Valorificarea Resurselor Baneo Turistice ale Statiunii Baile Govora

CAPITOLUL I ~ TURISMUL – FENOMEN COMPLEX CONTEMPORAN

1.1. Turismul – activitate economico-socialã

Activitatea turistică se înscrie în rândul acelor fenomene ce s-au impus în mod deosebit pe plan universal, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind una dintre trăsăturile caracteristice ale secolului al XX-lea și în special a celei de a două jumătăți a acestuia. Ca mijloc de utilizare în mod plăcut și în condiții de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală și economică de mare importanță, în multe cazuri fiind un factor esențial în balanța de venituri a țărilor respective. De pildă, în țări ca Spania și Elveția turismul constituie una dintre cele mai importante ramuri economice, dacă se au în vedere veniturile anuale, iar în Italia, Franța și Austria veniturile obținute din turism se situează printre ramurile economice de top. Totodată, turismul oferă locuri de muncă pentru cei care se ocupă cu organizarea, transportul, cazarea și alte forme de deservire a turiștilor.

Mutațiile intervenite în viața social-economică a lumii după cel de al doilea război mondial au oferit posibilități sporite de creștere a productivității muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societății, între care: creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei și a săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creșterea speranței medii de viață etc. Iar acestea, la care se adaugă diversificarea și modernizarea mijlocelor de informare, rapidă dezvoltare a mijlocelor de transport etc, au favorizat desprinderea omului de rutina sa zilnică, și formarea deprinderii de a călătorii.

În concepția actuală a Organizației Mondiale a Turismului , "turismul cuprinde activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărei scop este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare", unde:

• termenul "mediu obișnuit" are menirea să excludă călătoriile în interiorul locului de reședință și călătoriile de rutină

• termenul "mai puțin de o perioadă specificată de timp" are menirea să excludă migrarea pe termen lung;

• termenul "exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat" are menirea să excludă migrarea pentru angajare temporară.

Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul activităților prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc, iar în al doilea rând, industria de bunuri și servicii creată pentru satisfacerea dorințelor, preferințelor sau motivațiilor solicitate de turiști în locul de destinație.

1.1.1. Apariția turismului ca fenomen economic și social

Turismul este o ramură a economiei naționale care cuprinde activități complexe și eterogene. Activitatea de turism se materialializează în servicii exprimate sugestiv sub formă de produs turistic.

În sensul actual al termenului, turismul este un fenomen social-economic ce cuprinde totalitatea relațiilor ce au loc în societate în procesul utilizării timpului liber, atât în interiorul fiecărei țări cât și în circuitul schimbului de valori spirituale sau materiale dintre țări.

De-a lungul timpului, încercările de a descrie și defini în mod corespunzător termeni de tipul “turist” sau “turism” au fost numeroase, dar abia în ultimile decenii ale secolului nostru s-a înregistrat un progres real în ceea ce privește standardizarea terminologiei turistice.

În iulie 1991, Conferința Organizației Mondiale de Turism (OMT), de la Ottawa, a redefinit conceptele de bază din turism, asimilând termenul de turism activităților care sunt “… angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial pentru o perioadă de peste 24 de ore sau de cel puțin o noapte, fără a depăși un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activități remunerate în locul vizitat”.

Conform acestei definiții distingem următoarele forme de turism:

• turism intern (când rezidenții unei țări călătoresc în propria țară);

• turism internațional receptor (când nerezidenții unei anumite țări vizitează țara respectivă);

• turism internațional emitent (când rezidenții unei țări vizitează alte țări decât cea din care provin).

Prin natura și specificul propriu, serviciul turistic trebuie să creeze și să asigure condițiile necesare refacerii capacității de muncă, în mod simultan cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber. Pe de altă parte, în urma realizării consumului turistic, indivizii trebuie să dobândească un plus de informații, cunoștințe, chiar deprinderi și obiceiuri noi, în concordanță cu exigențele epocii contemporane, conducând astfel, în mod direct, la creșterea calității întregii vieți. Pornind de la tendința, tot mai accentuată, de micșorare a timpului necesar odihnei pasive și, respectiv, de sporire a dimensiunilor și formelor de odihnă activă, serviciul turistic trebuie să asigure posibilități multiple de răspuns, conform criteriilor odihnei active. Organizatorilor de turism le revin sarcini sporite în vederea diversificării agrementului tradițional și creșterii atractivității manifestărilor turistice, cu atât mai mult cu cât turismul s-a transformat într-un fenomen de masă, iar frecvența de petrecere a timpului liber în afara reședinței permanente a crescut.

1.1.2. Caracteristicile serviciilor turistice

Având în vedere marea diversitate a serviciilor, caracterul sezonier al turismului, diferitele forme de turism practicate ( organizat,neorganizat, itinerar, de sejur, balneo-medical, etc), categoriile de prețuri și tarife diferențiate pe grade de confort, pe forme de turism, etc, activitatea din această ramură nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori,care au conținut complex. Acest sistem de indicatori formează partea principală a sistemului informațional statistic în domeniul turismului și reprezintă o parte componentă, un subsistem al sistemului de indicatori ai economiei naționale.

Pentru ca sistemul de indicatori statistici să-și poată îndeplini funcția de cunoaștere și comensurare a realității din activitatea de turism, el trebuie să furnizeze promt informații în legătură cu:

• oferta turistică sau potențialul economic, din punct de vedere al bazei materiale și al personalului

• cererea turistică, prin măsurarea volumului și a dimensiunilor circulației turistice interne și internaționale

• reyultatele valorice ale activității turistice, prin cheltuieli, încasări și eficiență economică

• calitatea activității turistice, prin efecte sociale, cultural-educative și politice.

Pornind de la aceste cerințe de bază, sistemul de indicatori ai activității de turism se compune din mai multe subsisteme. În sens mai general sistemul cuprinde:

• indicatorii ofertei turistice sau al potențialului economic

• indicatorii circulației turistice

• indicatorii rezultatelor valorice

• indicatorii calității calității activității turistice.

Pentru a soprii eficiența acestui sistem, indicatorii statistici respectivi pot subdiviza astfel

• -indicatorii ofertei turistice :

• indicatorii bazei materiale a turismului și

• indicatorii forței de muca

• indicatorii rezultatelor valorice :

• indicatorii cheltuielilor turistice,

• indicatorii încasărilor în turism

• indicatorii eficienței economice a turismului;

• indicatorii de la punctele b și d pot rămâne sub denumirea prezentă

După forma de exprimare, toți acești indicatori se pot grupa în: unități naturale natural-convenționale și valorice.

Precizăm faptul că toți indicatorii care caracterizează activitatea de turism se pot determina sub formă de indicatori absoluți (sau globali), medii de intensitate sau structură.

Unitatea de observare sau de înregistrare în turism o reprezintă turistul. Drept unitate de raportare este considerată unitatea turistică, precum și unitatea bancară care efectuează operațiuni în domeniul turismului. Raportările se fac periodic prin intermediul rapoartelor statistice.

Pentru obținerea datelor statistice și informațiilor statistice referitoare la activitatea de turism, se utilizează următoarele metode:

informări administrative periodice, care se pot face: la frontieră, pe baya evidenței pe care o țin organele de vamă sau de pază, prin buletine de intrare-ieșire; în unitățile de cazare, prin sistemul de înregistrare hotelieră; de organele bancare, pentru intrările de valută din activitatea turistică eșantionarea de turiști sau sondaje și anchete în rândul populației și al turiștilor.

1.2. Locul și rolul turismului în economia naționalã

Turismul în România se află în plin proces de reorganizare și restructurare.

De aceea fundamentarea strategiei de restructurare a turismului românesc trebuie să aibă ca punct de plecare atributele care îi definesc poziția de factor important, prioritar, în dezvoltarea economiei în ansamblu. Natura reală a turismului, având ca scop final creșterea calității vieții, pune în evidență marea responsabilitate a statului în procesul de restructurare, acesta trebuind să identifice posibilitățile și mijloacele necesare asigurării compatibilității perfecte între turismul național și internațional, între turismul național, regional și local, între factorii care participă la viața turistică: ministerele și departamentele cu responsabilități în realizarea obiectivelor politicii guvernamentale în domeniul turismului; autoritățile publice locale; organizațiile internaționale de turism; agenții economici (cu capital de stat particular și mixt) implicați în activitatea de turism; populația beneficiară a serviciilor turistice.

Deși evaloarea gradului de valorificare a potențialului turistic este o problemă dificilă, necesitând luarea în calcul, pe lângă elementele obiective și a unor aspecte subiective, greu de cuantificat și exprimat cantitativ, o imagine concludentă se poate obține comparând atracțiile existente cu dotările turistice și intensitatea cererii. În aceste condiții majoritatea specialiștilor sunt de acord că, apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor și structurii echipamentelor și, respectiv, ai circulației turistice, se poate determina, în mare măsură, gradul de valorificare. Nu lipsite de relevanță sunt și comparațiile internaționale. De asemenea, tuturor acestora ar mai putea fi adăugate elemente cu privire la diversitatea formelor de turism, structura și calitatea serviciilor oferite.

Potențialul turistic al României, cu puține excepții, este subvalorificat, există numeroase atracții pentru care se impune cu pregnanță antrenarea în circuitul turistic. Desigur, problemele trebuie abordate diferențiat pe zone, în funcție de particularitățile lor- valoarea atracțiilor, gradul de înzestrare, calitatea mediului-, și ordonarea acțiunilor privind: dezvoltarea echipamentelor tehnice de cazare sau numai modernizarea lor, creșterea dotărilor de agrement, diversificarea formelor de turism și multe altele.

1.2.1. Contribuția turismului la creșterea economicã

La nivelul impus de rolul și funcțiile sale, turismul rezultă din efectul conjugat și combinat al mai multor ramuri. Unele dintre acestea – construcțiile, energia electrică și termică, construcțiile de mașini, electronică și electrotehnică, industria lemnului și textilă, agricultură și industria alimentară ș.a. – se află în situația de ramuri furnizoare, iar furnizările lor se înglobează fie în baza materială a turism(cu capital de stat particular și mixt) implicați în activitatea de turism; populația beneficiară a serviciilor turistice.

Deși evaloarea gradului de valorificare a potențialului turistic este o problemă dificilă, necesitând luarea în calcul, pe lângă elementele obiective și a unor aspecte subiective, greu de cuantificat și exprimat cantitativ, o imagine concludentă se poate obține comparând atracțiile existente cu dotările turistice și intensitatea cererii. În aceste condiții majoritatea specialiștilor sunt de acord că, apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor și structurii echipamentelor și, respectiv, ai circulației turistice, se poate determina, în mare măsură, gradul de valorificare. Nu lipsite de relevanță sunt și comparațiile internaționale. De asemenea, tuturor acestora ar mai putea fi adăugate elemente cu privire la diversitatea formelor de turism, structura și calitatea serviciilor oferite.

Potențialul turistic al României, cu puține excepții, este subvalorificat, există numeroase atracții pentru care se impune cu pregnanță antrenarea în circuitul turistic. Desigur, problemele trebuie abordate diferențiat pe zone, în funcție de particularitățile lor- valoarea atracțiilor, gradul de înzestrare, calitatea mediului-, și ordonarea acțiunilor privind: dezvoltarea echipamentelor tehnice de cazare sau numai modernizarea lor, creșterea dotărilor de agrement, diversificarea formelor de turism și multe altele.

1.2.1. Contribuția turismului la creșterea economicã

La nivelul impus de rolul și funcțiile sale, turismul rezultă din efectul conjugat și combinat al mai multor ramuri. Unele dintre acestea – construcțiile, energia electrică și termică, construcțiile de mașini, electronică și electrotehnică, industria lemnului și textilă, agricultură și industria alimentară ș.a. – se află în situația de ramuri furnizoare, iar furnizările lor se înglobează fie în baza materială a turismului, fie în producția oferită de unitățile de alimentație publică. Altele – transporturile, comerțul, comunicațiile, cultura, asistența medicală etc. – concură independent la satisfacerea diverselor părți ale cererii turiștilor. Numărul mare de ramuri care concură la efectuarea de prestații turistice indică faptul că "produsul" turistic nu poate fi de calitate superioară decât în măsura în care toate aceste ramuri intră în structura sa cu elemente de calitate ridicată.

Rolul turismului în economia unei țări poate fi definit prin: aportul la nivelul național; valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial; ridicarea economică a unor zone lipsite de bogății de sol sau subsol; stabilizarea forței de muncă; asigurarea unei circulații bănești normale; element dinamizator al sistemului economic global; mijloc de diversificare a structurilor economice; factor de instruire și educație; regulator al balanței de plăți externe; vocație ecologică.

Potențialul turistic mondial este asigurat atât de obiective naturale (forme de relief, râuri și lacuri, țărmuri marine, vegetație și faună etc), cât și antropice, realizate de om (monumente istorice, arhitectonice și de artă, muzee, obiective etnografice și de folclor etc), de regulă cele două mari categorii îmbinându-se armonios în anumite areale; există însă și zone în care precumpănesc, ca valoare turistică, și nu numai de acest fel, fie cele naturale, fie cele antropice.

1.2.2. Efectul multiplicator al turismului

Analiza impactului activității turistice, a incidentelor globale ale cheltuielilor turistice asupra economiei unei țări este cunoscută în practica turistică sub denumirea de efect multiplicator. Efectul multiplicator indică repercusiunile turismului asupra venitului national generate de influența cheltuielilor turistice în activitatea sectoarelor productive. Turismul este una din activitățile economice, de ale cărui venituri beneficiază aproape toate sectoarele economice, curentul monetary provocat de cheltuielile turiștilor „curgând” către aceste sectoare (agricultură, industrie, comerț, etc.).

Venitul turistic antrenează noi cheltuieli, acestea devenind la rândul lor, venituri ale acestor activități economice. O cheltuială inițială, continuă să se transforme , până când, prin diverse pierderi, banii sunt eliminați din circuitul economic.

Prin urmare, cheltuielile turistice creează un venit, care, la rândul său, duce la un lanț de cheltuieli – venituri – cheltuieli și așa mai departe, până când scurgerile opresc acest lanț. Ca urmare, impactul venitului inițial derivat din cheltuiala turistului este de obicei mai mare decât venitul inițial, pentru că generează cheltuieli ulterioare legate de acesta.

1.2.3. Turismul – instrument pentru o dezvoltare durabilã

În deceniul VII al secolului trecut s-a pus problema limitării creșterii economice, deoarece produce schimbări de structuri și de funcționalitate a mediului natural; defrișările forestiere pentru extinderea așezărilor umane, a suprafețelor agricole, accelerarea eroziunii solurilor, multiplicarea formelor de poluare au fost semnalele cele mai clare referitoare la distrugerea mediului. La acestea se mai adaugă creșterea neomogenă a populației, industrializarea excesivă, extinderea căilor de comunicație, ritmul înalt de urbanizare, elemente care au susținut în mod continuu dezechilibrul din ecosistemele naturale.

Inițial termenul utilizat a fost de eco-dezvoltare folosit în domeniul agriculturii, pentru a realiza un echilibru între producție vegetală, animală și respectarea cerințelor de regenerare naturală a resurselor utilizate în acest domeniu (Mudgley James, 1995).În acest context, pe lângă ONU, a fost inițiată Comisia Brundland în anul 1987, care a propus utilizarea noțiunii de „dezvoltare durabilă“.

În esență, la aplicarea acestui concept au fost implicate Banca Mondială, OECD, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) care au contribuit și la realizarea unei definiții unanim acceptate. Fiecare dintre aceste instituții internaționale derulează programe ce susțin conceptul de dezvoltare economică durabilă.

Astfel, dezvoltarea durabilă presupune exploatarea și valorificarea resurselor disponibile ale planetei, de orientare a dezvoltării economice și tehnologice, de orientare a investițiilor directe în așa manieră încât să satisfacă cerințele actuale și de viitor ale societății umane. Accentul este pus pe componenta ecologică a mediului înconjurător, iar preocupările de reducere a poluării s-au multiplicat. Scopul esențial este acela de a folosi mai rațional resursele naturale cu risc de epuizare și degradare, și de realizare a unui standard de viață decent, pentru generații viitoare, cu o distribuție echitabilă a veniturilor generale și specifice.

1.3. Turismul balnear – componentã a activitãții turistice

Apariția turismului se pierde în negura timpurilor și este greu de stabilit o dată certă a detașării sale ca activitate distinctă, deoarece unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri.

De-a lungul anilor, conținutul noțiunii de turism s-a modificat și s-a îmbunătățit continuu. În prezent, după ce a cunoscut o multitudine de definiții, putem spune că: ,,turismul se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește 12 luni, cu scop de loisir (recreere, odihnă), pentru afaceri sau alte motive”.(OMT)

Deoarece turismul are ca scop satisfacerea anumitor necesități de ordin social, cultural, spiritual, medical etc. și urmărește satisfacerea nevoilor de consum turistic, s-au delimitat diferite clasificări ale formelor de turism practicate. Printre aceste forme de turism de o mare importanță și care ne interesează în lucrarea de față este turismul balnear.

Această formă de turism, turismul balnear, apare ca formă de întreținere și refacere a sănătății, fiind asociat cu odihna și agrementul dirijate medical. Este unul dintre cele mai vechi și mai constante forme ale activități turistice, ce se derulează pe tot parcursul anului; presupune o durată lungă a sejururilor cu posibilitatea de a se repeta consumul turistic specific de mai multe ori pe an, cu o clientelă relativ stabilă .

1.3.1. Conceptul de agrement turistic

Încă din cea mai îndepărtată antichitate, tratamentele balneare au ocupat un loc de seamă în arsenalul terapeutic atât al medicinilor savante, cât și a celor tradiționale. Cu toate acestea scurgerea vremurilor și progresul tehnologic din domeniul științelor medicale nu au reușit să diminueze însemnătatea balneoterapiei. Se poate spune chiar că acest mod de tratament s-a perfecționat, s-a nuanțat cu indicații și contraindicații precise, s-a îmbogățit cu proceduri noi și și-a câștigat o fundamentare științifică.

În condițiile de viață oferite de societate modernă, industrializată și urbanizată, alături de bolile cronice degenerative au crescut în importanță, în tabloul morbidității, bolile de nutriție, precum și afecțiunile și stările determinate de reducerea capacității de efort, datorate micșorării cantității de mișcare. Pentru numeroase persoane, vacanțele în stațiunile de recreere constituie o plăcută și luxoasă relaxare. Pentru alții, curele de ape minerale, mofetele (surse naturale de dioxid de carbon), precum și băile de noroi constituie componentele unui tratament complex al diverselor afecțiuni.

Pentru aceste două tipuri de vizitatori, România poate fi un adevărat miracol. Se vor putea bucura de cele nu mai puțin de 3000 de izvoare termale aflate aici. Țara noastră are aproximativ 160 de stațiuni și localități balneoclimaterice. Astăzi, pacienții vin de pe tot cuprinsul Europei pentru a primi îngrijirile unor specialiști foarte competenți în clinicile bine dotate din stațiunile cele mai bune. În paralel cu aceste îngrijiri, ei se pot bucura și de minunatele priveliști oferite de aceste locuri de vacanță.

În afara rezultatelor imediate, postcură, care după statistici medicale și chiar străine indică procente impresionante de ameliorări ale simptomatologiei subiective și obiective, un ecou însemnat l-au avut o serie de studii asupra rezultatelor în timp ale unor cure repetate, folosindu-se indicatori economici de eficiență, respectiv incapacitatea temporară de muncă determinată de bolile pentru care se practicau curele balneare. Un asemenea studiu, elaborat în Germania pe 700 cazuri după un interval de 10 ani de la curele balneare, a indicat o reducere a incapacității de muncă cu 37%, iar un studiu suedez, pe un grup de bolnavi tratați în străinătate, în stațiuni balneare recunoscute de organismele sociale suedeze, pentru afecțiuni reumatice și pentru astm bronșic, a relevat, după cură, o reducere a incapacității de muncă cu 37,9% și o scădere cu 32,8% a nevoilor de medicamente. Cercetări similare efectuate în numeroase alte țări precum Austria, Franța, R.S. Ceoslovacă etc. au stabilit valoarea medicală și economico-socială cu totul remarcabilă a curelor balneoclimaterice.

Față de modificările rapide și fundamentale ale structurii morbidității, medicina clinică, de spital și de cabinet, cu toate progresele tehnice și farmacoterapeutice extraordinare înregistrate în ultimele decenii, nu a putut și nu poate face față problemelor complexe ale asistenței medicale ale populației, ea rămânând deficitară, mai ales, în domeniile preventive și de recuperare. Așa se face că pe lângă tratamentul medicamentos se recomandă și tratamente interne sau externe în stațiunile balneoclimaterice.

1.3.2. Serviciile de tratament balneo-turistic

Factorii naturali de cură din România au fost utilizați pentru tratament de aproape două mii de ani, prin descoperirea și folosirea în scopuri terapeutice a apelor minerale de la Băile Herculane de către daci și romani. Ulterior, s-au dezvoltat și alte stațiuni balneare ca: Băile Felix și Vatra Dornei, apoi Călimănești-Căciulata, care au căpătat faimă internațională încă din secolele trecute.

România dispune în prezent de peste 160 stațiuni balneare și puncte balneare. În multe dintre ele s-au construit moderne hoteluri de cură și complexe sanatoriale în care serviciile de cazare, masă, diagnostic și tratament sunt oferite în cadrul aceleiași clădiri (Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Băile Tușnad, Călimănești-Căciulata etc.). Stațiunile balneo-climaterice dispun și de o largă gamă de proceduri terapeutice, pe măsura varietății factorilor de cură, ca și de baze de tratament moderne și complexe, care satisfac cerințele turismului intern și internațional.

Din prezentarea factorilor naturali de cură se desprind o serie de aspecte deosebit de interesante pentru analiza întreprinsă, o importanță deosebită prezentând:

• folosirea cu precădere a surselor de ape minerale și local a nămolului;

• utilizarea preponderentă a apelor minerale pe profilul stațiunilor balneare și deci parțială, față de polivalența terapeutică a acestor ape;

• dezvoltarea stațiunilor tradiționale și cu factori curativi, reprezentativi, paralel cu stațiuni de importanță locală, fără o fundamentare hidrologică și balneo-medicală;

• utilizarea incompletă a factorilor de cură tradiționali sau recent puși în evidență, folosirea mai redusă a noilor produse medicale realizate pe baza factorilor naturali de cură etc.

Cu toată bogăția, varietatea și valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură din România, ca și eficiența lor incontestabilă și unanim recunoscute pe plan internațional, valorificarea acestora în balneoturism este sub posibilități.

Ca urmare, activitatea balneară din țara noastră se concentrează în circa 19 stațiuni balneare de interes general din care doar 13 corespund, în parte turismului internațional.

Relansarea turismului balnear din România este în momentul de față principala preocupare a Departamentului de turism din Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului, a Ministerului Sănătății și Familiei, Ministerului Culturii și Cultelor, Ministerului de Externe, MLPTL, Ministerului Administrației Publice, a Federației Patronale din Turism, Federației Sindicatelor din Turism și a asociațiilor profesionale din domeniu.

Deși România deține aproape 70% din potențialul turistic balnear din Europa, nu dispune de cadrul legislativ adecvat, care să permită o desfășurare în condiții prielnice a activității de profil. În schimb, are o bază turistică balneară deteriorată datorită mentalității greșite că acest gen de turism nu mai este căutat.

În măsura în care în prezent, România dorește să adere la Uniunea Europeană și la modelul ei de dezvoltare, această atitudine trebuie schimbată. Creșterea speranței de viață care în țările UE este mult mai ridicată (peste 80 de ani) decât în România (70 de ani), indică necesitatea îmbunătățirii condițiilor de odihnă și tratament a locuitorilor.

Actuala legislație nu permite realizarea unor obiective importante în turismul balnear. Există posibilitatea ca într-un viitor nu foarte îndepărtat multe societăți din turismul balnear să fie lichidate sau chiar desființate. De asemenea, există mari probleme în ceea ce privește aspectele edilitar-gospodărești, calitatea serviciilor și legalitatea funcționării acestor structurii de primire. În același timp, căile de acces puternic deteriorate, canalizarea defectă, alimentarea greoaie cu apă, agresarea mediului, unitățile de alimentație publică fără clasificare, sunt câteva din aspectele negative care se adaugă situației existente.

Pentru relansarea turismului balnear precum și a stațiunilor balneare Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului în colaborare cu OPTBR, ANAT și Federația Sindicatelor din Turism a lansat în 2000 programul „O săptămână de refacere” vândut prin agenții. Progresul lansat pune la dispoziția persoanelor interesate bilete cu tarif redus (circa 94 lei în 2000, ajungând la250 – 300 lei în 2006) pentru un sejur de 6 nopți într-o stațiune balneară în preț fiind incluse micul dejun și tratament.

Stațiunile balneoclimaterice românești se pregătesc pentru a oferi turiștilor programe cât mai variate, modernizându-și baza materială specifică, investind în pregatirea personalului și diversificarea modalităților de agrement.

Cele mai solicitate stațiuni de către turiștii străini sunt Sovata, Băile Felix, Băile Herculane, Băile Govora, Covasna și stațiunile de la litoral. Străinii pot fi atrași și de programele care oferă produse și proceduri originale românești, cure naturiste, dar și de prețul acestor programe. Casele de Asigurari și cele de Sănătate din străinătate ar putea fi interesate în trimiterea clienților lor în stațiunile balneare românești în condiții mult mai avantajoase și cu efecte terapeutice mai mari, în comparație cu alte stațiuni din țările vecine.

Potrivit OPTBR, numărul turiștilor care au fost în stațiunile balneare în 2005, s-a ridicat la circa 7-800.000 turiști, majoritatea sosind prin Casele de Pensii și cele de Asigurări Medicale, însă stațiunile românești erau mult mai cunoscute în străinătate în anii 70 – 80."Atunci, investițiile în stațiunile balneare erau noi, promovarea era mai intensă și programele agențiilor de turism mai diversificate. Numărul străinilor reprezintă în medie 10-12 % din total. Majoritatea sunt vârstnici, care vin în mod tradițional pentru a-și trata diversele boli. Țările din care vin acești turiști sunt cele tradiționale: Germania, Israel, Belgia" , a explicat directorul executiv OPTBR.

1.3.3. Tendințe în turismul balnear

În România, turismul balnear a constituit dintotdeauna principalul tip de turism practicat, acest lucru datorându-se bogăției variate de resurse naturale. De-a lungul timpului s-au amenajat stațiuni balneare, astăzi ele numărând aproape 160. Stațiunile balneoclimaterice, adevărat șirag de perle care strălucesc pe pieptul țării noastre, sunt cunoscute și vizitate pentru cură și odihnă de numeroși oameni atât din țară, cât și din străinătate.

Marea majoritate a stațiunilor balneare din România s-au dezvoltat în condițiile existenței unor factori naturali de excepție (condiții climatice în special). Stațiunile balneoclimaterice sunt cele mai importante din punct de vedere al circulației turistice, datorită specializării lor multifuncționale (tratament, odihnă, agrement etc.) și amenajărilor complexe (baza tehnico-materială, baza de alimentație, de agrement etc.).

În anul 1999, Ministerul Turismului a adoptat o hotărâre ce stipulează condițiile și procedurile de atestare a stațiunilor turistice. Actul normativ stabilește criteriile ce trebuie îndeplinite de localități sau zone ale acestora care aspiră la statutul de stațiune și stabilește metodologia de acreditare.

Printre criteriile de eligibilitate se numără factorii naturali și de mediu, starea infrastructurii generale și a celei turistice. Adoptarea acestui act normativ facilitează stabilirea priorităților în alocarea resurselor financiare și încurajează eforturile autorităților centrale și locale pentru dezvoltarea și modernizarea stațiunilor. Pe de altă parte, construcțiile noi vor fi realizate doar cu avizul ministerului, pe baza unor planuri urbanistice adecvate. De asemenea, stațiunile de interes național vor deveni subiecte ale campaniilor de promovare.

Există astfel două categorii importante de stațiuni:

stațiunile de interes general sunt cele care, pe baza potențialului turistic natural și a amenajărilor de care dispun pot concura pe plan internațional: Băile Herculane, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata, Băile Felix, Sovata, Băile Govora, Geoagiu Băi etc.

stațiunile de interes local sunt stațiunile care atrag turiștii dintr-o anumită parte a țării, pentru care devin un centru turistic polarizator. Astfel de stațiuni sunt: Malnaș Băi, Bixad, Praid, Bălțătești, Ocna Șugatag.

Majoritatea stațiunilor au înregistrat modificări ale ritmului lor de dezvoltare. Multe dintre acestea au decăzut ca urmare a reducerii debitelor unor izvoare, lipsei investițiilor în întreținerea bazei de cazare și în starea drumurilor de acces (de exemplu: Borsec, Malnaș, Vâlcele).

La origine, cura balnear-termală nu avea scop turistic, fiind vorba doar de o terapie particulară sub control medical. Începând cu secolul XIX, virtuțile termale ale unor ape minerale au devenit un pretext pentru a călătorii, a vizita, devenind o modă turistică, care a transformat numeroase localități în stațiuni, în spații turistice specifice, răspândirea acestora fiind limitată de sursele de apă termală existente cu precădere în vestul țării (Câmpia și Dealurile Vestice, Munții Apuseni sau falia Cernei). Spațiile cu resurse de apă termală amplasate în perimetrul localităților sau în afara acestora au devenit poli de atracție pentru cei veniți la tratament, turiști care nu practicau decât un turism limitat la a privi sau a descoperii regiunea de primire. Apoi stațiunile au fost înzestrate cu o serie de amenajări pentru agrement și distracții; cazinouri, bazine, terenuri de sport, de joacă etc.

Recunoașterea și dezvoltarea unui spațiu balnear-termal depinde de caracteristicile și elementele componente ale acestuia, printre care obligatorii devin:

Factorii terapeutici naturali: izvoare minerale termale, nămoluri minerale terapeutice, bioclimatul.

Instalațiile minime de practicare a curei balneare: pavilioane de cură pentru băi cu ape și nămoluri terapeutice, baze moderne de tratament cu instalații pentru băi și împachetări.

Amenajări pentru servicii sanitare principale și secundare (de urgență).

Bază de cazare și alimentație publică corespunzătoare unui nivel de civilizație recunoscut.

Spații verzi și amenajări pentru agrement, distracții și activități de cultură, amplasate în așa fel încât să nu perturbe odihna curanților.

Amenajări publice și rețele de mijloace de transport corespunzătoare.

Măsuri de protecție a mediului, cât mai multe spații verzi etc.

Stațiunile balneare sunt categorii funcționale speciale in cadrul organizării urbane si rurale din România.. Stațiunile balneare și de odihnă asigură servicii complexe. Acestea pot fi considerate ca prime tentative de a avea un turism organizat și sunt dotate corespunzător pentru primirea turiștilor. Destinația turistică a acestora a dat naștere unui tip complet nou de așezări urbane, respectiv stațiuni balneare, de odihnă și de interes turistic.

Spațiile balneoclimaterice sunt generate de prezența apelor minerale, a lacurilor sărate, de bioclimatele specifice țării etc. factori care au dus la dezvoltarea turismului balneoclimateric și medicinii balneare, la apariția stațiunilor balneoclimaterice specializate, adevărate oaze de sănătate.

Pentru a satisface preferințele turiștilor în cât mai diverse domenii e nevoie de organizarea divertismentului și agrementului în unitățile de cazare și de alimentație publică, organizarea unor baze sportive și de agrement polifuncționale, construirea unor dotări social-culturale și valorificarea unor tradiții din jurul stațiunilor. Pentru numeroase persoane, vacantele in stațiunile de recreere constituie o plăcută și luxoasă relaxare.

Stațiunile balneare se află în principalele zone naturale ale teritoriului României, îndeosebi Arcul Carpatic și litoralul Mării Negre, și de asemenea în zonele de câmpie, de deal și în zonele sub-carpatice, majoritatea fiind de importanță locală. Zona Carpaților Orientali, prin bogăția izvoarelor de ape minerale descoperite acolo, este zona unde au apărut primele stațiuni balneare. Se estimează că în această zonă există 1.500 izvoare minerale, a căror compoziție chimică este foarte variată; acest lucru și faptul că pot fi captate ușor (izvoare captate sau aduse la suprafață) explică apariția și dezvoltarea timpurie a acestor stațiuni balneare.

Astăzi zonele turistice și stațiunile balneare renumite dispun de complexe balneo-climaterice vaste. Merită amintite stațiunile balneare din partea de nord a Carpaților Orientali: Vatra Dornei, Poiana Negrii, Sângeorz – Băi, Borsa, Durău.
Stațiunile balneare din trecătoarea Bilbor-Ciuc, zona cea mai importantă din punct de vedere balneo-climateric din Carpații Orientali. Tot aici se găsește și renumita stațiune de odihnă Lacu Roșu. Pe Valea Trotușului se găsește stațiunea balneară Slănic-Moldova, considerată "Perla Moldovei".

1.3.4. Revitalizarea produsului balneo-turistic românesc 

Potențialul turistic balnear, parte componentă a potențialului turistic natural, este constituit din totalitatea elementelor naturale, ale solului, subsolului și atmosferei, elemente care sunt utilizate pentru îmbunătățirea stării de sănătate în scop profilactic (prevenirea îmbolnăvirilor), terapeutic (menținerea stării de sănătate), și recuperator (recuperarea stării de sănătate).

România dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură (ape minerale și termominerale, emanații naturale de gaze terapeutice, nămoluri și lacuri terapeutice, etc.)(vezi fig.2.1), răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării. Trebuie să precizăm că în literatura de specialitate și în practică se utilizează și altă terminologie cu similitudini față de noțiunea de factori naturali de cură și anume: substanțe minerale terapeutice, factori de cură balneară și factori terapeutici.

România este “un monument al naturii” , deoarece se întâmplă rar ca pe un teritoriu, relativ mic, să se afle:

-toate formele de climat cuprinse între cel de stepă și climatul montan, de mare altitudine;

-cele 11 categorii de ape minerale incluse în clasificările internaționale, începând cu apele oligominerale și terminând cu izvoarele cu mari concentrații în săruri minerale;

-toate tipurile de nămoluri terapeutice și existente în lume: sapropelice, minerale, de turbă.

Ape termale

Apele termale reprezintă una dintre cele mai importante resurse hidrominerale de pe teritoriul țării noastre, atât prin volumul rezervelor cât și prin calitățile terapeutice.

Apele minerale din România, prin calitățile fizico-chimice și valoarea terapeutică sunt similare și chiar superioare apelor minerale din vestitele stațiuni balneare de peste hotare Bolzano (Italia) și Baden-Baden.

Unele stațiuni balneare ca Băile Olănești, Băile Călimanești-Căciulata, Băile Felix, Borsec etc. au fost recunoscute pe plan internațional încă din secolul al XVIII-lea (Băile-Felix), apa minerală a multora dintre ele fiind premiată la expozițiile internaționale ale timpului (Viena 1873, Bruxelles 1893 etc.).

Până în prezent nu există o definiție unică dată apelor minerale, țările aderând fie la conceptul latin, care definește apa minerală doar prin acțiunea sa terapeutică, fie la conceptul german, care ia în considerație criterii cantitative de compoziție chimică.

Valorificarea complexă a apelor minerale se face în mod special în stațiunile balneare, în regim economic, în stabilimente sanatoriale, efectuându-se tratamente care constau în cura internă și cura externă sau apele sunt valorificate prin îmbuteliere ca "ape medicinale" și " ape de masă".

Regiunea cea mai bogată în ape termale este Câmpia de Vest, cu apariții la zi sub forme de izvoare la Băile Felix, 1 Mai, Călacea, Tinca, Teremia etc. Surse de ape termominerale se întâlnesc și în munții Apuseni la Moneasa (32C), Geoagiu Băi (34C); în Carpații Meridionali, ape termale se întâlnesc la Băile Herculane (62C în cazul apelor din foraje); în Dobrogea la Vadu Oii-Topalu.

Orizonturi cu ape termale ce au temperaturi de peste 50 C au fost evidențiate și de o serie de foraje la Țicleni, Călimănești-Căciulata, Cozia, Bivolari, Siriu etc.

Lacurile terapeutice

Prin calitățile fizico-chimice ale apelor lor, numeroase lacuri prezintă un deosebit interes terapeutic. În general, apele sunt clorurate, uneori iodurate sau sulfatate (cele din Câmpia Română), cu o mineralizare medie de 30-50 g/l.

În zonele de joasă altitudine, așa numitele lacuri sărate de câmpie, dezvoltate pe depozitele loessoide ce acoperă Câmpia Română, în sectorul ei estic, prezintă și ele calități terapeutice balneare prin concentrația și diversitatea sărurilor conținute, dar și datorită prezenței nămolurilor curative depuse pe fundul bazinelor lacustre.

Lacuri cu un grad ridicat de mineralizare și nămoluri curative sunt Ianca, Plopu, Esna – situate în Câmpia Brăilei, Colțea, Tătaru, Plașcu, Chichinețu, din Câmpia Bărăganului – Ialomiței.

Alături de acest tip de lacuri sărate, estul Câmpiei Române beneficiază și de prezența unor lacuri de interes turistic – terapeutic care s-au format fie în vechi meandre părăsite, fie în locul unor limane fluviatile, unde prin evaporația puternică a apei s-a produs, în timp, concentrarea treptată a sărurilor și formarea nămolurilor (peloidului).

Importante pentru turismul balnear sau turismul de sfârșit de săptămână sunt Lacul Amara, Lacul Sărat, Lacul Balta-Albă etc.

Lacurile sărate formate în mod natural în depresiuni de prăbușire sunt în general de dimensiuni mai mici, cele mai importante fiind cele din zona Sovata-Praid. Lacul Ursu format într-o depresiune de prăbușire de pe masivul de sare de la Sovata, între anii 1870-1888, cu o suprafață de peste 40.000 m² și adâncimea maximă de peste 18 m.

Tot în jurul stațiunii Sovata sunt prezentate și lacurile Aluniș, Verde, Roșu, primele două având nămoluri sapropelice de calitate deosebită cu fenomen de heliotermie, care au susținut și ele dezvoltarea explozivă a stațiunii.

Nămolurile terapeutice

Nămolurile terapeutice sunt substanțe care se formează în condiții naturale, sub influența proceselor geologice și biologice, fiind folosite în scopuri terapeutice ca atare sau după o prealabilă pregătire prin măcinare, amestec cu ape minerale sau încălzire.

Nămolul se aplică mai ales sub formă de băi, împachetări, cataplasme (aplicații de nămol, la temperaturi variate, pe regiuni limitate ale corpului) sau sub formă de joncțiuni (o metodă de aplicare a nămolului rece, practicat pe litoral). Utilizarea peloidelor (nămolurilor) ca factori terapeutici a început încă din a doua parte a sec. XIX la Techirghiol (folosind nămol sapropelic) și Vatra Dornei (pe baza nămolului de turbă exploatat la Copăceni și ulterior la Poiana Stampei – Pilugani), tratamentul cu peloide devenind în timp o procedură cunoscută, aplicată curent în numeroase stațiuni balneare și balneoclimaterice, de pe litoralul Mării Negre și până în zona montană.

Țara noastră dispune de importante rezerve de nămoluri terapeutice, care contribuie la creșterea competitivității ofertei balneare românești. Terapia cu nămol reprezintă un tratament naturist care și-a dovedit eficiența în multe afecțiuni.

Valoarea balneară a nămolului este dată de acțiunea sa farmaco-dinamică, prin schimbul de ioni cu pielea, iar transferul de substanțe active către organism prin intermediul epidermei este cu atât mai intens cu cât acesta este mai diluat și ușor încălzit.

Salinele terapeutice

Salinele, prin microclimatul "de salină", constituie un element important al potențialului balnear. Recunoașterea și utilizarea în balneoterapie a microclimatului de salină s-a realizat, mai ales, în a doua jumătate a secolului XX și, în special, în ultimele trei decenii, când au fost introduse în circuitul terapeutic salinele de la Slănic Prahova, Praid, Târgu Ocna, la care se adaugă Ocna Dej și Cacica, cu posibilități reale și multiple de utilizare.

Microclimatul de salină are un caracter sedativ de cruțare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, fiind un climat echilibrat sub aspectul umezelii (umiditatea relativă fiind de circa 60 – 80%, ușor răcoros ca temperatură (12-13C).

Terapia în salinele amenajate și în general speleoterapia dă rezultate încurajatoare în tratarea astmului bronșic, bronșitelor cronice, alergiei căilor respiratorii, intervine în suprimarea stresului cutanat și pulmonar, iar aerosolii de Na, Ca și Mg au un rol deosebit în favorizarea respirației profunde.

CAPITOLUL II ~ COORDONATE ECONOMICO-GEOGRAFICE ALE ACTIVITÃȚII TURISTICE ÎN STAȚIUNEA BALNEARÃ BÃILE GOVORA

2.1. Coordonate istorice

Stațiunea Băile Govora s-a dezvoltat în segmental nordic al fostei moșii Hința, a Mânăstirii Govora din satul Prajila al comunei Govora. Date certe referitoare la originea localității nu sunt. Sunt păreri care susțin că înființarea stațiunii a atras după sine și formarea localității, dar se afirmă și că localitatea Băile Govora era existentă anterior înființării stațiunii. În unele cărți se face precizarea că Băile Govora a fost atestată documentar în anul 1488 și a devenit oraș din anul 1927, iar în altele se vorbește despre un document emis de Voievodul Radu cel Mare, în data de 21 septembrie 1498, unde se menționează ca hotar al Moșiei Hința „vârful care fierbe”. Punctul nu este altul decât puțul din locul numit “Fierbea” din Gătejești, care fierbe și astăzi și lângă care s-a instalat o sondă care duce iodul peste deal în stațiune.

Istoricul stațiunii Băile Govora este legat de numele a două personalități: I.C. Brătianu (1821-1891), fost prim-ministru al României și al generalului dr. N. Popescu-Zorileanu, care în urmă cu aproximativ 130 de ani au pus bazele acestui așezământ, profilat pe tratarea afecțiunilor căilor respiratorii, reumatismale, cardiovasculare etc.

Viața acestei stațiuni se împarte în trei perioade bine distincte: prima, epoca de la fondare până la înființarea societății “Govora-Călimănești” (1829-1910); a doua, epoca de la 1910 până în anul 1948 și ultima perioadă cea din anul 1948 până în prezent.

Anul 1876 a însemnat începutul descoperirii apelor minerale. I.C.Brătianu a aflat despre efectele apelor minerale descoperite la Băile Govora și a solicitat generalului Popescu Zorileanu să efectueze analiza acestor ape. În 1884 A. Bernard, șeful laboratorului de chimie al Universității București, face primele analize ale acestor ape, constatând că acestea conțin multă sare și iod la litrul de apă.

Apele sunt reanalizate de către inginerul Anghel Saligny, hotărându-se să se treacă la constatarea eficienței terapeutice prin aplicări asupra pacienților din ambulanța organizată pe lângă Mănăstirea Govora cu soldații răniți și întorși de pe frontul războiului de independență.

Apele au dovedit un efect deosebit asupra reumatismului, scrofilozei, sifilisului, pelagrei.

În acea vreme, terenul cu ape minerale se numea Prajila și aparținea locuitorilor moșneni din comuna Păușești, aici fiind pădure și, din loc în loc, câteva grajduri pentru crescut vite, mai ales în verile secetoase.

În anul 1883, dată fiind valoarea apelor descoperite, și prin înțelegerile făcute de primul ministru I.C. Brătianu cu primarul Ion Folescu și preotul Gheorghe Popa din comuna Păușești-Otăsău, Ministerul Domeniilor a făcut schimb cu locuitorii din satele Barcanele, Talvaci și Cernele fie dându-le alte terenuri, fie cumpărându-le cu bani. Astfel, statul a devenit proprietarul acestor zăcăminte și, în urma studiilor preliminare, a început amenajarea viitoarei stațiuni balneo-climaterice.

După înființarea în 1886, de către generalul Zorileanu, a Stabilimentului de cură Băile Govora, în anul 1887 Ministerul Domeniilor începe lucrările de captare și, în același timp, construirea unui stabiliment pentru băi. La amenajarea izvoarelor participă și inginerul Bochet, autorul captărilor de ape de la Vichy. După captarea și amenajarea izvoarelor și construirea unor clădiri adiacente, localitatea capătă numele de Stațiunea Balneară Govora, fiind inaugurată la 1 iulie 1889.

În anul 1894, statul român clădește în stațiune trei hoteluri, transformate ulterior prin modernizare, și instalații de băi. În același timp se introduce apa potabilă și iluminatul public în întreaga stațiune.

Arhitectul peisagist Pinard, venit din Franța, desfășoară activități în perioada 1895-1897 la bulevardul central, diverse amenajări, alei precum și la Parcul Balnear. Parcul avea o suprafață de 20 ha și cuprindea în acea perioadă plante din flora mediteraneană, fiind unul dintre cele mai renumite parcuri din țară.

În anul 1909 se produce o modificare în modul de administrare al activității turistice din zonă. Prin Înaltul Decret Legal nr. 1244 din 11 aprilie 1909, publicat în Monitorul Oficial nr. 15, din 18 aprilie 1909, și a legii din 28 aprilie 1910, publicată în Monitorul Oficial nr 25, din 4 mai 1910, se acordă drepturile de concesiune de la stat pentru exploatarea stațiunilor Balneare Govora și Călimănești-Căciulata. Se înființează astfel Societatea Govora-Călimănești, societate pentru exploatarea Băilor Govora și a Călimăneștiului, cu sediul central în București, strada Brezoianu, nr. 44. Astfel începe a doua etapă de dezvoltare a stațiunii.

Ca urmare a situării stațiunii într-o zonă rurală, Societatea Govora-Călimănești a trebuit să construiască și să amenajeze tot ceea ce era necesar unei stațiuni balneare moderne: hoteluri confortabile, stabilimente de băi, institute de fizioterapie, noi captări de izvoare minerale, alimentare cu apă și iluminat electric, drumuri de acces, poduri.

Astfel, în perioada 1911-1914 s-au realizat următoarele lucrări:

s-a săpat sonda de iod nr. 4;

s-au clădit stabilimentul de băi cu 146 de cabine și locuri de baie și Institutul de Fizioterapie;

s-a instalat curentul electric (prin cabluri subterane și aeriene) prin cinci puncte de alimentare;

s-a săpat sonda de iod nr. 5

s-a construit un tunel de 300 m între uzină, Stabilimentul de băi și Hotelul Palace.

Tot în această perioadă, 1911-1914, s-a construit Hotelul Palace, care a devenit emblema stațiunii. Construit după toate exigențele luxului European hotelul avea 240 încăperi, dotate cu toaletă, 17 cabine de băi minerale, bucătărie, restaurant, saloane pentru muzică, lectură. Ulterior, mai multe instituții ale statului ș-au ridicat pavilioanele de tratament și cazare, cum sunt : Hotelul Sylva, Sanatoriul Militar (actualul sanatoriu de copii), Vila Băncii Naționale și Vila CFR-ului, actuala Vila 20.

În anul 1938 s-a construit Hotelul Balneara, actualul Hotel Parc, iar diverșii întreprinzători particulari au construit o mulțime de vile, multe din ele adevărate capodopere de arhitectură.

Faima stațiunii se datorează cercetărilor medicale, la care și-au adus contribuția medici de renume ca: prof. univ. Ștefan Nicolau, prof. Danielopolu, prof. Baltăceanu, prof. P. Niculescu, generalul C. Iliescu, conf. Florin Sărățeanu, dr. P.I. Popovici.

În timpul celui de-al doilea război mondial activitatea stațiunii a încetat, subsolurile unor vile de aici fiind folosite pentru depozitarea unor tezaure sau alte valori ce trebuiau ferite din calea ocupanților.

Perioada de după 1948 se caracterizează prin desfășurarea activității turistice pe alte coordonate. Din 1948 stațiunea devine permanentă, acordând asistență medicală atât vara cât și iarna. De remarcat că până în anul 1948 stațiunea avea activitate sezonieră, funcționând din luna aprilie până în luna noiembrie.

După anul 1989, stațiunea balneară Băile Govora a cunoscut o perioadă de stagnare, caracteristică turismului românesc, turismul fiind cel mai fidel barometru al funcționării unei economii în tranziție.

2.2. Poziția în teritoriu

Stațiunea Băile Govora este amplasată în partea centrală a județului Vâlcea, pe valea râului Hința, la sud de Culmea Slătioarei, unde s-a format o mică depresiune intracolinar de origine erozivă.(anexa 3)

Din punct de vedere al coordonatelor geografice, orașul se află la intersecția paralelei de 45º5’, latitudine nordică, și a meridianului de 24º8’, longitudine estică.

Teritoriul orașului este delimitat la nord-est de comuna Bunești, la sud – este de comuna Mihăești, la sud-vest de comuna Păușești, iar la nord-vest de comuna Stoenești.

Accesul în stațiune se face pe Drumul Național DN 67 sau pe ruta ferată Sibiu-Piatra Olt. Pe șosea distanța până la Rm. – Vâlcea este de 20 km.

Băile Govora este un oraș balneoclimateric și turistic de interes național și european care cuprinde stațiunea propriu-zisă și mai multe localități cu o populație de 3000 locuitori.

2.3. Cãi și miloace de acces

Stațiunea Băile Govora este situată la 20 de kilometri de orașul Râmnicu Vâlcea, la 45°4'48\" latitudine nordică și 24°10'47\" longitudine estică.

CĂI DE ACCES RUTIERE

București – Pitești (A1) – Râmnicu Vâlcea (DN 7) – Băile Govora (DN 67).

CĂI DE ACCES FEROVIARE

Toate trenurile opresc în Gara Govora sau Gara Râmnicu Vâlcea pe linia Piatra Olt, iar apoi pot fi luate curse auto până în stațiune.

CĂI DE ACCES AERIENE

Cele mai apropiate aeroporturi:

Aeroportul Craiova la 110 km;

Aeroportul Sibiu la 100 km;

Aeroportul București la 200 km.

Distanțe față de principalele orașe din zonă

Pitești – 80 km;

Sibiu – 120 km;

Craiova – 150 km;

București – 200 km;

Brașov – 210 km;

Târgu Jiu – 100 km.

2.4. Formele de turism practicate în regiune

Stațiunea Băile Govora apare ca o veritabilă creație între generozitatea naturii, bunăvoința și ocrotirea dumnezeiască și cutezanță și inteligența umană. Așezată într-o zonă binecuvântată de natură, într-un peisaj mirific, înconjurată de adevărate centre spirituale, păstrătoare și continuatoare a tradițiilor milenare ale poporului român, această stațiune se bucură de un renume deosebit în peisajul turistic românesc.

Condițiile climaterice, precum și multitudinea de izvoare minerale bogate în elemente ce permit tratamentul unui spectru larg de afecțiuni, peisajul de o frumusețe copleșitoare, constituite tot atâtea puncte de atracție pentru turiști.

Principala formă de turism practicată în această zonă este turismul balnear, la acesta adăugându-se într-o mai mică măsură turismul sportiv, concretizat în programe de refacere și antrenament.

În raport cu alte stațiuni din țara noastră, ce apar ca fiind cunoscute încă din antichitate, stațiunea Băile Govora are o vechime de 117 ani. Anul 1866 este considerat momentul în care s-a fondat acest așezământ turistic de către generalul Nicolae Popescu-Zorileanu, cunoscut ca fiind inițiatorul primelor lucrări balneare. Stațiunea a fost inaugurată la 1 iulie 1889.

2.5. Principalele trasee turistice

Pe meleagurile vălcene si in imprejurimile statiunii Baile Govora se află peste 300 de monumente istorice si de artă, de la tezaure neolitice, la vestigii dacice si romane si necropole paleocrestine, păstrate in muzee din Rm. Valcea si Govora, la Cosata – Ocnita, in siturile de la Slătioara, Bivolaru, Costesti, ori in Complexul muzeal Maldăresti.

La numai 6 km. de statiune se află, Mănăstirea Govora, incepută de Vlad Dracul, in secolul al  XV-lea, refacută de Radu I si inzestrată mai apoi de Matei Basarab cu o tiparnită, la care s-a tipărit cea dintai carte de legi romănească. 

Cel mai frumos si mai rafinat exemplar de arhitectură romanească, Mănăstirea Horezu, inăltată in 1693, de C. Brancoveanu si inclusă in patrimoniul UNESCO in 1995.
Mănăstirea Dintr–un Lemn (sec. 17) ascunde o icoana făcătoare de minuni a Fecioarei. Mănăstirea  Bistrita (1491), Cotmeana (1387), Arnota (1634), Surpatele (sec. 15), Cozia, pe Olt devenită lăcas vesnic ,construită de Mircea cel Bătran. Din Băile Govora se mai pot face excursii pentru vizitarea statiunilor Ocnele Mari si Ocnita. Ajungand in municipiul Rm. Valcea se pot vizita: Muzeul judetean, Casa memoriala Anton Pann, Dealul Capela cu monumentul Eroilor, Complexul muzeistic memorial Gheorghe Magheru, Parcul Zavoi amenajat din ordinul domnitorului Barbu stirbei, Muzeul arhitecturii populare valcene de la Bujoreni.

Se poate ajunge in  cunoscutele statiuni balneare Calimanesti – Caciulata – Cozia si apoi spre valea Lotrului spre statiunea Voineasa. Pe acest traseu nu trebuie evitată Mănăstirea Cozia-marturie a epocii de glorie a neamului nostru de sub domnia lui Mircea cel Batran. Tot de la Valcea se ajunge la statiunea Olănesti unde se pot vizita cele 23 izvoare de ape minerale si o serie de alte obiective turistice de importantă deosebită in zonă.

CAPITOLUL III ~ BAZA NATURALÃ A STAȚIUNII BÃILE GOVORA ȘI SERVICIILE BALNEOLOGICE AFERENTE ACTIVITÃȚII DE PROFIL ALE ACESTEIA

3.1. Potențialul turistic natural

Prin specificul conținutului și valorificarea lor, resursele naturale reprezintă, pe de o parte atracții turistice pretabile pentru viitor, iar pe de altă parte ele pot fi valorificate direct în activitatea de turism ca “materie primă” constituind sau intrând în componenta diferitelor produse turistice și generând anumite forme de turism (în cazul nostru factori naturali de cură în turismul balnear).

Resursele naturale sunt cele oferite de cadrul natural prin componentele sale: elemente geomorfologice, de climă, de formă, de floră, peisaje, zăcăminte de substanțe minerale și alți factori.

Aceste componente naturale au un rol principal în dezvoltarea turismului și constituie oferta primară potențială.

3.1.1. Potențialul turistic al reliefului

În ceea ce privește relieful Govorei putem spune că prezintă un deosebit interes prin valoarea sa peisagistică. Depresiunea Govora este o mică depresiune în care se află localitatea și stațiunea Băile Govora și face parte din sectorul vâlcean al Subcarpaților Getici.

Particularitățile actuale ale Subcarpaților Vâlcii sugerează în primul rând tinerețea acestei regiuni datorită în primul rând mobilității tectonice accentuate, ce a condiționat permanent în Cuaternar modelarea reliefului subcarpatic.

Stațiunea Băile Govora este înconjurată de dealuri la o altitudine de 300-600m. Aceste dealuri sunt denumite muscele și sunt alcătuite din roci terțiare cutate. Dealul cel mai cunoscut din această zonă este dealul Baba Floarea (540m) unde turiștii merg cel mai des pentru o plimbare prin natură.

Relieful se completează cu componente ale apelor, vegetației și faunei, sporind atractivitatea turistică.

3.1.2. Potențialul climato-turistic

Zona Govorei beneficiază de un climat blând, de trecere de la continental la mediteranean, temperat-moderată. Fără schimbări bruște de temperatură și umiditate.

Conform datelor înregistrate în Atlasul climatologic al României, valorile specifice climei din zona Govorei sunt următoarele:

– Temperatura variază între -1°C iarna și 20°C vara, cu următoarele valori medii:

Tabel nr. 3.1.

– Umiditatea relativă la ora 14:

iarna 35-45%

primăvara 10-15%

vara 5-10%

toamna 20-21%

După cum se observă umiditatea înregistrează valori scăzute în lunile de vară și mai ales în lunile de iarnă.

– Presiunea atmosferică medie anuală este de 732,5 mm.Hg. fiind caracteristică localităților cu climat continental, cum este și cazul stațiunii Băile Govora.

– Precipitațiile anuale se înscriu în media de 750-800 mm, valorile medii lunare variind după cum urmează:

Tabel nr. 3.2.

Vânturile

Vântul este în strânsă legătură cu așezarea geografică, predominând zilele

fără vânt. Numărul acestora pe tot timpul anului este de 192, revenind o medie de 11-20 zile fără vânt în fiecare lună.

– Nebulozitatea este dată de durata de strălucire a soarelui, ce atinge o valoare anuală de 1800 ore, valoare apropiată de cea a litoralului Mării Negre.

– Ceața se întâlnește rar, numărul mediu al zilelor cu ceață anual este de 11, iar zilele cu fenomene electrice se cifrează la 2-3/an.

3.1.3. Potențialul turistic al apelor

Fondul hidrografic deține și el un important potențial. Potențialul la care ne referim are în vedere apele minerale dar și apele curgătoare, care sunt utilizate ca atare în scopuri turistice, pentru agrement și balneoturism.

Principalul colector al apelor de suprafață este râul Olt, care primește pe dreapta, în amonte de Govora pârâul Olănești. Acesta se varsă în Olt, în partea sudică a municipiului Rm.- Vâlcea.

Urmează la sud pârâul Govora cu afluenții săi, pe dreapta râul Hința, apoi Valea Scărișoarei care se varsă în Olt în dreptul lacului de acumulare Govora, care are o suprafață de 463 ha, o lungime de 2,7 km, o lățime de 3,02 km și un volum de apă acumulată de 26.317 mþ .

La sud se varsă pe dreapta în Olt un alt afluent, Bistrița Vâlceană

3.2. Serviciile balneologice

Stațiunea Băile Govora beneficiază de o structură turistică complexă și destul de bine pusă la punct. Structurile de primire sunt foarte variate, de la hoteluri la popasuri turistice. Structurile de alimentație publică sunt la fel de bine reprezentate, iar baza de tratament este complexă. Totodată stațiunea dispune de o diversă bază de agrement.

3.2.1. Profilul stațiunii

Începutul descoperirii apelor minerale din stațiunea Băile Govora a fost făcută de Badea Gheorghe Ciurea din Cernele Otăsăului, care, în vara anului 1876, a descoperit niște smârcuri cu țiței, de culoare vineție cu pete albăstrui. El a început să comercializeze acest țiței până când vestea a ajuns la Societatea Austriacă Klauss & Co, care concesionează locul în 1879, începând să sape puțuri în vederea exploatării țițeiului. Această societate abandonează curând săpăturile, întrucât zăcămintele de țiței erau în cantități mici, însoțind rezervele foarte mari de ape iodurate și sulfuroase.

I.C.Brătineanu auzind de aceste ape a solicitat o analiză amănunțită a lor. În 1884, A.Bernard, șeful laboratorului de chimie al Universității București, a făcut primele analize a acestor ape, constatând că acestea conțin multă sare și iod la litrul de apă. Apele au fost reanalizate de către inginerul Anghel Saligny. Astfel apele s-au dovedit un efect benefic reumatismului, scrofulozei, sifilisului, pelagriei etc.

Dr. Zorileanu împreună cu alți specialiști de marcă, prin lucrările științifice elaborate, au popularizat efectele deosebite ale apelor minerale și tratamentului din stațiunea Băile Govora.

Profesorii Facultății de Medicină de la Sorbona au experimentat și aplicat, în policlinicile Parisului, apele de la Băile Govora, care au rezolvat spectaculos numeroase cazuri de grave afecțiuni ale aparatului locomotor.

După statisticile întocmite de Dr. Zorileanu a reieșit că până în anul 1904 au urmat cura la Băile Govora 18.908 suferinzi, din care 69% s-au vindecat. Lucrarea sa ,,Govora și apele sale minerale”, publicată în limba franceză, a pus bazele științifice ale tratamentului balneofizical de aici.

Izvorul ,,Ferdinand” este izvorul despre care s-a scris cel mai mult, în special lucrări științifice cu referire la acțiunea sa în cura internă. Încă din 1915-1916 dr. Fl. E. Sărățeanu publică un studiu asupra acțiunii acestui izvor. Dr. V. Teodoru scrie în 1921 lucrarea ,,Izvorul Ferdinand din Govora ; valoarea lui terapeutică”. Cercetări asupra acestui izvor au continuat să se facă începând cu anul 1926. Din acest an apar diferite lucrări cu referire la izvorul Ferdinand și acțiunea sa asupra unor aspecte cum ar fi: secreția gastrică, diureza, presiunea arterială etc. În 1977, izvorul Ferdinand nu mai apare ca atare, căci din el s-au născut 4 izvoare.

De-a lungul timpului, prin analizele efectuate ,,apelor tămăduitoare” de la Băile Govora s-a demonstrat că această stațiune este singura în țară în care se află ape minerale cu compoziție chimică diferențiată ca: ape sărate iodurate bromurate, ape sărate sulfuroase foarte concentrate, izvoare cu ape hipotome, sulfuroase, bicarbonate, sulfatate, sodice, calcice, magneziene și nămol sapropelic fosil adus de la Ocnele Mari.

3.2.2. Factorii naturali de curã

O dată cu descoperirea apelor minerale de pe valea Hinței și după primele analize efectuate asupra eficacității apelor, Govora a devenit în scurt timp o localitate balneară de cură medicală de renume european, alături de Băile din străinătate Hall și Lipnic.

Apele sulfuroase de la Govora, dacă nu sunt superioare, ele se pot pune pe aceiași linie cu cele mai renumite ape minerale sulfuroase cunoscute în Europa : de la Amelie, Barages, Eaux Bosines, Aix și rivalizează cu cele de la Grosswerdain.

Stațiunea Băile Govora este singura din țară în care se află ape minerale cu o compoziție chimică diferențiată ca:

ape sărate iodurate bromurate;

ape sărate sulfuroase foarte concentrate;

izvoare crenoterapie cu ape hipotome sulfuroase bicarbonate, sodice, calcice și magneziene.

Apele din Govora conțin până la 38,3 mg ‰ brom și până la 41,8 mg‰ iod.

Atât bromul cât și iodul sunt de origine organică, rezultate din putrezirea unor alge. Apele concentrate sărate sulfuroase sunt ape cu mineralizare mare ajungând până la 160 g ‰, conținând hidrogen sulfurat în concentrație mare până la 0,350 g ‰.

Gradul de mineralizare al apelor de la Băile Govora, după analizele făcute în 1953-1963 Tabel nr.3.3.

Sursa: Elena Berlescu “Dicționar enciclopedic medical de balneoclimatologie”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 68

Apele minerale iodate din Govora conțin oligoelemente foarte necesare vieții ca: magneziu, calciu, potasiu și iod sub formă de ioduri.

În structura hidrologică din zona Govorei au fost identificate cinci straturi de ape subterane:

Un strat de apă dulce, freatică în aluviunile pârâului Govora și ale afluenților acestuia;

Un strat de ape de adâncime, slab mineralizate, cu o concentrație mică de hidrogen sulfurat și clor, dar bogate în bicarbonate. Acesta este captat în centrul stațiunii Govora și este folosit pentru cura internă (grupa I);

Un al doilea strat de ape subterane, cu concentrație mare în hidrogen sulfurat (30-100 mg/l) este captat de forajele 3, 4 și 5 (grupa II);

Un al treilea strat de ape subterane, cu concentrație mare în hidrogen sulfurat (30-100 mg/l) și cu o concentrație medie până la mare de clor (10-50 mg/l până la 60-100mg/l) folosite pentru băi (grupa III);

Un ultim strat de apă de adâncime, care conține ape sărate, iodurate folosite de asemenea pentru băi (grupa IV).

Gradul de mineralizare și principalii constituenți chimici

ai apelor subterane

Tabel nr. 3.4.

Sursa: Dumitru Otovescu, op.cit., p. 25-26

3.2.3. Indicațiile terapeutice

Apele minerale existente în stațiunea Băile Govora sunt adevărate tratamente în următoarele afecțiuni :

– afecțiuni ORL: rinosinuzite cronice (catarele alergice, hipertrofice, ozenoase), sinuzite, amigdalite steptococice, laringite, micoze erofaringiene;

– afecțiuni respiratorii: bronșita cronică, traheobronșite, B.P.O.C.N., emfizem pulmonar, status post infecții respiratorii repetate, astmul bronșic alergic, infecțios, infecțioalergice, sechele postpneumectorii (nu pentru tumori maligne);

– afecțiuni ale aparatului locomotor: reumatism degenerativ, spondiloze, gonartroze, coxartroze, artroze periferice, reumatism secundar infecțios, reumatism abarticular;

boli asociate : afecțiuni endocrine, ginecologice, boli profesionale, boli cardiovasculare.

Apele minerale se folosesc în mai multe feluri și anume:

băi calde cu ape minerale iodurate și sulfuroase;

băi cu apă minerală clorosodică iodurat bromurate;

băi cu bioxid de carbon artificial;

aerosoloterapie cu ape sulfuroase și iodurate;

hidroelectroterapie;

masaje subacvale;

cura internă cu apă minerală;

solarium pentru băi minerale și apă dulce;

kinetoterapie în bazin cu apă minerală.

Cu toate că apele minerale sunt foarte benefice în tratarea unor afecțiuni, există și câteva contraindicații:

Contraindicații generale :

toate bolile acute și bolile cronice în stadiul de actualizare;

bolile infecto-contagioase;

tumorile maligne;

hemoragiile;

sarcina începând cu luna a treia;

bolile psihice;

bolile parazitare;

Contraindicații speciale:

spondiloza cervicală cu nevralgie cervico-brohială acută și subacută;

spondiloza lombară cu lombosciatică acută și subcutanată;

osteoartrozele în puseu dureros acut și subacut;

poliartrită reumatică cu V.S.H. peste 40/h;

fracturi neconsolidate;

entorsele, luxațiile mai dureroase.

Apele sărate iodurate bromurate datorită iodului cresc iodemia pe un timp variabil prin resorbția iodului. Se cunoaște acțiunea iodului asupra sistemului vascular și endocrin. Iodul are efect vasodilatator și favorizează modificările metabolice locale. Împreună cu bromul și magneziul, iodul are efect de calmare asupra durerii și de contractare musculară. Are acțiune generală asupra organismului, asupra terenului limfatic și mai cu seamă la copii. Apele iodurate de la Govora aplicate în cura externă, exercită o acțiune congestivă puternică asupra țesuturilor interesate în afecțiunile cronice, torpide ale articulațiilor. Circulația în vasele periferice se ameliorează și ea prin cura cu ape iodurate.

Apele cloruro-sodice sulfuroase concentrate au importanță în tratamentul reumatismului. Au acțiune prin influențarea vaselor, deci o mai bună nutriție a articulațiilor. Metabolismul general și în special metabolismul purinelor este influențat favorabil prin băile sulfuroase. Apele sulfuroase sunt bune în stările artritice, în artroze și sunt contraindicate în artrozele cu osteoporoze. Sunt eficace și în migrene.

Apele sulfuroase calcice, bicarbonate sodice magneziene produc o relaxare a bronhiilor normale, cu mult mai pronunțată decât după alte ape minerale sulfuroase, exercitând asupra bronhiilor o acțiune de sedare asupra spasmului bronșic. Astfel se dovedește că apele minerale din Băile Govora sunt binefăcătoare de multe boli.

CAPITOLUL IV ~ BAZA TEHNICO-MATERIALÃ ȘI VALORIFICAREA RESURSELOR BALNEARE ALE STAȚIUNII BÃILE GOVORA

4.1. Baza tehnico-materialã a stațiunii

Baza tehnico-materială a turismului, numită generic și structuri de primire turistică, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune aparținând altor ramuri. În cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spațiile de cazare, alimentație pentru turism, agrementul etc, prin numărul, capacitatea și structura lor, reflectă în cea mai mare măsură, gradul de dotare și dezvoltare turistică în ansamblu sau la nivel teritorial.

Stațiunea Băile Govora beneficiază de o structură turistică complexă și destul de bine pusă la punct. Structurile de primire sunt foarte variate, de la hoteluri la popasuri turistice. Structurile de alimentație publică sunt la fel de bine reprezentate, iar baza de tratament este complexă. Totodată stațiunea dispune de o diversă bază de agrement.

4.1.1. Rețeaua unitãților de cazare

Cazarea turistică reprezintă un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din stațiune. Acest lucru se datorează numărului său important de locuri, dar și datorită structurii acestora. De asemenea, cazarea turistică este principala componentă a bazei tehnico-materiale.

Majoritatea unităților de cazare se află în proprietate S.C. BĂILE GOVORA S.A. care în prezent deține trei hoteluri (Parc, Palace și Belvedere), 7 vile, 3 popasuri turistice (Popas turistic Silva, Popas turistic Salus și Casa Govoreană).

Evoluția în structură a numărului de unități cazare turistică

Tabel nr. 3.5

Sursa: Breviar statistic – 2005

După cum se observă în tabelul nr. 3.5, în perioada 2000-2004 numărul unităților de cazare a rămas relativ constant, totuși anul 2004 a cunoscut o creștere semnificativă față de anul 2000, cu două unități cazare mai mult. Această creștere s-a datorat construcției unei vile și a unui camping în 2004, cu dotări moderne.

În perioada 2000-2004 se observă că numărul hotelurilor a rămas constant, în număr de trei: Hotelul Parc**, Hotelul Palace *, Hotel Oltenia **. În anul 2005 s-a construit un nou hotel, Hotel Belvedere ***, pe fosta locație a imobilului numit „Sanatoriu de copii”. Acest hotel este dotat cu mobilier și tehnologie modernă, este un loc perfect pentru odihnă și relaxare, datorită atmosferei prietenoase, serviciilor profesionale și a locației sale într-o zonă liniștită.

De menționat este și faptul că Hotel Parc se află în lucrări de modernizare pentru a trece de la categoria de 2 stele (**) la 3 stele (***).

În ceea ce privește numărul locurilor de cazare, în stațiunea Băile Govora, acestea u cunoscut o scădere de 4%. Cu toate că numărul de locuri în campinguri a crescut considerabil, de la 74 locuri, în anul 2000, la 124 locuri în anul 2004, numărul de locuri în hoteluri și vile au scăzut destul de mult.

Capacitatea de cazare-locuri, în stațiunea Băile Govora

Tabel nr.3.6.

Sursa: Breviar statistic – 2005

De exemplu Hotelul Belvedere are o capacitate de 78 locuri cazare. Popasul turistic Silva are 74 locuri cazare în bungalouri și 4 locuri în vilă; Pensiunea Casa Govoreană 8 locuri cazare; Popasul turistic Salus are 48 locuri cazare dispuse în căsuțe cu două locuri cazare.

Structura locurilor de cazare în funcție de gradul de confort

în stațiunea Băile Govora

Tabel nr.3.7

Sursa: Breviar statistic – 2005

Din punct de vedere al nivelului de confort se constată o puternică concentrare la categoriile inferioare, de două sau mai puține stele (vezi tabelul nr. 3.7.), atât în stațiunea Băile Govora, cât și la nivel de județ. Această situație se explică prin vechimea relativ mare a unităților și gradul avansat de uzură și prin calitatea scăzută a serviciilor, prin absența ori caracterul sporadic al unor lucrări de întreținere și/sau modernizare.

4.1.2. Rețeaua unitãților de alimentație publicã

În ceea ce privește structurile de alimentație publică în stațiunea Băile Govora situația s-a schimbat în timp prin reducerea acestor spații și prun modernizarea celor existente. În prezent, stațiunea Govora dispune de o rețea de alimentație publică diversificată, astfel:

– Hotel Parc ** – restaurant cu 160 locuri

– bar de zi

– terasă

– Hotel Palace* – restaurant cu 300 locuri

– bar de zi

– terasă

– Hotel Belvedere *** – restaurant cu 80 locuri

– salon de mic dejun în sistem de bufet suedez de 80 locuri

– terasă – 40 locuri

– Popas turistic Casa Govoreană ***

– restaurant cu 50 locuri

– cramă 42 locuri

– terasă 60 locuri

– Popas turistic Silva * – restaurant 150 locuri

– terasă 160 locuri

Acestea sunt doar câteva din locurile ce oferă alimentație publică, rețeaua fiind mult mai amplă.

4.1.3. Baza de tratament

Concomitent cu spațiile de cazare, în stațiunea Băile Govora s-a dezvoltat și o bază de tratament balnear, integrată în acestea sau nu. La fel ca și celelalte structuri (de cazare, de alimentație publică), structura de tratament a suferit o serie de transformări, marcate de modernizarea în timp a acestora (de exemplu apariția hotelului Oltenia cu propria bază de tratament). Ca urmare a reducerii fluxului turistic, a rezultat închiderea unor baze de tratament mai vechi.

În prezent baza de tratament a stațiunii s-a restrâns, iar tratamentele se efectuează mai ales în incinta hotelurilor Parc, Palace, Belvedere și Oltenia.

Hotel Parc oferă cabinete medicale dotate cu aparatură modernă pentru tratament, fizioterapie, inhalații, masaj parțial și general.

Hotel Palace are 16 cabinete pentru tratament cu apă iodurată, o sală de pulverizări iod sau sulf și o cabină pentru tratament boli galvanice, dotată cu 3 posturi.

Hotel Oltenia – baza de tratament are circuit închis, deservind doar persoanele cazate în hotel. Aici predomină aparate aerosoli UST, aparat biodinamic. Există și o sală de gimnastică.

Hotel Belvedere – baza de recuperare are în componență: piscină, saună, sală fitness, masaj, cabinete electroterapie, inhalații și pulverizații.

Restrângerea bazei de tratament este rezultatul scăderii simțitoare a turiștilor în această stațiune. Drept urmare bazele de tratament din majoritatea vilelor au fost închise deoarece baza de tratament care funcționează este suficientă pentru cazarea turistică actuală.

4.1.4. Baza de agreement

Până în anul 1989, posibilitățile de agrement oferite de stațiunea Govora erau concentrate în Casa de Cultură a orașului, dotată cu: un club, bibliotecă fără sală de lectură, discotecă, sală de audiție și cinematograf.

În prezent, chiar dacă cinematograful nu mai este, baza de agrement s-a diversificat: se organizează seri folclorice la Casa Govoreană, există teren de tenis, teren de minifotbal (cu nocturnă și gazon sintetic), ștrand cu ape minerale, excursii la mănăstirile și obiectivele turistice din zonă.

Oferta de plimbări, drumeții, excursii este foarte generoasă, dat fiind faptul că atât parcul (deosebit de atractiv) cât și toată zona peisagistică a orașului sunt bine întreținute oferind condiții pentru recreere. Asemenea plimbări se pot face zilnic pentru că sunt și exerciții care măresc eficacitatea băilor.

4.2. Eficiența economicã și socialã la S.C. Bãile Govora S.A.

Resursele balneare au constituit și constituie premisele desfășurării pe teritoriul stațiunii Băile Govora din timpuri străvechi a activităților balneare. Amplificarea ulterioară a acestor activități a determinat realizarea unei importante oferte balneare, care i-au conferit acesteia o certă vocație turistică, situând-o din acest punct de vedere pe un loc prioritar pe plan național.

Pentru a demonstra că stațiunea Băile Govora este o stațiune cu o atractivitate cât de cât ridicată, vom calcula indicele de atractivitate pe principalele elemente turistice din această stațiune.

Indicele de atractivitate se determină pe baza factorilor ce definesc oferta turistică a unei zone turistice analizate. El reprezintă influența dintre ponderea fiecărui element component al ofertei și nivelul său calitativ, conform formulei:

I = ,

Unde: I = indicele de atractivitate

q= ponderea fiecărui element al ofertei

n= numărul elementelor componente ale ofertei

c = nivelul cantitativ al ofertei turistice, este cuprins între 1 și 3

Dacă c = 1 – nivel calitativ scăzut al ofertei

c = 2 – nivel calitativ mediu al ofertei

c = 3 – nivel calitativ ridicat al ofertei

Elementele ce definesc oferta turistică în stațiunea Băile Govora și care vor fi luate în considerare la calcularea indicelui de atractivitate sunt: natura și clima, infrastructura minerală, condiții socio-economice, resurse antropice, baza tehnico-materială a turismului, activitățile turistice posibil a fi practicate, care sunt prezentate în tabelul următor.

Indicele de atractivitate al stațiunii Băile Govora

Tabel nr.4.1.

Sursa: INC – Gradul de atractivitate al zonelor cu potențial turistic ridicat, 2004

Arealele turistice ale stațiunii Băile Govora sunt diferite din punct de vedere al activității lor. Varietatea resurselor turistice și a distribuției lor teritoriale determină concentrarea fluxurilor turistice către anumite zone. Pe baza acestui sistem de apreciere a fost evaluată oferta turistică pe zone turistice stabilindu-se următoarea ordine ierarhică:

4.2.1. Circulația turisticã

Indicele de atractivitate pe principalele zone turistice

din jud.Vâlcea

Tabel nr.4.2.

Sursa: INC – Gradul de atractivitate al zonelor cu potențial turistic ridicat, 2004

După cum se observă, în anul 2004 stațiunea Băile Govora se plasa pe locul al doilea în județul Vâlcea, în ceea ce privește atractivitatea sa turistică. Are un indice de atractivitate cuprins între 2 și 3 (2,16) ceea ce înseamnă că face parte din zonele de interes național și poate fi promovată și valorificată pe piața turistică internațională.

Alături de acest indicator, valorificarea ofertei turistice mai poate fi pusă în evidență și de funcția turistică a unei zone ce poate reda forma de turism predominantă. Acest indicator ia în calcul: populația, forța de muncă și echipamentele turistice sau în sens mai larg, populația și resursele (naturale, materiale și umane.)

Funcția turistică a unei zone se calculează cu ajutorul mai multor metode, însă cea mai des folosită este următoarea:

f T = , unde:

L – numărul locurilor de cazare din localitatea, zona sau țara în discuție

P0 – populația dependentă de activitatea turistică

Populație dependentă de activitatea turistică = numărtul angajaților în hoteluri și restaurante x numărul mediu al membrilor de familie

K – coeficient de corecție, cu valori între 0 și 1 ce poate fi determinat în funcție de categoria de confort a hotelului și de numărul de locuri.

Pentru orașele din județul Vâlcea, funcția turistică se prezintă astfel:

Funcția turistică a principalelor zone turistice din județul Vâlcea

Tabel nr. 4.3.

Sursa: Anuarul statistic al Jud. Vâlcea și al României – 2005

Numărul mediu al membrilor de familie în România este de 2,9 persoane.

P0 Călimănești Căciulata = 8735 – 1215 x 2,9 = 5211

P0 Olănești = 4640 – 642 x 2,9 = 2778

P0 Govora = 2985 – 329 x 2,9 = 2031

P0 Rm. Vâlcea = 111497 – 268 x 2,9 = 110720

P0 Ocnele mari = 3415 – 115 x 2,9 = 3081

P0 Horezu = 6941 – 43 x 2,9 = 6816

P0 Drăgășani = 21140 – 22 x 2,9 = 21076

P0 jud. Vâlcea = 416908 – 2900 x 2,9 = 408498

Funcția turistică pentru fiecare localitate și pe județ se prezintă astfel:

F t Govora =

Ft Călimănești Căciulata = 42,38

Ft Olănești = 51,74

Ft Rm. Vâlcea = 0,86

F t Ocnele Mari = 11,50

Ft Horezu = 2,91

Ft Drăgășani = 0,30

Ft jud. Vâlcea = 2,42

După cum se observă, stațiunile Călimănești-Căciulata, Olănești și Govora prezintă valori destul de ridicate ale funcției turistice, respectiv 42,38, 51,74 și 39,57. Acest fapt arată că aceste zone prezintă mare interes turistic, datorită ofertei turistice existente. Acest lucru este determinat și de gradul mare de concentrare al numărului locurilor de cazare în aceste stațiuni raportat la numărul populației totale, ceea ce înseamnă că activitatea economică preponderentă este de natură turistică.

4.2.2. Prețuri și tarife practicate în stațiunea Bãile Govora

Am ales sã prezint in aceastã sectiune una dintre cele mai bune oferte prezentate de agențiile de turism .

Decada Balneara in Baile Govora!

Detalii

Numele AgenTiei: Balneoturism

Ţara: Romania

Localitatea: Baile Govora

Nume Unitate: Oltenia

Masa: pensiune completa

Categorie Cazare: Hotel **

Tip Ofertă: Balneo Turism

Ofertă valabilă până la: 30.09.2012

Introdusă la data de: 05.03.2012

PreTuri

PreTurile sunt de tipul:Persoana / Sejur

Descriere

Decada Balneara la Baile Govora, Hotel Oltenia

Perioada:2.04-19.07.2012 si 20.08-30.09.2012

Tarif: 710 lei/pers.in DBL 2*/pachet; 830 lei/pers.in DBL 3*/pachet;

Servicii incluse

Pachetul include:
-9 nopti;
-fisa cont 225 lei/pers./sejur;
– 7 zile tratament cu 2 proceduri/zi pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie si adeverinta salariat/cupon pensie;

Contact:

Balneoturism
Str. Silozului, nr.22, cod postal 021115, sector 2
tel: +4 021/315.30.84; fax: +4 021/315.23.57
e-mail: [anonimizat]

4.2.3. Poziționarea produselor și serviciilor societãții fațã de concurențã

Stațiunea Băile Govora este o stațiune în care se pot practica mai multe forme ale turismului cum ar fi: turismul de odihnă și receere (destindere), turism de tratament și cură balneo-medicală, turism sportiv, turism cultural și monahal, turism de afaceri și congrese, turism de week-end, etc.

Turismul de tratament și cură balneo-medicală este o formă specifică a turismului de odihnă, care a cunoscut o mare dezvoltare îndeosebi în ultimele decenii, odată cu creșterea surmenajului și a bolilor profesionale provocate de stresul vieții și marile aglomerații urbane. El îmbină destinderea cu diferite forme de cură și tratament balneo-medical și se practică în stațiunile balneo-medicale și climaterice, situate de obicei în zonele cu un microclimat specific, adecvat pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Una dintre stațiunile care practică această formă de turism este și stațiunea balneoclimaterică Băile Govora, care prezintă o îmbinare fericită a apelor tămăduitoare cu un cadru natural deosebit cu soare nu tocmai fierbinte, cu o pădure ce curăța și ozonifică aerul. Toate acestea sunt condiții minunate pentru recreerea și tratarea celor ce vin în stațiune.

Băile Govora este singura stațiune din România unde raportul dintre aeroionii negativi și cei pozitivi este egal cu 1. Acest raport confirmă faptul că aerul atmosferic alături de tratamentul medical contribuie la vindecarea afecțiunilor respiratorii situând, din acest punct de vedere, pe locul întâi pe țară acest așezământ balnear.

Caracteristic pentru întreaga zonă a stațiunii Băile Govora este prezența apelor minerale care constituie factori naturali de bază în tratamentul unor boli. Govora este una dintre cele mai bogate stațiuni în ape iodurate și bromurate din Europa.

Pentru tratamentele din această stațiune vin atât români, cât și străini, majoritatea turiștilor fiind de vârsta a treia.

Turismul sportiv – este o formă a turismului de agrement, motivat de dorința de a învăța și de a practica diferite activități sportive.

Pentru amatorii de sport și petrecerea plăcută a timpului liber, stațiunea oferă:

terenuri de fotbal și tenis

sală de gimnastică

bazin

ștrand

De asemenea, este cunoscut faptul că stațiunea Băile Govora este o bună gazdă pentru cantonamentele mai multor echipe de fotbal din România cum ar fi Universitatea Craiova sau CSM Vâlcea.

Turismul de afaceri și congrese (turismul de reuniuni sau întruniri) cuprinde ansamblul activităților legate de călătoriile organizat de întreprinderile economice și de administrațiile publice pentru personalul său, cu ocazia deplasărilor în interes oficial comercial, participarea la diferite reuniuni, simpozioane, congrese, târguri și expoziții, la întruniri, seminarii naționale sau internaționale.

În stațiunea Băile Govora se practică această formă de turism, însă nu foarte intens. Pentru practicarea acestei forme de turism, câteva hoteluri din stațiune pun la dispoziție așa zisele săli de conferință. Aceste săli oferă posibilitatea organizării de seminarii, training-uri, simpozioane, conferințe, etc. De exemplu, Hotelul Belvedere, cel mai nou din stațiune, are o sală de conferințe cu 80 de locuri și dispune de aer condiționat și tehnologie modernă pentru IT și comunicații.

Turismul de week-end. În stațiunea Băile Govora această formă de turism se întâlnește des în perioada de vară, în special datorită Popasului Turistic „Salus” care dispune de un ștrand cu 3 bazine cu apă minerală și dulce.

Turismul de week-end se practică în general și de către grupuri de persoane venite să viziteze Mânăstirea Govora, unde se află tiparnița la care s-a tipărit cea dintâi carte de legi românească.

Turismul monahal și cultural

Turismul monahal și cultural se referă la pelerinajele credincioșilor la diferite lăcașe de cult: mănăstiri, biserici etc.

Turismul cultural presupune vizitarea, în scopul satisfacerii nevoilor culturale și spirituale, a monumentelor de artă și arhitectură, locurilor istorice, muzeelor, galeriilor de artă etc.

În împrejurimile stațiunii Băile Govora se află peste 300 de monumente istorice și de artă, de la tezaure neolitice, la vestigii dacice și romane și necropole paleocreștine, păstrate în muzee din Rm. Vâlcea și Govora, la Cosata-Ocnița, în siturile de la Slătioara, Bivolaru, Costești sau în complexul muzeal Măldărești.

Din Băile Govora, ca din miezul unei flori se țese o corolă mai somptuoasă

chiar decât cea din nordul Moldovei, de monumente de artă religioasă. La numai 6 km de stațiune, Mănăstirea Govora, începută de Vlad Dracul, în sec. XV, refăcută de Radu I și înzestrată mai apoi de Matei Basarab cu o tiparniță, la care s-a tipărit „Pravila de la Govora” cea dintâi carte de legi-canoane românească.

O altă mănăstire este Mănăstirea Horezu „cel mai frumos și rafinat exemplar de arhitectură românească”, înălțată în 1693 de Constantin Brâncoveanu a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 1995.

Mănăstirea Dintr-un Lemn (sec. XVII) ascunde o icoană făcătoare de minuni a Fecioarei. Mănăstirea Bistrița (1491), Cotmeana (1387), Arnota (1634), Surpatele (sec. XV), Mănăstirea Cozia, pe Olt, devenită locaș veșnic, construită de Mircea cel Bătrân, sunt locuri minunate care dau splendoare și înnobilează această frumoasă zonă.

Tot în stațiunea Băile Govora se mai întâlnește o formă de turism aparte și anume turismul social.

Turismul social reprezintă o formă a turismului de masă, practicat de categoriile de populație cu posibilități relativ reduse (tineri, studenți, șomeri, populație de vârsta a III-a), uneori cheltuielile sunt finanțate parțial sau chiar integral prin măsuri sociale (de sindicate, de casele de asigurări sociale, etc.).

Majoritatea celor care practică această formă de turism în stațiunea Băile Govora sunt persoanele de vârsta a III-a, mai bine zis pensionarii. Aceștia ajung în stațiune prin Casa națională de Pensii care oferă bilete de tratament la prețuri mici sau chiar la jumătate de preț

4.3. Propuneri de valorificare și dezvoltare a ofertei turistice

Principala formă de turism care se practică în prezent în stațiunea Băile Govora, este, după cum am mai spus, turismul balnear. După aprecierea specialiștilor, această stațiune, a demonstrat că are condiții naturale, dar și organizatorice pentru toate cele trei tipuri de asistență medico-balneară: profilactică, curativă și de recuperare funcțională.

După cum se știe, tratamentul balnear curativ are o tradiție veche, iar recuperarea este de dată mai recentă, însă cu rezultate destul de promițătoare. De asemenea, profilaxia este, la fel ca și recuperarea, cu dată mai recentă, astfel stațiunea Băile Govora, ca tip de existență, fiind un primat al conceptului românesc cu privire la tripla funționare a stațiunii balneoclimaterice.

Turismul balnear s-a dezvoltat cu o mare rapiditate, îndeosebi în ultimele decenii, o dată cu creșterea surmenajului și bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne din marile aglomerații urbane.

Cererea turistică balneară este generată de două categorii de necesități: biologice și psihologice ( necesitatea de echilibru). Rolul profilatic și importanța deosebită a turismului balnear reiese și din faptul că acesta acționează ca factor social din mai multe puncte de vedere, și anume:

satisface necesitățile de odihnă ale omului, permițând eliberarea de oboseală fizică și nervoasă, ce decurge din condițiile de muncă și viață;

contribuie la reproducția forței de muncă;

completează destinderea și dă un conținut dinamic, rupe monotonia cotidiană, presupune căutarea unor satisfacții, a confortului și a agrementului;

contribuie la menținerea sănătății oamenilor prin tratamente și cure balneare;

dezvoltarea balneologiei sociale, care face ca numărul celor care beneficiază de cure balneare să fie mereu în creștere;

sporirea numărului de curanți pentru tratamentele balneare este influențată de factorii cu caracter general care concură la dezvoltarea turismului, precum și o serie de factori specifici dezvoltării turismului balnear, ca de exemplu tendința de a îmbina turismul propriu-zis cu turismul balnear ( plăcere + sănătate ), care permite turistului aflat în concediu de odihnă să se recreeze și în același timp să-și îngrijească sănătatea.

Specialiștii afirmă că succesul concepției de dezvoltare a stațiunilor balneare va fi asigurat de simbioza punctelor de vedere medicale, sociale, turistice și economice. De aceea, pentru o mai bună cunoaștere a stațiunii pe piața turismului intern, dar și internațional se poate realiza un program global axat pe mix-ul de marketing și care va avea ca obiective următoarele:

Creșterea cererii efective pentru stațiune;

Dobândirea unor poziții ferme de către stațiunea Băile Govora atât pe piața externă, cât și pe piața internă;

Consolidarea unei imagini favorabile în conștiința clientelei potențiale din interiorul țării și din exterior.

Strategia de piață, în ceea ce privește stațiunea Băile Govora, va avea în vedere cele patru politici: de produs, de preț, de promovare și de distribuție (vezi fig.4.1.).

Fig. 4.1. Poziția strategiei de piață în cadrul politicii globale de marketing

Produsul turistic este o combinație în variante multiple a:

-elementelor de atractivitate (resurse turistice naturale și antropice) pe care le oferă o zonă ( destinație dată);

-serviciilor specifice și nespecifice.

Ca produs turistic, stațiunea Băile Govora are un nivel calitativ foarte ridicat atât în ceea ce privește elementele de atractivitate, dar și câteva din serviciile oferite.

Posibilitățile multiple de combinare a elementelor de atractivitate cu prestările de servicii oferă posibilitatea diferențierii produselor turistice contribuind și la sporirea gradului de atractivitate a produselor turistice oferite chiar în cadrul aceleiași destinații de vacanță sau forme de turism.

Politica de produs, în ceea ce privește stațiunea Băile Govora, va lua în considerare următoarele strategii:

Diferențierea prin scoaterea în evidență a elementelor de cură care

deosebesc stațiunea băile Govora de stațiunile din țară și de peste hotare. Astfel de elemente pot fi:

– tratament în afecțiunile respiratorii;

– prevenirea depresiilor nervoase;

– fitoterapia;

– kinetoterapia etc.

Diferențierea prin evidențierea elementelor de cură care oferă

posibilitatea tratării unui evantai larg de afecțiuni.

Alături de produs, prețul se înscrie între elementele fundamentale ale politicii de marketing turistic, el având rolul decisiv în luarea deciziei de cumpărare.

De aceea, la fundamentarea prețurilor în stațiune se vor lua în considerare următoarele elemente:

accesibilitatea prețurilor;

diferențierea prețurilor;

În vederea încercării preluării punctului de vedere al clientului în

fundamentarea strategiei la prețuri și tarife, în fig. 4.2. sunt redate cele mai importante elemente.

Fig. 4.2. Structura elementelor de fundamentare a strategiei de prețuri și tarife ținându-se seama de punctul de vedere al clientului

În stațiunea Băile Govora se vor lua în considerare următoarele strategii, în ceea ce privește prețurile:

Strategia tarifelor forfetare (globale, “totul inclus”) în care se oferă turiștilor un pachet minimal de servicii obligatorii ( transport, transferuri, pensiune completă, excursii în cadrul sejurului, etc), la un nivel determinat de confort și un cost mai redus.

Strategia tarifelor diferențiate; prețurile se diferențiază după: natura ofertei, gradul de confort, conținutul sau componentele pachetului sde servicii.

Politica de distribuție va avea în vedere:

Distribuția directă, de tipul prestator de servicii turistice-turist;

Distribuția indirectă: prestatori de servicii turistice – intermediari -turist.

Lanțul de întreprinderi turistice (de exemplu agențiile de turism) prin care produsul turistic ajunge la turist prin procesul de vânzare-cumpărare se numește canal de distribuție. Principalele canale de distribuție a produselor turistice sunt :

canalul scurt de tipul : producător-consumator

canalul mediu de tipul: producător – intermediar- consumator în turism acesta apare sub forma: prestatori direcți – agenție de turism tour-operator – turist.

canalul lung de tipul: producător – intermediar – intermediar – consumator.

canalul foarte lung de tipul: producător – intermediar – intermediar – intermediar – consumator.

Pentru promovarea turismului balnear din stațiunea Băile Govora se poate folosii oricare dintre aceste canale de distribuție.

Distribuirea produsului turistic se va face prin agențiile de turism românești, dar și cele partenere de pe piața externă. Se impun utilizarea alternativă a unor verigi suplimentare din alte țări, sindicate, asigurări sociale, asociații ale vârstei a treia, asociații ale medicilor balneologi, etc.

Politica de promovare în stațiune:

În primul rând trebuie desfășurată o campanie puternică de informare a consumatorilor potențiali asupra posibilităților oferite de stațiune, insistându-se mai mult pe valoarea factorilor terapeutici. De asemenea, este necesară editarea unui pliant complet cu serviciile oferite în stațiune, în limbi de circulație internațională, punându-se accent pe calitatea și estetica acestuia. În procesul de promovare al „produsului turistic „, mai precis în procesul publicitar, pe lângă pliante, se pot insera anunțuri în cataloagele firmelor specializate, dar și în reviste medicale de specialitate din țară și străinătate. Promovarea se va putea face prin toate mijloacele de promovare ( vezi fig. 4.3).

De asemenea, este necesar ca în stațiune să se invite reprezentanți ai agențiilor de voiaj și medici de pe lângă casele de asigurări sociale din țară și străinătate, depunându-se eforturi susținute în vederea recunoașterii de către cadrele de asigurări sociale.

În vederea promovării stațiunii Băile Govora este necesar să se organizeze consfătuiri sau conferințe legate de bolile aparatului respirator, la care ar urma să participe personalități ale lumii medicale din țară și străinătate.

Fig. 4.3. Principalele mijloace de promovare utilizate în turism

Înființarea în stațiune a unei secții de reabilitare a astmului bronșic ar fi un punct de plecare foarte important pentru promovarea stațiunii. Acest lucru ar însemna ca prestigiul stațiunii să crească și astfel s-ar garanta calitatea tratamentelor și ar autentifica valoarea cercetărilor științifice ce se efectuează cu succes în stațiune de mai multe decenii.

Strategia de piață reprezintă o componentă importantă a strategiei generale de dezvoltare a unei unități din domeniul turismului. Se constituie într-o activitate de planificare ca mijloc de atingere a obiectivelor impuse la un moment dat. Strategiile de piață întâlnite în practică sunt foarte diverse, distincte și numeroase. În general, strategia include poziția firmei față de grupurile de aspecte pe care le ridică piața. În ceea ce privește dezvoltarea turismului balnear în stațiunea Băile Govora, pornind de la poziția firmei față de principalele dimensiuni și trăsături ale pieței se poate prezenta un tablou sintetic al principalelor variante strategice (vezi tabel nr. 4.4).

Dacă se ia în calcul poziția firmei față de dinamica piței a cărei capacitate potențială poate fii în dezvoltare, stagnare sau regres, se va adopta strategia creșterii întrucât stațiunea Băile Govora are un potențial foarte ridicat în ceea ce privește turismul balnear.

Tabel nr. 4.4.

Sursa: C .Florescu ,Marketing, Ed. Independența Economică, Pitești, 1997, p.191

Pentru stațiunea Govora, poziția firmei față de structura pieței impune folosirea uneia dintre următoarele strategii:

– strategia diferențiată, serviciile, prețurile, dar și modul de promovare și distribuție se pot alege în funcție de segmentul identificat în cadrul pieței;

– strategia concentrată, pentru că în stațiune se poate ține cont de un singur segment de piață, astfel în stațiune existând șanse maxime de atingere a obiectivelor în ceea ce privește turismul balnear.

Dacă se are în vedere poziția firmei față de schimbările pieței se poate adopta una din strategiile:

– strategia activă, pentru că stațiunea trebuie în permanență să se ocupe de promovarea sa atât pe plan intern, cât și pe plan extern, să fie într-o înnoire continuă, adaptându-se la cerințele pieței;

– strategia anticipativă, în special în ceea ce privește tehnologia. Băile Govora trebuie să țină pasul cu schimbările pieței, să se adapteze prompt noilor condiții, să aibă tehnologie cât mai avansată în ceea ce privește tratamentul balnear.

În funcție de poziția firmei față de exigențele pieței se poate adopta strategia exigențelor medii sau strategia exigențelor reduse, deoarece stațiunea nu are servicii de o calitate ridicată și totodată aici există diferențieri între cumpărători în funcție de nivelul lor de exigențe.

Referitor la poziția firmei față de nivelul competiției, pentru stațiunea Băile Govora se va adopta strategia ofensivă. Băile Govora acționează într-un mediu competitiv pentru că există multe stațiuni balneoclimaterice în țara noastră, însă aceasta este singura stațiune din țară unde iodul, sulful și bromul se întâlnesc în ape minerale cu compoziție diferențiată, foarte concentrate și unde raportul dintre aeroionii negativi și cei pozitivi este egal cu 1. Acest raport confirmă faptul că aerul atmosferic alături de tratamentul medical contribuie la vindecarea afecțiunilor respiratorii situând, din acest punct de vedere, pe locul întâi pe țară acest așezământ balnear.

CONCLUZII

Stațiunea balneoclimaterică Băile Govora este o stațiune cu un potențial ridicat de practicare a turismului.

Resursele balneare au constituit și constituie premisele desfășurării pe teritoriul stațiunii, din timpuri străvechi, a activităților balneare. Amplificarea ulterioară a acestor activități a determinat realizarea unei importante oferte balneare, care i-au conferit acesteia o certă vocație turistică, situând-o din acest punct de vedere pe un loc prioritar pe plan național.

Băile Govora dispun de un fond bogat și variat de resurse balneare: apa minerală, clima, considerate pe de o parte remedii cu valoare deosebită în realizarea unor efecte profilactice, terapeutice și de recuperare, iar pe de altă parte o alternativă a terapiei cu mijloace farmacologice medicamentoase. Stațiunea Govora este profilată, datorită factorilor naturali terapeutici, clima și apele minerale existente în tratamentul bolilor, aparatului respirator, boli otorinolaringologie și boli cronice ale aparatului locomotor, ca profiluri de bază. Condițiile bioclimatice din toate anotimpurile sunt favorabile pentru tratamentul balnear și climatic, aclimatizarea se desfășoară fără reacții evidente într-o perioadă de 1-2 zile.

Gradul de atractivitate turistică ridicat, generat de factorii naturali este influențat în mare măsură negativ, de uzura fizică și morală a structurilor și dotărilor, de oferta redusă a structurilor turistice, de insuficiența dotărilor de interes general.

Pe baza acestor deficiențe la care se adaugă și tarifele practicate (peste valoarea serviciilor) se constată scăderea numărului turiștilor care vin pentru cură balneară în această stațiune. Numărul turiștilor înregistrează o fluctuație cu tendința de scădere de la un an la altul, aceasta ca urmare a creșterii continue a ponderii turiștilor veniți la tratament față de cei veniți la odihnă.

Este necesară modernizarea și structurarea ofertei balneo-turistice într-o manieră modernă, capabilă să răspundă solicitărilor și tendințelor manifestate de cererea turistică internă și internațională și să se analizeze la exigențele impuse de oferta balneo-turistică mondială.

Baza materială a sectorului de tratament prezintă o complexitate deosebită, trebuind să asigure extragerea apelor minerale, transportul, depozitarea, încălzirea și utilizarea lor în secțiile de băi. Dacă potențialul turistic natural de excepție ar fi însoțit de o infrastructură corespunzătoare, turismul ar influența și mai mult dezvoltarea economică locală.

Numărul de locuri de cazare în stațiunea Băile Govora, în ultimi trei ani nu a crescut deloc, ba mai mult s-a redus. În prezent stațiunea dispune de un număr de 1054 locuri de cazare și are în dotare un număr de patru hoteluri, cincisprezece vile si trei popasuri turistice.

Govora este considerată în prezent, o stațiune pentru pensionari din care lipsește suficiența agrementului, spațiile comerciale specifice, sunt puține săli de gimnastică și jocuri moderne, care totuși apar în alte stațiuni balneare modernizate.

Relansarea produsului turistic românesc pe piața externă și promovarea imaginii României ca destinație turistică constituie preocupări importante și permanente pentru societățile turistice. Pentru lansarea stațiunii în turismul internațional trebuie să se constituie ca produs turistic competitiv.

În vederea promovării este necesar să se organizeze consfătuiri sau conferințe legate de bolile aparatului respirator cu participarea personalităților lumii medicale din țară și străinătate.

În concluzie stațiunea Băile Govora deține un potențial turistic ridicat, însă dezvoltându-se ar avea o atractivitate mult mai ridicată și atunci numărul turiștilor ar putea crește considerabil, atât în rândul turiștilor interni, cât și în rândul turiștilor externi.

BIBLIOGRAFIE

1. Berlescu Elena Dicționar enciclopedic medical de balneoclimatologie,

Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982

2. Berlescu Elena Enciclopedia de balneoclimatologie a României,Editura

All, București, 1998

3. Berlescu Elena Stațiunile balneare de-a lungul timpului și azi, Editura

Medicală, București, 1971

4. Baltog Cezar Govora și Olănești: album, Editura Meridiane, București,

1964

5. Berbece Vasile, Băile Govora, Băile Ocnele Mari Editura Sport – Turism

Botvinic Victor, București, 1982,

Purece Sergiu

6. Cândea Melinda, Spațiul geografic românesc, Editura Economică

Bran Florina București, 2001

7. Diaconu Mihaela, Marketing în turism, Editura Independența Economică,

Pitești, 2003

8. Dinu Mihaela, Geografia turismului în România, Editura Universitară,

Pețan Ioana București, 2005

9. Glăvan Vasile Turismul în România, Editura Economică, București,

2000

10. Ielenicz Mihai Enciclopedie turistică – România, Editura Corint,

București, 2003

11. Neacșu Nicolae Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert,

București, 2000

12. Neacșu Nicolae, Economia turismului. Studii de caz. Reglementări,

Cernescu Andreea Editura Uranus, București, 2002

13. Otovescu Dumitru Monografia sociologică a orașului Băile Govora,

Editura Beladi, Craiova, 2002

14. Pascu Ion Mihai România – ghid auto – turistic, Editura Coresi, București,

2002

15. Petraru Constantin, Orașul stațiune balneoclimaterică Băile Govora, Editura

Spulber Eduard Mirador, Arad, 1998

16. Petre-Govora Govora – de la primii oameni la contemporani, Editura

Gheorghe Petras, Rm-Vâlcea, f.a.

17. Stănciulescu Gabriela , Tehnologia turismului, Editura Niculescu ABC, București, 2004

18. Teleki Nicolae, Munteanu Laviniu , Cura balneoclimatică în România, Editura Sport – Turism, București, 1984

19. *** Academia Română – Cunoașterea României, Editura

Economică, București, 2004

20. *** Anuar statistic al județului Vâlcea, 2005

21. *** Anuar statistic al României, 2005

22. *** Ghid turistic 2005: Rm-Vâlcea, Editura Total Media

23. *** Ghid turistic, economic și comercial 2002: Rm-Vâlcea

24. *** România – Turism 1996, Editura Pagini Naționale,

București, 1996