VALORIFICAREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE DIN PERSPECTIVA FORMĂRII COMPETENȚELOR LA LICEENI 13.00.01 – PEDAGOGIE GENERALA Teză de doctor în pedagogie… [602317]

INSTITUTUL DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Cu titlu de manuscris
C.Z.U: ……………

PISĂU AURELIA

VALORIFICAREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE DIN
PERSPECTIVA FORMĂRII COMPETENȚELOR LA LICEENI

13.00.01 – PEDAGOGIE GENERALA

Teză de doctor în pedagogie

Conducător științific:
___________ Ion Achiri,
doctor în științe fizico -matematice,
conferențiar universitar
Autorul: ____________

CHIȘINĂU, 2017

©Pisău Aurelia, 2017

CUPRINS
ADNOTARE (română, rusă, engleză)…………………………………………………………………………… 5
LISTA ABREVIERILOR …………………………………………………………………………………………… 8
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………….. 9

1. E-LEARNING : DELIMITĂRI CONCEPTUALE ȘI TEORETICE
1.1. Evoluția constituirii e -learning………………………………………………………………………
1.2. Conceptul soft educațional………………….……………………… ………………..
1.3. Taxonomia softurilor educaționale bazate pe TIC………………………………. ……..
1.4. Modele de pl atforme și softuri educaționale: experiențe internaționale și naționale .….
1.5. Concluzii la capitolul 1…………………………………………………………………………………….

2. ABORDĂRI METODOLOGICE ALE VALORIFICĂRII SOFTURILOR
EDUCAȚIONALE ÎN PROCESUL FORMĂRII COMPETENȚELOR ȘCOLARE
2.1. Rolul softului educațional în formarea personalității liceanului: aspecte
psihopedagogice. ………………………………………………………………………………………
2.2. Metodologia formării competențelor școla re la liceeni prin instrumente e-learning…
2.3. Modelul pedagogic și metodologia utilizării modelului elaborat ……………………………..
2.4. Concluzii la capitolul 2………………………………………………………………………………….. ..

3. DEMERSUL EXPERIMENTAL PRIVIND VALORIFICAREA SOFTURILOR
EDUCAȚIONALE DIN PERSPECTIVA FORMĂRII COMPETENȚELOR
ȘCOLARE
3.1. Experimentul psihopedagogic al valorificării softurilor educaționale în procesul
formării competențelor………………………………………………………………… ……
3.2. Validarea modelului pedagogic și a metodologiei de valorificare a softurilor
educaționale din perspectiva formării competențelor…………………………………………………….
3.3. Concluzii la capitolul 3………………………………………………………………………………….. .

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI ……………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………….
ANEXE
Anexa 1.
Anexa 2.
Anexa 3.
Anexa 4.
Anexa 5.
Anexa 6.
Anexa 7.
Anexa 8.
Anexa 9.
Anexa 10.
Anexa 11.

GLOSAR ……………………………………………………………………………………..

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII …………………………………………..

CV-ul AUTORULUI ………………………………………………………………………………………………….

ADNOTARE

АННОТАЦИЯ

ANNOTATION

INTRODUCERE
Actualitatea temei și importanța problemei abordate. Instruirea asistată de mijloace
tehnice constituie una dintre paradigmele fundamentale ale învățământului modern. Odată cu creșterea
performanțelor echipamentelor de calcul și cu cristalizarea unor noi abordări din științele educației
(pedagogie, docimolog ie, psihologia comportamentală și a învățării), sistemele informatice
educaționale au tendința să se impună ca instrumente de lucru indispensabile pentru un învățământ
modern.
Dezvoltarea explozivă din ultimii ani a tehnologiilor computerizate pentru educ ație se remarcă
atât prin oferta variată de sisteme educaționale ce pot fi utilizate direct în procesul de învățământ, cât
și prin prisma calităților acestor sisteme.
Societatea informațională este caracterizată de creșterea explozivă a informației digitale
disponibilă prin intermediul produselor tehnologiei informației și comunicațiilor. Construirea unei
societăți informaționale nu se poate realiza fără cercetare și pr oiecte de investiții, atât in domeniul
I&CT (Information and Communication Technology), cât și în domeniul educației. Dezideratul final
fiind competența.
Numită de unii ca “inovația tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne”, instruirea
asistată de calculator (IAC) contribuie la eficiența instruirii, este un rezultat al introducerii treptate a
informatizării în învățământ.
Computerul , tehnologiile informaționale produc schimbări radicale în toate aspectele vieții
noastre, înaintând cu viteză amețitoare și descătușând forțe ce pot fi deseori traumatizante.[5] de la
Silvia Șpac
Tehnologiile evoluează de asemenea pentru a pune la dispoziție o funcționalitate crescândă și
o mare probabilitate, în timp ce aplicațiile software devin din ce în ce mai inteligente și receptive
pentru cel care le utilizează. Luate împreună, aceste activități vor pune la dispoziție noi oportunități
pentru elevi de a -și personaliza accesul la resursele de învățare digitală în școală și în afara ei, devenind
mult mai import antă posibilitatea de a aduce una lîngă alta aceste experiențe de învățare.
Pornind de la aceste considerente, vom analiza câteva tendințe actuale în educație, tendințe
care susțin importanța integrării noilor tehnologii ale informației și comunicării în școală și în
formarea individuală și profesională, dar mai cu seamă în formarea complexului de competențe
necesare elevului, adolescentului prin utilizarea sistemului e -learning, în mod special ale softe -urilor
educaționale.

Motivația alegerii temei de ce rcetare mai rezidă și în faptul că predarea -învățarea – evaluarea
prin instrumente e-learning și soft -uri educaționale are un rol important în procesul educațional care
lasă amprente adânci în memoria, gândirea și imaginația persoanei, mai c u seamă a
adolescenților. Ele pot spori sau diminua calitatea experienței acestora, influențând substanțial
formarea unor trăsături de personalitate.
Anume tehnologiile e -learning ce sunt răspîndite azi reprezintă rezultatul evoluției, atât a
meto delor pedagogice și psihologice din educație, cît și a tehnologiilor informaționale și
comunicaționale (tehnologii Web, tehnologii multimedia, tehnologii de comunicare).
Problematica evoluției sistemului e -learning, cursuri on -line, învățarea la distanță sunt
reflectate în lucrările cercetătorilor, cum ar fi: Bohn R., Bazil P., Florin M.B., Hodgins W., Koper R.,
Adăscăliței A., Glava A., Popovici D., Vlădoiu D., Roșca I., Cucoș C., Bârliba C., Dertouzos M.,
Gilster P., Haigh R.W., Grimalschi A.
Problemele privind utilizarea softurilor educaționale în predare -învățare în contextul
programelor de tip e -learning sunt abordate în lucrările lui Leidig T., Niculescu C., Dodge B., Glava
C., Martin F., Asndului L., Brut M., Jalobeanu M., Holotescu C., Vlada M.
În lucrarea „e-Școala” [30] cercetătoarea Mihaelei Malița analizează aspectele ce țin de
intersecția dintre sistemul de învățămînt și tehnologia informației. Constantin Cucoș în lucrarea sa
„Informatizarea în educație” [9] fundamentează dimensiunile privind schimbarea lumii cunoașterii
și a educației ca urmare a utilizării noilor tehnologii. Adrian Adăscăliței [1] în cercetările sale a
abordat problemele privind mediile educaționale virtuale, educația deschisă și la distanță, bibliotecile
și clasele virtual e.
Problema privind valorificarea softurilor educaționale din perspectiva formării competențelor
la liceeni este tratată tangențial, iar lucrările posedă mai mult un caracter teoretic sau de recomandare.
Acest aspect a condus la definirea problemei cercet ării, și anume care sunt fundamentele
psihopedagogice și metodologice de valorificare a softurilor educaționale din perspectiva formării
competențelor la liceeni.
Scopul cercetării constă în identificarea unor principii psihopedagogice și elaborarea unui
model pedagogic de valorificare a softului educațional în contextul formării competențelor liceenilor.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza critică a situației reale la nivel republican și internațional privind implementarea
softurilor educaționale în practica educațională;

2. Fundame ntarea teoretică a conceptelor soft, soft educațional , e-learning, web 2.0,
manual digital, manual smart ;
3. Identificarea principiilor psihopedagogice privind valorificarea softurilor educaționale
în procesul educațional la matematică;
4. Elaborarea Modelului pedagogic și a metodologiei de valorificare a softurilor
educaționale în procesul educațional în liceu;
5. Experimentarea Modelului pedagogic și a metodologiei elaborate și formularea
concluziilor și recomandărilor.
Metodologia cercetării științifice
Reperele teoretice sunt reprezentate de idei, concepții, teoreii, legități și principii din domeniul
pedagogiei, psihologiei vîrstelor, din domeniul tehnic. În mod special drept repere teoretice ale
cercetării au servit: ansamblul de idei privind instruirea asistată de calc ulator și implementarea
softurilor educaționale ( Bohn R., Bazil P., Florin M.B., Hodgins W., Koper R., Adăscăliței A., Glava
A., Popovici D., Vlădoiu D., Roșca I., Cucoș C., Bârliba C., Dertouzos M., Gilster P., Haigh R.W.,
Grimalschi A. ), clasificări ale software -urilor educaționale realizate de diverși cercetători ( D.
Noveanu, R. Bibeau și P. Gorny ), ilustrări ale situațiilor de învățare bazate pe IAC, preluate și adaptate
după Chen & Hsu și Wong & Williams, care abordează în prim plan valențele psihoped agogice ale
instruirii asistate de calculator.
Metodele de cercetare . La nivelul cercetării sau utilizat următoarele metode: documentarea
teoretică, interpretarea analitică, sinteza, generalizarea, formularea de concluzii și recomandări; testul,
chestionar ul, observarea, conversația, studiul de caz; prelucrarea cantitativă, calitativă și comparativă
a datelor obținute, analiza și interpretarea ideilor și rezultatelor experimentale.
Noutatea și originalitatea științifică este obiectivată de:
– precizarea și delimitarea conceptelor de bază analizate în contextul valorificării softurilor
educaționale la liceeni;
– examinarea și stabilirea impactului formativ al softurilor educaționale din perspectiva formării
competențelor la liceeni;
– elaborarea și argumentar ea științifică a fundamentelor psihopedagogice privind valorificarea
softurilor educaționale din perspectiva formării competențelor la liceeni și structurarea lor într -un
model.

Problema științifică importantă soluționată rezidă în impactul formativ al sof turilor
educaționale din perspectiva formării competențelor la liceeni.
Importanța teoretică a cercetării este argumentată de analiza, precizarea și delimitarea
reperelor teoretice (conceptelor, teoriilor, principiilor) privind e -learning și soft educațion al abordate
în contextul formării competențelor la elevi; examinarea și analiza critică a funcțiilor, posibilităților
și a impactului formativ al softurilor educaționale asupra dezvoltării personalității elevului;
elaborarea Modelului pedagogic de valo rificare a softurilor educaționale în procesul educațional la
matematică.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în elaborarea și validarea ansamblului de instrumente
pedagogice, concentrate în Modelul pedagogic de valorificare a softurilor educaționale î n procesul
educațional la matematică, care prin esența și importanța teoretică și praxiologică reprezintă
fundamentele științifice. Fundamentele valorificate conform condițiilor stabilite în cercetare
contribuie la depistarea efectelor benefice a utilizării softurilor educaționale și formarea personalității
active a liceanului și integrarea lui pe piața muncii . Ghidul practic de valorificare a SE din perspectiva
formării competențelor la liceeni; Schema Impactul formativ al SE asupra personalităț ii elevului;
Finalitățile și Programul „SEE” destinat formării continue a cadrelor didactice.
Implementarea rezultatelor cercetării s-a realizat în clasa a X a Liceului Teoretic „G.
Călinescu”, mun. Chișinău, inclusiv prin intermediul publicațiilor și comunicărilor științifice la
seminarele metodologice, conferințele naționale și internaționale.
Aprobarea rezultatelor cercetării:
Rezultatele cercetării au fost discutate și aprobate în cadr ul ședințelor sectorului Calitatea
Educației , al ISE, seminarelor metodologice, meselor rotunde și a conferințelor teoretico -practice,
organizate în cadrul Liceului Teoretic „G. Călinescu” . Rezultatele investigației experimentale au fost
promov ate și discutate prin intermediul comunicărilor la conferințele științifice naționale și
internaționale, desfășurate în cadrul ISE, a USM, , UTM din Chișinău, Iași.
Sumarul compartimentelor tezei
Introducerea precizează tema, actualitatea și importanța problemei abordate, scopul,
obiectivele, noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor obținute, problema științifică
soluționată, importanța teoretică, valoarea aplicativă a lucrării; implementarea și apro barea
rezultatelor cercetării.
Capitolul 1 ,

1. E-LEARNING : DELIMITĂRI CONCEPTUALE ȘI TEORETICE
1.1. Evoluția constituirii e -learning
Instruirea asistată de mijloace tehnice constituie una dintre paradigmele fundamentale ale
învațământului modern. Odată cu creșterea performanțelor echipamentelor de calcul și cu cristalizarea
unor noi abordări din științele educației (pedagogie, docimologie, psihologia comportamentală și a
învățării), sistemele informatice educaționale au tendința să se impună ca instrumen te de lucru
indispensabile pentru un învațământ modern.
Dezvoltarea explozivă din ultimii ani a tehnologiilor computerizate pentru educație se remarcă
atât prin oferta variată de sisteme educaționale ce pot fi utilizate direct în procesul de învățământ, câ t
și prin prisma calităților acestor sisteme.
Societatea informațională este caracterizată de creșterea explozivă a informației digitale
disponibilă prin intermediul produselor tehnologiei informației și comunicațiilor. Construirea unei
societăți informați onale nu se poate realiza fără cercetare și proiecte de investiții, atât în domeniul
IT&C (Information and Communication Technology), cât și în domeniul educației. []
În ultimele decenii, utilizarea tehnologiilor informa ției și comunica țiilor (TIC) în scop uri
educaționale a crescut, iar răspândirea tehnologiilor prin re țea a provocat utilizarea e -learning, care a
evoluat în mod semnificativ (Kahiigi et al., 2008).
Multitudine de perspective din jurul e -learning cauzează confuzie și, uneori, chiar contradic ții
(Mason & Rennie, 2006). Nu numai că au concepte diferite ce au fost atribuite e -learning, dar
termenul a fost, de asemenea, substituit de al ții, cum ar fi instruirea asistată de compute r, instruire
bazată pe tehnologie, precum și instruire bazătă pe c alculator, care de fapt este prima men țiune a e –
learning la mijlocul anilor 1990 (Friesen, 2009) sau mai recent învă țare on -line. Mai mult decât atât,
unii oameni confundă conceptul de e -learning cu conceptele de campus virtual sau cursuri on -line,
care f ac parte din universul e -learning, dar nu este definit suficient.
Discuțiile privind defini ția și metodele e -learning se axează pe intersec ția dintre educa ție,
predare, învă țare cu ajutorul TIC (Friesen, 2009). Fără îndoială, este precedat de alte două discipline:
tehnologii educaționale și învățămîntul la distan ță. Ambele au contribuit în mod semnificativ la
utilizarea intensivă a TIC în scopuri educa ționale, dar în nici un c az nu poate fi echivalate cu e –
learning. E -learning ar putea fi, de asemenea, considerată o evolu ție naturală de învă țare la distan ță,
care profitată întotdeauna de cele mai recente instrumente în contextul tehnologiilor de structurare a

educației. De fa pt, unii autori considera e -learning o genera ție nouă a învă țământului la distan ță, chiar
dacă indică diferen țe semnificative între cele două (Garrison & Anderson, 2003, p. 7).
Cu toate acestea, suspiciunea diferitor înțelesuri sau defini țiile e -learning s unt condiționate de
anumite abordări particulare profesionale și cel mai important, de interesele individuale ce subliniază
necesitatea de a analiza acest domeniu de cunoa ștere.
Definițiile cercetate in literatura de specialitate s -a axat pe diferite elem ente ale e -learning.
Mai exact, au fost identificate patru categorii generale de definiții care sunt reprezentate în figura 1.1.

Figura 1.1. Caracteristicile categoriilor generale ale definițiilor privind e -learning
Definițiile identificate le vom orienta pe axa timpului în tabelul 1.1 conform categoriilor
generale prezentate anterior.
1. Definiții bazate pe tehnologie
2005 E-learning constă în utilizarea mijloacelor electronice de o varietate de
aplicații de învățare propuse ce variază de la adăugarea funcțiilor în sălile de
clasă obișnuite prin înlocuirea completă a ședințelor față -în-față cu întâlnirile
on-line (Guri -Rosenblit, ).
2006 E-learning semnifică învățămîntul la distanță prin intermediul resurselor la
distanță (Marques). •include cea mai mare parte definiții din companii private și câteva
cadre universitare care accentuează aspectele tehnologice ale e –
learning, prezintînd celelalte caracteristici drept secundare. Definițiile
din această categorie prezintă e -learning ca utilizarea tehnologiei
pentru instruire.1) bazate pe
tehnologie
•prezintă e -learning ca un mijloc de acces la cunoaștere (prin învățare,
predare sau instruire). Accentul acestor definiții este axată pe
accesibilitatea resurselor și nu a rezultatele oricăror cercetări. 2) orientate
spre sistem de
livrare
•definește e -learning ca un nou mod de învățare sau ca o îmbunătățire a
paradigmei educaționale existente. 4) orientate spre
paradigma
educațională
•e-learning reprezintă o comunicare, interacțiune, și instrument de
colaborare ce atribuie roluri secundare unor aspecte și caracteristicile
ale sale. 3) orientate
spre
comunicare

2008 E-learning reprezintă înscrierea la un curs online folosind un modem, sau
conexiune fără fir sau prin cablu pentru a avea acces la materialele de curs
universitar de la un calculator, telefon sau dispozitiv portabile (Governors St ate
University ).
2009 E-learning constă în utilizarea tehnologiei pentru a oferi programe de învățare
și instruire (portalul e -learning).
2. Definiții orientate spre sistem de livrare
2005 E-learning reprezintă transmiterea procesului educațional (toate activitățile
relevante pentru instruire, predare, învățare) prin diverse mijloace electronice
(Koohang & Harman).
2006 E-learning semnifică educația on -line care transmite în timp propriu sau în
timp real instruirea și educarea prin internet la un dispozitiv cu utilizator (Lee
& Lee ).
2008 E-learning este definit ca educația de transmitere sau învățare realizat prin
tehnici Web (Liao & Lu,).
2009 E-learning este transmiterea unor programe de învățare, instruire sau educație
prin mijloace electron ice (Li, Lau & Dharmendran ).
3. Definiții orientate spre comunicare
2005 E-learning reprezintă educația care utilizează sisteme de comunicații
informatice ca un mediu de comunicare, ca un schimb de informații și
interacțiunea dintre studenți și profesori (Bermejo ).
2007 E-learning semnifică învățarea bazată pe tehnologiile informației și
comunicațiilor, cu interacțiune pedagogică între studenți și conținut, studenți
și profesori sau între elevi prin intermediul web (González -Videgaray ).
2008 E-learning este definit ca învățare facilitată de utilizarea de instrumente
digitale și conținut care implică o anumită formă de interactivitate, care include
interacțiunea online între cursant și profesor sau colegii lor (Ministerul
Comunicațiilor și Tehnolo giei din Noua Zeelandă).
4. Definiții orientate spre paradigma educaț ională

2005 E-learning este utilizarea noilor tehnologii multimedia și Internet pentru a
îmbunătăți calitatea învățării prin facilitarea accesului la resurse și servicii,
precum și schimbul de idei și colaborarea de la distanță (Alonso et al. ).
E-learning este o combinație largă de procese, conținut, precum și a
infrastructurii pentru a folosi calculatoarele și rețelele de internet pentru a
ameliora una sau mai multe părți semnificative ale lan țului valoric de învățare,
inclusiv prin gestionare si transmitere (Aldrich ).
2006 E-learning se referă la procesele educaționale care utilizează tehnologiile
informaționale și comunicaționale pentru a media sincron, la fel și activitățile
de învățare și predare asincrone (Jereb & Smitek ).
E-learning reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare/învățare și
tehnologiile informaționale – ICT (Information and Communication
Technology) – , acoperind un spectru larg de activități, de la învățământul
asistat de calculator până la învățământul desfășurat în întregime în manieră
online . [3] (Brut, M., Instrumente pentru e -learning: ghidul informatic al
profesorului modern, Iași, Polirom, 2006 )
2009 E-learning este definit ca tehnologii informaționale și comunicaționale utilizate
pentru a sprijini elevii la îmbunătățirea procesului de învățare (Ellis, Ginns &
Piggott ).

În acest context a fost elaborată o definiție preliminară a e -learning, care conține aspecte din
toate cele patru categorii generale. Definiția preliminară este considerată următoarea:
E-learning semnifică o abordare privind predarea și învățarea, ce re prezentă toate
sau o parte a modelului educațional aplicat, care are la bază utilizarea mijloacelor și dispozitive
electronice, ca instrumente în vederea îmbunătățirii accesului la instruire, comunicare și
interacțiune, și care să faciliteze adoptarea uno r noi metode de înțelegere și învățare în curs de
dezvoltare.
Cercetătorul Bernard Luskin explică litera „e” din „e -learning” corespunzător figur ii 1.2: [5]

Figura 1.2. Semnificația „e” din conceptul „e-learning”
Termenul e-learning desemnează acea realitate educațională realizată prin intermediul
rețelelor electronice și prin implicarea noilor tehnologii comunicaționale și multimedia.
La nivelul Comisiei Europene e-learning -ul este definit ca utilizare a noilor tehnologii
multimedi a și a internetului pentru ameliorarea calității învățării, facilitînd accesul la resurse și
servicii, precum și schimbările și colaborarea la distanță .[Cocoș, p.139 ]
Astfel, interacțiunea dintre procesul educațional și tehnologiile informaționale – ICT – care
acoperă un spectru larg de activități, de la învățămîntul asistat de c ompute r pînă la învățămîntul
desfășurat în întregime în manieră online reprezintă e-learning . [Grimalschi, p. 2]
În aceste circumstanțe, își face apariția cu pași rapizi, sistemu l e-learning, sistem ce își propune
a da procesului de învățare noi impulsuri, urmărind ca învățarea, ca activitate, să se desfășoare în
funcție de necesitățile și posibilitățile celui dornic de cunoaștere, fără restricții sau impuneri de date,
ore, coprez entă.
Un sistem de e -learning constă într -o experiență planificată de predare -învățare, organizată de
o instituție ce furnizează resurse educaționale stocate pe medii electronice într -o ordine secvențială și
logică pentru a fi asimilate de subiecți în man iera proprie, fără a -i constrânge la activități sincrone de
grup. Sarcina educației și formării bazate pe noile tehnologii ale informației și comunicării nu este de
a înlocui tipurile tradiționale de formare, ci de a le completa în scopul măririi randament ului acestora.
e-
learning
excitant
(captivant)
emoție
extindere
educație
entuziast
energie

[23](http://depmath.ulbsibiu.ro/chair2/craciunas/model%20standard%20platforma%20eLearning.pd
f)
Atingerea obiectivelor de învățare se face și apelând la cursuri /lecții pe suport digital (cd, dvd)
sau cursuri on -line (prin internet). Sistemul e-learning nu încearcă impunerea unei r evoluții în sistemul
de educație, ci propune un pas mai departe pentru procesul educațional prin creșterea ca pacității de
adaptare la cerințele și posibilitățile celor care se formează, având în vedere ritmul rapid în care decurg
viețile noastre. Avem din ce în ce mai mare nevoie de un sistem de educație mai flexibil, în care cel
implicat în activitatea de instru ire să își aducă contribuția personală, un sistem care să stimuleze mai
mult dorința de învățare și de dobîndire a cât mai multor cunoștințe.
Prin sistemul e-learning se reușește îmbinarea și a celorlalte modalități de exprimare, precum
vizual și/sau audi tiv. Astfel, se delimitează specificul sistemului e-learning , sistem care impune o altă
dinamică a proceselor de predare, învățare și evaluare fiind capabil să furnizeze conținuturile învățării
și să faciliteze accesul la învățare folosindu -se de un mediu multimedia special creat. Sistemul e –
learning, apelând la ajutorul digital, dezvoltă potențialul uman, fără a -l constrânge la coprezență sau
sincronizare. [Cucoș, p. 133]
Pentru crearea unei situații de tip e -learning, e nevoie de implica re a cinci elemente , fiecare
avînd o funcționalitate specifică: [Migasson, p. 214]
1. O componentă strategică, legată de nevoi foarte concrete, precum nevoile permanente de
formare, antrenarea resurselor;
2. O componentă pedagogică, incluzînd o serie de strategii de intervenție;
3. O componentă organizațională, ce permite sistemului să funcționeze judicios și eficace;
4. O componentă tehnică, realizată prin utilizarea adecvată a noilor tehnologii informaționale
și comunicaționale la contextul educațional;
5. O componentă umană, ce rezidă în antrenarea unor specialiști pentru a edifica aceste rețele
de formare.
Învățarea de tip e -learning se manifestă divers, cunoscînd mai multe combinatorici dintre
tehnic și uman, dintre preluarea pasivă și activarea critică, dintre auditiv și video, dintre sincron și
asincron etc. Astfel, putem determina cîteva ipostaze de insinuare a e -learning -ului: [Obringer, 2004)]
– Bazele de date unde utilizatorul poate accesa o anumită informație cu conținut instructiv
prin tastarea unui cuvînt sau a unei fraze -cheie;

– Suportul on -line care ia forma forumurilor, a chat -urilor, a blogurilor, a e -mail-urilor sau
a mesageriei -instant;
– Instruirea asincronă implică învățarea pe baza CD -urilor, rețelei locale sau internetului;
– Instruirea sincronă se realizează în timp real cu un cadru didactic ce facilitează instruirea.
Un astfel de curs poate dura de la cîteva ore la cîteva săptămîni, luni și chiar ani.
Utilizarea sistemului e -learning în procesul de predare -învățare -evaluare induce o abordare
nouă și mult mai eficientă în definirea unor concepte și noțiuni în predarea disciplinelor școlare.
Realizările e -learning pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere [8] (Elthes, Z., Realizări
e-learning și blended learning, Con ferința Națională de Învățământ Virtual, ediția a VI -a, 2008. ). Vom
menționa două dintre ele specifice procesului educațional :
• Realizări e -learning pe bază de CD: elevii primesc lecțiile pe CD, vor instala aceste lecții
pe calculatorul propriu și pot începe pregătirea, învățarea.
• Realizări e -learning pe bază de rețea: lecțiile pot fi accesate prin intermediul rețelei
(intranet/internet) de pe serverul central.
Prin urmare, putem o bserva că pentru a obține o realizare e -learning de calitate trebuie să ținem
cont de următoarele aspecte:
 Trebuie să fie cît mai interactivă, să implice emoțional elevii, iar feedback -ul oferit trebuie să fie
prompt și la obiect;
 Atmosfera din sala de cur s virtuală trebuie să fie cît mai plăcută, cît mai aproape de interesele de
învățare a elevilor, cît mai aproape de problemele întîlnite în viața de zi cu zi, iar elementele noi
trebuie introduse treptat;
 Derularea lecției și a cursului trebuie să fie desc rise foarte clar și exact;
 E necesar respectarea ritmului individual de învățare;
 Motivația elevilor trebuie să fie stimulată și întărită constant prin metode și strategii
psihopedagogice specifice.
Dacă comparăm strategia e -learning cu formele clasice de învățare atunci putem evidenția
următoarele avantaje:
 Prin e -learning se poate vehicula cu o cantitate imensă de informații;
 Educatul este pus în situația de a lucra intens, individual și diferențiat la rezolvarea problemel or
respective;
 Elevul își gestio nează timpul necesar pentru îndeplinirea obligațiilor;

 Elevul rezolvă problemele în ritmul propriu de lucru etc.
Exist ă diferite tipuri de e -learning , ele putînd fi plasate pe o scară de in tegrare reprezentată în
figura 1.3 .

Figura 1 .3. Scara de integrare a serviciilor și tipurilor e -learning
Sistemul e -learning cuprinde toate sursele de informație publice cum ar fi cele prin
intermediul paginilor web, prezentărilor electronice, diverse imagini animate , elemente audio/video,
bloguri, forumuri, platforme educaționale ș.a. Conținuturile educaționale sunt livrate fie via internet ,
fie pe suport multimedia, fie pr in alte mijloace de comunicație, iar formatele acestora pot fi: textul,
imaginea, animația, st reaming -ul video sau audio ș.a
Procesele și aplicațiile e -learning includ :

Figura 1.4. Procesele și implicațiile e-learning
Instruirea bazată pe web reprezintă o modalitate nouă de a privi procesul de învățare,
elementele de fond rămînînd aceleași. Se schimbă doar mijlocul de însușire al cunoștințelor și crește
libertatea beneficiarului de a învăța în locul și la momentul dorit.
Procesele și
aplicațiile
e-learning
instruirea asistată
de calculator
clasele virtuale
colaborarea
virtuală
instruirea
bazată pe web
învățarea mixtă
sistemele de tip
LMS
non e -learning
Sistemul clasic
Mijloace de sprijin
la clasă
Site-uri web cu
oferte educaționale
Sistemele blending
learning

Rampa de lansare a Instruirea bazată pe web a constituit -o Internetul și tehnologia World Wide
Web, care asigură pe lîngă interactivitatea asincronă elev -profesor și pe cea sincronă. Elementul tehnic
central al unor astfel de soluții îl c onstituie platformele de educație on -line.
Noua generație a Web -ului este considerată WEB 2.0 care este definită de către O'Reilly
astfel: „ Web 2.0 este rețeaua ca platformă acoperind toate dispozitivele; aplicațiile web 2.0 sunt cele
care exploatează ce l mai mult acest avantaj intrisec al rețelei; furnizarea de software ca și serviciu –
continuu -updatat și care devine cu atît mai bun cu cît îl folosesc mai mulți utilizatori, consumînd și
remitînd date din surse multiple… ” [ 2 ]
În Web 2.0 aplicațiile sof tware sunt destinate utilizatorilor, sunt preponderent înlocuite de
serviciile special concepute pentru a facilita acțiunile acestora. Aceste servicii sunt reprezentate în
figura 1.5.

Figura 1.5 Serviciile web 2.0
Prin urmare, printre aceste servicii ale Web 2.0 putem observa că sunt disponibile numeroase
strategii e -learning care stimulează interesul și motivația învățării la elevi în procesul educațional.
Au fost elaborate o multitudine de instrumente specifice, care pot fi integrate cu ușurință, eficiență
și succes în cadrul activităților de predare -învățare -evaluare.
Pe măsură ce tehnologiile sînt integrate în toate activitățile din orice domeniu, capacitatea de
a utiliza aceste tehnologii și de a ține pasul cu evoluția lor rapidă a de venit o condiție obligatorie
întrucît tehnologiile digitale transformă fiecare aspect al vieții, de la stilul de viață personal la
activitatea de la locul de muncă.
Sistemul de învățămînt din țara noastră este în mod direct și determinant impli cat în
fundamentarea și construirea unei societăți informaționale. astfel procesul de predare -învățare –
evaluare ia noi dimensiuni și caracteristici prin utilizarea tehnologiilor e-learning .

•Servicii
destinate
socializării
.
•Servicii
destinate
facilitării
comunicării
.
•Aplicații
de birou
.
•Programe
Mashup și
filtre
.•Instrumente
suport
pentru
utilizatori
.•Multi
clustere
.

O descriere mai cup rinzătoare a lui Web 2.0 ar pute a include următoarele elemente denumite
și principii Web 2.0 enumerate și caracterizate în tabelul 1 .2. [ 2 ]
Tabelul 1.2. Principii web 2.0

În esență, e-learning oferă accesul comod și eficient la informațiile și cunoștințele cele mai
noi și eficiente de predare -învățare -evaluare a cunoștințelor, instr uire și formare permanentă. [1 ]
Sistemele e -learning vor deveni instrumente de formare a personalității și creativ ității
utilizatorilor. Prin instruire personalizată și colaborare distribuită se vor putea eficientiza toate
activitățile umane în societatea bazată pe cunoaștere a acestui început de secol. Utilizarea tehnologiilor Nr
d/o Principii
Web 2.0 Caracteristici
1. Simplitatea
în utilizare Nu sunt necesare cunoștințe de programare;
Sunt suficiente doar competențele de utilizare a tehnologiilor
informaționale și comunicare.
2. Partajarea Utilizatorii pot face publice informațiile cu caracter nonpersonal;
Aceste informații vor fi accesibile oricărui utilizator.
3. Interese de
nișă Reprezintă reuniunea unor multitudini de site -uri Web, cu diferite
topici, mai mici sau mai mari, mai vechi sau recent înființate.
4. Sindicarea
informațiilor Folosind fluxurile RSS sau Atom prin intermediul aplicațiilor care
citesc, extrag și sistematizează informațiile;
Utilizatorii pot beneficia de informații referitoare la noutăților despre
un renumit subiect, în timp real și în mod automat.
5. Web -ul ca și
platformă Este utilizat și ca un canal de transmitere a datelor de la o aplicație
la alta, multe di ntre aplicații rulînd chiar în carul browserelor;
De asemenea o multitudine de formate de fișiere pot fi descărcabile,
convertite și retransmise.
6. Software -ul
ca și serviciu Sunt servicii gratuite (majoritatea) care sunt disponibile oricînd și
îmbunătățit e pe parcurs nu trebuie efectuate instalări noi sau
actualizări.
7. Încrederea în
utilizatori Utilizatorul joacă rolul cel mai important;
Participarea acestora și acțiunile care le întreprind vor aduce un plus
de valoare Web -ului.
8. Tagging,
folksonomy Utilizatorii pot eticheta prin tagg -uri informaționale accesate
(imagini, site -uri web);
Tagg -urile stau la baza constituirii de comunități virtuale, în funcție
de interese, gusturi, afilieri. Această etichetare populară, care în
marea lor majoritate nu su nt experți în ceea ce privește sistemele de
management ale conținutului, ale clasificărilor poartă denumirea de
folksonomie .
9. Uzabilitatea Experiența bogată în utilizarea diferitelor tipuri de aplicații și
tehnologii specifice.

moderne capătă un conținut cu o anumită funcționalitate, aflat într -o permanentă evoluție, condiționată
de echipele de profesori, formatori și administratori ai conținutului și ai funcționalității acestuia și de
specialiștii din domeniul tehnologiei informației, care asigură portabilitatea în no ile medii.
În concluzie conchidem că prin e -learning poate fi creat un mediu de educație, axat pe
realizarea eficientă a paradigmei educaționale „Educația centrată pe cel ce învață”.

Fără a înlocui contactul direct cu lumea înconjurătoare, fără a înlocui contactul direct cu
substanțele și aparatele chimice și fizice, fără a înlocui hărțile de contur și fizice, aceste elemente
(lucrări practice, de laborator, în teren) pot fi elaborate „la c ompute r” în clasa virtuală, ele pot fi
realizate în platf orma AEL și să îmbogățească posibilitățile de învățare activă a elevilor și de aplicare
a cunoștințelor în viața de zi cu zi. De asemenea, putem menționa utilitatea prezentărilor electronice
care se manifestă prin elementele ei interactive obținînd numero ase beneficii îndeosebi la dobîndirea
de noi cunoștințe. Anume prin aceste prezentări avem posibilitatea de a proiecta imagini inedite,
grafice, tabele, desene care nu pot fi vizualizate în timp real, dar elevii le pot vizualiza în sistemul
virtual.
Anume vizualizarea acestor informații permite ca timpul necesar asimilării conceptelor,
definițiilor, teoremelor specifice , ecuațiilor chimice , problemelor, situațiilor de probleme să fie redus,
iar rezultatele obținute în urma utilizării elementelor din sistemul e -learning să fie maxime.

Definiția 1.39. Software educațional reprezintă orice produs software în orice format ce poate
fi utilizat pe orice calculator și care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o lecție, un curs etc.,
fiind o alter nativă sau unica soluție față de metodele educaționale tradiționale.[20] (Vlada M., E –
Learning și software educațional, Noi tehnologii de e -learning, Conferința Națională de Învățământ
Virtual, Software educațional, Editura Universității din București, 2003. )
Traditional and E -learning approaches

Traditional Classroom
E-Learning
Classroom •
Physical – limited size
•
Synchronous •
Unlimited
•
Anytime, anywhere

Content •
PowerPoint/transparency/etc
•
Textbooks/library
•
Video
•
Collaboration •
Multimedia /
simulation
•
Digital library
•
On demand
•
Syn & Asyn.
Communication
Personalisation •
One learning path •
Learning path and
pace determined by
learner

Concluzii
• ICT and e -learning offers opportunity to raise educational standards in schools
• Use Technology to enhance the level of education.
• Close the gap of “Digital Divide”
• Involvement of teachers and parents is important
• Schools will need funding, access and training

Putem menționa și alte elemente din sistemul e -learning care conduce la asimilarea mai
eficientă și mai rapidă a unor reguli, algoritmi noi sau dificili cum ar fi: MathMedia (scrierea
formulelor matematice), Smart Notebook (crearea lecțiilor utilizând tabla interactivă), Geogebra
(crearea figurilor geometrice), Moodle (crearea cursurilor/lecțiilor on -line), AlgebraLab (crearea
graficelor), Graph, Graphing calculator 3D, Platforma AEL (lecții virtuale), Periodic Table (tabelul
periodic virtual), Alcani (labo rator virtual), ChemMedia (scrierea formulelor chimice), VirtualLab
(laborator virtual), Solve (elemente din fizică), PhisMedia (scrierea formulelor fizice, crearea unor
sisteme de conectare), Physics by picture (fizica în imagini) etc.

Bibliografie paragraful 1.1
Aldrich, C. (2005). Simulations and the future of learning: : An innovative (and perhaps
revolutionary) approach to e -learning . San Francisco: Pfeiffer.
Allen, L. (2004). Beyond the birds and the bees: Constituting a discourse of erotics in sexuality
education. Gender and Education, 16 (2), 151 -167.
Alonso, F., López, G., Manrique, D., & Viñes, J. M. (2005). An instructional model for web -based e –
learning education with a blended learning process approach. British Journal of Educational
Techno logy, 36 (2), 217 -235.
Allport, G.W. (1935). Attitudes. In C. Murchison (Ed.), Handbook of social psychology (pp. 798 –
844). Worcester, MA: Clark University Press.
Anderson, T., & McConkey, B. (2009). Development of disruptive open access journals. Canadian
Journal of Higher Education, 39 (3), 71 -87.
Anderson, J. Q., & Rainie, L. (2008). The future of the Internet III. Washington, DC: Pew Internet &
American Life Project. Retrieved from http://www.pewinternet.org/pdfs/PIP_FutureInternet3.pdf
Baker, D.B. (1979). Severely handicapped: Toward an inclusive definition. AAESPH Review, 4 (1),
52-65.
Bates, A., & Poole, G. (2003). Effective teaching with technology in higher education . San Francisco :
Jossey -Bass/John Wiley.
Bermejo, S. (2005). Cooperative electronic learning in virtual laboratories through forums. IEEE
Transactions on Education, 48 (1), 140 -149.
Castle, D. (2000). Limitations of an inclusive definition of ecosystem -health. Ethics, 5 (2), 153 -161.
E-learning Portal (2009). E-learning glossary . Retrieved from http://www.e –
learningguru.com/glossary/e.htm .
Eagly, A.H., & Chaiken, S. (2007). The advantages of an inclusive definitio n of attitude. Social
Cognition, 25 (5), 582 -602.
Ellis, R. A., Ginns, P., & Piggott, L. (2009). E -learning in higher education: Some key aspects and
their relationship to approaches to study. Higher Education Research & Development, 28 (3), 303.
Retrieved f rom http://www.informaworld.com/10.1080/07294360902839909 .
Friesen, N. (2009). Re-thinking e -learning research: Foundations, methods and practices . New York:
Peter Lang.
Garavan, T.N. (1997). Training, development, education and learning: Different or the same? Journal
of European Industrial Training, 21 (2), 39 –50.

Garrison, D.R., & Anderson, T. (2003). E-learning in the 21st century. A framework for research and
practice . London: Routl edgeFalmer.
Garrison, D.R., & Shale, D. (1987). Mapping the boundaries of distance education: Problems in
defining the field. American Journal of Distance Education, 1 (1), 7 -13.
González -Videgaray, M. (2007). Evaluación de la reacción de alumnos y docentes en un modelo mixto
de aprendizaje para educación superior. RELIEVE, 13 (1) Retrieved
from http://www.uv.es/RELIEVE/v13n1/RELIEVEv13n1_4.htm .
Governors State University, Center for Online Lear ning and Teaching. (2008). E-learning glossary .
Retrieved from www.govst.edu/elearning/default.aspx .
Guri-Rosenblit, S. (2005). ‘Distance educatio n’and ‘e -learning’: Not the same thing. Higher
Education, 49 (4), 467 -493.
Jereb, E., & Šmitek, B. (2006). Applying multimedia instruction in e -learning. Innovations in
Education & Teaching International, 43 (1), 15 -27.
Johnson, L., Smith, R., Willis, H., Le vine, A., & Haywood, K. (2011). The 2011 Horizon report .
Austin, Texas: The New Media Consortium.
Jones, D.E. (1999). “The definition of diversity: Two views. A more inclusive definition. In M.
Winston (Ed.), Managing multiculturalism and diversity in the library . USA: Haworth Press.
Kahiigi, E.K., Ekenberg, L., Hansson, H., Tusubira, F.F., & Danielson, M. (2008). Exploring the e –
learning state of the art. The Electronic Journal of e -Learning, 6 (2), 77 -88. Retrieved
from http://www.ejel.org
Keegan, D. (1980). On defining distance education. Distance Education, 1 (1), 13 -36.
Keegan, D. (1988). Problems in defining the field of distance education. American Journal of
Education, 2 (2), 4 -11.
Koohang, A., & Harman, K. (2005). Op en source: A metaphor for e -learning. Informing Science
Journal, 8 , 75-86.
Lee, T., & Lee, J. (2006). Quality assurance of web based e -learning for statistical
education. COMPSTAT: Proceedings in Computational Statistics: 17th Symposium , Rome.
Li, F. W., Lau, R. W., & Dharmendran, P. (2009). A three -tier profiling framework for adaptive e –
learning. Proceedings of the 8th International Conference on Advances in Web Based Learning ,
Aachen.
Liao, H., & Lu, H. (2008). Richness versus parsimony antecedents of t echnology adoption model for
E-learning websites . Retrieved from http://dx.doi.org/10.1007/978 -3-540-85033 -5_2.
Linstone, H.A., & Turoff, M. (Eds.) (1975). The Delphi method: Techniques and appl ication.
Retrieved from http://is.njit.edu/pubs/delphibook/ .

Little, J.K., & Page, C. (2009). Charting the course and tapping the community: The EDUCAUSE top
teaching and learning challenges 2009 . Boulder : EDUCAUSE.
Marquès, P. (2006). Definición del e -learning . Retrieved from www.pangea.org/peremarques .
Mason, R., & Rennie, F. (2006). Elearning: The key con cepts . New york: Routledge
Ministry of Comunication and Technology of New Zealand. (2008). Digital strategy of the ministry
of comunication and technology . Retrieved from www.digitalstrategy.govt.nz/Resources/Glossary –
of-Key-Terms/ .
Renold, E. & Barter, C. (2003). Hi, I’m Ramon and I run this place: Challenging the normalisation of
violence in children’s homes from young peop le’s perspective’s. In E.A. Stanko (Ed.), The meaning
of violence (pp. 90 -111). London: Routledge.
Rieger, W.G. (1986). Directions in Delphi developments: Dissertations and their
quality. Technological Forecasting and Social Change, 29 , 195 -204.
Rossiter, D. (2007). Whither e -learning? Conceptions of change and innovation in higher
education. Journal of Organisational Transformation and Social Change, 4 (1), 93 -107.
Stanovich, K.E. (1998). Toward a more inclusive definition of Dyslexia. Dyslexia: An Internati onal
Journal of Research and Practice, 2 (3), 154 -166.
Stein, S. J., Shephard, K., & Harris, I. (2011). Conceptions of e -learning and professional development
for e-learning held by tertiary educators in New Zealand. British Journal of Educational Technolog y,
42(1), 145 -165.
University of Canberra. (2006). Writing a literature review . Retrieved
from http://www.canberra.edu.au/studyskills/writing/literature .
Waddington, P.A.J., Badge, D. , & Bull, R. (2005). Appraising the inclusive definition of workplace
violence. British Journal of Criminology, 45 (2), 141 -164.
Wright, T.S.A. (2002). Definitions and frameworks for environmental sustainability in higher
education. International Journal of Sustainability in Higher Education, 3 (3), 203 – 220.
Yousuf, M.I. (2007). The Delphi technique. Essays in Education, 20 , 80-89.