorabilă a Arieșenilor va face ca turiștii din vestul Europei să vină aici pentru a petrece un concediu datorită distanței relativ scurte pe care trebuie să o parcurgă și a prețurilor mult mai mici în comparație cu Germania, Elveția, Franța. Existența mediului natural nepoluat va atrage un număr considerabil de turiști români și străini, iar realizarea unor amenajări turistice în concordanță cu resursele (nivel de clasificare 3-4 stele) va permite în termen scurt a inevestițiilor și obținerea unui profit apreciabil.
Desfășurarea activităților turisitce, de agrement și sportive va trebui să se facă prin impunerea protecției și amenajării punctelor de interes turistic din zonă în condiții ecologice.
1.3. Stadiul actual de dezvoltare al turismului în zona Munților Apuseni.
1.3.1 Stadiul actual de dezvoltare
Turismul montan în zona Munților Apuseni se afla aproape în acelasi stadiu de dezvoltare cu turismul montan românesc caracterizându-se prin urmatoarele:
Oferta de servicii învechită, necompetitivă pe piața internațională;
Structuri turistice de primire cu un grad de uzură înaintat;
Oferta de agrement săracă și de slabă calitate;
Domeniul schiabil neamenajat și mijoace de transport pe cablu învechite tehnologic;
Necorelarea între capacitățile de cazare din stațiuni și dotările pentru spoturi de iarnă, care sunt subdimensionate;
Concentrare structurilor turistice pe Valea Prahovei – Poiana Brasov, ce a dus la slaba dezvoltare a celorlalte masive și zone montane;
Rețeaua de cabane turisitce este redusă și cu structuri turistice de primire necompetitive ca dotare și categorie de confort, etc.
În prezent, dotarea din punct de vede turistic a zonei Munților Apuseni este destul
de slab dezvoltată, fiind reprezentată de:
Cabane: – Cabana Padiș – Munții Bihorului; Cabane Vadul Crișului, Meziad – Munții Pădurea Craiului – Codru Moma; Cabane Intregalde; Cheile Turzii, Sloboda – Munții Tarscău; Canele: Leșu, Valea Drăganului, Vlădeasa – Munții Vlădeasa; Cabanele: Băișoara, Muntele Fili, Șomeșul Rece, Fântânele – Munții Mare-Gilău.
Pârtii de schi: La Vârtop-Arieșeni – Munții Bihorului; Stațiunea Stâna de Vale – Munții Vlădeasa; La Băișoara – Munții Mare-Gilău;
Transport pe cablu: La Vârtop-Arieșeni; Stațiunea Stâna de Vale; Băișoara;
Popasuri: Arieșeni; de la Gârda; etc.
Hoteluri și pensiuni – cu diferite grade de confort.
Locuri de agremnt si petrecere a timpului liber.
1.3.2. Direcții, acțiuni și programe strategice de dezvoltare a zonei.
Direcții strategice:
Îmbunatățirea standardelor de calitate pentru transportul pe cablu.
Delimitarea exactă a domeniului schiabil în stațiunile turistice de interes internațional în concordanță cu legislașia din domeniul mediului și agriculturii.
Îmbunățirea infrastructurilor specifice agrementului și creșterea numărului de servicii/structuri specializate pe agrement.
Modernizarea structurilor turistice în funcțiuni de cazare.
Creșterea rețelei de cabane și refugii monate în masivele monatabe care nu beneficiază de adăposturi.
Acțiuni:
Dotarea la standardele internaționale și în conformitate cu legislația de specialitate a tuturor pârtiilor din principalele stațiuni turistice de schi.
Dezvoltarea și diversificare agrementului cu accent de agrement „aprés ski” în toate stațiunile de schi.
Modernizarea rețelei de cabane și cabane în masivele montane din România.
Creșterea circulației turistice din masivele montane care nu beneficiază de structuri cu funțiuni de cazare.
Programe:
Programul Superschi în Carpați – dezvoltarea și modernizarea domeniului schiabil din România.
Rețeaua de cabane și refugii turistice montane. Refacerea cabanelor turistice din zona de creastă a masivelor monatne și construirea unei rețele noi de cabane în masive monatne care nu beneficiază de structuri de primire.
Salvamont. Sprijinirea dezvoltării rețelei salvamont din România cu accent pe creșterea securității turiștilor.
Proceduri:
Amenajarea de pârtii noi de schi.
Construirea de instalații de transport pe cablu pentru persoane.
Instalarea de echipamente de producere a zăpezii artificiale.
Instalarea echipamentelor pentru iluminat nocturn al pârtiilor de schi.
Dotarea cu echipamente pentru întreținerea pârtiilor schi.
Reamenajarea și amenajarea pârtiilor destinate practicării sporturior de iarnă, altele decât schiul-biatlon, bob, sanie, sărituri de la trambulină, patinoare cu instalațiile și echipamentele aferente.
Reamenajarea și construirea de refugii montane pentru asigurarea siguranței și primului ajutor în caz de accident.
Reamenajarea și construirea rețelei de cabane de creastă.
Amenajarea traseelor turistice montane pentru protejarea turiștilor (marcaje, cablu de asigurare, panouri indicatoare).
Inițierea unui Program complex de modernizare și dezvoltare a rețelei de cabane, cu precădere în masivele deficitare în astfel de structuri turistice, de dezvoltare a dotărilor pentru agrement și sporturi de iarnă, de modernizare și amenajare a traseelor montane. Se realizează astfel o ofertă competitivă, se asigură o dispersie corespunzătoare în aria montană benefică pentru siguranța circulației turistice și securitatea turiștilor.
Crearea unui cadru instituțional și legislativ privind amenajarea complexă a ariei montane cu precădere pentru turism prin:
Elaborarea unor „norme pentru proiectarea, executarea, marcarea și întreținerea traseelor turistice montane” prin care se reglementează unitar toate problemele legate de rețeaua de trasee turistice montane;
Elaborarea unui „Ghid al marcajelor turistice” pe unității monaten cu o „Schemă mare generală a marcajelor turistice în munți” care să permită integrarea în sistemul european de marcaje turistice;
Inițierea și susținerea unui proiect de act legislativ pentru acordarea unor facilități similare pensiunilor și pensiunilor agroturistice pentru agenți economici sau persoane fizice care inevestesc în construcția și exploatarea unor cabane la peste 1000 m altitudine.
CAPITOLUL 2
PREZENTAREA GENERALĂ A ZONEI ROȘIA MONTANĂ
2.1. Date generale.
Etimologie.
Luându-și numele de la toponimul dacic Alburnus și de la adjectivul roman Major Alburnus Major a fost o asezare minieră romană prosperă, mineritul făcându-se atât la suprafață cât și în lungi galerii subterane.
Atestare.
Roșia Montană (fostul Alburnus Major de pe vremea romanilor, 131 e.n.) este reședința comunei cu același nume și are o suprafață de 4.200 de hectare. Prima atestare documentară a Roșiei Montane din 6 gebruarie 131 p. Chr., această dată apărând pe o tăbliță cerată găsită într-una dintre galeriile ce datează din perioada romană. Aceasta înseamnă că, încă de la începuturile sale, Roșia Montană este direct legată de aurul ce se găsește în subsolul său.
Amplasament.
Comuna Roșia Montană (situată în nord-vestul țării, șa 128 kilometri de Cluj-Napoca și 70 de kilometri de Alba Iulia, în județul Alba, așezată pe valea râului Roșia, afluent al Abrudului, între masivele Cetate și Carnic de o parte și Orlea și Jig, de altă parte) adăpostește cel mai mare zăcământ de aur din Europa (estimat la 10,6 milioane uncii de aur), exploatat de secole în mod tradițional, în subteran. Rețeaua de galerii descoperite depăsește importanța celor similare din Spania, Portugalia, Țara Galilor. Pe lângă instrumentele de minerit și galeriile atestate ca fiind de pe vremea Imperiului Roman, s-au păstrat și celebrele 25 de tăblișe cerate (descoperite în galeria „Sfântl Iosif” în anul 1788 și în galeria „Catalina-Monulești” în 1855), documente scrise de o importanță deosebită pentru studierea dreptului roman, dar și al vieții economice și sociale în Dacia romană.
Importanța arheologică.
Patrimoniu istoric
Roșia Montană deține din anii 70’ un muzeu al mineritului unic, cuprizând o expoziție în aer liber de instrumente miniere, un complex de galerii și puțuri romane cu o lungime de 400 m, precum și mina de suprafață din timpul romanilor. Rezultatele cercetărilor din anul 2005 (dezvelirea integrală a două temple și a unui eventual castellum al minerilor dalmți colonizați la Roșia Montană) demonstrează faptul că avem la Roșia Montană un complex arheologic, al cărui caracter unitar trebuie luat în considerare și la care cercetările trebuie să continue foarte mult timp pentru a fi definitv evaluat.
Monumente ale naturii
Potrivit Legii nr.5/2000, sunt Monumente ale naturii:
Monumente ale naturii –Roșia Montană
Tabel 2.1
Mausoleu antic
O descoperire senzațională la Roșia Montană a fost dezvelirea unui mausoleu
antic în regiunea Hop – Găuri. Mormânt dublu circular, este singurul descoperit pe
teritoriul României, din perioada Daciei romane și conservat atât de bine. Datorită
presiunii din partea arheologilor din țară și din străinătate, precum și din partea
localnicilor, s-a decis conservarea sa in situ print-un program special. Rămâne însă neclar
cât de eficient va fi acest proiect, având în vedere că mausoleul s.ar afla între o haldă de
steril și o carieră deschisă în care se vor face explozii permanent.
Exploatarea aurului
Exploatarea aurului, o activitate continuă de aproape 1.900 ani, din perioada
romană și până în prezent, a influentat condițiile sociale, economice, culturale și de mediu din Roșia Montană. De asemenea, aurul a atras numeroase grupuri etnice care au migrat în această zonă, influențând Roșia Montană cu propriile lor tradiții culturale.
Aspecte economice
Sub aspect economic, Roșia Montană își datorează originile mineritului și, prin
urmare, a devenit dependentă, aproape în exclusivitate, de această activitate, ca sursă de venit. Odată cu declinul mineritului și reducerea subvențiilor pentru activitățile miniere din România, începând cu anul 1989, a scăzut și nivelul de trai al comunității din Roșia Montană.
Patrimoniul arhitectural-urbanistic al sitului Roșia Montană.
Vestigiile arheologice de suprafață ale asezării Alburnus Maior: vaste necropole, monumente funerare excepționale, edificii sacre, edificii publice.
Vestigiile subterane ale exploatării miniere romane de la Alburnus Maior – continuata și amplificata pe parcursul Evului Mediu – alcatuite din sisteme de galerii – cu sectiune transversala trapezoidala – sapate cu dalta, galerii de explorarem de asistența, de aerisire, de evacuare a apei – continuate cu planuri inclinate cu trepte săpate în rocă, depilaje înguste, camere cu ăilieri și puțuri sau amplicate în spectaculoase abateje cu tavane boltite și pereți rotunjiți, specifice tipului de exploatare cu foc.
Galeria romană principală se află la cota +725 m, la ea ajungându-se după o coborâre pe un plan înclinat (157 trepte). Pe cca. 40 de metri (spre est), galeria are un profil aproape constant, iar următorii 60 de metri (spre nord) au fost săpați în profile diferite. Cu această galerie au fost intersectate mai multe filoane aurifere, marcate pe pereții acesteia prin mici scobituri.
Muzeul în aer liber găzduiește o serie de piese arheologice (lapidariul) și diferite instalații miniere specifice exploatării și preparării aurului (vagoneți și șine de lemn, șteampuri, mori etc.).
Elementele explaotării miniere moderne, preindustriale și industriale – retțele de galerii trasate regulat, dupo o dispoziție geometrică clară; galeria magistral; sistemul hidrotehnic alcatuit din sutele de lacuri de acumulare, instalatii de control al nivelului apei, canale de dirijare a apei; calea ferată ăngustă; atelierele de prelucrare primara a minereului;
Asezarea actuala – Roșia Montană, al carei fond construit este compus în mare parte din cladiri ridicate între sfârșitul sec. al XVII-lea li sfârșitul sec. al XIX-lea, pe o structura conturata deja, locuințe și gospodarii tradiționale valoroase, biserici, monumente votive, comemorative sau funerare care punctează peisajul întregului sit și jalonează universul satului tradițional.
Monumentele naturii – Piatra Despicata și Piatra Corbului – structuri geologice particulare.
Patrimoniul mobil – celebrele tăblițe cerate romane – documente valoroase atât pentru istoria așezării de la Alburnus Major, cât și pentru istoria asezării de la Alburnus Major, cât și pentru istoria exploatărilor aurifere sau a dreptului roman – descoperite și introduse în circuitul stiințific internațional încă din sec. al XIX-lea; bogatul inventar arheologic adus la lumină de-a lungul timpului prin descoperiri intâmplătoare și recent, prin cercetările arheologice sistematice: stele votive și funerare, elemente de sculptura arhitecturală și funerară, ceramica, ustensile și instrumentar casnic, obiecte de podoaba.
Patrimoniul imaterial – credințe, obiceiuri, dar mai ales amprentele imponderabile ale unor momente și evenimente istorice semnificative pentru indentitatea națională – dintre cauzele declansării Rascoalei lui Horea, unele își au originea în lucrările de modernizare a exploatării miniere de la Roșia Montană inițiate spre mijlocul sec. al XVII-lea; și tot aici mai persista amintirea luptelor purtate de Avram iancu, secondat de perfecții și tribunii între care se numară Simion Balint, preot la biserica greco-catolică din Roșia Montană.
Peisajul natural și cel antropic, fundal și în același timp cauza generatoare a tuturor componentelor sitului – peisajul utilitar, al așezării; peisajul industrial – al masivelor muntoase, complementar peisajului subteran – al exploatărilor miniere.
Pe acest fond, al problematicii complexe ridicate de subiectul Roșia Montană, dezbaterile privitoare la patrimoniul cultural al sitului, provovate de inițierea, în urma cu zece ani, a proiectului de exploatare miniera de suprafața de la Roșia Montană, s-au purtat de cele mai multe ori într-un câmp de informații restrâns, pasându-se accentul pe una sau alta dintre componentele sitului, ceea ce a condus la întrepertări incomplete.
Un patrimoniu atât de prețios prin cuprindere, densitate și stratificare precum cel de la Roșia Montană impune ca obligatorie o abordare exhaustivă a sitului. Aceasta nu poate fi limitata la implicarea arheologică, arhitecturală, etimologică etc., remarcabile, necesare, dar unilaterale și insuficiente dacă finele lor conexiuni subterene nu sunt subliniate. Deschiderea necesara unei asemenea abordări este cuprinsp în noțiunea de peisaj cultural.
2.2 Roșia Montană astăzi
Cea mai mare parte a teritoriului zonei Roșia Montană are funcție industrial- extractivă, deținută de exploatarea minereurilor de aur și argint, concentrată în comuna Roșia Montană, Abrud și Bucium. La Sohodol se extrage marmură. Funcția agrar-industrială este reprezentată de agricultură (cultura cartofului, fructe și creșterea animalelor) și prelucarea industrială (industria textilă, confecții, covoare țesute manual; industria alimentară și de prelucrare a lemnului). Potențialul peisajului natural (chei,peșteri, fenomene carstice etc.) ca și tradiția unor serbări populare înlesnesc dezvoltarea unor activități turistice.
Unele fenomene de risc natural ce au avut lo în ultimul timp în zona Roșia Montană au generat manifestări diferite în funcție de localitățile unde s-au declașat: alunecări de teren; eroziuni de maluri, dislocări de stânci și căderi de roci; văi torețiale (ravene, ogașe râpe); zone inundabile și zone mlăștinoase.
Factorii care contribuie la realizarea potențialului economic al zonei Roșia Montană sunt:
Resursele naturale importante ale subsolului (aur și argint) și ale solului (păduri, pășuni, fânețe);
Forța de muncă cu tradiții în unele ramuri (minerit, prelucrarea lemnului și a metalelor, creșterea animalelor, artizanat etc.)
Mijloace de producție și tehnologii învechite și o echipare insufucuentă a teritoriului cu căi de comunicație, gospodărirea apelor, alimentarea bu energie electrică și termică etc.
Extracția de minereuri constituie cea mai importantă ramură a industriei în zonă,
folosind majoritatea forței de muncă masculine de aici. Dacă zăcămintele s-ar epuiza sau dacă s-ar efectua un program de disponibilizări masive, acești lucrători nu ar avea cître ce ramuri industriale să se îndrepte în această zonă, apărând grave probleme sociale.
Domeniul silvic, de și bogat din punct de vedere al fondului forestoer, prezintă probleme legate de administrarea acestuia precum și de defrișări și despăduriri provocate de exploatările miniere din zonă; productivitate slabă a pădurilor îm zonele poluate; extinderea pajiștilor în defavoarea surafeței împădurite, legată de același fenomen; lipsa accesibilității pe întreaga suprafața a fondului forestier etc.
Creșterea animalelor, culturii restrânse de porumb și de cartofi sunt câteva din domeniile agriculturii practicate în zona Roșia Montană. Există localități (Lupșa) în care activitatea preponderentă a locuitorilor este cea agricolă (peste 85%). De asemenea, insuficientă și deficitară a producției agricole din lipsa acută de puncte de colectarea și condiții de transport adecvate etc reprezintă disfuncționalități ale agriculturiii din această zonă.
Economia zonei Roșia Montană, ca și economia întregii regiuni a Munților Apuseni, se găsește în procesul schimbării de sistem datorită mostenirii nefaste de tip mono-industrial, combinată cu starea sărăciei continue a populației, cu amenințarea de epuizare a resurselor subsolului și de agravare a degradării mediului. Sensul acestor schimbări este opus celui cerut de obiectivele dezvoltării durabile.
De asemenea, trebuie să se realizeze o schimbare și în ceea ce privește abordarea problemelor de mediu, ajungându-se de la situația unui consumator de fonduri bănești la cea a unui furnizor de eco-eficiență (eficiență economică și ecologică). Acțiunile de protecție a mediului, de conservare a resurselor naturale și de reconstrucție ecologică trebuie să devină oportunități cu efecte economice, care vor crea noi locuri de muncă și vor furniza venituri atât pentru populație, cât și pentru bugetele locale.
În momentul de față Roșia Montană se confruntă cu o problemă foarte delicată, un proiect de dezvoltare și intensificare a extracțiilor minere de metale pretioase, cei îi confera avantaje deosebite dar în acelasi timp îi aduce numeroase dezavantaje, mai ales pe termen lung ducând la dispariția zonei în cea mai mare parte a sa.
Date generale despre Proiectul Roșia Montană.
Proiectul minier Roșia Montană (denumit mai departe „Proiectul”) este propus de compania mixtă Roșia Montană Gold Corporation S.A. Conform documentului „Descriere Proiectului” și datelor furnizate pe situ-ul companiei, Roșia Montană Gold Corporation S.A. RMGC este o companie mixtă formată din Gabriel Resources Ltd (Canada), care deține 80% din acțiuni, compania statului român Minvest S.A. ce are 19,3% și alți acționari români 0,7%.
Gabriel Resources Ltd (GR) este companie orientală spre „achiziția, exploatarea și dezvoltarea proiectelor de metale prețioase”, ce are două proiecte de minerit în România, Roșia Montană și Bucium.
În 1995, GR a răsăpuns cu o propunere scrisă la apelul deschis de căutare de participanți la proiectul Roșia Montană făcut de Regia Autonomă a Cuprului Deva, titulară a proiectului Roșia Montană; ulterior regia s-a reorganizat sub numele de Minvest S.A., propunerea fiind acceptată. Licența de concesionare de exploatare pentru Roșia Montană a fost dată de Guvern în 1999 pentru Minvest ca titular și RMGC ca afiliat. În octombrie 2000 s-a produs transferul de licență, RMGC devenind titular și Minvest afiliat.
Proiectul (prezentat în mai multe versiuni) prevede acum următoarele:
Obținerea a 300 tone aur și 1600 tone argint anual, din procesarea a 13 milioane minereu pe an, timo de 16,2 ani, minereu obșinut din exploatarea în cariere deschise a patru masive (Cetate, Carnic, Orlea, Jig-Vlădioaia). Proiectul prevede exploatarea în primii zece ani în cariere la Cetatea și Carnic, iar în următorii 6 ani la Orlea și Jig. Minereul din zonă are o concentrație medie de 1,56 grame aur/tonă și de 7,8 grame argint/tonă.
Strămutarea sau relocarea a circa 900 de famili însumând circa 2000 de persoane, din 740 de locuințe și 138 apartaente; strămutarea a opt biserici, nouă cimitire, școli, grădinițe, dispensar medical; clasificarea a nouă case monumente istorice; distrugerea muzeului minerirului, impreună cu galeria care se vizitează acum și cererea unui nou muzeu; distrugerea a patru masive (Cetate, Carnic, Orlea, Jig) în urma escavărilor ce vor crea patru masive; distrugerea monumentelor naturale Piatra Corbului și Piatra Despicată; ocuparea a 1200 ha de teren în satele Roșia Montană și Corna; crearea unui iaz de decantare (în locul actualului sat Corna) ca depoyit de tulbureală de steril de procesare, cu un baraj (de steril) înalt de 185 metri (cât un bloc de 60 de etaje) la numai 2 Km de Abrud.
Exploatarea în carieră descisă a masivului Cetate a început în 1970, distrugându-se mai multe urme importante ale exploatării vechi, romane. Îbalțimea masivului a scazut în timp cu 120 de metri, exploatarea actuală fiind de maximum 400.000 tone minereu/an, la care se folosesc camione de 15 tone, reziduurile fiind depozitate intr-un mic iaz din Valea Săliștei. Proiectul a fost revizuit de mai multe ori ca timpi și ca valori, pentru a răspunde comentariilor unor analiști. În noiembrie 2001, consultabtul australian Minproc a elaborat documentul intitulat „Studiul final de fezabilitate”, în care producția anuală de minereu era de 20 milioane tone anual și viața minei era de 11 ani. A urmat „Studiul de optimizare” făcut de SNC Lavalin, care prevede o produție anuală de 13 milioane tone pe 16 ani.
În septembrie 2002 a fost elaborat documentul intitulat „Descrierea Proiectului”, în care investiția inițială (costurile de capital pentru producția de 13 milioane tone de minereu anual) a fost prevăzută la 235 milioane USD. În decembrie 2002, D. Chambers face unele comentarii tehnice asupra celor două documente, „Studiul final de fezabilitate” și „Descrierea Proiectului”, semnalând modificarea mai multor aspecte cheie ale proiectului propus:
Durata Proiectului a fos ridicată de la 11 la 16 ani, în timp ce producția anuală a scăzut de la 20 la 13 milioane de tone minereu pe an (producția actuală fiind de 400 mii tone);
Mărimea basculantelor pentru încărcarea minereului și a rocii sterile a scăzut de la 230 de tone la 150 de tone (cele utilizate acum fiind de 15 tone) etc.
După publicarea comentariilr tehnice pe marginea Proiectului, firma canadiană a
recunoscut că atât cheltuilile de investiție, cât și costurile de operare au fost cubestimare și a emis noi estimări financiare. La 27 februarie 2003, dow Jones Newswire scria: „cheltuielile de investiție estimate pentru Proiect se ridică la 437 de milioane de dolari, cu 184 de ilioane de dolari (70 %) mai mult”. Sunt menționate, în Studiul fe fezabilitate, mai multe domenii de creteri, printre care cele legate de costurile de administrație a deșeurilor, de accelerare a strămutării populației și de extindere a ariei de exploatare, sșteptându-se ca și costurile de operare să crească, în special cele la electricitate. Proiectul, început în 1997, prevede acum că, dacă se obținea și acordul final de mediu, faza de construcție, de doi ani, să înceapă în 2004, nu în 2003, cum era în „Descrierea Proiectului”, după care exploatare propriu-zisă va fi de 16 ani (16,2 ani), urmată de pe perioada de închidere a minei mai mulți ani, pentru care nu se apreciazează nimic în legătură cu refacerea mediului distrus. Pe durata de funcționare de 16 ani a minei vor fi create aproximativ 250-300 locuri de muncă în minerit și un număr de aproximativ 2000 de locuri de muncă adiționale, indirecte (în serviciile auxiliare mineritului: transport, restaurante, stații de benzină).
Depozitul de la Roșia Montană are o concentrație slabă de aur și argint. Conform geologilor, un depozit de aur cu un conținut de sub 2 grame/tonă nu merită să fie exploatat, deoarece mina va fi sensibilăla fluctuațiile pieței, existând riscul major ca acesta să fie închisă temporar sau permanent, datorită unei scăderi a prețului aurului. De aceea, nivelul producției de 13 milioane tone/an (400.000 tone/an în prezent) nu este realizabil în România, cu atât mai puțin într-o tonă populată ca Roșia Montană. Un calcul simplu arată că chiar dacă RMGC (Roția Montană Gold Corporation) lucrează în fiecare zi a anului, opt ore pe zi, va avea de încărcat, descărcat 30 autobasculante grele (150 tone) pe oră, trafic care este practic imposibil de controlat. Astfel, ținta nivelului de producție este total nerealistă.
CAPITOLUL 3
ACTIVITĂȚILE DESFAȘURATE ȘI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA ZONEI ROȘIA MONTANĂ
Trecutul și partea neștiută a acestei zone.
România posedă, fără îndoială, câteva dintre cele mai importante zăcăminte auri-
fere din Europa, a caror exploatare datează încă din perioada preistorică. Mineralizațiile aurifere sunt repartizate în trei zone distincte: a) celebrul „Patrulater aurifer” în zona Munților Metaliferi din Apuseni; b) zona Baia Mare în nord; c) în zona centrală a Carpaților Meridionali.
„Patrulaterul Aurifer” din Munții Apuseni a reprezentat principalul producător de aur din continentul european. Minele din zona Roșia Montană, Bucium, Almaș-Stanija și Brad-Sacarâmb au livrat în decursul exploatarii lor imense cantități de metale prețioase, alături de aur zăcămintele de argint. De altfel, din punct de vedere mineralogic, aurul nativ din zona Patrulaterului este cunoscut prin continutul său ridicat de argint (20-25%), la care se adaugă telurul (0,1%), acesta din urmă element fiind descoperit pentru prima dată la Zlatna în secolul XVIII de profesorul Johann Müller von Reichenstein din Sibiu. Minele din Munții Apuseni au oferit și alte minerale în premiera mondială, cum ar fi silvanitul și sacarambitul. Eșantioanele de aur nativ colecționate începând din secolul al XIX-lea și adăpostite în Muzeul Aurului din Brad, Brukenthal din Sibiu sau în coleția Universității din Cluj cuprin numeroase rarități mineralogice.
Lucrurile cunoascute in momentul de fața de publicul larg cu privire la zona Roșia
Montană sunt infime față de ceea ce înseamna aceasta zonă, atât pentru patrimoniul cultural al României, cât mai ales pentru cultura mondială
Zona Roșia Montană reprezintă un subiect foarte litigios, care dacă nu a împarțit România în două tabere egale, în orice caz a împarțit-o în două tabere ireductibile.
Ce este Roșia Montană? Ceea ce se află sub munții Roșia Montană – reprezintă o alta lume – o lume care a prins viață înaintea erei noastre în secolele III – secolele VII, după ultimele datări. Cert este că nu romanii au început exploatarea zăcămintelor de la Roșia Montană și în special in Muntele Cârnic (ce reprezinta o comoara mondiala inestimabilă din punct de vedere istorico-cultural), aici este de fapt prezent mineritul european din preistorie până în epoca modernă. Aici există un vestigiu arheologic constand în mine și inceputurile tehnologiei miniere mondiale.
Pentru a vedea ce există la Roșia Montană, coborând în subteranele Cârnicului, ar trebui să mergi în Europa în vreo șapte-opt puncte și tot nu ai vedea tot, pentru că la Roșia Montană există cel mai vechi tip de exploatare, în primul rând cel cu focul și apa, folosit în preistorie. Asemenea vestigii au fost descoperite și se pare ca ele se leagă de unele informați pe care ni le da Ferodot despre un trib al agatașilor, mari iubitori de aur în secolul al VI-lea – al VII-lea inainte de Hristos, care erau îm zona râului Maris (astazi Mureș). Ei bine iată că datările făcute de farcezi la Roșia Montană cu metoda radio carbon au oferit date chiar din această perioadă – secolul VI, secolul VII inainte de Hristos – anunțat la Cluj în 2004, deci aici avem deocamdată începuturile minertului aurifer de la Roșia Montană. Urmează apoi daci, pentru ca bogatia în aur a prăzilor luate de romani și-au avut izvoarele în bună parte în Munții Apuseni, în Munții Roșiei Montane ai Buciumului, Slatei și Almașului.
Înainte de daci, foarte probabil celții au exploatat în zonă, aveau o poziție publică mult mai consolidată, până cand Burebista le va pune capăt acestei dominați în secolul I. secolul III, este atestat ca exploatație minieră auriferă (metoda fiind aceea a focului si apei).
Există o controvensă în lumea arheologică – cu privire la modul în care au exploatat dacii această zonă – există o parte a arheologilor care merg pe partea că ar fi existat o zonă a exploatațiilor aproape de suprafață pe care la data respectivă erau foarte bogate și alții care împreună cu specialiștii francezi cred ca ei au intrat în subteran cu dalta și ciocanul, pentru că fragmentele flăclii din lemn găsite în galerile din Roșia Montană au oferit date între secolul I înainte de Hristos și secolul I după Hristos, deci în perioada dacilor.
După cucerirea romană este o extindere greu de imaginat a exploatării miniere în această zonă. Exploatările de aici nu au egal din punct de vedere al tehnologiei și amplorii în întreaga fostă lume romană. O dată pentru că tehnica folosită de exploatare este extrem de impresionantă – nu se mai exploatează cu foc si apă decât foarte puțin – și în principal se merge pe săparea într-un profil extrem de interesant și specific doar Daciei până acum acel profil trapezoidal – cu baza mică sus și cea mare jos, conferind o siguranta sportită galeriilor – este specific Roșiei Montane și nu are termen de comparație în restul lumii romane. Este o soluție care practic din punct de vedere al stabilității galeriei conferă maximă siguranță. Această tehnologie nu a mai fost exploatată si în alte exploatări romane, în special pentru ca mâna de lucru care a lucrat la Roșia Montană a fost alta. Este interesant despre Roșia , se crede, și mulți cred, că sclavii au fost cei care au lucrat aici. Traian a adus chiar în primii ani de după cucerirea Daciei, acei mineri din zona dalmatină, mineri din Iricum, de pe coasta Dalmației care nu exploatau însă acolo în primul rând aurul și le-a încredințat dintr-un punct de vedere al exploatării zăcămintele aurifere din această zonă.
Roșia Montană – un adevart templu al culturii.
La Roșia Montanăs-au descoperitsurse epigarfice, înaintea anului 2000, dar și după 2000, zeci de inscripții, altare si acele celebre tăbițe cerate. Aceste tăblițe cerate constituie o parte din istoria dreptului roman, sunt de fapt contracte, unele dintre ele scrise pe tablițe de lemn acoperite cu un strat de ceară, pe care se zgâria textul inscripției și care au fost ascunse în subteranele Roșiei Montane, se pare la un moment dificil în perioada razboaielor macromane, în timpul lui Marcus Aurelius când acestă zonă a fost amenințată. S-au descoperit în secolul al XIX-lea în principal și în secolul al XVII-lea, cand s-au din nou anumite zone de exploatare și sau imprăștiat în întreaga Europă, existând atât în muzeele din țară cât și în muzee din afară cum ar fii în cele din Viena și Budapesta, exemplare rarisime pe care se pot citi numele minierilor, ale asociaților de minieri care de pildă plăteau alimente pentru un banchet funebru în cinstea acelor dintre ei care mureau, deasemenea putem vedea cat costau alimentele în aceea perioada si nu în ultimul rand si date privind economia imperiului roman în aceea perioadă.
Existența unor astfel de tăblițe descoperite în alte zone comparativ cu cele descoperite la Roșia Montană sunt infime, deci practic Roșia Montană este și a rămas arhiva de bază în aceste domeniu.
Pană când s-a făcut exploatare aurifeă în această zonă? O vreme s-a crezut că războaiele macromanice ar fi oprit această exploatare, s-a dovedit însă a fi fals, ea a continuat până la sfârșitul stăpânirii romane în Dacia deci până în 271-273 dupa Hirstos. După aceea, izvoarele tac și nu mai avem până la ora actuală nici o dată care să acopere acest spațiu cronologic.
Tehnica minera folosită în această zonă a fost extrem de complexă, dovadă că i-a impresionat pe minerii austrieci de mai târziu din secolul al XVII-lea si al XVIII-lea. Romanii încă puteau să uimească cu știința lor până în secolul al XVIII-lea.
În prezent există schițe făcute după instalațiile hidraulice romane din lemn găsite în subteranele de la Roșia Montană. În mod uluitor în 2004 a fost descoperit un asemenea mecanism care s-a pastrat intact până în zilele noaste, descoperire ce a făcut o mare senzație în lumea arheologică europeană. Aceste mecanism este de fapt un dispozitiv venit să rezolve una din cele mai spinoase probleme din exploatarile minere, și anume evacuarea apei din subterane care se infiltrează în galerii. În momentul la care se ajunge la o anumită adâncime se acumulează apă ce se infiltreză în galeri și trebuie evacuată pentru a se putea continua exploatarea, în caz contrar mina trebuind închisă din cauza inundării. Practic acest mecanism este contituit din un ansamblu de roți cu cupe și jghiaburi suprapuse pe mai multe nivele pană la suprafață unede apa este evacuată. Această roată cu cupe prelua apa de la un nivel mai jos, o răstuna într-un jghiab de lemn pentru ca apoi să fie preluată de o altă rotă la un alt nivel și rasturnată intr-un jghiab la un nivel superior și tot așa până la ieșirea din galerie. La Roșia Montană aceste sistem ingenios era structurat pe trei nivele în zona Para Carpeni și o asemenea roată este prezentată ca un lucru de senzație la Britsch Muzeum și de atunci de atunci nu s-a mai găsit așa ceva și nu atât de complet. Roata descoperită la noi în 2004 și întreg sistemul este încă în subteran, încă la Roșia Montană, aflându-se la câteva zeci de metri.
Acest vestigii inestimabile poate plaseaza România din punct de vedere al informațiilor pe care le poate furniza pentru cunoașterea economica, juridică a dreptului roman, a tehnicilor de exploatare etc, intr-o destinație culturala unica de mare excepție atât pentru turiștii români, cât mai ales pentru cei străini.
Acest dar oferit de strămosi, acest templu roman, este o șansă unică ce poate ajuta la relansarea turismului romănesc în special cel cultural, printr-un management eficient și mai ales printr-o promovare puternică, mai ales in afara granițelor.
Situația prezentă.
În ciuda unor resurse naturale importante, locuitorii Munților Apuseni au trăit în
sărăcie. În momentul de față situația zonei Roșia Montană este destul de delicată. Ca majoritatea fostelor zone miniere din țară, situația în Roșia Montană este la fel de cenușie. Din cauza unei economi monoindustriale care cu timpul s-a degradat, zona Roșia Montană a ajuns în situația prezentă, datorita în principal unei gestiuni slabe privită doar din perspectiva de a se obține un profit cât mai mare într-o perioadă cât mai scurtă, omițându-se strategiile pe termen lung de dezvoltare a zonei. Tot datorită economiei mono-indutriale a zonei, piața muncii prezintă o ofertă de mână de lucru slab adaptată la cererea diversificată, apărând necesitatea intervenției publice în formarea profesională a populației prin reconversia forței de muncă.
Principalele probleme ale zonei se referă în special la dotarea cu elemente de infrastructură, calitatea mediului, posibilitățile de educație, disponibilitățile de capital etc. Pentru ca zona să înceapă să prospere din nou ar fi nevoie de investiții numeroase și semnificative, în privința modenizării infrastructurii, protejarii mediului, ceării de locuri de muncă, dezvoltării unor noi ramuri economice care să poată contribui la dezvoltarea pe termen lung a acestei zone.
Nu până de mult Roșia Montană avea de ales între două căi de urmat: cea a continuării exploatărilor minere prin metoda exploatărilor de suprafață ce ar fi adus pagube inestimabile comparativ cu ceea ce ar fi oferit și cealaltă cale ar fi ca această zonă de o importanță culturală mondială să intre în circuitul turistic internațional. În urma numeroaselor procese, în special cu ajutorul oamenilor simpli din zonă și a marilor oameni români de cultură, s-a reușit salvarea acestei zone de la o condamnare fără egal.
Proiectul Gabriel Resource.
Proiectul Gabriel Resource, presupune exploatarea zăcămantului de metale prețioase (aur și argit) de la Roșia Montană. Exploatarea presupune o exploatare minieră de suprafață, adică extragerea aurului și argintului prin metoda macinării muntelui și prelucrării cimice a acestuia cu cianuri. Aceast proiect ar aduce cu sine distrugerea mediului natural și a vestigiilor arhologice de o valoare mondială existente la Roșia Montană, și astfel pierderile ce le-ar suferi România ar fi irecuperabile.
Pierderi pentru România.
Pierderi sociale
Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu impotanță istorică și culturalăpentru România și de interes mondial. Din această cauză, nu poate fi comparat cu majoritatea proiectelor siminlare din lume, care sunt localizate în zone aride, nelocuite. Proiectul prevede strămutarea sau relocarea a 900 de familii de proprietari din Roșia Montană și satul Corna, adică aproximativ 2000 de oamani din totalul de 4000. Pierderea socială cea mai importantă este distrugerea coeziunii comunității locale. Faptul că unii trebuie să place, iar alții rămân, iar din cei care trebuie să plece unii au rezistat ispitei banilor, alții nu, a împarțit comuna în două tabere. „Dezbină și stăpânește”, o veche metodă de pe vremea romanilor este folosită cu succes pentru avansarea Proiectului. Solidaritatea, liniștea din comunitate au dispărut, poate pentru totdeauna, existând o mare tensiune în localitate, între oameni, de șapte ani deja.
În România nu există legislație explicită pentru strămutarea involuntară a populației, dar există politicile (recomandările) Grupului Băncii Mondiale care sunt mai favorabile decât legile românești. Diferența principală este că legile din România sunt „orientate spre bunuri”, adică se compensează bunurile pierdute, pe când recomandările Grupului Băncii Mondiale (Direcția IFC) sunt „orientate spre mijloacele de existență”, adică oamenii strămutați trebuie repuși în condițiile de a avea mijloace de existență decente, după strămutare. Problema este că IFC a renunțat în 2002 la negocierile de finanțare a Proiectului, și deci, nu mai există siguranță că cei strămutați de RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) vor fi protejați.
Fără a avea toate aprobarile pentru Proiect, RMGC a trecut deja din 2002 la punerea în aplicare a planului de strămutare a populației, dându-se bani pentru locuință și atât. Există, deja, probleme sociale grave pentru câțiva care au acceptat banii. Populația este amenințată cu expropierea pentru utilitatea publică, astfel încât unii acceptă banii ca să se mute, de teamă că vor fi mutați forțat și nu vor mai primi nimic. Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui Proiect, care contribuie la depopularea Munților Apuseni, și așa o zonă depopulată. Costurile sociale pe termen lung vor fi substanțiale. O estimare a pierderilor de venituri arată că pierderea veniturilor din salarii pentru populația direct afectată de Proiect va fi aproximativ de 10 milioane USD pe an, adică 80% din beneficiile generale ale Proiectului în timpul vieții minei. Această analiză nu ia în considerare contribuțiile sociale datorate din venit.
Crearea de noi locuri de muncă de către RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) în timpul construcției minei, a săpăturilor arheologice și a operațiilor miniere va genera venituri din salarii de aproximativ 16,7 milioane USD între anii 2004 și 2020. În aceeași perioadă, pierderile de venituri pentru cei care lucrează în mod curent în agricultură, în silvicultură, în creșterea animalelor, în industria de prelucrare a lemnului și în servicii incompatibile cu mineritul pe scară largă vor totaliza 94,7 milioane USD.
După închiderea minei, când resursele minerale vor fi dispărut, pierderea veniturilor potențiale din activitățile tradiționale, care nu vor mai putea fi făcute în zonă, trebuie numărate drept pierderi sociale continue pentru România. Pe o perioadă de 50 de ani, pierderile totale nete sunt estimate la 300 milioane USD.
Costurile sociale indirecte, ca de exemplu pierdera valorilor tradiționale ale comunității, sunt imposibil de determinat, dar ar trebui să aibă o valoare ridicată într-o țară care respectă valorile tradiționale.
Pierderi culturale
În concordanță cu „Charta de la Veneția – Charta Internațională pentru Conservarea și Restaurarea Monumenteleor și Siturilor”, adoptată de ICOMOS îm 1965, noțiunea de monument istoric nu cuprinde doar opera arhitectonică singulară, ci și ansamblul arhitectonic urban sau rural care poartă mărturia unei civilizații particulare, a unei evoluții distincte sau a unui eveniment istoric. Nu se referă doar la opere mari de creație sau a unui eveniment istoric, ci și la opere mai modeste, care în decursul timpului au căpătat o semnificație culturală. Este cazul monumentelor de la Roșia Montană și Abrud.
Pierdera patrimoniului arheologic și natural, care nu se va putea înlocui vreodată, trebuie măsurate ca un cost pentru România. Costul economic al acestui patrimoniu depinde de interesul țării în păstrarea și valorificarea lui culturală.
Pierderi de mediu
În mineritul aurifer, resursele naturale (pământul, mineritul, pădurile, aerul, apa)
sunt intrări în sistem, iar ieșirile sunt: aurul, eroziunea solului, emisiile în aer, poluarea
aerului. Folosirea și distrugerea resurselor naturale, cât și efectele distrugerii asupra
mediului trebuie să fie cunatificate în costuri pentru economia națională.
Evalaurea acestor costuri trebuie să ia în considerație:
pierderea (temporară sau permanentă) a resurselor disponibile pentru alte utilizări;
costul remedierii distrugerilor mediului, inculsiv reabilitarea carierelor, curățarea râurilor poluate de drenarea apelor acide etc.
Guvernul are datoria să cântărească cu grijă costurile pierderilor de resurse naturale
disponibile, inculsiv ale aurului, precum și pierderea pământului productiv și a apei, care ar fi putut fi folosite în alte activități alternative și durabile (agroturism).
Costurile de remediere a distrugerilor mediului sunt uriașe. Oamenii de știință din Organizația Cercetării Ștințifice a Commonwealth-ului (the CommoWealth Scientific Research Organization) din Australia au estimate costul remedierii siturilor abandonate care produc ape acide la 100.000 USD/ha.
Raportul dintre terenul folosit direct de către compania minieră și aria totală afectată este 1:5. în cazul Roșiei Montane, mina va ocupa o suprafață de 1.200 ha, dar aria totală va fi de 5 ori mai mare, adică 6000 ha. Dacă ne bazăm pe costul estimat de cercetătorii australieni, de 100.000 USD/ha, obținem un cost total de mediu pentru Roșia Montană de 600 milioane USD, acest cost putând fi și mai mare.
Investiția directă străină
Uzina de procesare, echipamnetele de mediu (ca de exemplu stația de tratare a apei), cele 14 autobasculante de 150 de tone și cea mai mare parte a costurilor de consultanță reprezintă importuri pentru România și cheltuielile se fac în exterior, generând astfel locuri de muncă și beneficii altor țări, nicidecum României. Valoarea totală a acestor importuri este estimată la 300 milioane USD.
Mai mult, Minvest contribuie cu 18% la cheltuielile de capital, chiar dacă aceste cheltuieli vor fi recuperate la începerea exploatării, ceea ce înseamnă ca Minvest/statul Român contribuie, de asemenea, la cheltuielile de capital din afara Românie. Contribuția totală a României la cheltuielile externe este de aproximativ 78 milioane USD.
Investiția directă străină este calculată ca valoare actuală a cheltuielilor de capital locale (134 milioane USD) minus cheltuielile extrene ale Minvest. Investiția directă străină estimată este de 55 milioane USD adica 12% din investiția de capital inițială de 437 USD. Acete date sunt prezentate în tabelul 3.1 de mai jos.
Valoarea estimată a investiției directe străine în
Proiectul Roșia Montană.
Tabel 3.1
Taxe și subvenții
Zona a fost declarată defavorizată, astfel orice companie care investește aici, este scutită de la plata taxelor de profit, iar dacă mai este și un investitor mare, este scutită și de plata taxelor vamale. Pe întreg parcursul exploatării, bugetul de stat va primi în total aproximativ 160 de milioane de dolari, reprezentând beneficiile directe cumulate din redevența de 2% și din profiturile Minvest, date prezentate în tabelele 3.2.
Beneficii directe estimate pentru România
Presupuneri: preț aur (USD/uncie): 275/350; preț argint (USD/uncie): 4,5/4,5
Tabel 3.2
Tabel 3.2
Sursa: Asociația Aurarilor “Alburnus Maior”: Evaluarea tehnică a proiectului, martie
2003, (Meter Fisher, Alina Lenganer – Compatibilitatea proiectului Roșia Montană cu principiile și normel legislației CE și UE, Institutul de Drept European, Viena, Oct. 2002)
Pierderi de imagine externă a României
Imaginea internațională a României a fost serios afectată de accidentul de la Baia Mare, Uniunea Europeană (UE) punând țărilor candidate, între care se numără și România, condiții speciale legate de respectarea strictă a acquis-ului comunitar de mediu.
Ca o consecință directă a accidentului de la Baia Mare, UE a amendat Directiva Seveso, care reglementeză stocarea reziduurilor toxice. Același accident de la Baia Mare este cauza pentru care UE pregătește reglementări privind sterilul minier. Aceste reglementări pot fi completarea directivelor existente referitoare la deșeuri (Directiva Landfill, Directiva IPPC și White Paper on Environmental Liability). Direcția Generală de Mediu a UE lucrează la un proiect dedicat impactului asupra mediului al deșeurilor miniere toxice în țările candidate.
România a primit câteva avertizări din partea Comisiei Europene cu privire la Proiectul Roșia Montană, incluzând necesitatea de a lua o decizie care să se bazeze pe principiul dezvoltării durabile.
3.3.2 Beneficii pentru România
Beneficii directe
A fost realizată o estimare a beneficiilor economice directe pentru România (tabelul 3.2), bazată pe ultimele informații disponibile de la RMGC, publicate în februarie 2003, după realizarea studiului de pre-fezabilitate (Project Basic Engineering Study-BES).
Comparate cu studiile precedente, rezultatele BES arată că performanța economică a companiei este serios afectată de creșterile majore ale costurilor de capital și de operare, precum și de întârzierile în plan de producție.
Costurile de capital inițiate erau estimate la 253 milioane USD, ajungând în prezent la 437 milioane USD, în timp ce construcția Proiectului a fost amânată la aceea vreme cu 1,5 ani, de la începutul lui 2003, la mijlocul lui 2004. La un preț al aurului de 300 USD/uncie și considerând o scădere de 5%, valoarea netă actuală a Proiectului a scăzut de la 646 milioane USD la 272 miloane USD, în timp ce rata internă de rentabilitate a scăzut de la 35,8% la 14,8%.
Toate acestea arată că valoarea Proiectului a fost redusă cu aproximativ 60% față de estimările inițiale optimiste, beneficiile directe potențiale pentru România fiind, și ele, afectate în mod inevitabil de această scădere a performanței Proiectului. Guvernul român participă la proiect cu 18%, prin Minvest, care nu dispune de resurse financiare și, de aceea, nu participă financiar la costurile de investiții.
Totuși, Minvest, ca acționar, va trebui să plătească partea sa de 18% din cheltuielile de capital inițiale, înainte de a obține profit. Simplul fapt că valoarea capitalului a sărit cu 184 milioane USD determină un efort adițional pentru Minvest de 33 milioane USD. Mai mult, perioada de recuperare a investiției este acum de 3,7 ani, ceea ce înseamnă că Minvest nu va avea profit înainte de sfârșitul celui de-al patrulea an de exploatre. Astfel, la sfârșitul anului 2009, Minvest nu va avea resurese financiare suplimentare obținute din Proiect.
Beneficiile directe estimate pentru România pe durata totală a Proiectului (16,2 ani) sunt prezentate în tabelul 3.2 în funție de evoluția prețului aurului, aceste beneficii fiind estimate, succint, după cum urmează:
Prețul aurului Beneficii pentru România
275 USD/uncie 170 milioane USD
300 USD/uncie 200 milioane USD
350 USD/uncie 263 milioane USD
La un preț mediu al aurului de 300 USD/uncie, beneficiile anuale pentru România vor fi mai mici de 13 milioane USD.
Dupa încheierea „Raportului de evaluare a impactului de mediu” și a „Studiului de fezabilitate detaliat ” costurile de capital au crescut, înregistrându-se astfel o nouă scădere a performanței Proiectului și implicit a beneficiilor.
Beneficii indirecte
a. Revitalizarea zonei
Proiectul minier nu folosește resurse procesate local, principala materie primă în activitatea minei fiind minereul, care este direct procesat de companie, cu propriile echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziționate din România, dar acest lucru nu va avea un impact semnificativ asupra industriei chimice locale.
Produsul final al Proiectului este aurul, dar în România nu există o piață de desfacere a aurului și nu există o industrie de procesare a acestuia. În plus, BNR a anunțat oficial că rezervele naționale de aur sunt suficiente, astfel piețele de desfacere ale producției obținute din această exploatare vor fi în străinatate și compania va exploata aproape întreaga producție.
Mai mult decât atât, existența unei acitivități miniere de asemenea proporții îi descurajează pe alți potențiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit, regiunea are un potențial semnificativ și imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism (agroturism și turism cultural), precum și pentru activități economice bazate pe creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. Aceste activități alternative un pot fi dezvoltate într-o zonă în care mediul înconjurător (apă, sol, aer) va fi afectat în mod considerabil de activitatea de tip miner. Mina, în special din cauză că este la suprafață, exclude dezvoltarea potențială a unor activități diversificate și de durată, care ar putea oferi locuri de muncă și venituri populației.
Oricât de sigure ar fi măsurile de protecție a mediului pe care le-ar lua orice companie minieră, nici un investitor și nici un turist nu-și va asuma riscul să vină în apropierea unei mine de aur care utilizează cantități mari de cianuri. În plus, după închiderea minei, populația rămasă în zonă va fi afectată de un șomaj total, într-o zonă distrusă pentru sute de ani, într-o comunitate distrusă.
b. Ocuparea forței de muncă
Tehnicile moderne de exploatrea a aurului, bazate pe cianuri, necesită un număr mic de angajați, fiind posibil ca nivelul de ocupare a foței de muncă să nu depășească 300 de angajați.
Ca orice Proiect în care partea străină are majoritatea, aceasta va veni și cu forța de muncă necesară pentru acele locuri de muncă care sunt cel mai bine plătite. În situația în care, datorită conținutului slab de aur și argint în minereu, se va pune problema scăderii costurilor, varianta reduceii numărului de angajați va fi prima în calcul, ceea ce va aduce la o scădere a numărului locurilor de muncă pe termen lung.
Problema locurilor de muncă este critică în zonă, deoarece programata închidere a minei de stat existente la Roșia Montană va afecta 800 (775) de muncitori. Mai mult, închiderea minei de cupru de la Roșia Poieni va afecta alți 1500 de mucitori. Sarcina disponibilizării a 2300 de muncitori și a compensării lor va reveni bugetului de stat al României. Angajarea a 300 de oameni nu va fi simțită și nu va soluționa problema locurilor de muncă, în condițiile în care 2000 de oamnei vor rămâne fără ocupație și venituri.
Distrugerea terenurilor agricole și a pădurilor, care oferă o sursă de venituri pentru populația locală, va genera și mai multă sărăcie. În peritada 1997-1999 a avut loc prima restructurare a forței de muncă din minerit, în urma unui decret guvernamental. Cei care au beneficiat atunci de pachetul financiar oferi în compensație de guvern au devenit fermieri. Standardele lor de viață sunt relativ scăzute, dar au suficient teren , animale, resurse forestiere pentru a-și hrăni familiile și a-și asigura căldura în timpul iernii, prin strămutare însă ei și-ar pierde terenurile, murind de foame.
Această problemă socială trebuie soluționată de către Guvern cu sprijinul Băncii Mondiale, ce desfășoară un program social pentru ajutorarea zonelor miniere prin împrumuturi care vor trebui rambursate de Guvern împreună cu dobânzile aferente. Exploatarea zăcământului aurifer de la Roșia Montană nu va soluționa problema locurilor de muncă, ci , dimpotrivă, va genera o rată a șomajului mare și sărăcire considerabilă a populației. Diferențele majore de nivel de trai între majoritatea aflată în șomaj și puținii angajați ai companiei miniere, crea și mai multe tensiuni sociale.
3.3.3 Riscuri pentru România
Viabilitatea financiară a proiectului se situează cu mult sub standardele acceptabile pentru un proiect care include riscuri inerte, cum este mineritul aurifer. În primele estimări al Minproc, rentabilitatea Proiectului varia de la fezabil la marginal fezabil, în funție de prețul aurului. Dacă Proiectul ar fi mai puțin nociv pentru mediul înconjurător și s-ar accelera procesul de strămutare, atunci costurile ar crește atât de mult încât Proiectul nu ar mai fi profitabil din punct de vedere financiar. În continuare vom analiza pe scurt riscuri majore ale acestui Proiect minier.
3.3.3.1 Riscul financiar
Riscul incapacității de plată al RMGC
Gabriel Resources, comapnia mamă RMGC, se confruntă cu serioase dificultăți financiare. Bugetul pentru anul 2003 este de 70 milioane USD. În cadrul conferinței desfășoarată pe 26 februarie 2003, Gagriel Resources a anunțat că a început anul cu numai jumătate din resursele bănești necesare, ceea ce însemnă că are nevoie să atragă 35-40 milioane USD pentru a acoperi cheltuielile anului 2003.
Mai mult, Gabriel Resouces nu are fonduri pentru a începe faza de dezvoltare (de construție) a Proiectului, cea mai mare parte din suma necesară trebuind să fie obținută din împrumuturi comerciale (300 milioane USD din finanțare comercială). Pentru a avea acees la aceasta, contribuția Gabriel Resources la capital va trebi să fie crescută cu 100 milioane USD, dar luând în considerare valoarea scăzută a Proiectului și rapoartele negative ale analiștilor, sunt mici șanse ca Gabriel Resources să fie capabilă să atragă aceste fonduri.
Guvernul român are datoria să verifice capacitatea financiară (bonitarea) a unui potențial investitor, mai ales când acesta vine cu un proiect miner cu riscri foarte mari.
Riscul închiderii înainte de termen a minei
În cazul în care Proiectul demarează faza de contrucție și apoi de producție, există riscul mare ca să se închidă operațiile după șase ani, deoarece costurile operaționale vor evolua de la 103 la 145 USD/uncie în timpul primilor 6 ani, ca apoi să crească în perioada anilor 7-16 la o medie de 196 USD/uncie, rezultând o descreștere a profitabilității minei.
Creșterea în costurile operaționale va apărea de îndată ce compania va începe exploatarea resurselor cu un coeficient mic de aur și argint. Așa cum se vede in tabelul 3.3, creșterea în costurile de producție după anul 6 va cauza descreșterea profitului cu 47%, pentru un preț al aurului de 300 USD/uncie (52% reducere de profit).
Costul de producție și proiecțiile profitului (anii 1-16)
Tabel 3.3
3.3.3.2 Riscuri de mediu
Riscul poluării pânzei freatice
Scurgerile de ape acide datorate mineritului de rocă sunt aprecitate ca fiind cele mai mairi probleme ecologice asociate cu mineritul. Dacă haldele de steril vor deveni acide, atunci apa acidă va produce contaminarea pânzei freatice. Există o incertitudine considerabilă în a determina costurile pe termen lung ale tratării apei acide, așa că guvernul își asumă un risc semnificativ în cazul în care aceste costuri sunt subestimate, el fiind nevoit să acopere costurile crescute dacă nu mai are cine să-și asume responsabilitatea, cum este adesea cazul.
Riscul ruperii barajului de decantare
Aceasta nu este cel mai sigur tip de baraj în sensul oferirii unei stabilități în timpul unor cutremure (David Chambers). În orice regiuni muntoase, există de obicei un potencial seismic semnificativ, iar iazurile de decantare, spre deosebire de rezevoarele de apă, trebuie să fie în așa fel construite încât să își poată menține “încărcătura” pentru totdeauna. Barajul este de aporximativ 2 Km în amonte de orașul Abrid. O ruptură majoră sau catastrofaza a barajului ar putea duce la pierderi semnificative de proprietăți și posibil de vieți omenești. De exemplu, în anul 1998 barajul de steril s-a rupt la mina Los Frailes din Spania, răspândind 5 milioane metro cubi de deșeuri toxice în râul de lângă Parcul Național Donna. Inundațiile au afectat 5000 – 7000 ha de teren Arabia și baltă, omorând 26 tone de peste.
Riscul aluneărilor de teren
Structura geologică de sub localitatea Roșia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafață (rocile sunt constituite din amrne, argile, gresii și gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); în urma escavărilor, apa de la ploi va patrunde la nivelele inferioare și terenul va aluneca.
3.3.4 Dezvoltarea durabilă
Porivit definiției acceptată de specialiști, dezvoltarea durabilă este acel tip de dezvoltare a generațiilor actuale care nu compromite posibilitățile și resursele generațiilor viitoare. “Criteriile de la Copenhaga” ale Uniunii Europene plasează promovarea dezvoltării durabile drept criteriu de bază al acceptării de noi membri. Proiectul, prin dezvoltarea monoindustrială pe care o implică, va duce la degradarea culturală, economică și socială a zonei, precum și la izolarea ei. În numai 10 până la 16 ani, devastarea mediului înconjurător (apă, aer, sol) și crearea în zonă a unui anumit tip de infrastructură minieră, care nu mai poate fi folosită pentru alte activități, cum ar fi agricultura montană sau agroturismul, vor distruge șansele Roșiei Montane pentru un viitor durabil.
Raportați la cei 2000 de ani de existență a localității, cei 16 ani de viață ai minei (care vor distruge fizic zona) nu reprezintă nimic. Deci , timp de 2000 de ani zona a existat, s-a dezvoltat, s-a încărcat de istorie, este cunoscută în toată lumea, apare în toate cărțile de geografie, și acum un proiect de exploatare a zăcământului aurifer din zonă vine să spulbere totul, să nu lase nimic urmașilor, ca și când lumea se termină de aici în 20 de ani. Prin urmare, Proiectul nu contribuie la bunăstarea economică și socială a comunității din Roșia Montană sau a regiunii, ci întârzie numai căutarea unor soluții economice cu adevărat durabile pentru zonă. Proiectul este opus conceptului de dezvoltare durabilă, produce un dezastru durabil.
Analiza situației “fără Proiect”
În absența Proiectului,dacă actuala mină este închisă (sau funcționează pe un spațiu limitat, modernizată și ecologică) și ca urmare a nefericitei reclame, făcută localității Roșia Montană de dezbaterile pro și contra Proiectului, apreciem că zona se va dezvolta rapid. În continuare sugerăm câteva acțiuni de dezvoltare durabilă a zonei.
1. Așa cum antreprenorii căutători de aur din America au făcut bani vânzând târnăcoape și lopeți minerilor, tot așa se pot face bani buni, nu din explotarea aurului, ci din serviciile auxiliare. Aurul are așa o atracție la oameni, încât adesea se pot obține mai mulți bani pe termen lung dintr-o mină închisă (sau încă nedeschisă), prin turism și hoteluri, decăt dintr-una care funcționeză. Astfel, se poate crea un centru (turistic, comercial, cultural, istoric) cu tematica “AURUL”, cuplat cu un parc arheologic,care să conserve și să studieze vestigiile romanilor din zona Roșia Montană și nu numai. Reamintim că galeria minieră romană din masivul Orlea este de mult în circuitul turistic al zonei. În Roșia Montană (cel mai vechi sat minier, 131 e.n) există 42 de case cu valoare de patrimoniu (monumente istorice), iar în Abrud 4.
2. Se poate crea un circuit turistic al regiunii, cuplat cu un circuit turistic al României care să lege localitățile cu vestigii romane. Corelat, propunem crearea Asociației pentru Arheologia Română, care să păstreze, să dezvolte și să promoveze “România Romană”.
3. În lipsa exploatării aurului, care poluează zona, se va putea dezvolta agroturismul, cultura plantelor medicinale și a ciupercilor, mica industrie de colectare și prelucrare a laptelui, industria textilă, industria lemnului, artizanatul, pescuitul în tăuri. Există un surplus de producție animală în regiune, care poate genera dezvoltarea industriei aferente.
4. Se pot înființa magazine cu flori de mină și alte suveniruri legate de mineritul aurului și argintului. Se pot înființa crescătorii de cai, firme de închirieri biciclete, pentru deplasarea cu mijloace durabile a turistilor pe trasee montane.
5. Se poate reabilita mocănița de pe linia Turda-Abrud și folosi în scopuri turistice și de transport marfă.
6. Se impune și organizarea de cursuri și seminarii de instruire pentru localnicii care doresc să primească turiști, atragerea de fondri (prin proiecte de dezvoltare comunitară) pentru aducerea la standarde competitive a locuințelor în care vor fi cazați turiștii și pentru modernizarea infrastructirii (de transport și utilități publice). Este necesară monitorizarea pemanentă a activităților turistice, pentru o dezvoltare durabilă a acestora, pentru păstrarea autenticității zonei.
7. În ziarele mai vechi din epocă se amintește de posibilitatea folosirii haidelor de steril în industria porțelanului, lucru ce ar trebui verificat.
Perspectiva includerii zonei în patrimoniul UNESCO
Pentru salvarea Roșiei Montane s-au pronunțat peste 1000 de arheologi și istorici din țară și din lumea întreagă și ICOMOS a dat o rezoluție în acest sens în decembrie 2002. Din discuțiile purtate, arheologii au ajuns la concluzia existenței posibilității declarării zonei ca “Peisaj cultural evolutiv” și înscrieri ei ca atare în Patrimoniul UNESCO. S-au făcut demersuri în februarie 2003 la Comisia Națională a României pentru UNESCO, solocitându-se demararea procedurilor pe lângă UNESCO – Paris, răspunsul fiind favorabil, urmând ca o echipă mixtă să redacteze propunerea.
În următorul tabel 3.4 vom prezneta impactul asupra zonei Roșia Montană din perspectiva costurilor și pierderi.
Impactul proiectului Roșia Montană, costuri și pierderi.
Tabel 3.4.
Sursa: Asociația Aurarilor “Alburnus Maior”: Evaluarea tehnică a proiectului, martie
2003, (Meter Fisher, Alina Lenganer – Compatibilitatea proiectului Roșia Montană cu principiile și normel legislației CE și UE, Institutul de Drept European, Viena, Oct. 2002)
Cântărind beneficiile potențiale și riscurile implicate în proiectul de exploatare minera de la Roșia Montană rezultă că proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de „interes public în beneficiul economic al țării” iar beneficiile de interes privat nu justivică riscurile și duc la concluzia ca inițiativa trebuie abandonată înainte de a procuce consecințe dezastruoase iremediabile.
Drept urmare a celor ce urmau să se desfășoare în Roșia Montană, o parte din populația locală și un numar de organizații au pornit unui procesc împotriva companiei Gabriel Resources. Acest proces a decurs pe periaoda mai multor ani, fiind caștigat când de o parte când de cealaltă și hotărărea judecătorească revocatată tot de atâtea ori. În cele din urmă, se pare, că în sfâșit, Curtea de Apel Alba a decis retragerea autorizației de exploatare la Roșia Montană pentru firma Gabriel Resources. Curtea de Apel Alba a decis în favoarea Acosiației Alburnus Maior, care se lupta de ani de zile pentru a păstra perimetrul de la Roșia Montană nepoluat de cianurile celor 251 de sonde instalate de Gabriel.
Firma canadiană pierde astfel dreptul de a fora în cele 251 de puțuri în zonele Roșia Montană și Bucium. Întreaga decizie s-a bazat pe faptul ca statul român nu ar fi avut beneficii din acest proiect. Dimpotrivă, pe lângă pierderile financiare, sociale, de mediu, trebuiau luate în cosiderare și cele culturale (dispariția unor vestigii arheologice de valoare inestimabilă și elemente de parimoniu cutural și istoric).
Procesul s-a bazat de asemenea pe dezvăluirea faptului ca cei de la Gabriel și Roșia Montană Gold Corporation și-au încadrat ilegal cele două proiecte de exploatare, pentru 59, respetiv pentru 192 de sonde, susținând că acestea se încadrează la categoria de lucrări cu “impact redus asupra mediului”. Astfel să sperăm ca Roșia Montană a fost salvată de la dispariție.
Stadiul de dezvoltare a turismului în zona Munților Apuseni – Roșia Montană.
Județul Alba deține un potențial turistic deosebit. Numeroasele vestigii istorice, monumente de artă și valoare modială (cetatea bastionară în stil Vauban, Muzeul Unirii, Bibilioteca Bathzaneum din Alba Iulia, muzeele de istorie de la Blaj și Aiud, Câmpia Libertății de la Blaj, situl arheologic de la Roșia Montană – de o valoare inegalabilă în lume, etc.), pitorescul Văilor Ampoiului, Arieșului și Sebeșului cu forme carstice (peșteri, chei) și frumusețea masivelor muntoase Apuseni și Sebeș, Ghețarul de la Scărișoara, băile sărate de la Ocna Mureș, toate constituie puncte de atracție pentru turiști.
Cele mai bune forme de turism ce poate fi practica în această regiune este turismul cultural, agroturismul și turismul rural. Turismul cultural este strâns legat de existența pe teritoriul județului a unor monumente și manifestări prin care se asigură promovara valorilor din acest teritoriu. Pot fi amintite aici manifestările organizate cu ocazisa „Târgului de fete” de pe Muntele Găina, Festivalul de poezie „Lucian Blaga” de la Sebeș, Festivalul strugurilor etc și cunoașterea dreptului, vieții soviale și a culturi romane prezente la tot pasul în zona Roșia Montană.
Ca în multe alte regiuni al României, gradul de dezvolatre a turismului este scazut, aceasta datorându-se în special: infrastructuri existente, deteliorării bazei hoteliere existente, prestarea unor servicii de calitate inferioara, aceasta datorandu-se în principal folosirii unui personal fără pregatire în domeniu, gestionare bazelor de cazare existente de catre un personal neadecvat și lista poate continua.
Baza tehnico-materială a turismului în județul Alba, nu putem spune că se deosebește foarte mult de ceea ce există în acest domeniu la nivel național.
Pentru a observa mai bine în ce stadiu de dezvoltare se afla turismul în zona Munților Apuseni – Județul Alba, vom prezenta în continuare câțiva indicatori specifici turismului pe o perioadă de 7 ani pentru a observa evoluția acestei ramuri. Acești indicatori vor fi prezentați în tabelele ce vor urma:
Capacitatea și activitatea de cazare turistică – Județul Alba.
Tabel 3.5.
*Sursa: Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică – Județul Alba – Statistici Județene – Turism.
Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus, se poate observa cu ușurință că numarul locurilor de cazare au înregistrat scăderi în ultimii ani, față de anul 1995, diminuându-se capacitatea de cazare cu 694 de locuri în ultimi zece ani. Concomitent s-au înregistrat scăderi în rândul sosirilor și înoptărilor. Astfel numărul sosirilor de turisti în 2005 față de 1995 a fost de 56 de mii de turisti, ceea ce înseamnă scăderea numărului sosirilor de turisti în 2005, însemnând mai mai mult de jumătate față de numărul sosirilor înregistrat în 1995. Aceea evoluție a fost înregistrată și în cazul înnoptărilor, astfel numarul de înnoptări a scăzut de la 168,8 de mii în 1995 la 95 de mii în 2005. Se mai observă deasemena că indicele de utilizarea netă a capacității în fucnțiune are valori în 2005 mai mici decât cele din 1995. Însă cu toate aceste se observă că acesta a înregistrat creșteri începând cu anul 2000, marindu-se in fiecare an, astfel ajungând la valoare de 26,1 % în anul 2005.
Din cele prezentatea mai sus putem spune că turismul în zonă a început să se revitalizeze, cu toate că numărul locurilor de cazare a scăzut, indicele de utilizare netă a capacității în funcțieune are valori din ce în ce mai promițătoare, crescând în fiecare an.
Populația ocupată civilă, pe activități ale economiei – Județul Alba.
Tabel 3.6.
Mii de persoane.
*Sursa: Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică – Județul Alba – Statistici Județene – Forța de muncă.
Datele oferite de tabelul 3.6 ne arată că numărul populației ocupate în turism a cunoscut creșteri semnificative în anii 2004 și 2005, putem spune ca numărul persoanelor ce lucrează în turism aproape s-a dublat în 2005 față de 2003. Putem spune deasemnea, că totuși, cu toate că numărul populației ce lucrează în turism (hoteluri și restaurante) a crescut în ultmi ani, ponderea acesteia la nivelul economiei județului este destul de mica, reprezentând doar 1,75%.
Numarul mediu al salariaților, pe activități ale economiei naționale – Județul Alba.
Tabel 3.7.
Număr persoane
*Sursa: Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică – Județul Alba – Statistici Județene – Forța de muncă.
Datele oferite de tabelul 3.7 ne arată numărul mediu al salariaților în turism, care s-a redus drastic în perioadă 1995-2000. Începând cu anul 2002 se observă ca nu numărul mediu al angajaților în turism a început să crească, mărindu-se de la an la an ajungând în anul 2005 la 1.265 de persoane. Ținându-se cont de ritmul de creștere se poate prognoza ca numărul celor ce vor lucra în tusim va crește simțitor.
Câștigul salarial nominal mediu net lunar, pe activități ale economiei naționale – Județul Alba.
Tabel 3.8.
Rol/salariat
*Sursa: Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică – Județul Alba – Statistici Județene – Veniturile populației.
Datele furnizate de tabelul 3.8 ne oferă informații cu privire la caștigul salarial moninal mediu net lunar al angajaților din turism. Se poate observa cu ușurință că, salarizarea personalului angajat în activitatea turistică este scăzut aflându-se sub media din totalul economiei. Acest factor putem spune că influențează negativ calitatea serviciilor și prestărilor personalului din turism. În toți anii de analiză se observă că, câștigul personalului din turism este net inferior mediei pe total economie. Pentru o mai bună motivare a pesonalului ar fi recomandat ca beneficiile bănești a celor angajați în turism să crească măcar la nivelul mediei din totalul economie.
Analiza SWOT a comunei Roșia Montană
În continuare vom realiza analiza SWOT a comunei pe care o vom utiliza în elaborarea stategiei de dezvoltare.
CAPITOLUL 4
PROPUNERI DE VALORIFICARE ȘI RELANSARE
A ZONEI TURISTICE ROȘIA MONTANĂ
Alternativa dezvoltării turismului în zona Munților Apuseni.
Conceptul de dezvolatre durabilă a fost lansat de ONU în anul 1987, însușit de statul român și regăsit în actele oficiale, în limbajul decidenților, el devenind fundament al strategiilor și politicilor de dezvolatre economică și socială.
Gestionarea unei strategii pe termen lung nu este obișnuită pentru România, în general, mai ales pentru guvernele și parlamentele de după anul 1989, ori procesul de eliminare a săraciei, creștere și apoi dezvolatrea economică implică mai multe generații umane, justificând, astfel, continuitatea în gestiunea strategiei, politicilor și programelor.
Eforturile cerute de susținerea strategiei nu sunt numai de natură materială, financiară, de valorificare a resurselor naturale, ci sunt și eforturi de gândire. De exemplu, ce viitor se dorește în perspectiva următorilor 25-50 de ani pentru zona montană a Munților Apuseni?
Cum va evolua mediul rural românesc, în condițiile conservării mediului înconjurător, realităților din Europa? Este prioritară atenția ce se vrea din partea guvernului pentru zona montană?, și astfel numărul și natura întrebările ar putea continua.
În ipoteza că zona montană se înscrie printre priorități, dat fiind pericolul de pustiire a zonei (depopulare, defrișare, degradare prin popluare, analfabetism etc.) și convingerea că zona s-ar putea transforma în timp, într-un actor turistic, producătoare de alimente ecologice, unde amplificarea activității economice este posibilă, din aceste motive, se impune elaborarea unei startegii de dezvolatre durabilă.
Strategia se va referi la ansamblul regiunii montane, la totalitatea aspectelor ce privesc economia, societatea, cultura și educația, protecția/conservarea mediului, incidența cu cerințele europene sau cu fenomenul de globalizare.
4.1.1 Obiective strategice de dezvoltare durabilă a turismului în zona Munților Apunseni.
Pronind de la caracteristicile mediului citadin, alăturate obligațiilor și convențiilor sociale specifice, pot fi depistate o serie de necesități pe care orășeanul de emite din ce în ce mai constant și tinde să le transforme în acțiuni:
Reîntoarecerea la natură, motivație valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, profesie, statut social. Este rezultatul necesității de relaxare, sănătate, confort fizic și spiritual. Ea demonstrează că omul modern nu se poate rupe de modul natural de viață, iar contactul cu mediul rustic are efecte pozitive în menținerea echilibrului său.
Cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifică zonelor rurale, dintre care pot fi amintite: familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric etc. Turismul care vine în contact cu aceste grupuri își satisface anumite necesități a căror realizare în mediul citadin este de cele mai multe ori imposibilă.
Motivațiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, armonie, naturalețe, determină majoritatea turiștilor, care viztează satele din Munții Apuseni, să se considere privilegiați pentru posibilitatea de a cunoaște locuri atât de frumoase și de pitorești.
Curiozitatea ce decurge din informații asupra ospitalitășii populare, obiceiuri gastronomice, artizantul și ritualurilor sătești determină dorința multor turiști de a cunoaște la fața locului toate acestea.
Odihna, cura de aer și fructe, consumul de alimente proaspete, de care doresc să beneficieze, cei ce își îngrijesc sănătatea în vacanță, se îmbină armonios în raza așezărilor rurale.
Sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile sunt motivații care capătă o notă autentică, lăsând loc suficient inițiativei, imaginației și înclinațiilor individuale.
Atât turismul rural, cât mai ales agroturismul se bazează pe potențialul spațiului rural din zona Munților Apuseni, pe oamenii și produsele specifice locului, care trebuie să se adapteze cerințelor pieței turistice, să abordeze o gândire antrepenorială și, fără să uniformizeze oferta, să-și reamenajeze structurile de primire pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de turiști, să pună în valoare tradițiile culinare ale bucătăriei românești, respectiv ale celei din zona Munților Apuseni.
Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare care există în numeroase gospodării țărănești, ca un asamblu de bunuri și servicii oferite direct de gospodăriile țărănești spre așezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement sau chiar pentru afaceri, studii documente etc. Activitatea turistică desfășurată în cadrul gospodăriei are un caracter secundar, ocazional.
Agroturismul reprezintă acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală nepopulată, pitorească, având un specific agrar, finalizată prin șederea (sejurul) pentru o durată de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țărănească, consumul de produse locale alimentare și nealimentare, observația, asistența și coparticiparea în comunitatea socială locală, prin respecatrea normelor ce fac posibilă întreaga acțiune.
În esență, agroturismul presupune o valorificare superioară a valențelor economice, naturale și antropice ale zonei Munților Apuseni, punându-se accentul, prin turism pe o intercondiționare a laturii tradiționale cu cerințele turismului modern, competitiv, coparticiparea și coabitarea reciprocă fiind între elementele definitorii.
Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, are caracter permanent și dispune de o structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile țărănești, ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanță cu bungalow-uri sau vile grupate în jurul unor spații comune pentru masă, distracții comune etc. În acest caz, activitatea de bază a persoanelor implicate este prestarea de servicii turistice, iar veniturile realizate au caracter permanent.
În așezările rurale de interes turistic se numără și satele turistice etongrafice, care dețin un fond etnografic de valoare inestimabilă, reprezentat prin muzee etnografice (Lupșa, Rămetea, Beiuș, Chișinău, Avram Iancu), arhitectură populară de excepție, port tradițional și folclor etc.
Este știut, însă, că păstrarea și perpetuarea folclorului și, îndeosebi, a etnografiei (portul, tehnicile de lucru arhitectura etc.) în formele lor originale, tradiționale se află în declin, devenind puncte tot mai izolate pe harta etnografică a țării. Formele și conținutul modului de viață citadin au pătruns și continuă să pătrundă impetuos și irevesibil în mediul rural.
Este nevoie să amenajăm și să organizăm satele turistice, în general, ținând cont de:
Valoarea și varietatea resurselor turistice, de ocupațiile agropastorale și tradițiile etnofolclorice din zonă;
Poziția favorabilă pe o arteră turistică importantă sau în apropierea unor centre turistice și stațiuni renumite;
Apropierea de masive monatne de mare activitate și circulație turistică;
Dezvolatrea socio-economică ridicată a satelor, care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodăriiloe, cu efecte benefice pentru primirea și găzduirea turiștilor, inclusiv din străinătate;
Trăsăturile psihostructurale ale populației, ce-i conferă un grad mare de ospitalitate, cinste și moralitate, gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători și de limbi străine).
Bazele turistice trebuie formate din gospăriile țărănești amenajate pentru primirea turiștilor și care pot fi clasificate, din punct de vedere al utilității și destinației lor în: gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii; gospodării construite pentru nevoile proprii și pentru alternativa turistică; gospodării nou construite, asistate de specialiști și prevăzute cu echipamente și utilități necesare pentru a răspunde cerințelor turistice.
De asemenea, din punct de vedere al serviciilor oferite turiștilor, gospodăriile țărănești turistice pot fi clasificate astfel: gospodării turistice de găzduire și gospodării turistice de găzduire și sejur pentru copii.
Prin punerea în valoare a ofertei de cazare și servicii a tuturor structurilor turismului rural, prin crearea unor programe de turism variate se dezvoltă circulație turistică rurală. Principalele structuri ce pot fi dezvoltate în cadrul turismului rural în zona Munților Apuseni, sub aspect teoretic, sunt:
Satul de vacanță – centru turistic compus din vile sau bugalow-uri destinate cazării individuale sau familiale și gupate în jurul unor spații comune pentru mas, distracție și sport;
Popasul turistic – tip de hotel destinat, în special, turiștilor în trecere și amenajarea lui; are mai puțin de 10 camere și un restaurant cu specific gastronomic regional;
Motelul – destinat să ofere serviciile necesare, la diferite grade de confort;
Hotelul rustic pavilionar – tip de hotel rustic, situat în mediul rural, care grupează o serie de pavilioane rustice;
Camping-ul – formă de turism care presupune cazarea în corturi sau rulote, utilizând, pentru un sejur mai mult sau mai puțin prelungit, un echipament adecvat.
Politica de management în domeniul ecoturismului să îmbine formele de management turistic cu cele de mediu pentru a putea pune bazele unei dezvoltări și promovări durabile a turismului.
O abordare a dezvoltării turistice, deșfășurată pe termen lung, poate aduce beneficii atât pentru cei care prestează serviciile, cât și beneficiari, respectiv pentru turiști. „Lipsa planificării conduce la apariția problemelor sociale și ecologice, la degradarea resurselor turistice natuarale și antropice, adică la diminuarea competivității internaționale a serviciilor turistice ale țării respective.”
Cele trei domenii vizate de planificarea dezvoltării turistice durabile sunt:
Economic, prin creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor;
Ecologic, prin evitarea degradării mediului;
Social, prin creșterea numărului de locuri de muncă, favorizarea practicării unor meserii tradiționale atragerea populației în practicarea turismului, ca măsură de regenerare fizică și psihică a acesteia.
Strategia planificării turismului durabil presupune:
Conservarea resurselor turistice naturale și antropice, în scopul unei utilizări continue în viitor;
Creșterea nivelului de trai al comunităților locale;
Cunoașterea mai bună și conștientizarea de către populație și vizitatori a ideii de conservare.
Calitatea sporită a mediului , reflectă în peisaje bine conservate, absența poluării factorilor de mediu (aer, apă, sol, vegetație, faună) constituie un element a cărui atractivitate turistică a sporit considerabil în ultimele decenii. Planificarea mediului în turism presupune respectarea princiipiilor generale ale dezvoltării durabile, respectiv:
Principiul precauției în luarea deciziei;
Principiul prevenirii riscurilor ecologice și a producerii daunelor;
Principiul conservării biodiversității;
Principiul „poluatorul plătește”;
Înlăturarea, cu prioritate, a poluanților care periclitează grav și nemijlocit sănătatea oamenilor;
Crearea sistemului național de monitorizare a mediului;
Utilizarea durabilă a resurselor existente;
Crearea unui cadru de participare a ONG-urilor și a populației la elaborarea și aplicarea deciziilor;
Dezvolatrea colaborării înternaționale pentru asigurarea protecției mediului.
Responsabilitatea realizării unui turism de calitate trebuie să revină atât sectorului public, cât și celui privat, fiind necesară introducerea conceptului în cadrul planului general de dezvoltare și organizare turistică.
Aplicarea ecoturismului presupune utilizarea simultană a unor principii existente în managementul de mediu și cel al calității serviciilor. Funcționarea și dezvoltarea fiecărei forme de turism presupune utilizarea, pe cât posibil, a unui mediu cât mai curat. Pentru îmbunătățirea calității serviciilor turistice oferite, orice societate de turism trebuie să știe maniera în care turiștii percep calitatea și, mai ales, ce fel de calitate așteptă ei să primească din partea societății sau a turoperatorilor.
În condițiile unei stări de normalitate, ce poate rezulta și din procesul de descentralizare și din economia de piață, asocierea ecologie-turism accentuează unul din cele mai importante deziderate ale generațiilor prezente: protecția mediului înconjurător în cadrul arealelor incluse în circuitul turistic național și mondial. Procesul de reorientare și schimbare a mentalității vizează servicii/prestații turistice din: agroturism, turism rural, turism durabl și ecoturism.
Beneficiile cooperării dintre turism și ecologie se manifestă prin:
Diversificare economică, în special în regiunile rurale, periferice și neindustrialezate;
Stabilirea economică pe termen lung;
Tendința de creștere a cheltuielilor turistice și a sejurului ecoturiștilor;
Creșterea cererii pentru bunuri și servicii, care va atrage benficii pentru economiile locale;
Dezvoltarea infrastructurii;
Sporirea încasărilor valutare;
Un rol important revine administrației de la toate nivelurile, agenților economici implicați în activități turistice, turoperatorilor și, nu în ultimul rând, școlii și mass-mediei, deoarece neconștientizarea necesității de a închide circuitul turistic nu numai prin contabilizarea profiturilor, ci și prin educație și consevarea naturii, prin salubrizarea și reconstrucția ecologică a zonelor aflate sub impactul circulației turistice, poate conduce la apariția unor afirmații de genul „turismul reprezintă o șansă pentru economie, dar și un risc pentru natură și societate.”
Organismele guvernamentale (legislativul, ministerele) trebuie să pună accent în planurile de dezvoltare asupra susținerii dezvoltării turismului. Astfel, acestea pot participa la rezovlarea următoarelor aspecte:
Elaborarea unei strategii naționale integarte privind dezvolatrea ecoturismului;
Elaborarea metodologiilor, procedurilor și inițiativelor legislative;
Eloboararea satandardelor, criteriilor de practicare a ecoturismului;
Realizarea condițiilor de formare a specialiștilor și experților în industria turistică;
În domeniul planificarii turistice, Autoritatea Națională pentru Turism ar trebui să-și asume o serie de responsabilități cum sunt:
Elaborarea politicii și a planurilor de dezvoltare turistică, detaliate pe forme de turism;
Coordonarea implementării planurilor de dezvoltare specifice;
Stabilirea și supravegherea respectării normelor și a legislației din turism;
„Întrucât turismul este o activitate multilaterală este foarte importantă realizarea unei cât mai bune coordonări între Autoritatea Națională pentru Turism și celelalte organisme guvernamentale, precum și între sectorul public și cel privat.”
Factorii de decizie din zona Munților Apuseni își pot stabili propia lor planificare a dezvoltării economice, stabilindu-și prioritățile, putând pune la punct, pe termen scurt și mediu, etapele de dezvoltare ale industriei turistice. La baza acestei planificări se vor avea în vedere următoarele aspecte:
Identificarea resurselor care pot fi exploatate prin subtipurile ecoturismului;
Identificarea și amenajarea resurselor turistice, atragerea gospodăriilor private în racticarea turismului;
Realiazarea unor forme de instruire regională sau locală pentru practicarea unor meserii specifice turismului
Acordarea de asistență financiar bancară pentru obținerea de credite și tehnică pentru construirea de noi locuințe care să înglobeze și o funcționalitate turistică;
Sprijinirea partenerilor particulari în obținerea certificatelor de omologare a structurilor turistice și de obținere a licențelor și brevetelor profesionale în domeniu;
Menținerea în stare funcțională a traseelor și potecilor turistice;
Pregătirea unor consilieri locali în probleme de turism (profesori, ingineri agricoli, tehnicieni economiști etc.);
Managementul ecoturistic al calității;
Procesele de planificare a activităților din turism în zona Munților Apuseni presupun planificarea atracțiilor naturale și culturale pentru diversificarea formelor de turism și planificarea sistemului de vizitare a tuturor tipurilor de atracție turistică.
O societate dezvoltată preupune servicii, inclusiv circulație turistică, dar și echilibru ecologic. Nu întâmplător în momentul de față sunt căutate standarde de performanță și stimulente pentru identificarea, protejarea și oferta destinațiilor turismului durabil.Printre criticile care definesc turismul durabil putem enumera: valoarea estetică a peisajului, diversitatea culturală și biodiversitatea; eficiența economică; depozitarea și reciclarea deșeurilor; interacțiunea cu comunitățile locale prin prisma bunurilor și seciviilor; monumente arhitecturale din care să reoasă ideea de conservare a mediului.
Astfel, în zona Munților Apunseni și anume zona Roșiei Montane s-ar putea dezvolta patru programe ce pot pune în evidență potențialul turistic al acesteia și anume:
Punerea în aplicare a proiectului româno-elvețian de dezvoltare a domeniului schiabil al Văii Arieșului;
Dezvoltarea zonei de agrement a localității Câmpeni;
Includerea în turismul intern și mai ales internaținal, a zonei Roșia Montană;
Oferte turistice complementare.
Valea Arieșului prezintă o serie de trăsături care pot duce la o dezvoltare turistică a acesteia. În zonă există numeroase drumuri forestiere ce pot fi transformate în pârti de schi cu lunghimi cuprinse între 4 și 7 kilometri, precum și drumul de acces spre vârful Curcubăta Mare (1848 m altitudine) având o lungime de 14 kilometri. De asemenea, în zonă există surse de alimentare cu energie elctrică, surse de apă ce pot deveni surse pentru zăpada artificială, accesibilitate cu mijloace de trasnport auto, posibilitatea construirii unui heliport, iar condițiile climatice sunt favorabile practicării sporturilor de iarnă (precipitațiile medii anuale și lunare depășesc media pe țară).
Studiul de dezvoltare a zonei a fost inițiat între anii 1990-1991, după care a fost completat de partea elvețiană între anii 1996-1998; aceasta din urmă consideră că zona reprezintă o piață estică ce poate oferi aceleași condiții turistice, dar mai ieftine, chiar și pentru o parte a populației elvețiene.
În orașul Câmpeni, pe o suprafață de 12 ha, primăria a aprobat demararea unui proiect de amenajare a unei zone de agrement care va cuprinde un bazin de înot/patinoar, terenuri de sport, plajă, terenuri pentru construcții particulare.
Obicetivele turistice ce pot fi vizitate pe Valea Arieșului și în zonele adiacente, prin excursii organizate sunt: Peștera Scărișoara, Groapa Ruginoasă, Valea Gârdăsească, Valea Sigheștelui, Peștera Urșilor, circuitul Văii Galbene, Cetățile Ponorului, Cascada Vârciog, Peștera Huda lui Papară și Cheile Runcului, precum și Masivul Scărița-Belioara.
De asemenea, în zonă există o serie de biserici de lemn (Arieșeni, Gărda de Sus, Rieni, Brădeț, Lupșa) datând din secolul al XVIII-lea, muzeee etnografice (Lupșa, Rămetea, Beiuși, Chișcău), de istorie a mineritului aurului și galerii romane (Roșia Montană), precum și muzee memoriale (Avram Iancu).
Manifestările etnofolclorice se păstreză și în zilele noastre, acestea putând fi pentru turiști un punct de atracție (Târgul de fete de pe muntele Găina, Festivalul Folcloric „Tulnicul Moților”, Târgul de pe muntele Călineasa).
4.1.2 Aspecte de ordin metodologic pentru o strategie de dezvoltăre a zonei Roșia Montană.
Elementele de strategie au fost gândite astfel încât să aibă o aplicabilitate practică imediată, incluzând aspecte care pot fi implemantate ținând seama de situația dificilă în care se află zona Roșia Montană și zonele din împrejurimi. Metodologia dezvoltării zonei Roșia Montană trebuie gândită în așa fel încât să fie soluționate cele mai multe probleme existente aici, soluționarea acestora fiind în special posibilă cu sprijinul autorităților.
Dezvoltarea zonei va trebui să faciliteze accesul la serviciile medicale decente, alimentarea cu gaz și apă a comunei, reabilitarea drumurilor, crearea unei infrastructuri turistice la nivel european. Aceste probleme pot fi rezolvate cu ajutorul autoritaților, ONG-urilor, diferitelor organizații (de ex. Asociația Alburnus Maior – asociație care luptă pentru dezvoltarea acestei zone) și a locuitorilor din Roșia Montană.
În elaborarea elementelor de strategie pentru Roșia Montană s-a pornit de la cazul general înspre cel particular, luându-se în considerare o serie de aspecte ale strategiilor guvernamentale propuse pentru dezvoltarea durabilă a Munților Apuseni, dar și aspecte prezente în lucrări de specialitatea care accentuează componenta ecologică a dezvoltării, elaborate în completarea strategiilor guvernamentale. Elementele de strategie au fost orientate spre obiective pe termen scurt, mediu și lung.
Conform recomandărilor Adunării Generale ONU privind elaborarea strategiilor de dezvoltare durabilă, 3 criterii generale au fost luate în considerare pentru elaborarea elementelor de strategie a zonei Roșia Montană:
Protecția sănătății oamenilor, animalelor, plantelor, conservarea biodoversității, cadrului și resurselor naturale.
Eficiența capitalului natural, uman, economic etc.
Echitatea între membrii societății și între generațiile viitoare, echitate privită ca acces la resurse și ca satisfacere a nevolilor fundamentale.
Modul de integrare a abordării ecologice în asamblul strategiei de dezvoltare a zonei.
În elaborarea strategiei de dezvoltare economică a zonei montane Roșia Montană – Munții Apuseni, se folosește o schemă logică similară celei din figura 4.1. considerațiile, propunerile prezentate în subcapitolele anterioare își regăsesc locul la tratarea mai multor etape din figura 3.2, și anume:
La formularea de obiective strategice posibile (figura 4.1.1), un număr maxim de obiective propuse este de dorit, deoarece acelea care nu sunt selecționate la această etapă pot fi preluate de către politicile, programele și măsurile ce se vor detalia ulterior.
La selectarea obiectivelor strategice. Operația de selectare a obiectivelor este o operație complicată și laborioasă la care se operează cu criterii. Jocul celor 3 criterii (figura 4.1.2) recunoaște munca celor care elaborează strategia, punând în evidență prioritățile, periodizările, factorii intensivi ai procesului de dezvoltare economică.
La alegrea indicatorilor ecologici necesari caracterizării calității factorilor de mediu va trebui să primeze indicatorii privind afectarea mediului pe termen lung și foarte lung: se vizează depozitele de apă cu cianuri și derivați ai cianurilor, altor substanțe cu risc major de poluare, ape uzate, contaminate cu produși nebiodegradabili, extincția unor specii de animale, boli sociale ca TBC și SIDA etc.
În etapa simulării scenariilor și alegerii acelora ce sunt optime conducerii strategiei de dezvoltare economică, abordarea ecologică sub forma analizelor cost-beneficiu, cost-ecoeficiență. Resursele naturale regenerabile și mineralele epuizabile se pot constitui ca stimulente sau restricții la evaluarea scenariilor.
Etapa: politici, programe și măsuri poate să cuprindă exclusiv aspecte de ordin ecologic sau acestea pot fi alăturate altor aspecte de ordin economic, social etc (figura 4.1.3)
Operaționalizarea strategiei este punctul slab al guvernelor românești de după 1989 și cauza principală a eșecului cvasitotalității strategiilor elaborate după anul 1989. Neînțelegerea mecanismului de operaționalizare a strategiilor pe termen lung, frecvența mare a modificărilor cadrului organizatoric al instituțiilor guvernamentale (ministere, agenții) și cadrului legislativ auîmpiedicat stabilirea, coagularea cadrului organizatoric cel mai potrivit pentru gestiunea unei strategii la nivel național, departamental, regional sau local.
Nu sunt evidente preocupările de a prelua din experineța țărilor dezvoltate „știința” de a opera o strategie dincolo de durata unor mandate electorale.
Etapa monitorizării calității factorilor de mediu își găsește suport în infrastructura existentă care este funțională. Organizarea feed-back-ului și feed-before râmân încă deficitare. Argumente: deteriorarea continuă a unor factori de mediu: despădurirea, poluarea apelor cu deșeuri menajere și industriale, depozitarea deșeurilor solide urbane, deterioarea calității ecosistemelor din Delta Dunării, susținerea și sprijinirea apariției unor riscuri majore pentru mediul înconjurător („Aurul” – Baia Mare, Roșia Montană) etc.
Figura 4.1.1
Figura 4.1.2
Figura 4.1.3
Observații finale
Lucrarea prezentă propune, în esență, stoparea fenomenului de depopulare a zonei montane, a Munților Apuseni în special, prin eradicarea fenomenului sărăciei și repopularea zonei, ca urmare a proceselor de creștere și dezvoltare economică succesive.
Ca un asemenea deziderat să devină viabil în practica economică sunt necesare acțiuni care să se încadreze într-o logică durabilă a abordării, cu următoarea succesiune:
Stoparea activităților antropice cu potențial de risc ecologic major pentru mediu;
Refacerea mediului degradat ecologic;
Amplificarea activității economice a zonei prin:
Conversia agriculturii, zootehniei etc. la produse ecologice;
Diversificarea, modelelor de producție agricolă;
Modele de producție mai eficiente la valorificarea resurselor regenerabile și, mai ales, neregenerabile prin punerea în valoare a inteligenței, talentului, îndemânării populației din zonă;
Transformarea zonei în atractor turistic de interes național și european; cultivarea unor atuuri, unor trăsături originale ale zonei;
Extinderea nomenclatorului de resurse naturale, umane, financiare, antropice ce sunt valorificate în scop economic.
Armonizarea pe termen lung și foarte lung a tuturor activităților ce privesc zona montană și a raportului acestora cu politicile și strategiile ansamblului economic.
Este posibil ca zona montană a României, a Munților Apuseni, să se înscrie într-un proces de dezvoltare economică, pe termen lung, proces durabil pe termen foarte lung. Există idei, cunoașterea tradițională, capitalul financiar, cunoștințe și informații locale, tenacitate în urmărirea prevederilor strategiilor, politicilor, programelor și măsurilor preconizate.
Pe un grafic imaginar al drumului critic al devoltării economice a zonei, cu siguranță că de maximă importanță s-ar înscrie trei obiective: realizarea infrastructurii, modernizarea învățământului, stoparea investiției de la Roșia Montană și stoparea altor investiții sau activității miniere. Deasupra acestor obiective se așteaptă reacția instituțiilor guvernamental, a Parlamentului, a autorităților publice locale, județene, regionale.
Schema logică a elementelor folosite pentru elaborarea strategie de dezvoltare durabilă a zonei Roșia Montană sunt redate, în figura 4.1.
Schema logică a elementelor folosite pentru elaborarea strategiei de dezvoltare
a durabilă a zonei Roșia Montană.
Figura 4.1
4.1.3. Stațiuni în zona Munților Apuseni
Având în vederea condițiile geografice existente în această zonă, în localitatea Arieșeni se poate realiza o stațiune turistică la standarde internaționale cu consecințe pozitive asupra dezvoltării zonei. Datorită condițiilor naturale climatice, terenurilor potrivite pentru extinderea activitățiilor de agrement, a pârtiei de schi existente la Vârtop se poate realiza un proiect complex care presupune, pe lângă participarea celor mai buni specialiști în domeniul managementului, jutidic, financiar și tehnic, și o susținere adecvată din partea autorităților publice și locale.
Bazinul superior al Arieșului poate constitui un punct de atracție pentru turiști datorită atât zăpezilor abudente, favorabile sporturilor de iarnă, cât și diverselor frumuseți naturale (peșteri, cascade, trasee turistice) ce reprezintă interes îndeosebi în timpul verii.
Centrul turistic Arieșeni s-ar putea realiza în trei cătune ce aparțin comunei Arieșeni (Vârtop, Bumbești, Galbena), fiind necesară întocmirea unui plan de amenajare în care să se prevadă și infrastructura necesară (drumuri, alimentări cu apă, canalizare, electrificare, salubrizare). Accesul la stațiunea turistică Arieșeni este foarte ușor și pentru străini, chiar în condițiile actuale, existând numeroși turiști magheari și italieni care vin aici în sistem de agroturism.
Stațiunea turistică Arieșeni este concepută a se dezvolta în comuna cu același nume, cu extindere atât 10 Km în amonte pe Valea Arieșului Mare, până la izvorul acestuia din Șaua Vârtop, cât și spre sud și vest în teritoriul delimitat de drumul spre releul de televiziune și de creasta care unește vârful Curcubăta Mică, vârful Curcubăta Mare, Șaua Tarnița Bihorului, vârful Piatra Grăitoare, Cota 1526 metri, Pasul Vârtop. Aici se pot dezvolta toate dotările necesare unui stațiuni turistice ce poate avea activitate atât în timpul verii, cât și în timpul iernii.
Pe timpul verii, existența cadrului natural foarte plăcut, a condițiilor ecologice favorabile (puritatea deosebită a aerului și a apei), a împrejurimilor bogate în puncte de interes turistic (naturale și antropice) pot conduce la participarea diferitelor activități sportive (echitație, tenis, golf, pescuit sportiv de păstrăvi etc.), precum și la implicarea turiștilor din zonă. Pe timpul iernii stațiunea oferă condiții favorabile practicării sporturilor de iarnă (schi, bob etc.).
Dezvoltarea stațiunii turistice prezintă o multitudine de oportunități de afaceri, printre care:
Amenajarea a două pârtii pentru începători echipate cu teleschi și instalarea sației de plecare a unei telegondole pentru transportul schiorilor în golul alpin de sub vârful Curcubăta Mare;
Construirea unei trambuline de schi și a unei piste pentru bob practicabil pe timp de vară;
Construirea unităților de cazare, agrement, distracție și sport (Arieșeni, Galbena, Bumbești și Vârtop).
Cererea internă pentru sezonul de iarnă există deja, datorită pârtiei amenajate la Vârtop, mulți turiști din Oradea și Cluj preferând-o în defavoarea pârtiilor din Stâna de Vale și Băisoara, aflate mult mai aproape de aceste orașe. În ceea ce privește cererea externă, se remarcă faptul că, chiar și în condițiile actuale când amenajările sunt reduse, pârtia de la Vârtop și teleschiul ce o deservește sunt solicitate de numeroși schiori din zona Debreczen-Bekescsaba. Pe măsura dezvoltării dotărilor se va extinde și aria de proveniență a schiorilor străini.
Poziția geografică favorabilă a Arieșeniului va face ca turiștii din vestul Europei să vină aici pentru a petrece un concediu datorită distanței relativ scurte pe care trebuie să o parcurgă și a prețurilor mult mai mici în comparație cu Germania, Elveția și Franța.
Avantajele proiectului de realizare a stațiunii turistice din Arieșeni pot fi prezentate succint astfel:
Existența oportunităților de cumpărare de instalații ieftine datorită modernizării continue a instalațiilor din stațiunile turistice de iarnă din Europa de Vest;
Practicarea unor tarife mai mici comparativ cu concurența vest-europeană;
Creșterea economică ridicată în perioada următoare a țărilor est-europene, ceea ce poate favoriza turismul;
Oferirea de superbe panorame în regiunea Arieșeni;
Atragerea de turiști din țări îndepărtate cum ar fi Olanda și Marea Britanie printr-o politică de prețuri atractivă;
Combinarea de către turiști a tratamentului de la Băile Felix cu agrementul de Arieșeni datorită distanței relativ mici dintre cele două stațiuni;
Oferirea de locuri de muncă în zonă, precum și posibilitatea de cumpărare a produselor micilor producători din zonă;
Dezvoltarea economico-industrială a regiunii Arieșeni.
Printe punctele slabe ale acestui proiect se numără:
Slaba dezvoltare economică zonei;
Reducerea numărului de turiști care practică schiul în comparație cu tendința crescută de practicare a snowboardului în Europa de Vest;
Schiorii din Europa de Vest preferă însă stațiunile turistice de iarnă vestice care au un nivel tehnic ridicat al instalației.
Existența mediului natural nepoluat va atrage un număr considerabil de turiști români și străini, iar realizarea unor amenajări turistice în concordanță cu resursele (nivel de clasificare de 3-4 stele) va permite posibilitatea aplicării unor tarife prin care să se asigure recuperarea în termen scurt a investițiilor și obținerea unui profit apreciabil.
Amenajarea stațiunii va contribui la creșterea rapidă a nivelului de trai a populației din zonă prin crearea de noi locuri de muncă, cât și prin exigențele impuse de prezența și buna deservire a turiștilor.
Desfășurarea activităților turistice, de agrement și sportive va trebui să se facă prin impunerea protecției și amenajării punctelor de interes turistic din zonă în condiții ecologice.
Relansarea pe plan turistic a zonei Roșia Montană.
În momentul de față turismul în zona Roșia Montană este slab dezvoltat. În vedere relansarii, acestei zone, pe plan turistic trebuie eliminate problemele actuale și elaborarea unor proiecte pentru dezvoltarea tusimului și aducerea acestuia la standarde europene. Pentru relansarea pe plan turistic a Roșiei Montate trebuie avute în vedere atât obiectivele pe termen scurt cât și cele pe termen mediu și lung.
Probleme:
Insuficiența spațiilor de cazare, a pensiunilor agro-turistice
Lipsa unor produse turistice concrete
Lipsa pesonalului calificat în turism – manageri , ghizi
Promovarea slabă a produselor turistice existente atât pe plan național cât și internațional
Obiective pe termen scurt:
Crearea unui centru de informare turistică care să dispună de personal calificat și materiale informative și de prezentare.
Asistarea localnicilor în deschiderea și conducerea unei activități în turism
Atragerea de fonduri pentru dezvoltarea activităților turistice
Promovarea zonei ca zonă turistică de interes
Obiective pe termen mediu și lung:
Înființarea unor pensiuni agro-turistice specifice zonei
Informarea cetățenilor despre modul de funcșionare și realizarea a unei afaceri în turism
Realizarea unor programe de pregătire pentru practicanții de agro-turism
Realizarea unor produse turistice diversificate
Realizarea și promovarea unor evenimente locale
Adoptarea unor măsuri eficiente de promovare
Practicarea unui turism integrat, cu pachete turistice variate
Luarea în administrare de către un grup de turiști a zonelor protejate și crearea unui plan de management integrat al acestora
Marcarea de trasee turistice
Declararea zonei ca zonă protejată ecologic unde se practică agricultura, zootehnia, horticultura, avicultura și apicultura în condiții ecologice
Punerea în caloare a tezaurului etno-cultural: obiceiuri, datini, arhitectura caselor, lucrări de artizanat, produse tipice economice rurale, produse alimentare ecologice.
În momentul de față, există proiecte de dezovoltare durabilă care vin în întâmpinarea nevoilor indentificate, dar și altele care pot fi puse în aplicare. În continuare vom prezenta câteva proiecte existente sau posibile ce pot contribui la dezvoltarea zonei Roșia Montană.
Festivalul Fân Fest Roșia Montană
În vedere dezvoltării și a creșterii atractivității turistice la Roșie Montana a fost implemantat proiectul FânFest.
Fân Fest Roșia Montană este un festival inedit care se adresează atât tinerilor dinamici și dornici de aventură, cât și locuitorilor din zona Văii Arieșului. Ideea festivalului s-a născut din dorința de a promova zona Roșia Montană și de a sprijini locuitorii în a găsi modalități alternative de dezvoltare (turimul cultural, agroturismul, desfacerea produselor tradiționale). Participanții la FânFest au posibilitatea de a face excursii în zonă, de a vizita Muzeul Mineritului, de a explora masivul Cârnic cu zecile de galerii romane și dacice și de a participa noapte la concerte de rock și hip hop. Publicul vizat este acela cu o vârstă cuprinsă între 15 și 30 de ani din țară și străinătate, dar și locuitori ai Văii Arieșului. Acest festival își are ca locație zona Roșia Montană – Platoul Jig-Văidoaia, la o altitudine de aproximativ 1000 de metri.
Fân Fest Roșia Montană este promovat în media. Pe lângă promovarea clasică, festivalul este făcut cunoscut prin Caravana Greenpeace CEE la alte evenimente și festivaluri din țară: Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara, Concertul Stufstock – Vama Veche etc. Deasemene festivalul este promovat pe Internet prin numeroase site-uri și liste de discuții, iar MTV România este partenerul media principal al festivalului.
Fân Fest este un festival ce trebuie sa se manifeste în fiecare an, un festival ce îi aduce un renume zonei Roșia Montană în manifestările turistice de specialitate. Astfel pentru dezvoltarea acestei zone se va avea în vedere continuitatea acestui festival.
Drumul Aurului la Roșia Montană
Ținându-se cont de activitate și renumele zonei se poate crea un produs turistic cu specificul economic al comunei Roșia Montană. Îm vederea dezvoltării zonei se poate crea un produs denumit generic Drumul Aurului la Roșia Montană.
Scopul acestui proiect l-ar reprezenta crearea unui cadru favorabil dezvoltării durabile alternative mineritului în Roșia Montană prin integrarea zonei în rândul celor care beneficiază de inițiativele „Drumurilor verzi – promovează conservarea și valorificarea culturale și naturale a unei regiuni pe baza dezvoltării durabile”. Obiectivele proiectului de dezvoltare sunt următoarele:
Identificarea obiceiurilor tradiționale legate de minerit și a altor aspeste care țin de identitatea locală în Roșia Montană și satele înconjurătoare.
Promovarea acestora ca valori ale zonei prin intermediul unui „Drum al aurului”
Implicarea locuitorilor din Roșia Montană în activități care pot aduce venituri alternative.
Grupul țintită pe care îl vizează acest proiect este alcătuit din locuitorii din Roșia Montană, care au fost direct implicați în activitățile care țin de constituirea „Dumului aurului”(cel puțin 300 de famili), participanții festivalului Fân Fest și toți turiștii ce sunt interesați de istoria mineritului din Munții Apuseni.
Aria geografică de desfășurare a proiectului este alcătuită satele aparținătoare comunei Roșia Montană (Gura Cornei, Corna, Roșia Montană, Bunta, Ignătești, Gura Roșiei, Balmoșești, Iacobești, Țarina, Bildești, Bucium Sat, Dogărești, Hilesti, Florești, Bisericani, Cărpeniș), precum și comuna Bucium și orașul Abrud.
Acest proiect reprezintă un trase al aurului din momentul extracției acestuia și până în momentul prelucrări lui, dar si tehnologia folosită atât pentru extracție cât și pentru prelucrare. Scopul acestui proiect este de a ajuta la creșterea atractivității tristice a zonei și de a demonstra că Roșia Montană nu este o zonă monoindustrială, cu un potențial turistic de mare valoare ce trebuie valorificat. În cadrul programului au fost încluși și locuitori care au fost încurajați să recunoască și să valorifice tradițiile locului prin mici inițiative economice.
Rezultatele vizate de acest proiect sunt următoarele:
Identificarea și includerea în „Drumul aurului” a 20 de obiective turistice de interes
Implicarea unui număr de 50 de localnici în identificarea și valorificarea obiectivelor turistice
Asistarea unui număr de 3 famili în obținerea certificatului de producător sau autorizației de persoană fizică, asociație familială sau pentru încurajarea liberei inițiative economice, crearea și înregistrarea unor noi societăți comerciale
Amplasarea a 30 de indicatoare care marchează obiectivele importante de vizitat în cadrul „Drumului aurului”
Amplasarea a 3 panouri cu „Drumul aurului” în Gura Roșiei, centrul Roșia Montană, Podul Iancului
Prezentarea „Drumului aurului” în cadrul Fân Fest
Demararea procedurii de aprobare a traseului turistic care unește obiectivele din Drumul Aurului cu traseele turistice deja existente
Începerea demersurilor pentru crearea unui club Eco-bussiness la Roșia Montană.
Pricipalul obiectiv ce este vizat de acest proiect este acela de a se promova această zonă, de a se creea un produs turistic unicat în jurul acesteia ținându-se cont de potențialul Roșiei Montane. Astfel această zonă poate deveni o destinație turistică unicat care să se poată remarca print-un caracter unicat.
Dezvoltare durabilă în Bucium
Scopul proiectului îl reprezintă consolidarea capacității localnicilor din comuna Bucium de a valorifica potențialul de agroturism ca alternativă durabilă viabilă la proiectul monoindustrial al companiei miniere Roșia Montană Gold Corporation (RMGC).
Localnicii din Bucium au inițiat mici afaceri în agroturism, însă acestea se afla în stadiu incipient și se confruntă cu posibilități reduse de promovare. Mai mult, există un număr considerabil de localnici care și-au exprimat dorința de a investi în agroturism, dar nu cunosc pașii ce trebuie făcuți în această direcție, precum și dimensiunea unor asemenea eforturi.
Proiectul de dezvoltare durabilă urmărește consolidarea capacității de valorificare a potențialului turistic printr-un dublu proces de informare și promovare comunitară. Proiectul se adresează localnicilor interesați de agroturism (atât celor care au deja o mică afacere, precum și celor care s-au aratat interesați să-și deschidă una).
Rezultatele așteptate în urma proiectului sunt: editarea și diseminarea unui ghid despre înființarea unei pensiuni, facilitarea unui schimb de experiență între buciumani și localnici din comuna Sâncraiu, județul Cluj, realizarea de panouri turistice, a unui website al comunei, diseminarea de pliante la nivel național, identificarea și sprijinirea de noi inițiative de înființare de pensiuni, promovarea la nivel național a potențialului cultural și natural al comunei.
Centru de resurse și informare turistică
Centrul de resurse pentru comunitate combinat cu centrul de informatică turistică reprezinntă una dintre cele mai mari necesități în Roșia Montană. Proiectul își propune încurajarea inițiativelor locale prin acces la informații diverse pe teme de dezvoltare. În zonele rurale unde informația nu ajunge tot timpul foarte ușor, centrele de informare comunitară sunt un pas important pentru dezvoltarea durabilă.
Totodată, centrul de resurse va reprezenta un spațiu al dialogului pentru locuitorii comunei care nu beneficiază de un asemenea loc, în afara celor câteva baruri existente. În cadrul centrului va funcționa și o bibiliotecă. Centrul va facilita contactul dintre locuitorii zonei Roșia Montană și firme de consultanță, bănci, agenții de dezvoltare, alți finanțatori etc. În cadrul centrului se vor ține periodic o serie de seminarii și prezentări pentru membrii comunității pe teme de interes, determinate de aceștia.
Rezultatele așteptate în urma acestui proiec sunt următoarele:
Primul centru de informare și resurse din Roșia Montană
O librărie privată în Roșia Montană
Mai mult de 200 de persoane informate despre dezvoltarea durabilă
Mai mult de 20 de persoane asistante în deschiderea unei afaceri.
Seminarii, sesiuni de intruire și prezentări
Un facilitator comunitar pregătit pentru a lucra în cadrul acestui centru.
Centru de formare și reconversie profesională.
Ca urmare a disponibilizărilor ce vor urma în sectorul minier, este impedios necesară crearea unui sisteme de formare și reconversie profesională pentru locuitorii din Roșia Montană. Centrul de formare profesională se adresează tinerilor care doresc să-și clădească un viitor în Roșia Montană.
Scopul proiectului se referă la oferirea unor cursuri specializate persoanelor care doresc să-și inițieze propria afacere în turism, având în vedere că funcționarea unor pensiuni de exemplu este condiționată de obținerea unui certificat de autorizare pe baza unui curs absolvit. Cursurile de acest gen (pentru administartori de pensiuni, ghizi locali, etc) sunt scumpe și nu se desfășoară decât în orașele mari.
Proiectul va atrage finanțări pentru acoperirea unei părți a costurilor pentru organizarea unui curs la Roșia Montană pentru un ugrup de minim 10 persoane. Datorită potențialului turistic al zonei, primele cursuri organizate vor fi cele de administrator de pensiune și ghid local, urmând ca ulterior să se desfășoară și cursuri de contabilitate primară, legislație, limbi străine. În funcție de locurile de muncă existente pe piață, centru de formare și reconversie profesională va organiza și alte tipuri de cursuri.
Comercializarea de suveniruri din Roșia Montană și Bucium
Acest proiect își propune pe termen lung, cu ajutorul diferiteleor companii, să contribuie la dezvoltarea durabilă alternativă mineritului în Roșia Montană și Bucium, prin încurajarea inițiativelor economice care valorifică tradițiile locale.
Proiectul virează realizarea unor produse făcute manual din resurse locale de către localnici, care să fie comercializate în rețelele naționale a magazinelor de suveniruri. Prin acest proiect vor fi promovate următoarele valori:
Credința în forța proprie pentru a păstra comunitatea unită – între specificul tradițional și provocările prezentului
Încrederea în valoarea economică, educațională și spirituală a tradițiilor locale
Grija pentru natură – protejarea specială a rezevațiilor naturale
Creativitatea în identificarea metodelor alternative de dezvoltare a zonei.
Promovarea activităților eco-turistice și obținerea de venituri alternative
Proiectul se referă la sprijinirea inițiativelor comunității pentru promovarea activităților eco-turistice în zonă.
Programul vizează punerea în practică a tuturor proiectelor ce sprijină dezvoltarea zonei. În special urmărește acele proiecte ce contribuie la diversificare mijloacelor de agrement din zonă. Astfel orice localnic ce va dori să își deschidă o mică afacere va fi asistat permanent în toate fazele proiectului său: dezvoltarea unui plan de afaceri, scrierea proiectului de finanțare, identificarea pieței precum și a strategiilor de promovare. În urma acestui proiect, turiști vor beneficia de difersificarea mijloacelor de agrement din zonă.
Dezvoltarea capacității de cazare
În vederea dezvoltării unui turism la standarde europene, a zonei Roșia Montană, trebuie avut în vedere și dezvoltarea capacității de cazare. Cum în zonă forma de turism ce se prestează cel mai bine este turismul rural și agroturismul, trebuie avut în vedere marirea capacității de cazare, prin construirea de pensiuni rurale. Aceste trebuie astfel personalizate, cu specificul zonei, în așa fel încât sa se creeze un nume, o imagine de marcă a zonei, ce se poate remarca cu ușurință de altele.
Dezvoltarea capacității de cazare atrage după sine și diversificarea și creșterea calitativă a serviciilor oferite de prestatori.
Ținându-se cont că pe plan internațional, turistul începe să se reîntoarcă la natură, și că forma de turism ce se prestează cel mai bine pentru România și implicit pentru această zonă este turismul rural și agroturismul, dezvoltarea unui cadru propice practicării acestor forme de turism la Roșia Montană, poate aduce cu siguranță relansarea acesteia în turismul mondial, creându-se un puternic nume de marcă, ținându-se cont de istoria și valorile existente în zonă.
4.3. Atractivitatea zonei Roșia Montană pentru turiștii străini
Ținându-se cont de potențialul turistic al zonei, de unicitatea peisajelor, culturi, istoriei etc. în acest săpațiu se poate desfășura activități de turism complexe. Însă turismul rural și agroturismul sunt principalele forme de turism ce se integrează cel mai bine zonei.
Având în vedere numeroasele studii internaționale realizate de diferite țări, și ținându-se cont că turistul din ziua de azi este tot mai dornic să cunoască noi civilizati, culturi, obiceiuri, tradiții și este tot mai atras de mediul natural pur, nemodificat de om Roșia Montană prin valorile sale pe care le poate oferi turistilor, poate deveni o destinație aparte în turismul internațional.
Dezvoltarea economiei țărilor în ultima perioada are ca efect creștere circulației turistice, mai ales creștrea turismului internațional. În ultima perioadă cu toate ca numărul turistilor străini ce au vizitat România nu a crescut semnificativ, țara noastră prezintă un grad de atractivitate ridicat turistilor străini.
O dată cu intrarea în Uniunea Europeană s-au deschis noi porți, au apărut noi oportunități prin care România să poată pune în valorea frumusețea acestor meleaguri.
În urma studilor privind gradul de atractivitatea turistic al României în rândul populației lor, s-a ajuns la concluzia că turistii străini manifestă un interes din ce în ce mai mare privind călătoriile în spațiul românesc.
Prin crearea unor produse turistice rentabile, prin amenajarea zonelor, traseelor turistice, a popasurilor, prin îmbunătățirea capacității de cazare, a transporturilor, România poate să se remarce ca o destinație turistică aparte.
Zona Roșia Montană prezintă un interes și poate fi valorificată pe pieța turistică din Ungaria, Austria, Spania, Italia, Germania, Franța etc.
În continuare vom prezenta în detaliu profilul pieței turistice a Ungariei.
În ceea ce privește dorința turistilor maghiari de a vizita România, o treime din aceștia (32 %) își doresc să facă acest lucru în următorii trei ani: 8% sunt siguri de acest lucru în timp ce 24% probabil vor vizita România în următorii trei ani.
Cei care doresc să întreprindă vizite în România sunt în mare parte tineri, cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, 48 % sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 41 și 50 de ani, iar 46% sunt persoane cu studii superioare și venituri mari.
Cei care nu au mai călătorit în România dar care își planifică acest lucru în următorii trei ani sunt motivați de faptul că au rude, prieteni și cunoștințe care locusiesc în România. Pentru 18% din populația maghiară, peisajul românesc reprezintă un motiv întemeiat pentru a călători în România, iar 10% din aceștia sunt în căutarea descoperirii frumuseților aparte ale tării noastre, fiind interesați în general de zonele montane cu o istorie deosebită și spații naturale pitorești.
Mai mult de jumătate (61%) din cei interesați să călătorească în România în următorii trei ani, ar face acest lucru doar o singură dată, un sfert (25%) ar vizita această țară de două sau mai multe ori, iar 3% intenționează să călătorească cu regularitate în România.
Majoritatea celor care doresc să viziteze România, aleg ca mijloc de transport autoturismul personal (64%), iar 6%, mașina companiei unde lucrează. Datorită faptului că foarte multe companii de transport oferă servicii de calitate, acoperă o parte destul de mare a țării, în special Transilvania și zona Munților Apuseni, asigură condiții sigure de transport și programe orare corespunzătoare, călătoria cu autocarul a devenit un mijloc de transport foarte popular în rândul turiștilor maghiari (18%). Doar 8% din turiștii maghiari ar alege trenul , ca mijloc de transport în România.
Majoritatea turiștilor maghiari (74%) care doresc să viziteze România își vor organiza singuri excursiile (cu ajutorul familiilor, a prietenilor etc.), iar 10% vor apela la agențiile de turism. Comparând cerereile existente, procentul celor care își vor organiza singuri viitoarele excursii în România a crescut cu 8%.
Caracterul sezonier: În mod similar cu cei care au mai vizitat România, anotimpul preferat rămâne vara (43%). În ciuda faptului că una din atracțiile tursitice ale României pentru turiștii maghiari sunt munții, doar 3% din aceștia preferă că viziteze România iarna. 14% nu s-au descis asupra anotimpului în care își vor planifica efectuarea viitoarelor excursii în România.
În ceea ce privește durata șederii planificate, majoritatea (79%) din turiștii maghiari care intenționează să călătorească în România, au răspuns că aceasta va fi de 4,8 nopți, aproximativ. Majoritatea au indicat că durata medie de ședere în România va fi de 3 și 6 nopți.
Cei care nu intenționează să viziteze România în următorii trei ani o fac din motive financiare (27%) și 15% doresc să viziteze alte țări decât România. Doar 9% consideră că România nu reprezintă o atracție turistică, iar alți 6% au o imagine negativă despre România.
Concluzii privind perceperea României ca destinație turistică în Ungaria:
În ultimii trei ani, mai mult de jumătate din cei chestionați au călătorit în afara granițelor. Aceștia au vizitat în medie 2,6 țări. Printre țărilr vizitate, România se situează pe lucul I, cu 42%, urmată de Austria (39%), Slovacia (27%) și Croația (22%)
Cererea prezentată legată de turismul maghiar în România este motivată de următorii factorii:
Vizitatea rudelor/ a prietenilor (19%);
Vizitarea orașelor (16%);
Excursiile în general (16%).
Durata medie de ședere în România a fost de 4,9 nopți.
22% din turiștii maghiari și-au petrcut vizita în România locuind la rude sau prieteni, a doua formă de cazare preferată fiind pensiunile (19%).
Mai mult de jumătate din călătoriile în România au avut o singură destinație (59%). 41% din turiștii maghiari au vizitat două sau mai multe locații.
8% din turiștii maghiari sunt siguri că vor mai vizita România, iar 24% spun că e probail.
23% din viitoarele călătorii în România sunt motivate în primul rând de rudele și prietenii care locuiesc în această țară. 18% sunt motivați de frumusețea peisajului și 10% caută să descopere frumusețile Munților Apuseni.
Ca atare, având în vedere apropierea zonei de emisie turistică de cea ale destinației turistice (Roșia Montană), apreciem că prima piață spre care trebuie concentrate eforturile de promovare turistică va fi Ungaria.
CAPITOLUL 5
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Efortul de asigurare a calității mediului se dovedește a fi una dintre cele mai importante investiții făcute pentru ridicarea bunăstării locuitorilor din zona Munților Apuseni și a capacității lor productive, o investiție cu unul din cele mai mari și complexe efecte propagate în economia și viața societății din zona menționată.
Protecția reală și eficientă a mediului sub toate formele lui presupune elaborarea unui program complex de lungă durată ca parte componentă a prognozei și planificării economice și sociale pe termen lung. Aprecierea calității vieții presupune, obligatoriu, pe lângă analiza unui sistem corespunzător de indicatori economici, și examinarea unui set coerent de indicatori ecologici care să pună în evidență:
Măsura exploatăriii naturii de diferitele activități;
Gradul de normalitate a ciclurilor ecologice de reînnoire a resurselor regenerabile;
Evoluția calității mediului înconjurător;
Printr-o cooperare mai strânsă cu autoritățile locale trebuie să fie identificate prioritățile manageriale ecologic, în special după criteriile riscului asupra sănătății umane și al ireversibilității, pentru a fi integrate în strategiile și politicile economice.
Conștientizarea epuizării și capacității de regenerare a resurselor naturale impune redefinirea și elaborarea de strategii de mediu solicitând colaborarea autorităților publice din zona Munților Apuseni cu organizațiile nonguvernamentale pentru protecția mediului. Acest lucru va ridica nivelul de conștientizare a opiniei publice, stimulând schimbările de atitudine în sensul unor alternative viabile.
Obiectivul generat esta ca, print-o administrare pe baze durabile, gestionarea resurselor naturale ale zonei montane, în special potențialul agroturistic și peisagistic, să aibă de câștigat, în ideea prezervării și dezvoltării într-o manieră ecologică, durabilă. Obiectivele generale configurează măsuri particulare, grupate pe diferite niveluri de acțiune: natural, economic, administrativ, tehnic, social și politic.
Dezechilibrele ecologice, explicate în cauzalitatea lor complexă, dependente direct sau indirect de activitatea omului, constituie o motivație din ce în ce mai puternică pentru acțiuni concrete de protecție a mediului înconjurător.
Este necesară o cale de mijloc, de remediere a situației, de reconstruire a ecosistemelor naturale din zona Munților Apuseni în vederea înlăturării dezechilibrelor.
Presiunea exercitată de exploatarea care a fost propusă în proiectul canadian ar fi contribuit la apariția unor dezechilibre catastrofale, apărând o zonă cu un aspect dezolant.
În cazul în care nu s-ar fi oprit acest proiect, în mod inconștient, el ar fi dus, în perimetrul natural atât de frumos al Munților Apuseni – Roșia Montană, la apariția munților de steril, adevărate dune suprapuse ce ar fi imprimat o dezolanță, un tablou deșertic. Pânza de apă freatică ar fi coborât la zeci sau sute de metri, iar pădurile – spațiul verde – ar fi ramas numai amintiri.
Un popor fără izvoare istorice, fără istorie, necunoscând trecutul nu poate să existe. Moștenirea istorică, culturală, deci etnofolclorică din zona Munților Apuseni este obligatoire astăzi, dar și mâine.
Omul prin activitatea sa economică, trebuie să-și dimensioneze strategia pentru unu mediu aproape de echilibru, să corecteze printr-o activitate conștientă dezechilibrele.
Spiritualitatea pământului trebuie înțeleasă de cel care locuiește și este tolerat de mediu. Politica ecologică în zona Munților Apuseni trebuie să justifice, în viitor, conștientizarea unei ecologii raționale a gestiunii economice în contextul durabilității.
România este încă o țară în tranziție. A face un proiect care exploatează resursa aur prin mutilarea munților, afectarea mediului, a comunității umane etc. pentru 18% din afacerea este o pierdere evidentă pentru România, problema rentabilității pentru țara noastră punându-se și în cazul unui procent mai mare.
Cu beneficiile aduse României prin exploatarea zăcământului aurifer de la Roșia Montană nu vom fi mai bogați, dar generațiile următoare vor fi cu siguranță mai sărace, prin epuizarea resurselor, distrugerea reliefului și a mediului, distrugerea culturală și nu în ultimul rând, prin distrugerea coeziunii comunității locale. În ultimă istanță, un astfel de proiect trebuie să realizeze o bunăstare generală. Beneficiile mici pentru România în acest caz pălesc în fața pierderilor, raportul costuri (pierderi)/beneficii fiind foarte defavorabil pentru țara noastră.
Beneficiile substanțiale potențiale care ar putea deriva dintr-un proiect alternativ, cum ar fi unul bazat pe agricultură și dezvoltare turistică sunt cele care ar trebui, cu adevărat, avute în vedere.
Guvernul și-a fixat obiective naționale pentru o dezvolatre echilibrată și de durată. Prognoza economică a instituțiilor de specialitate califică Munții Apuseni drept o zonă cu un potențial turistic imens și a dezvoltat o strategie viabilă de reabilitare progresivă a centrelor miniere și de promovare a dezvoltării rurale și ecoturismului.
Experiențele anterioare în dezvoltarea mono-industrială bazată pe minerit s-au dovedit dezastruoase pentru economie (exemplul Roșia Montană și al altor centre miniere). După 17 ani de tranziție, economia se luptă în continuare să reabiliteze zonele miniere prin introducerea unor activități economice diversificate și durabile.
Aurul poate sta foarte bine în pământ să aștepte vremurile mai bune, când România își va putea permite să facă afaceri rentabile cu adevărat, când dezvoltarea tehniciii va permite o exploatare nepoluantă și când nivelul mult mai scăzut al corupției, va elimina suspiciunile legate de avizele date unui proiect sau altuia.
Se impune ca Guvernul, să stabiliească politici și criterii clare (publice) referitoare la Munții Apuseni – zona Roșia Montană după care să se ghideze în aprobarea concesiunilor și a proiectelor de activități miniere, în general, și legate de metale prețioase, în particular.
BIBLIOGRAFIE
Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice
B. Debarbieux, „Tourism et Montagne”, Ed. Economica, Paris, 1995
Bran F., „Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică” – studiu de caz
Bran F., V., Diaconu Ch. „Politici ecologice”, Centrul editorial-poligrafic A.S.E. București, 1997
Bran Florin, Cândea Melinda,: „Spațiul geografic românesc”, Editura Economică, București, 2001
Bran Florina, „Componența ecologică a deciziilor de dezvoltare economică”, Editura ASE, București, 2002
Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu Puiu, „Ecoturism”, Editura Economică, București, 2000
Bran Florina, Dinu Marin, Șimon Tamara: „Turismul rural. Model european”, Ed. Economică, București, 1997
Bran Paul (coordonator), Bran Florina, Rosca Ion Gh., Manea Gheorghe, David Oana, Costica Ionela, Iorgulescu Afrodita: „Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munților Apuseni – Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran Paul (coord). Bran Florina, Roșca Ion Gh., Crețu Raluca Florentina, Manea Gheorghe: „Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roșia Montană”, ASE, București, 2003
Bran P. (coord), „Raportul comisiei din Academia de Studii Economice, București privitor la problemele economice, financiare, sociale, de mediu și de durabiliate ale proiectului minier Roșia Montană”, în „Academica”, anul XIII, București, nr 15/iunie 2003
Cândea Melinda, Bran Florina, „Spațiul geografic românesc”, Editura Economică, București, 2001
Dinu Mihaela : „Geografia turismului”, Editura Didactică și pedagocică, București, 2002
D.M. Chambers, „Comentarii tehnice asupra Studiului de fezabilitate și asupra Proiectului Roșia Montană, decembrie”, 2002
Gabrie's 2001 Annual Report
Glăvan Vasile: „Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism”, Ed. Economică, București, 2003
Institutul Național de Statistică Direcția Județeană de Statistică Alba : www.alba.insse.ro
Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Alba – „Breviar Turistic, Date turism pe localități”, Alba, Martie 2007
Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Alba – „Buletin statistic lunar”, Martie 2007
Minciu Rodica : „Economia turismului“, Editura Uranus, București, 2000
Ministerul Culturii și Cultelor – Institutul Național al Monumentelor Istorice: www.cultura.ro
Nistoreanu Puiu: „Ecoturism și turism rural", Editura ASE, București, 2003
Primăria orașului Cămpeni, via CEIS, 2003 preluate din lucrarea „Prezent și perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roși Montană”
S. McCool, „Linking Tourism, the environment and concepts of sustainability: setting the stage”, U.S. Departament of Agriculture, Forest Service, Intermountain Research Station (studiu obtinut prin internet)
Țigu Gabriela: „Resurse și destinații turistice pe plan mondial”, Editura Uranus, București, 2005
www.academiaromana.ro/rosiamontana.htlm
www.adevarulonline.ro/2003-09-09/Societate/un-proiect-de-clasa-mondiala-pentru-Romania
www.cdep.ro/rosia-montana/htlm
www.drumulaurului.ro
www.fanfest.ro
www.mmediu.ro/dep_mediu/rosia_montana.htm
www.mturism.ro/studiiinternationale/htlm
www.monde-diplomatique.ro/Argumentul-Rosia-Montana-in-noua.html
www.povesteaadevarata.ro/rosiamontana/htlm
www.rmgc.ro
www.rosiamontana.org
www.rosiamontana.ro
www.rmgc.ro
www.rosiamontana.org
www.tvr2.ro/dreptul-la-replica.php
*** Asociația Aurarilor „Alburnus Maior”: „Evaluarea tehnică a proiectulu, martie 2003”, (Meter Fisher, Alina Lenganer – Compatibilitatea proiectului Roșia Montană cu principiile și normel legislației CE și UE, Institutul de Drept European, Viena, Oct. 2002)
*** Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului
*** „To Dig or not to Dig?”, OEDC Global Forum on International Investment (Conference on Foreign Direct Investment and the Environment), februarie 2002
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valorificarea Turistica a Fostelor Exploatatii Miniere – Studiu de Caz Rosia Montana (ID: 168420)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.