Valorificarea Poteteialului Turistic

CUPRINS

REZUMAT

INTRODUCERE

PARTEA I. Stadiul actual al cunoașterii în domeniul temei abordate

Cap 1. Considerații generale privind turismul rural

Datorită adaptării continue la necesitățile turiștilor, turismul se află, în prezent, sub puternica influență a modificărilor determinate de dezvoltarea economică pe plan mondial, fiind unul din cele mai dinamice domenii. (Arion și Mureșan, 2013)

Încă din cele mai vechi timpuri, turismul s-a făcut prezent pe arii extinse, respectic în Imperiul Bizantin, Europa Occidentală din secolul VI. De asemenea acesta s-a manifestat și în lumea arabă, însă nu era la fel de dezvoltat. La acea vreme turismul a constat în efectuarea de pelerinaje la locuri sfinte, călătorii care aveau drept scop comerțul, formă care s-a păstrat până în secolul XV. Aceste deplasări se efectuau atât pe uscat, cât și pe mare, cazarea făcându-se în aer liber sau în hanuri. (Marinela Ghereș, 2008)

Datorită stresului citadin apărut în urma desfășurării activităților zilnice, apare dorința individului de a se detașa temporar de locul de muncă și de a se îndrepta spre zone lniștite pentru odihnă, recreere. Această dorință este ușurată de reducerea orelor săptămânaleși a zilelor săptămânii de lucru, precum și de înmulțirea numărului zilelor menite concediilor de odihnă. În perioada preindustrială, oamenii care atingeau vârsta de 70 de ani, consacrau muncii mai mult de 200.000 de ore, din cele 600.000 de ore ale existenței lor. În prezent, oamenii civilizației industriale care tind spre vârsta de 70 de ani, alocă muncii de la 75.000 de ore până la 100.0000 de ore. Se preconizează că timpul alocat muncii va ajunge la 40.000 de ore, iar cel alocat recreeri va fi circa 3.500 de ore, din care 1.300 de ore zi de zi, 1.300 de ore la sfârșit de săptămână și 900 de ore în concedii. (Arion și Mureșan, 2013, pag.11)

Primele încercări de a defini acest fenomen îi aparțin lui R. Guzer-Freuler care consideră că: ,,turismul este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.” (ibidem, pag. 12)

În anul 1991, Organizația Mondială a Turismului oferă o definiție complexă a turismului și anume: ,,turismul reprezintă activitățile efectuate de o persoană ce călătorește în afara mediului său obișnuit pentru o perioadă de timp nespecificată al cărei scop  principal de călătorie este altul decât cel de a efectua o activitate remunerată în interiorul locului vizitat”. ( Ielenicz și Comănescu, pag.8).

O altă definiție a turismului este dată de Ghereș (2009), care prezintă acest termen drept un ansamblu de activități săvârșite de o persoană care călătorește în scop turistic, călătoria săvârșindu-se din plăcere și nelucrativ.

Ielenicz și Comănescu prezintă o clasificare a turismului, astfel:

În funcție de durată, turismul se împarte în:

Turism de week-end

Turism desfășurat pe o perioadă de la 2-3 zile până două-trei săptămâni

2.   În funcție de specificul activității:

Turism de afaceri

Turism balneoclimateric

Turism cultural

Turism cinegetic

Turism nautic

Turism montan

Turism pentru alpinism

Turism pentru sporturi de iarnă

Turism piscicol

3.   În funcție de destinație:

Turism citadin

Turism montan

Turism rural

Turism itinerant

4.   În funcție de forma de organizare:

Turism individual

Turism prin intermediul unei organizații sau asociații de profil

Turism colectiv

5.   Având în considerare spațiul de desfășurare a turismului:

Turism regional

Turism național

Turism internațional

Stana și Stana (2000), consideră ca forme ale turismului următoarele:

Turismul rural reprezintă serviciile turistice din zonele rurale, servicii date de cazare și alimentație, conduse de obicei în sistem familial.

Turismul ecologic, turismul în natură, denumește acel tip de turism înfățișat în acele zone în care valoarea ecologică este ridicată.

Turismul de aventură, turismul alternativ, turismul verde. Toate acestea fac trimire la zonele naturale care fac posibilă practicarea sporturilor, acesta fiind scopul principal.

Agroturismul include acele activități din sectorul primar (agricultură,creșterea animalelor) ale agricultorilor, țăranului puse la dispoziția turistului.

Pentru unii, agroturismul și turismul rural, sunt considerate noțiuni distincte, însă alții le consideră noțiuni care indică același lucru.  Pentru a înlătura aceste confuzii, Ghereș (2009) definește agroturismul ca fiind acea acțiune de deplasare, desfășurată de o persoană într-o loculitate rurală nepoluată, concretizată prin șederea pentru o perioadă minimă de 24 de ore, ședere completată de consumul de produse locale, coabitarea, asistența și coparticiparea la activități sociale locale. Turismul rural este definit  prin intermediul activităților turistice desfășurate în mediul rural, care urmăresc atât valorificarea potențialului natural, cât și a celui uman al satelor. Spre deosebire de agroturism, turismul rural are o structură de primire eterogenă, care nu este dată doar de gospodăriile țărănești, ci și de sate de vacanță, campinguri, vile etc. Elementul în comun deținut de ambele forme de turism este reprezentat de spațiul în care se desfășoară, și anume spațiul rural, satul românesc.

1.1 Tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare

Conform Hotărârii Guvernului nr. 1.328/2001, în România au dreptul de a funcționa următoarele tipuri de strucuri de primire turistică prezentate de Ghereș (2009):

Hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele

Hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele

Moteluri de 3, 2, 1 stele

Hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele

Hosteluri de 3, 2, 1 stele

Vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele

Bungalouri de 3, 2, 1 stele

Cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele

Sate de vacanță de 3, 2 stele

Campinguri de 4, 3, 2, 1 stele

Spații de campare organizate în gospodăriile populației de 3, 2, 1 stele

Popasuri turistice de 2, 1 stele

Pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1

Pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 margarete

Apartamente sau camere de închiriat în locuințe familiale sau în clădiri cu altă destinație de 3, 2, 1 stele

Structuri de primire cu funcțiune de cazare pe nave fluviale și maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele

Satul de vacanță reprezintă un ansamblu de clădiri, de obicei vile sau bungalouri, plasat într-un perimentru bine fixat, care oferă turiștilor atât servicii de cazare, cât și servicii de alimentație și prestații turistice suplimentare, spre exemplu: agrement, culturale etc.

Mărimea, amplasamentul, stilul constructiv și coloritul construcțiilor acestei structuri de primire turistică, trebuie să fie în concordanță cu peisajul și mediul înconjurător. De asemenea, amplasamentul trebuie să fie ferit de sursele de poluare și de alte fenomene care ar putea pune în pericol atât sănătatea turiștilor, cât și securitatea acestora. (Ghereș, 2009)

1.2 Turismul fenomen economic

Activitatea turistică ajută la dezvoltarea economică a zonelor cu potențial turistic, efectele favorabile fiind sintetizate astfel (Arion și Mureșan, 2013):

creează venituri însemnate în ceea ce privește economiile țărilor sau regiunilor receptoare și încurajează investițiile necesare finanțării altor sectoare, partcipând astfel la creșterea și dezvoltarea economică

valorificând patrimoniul natural și cultural, generează locuri de muncă, în special în zonele marginale, dezavantajate din punct de vedere economic și social

determină oportunități de diversificare a economiilor locale prin capitalizarea veniturilor realizate la nivel local

favorizează atât apariția, cât și dezvoltarea firmelor locale, prin transformarea zonelor cu competitivitate economică scăzută, în zone atractive pentru investitori

generează cererea unei game largi de bunuri și servicii furnizate de alte sectoare economice, precum: construcții, industria alimentară, etc.

poate interveni și în reducerea disparităților în ceea ce privește structura pe sexe a șomajului, lucru posibil prin utilizarea preponderentăn a forței de muncă feminine

În întreaga activitate a omului sunt implicate telecomunicațiile, transporturile, turismul și serviciile financiare , acestea contribuind la reorientarea forței de muncă spre sectorul terțiar.

( Arion și Mureșan, 2013)

1.3 Caracteristicile serviciilor turistice

Serviciul turistic reprezintă un ansamblu de activități, care are ca și obiect, satisfacerea nevoilor turistului pe perioada deplasării și în legătură cu aceasta. Așadar, o parte a prestației turistice urmărește activități de acoperire a unor necesități obișnuite, precum odihna și hrana, iar alta vizează specificitatea turismului și particularizează formele sale de manifestare.

Prin natura și specificul propriu, serviciul turistic trebuie să îmbine condițiile necesare refacerii capacitățiin de muncă cu petrecerea plăcută a timpului liber.

Manifestarea prestației turistice presupune de cele mai multe ori, activități grupate în următoarele tipuri de servicii: servicii de cazare, servicii de alimentație, servicii de agrement și divertisment, servicii de stransport, servicii complementare. (Arion și Mureșan, 2013)

Luând în considerare gradul lor de necesitate pentru turiști, aceste servicii pot fi grupate astfel:

Servicii de bază: cazare, transport, alimentație

Servicii complementare: bancare, asigurare, securitate, etc. (Arion și Mureșan, 2013)

Cap 2. Fundamentarea deciziei de investiți la nivelul afacerii

2.1 Investițiile și rolul acestora

Din punct de vedere financiar, investițiile sunt achizițiile făcute de către antreprenor, astăzi, în ideea generării de venituri viitoare mai mari de către acestea. Investițiile pe termen lung sunt definite prin prisma achizițiilor de bunuri imobile caracterizate prin modul de utilizare. Acestea se utilizează pe o perioadă mai lungă de timp, punându-și treptat amprenta asupra bunurilor și serviciilor create. Investițiile pe termen scurt își transmit integral valoarea în timpul consumării lor, consum realizat la nivelul unui ciclu de producție. ( Jitea, 2014)

Un rol important al investițiilor îl constituie posibilitatea modernizării și introducerii progresului tehnic în afacere. De asemenea, poate determina creșterea producției și un element important, rolul de a face față concurenței. Tot cu ajutorul investițiilor are loc, de regulă, înlocuirea forței de muncă și capitalul tehnic. (ibidem)

2.2 Importanța planificării afacerii

Pregătirea unui plan de afaceri are la bază o mulțime de motive, atât pentru întreprinderile nou înființate, cât și pentru organizațiile deja existente, constituind un model de bună practică. Este foarte important de reținut faptul că constituirea unui plan de afaceri nu va avea ca rezultat sigur o înreprindere profitabilă, acesta fiind un plan ca oricare altul . ( Butler, 2006)

În primul rând, prin elaborarea unui plan de afaceri, întreprinzătorul își poate concentra ideile în termeni de definire a obiectivelor. De asemenea, cu ajutorul acestui plan se poate testa viabilitatea propunerii de afacere, proces desfășurat înainte ca cei care au propus-o să facă cheltuieli sau să investească substanțial. (ibidem)

În al doilea rând, planificarea ajută la stabilirea unor parametrii necesari măsurării progresului și profitabilității întreprinderii. Planificarea activității este necesară atât înaintea derulării unei afaceri, cât și după începerea activității, constituind un proces continuu. (ibidem)

În al treilea rând, a avea un plan de afaceri este crucial, deoarece puțini întreprinzători au resurse de autofinanțare totală, fiind nevoiți la un moment dat, fie în faza de început, fie pentru extinderea afacerii, să apeleze la finanțare externă. (ibidem)

,,Planul afacerii stabilește obiectivele, devizele și previziunile financiare. El vă va ajuta să stabiliți unde sunteți, încotro vă îndreptați și cum intenționați să ajungeți acolo. Un plan al afacerii bine pregătit demonstrează hotărârea voastră de a începe o afacere de succes.”(Butler, 2006, pag.7)

Cu ajutorul unui plan de afaceri bine constituit se poate stabili viabilitatea ideii și dacă abordarea economică permite ca întreprinderea să funcționeze. În momentul elaborării acestuia, apar o serie de întrebări și răspunsuri. De obicei, noii întreprinzători definesc obiectivele ca parametrii specifici cu ajutorul cărora ideea lor de afacere va funcționa. Este important ca obiectivele primare stabilite să exprime scopul inițierii afacerii și piața în care va funcționa. (Butler, 2006)

Așadar, este esențial pentru orice întreprindere nouă să se stabilească clar și concis obiectivele și parametrii de funcționare.

PARTEA II Material și metodă

Cap.3 Aria de cercetare

Prin complexitatea condițiilor naturale, completată de specificul etnografic și folcloric, județul Cluj este situat din punct de vedere al atractivității, la nivelul celor mai cunoscute zone turistice. În cadrul județului Cluj, de un renume deosebit se bucură rama nord-estică a Munților Apuseni, îndeosebi Masivul Vlădeasa. Axa centrală a Munților Vlădeasa este fixată de Valea Drăganului, care prezintă sectoarere de îngustare, de tip defileu. Pe afluentul acestuia se găsește cascada Moara Dracului. (Ciangă și Vescan, 2007)

Din punct de vedere atractiv-peisagistic se remarcă masivul Pietrele Albe, culminând cu Piatra Grăitoare, Cheile Văii Stanciului având la suprafață ponoare, precum culoarul Văii Lespezi, culoarul Văii Botii sub Pietrele Albe și cele din Valea Seacă. Cele 52 de cavități subterane, număr alcătuit din 38 de peșteri și 14 avene, fac ca Valea Stanciului să fie recunoscut ca fiind cel mai endocarstificat areal geografic calcaros din România. Cu un impact peisagistic maxim, deci și turistic, sunt prezente cascadele, cea mai reprezentativă fiind Cascada Răchițele care portă și numele de Vălul Miresei.

Potențialul turistic hidrografic este dat de cei trei afluenți principali ai Crișului Repede, dintre care, Iada și Săcuieu care delimitează Munții Vlădeasa la vest și est și Valea Drăganului care îi accentuează caracterul simetric prin fracționarea în două subunități. Valea Drăganului, situată cu 300 m mai sus decât Iada, a prezentat condițiile propice construirii unui baraj și formării unui lac care să permită curgerea apei acestuia spre hidrocentrala de la Remeți.

Potențialul turistic antropic este reprezentat de vestigiile antice romane și anume castrul roman de la Bologa, cetatea feudală de la Bologa, reședințele de tip castel cum este cea de la Ciucea, care a aparținut poetului Octavian Goga. Obiectivele religioase de interes turistic sunt făcute remarcabile prin bisericile vechi din lemn din Ciucea și Bucea și edificiile din Valea Drăganului și Poieni.

Prin activitățile tradiționale, spre exemplu păstoritul, gastronomia, prelucrarea lemnului și pietrei, factorului antropic de atracție turistică i se oferă o componentă în plus, activități manifestate în târguri precum cele de la Ciucea și mai ales în Târgul de toamnă de la Negreni.

Potrivit recensământului din anul 2011, comuna Poieni găzduiește un număr de 4842 de locuitori, comună formată din satele: Poieni care are un număr de 1051 locuitori, Bologa 583 locuitori, Cerbești 31 locuitori, Hodișu 405 locuitori, Lunca Vișagului 284 locuitori, Morlaca 688 locuitori, Tranișu 334 locuitori și satul Valea Drăganului cu un număr de locuitori de 1466. Numărul locuitorilor din comuna Poieni este format din 2337 de persoane de sex masculin și 2505 de sex feminin, având 1904 gospodării, cu un număr mediu de persoane pe o gospodărie de 2,48.

Cap.4 Metoda de culegere și analiză a datelor

4.1 Metode de analiză a datelor secundare

Pentru a analiza cererea și oferta turistică s-au cules date secundare de la Institutul Național de Statistică, luând în considerare perioada 2012-2014, care permit a determina:

Indicatorii ofertei turistice

Capacitatea de cazare

Indicatorii cererii turistice

Numărul de sosiri

Numărul de înnoptări

Durata medie a sejurului

Indicatorii relației cerere ofertă

Gradul de ocupare al camerelor

Gradul de ocupare al locurilor

Indicele de frecventare

Indicatorii sezonalității cererii turistice

Coeficientul lunar de trafic

Pentru planificarea activităților, este necesară înregistrarea acestora, chiar dacă ridică probleme în cadrul firmelor de turism mici din cauza lipsei de experiență a întreprinzătorului, acest proces fiind deficitar.

Chiar dacă la nivel macro-economic se utilizează indicatori turistici într-o formă mai detaliată, și la nivelul micro-economic este posibil acest lucru. Indicatorii turistici permit analiza aprofundată a activității turistice și a factorilor care o influențează.

În cele ce urmează, se va face o scurtă definire a celor mai importanți indicatori turistici care vor fi abordați pe parcursul lucrării ( INSEE, Arion și Mureșan, 2013):

Indicatorii ofertei turistice

Capacitatea de cazare existentă ( C.C.E.): reprezintă numărul de camere/locuri din cadrul unei structuri de primire turistică, care sunt înscrise în anexa certificatului de clasificare al unității turistice.

Capacitatea de cazare instalată ( C.C.I.): reprezintă numărul de zile-camere/zile-locuri teoretice, pe care unitatea le poate pune la dispoziția turiștilor spre închiriere în perioada în care funcționează. Acest indicator este numit și oferta teoretică a unității de cazare.

C.C.I.C.=nr. de camere existente nr. de zile în care unitatea funcționează

C.C.I.L. =nr. de locuri existente nr. de zile în care unitatea funcționează

Capacitatea de cazare funcțională (C.C.F.): reprezintă numărul real de zile-camere/ zile-locuri pe care unitatea le pune la dispoziție turiștilor spre închiriere în perioada în care unitatea funcționează.

C.C.F.C.= nr. de camere funcționale nr. de zile în care unitatea funcționează

C.C.F.L.= nr. de locuri funcționale nr. de zile în acre unitatea funcționează

Întotdeauna, capacitatea de cazare funcțională este mai mică sau cel mult egală cu capacitatea de cazare instalată. Diferențele între cele două apar în momentul în care o parte din camere au fost scoase din circuitul turistic, în momentul unor acțiuni de reparații, renovare.

Indicatorii cererii turistice

Economiștii definesc cererea turistică ca fiind bunurile și serviciile dorite sau achiziționate de către consumatori, la un moment dat și la un anumit preț. Sociologii consideră că cererea exprimă o perspectivă a motivației și comportamentului, geografii prezentând cererea ca fiind totalitatea persoanelor care călătoresc sau doresc să călătorească și care beneficiază de serviciile structurilor de primire turistică. ( Arion și Mureșan, 2013)

Numărul de sosiri: este un indicator absolut care se determină prin însumarea turiștilor cazați în structurile de primire turistcă, care călătoresc în afara localităților în care sunt domiciliate pentru o perioadă mai mica de 1 an și care stau cel puțin o noapte în respectiva structură de primire turistică.

Numărul de înnoptări ( NZLO): reprezintă produsul dintre numărul de turiști (t) și durata șederii exprimată în zile (z).

Durata medie a sejurului ( DMS ): reprezintă numărul de zile petrecute de către turist într-o anumită destinație turistică .

DMS=Numărul de înnoptări înregistrate la nivelul unităților de cazareNumărul de sosiri înregistrate la nivelul unităților de cazare

Indicatorii relației cerere-ofertă

Gradul de ocupare al camerelor (G.O.C.): arată numărul camerelor vândute din totalul camerelor date spre închiriere turiștilor.

G.O.C.=NZCOCCFC100

Gradul de ocupare al locurilor (G.O.L.): exprimă numărul locurilor vândute din totalul locurilor date spre închiriere turiștilor.

G.O.L.=NZLOCCFL100

Indicele de frecventare (If): numit și ,,gradul de înghesuială”, acest indicator arată numărul mediu de turiști care ocupă o singură cameră la un moment dat. În cazul unui hotel care asigură 2 locuri în cameră, valorile indicatorului variază între 1 și 2. Așadar, valoarea maximă reprezintă capacitatea maximă exprimată în locuri asigurată într-o singură cameră.

If=NZLONZCO

Indicatorii sezonalității cererii turistice

Importanța acestor indicatori este dată de evoluția cererii turistice care diferă în timp și de efectele asupra economiei, mediului și societății.

Coeficientul lunar de trafic (Cl): reprezintă raportul dintre numărul de turiști din luna cu trafic maxim și numărul de turiști din luna cu trafic minim și cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât sezonalitatea este mai accentuată.

Cl=LMLm, unde C11, unde:

LM= numărul de turiști din luna cu trafic maxim

Lm= numărul de turiști din luna cu trafic minim

Prin intermediul bazei de date a Institutului Național de Statistică se pot analiza indicatorii descriși anterior.

Tabel 1. Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și capacitatea de cazare turistică pe tipuri de structuri din comuna Poieni

Sursa: Baza de date Tempo INSSE, 2015

Luna octombrie se află pe primul loc în ceea ce privește cererea turistică, înregistrând în anul 2013, 165 de turiști, iar în anul 2014, 155 de turiști. Luna decembrie a anului 2013 cu numai 5 sosiri în și luna ianuarie a anului 2014 cu 38 de sosiri, constituie lunile cu cea mai mică cerere turistică.

Având aceste rezultate se poate determina coeficientul lunar de trafic, pentru a analiza sezonalitatea cererii.

Cl2013=165 38=4,34

Cl2014= 1555= 31

Știind că sezonalitatea cererii este cu atât mai mare cu cât coeficientul lunar de trafic este mai mare decât, situația înregistrată în comuna Poieni, atât în anul 2013, cât și în anul 2014, arată o sezonalitate accentuată.

Analizând Tabelul 1, se poate observa că numărul unităților de cazare scade de la an la an, fapt datorat atât scoaterii din funcțiune în anul 2013 a 2 pensiuni agroturistice, cât și a scoaterii din funcțiune în anul 2014 a singurei vile turistice, acțiuni determinate fie de numărul mic de turiști, fie de lipsa promovării zonei. Scoaterea din circuitul turistic al respectivelor locuri poate determina o reținere din partea noilor investitori, reținere motivată de viabilitatea afacerii.

Tabel 2. Capacitatea de cazare existentă la 31 iulie în comuna Poieni

Sursa: Baza de date Tempo INSSE, 2015

Tabel 3. Capacitatea de cazare în funcțiune la 31 iulie în comuna Poieni

Sursa: Baza de date Tempo INSSE, 2015

În ceea ce privește capacitatea de cazare existentă la 31 iulie 2014, comuna Poieni ar putea găzdui 58 de turiști, număr de locuri puse la dispoziție de cele 4 pensiuni agroturistice, care în anul 2014, au pus la dispoziția turiștilor un număr de 14880 zile-locuri, valoare scăzută în mare măsură față de anul anterio, chiar și de anul 2012, în care au fost 23.200 zile-locuri.

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune se exprimă în număr locuri-zile, deoarece trebuie ținut cont de numărul de zile cât sunt deschise unitățile în perioada considerată, excluzându-se locurile din camerele sau unitățile închise temporar din lipsa de turiști, pentru reparații sau din alte motive.

Figura 1. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică în perioada 2013-2014

Numărul de sosiri în anul 2013 este de 1255 de turiști, iar în anul 2014, de 965 de turiști, fapt ce demonstrează o scădere de 290 de turiști.

Figura 2. Înnoptări în structuri de primire turistică în perioada 2013-2014

Fig.3 Înnoptări în structuri de primire turistică, în procente, în anul 2014

Anul 2013 înregistrează 1830 de înnoptări (număr zile-locuri ocupate), iar anul 2014 înregistrează 1568 de înnoptări.

Astfel, gradul de ocupare al camerelor în anul 2013 este 7,51%, iar în anul 2014 este 10,54%, ceea ce arată o valoare foarte scăzută a vânzării locurilor.

G.O.L.2013=183024361100=7,51%

G.O.L.2014=156814880100=10,54%

Determinând durata medie a sejurului, în anul 2013 un turist a petrecut în medie, în comuna Poieni, 1,45 zile, iar în anul 2014, 1,62 zile, înregistrându-se o creștere foarte ușoară.

DMS2013=18301255=1,45

DMS2014=1568965=1,62

Analizând indicatorii turistici se poate observa că la nivelul anului 2014, în unitatea de cazare s-au înregistrat 965 de turiști, determinând un număr de înnoptări (NZLO) de 1568. Gradul de ocupare are o valoare foarte scăzută, arătând că numai 10,54% din capacitatea de cazare pusă la dispoziție, a fost închiriată. Numărul cel mai redus al turiștilor înregistrați în unitatea de cazare a fost în lunile septembrie și decembrie. În lunile aprilie, octombrie și noiembrie, numărul celor înregistrați în unitatea de cazare fiind între 10% și 17%.

Numărul de camere date spre închiriere turiștilor la nivelul anului 2014 a fost de 14.880 zile-locuri, din care au fost închiriate 1.568, ceea ce a determinat un grad de ocupare al locurilor de 10,54%.

4.2 Planul de afacere

O afacere presupune desfășurarea unei actvități prin oferirea unui produs sau serviciu, pentru a obține un câștig. Este necesar să se țină cont de două idei, adică în primul rând să ne propunem un profit cu ajutorul unui plan de afaceri, după care să evaluăm riscurile cât mai corect și să le îndepărtăm.

Prin intermediul proceselor manageriale, managerii acționând asupra personalului condus, îi determină pe aceștia să realizeze în mod organizat obiectivele întreprinderii. Totalitatea fazelor și proceselor de muncă prin care se stabilesc obiectivele formează procesul managerial,care cuprinde: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea și controlul-evaluarea.

Potrivit Stana și Stana (2000), procesul managerial se desfășoară în trei faze:

Faza previzională-are un caracter anticipativ prin care se stabilesc obiectivele, deciziile strategice și tactice

Faza de operaționalitate-determină organizarea, coordonarea și antrenarea personalului, astfel încât obiectivele să se realizeze conform planurilor și prognozelor.

Faza finală-este caracterizată de interpretarea rezultatelor.

În continuare se va prezenta metoda cu ajutorul căreia pot fi parcurse etapele prezentate anterior, și anume Metoda Cadrului Logic.

Metoda Cadrului Logic este un sistem care se bazează pe o reprezentare grafică folosit în susținerea planificării și managementului proiectelor, cu rolul de a arăta că s-au înțeles obiectivele, că au fost identificați indicatorii succesului și că relațiile cauză-efect au fost exprimate clar. (Dumitraș, 2013).

Metoda Cadrului Logic are scopul de a înlătura următoarele probleme (Dumitraș, 2013):

planificarea vagă, care este bazată pe obiective nedefinite clar

responsabilități neclare în ceea ce privește activitățile de management

evaluarea ineficientă determinată de lipsa comunicării între părțile interesate în ceea ce privește regulile și anumiți indicatori

Un lucru elementar este necesitatea de a distinge Metoda Cadrului Logic, care este un proces analitic și Matricea Cadrului Logic, care exprimă rezultatul procesului analitic. Matricea Cadrului Logic se prezintă sub forma unui tabel în care sunt ierarhizate obiectivele, sunt sintetizați facorii cheie externi, este arătat modul de monitorizare și sunt evaluate rezultatele. (Dumitraș, 2014)

Matricea Cadrului Logic și cerea de finanțare se află într-o strânsă legătură, în ceea ce privește titlurile secțiunilor, obiectivele generale, scopul proiectului, rezultate, activități. Realizarea acestei matrici este utilă atât în fazele de programare, identificare și formulare, cât și în faza de implementare. Chiar dacă matricea este folosită încă din fazele de programare și identificare, aceasta nu se poate completa integral în acest stadiu, fiind completată treptat în fazele următoare. (Danteș și Vârtopeanu, 2003)

Metoda Cadrului Logic implică parcurgerea a două faze, și anume (Dumitraș, 2013):

faza de analiză care presupune analiza tuturor părților interesate, analiza problemelor, analiza obiectivelor și analiza strategiilor

faza de planificare care utilizează rezultatele fazei de analiză pentru elaborarea Matricei Cadrului Logic, pentru definirea și planificarea activităților și resurselor și pentru elaborarea bugetului

Așadar, Metoda Cadrului Logic reprezintă un ghid pentru managerul de proiect și pentru echipa sa, punând la dispoziție un cadru metodologic bazat pe principii, instrumente și tehnici, cu ajutorul cărora este facilitată munca managerului de proiect și a echipei și este asigurat succesul proiectului.  Complexitatea acestui instrument este dată de planul de lucru necesar, pus la dispoziție atât în faza de implementare a proiectului, cât și în faza de monitorizare de control, în același timp planificându-se activitățile și resursele necesare, precum și bugetul proiectului. (ibidem)

Pentru a înțelege cât mai bine situația problematică și pentru a defini cât mai clar problema ce se dorește a fi soluționată, se poate apela la crearea Arborelui Problemelor sau Ierarhiei problemelor. Acesta prezintă situația actuală care este negativă și reflectă informații despre cauzele care au determinat apariția problemei și efectele curente sau potențiale.

Elaborarea Arborelui Problemelor se realizează parcurgând următorii pași (Dumitraș, 2013):

Identificarea celor mai prioritare probleme- pot fi stabilite în acel moment sau în cadrul întâlnirii sau în urma consultării anterioare a părților

Selectarea problemei principale- se realizează prin selectarea din problemele identificate la pasul anterior, a celei mai prioritare probleme

Identificarea problemelor care au legătură cu problema principală

Stabilirea ierarhiei cauzelor și efectelor- problemele considerate cauza problemei sunt poziționate în partea de jos a arborelui, iar problemele care reprezintă efect determinat de problemă, sunt pozioționate în partea de sus a arborelui

Poziționarea la același nivel a acelor cauze sau efecte de importanță egală

Conectarea problemelor cu ajutorul unor săgeți care arată relația de tip cauză-efect

Revizuirea și verificarea arborelui ca întreg

Citirea arborelui se face de jos în sus, iar la constituirea acestuia pot participa mai multe persoane, ceea ce facilitează procesul de identificare a cauzelor și efectelor necesare stabilirii ulterioare a obiectivelor proiectului.

Abordând tema lucrării, Arborele problemelor va arăta astfel:

Fig.4 Arborele problemelor

Stabilirea obiectivelor este un pas foarte important, deoarece acestea indică rezultatele așteptate pentru a respecta cerințele stabilite, într-o perioadă de timp prestabilită și în conformitate cu bugetul previzionat. De asemenea, necesită o formulare clară pentru ca acestea să fie înțelese de toate persoanele implicate în proiect, făcându-se referire la beneficiile așteptate a se obține la finalizarea proiectului, perioada de derulare a proiectului și bugetul proiectului. (Dumitraș, 2014)

Analiza obiectivelor este o metodă creată cu scopul de a descrie situația îmbunătățită în urma implementării proiectului, de a verifica ierarhizarea obiectivelor și de a ilustra grafic relațiile cauză-efect. (Danteș și Vârtopeanu, 2003)

Stabilirea obiectivelor se poate realiza cu ajutorul Arborelui obiectivelor, care rezultă din reformularea pozitivă a problemelor identificate. Acesta este sub forma unei scheme grafice, în centrul arborelui fiind situat obiectivul principal, în partea inferioară mijloacele, iar în partea superioară obiectivele secundare. Astfel, obiectivul principal al arborelui se transformă în scopul proiectului. (Dumitraș, 2013)

Construirea Arborelui problemelor necesită parcurgerea următorilor pași (Dumitraș, 2013):

Reformularea stărilor negative identificate în Arborele problemelor în stări pozitive

Verificarea relațiilor obiective-mijloace

Dacă este cazul, obiectivele și mijloacele pot fi reformulate. De asemenea este posibilă introducerea unor noi obiective pentru a se atinge următorul nivel ierarhic al obiectivelor și se pot omite acele obiective care nu sunt în corelație cu scopul proiectului.

Și în acest caz, citirea se face de sus în jos. Prin participarea mai multor persoane la constituirea Arborelui obiectivelor, se pot evalua cât de realiste sunt obiectivele și se poate stabili modul de soluționare a problemei. (Dumitraș, 2013)

Arborele obiectivelor efectuat în urma identificării problemelor, arată astfel:

Fig.5 Arborele obiectivelor

În momentul întocmirii planului de afaceri trebuie să avem în vedere momentul, persoanele și motivația elaborării planului.

Fig.6 Componentele planului de afaceri                                    Sursa: După Stana și Stana (2000)

PARTEA III Rezultate și discuții

Concluzii

Lista de acronime și abrevieri (dacă este cazul)

Bibliografia

Baza de date a Institutului Național de Statistică

Cătălin Danteș și Gabriel Vârtopeanu, Managementul ciclului de proiect-manul, Blueprint International, București, 2003

David Butler, Planificarea afacerii-ghid de start, Editura BIC ALL, București, 2006

Diana Elena Dumitraș, Managementul proiectelor, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca, 2013

Doina Stana și Nicoleta Stana, Turism rural-curs, Editura Academicpres, Cluj-Napoca, 2000

Felix H. Arion și Iulia C. Mureșan, Management în turism, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca, 2013

Ghid turistic al judetului Cluj-Iuliu Buta, Petru Dan Idu, Nicolae Edroiu-Editura Sport-Turism-Bucuresti,1980

Marinela Ghereș, Turism rural-absorbția fondurilor europene, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2009

Mihaela Dinu, Geografia turismului, Editura Ditactică și Pedagogică, București, 2005

Mihai Ielenicz și Laura Comănescu, România-potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

Mugurel Ionel Jitea, Suport de curs, 2014

Nicolae Ciangă și Iuliu Vescan, Valorificarea ofertei turistice a Munților Mijlocii. Studiu de caz Masivul Vlădeasa, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 2007