Valorificarea Potentialului Turistic In Zona Rurala Gura Raului

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ÎN ZONA RURALĂ GURA-RÂULUI

CUPRINS:

INTRODUCERE

Capitolul I Potențial turistic – element determinant al activității de turism

1.1 Factorii care influențează activitatea turistică

1.2 Turismul – concept, delimitări

1.3. Potențialul turistic – element fundamental în crearea produselor și ofertei turistice

Capitolul II Analiza potențialului turistic al zonei Gura-Râului

2.1 Descrierea generală a zonei

2.2 Analiza potențialului turistic natural al comunei Gura-Râului

2.3 Analiza potențialului turistic antropic

2.4 Obiective turistice

Capitolul III Valorificarea potențialului turistic al comunei Gura-Râului

3.1 Structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică

3.2 Structuri de alimentație pentru turiști

3.3 Unități de agreement

3.4 Propuneri de valorificare superioară a potențialului turistic din zona turistică Gura-Râului

3.5 Analiza SWOT a comunei Gura-Râului

Concluzii

Bibliografie

Anexe:

INTRODUCERE

Turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o componentă foarte importantă a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. Din punct de vedere economic turismul se constituie și ca o sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care exploatează corespunzător, resursele turistice de care dispun.

Calitatea și diversitatea serviciilor oferite este strâns legată de valorificarea superioară a activității turistice. Un loc important în cadrul serviciilor îl ocupă alimentația, iar în cadrul serviciilor complementare, contribuind în mod direct la atingerea scopului urmărit, se află agrementul și divertismentul.

În prezent turismul reprezintă din ce în ce mai mult un fenomen extrem de important al lumii contemporane, îndeplinind un rol complex în economia națională, dar și un fenomen de cunoaștere a popoarelor.

Fenomenul turistic determină mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor turistice, respectiv valoarea intrinsecă a consumului turistic și prin acesta a eficienței economice. Se pot deosebi astfel două grupe majore ce compun fondul turistic și anume: cele aparținând cadrului natural (climă, hidrografie, relief, vegetație, faună), pe de o parte, și cele de proveniență antropice (vertigii istorice, edificii religioase, muzee etc.) pe de altă parte.

În vederea eficientizării și valorificării superioare a resurselor naturale și antropice, amenajarea turistică a teritoriului trebuie realizată prin respectarea unor principii de planificare. Acestea trebuie să contribuie la obținerea unui echilibru între, pe de o parte,un turism modern, competitiv,cu o ofertă diversificată, capabil să satisfacă pe deplin motivațiile turiștilor și, pe de altă parte, implicațiile pe care această activitate le va avea asupra mediului natural și asupra comunităților locale.

Fără mișcarea turistică, bogățiile naturale, culturale și istorice ale unei zone nu vor putea face niciodată obiectul unei activități economice capabile să creeze venituri.

Lucrarea de față este o încercare de caracterizare a zonei turistice Gura-Râului,judetul Sibiu.

Am dorit să pun în valoare numeroasele obiective turistice naturale și antropice, neexploatate încă în domeniul turismului. Zona prezintă un potențial turistic de excepție, în care se încadrează diverse și spectaculoase forme ale reliefului, un climat favorabil practicării turismului, o floră și o faună bogată, monumente ale naturii rar întâlnite, alături de un potențial antropic deosebit de valoros.

Astfel, această lucrare de licență, cuprinde în structura sa trei capitole.

Ȋn Capitolul I sunt definite conceptele de “potențial turistic”, “turism” și sunt clasificați factorii care influențează activitatea turistică. Acest capitol cuprinde partea teoretică a lucrării, prezentând definiții, concepte, clasificări a potențialului turistic natural și antropic.

Capitolul al II-lea prezintă o dezvoltare mai amplă a potențialului turistic al zonei Gura-Râului, prin descrierea generală a zonei, a potențialului turistic natural și antropic și a obiectivelor turistice existente. Capitolul cuprinde în prima parte descrierea generală și caracteristicile generale a zonei, limitele și încadrarea în teritoriu, urmată de analiza potențialului turistic natural. Ȋn acest subcapitol sunt detaliate formele de relief, rețeaua hidrografică, clima, vegetația, fauna și rezervațiile naturale. Un alt subcapitol este reprezentat de potențialul turistic antropic, unde sunt prezentate vestigii arheologice și monumente istorice, etnografie si folclor și evenimente cultural – artistice, așezări umane. Acestea au o contribuție foarte mare asupra turismului, totodata făcând parte din atracțiile turistice ale zonei. Ȋn următorul subcapitol sunt prezentate obiectivele turistice aflate în zona Gura-Râului.

Capitolul al III-lea cuprinde structurile de primire cu funcțiuni de cazare turistică, structurile de alimentație pentru turiști,unitatile de agrement ale comunei unde ne sunt prezentate zonele in care sunt situate cele mai importante obiective turistice,apoi am avut câteva propuneri de valorificare superioară a potențialului turistic din zona turistică Gura-Râului,iar in ultimul subcapitol avem analiza SWOT a comunei Gura Râului.

Pentru realizarea acestei lucrări am efectuat studii de teren în zonă, am consultat literatura de specialitate existentă. În cadrul activității desfășurate în teren am strâns date de la instituții specializate existente în zonă.

Pentru sprijinul acordat la elaborarea acestei lucrări aduc mulțumiri domnului profesor Conf. Univ. Dr.Virgil Nicula îndrumătorul științific al acestei lucrări. Mulțumesc tuturor celor care si-au adus aportul la elaborarea aceste lucrări.

Capitolul I

Potențial turistic – element determinant al activității de turism

Potențialul turistic, ca premisă esențială în organizarea turistică a unui spațiu geografic și în dezvoltarea unor anumite forme de turism, cuprinde totalitatea componentelor naturale și antropice (cultural-istorice și social-economice) din acel spațiu, componente care prin anumite caracteristici calitative sau cantitative sunt, sau pot deveni, elemente de polarizare a fluxurilor turistice.

1.1 Factorii care influențează activitatea turistică

Evoluția turismului se desfășoară sub influența unui complex de factori, diferențiați între ei prin natură, rol și participare în proporții diferite la determinarea fenomenului turistic. Factorii care influențează turismul variază și în raport cu momentul și locul activității. Intercondiționarea reciprocă și simultaneitatea acțiunii lor amplifică efectul final.

Activitatea turistică poate fi clasificată în funcție de mai multe criterii:

Dupa natura social-economică rezultă următorii factori:

economici: veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică, prețurile și tarifele;

tehnici: tehnologiile de construcții, parametri tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice serviciilor turistice, performanțele mijloacelor de transport;

sociali: timpul liber și urbanizarea;

demografici: evoluția cantitativă a populației, structura pe vârste și categorii socio-profesionale, modificarea duratei medii de viață;

psihologici, educativi, și de civilizație: nivel de instruire, interesul pentru cultură, dorința de cunoaștere, caracterul și temperamentul individului;

politici: formalități la frontieră, priorități sau facilități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a activității turistice;

După importanța factorilor în influențarea fenomenului turistic, pot fi clasificați în:

primari: timpul liber, mișcarea populației, veniturile obținute;

secundari: cooperarea internațională, facilități de viză sau de organizare, diversitatea structurală a serviciilor suplimentare;

După durata de timp a acțiunii lor, se disting:

factori permanenți: creșterea timpului liber, modificarea catitativă și structurală a populației, modificarea veniturilor;

factori conjuncturali: crizele economice, instabilitatea politică, confruntările militare, catastrofele naturale, condițiile meteorologice;

Dupa influența factorilor asupra dezvoltării turismului în funcție de sensul intervenției lor, pot exista factori:

exogeni, ce cuprind elementele de ordin general care stimulează global, autonom, din afara acestui domeniu, dezvoltarea turismului. În această categorie sunt incluși: sporul natural al populației care amplifică numărul de turiști potențiali, creșterea gradului de urbanizare, creșterea veniturilor destinate practicării turismului, sporirea mobilității populației ca rezultat al perfecționării mijloacelor de transport;

endogeni: acei factori ce se referă la modificările din conținutul activității turismului, din interiorul acestui domeniu. În această categorie sunt incluși: diversificarea gamei de servicii oferite, lansarea de noi produse turistice, creșterea calității serviciilor prestate pentru turiști, ridicarea nivelului de pregătire al personalului turistic;

După orientarea influenței factorilor care determină evoluția turismului asupra celor doua laturi corelative ale pietei, pot fi clasificați în:

factori ai cererii turistice: dinamica populației, urbanizarea, creșterea veniturilor și al timpului liber;

factori ai ofertei: costul prestațiilor oferite, diversitatea și calitatea serviciilor, nivelul de pregătire al forței de muncă;

Evoluția turismului determinată de abordarea structurală a factorilor, poate fi completată și cu alte elemente, pot fi utilizați și alți indicatori de grupare ai acestor factori, în funcție de obiectivul urmărit.

Din perspectiva alocării resurselor turistice în scopul satisfacerii unei varietăți de cereri, pot fi nominalizate trei scopuri importante ale turismului:

creșterea importanței experienței psihologice pentru turiști

creșterea profiturilor firmelor ce furnizează bunuri materiale și servicii turiștilor

sporirea efectelor primare și secundare induse de investițiile turistice asupra unei comunități sau regiuni

Factori restrictivi ai activității turistice sunt:

Cererea: fiecare firmă care oferă bunuri substanțiale și servicii turiștilor este constrânsă de cererea clienților săi, care leagă cantitatea cumpărată de preț, bogăție și venit.

Oferta de resurse atractive: una din cele mai importante constrângeri cu care se confruntă industria turistică este caracterul limitat cantitativ al resurselor disponibile pentru distracția turistică.

Constrângeri tehnice și de mediu: sunt legate de un anume loc sau situație.

Constrângeri de timp: timpul de vacanță disponibil limitează posibilitățile turiștilor. Durata sezonului turistic influențează profitabilitatea afacerilor orientate spre turism și impactul cheltuielilor turistice asupra economiei locale.

Indivizibilități: în turism este necesar mult timp pentru negocieri și decizii de tipul „totul sau nimic”.

Constrângeri administrative și sanitare: diverse formalități pe care trebuie să le îndeplinească turiștii sau diverse vaccinuri și măsuri de protejare a sănătății pot descuraja turiștii să aleagă o anumită destinație.

Constrângeri politice și sociale: instabilitatea internă într-o țară sau angajarea sa într-un conflict internațional compromit evident desfășurarea oricărei activități turistice, ca și catastrofele naturale.

Constrângeri de primire: existența unor standarde inferioare ale infrastructurii de acces, insuficiența mijloacelor de cazare, condițiile meteorologice dificile sau lipsa atracțiilor naturale.

Limite ale resurselor de susținere: în activitatea practică a unui agent economic există permanent limite în volumul disponibilităților bănești, capitalul social, atlentul managerial etc. Acestea, la rândul lor, limitează șansele de amplificare și furnizare a experienței turistice.

Circulația turistică are o diversitate de produse grupate in forme de turism. Acestea s-au clasificat în funcție de numeroase criterii, pornind de la complexitatea și eterogenitatea circulației turistice și de la varietatea posibirângeri politice și sociale: instabilitatea internă într-o țară sau angajarea sa într-un conflict internațional compromit evident desfășurarea oricărei activități turistice, ca și catastrofele naturale.

Constrângeri de primire: existența unor standarde inferioare ale infrastructurii de acces, insuficiența mijloacelor de cazare, condițiile meteorologice dificile sau lipsa atracțiilor naturale.

Limite ale resurselor de susținere: în activitatea practică a unui agent economic există permanent limite în volumul disponibilităților bănești, capitalul social, atlentul managerial etc. Acestea, la rândul lor, limitează șansele de amplificare și furnizare a experienței turistice.

Circulația turistică are o diversitate de produse grupate in forme de turism. Acestea s-au clasificat în funcție de numeroase criterii, pornind de la complexitatea și eterogenitatea circulației turistice și de la varietatea posibilităților de acces a consumatorilor la produsul turistic.

În funcție de modalitatea de angajare și de plată a consumului turistic, circulația turistică poate fi: neorganizată, organizată și semiorganizată.

Turismul neorganizat reprezintă forma cu existența cea mai îndelungată, cel care stă la baza apariției și dezvoltării circulației turistice. Această formă presupune o autonomie absolută a turiștilor, care îți angajează prestațiile turistice pe parcurs, direct la prestatori, cărora le achită contravaloarea consumului pe măsura desfășurării acestuia.

Turismul organizat, apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și amplificat în mod deosebit în perioada contemporană, este alternativa pentru persoanele cu venituri mai mici, care, în vederea unui consum turistic minim, achită un preș global unui ofertant care organizează călătoria. Avântul turismului organizat are la bază avantajele pe care le prezintă atât pentru organizator, care obține un profit din activitatea depusă, cât și pentru turiști, care au un produs turistic la un preț accesibil, într-o ambianță creată de ofertant, care are certitudinea consumului. Cu toate acestea, mobilitatea scăzută a turistului, rigiditatea cantitativ-calitativă și structurală a consumului la care se adaugă constrângerile induse de politica și de interesele organizatorului, au determinat o anumită stopare în evoluția acestei forme de turism și apariția turismului semiorganizat.

Turismul semiorganizat combină avantajele celorlalte două form. Astfel, prestațiile turistice pot fi angajate anticipat, total sau parțial, de către turist

la un întreprinzător care îi permite opțiunea între mai multe variante de consum, chiar pe parcursul călătoriei. Avantaje constituie și prețurile accesibile, autonomia relativă, certitudinea consumului.

În funcție de mijloacele de transport folosite de consumatori, circulația turistică se poate derula pe cale terestră, aeriană. navală, dar și forme mixte de turism (tren-avion, cale aeriană-rutieră).

După criteriul locului de consum, circulația turistică poate fi:

Națională: se manifestă prin turismul intern desfășurat de rezidenții unei țări în interiorul granițelor țării respective.

Internațională: este reprezentată prin turismul extern și se desfășoară între mai multe țări prin persoanele care se deplasează peste granițele țării de reședință în scop turistic. În funcție de direcția fluxurilor turistice, turismul internațional se poate clasifica în emițător, reprezentat de plecările peste graniță și receptor, constituit de sosirile turiștilor din alte țări.

Turismul intern și cel internațional se găsesc în permanentă interdependență, prin care se asigură promovarea în ansamblu a circulației turistice, valorificarea superioară a potențialului național și folosirea rațională a capacităților de primire.

Din punctul de vedere al gradului de mobilitate al consumatorului, circulația turistică poate fi itinerantă, de sejur sau rezidențială, corespunzătoare formelor de turism cu aceeași denumire.

Turismul itinerant are cea mai ridicată mobilitate a turistului, care parcurge un anumit traseu cu opriri la intervale scurte de timp, în localități turistice. Ca particularități ale turismului itinerant, se practică turismul de circuit, de obicei organizat în interiorul unei țări, practicat de rezidenți sau de turiști străini, apoi turismul de croazieră, organizat pe cale fluvială sau maritimă.

Turismul de sejur semnifică realizarea în întregime a consumului la locul destinației turistice un timp mai îndelungat, în funcție de motivația turistului, urmată de reîntoarcerea la locul de reședință. Este cea mai răspândită formă de turism, deoarece corespunde motivației de vacanță și odihnă ca determinare psihologică preponderentă consumului.

Turismul rezidențial este agreat de acea categorie de turiști care posedă o reședință secundară în altă țară sau localitate decât cea de domiciliu permanent, realitate determinată de rațiuni etnice, sau de motive de natură economică. Frecvent acest tip de turism este specific vârstei a treia și are cea mai îndelungată durată de sejur.

Scopul principal al călătoriei determină forma de voiaj, criteriu determinat de o diversitate de dorințe și atitudini mentale ale oamenilor.

La nivel social există la un moment dat interes mai puternic pentru teme determinate, de unde și o mai mare tendință pentru studierea lor. De exemplu, impactul social și fizic al turismului asupra mediului înconjurător.

1.2 Turismul – concept, delimitari

Termenul ”turism” este un termen care își are originile în limba latină, fiind derivat de la termenii ”tornare”, care înseamnă ”a se întoarce”, și ”tornus”, care semnifica o mișcare circulară care nu presupune schimbarea rezidenței. Mai târziu, acești termeni au fost preluați de francezi și italieni, luând naștere cuvintele ”tourisme” (în franceză) și ”turismo” (în italiană). Ulterior cuvântul a fost preluat și în limba română, sub forma lui actuală de ”turism”.

Turismul este o latură a sectorului terțiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement, recreere sau deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni, include toate activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și de servicii ale turiștilor. loisir = petrecerea timpului liber, lessure = activitatea prestată în timpul liber.

Turismul reprezintă un proces social complex cu puternice angajări economice iar în ultimul timp și de protejare si conservare a mediului. Implică cel puțin trei direcții distincte care se interferează spațial, temporal și ca scop. Deplasarea turistului într-un alt loc decât domiciliul, pe o anumită durată în vederea satisfacerii unor cerințe în timpul călătoriei, reprezintă una dintre caracteristicle turismului.

Turismul reprezinta o activitate care exprimă deplasarea, stationarea de la cateva ore la mai multe zile, într-o localitate sau o regiune cu un scop determinat.

Una dintre cele mai cuprinzătoare definiții ale turismului se datorează economiștilor elvețieni Hunziker și Krapf (1959), potrivit cărora turismul constituie totalitatea relațiilor și fenomenelor rezultate din călătorii și sejurul unor străini locului, în care prin sejur nu se întemeiază o așezare și nu se desfășoară o activitate de câștig.

Elementele structurale fundamentale ale fenomenului „turism” sunt următoarele :

Călătoria-elementul dinamic.

Destinația sejurului aflat în afara reședinței-elementul static.

Temporaritatea sejurului-elementul efemer.

Caracterul nelucrativ al activității vizitatorului.

O altă definiție conceptuală, în acord cu definiția statistică aparține francezului A.Sessa: „turismul este un ansamblu de relații și fenomene rezultate din călătoria și sejurul nonrezidenților,atâta timp cât acesta nu se derulează într-o reședință ce devine permanentă”. Astfel, noțiunea de turism este legată de schimbarea temporară a reședinței fără,practic,nici un scop,concept dominant în literatua de specialitate.

Turismul reprezintă unul dintre domeniile ,poate chiar singurul,unde nu se operează cu serviciile pure ,activitatea are un caracter complex luând așa cum s-a arătat forma unei asociații de elemente cu caracter diferit,iar produsul turistic este în fapt unitatea organică a efectelor resurselor bunurilor și serviciilor. Totodată,fiecare componentă,având trăsături proprii,mecanisme specifice de funcționare și intrând în proporții diferite în alcătuirea ofertei turistice influențează diferit realizarea efectului global, imprimându-i o multitudine de forme de manifestare.

Turismul poate avea mai multe forme. Acestea depind de:

Durata

Specificul activității

Destinație

Forma de organizare

Zona de provenientă

Numărul participanților

Mijloace de transport

Vârsta turiștilor

Turismul constituie un fenomen economic, social și politic al zilelor noastre. Are un rol important atât în viața omului, cât și în economia unei țări sau regiuni. Contribuie la petrecerea plăcută a timpului liber și la refacerea sănătății oamenilor, la cunoașterea unor locuri și civilizații noi, la crearea unui climat de pace și prietenie între națiuni, dar în același timp determină și dezvoltarea economică.

Sfera turistică cuprinde mai multe laturi ale economicului, dar confundarea acestei activități umane cu un strict proces economic constituie o greșeală. Turismul privit sintetic poate fi apreciat ca o structură binară. Prin economia turismului populația intră în raporturi de interacțiune cu potențialul turistic natural și antropic determinând dinamica peisajului geografic.

Între serviciile pe care turismul le oferă populației remarcăm pe cele de transport, cazare, alimentație publică, agrement, la care se adaugă o gamă variată de alte servicii la care apelează frecvent turiștii (servicii de poștă și telecomunicații, de presă și informații, de asistență medicală, cosmetică și igienă individuală etc.).

Activitățile proprii exclusiv turismului sunt, în principal, cele legate de cazare și agrement; celelalte sunt părți componente ale altor ramuri, și anume: ale transporturilor, alimentației publice, circulației mărfurilor. Se poate, așadar, spune că turismul este o ramură de consecință și de sinteză.

Turismul este una din activitățile care pot să valorifice resursele comunităților locale, pentru bunăstarea și buna funcționare a acestora și a cetățenilor în egală măsură. În acelasi timp, dacă nu este făcut responsabil, turismul poate fi un factor destructiv atât în ce privește resursele locale cât și comunitatea în sine.

Activitățile turistice implică în general contribuția oamenilor, iar pentru succesul lor, aceștia trebuie să fie foarte bine pregătiți. Nu putem avea turism de calitate fără resurse umane de calitate, bine instruite și cu experiență. Pentru

aceasta e nevoie ca unitățile de învățământ din județ să ofere posibilitatea unei pregătiri serioase și complexe în turism, iar ofertanții de servicii turistice să lucreze doar cu persoane profesioniste (personal în alimentația publică, ghizi turistici etc.).

Există însă și reversul lucrurilor, în sensul că turismul nu este doar un beneficiar al acțiunii unor componente economice, ci și un stimulator al acestora. De altfel, turismul își face simțit efectul asupra întregii economii naționale (industriei, agriculturii, comerțul, etc.).

Caracterul productiv al anumitor servicii de consum, deci inclusiv al unora din serviciile turistice, rezultă din rolul lor în satisfacerea de nevoi materiale ale oamenilor (de transport, hrană, cazare, agrement).

Serviciile sunt practicate de către oameni, ceea ce înseamnă că dezvoltarea prestațiilor constituie o cale de folosire eficientă a forței de muncă, mai ales la nivel local.Ca urmare, cunoașterea modalităților de concretizare a cererii turistice, a conținutului si particularităților fiecărei forme, a determinanților specifici si evoluției lor, precum si a corelațiilor dintre acestea prezintă o importanța deosebita pentru definirea strategiei in dezvoltarea turismului, pentru crearea cadrului unitar de circulație a informațiilor si luare a deciziilor, pentru integrarea in sistemul categorial internațional.

Majoritatea activităților, cu excepția celor din domeniul agrementului și acelor referitoare la scopul final al călătoriei turistice, sunt activități care ar putea fi denumite de acces, ele având doar rolul de a asigura turistului condiții pentru a profita cât mai bine de obiectivul esențial al călătoriei sale: odihnă, tratament, recreare etc.

Efectul pozitiv indirect al turismului asupra diverselor ramuri ale economiei naționale are multe valențe, ceea ce i-a adus atributul de efect multiplicator. Efectul economic pozitiv al turismului asupra altor ramuri ale economiei naționale este în strânsă dependență cu nivelul său de dezvoltare.

Dezvoltarea turismului, integrarea sa în structura economiilor moderne, in sfera necesitaților si consumului populației se reflecta intr-o îmbogățire continua a conținutului sau si o diversificare a formelor de manifestare. De asemenea, participarea la mișcarea turistica a unor categorii sociale tot mai largi, asociata cu varietatea mobilurilor cererii, au favorizat apariția unor noi forme de turism, adaptarea lor permanenta la cerințele turiștilor si condițiile călătoriilor.

Ca urmare, cunoașterea modalităților de concretizare a cererii turistice, a conținutului si particularităților fiecărei forme, a determinanților specifici si evoluției lor, precum si a corelațiilor dintre acestea prezintă o importanța deosebita pentru definirea strategiei in dezvoltarea turismului, pentru crearea cadrului unitar de circulație a informațiilor si luare a deciziilor, pentru integrarea in sistemul categorial internațional.

Turismul se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Conform definiției, pot fi identificate formele principale ale turismului, și anume:

a) turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări, care călătoresc numai în interiorul acesteia;

b) turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată;

c) turism emator (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte țări.

Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalități diferite, dând naștere altor categorii ale turismului, și anume:

– turism interior, formă ce regrupează turismul intern și turismul receptor;

– turism național, constituit din turismul intern și turismul emițător;

– turism internațional, alcătuit din turismul receptor și turismul emițător.5

Rolul turismului poate fi formulat deci ca multiplicator și element de

echilibru economic, ambasador cultural și tehnic, instrument de progres social și de promovare umană.

1.3. Potențialul turistic – element fundamental în crearea produselor si ofertei turistice.

Ca și element esențial în organizarea turistică a unui spațiu geografic, potențialul turistic cuprinde totalitatea componenteleor naturale și antropice dintr-un spațiu. Acestea prezintă anumite posibilități de valorificare turistică ajutând la dezvoltarea activității de turism.

Potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în crearea produselor turistice și a ofertei turistice.

Ȋntr-o regiune, potențialul turistic reprezintă elementul fundamental în crearea produselor si ofertei turistice.

În acest sens, potențialul turistic trebuie cercetat prin prisma celor două componențe ale sale:

componența naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile (frecvența redusă a fenomenelor negative, absența temperaturilor excesive), valoarea terapeutică și abundența unor factori naturali, (ape minerale și termominerale, nămoluri curative, topoclimat și microclimat, fauna și flora, etc);

componeța antropică, reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-au succedat pe teritoriul României din vremuri imemorabile, monumente și obiecte de artă laice sau religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și originalitate, realizări actuale de prestigiu etc.

Rezultatul concret al aplicării metodei de analiză a potențialului turistic este sistematizarea teritoriului studiat, prin delimitarea unor areale funcționale care să exploateze optim baza locală și să dezvolte componente sistemice specifice, cu scopul de a contura un tip de sistem microregional, din care să fie eliminate pe cât posibil eșecurile.

La baza elaborării unui plan de amenajare a microregiunii , primul principiu este acela al exploatării și utilizării eficiente a resurselor locale, naturale și umane. Valorificarea resurselor de materii prime, materiale și umane are efecte favorabile asupra societății, asigurând locul de muncă și posibilitățile de afirmare ale individului și comunității în spațiul mental familiar.

Principiul echilibrul teritorial permite comunităților umane dintr-o regiune să aibă șanse egale de dezvoltare și afirmare economico-socială, comparativ cu alte regiuni, Permite totodată controlul și intervențiile antropice în mediu, în scopul atenuării efectelor negative, ajutând la afirmarea componentelor care susțin și pot influența dezvoltarea durabilă a regiunii.

Conturarea unui sistem regional funcțional reprezintă atribuțiile din domeniul social și economic care să probeze armonia relațiilor și interrelațiilor interne și externe ale regiunii, în vederea funcționării ei ca un organism teritorial cu feed-back pozitiv. Dificultatea constă în găsirea structurii optime a sistemului, care să asigure raporturi viabile între componentele spațiului geografic, evitând disfuncțiile și disparitățile.

Principul conexiunii optime cu zonele învecinate rezultă din caracterul deschis al economiei de piață, unde buna funcționare a relațiilor de schimb și complementaritate permit dezvoltarea armonioasă a regiunii.

Principiul avantajului comparativ constă în creșterea calitativă a sistemului analizat față de vechile forme de organizare economico-socială, dar și față de unitățile teritoriale învecinate.

Principiul ecologic contribuie la permanenta preocupare privind intervenția asupra mediului, pentru ca raportul om-natură să fie armonios, în scopul protejării și conservării mediului natural.

Structura planului de amenajare teritorială se compune din trei elemente: componenta de susținere; componenta de intervenție; componenta de derivație.

Componenta de susținere include cadrul natural, analizat ca obiect și suport al amenajării. Este necesară cunoașterea în detaliu a substratului morfologic, a particularităților climatice și hidrografice, a elementelor biogeografice și a resurselor solului și subsolului, fără de care este inutilă o planificare a amenajării teritoriale .Toate componentele naturale sunt însă analizate mai ales prin prisma riscului ce converge din dinamica lor actuală. Altfel spus, cadrul natural este analizat ca o sursă de materii prime și de suport durabil pentru activitatea umană, cu rolul de a oferi soluții practice cerințelor sociale.

Componenta de intervenție (de acțiune și interacțiune) este alcătuită din factorul uman și habitatul său.

Componentele derivate includ infrastructura tehnică a teritoriului, economia, aspectele sociale și starea mediului. Tot mai multă importanță se acordă aspectelor sociale (educație, ocrotirea sănătății, cultură și culte), care au câștigat teren în fața agriculturii, industriei, turismului sau comerțului. Acestea însă au și ele rolul și importanța lor notabilă. Din păcate infrastructura tehnică a teritoriului (căile de acces, rețelele de alimentare cu apă, gaz, electricitate, rețelele de canalizare și rețelele de telecomunicații) se abordează mai rar, de aceea aici este necesară intervenția geografului regionalist.

Ȋn sens larg, potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă ansamblul elementelor naturale, economice și cultural – istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism si deci constituie premise pentru dezvoltarea activității de turism.

Ȋn Fig. nr.1.1. am prezenatat schema potențialului turistic.

Figura 1.1 Potențialul turistic

Sursă: Glăvan V., Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

În foarte multe situații, componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potențialului turistic al teritoriului și dezvoltării industriei turistice.

Potențialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice oferite de cadrul natural, incluzând și modificările produse de intervențiile antropice. Un rol principal in determinarea valorificării potențialului turistic si dezvoltarea activitatii turistice îl au componentele naturale.

Atractivitatea cadrului natural este dată de trăsăturile care individualizează componentele acestuia și poate fi definită, în principal, prin:

valoarea peisagistică a unităților de relief existente;

varietatea deosebită a tipurilor genetice și a formelor de relief;

calitățile terapeutice, relaxante ale unor factori climatici, care se identifică prin tipurile de bioclimat;

calitatea, repartiția și densitatea elementelor componente ale hidrosferei;

biodiversitatea floristică și faunistică – care poate oferi elemente de cunoaștere științifică și ecologică, dar poate avea și valoare estetică, cinegetică etc.

Conturarea unui sistem regional funcțional reprezintă atribuțiile din domeniul social și economic care să probeze armonia relațiilor și interrelațiilor interne și externe ale regiunii, în vederea funcționării ei ca un organism teritorial cu feed-back pozitiv. Dificultatea constă în găsirea structurii optime a sistemului, care să asigure raporturi viabile între componentele spațiului geografic, evitând disfuncțiile și disparitățile.

În cadrul potențialului turistic natural, componentele din structura sa au un aport diferit, în funcție de raporturile cantitative și calitative existente, față de care se deosebesc următoarele situații:

Prin existența unui raport de echilibru între calitate și cantitate ceea ce

determină o dezvoltare complexă a turismului;

Prin lipsa unui echilibru între cantitatea și calitatea fondului turistic,

fapt ce determină apariția a două situații:

1. când domină aspectul calitativ se produce o valorificare intensivă,

apar arii de concentrare a obiectivelor turistice și arii de convergență a fluxurilor turistice;

2. când există un număr redus de obiective de calitate se produce o

concentrare areală, dar este un echilibru între volum și calitate.

Componentele potențialului turistic natural în valorificarea lor turistică, se caracterizează prin mai multe trăsături cum ar fi: cele peisagistice, calitățile terapeutice ale factorilor climatici, calitatea și densitatea componenților hidrosferici, biodiversitatea floristică și faunistică cu valoare științifică, estetică și ecologică.

Ȋn Fig. nr. 1.2. am prezentat schema elementelor care formează potențialul turistic natural.

Fig.1.2 Interdependența potențialului turistic natural

Sursă: Glăvan V., Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

În foarte multe situații, componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potențialului turistic al teritoriului și dezvoltării industriei turistice.

Potențialul turistic antropic este reprezentat de creațiile omului de-a lungul timpului, concretizate in elemente de cultură, istorie, artă si civilizație, care atrag grupuri de turiști prin caracteristicile lor.

Potențialul turistic antropic este împărțit în doua mari grupe: Cultural – istoric și Tehnico – economic, Socio – demografic.

Potențialul turistic antropic cuprinde următoarele elemente:

Vestigii arheologice si monumente de artă

Etnografie si folclor

Instituții si evenimente cultural – artistice

Realizări tehnico – economice

Realizări contemporane

Așezări umane

Potențialul turistic antropic este o componentă de maximă importanță în potențialul turistic, el se referă la toate obiectivele turistice create de om ce prezintă interes și importanță în activitatea turistică, fie ca obiective turistice separate, fie grupate în ansambluri antropice.

Acest fond antropic formează o parte însemnată a ofertei turistice potențiale și o componentă importantă a imaginii turistice naționale pe piața turistică mondială. Potențialul turistic antropic are o diversitate mai mare decât cel natural și o repartiție mai extinsă.

Ȋn Fig. nr. 1.3. am prezentat schema elementelor care formează potențialul turistic antropic.

Sursă: http://marinelagheres.ro/

Acest potențial foarte valoros în activitățile turistice prezintă interes istoric, artistic, științific, antropologic, peisagistic, fiind reprezentativ pentru o țară sau o zonă, regiune geo-culturală.

Potențialul turistic și antropic al unui teritoriu, deși reprezintă elementul primordial în dezvoltarea activității de turism, nu poate genera fenomenul turistic în lipsa unor servicii specifice, care să conducă la materializarea potențialului în produse turistice oferite consumatorilor.

Pentru a avea o valoare turistică obiectivele turistice trebuie să îndeplinească mai multe atribute, să îndeplinească mai multe însușiri, trăsături particulare care să le mărească atractivitatea și interesul turiștilor.

Aceste însușiri sunt:

unicitatea prin creația sa, ce determină atragerea turistului față de obiectivul turistic;

dimensiunea asupra obiectivelor turistice, care se manifestă prin atribute ca: cel mai mare, cel mai înalt etc.;

ineditul, atracție a obiectivului turistic care se referă la formă, culoare, arhitectură, construcție;

vechimea, o altă trăsătură ce mărește apelul turistului, reprezentată de obiective preistorice, antice, medievale.

Capitolul II

Analiza potențialului turistic al zonei Gura-Rîului

Zona Marginimii Sibiului se remarcă prin frumusețile sale naturale, prin bogătia locurilor si peisajelor mirifice. Acestea fac din Gura-Râului un loc potrivit pentru toate categoriile de turisti si pentru orice anotimp.

Ansamblul elementelor naturale, economice și cultural-istorice ale zonei Gura-Râului, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică și constituie, deci, permise pentru dezvoltarea activității de turism reprezintă potențialul turistic al zonei Marginimii Sibiului.

Cadrul natural al zonei Gura-Râului dispune de numeroase locuri cu frumuseți inegalabile, ce oferă turiștilor posibilitatea de a-și alege locațile care îi interesează, deoarece pitorescul regiunii și numărul mare al curiozităților poate constitui o invitație la drumeție.

Combinație elementelor dintre natură, patrimoniu natural și o moștenire culturală importantă, respectiv diversitatea geografică și etnografică oferă șansa de a se dezvolta ca o destinație turistică importantă pentru zona de centru a României.

Zona Gura-Râului se remarcă și printr-o mare complexitate peisagistică, prin numeroase și variate obiective cultural istorice, ceea ce îi conferă o valoare turistică dintre cele mai importante. Prin poziția sa, comuna este situată în vecinătatea unor zone turistice de mare interes pentru turismul intern și internațional românesc,elemente ce constituie puncte deosebit de favorabile în valorificarea potențialului turistic al acestor meleaguri.

2.1 Descrierea generală a zonei

La doar 17 km de Sibiu, Gura Râului, straveche asezare romaneasca, este situata pe Valea Cibinului, la poalele Muntilor Cindrel, in inima cunoscutului tinut al Marginimii Sibiului, la o altitudine de aproximativ 600m.Este principala poartă de intrare spre Munții Cibinului, spre Râul Mare și Râul Mic, spre pârâurile Iezerele Cindrelului. Pe ulițele unde localnicii îți dau buna ziua ca unui vechi cunoscut, odinioară colindau George Topârceanu, George Coșbuc (se pare că "Nunta Zamfirei" și "Numai una" au fost scrise aici), Mihai Eminescu, Lucian Blaga și multe alte mari personalități culturale "prinse" de vraja locului.

Gura-Râului este locul ideal de plecare in drumeții, ture cu bicicleta sau excursii în munți, vizitarea satelor din Marginimea Sibiului precum și a cetaților-biserici sasești din Cristian, Garbova sau Slimnic. Comuna este situata la altitudinea medie de 525m, in partea de SV a judetului Sibiu, la poalele Munților Cindrel. Comuna este de tip compact, cu vatră amplasată pe valea râului Cibin, la gura de ieșire a acestuia dintre munți.

Ȋn Fig 2.1. am prezentat harta Gura-Râului impreuna cu împrejurimile

Sursă: http://googlemaps.ro/

2.2 Analiza potențialului turistic natural al Gura-Râului

Oferta turistică efectivă a comunei Gura-Râului este formată din potențialul turistic (oferta turistică potențială) împreună cu baza tehnico-materială specifică și cu infrastructură generală și turistică.

Ansamblul elementelor naturale, economice și cultural-istorice ale zonei care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică și constituie, deci, permise pentru dezvoltarea activității de turism reprezintă potențialul turistic al comunei.

Potențialul turistic al zonei este delimitat în două categorii: potențialul natural și potențialul antropic.

Potențialul turistic natural este reprezentat de marile unități de relief, de climă, hidrografie, faună, rezervațiile naturale din zonă si vegetație.

Relief: Gura-Râului este alcatuită din doua zone distincte: zona montană si cea depresionară.

Zona montană este reprezentată de Munții Cindrel care ocupă cea mai mare parte din teritoriul comunei (7.112 ha). Munții Cindrel – cuprinsi între Valea Sadului, Valea Sebeșului și depresiunile submontane ale Sibiului, Săliștei și Apoldului – cu o suprafată de circa 900 km2. Altitudinea maximă este atinsă între vîrful Cindrel (2.244 m). Zona depresionară se întinde pe suprafata de 2.219 ha. Este reprezentată de piemontul colinar și o mica parte din traseele Cibinului.

Zona premontană ce înrameaza Depresiunea Sibiului nu numai ca limita sudica, ci și ca parte componentă, dominînd-o cu înaltimi ce ating 800-900 m oferă pe treptele netede, adăpost și condiții favorabile pentru fixarea așezarilor chiar la imediatul contact cu muntele. Aici se înșira prosperele sate ale Marginimii Sibiului, printre care se numară și Gura-Râului.

Unitatile montane:

Cheile Cibinului au o lungime de 2 km. Sunt tăiate în șisturi cristaline de apele Rîului Mare și nu de Cibin cum impropriu se numesc. Au pereții înalți și abrupți, în mare parte sub formă de stînci golașe. Sunt situate la 850 m altitudine avînd o diferența de nivel de peste 600 m între punctul de pornire și vale, pe o distanța scurtă. Râul Mare le străbate printr-o vale îngusta, plină de bolovani peste care apa curge agitata. Au un pitoresc deosebit și constituie un element de atracție turistică în zona. La o distanta de 20 m din drumul care duce spre Craciuneasa, se poate admira cel mai impunator brad din munții Cindrelului, apreciat ca având 500 de ani.

Clima reprezintă o importanță deosebită pentru turism deoarece creează ambiția pentru activitatea de turism. Sunt elemente climatice care favorizează anumite forme de turism.

Tipul de climă din comuna Gura-Râului este cel continental moderat cu o influenta oceanică,caracterizat prin ierni moderate din punct de vedere termic și veri în general nu foarte călduroase,cu efecte microclimatice secundare conferite de formele de relief.Valorile medii multianuale ale principalilor factori sunt:

-regimul climatic – temperatura medie anuală în comuna Gura Rîului are o distribuție lunară caracterizată prin scăderea valorilor termice din luna august până în luna ianuarie, creșterea temperaturii din februarie până în iulie și prin scăderea valorilor termice o dată cu creșterea altitudinii.

-temperatura multianuală – între 0,30C – 8.90C în zona montană cu o maximă de 37,30C și o minimă de -26,70C.

-regimul precipitațiilor – precipitațiile atmosferice anuale prezintă o evoluție caracterizată prin creșterea cantităților de apă din luna februarie până în luna iunie și descreșterea din iunie până în februarie. Cantitatea de precipitații scade de la sud la nord, direct cu coborârea generală a reliefului, dar și de la est la vest în funcție de condițiile locale ale reliefului și de deplasările aerului.

-regimul eolian – în comună, circulația generală a atmosferei se supune circulației la nivel european. Vânturile sunt puternic influențate de relief atât în privința direcției cât și în cea a vitezei. Frecvențele medii anuale înregistrate în comună indică predominarea vânturilor din N-V (13%) și S-E (8,2%). Vitezele medii anuale oscilează între 1,8 și 4,5 m/s la Păltiniș.

•Hidrografia

Teritoriul comunei Gura-Râului se bucură de existența câtorva lacuri a căror frumusețe și importanță economică vin în completarea locurilor pitorești ale așezării. Lacul de acumulare Gura Rîului s-a format în urma construirii barajului finalizat în anul 1980. Barajul are o înălțime de 74 m și este situat la altitudinea de 550 m. În avalul barajului este amplasată o microhidrocentrală de 3,8 MW. Lacul are o suprafață de 68 ha, o lățime de 70-330 m și o capacitate de 17,5 milioane m3. Este utilizat pentru alimentarea cu apă a orașului Sibiu, pentru producerea de energie electrică și nu în ultimul rând pentru regularizarea Râului Cibin. Lacul glaciar Iezerul Mare este situat pe versantul nordic al platoului Cindrel la 1998 m altitudine. A luat naștere într-un circ glaciar. Are o suprafață de 3,4 ha, este lung de 320 m, lat de 190 m și are un volum de apă apreciat la cca. 19.000 m3. Se remarcă prin adâncimea mare pe care o atinge în partea de S de 13,3 m. Din el se formează izvorul principal al Râului Mare.

Lacul glaciar Iezerul Mic este situat la 1955 m altitudine, într-un circ glaciar mai mic din apropierea primului. De formă aproape dreptunghiulară, are suprafața de numai 1,8 ha,. adâncimea de 1,7 m, lungimea de 80 m iar lățimea de 58 m. Lacul are un emisar care formează al doilea izvor al Râului Mare.

Vegetația și fauna

Dintre zonele împadurite din preajma satului Gura- Râului , dealul Grosul Muierii și Vârful Blidari sunt cele mai bogate în brazi înalti de peste 15 m ,cu trunchiurile drepte si netede .Spre varfurile dealurilor se vad pâlcurile de rașinoase, iar înspre vale predomină fagul și mesteacanul. Deoarece există pericolul unor alunecări de teren din coastă spre sat ,în anul 1983 a început să se planteze ( printre mestecenii care existau ) nuci și brazi care se pot vedea și astazi . In continuarea Coastei Râului este Breaza , ca loc de pășunat cu tufiș mărunt ( mestecănis și aluniș ) mesteceni mici , ce constituie lemn de foc pentru săteni .

În codrii din vestul localitații Gura- Râului, se pot zării uneori cocoșii de munte , mult cautați de vanatori în lunile aprilie și mai. Lumea păsărilor mai este reprezentată de gaițe, forfecuțe , pițigoi , cucuvele , ciocănitori.Pâraiele care coboară din dealurile sudice cum sunt Valea Mare și Valea Mică – adundă în fauna piscicola : mrene și pastrăvi.

Rezervația naturală Iezerul Cindrelului are o suprafață de 600 ha. Și este orientată spre versantul Nordic al platoului Frumoasa , coborând de la circa 2230 m ,până la 1750 m. ,având o floră bogată în care jnepenii ocupă 360 ha. ,ciopoare de capre negre precum și 29 de specii de păsari.

Munții:

Cuprinzând, sub numele de Munții Sibiului, toate înălțimile permanent folosite de locuitorii satelor marginene, doi sunt munții principali, și anume Munții Lotrului , dispuși pe direcție est – vest și Munții Cindrelului , cu o dispunere de ansamblu pe direcția NE – SV între văile Sadului și Cibinului.

Munții Cindrel , cu o suprafață de circa 900 km și altitudine maximă de 2245 m, se caracterizează prin relief domol . În jurul vârfului Cindrel , se

întalnesc platouri extrem de plane, orientate în linii mari vest, nord – vest.

Comuna are cinci munții ,și anume : Măgura , Foltea , Găujoara , Niculești și Cindrel.

Dealurile

Dealul Coasta Râului , parcă prin formă și amplasament ,este predestinat a proteja așezarea ,aproape pe toată lungimea ei vestica , de tot ce este rau. În continuarea Coastei Râului este Breaza,tot pe partea dreaptă a Cibinului se ridică și dealul Dosul Hanzului , cel mai aproape de sat ; la sud se ridica Bilderei – 1227 m , iar spre vest de acesta se întinde dealul Grosu Muierii. Spre vest întalnim Dealul Cărbunarului – 1308 m . Continuând inventarierea dealurilor de pe malul drept al Cibinului , în amonte ajungem la Pisc sau la Chisc , cum spun gurenii , unde se uneste Râul Mare cu Râul Mic , formand Cibinul. Locul acesta are o înaltime de 675 m , deci mai sus decât vatra comunei cu 121 m .

Coborând de la gurile râului și iesind din sat , întalnim câmpul , pământul comunei este împarțit în Câmpul cel mare , Câmpul cel mic și Câmpușorul , care a fost și este suprafată de teren arabil și faneț situate la limita cu hotarul comunei Orlat și folosit , mult timp în comun de locuitorii celor două comune învecinate .

Sursă:www.primariagurariului.ro/

2.3 Analiza potențialului turistic antropic

Potențialul turistic antropic cuprinde vestigii arheologice și monumente istorice, edificii culturale, edificii religioase, realizări contemporane și așezări umane.

Fiecare popor și-a cristalizat de-a lungul secolelor, o cultură materială și spirituală inconfundabilă ce reflectă experiența sa de viață și continuitatea în spațiul geografic respectiv. Exprimată în cele mai diverse forme, creația populară românească este caracterizată de autenticitate și ingeniozitate, o trăsătură aparte fiind puternica ei unitate care nu exclude însă o mare varietate de manifestare în: arhitectura populară, port, țesut, olărit, prelucrarea lemnului, metalului, pieilor, pictura icoanelor, etc.

Tradiții și obiceiuri

Este de apreciat faptul că în comuna Gura Rîului tradițiile și obiceiurile vechi încă se mai păstrează. Un rol îl are și tineretul care a preluat tradițiile și obiceiurile de la cei in varsta.

Junii. Una dintre tradițiile vechi care se mai păstrează este "Junii". În 6 decembrie se alege o ceată de juni – un grup de colindatori – și cele trei oficialități ale cetei: Judele (șeful lor), Pârgarul și Crâșmarul. Cei trei formează o structură ierarhică foarte bine pusa la punct. "Junii" merg pe la casele oamenilor și colindă incepând cu prima zi de Crăciun și până după Anul Nou. Ei au dansuri foarte vechi pe care le joacă cu pasiune (Căluțul, Ficioreasca, Danțul).

Cetele de crai. Altă tradiție păstrată o reprezintă "Cetele de crai". Sunt între 4 și 7 cete (grupuri) de 4 copii, fiecare având rolul lui Irod și cei trei magi Baltazar, Melfior și Gaspar. Copiii merg pe la casele oamenilor în costum și au o poezie foarte ritmată pe care o recită.

Buzduganul. S-a încercat revitalizarea unui obicei străvechi, "Buzduganul", prin grupul vocal "Floare de bujor". Acest obicei a fost descoperit și prezentat scenic.

La ciumii. S-au descoperit și ar putea fi puse în practică și valorificate și alte obiceiuri, unul din ele fiind "Ia ciumii", din vremea cand erau epidemiile de ciumă: 7-9 femei vaduve, într-o singură noapte, torceau, țeseau, coseau și umpleau o ie de cânepă și o puneau în capătul satului într-un păr. Femeile aveau niște versuri și un cântec specific (încă nedescoperit) și de asemenea credința că ciuma nu se apropie de sat.

Dansuri populare. La școală există un cerc de dansuri populare unde s-a format un grup de 30-40 de copii care se imbracă românește. În anul 2005, una din edițiile emisiunii "O vedetă populară" realizată de Iuliana Tudor s-a desfășurat în comuna Gura-Râului, ocazie cu care au venit și mulți oameni din comunitate imbrăcați românește.

Festivalul bujorului. De ceva vreme au apărut și evenimente noi în comună care se transformă în timp în tradiții. Un exemplu în acest sens este și "Festivalul bujorului" sau "Festivalul bujorului de munte", eveniment apărut în 2004 la inițiativă domnului Câmpean Dumitru tocmai în ideea că turismul rural este strâns legat de păstrarea și valorificarea tradițiilor populare."Festivalul bujorului" sau "Festivalul bujorului de munte" se desfașoară în partea de sus a comunei, înainte de "Sanchetru" – ultimul sfârșit de săptămână din luna iunie, când bujorul de munte (rododendron) înflorit la Iezerele Cindrelului dă culoarea roșiatică acestei caldări glaciare. La acest festival participă atât formații de muzică populară și dansatori din comună, cât și din alte localități. De fapt, festivalul are două părți: una de pregătire, am putea spune, în care, sâmbătă seara se organizează o cină ca la stână – care durează până la miezul nopții și se încheie cu foc de tabără. Cina ca la stână este un produs turistic care cuprinde cocoloș cu brânză, tocană la ceaun, foc de tabără, muzică și costum popular. Cea de-a doua parte reprezintă festivalul propriu-zis, când pe la amiază, începe programul artistic unde fiecare formație își desfașoară programul. Este de menționat faptul că musafirii sunt găzduiți în comună. Festivalul Bujorului este un eveniment care se bucură de foarte mare succes pe plan local și județean și tinde să devină o emblemă a comunei Gura- Râului. Gura-Râului este poate una dintre puținele comune în care se mai păstrează portul tradițional popular. Cel puțin o treime din populație merge îmbracată în acest port duminica și de sărbători. Sursa primariagurarâului

2.4 Obiective turistice

 Monumentele locale (biserica orthodoxă, icoanele, vechile gospodării țărănești cu instalații tradiționale "piua de haine" și "presa de ulei " – funcționale, sunt puncte de atracție pentru numeroși turiști.

Monumentul istoric biserica Cuvioasa Paraschiva

O inscripție lapidară aflată în pridvorul bisericii pretinde că anul zidirii ei ar fi 1202. Pentru că nici o dovadă istorică plauzibilă n-a venit încă să confirme sau să infirme ipotetica dată a zidirii acestei biserici, ea poate fi acceptată, urmând ca eventualele cercetări științifice să decidă asupra adevărului istoric. În arhitectura bisericii se remarcă trei etape distincte ca zidire, unite armonios prin stilul neo-bizantin în formă de navă în care este construită. Naosul și pronaosul au constituit biserica inițială, iar altarul și mai apoi turnul au fost adăugate ulterior între anii 1728 – 1830. Monumentul este o construcție solidă, de dimensiuni reduse (95 m2) din piatră și cărămidă, cu un turn țuguiat, acoperit cu țiglă. Spre deosebire de alte construcții de acest gen, acoperișul bisericii se sprijină integral pe cupolă. Acest lucru face și mai verosimilă comparația interiorului cu o absidă răsturnată în care ochiul vizitatorului găsește un corespondent loial impresiei cu care a intrat de afară. O mare necunoscută, ca și tainele zămislirii bisericii de altfel, o constituie cele trei fresce din exteriorul monumentului, pe peretele dinspre nord, zugrăvite în pătratul celor trei firide de dimensiuni medii, distribuite simetric, de la mijloc spre capetele clădirii. Cele trei fresce reprezintă pe "Cuvioasa Paraschiva", "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" și "Sfântul Ierarh Nicolae". Adevarata atracție o constituie fresca din naos, conservată sub câteva straturi de var mai bine de 200 de ani. Zugravul anonim a realizat minunate tablouri ale sfinților în care se remarcă pe primul loc tricolorul românesc.

Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

Inițiatorul și animatorul ideii zidirii unei biserici monumentale la Gura-Râului a fost mitropolitul Andrei Șaguna. Ea s-a acreditat în conștiința gurenilor din vara anului 1847, când a avut loc vizita canonică a marelui ierarh. Au trecut 40 de ani pentru ca visul sugerat de îndemnul mitropolitului să se concretizeze în zidirea acestei biserici monumentale între anii 1886 – 1887. Meșterii constructori au fost frații Ferdinand și Iosef Koniger asistați și îndrumați de inginerul Iosef Neugebauer, toți din Sibiu. Planul după care s-au orientat în arhitectura construcției a fost planul original al bisericii din Râșnov. În arhitectura monumentală a bisericii distingem o dominantă a stilului bizantin – cu clasica navă în forma de cruce, cu un altar ca o absidă – cu baza circulară dispusă hexagonal. Se poate observa o îngemănare a caracteristicilor stilului gotic în dimensiunile impresionante ale perețiilor laterali și a cupolelor, cu barocul arcadelor și al turnului, pentru ca vârful țuguiat al acestuia din urmă să mai păstreze ceva din specificul bisericilor romanice. Monumentalitatea acestei biserici constă mai mult din confruntarea stilurilor și mai puțin din ortodoxia arhitectonică. La o suprafață totală de 547 m2, repartizarea spațiului în plan este făcută proporțional cu caracterul dimensional al celor trei părți ale bisericii: naos, pronaos și altar.  Construcția impresionează nu numai prin dimensiunea monumentală, dar și prin fresca interioară în stil bizantin realizată între anii 1985-1995 de pictorul sibian Ioan Cazila.

Muzeul sătesc din Gura-Râului

Acest muzeu deține un patrimoniu consistent ce a avut la bază o donație de peste 1100 de obiecte. Astfel astăzi, în expoziția permanentă amenajată la Căminul cultural pot fi văzute vechi țesături, costume populare, lucrări în piele și lemn, obiecte de mobilier, de uz casnic și gospodăresc, icoane pe sticlă etc. Muzeul a fost înființat în anul 1969 și deține piese create de țesătoarea Maria Hanzu.

Biblioteca din Gura-Râului a fost constuită din preocuparea ASTREI pentru carte , în dorința de a-și împlini misiunea de culturalizare a maselor , fiind înfiintata in anul 1896.Reorganizarea bibliotecii se face în 1908-1909, carțile fiind împartite în : proza , poezie , teatru și știință. În anul 1961 biblioteca avea 2526 volume , iar în prezent are peste 5000 volume și peste 500 de cititori înscriși.

În memoria celor căzuți în Primul Razboi Mondial , în centrul comunei Gura -Râului , a fost ridicat un monument al eroilor pe care sunt înscriși 18 eroi necunoscuți din armata romană și 19 săteni , căzuți în luptele de la hotarul comunei în septembrie 1916 ; 89 eroi căzuți între anii 1914-1916.Monumentul a fost renovat în anul 1993 , ocazie cu care a fost și sfințit.

Deosebit de atractiv pentru turiști este gastronomia , felurile de mancare și băutura tradiționala ale satului Gura-Râului :

balmos ,

sarmale,

ciorbă acră ardelenească ,

ciorbă de vițel cu găluște ,

șnitel cu sos ,

paprika ,

plăcinte cu brânză ,

plăcinte cu mere ,

deserturi preparate în casa dupa rețete moștenite de familie ,

țuica din prune sau alte fructe ,

vinul casei ,

dulcețuri și murături “de la bunica”.

Sursă: http://www.atmh.ro/4/Localitati/Gura_Raului.html

Capitolul III

Valorificarea potențialului turistic al comunei Gura-Râului

Potențialul turistic deosebit de complex și de variat al zonei analizate constituie doar oferta potențială a zonei. Oferta turistică efectivă este dată de oferta potențială împreună cu baza tehnico-materială specifică și cu infrastructura generală și turistică și este valorificată efectiv atunci când oferta se întâlnește cu cererea.

Pentru a analiza gradul de valorificare a potențialului turistic de care dispune comuna Gura-Râului, Structrurile de cazare de care dispune, structurile de alimentație, unitățile de agrement a zonei.

3.1 Structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică

Serviciile de bază ale turismului sunt reprezentate de cazare, alimentație, tratament și sport. Acestea au un rol hotărâtor în deplasarea și sejurul turiștilor. Astfel, cazarea asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife determinate care variază în funcție de confort și sezon.

Serviciul de cazare vizează, prin conținutul său, conturarea condițiilor și confortului și odihna călătorului. în practica turismului modern el este produsul a ceea ce se numește industria hotelieră, sector care înglobează "ansamblul activităților desfășurate în spațiile de cazare, acele prestații oferite turismului pe timpul și în legătură cu rămânerea lui în unitățile hoteliere".

Turismul se poate dezvolta într-o zonă numai în condițiile în care există suficiente posibilități pentru cazarea și odihna vizitatorilor. Indiferent de timpul și gradul de confort, cazarea reprezintă un element indispensabil în asigurarea condițiilor pentru un sejur confortabil atât pentru turiștii care sosesc în stațiuni, cât și pentru alte categorii de participanți.

Capacitatea de cazare este reprezentată de dimensiunile și distribuția spațială a unităților de primire turistică, determină caracteristicile celorlalte componente ale structurilor turistice. Aceasta cuprinde totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, cabane, popasuri turistice) care, în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv oferă condiții optime de adăpostire, îndeplinind după caz și alte funcții caracteristice odihnei: un domiciliu temporar, alimentație, agrement, igienă.

Dotările de cazare se împart (după condițiile de frecventare și turiștii cărora li se adresează) în două mari categorii:

• dotări închise, care sunt destinate, de regulă, turiștilor interni care solicită un sejur pentru odihnă

• dotări deschise, care pot fi frecventate de orice persoană, în orice perioadă a anului.

Componenta principală a bazei tehnico-materiale, cazarea turistică, prin numărul său de locuri și structura acestora, aflată într-o permanentă adaptare la evoluția cereri turistice, constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din zonă

Structurile de primire sunt slab dezvoltate, deși au o importanță deosebită din punct de vedere turistic. Acestea nu au o capacitate necesară valorificării acestora, deoarece nu s-au dezvoltat pe măsura potențialului existent.

În fig.3.1. Am prezentat Locurile de cazare din comuna Gura-Râului .

Total locuri de cazare- 445

Sursă:Primăria Gura-Râului

În proporție covârșitoare, principalul tip de unitate de cazare este reprezentată de pensiunea agroturistică, alături de care mai există cabane turistice și case de vacanță.

În zona turistică am identificat 20 pensiuni turistice și agroturistice.

Gradul de confort al unităților de cazare este relativ unul mediu, există 5 unități clasificate cu 2 margarete, 11 au fost clasificate cu 3 margarete, iar alte 3 unități au fost clasificate la 4 margarete,iar un hotel la 3 stele.

Se poate spune că numeric structurile de primire a turiștilor sunt suficiente pentru fluxurile actuale de turiști dar în cazul unei mai bune promovări și a creșterii numărului de turiști care vizitează zona cu siguranță capacitatea de primire va fi depășită.

Unitățile de cazare în același timp sunt renumite pentru modul în care își primesc turiști, pentru modul de viață specific și pentru un agroturism autentic. În general serviciile de cazare sunt bine apreciate de turiști, este o zonă turistică cu mare potențial care se poate dezvolta foarte mult, dar trebuie ca spațiile de cazare, numeric și calitativ să țină pasul cu creșterea fluxurilor de turiști în caz contrar capacitatea de primire va fi depășită și turismul va avea un impact negativ asupra elementelor naturale și culturale ale zonei.

Acestea reprezintă locații excelente de cazare tocmai la intrarea pe traseele turistice din comună,de asemenea pentru practicarea sporturilor de iarna sau pur și simplu pentru petrecerea unor momente de liniște și contemplare în mijlocul unor peisaje unice.

Pentru cei care vizitează zona vara îi așteaptă traseele turistice care încep în apropierea pensiunilor ,iar locațiile pot fi folosite si drept punct de pornire pentru vizitarea obiectivelor istorice și culturale din Gura-Râului.

Pentru amatorii sporturilor de iarnă, pârtia de ski Trecatoarea Lupilor lungă de 500 m,cu grad de dificultate mediu,este dotată cu instalație nocturnă și instalații de producere a zăpezii artificiale.

În privința capacității de cazare aceasta nu este una foarte mare, de regulă pensiunile au puține camere, duble în mod deosebit destinate cuplurilor și familiilor. Dar sunt și câteva pensiuni care dispun de spații mai mari de cazare, cu un număr de 10-15 camere, care pot găzdui mai multe persoane într-o cameră, preferate de grupurile de tineri sau destinate turismului școlar.

3.2 Structuri de alimentație pentru turiști

Structurile de alimentație pentru turiști, ca și componentă a produsului turistic, respectiv a serviciilor de bază determină calitatea prestației turistice în ansamblul ei influențează conținutul și atractivitatea ofertei turistice cu majore implicații asupra dimensiunii și orientării fluxurilor turistice.

Structurile de alimentație sunt indispensabile unui turism de calitate. Este necesar ca aceste servicii să fie prezente în toate momentele cheie ale consumului turistic.

La dezvoltarea profilului turistic al zonei și la creșterea atracției turistice a acesteia, alaturi de structurile de structurile de alimentație au o importanță mare.

În general, structurile turistice de alimentație sunt legate de structurile de cazare și se adresează atât turiștilor, cât și locuitorilor zonei, dar în zona analizată sunt situații în care acestea sunt independente.

Ca și structură de alimentație comuna Gura-Râului dispune doar de un singur restaurant excluzând restaurantele din cadrul locurilor de cazare iar acesta este restaurantul “Trecatoarea Lupilor”,în aceeași locație în care se află și pârtia de schi.

Sursă:Primăria Gura-Râului

3.3 Unități de agrement

Agrementul este o parte a produsului turistic și este definit ca fiind ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, a unei împliniri, să lase o impresie și o amintire plăcută.

Agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor. Privit în calitate de componentă de bază a serviciilor turistice, alături de transport, cazare, alimentație, agrementul îndeplinește o serie de funcții particulare în raport cu nivelul turistului sau organizatorilor, vizând destinderea și reconfortarea fizică a turistului.

Rolul agrementului este de a satisface nevoia oamenilor de a-și petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Agrementul presupune existența unor echipamente: puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitație, săli și terenuri de sport; programe: concursuri, expoziții, festivaluri, excursii.

Conceput în calitate de componentă de bază a serviciului turistic, alături de transport-cazare-alimentație, agrementul răspunde unor nevoi și interese specifice turiștilor și organizatorilor din domeniu.

De asemenea agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se țină seama în "amenajarea zonelor turistice".

Reprezentând o componentă de bază a serviciilor turistice, activitățile de agrement se grupează și se regrupează, în timp, în funcție de locul unde se desfășoară, de nivelul de organizare, de forma de participare a turiștilor etc.

Strategia de dezvoltare a agrementului trebuie să aibă în vedere, pe de o parte motivațiile, aspirațiile și așteptările turiștilor iar, pe de altă parte, de profilul, structura și specificul stațiunilor. Desfășurarea activităților de agrement presupune existența unor programe adecvate și programe. De asemenea în elaborarea concepției de organizare a agrementului trebuie asigurată și implicarea efectivă a turistului în desfășurarea programelor de divertisment.

Structurile turistice cu funcțiuni de agrement reprezintă o componentă importantă și bine definită în cadrul activității de turism. Acestea au ca obiectiv crearea condițiilor optime pentru distracție și recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber, fiind indispensabile pentru realizarea unui turism modern și în special pentru atragerea unor segmente importante de turiști.

Zona analizată cuprinde din punctul de vedere al ofertei turistice privind acest tip de servicii structuri de agrement amenajate cu destinație exclusivă pentru turism.

Modalitățile de agrement și recreere reprezentative, sunt următoarele:

-Partia de schi “Trecatoarea Lupilor”

Lungimea pârtiei este de 500 de metri iar a teleschiului de 412 metri iar panta de coborâre este de 150 de metri. Pârtia de la Gura-Râului este cu atât mai atrăgătoare cu cât dispune și de instalație nocturnă, dar și de un restaurant și chiar și de o pârtie secundară pentru inițiere.

-Barajul

Construit pentru aprovizionarea cu apă a municipiului Sibiu, barajul este considerat principalul obiectiv turistic al comunei Gura-Râului.

-Drumeții

La rezervatia naturală “Iezerele Cindrelului”- care are o suprafată de 600 ha. ,găzduind o flora bogată în cadrul căreia jnepenii ocupă o suprafată de aproape 360 ka.,fiind unele dintre puținele locuri unde înflorește bujorul de munte.

La “Cheile Cibinului” – în drumul său prin munți, Cibinul și-a săpat o vala îngusta care pe porțiunea dintre confluența cu pârâul Dăineasa și punctul “La Pisc”poartă numele de “Cheile Cibinului” .

Pe cărări de munte : Măial , La Piatra Lupoaiei.

Mare atracție pentru turisti o reprezintă și dealurile care sunt în jurul satului : Coasta Râului ,Braza , Dosul Hanzei , Bliderei, Grosu Muierii , La Pisc.

Zona Călugarul (la baza dealului Bliderei) este o zonă foarte frumoasă, cu multe căbănuțe, fiind cam la aproximativ 200m de casele din comună, este o zonă linistită cu aer curat și peisaje atractive.

-Pescuitul de păstravi pe Râul Mare și Râul Mic este un potențial natural valorificat din plin de turiști.

Mai poate fi menționată rețeaua de poteci care străbate spațiul montan, poteci marcate care duc la principalele obiective turistice din zonă fiind foarte uzitate de turiști. Pentru agrementul turiștilor este nevoie de anumite investiții astfel încât să crească diversitatea formelor de turism practicate.

Un alt obiectiv turistic și de agrement îl reprezintă Păltinișul aflat la 17 km de comună este situată pe versantul nord-estic al Munților Cindrel la o altitudine de 1.442 m dispune de oferte de cazare în hoteluri sau vile și mijloace de transport pe cablu.

În ceea ce privește zona turistică Gura-Râului construirea măcar a unui restaurant cu specific rustic, este mai mult ca necesară în zonă.

Acestă zonă turistică poate să devină pe viitor un important punct de atracție turistică chiar la nivel național. Însă este nevoie de investiții ale statului sau de tip privat.

3.4 Propuneri de valorificare superioară a potențialului turistic din zona turistică Gura-Râului

Turismul rural și agroturismul în Gura-Râului reprezintă o preocupare actuală a autorităților locale prin care se încearcă aducerea la realizare a unor obiective de revitalizare a spațiului rural și montan.

Privind dezvoltarea durabilă a turismului se impun respectarea următoarelor principii:

folosirea durabilă a resurselor turistice;

reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice;

menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;

integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare; națională, regională;

sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunității;

protejarea naturii și a valorilor culturale;

implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale;

consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale;

promovarea marketingului în agroturism prin studierea pieței turistice din aria locală și regională pe plan național și internațional;

cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice;

În ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendința dezvoltării industriei turismului în Gura-Râului, prin întoarcerea sa către natură și valorile culturale autentice.

Ecoturismul reprezintă de fapt cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism care se dorește a fi implementată are ca scop principal conservarea mediului și pune accent pe educația turiștilor în ceea ce privește protejarea și conservarea mediului .Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerințele fundamentale ale ecoturismului. Din această perspectivă a dezvoltării turismului, se impune diversificarea formelor de agrement și atragerea turiștilor în zonă prin incitarea la desfășurarea și ator tipuri de activități.

Astfel, în cadrul activităților ecoturistice pot fi incluse: tipuri de activități de aventură (rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.); excursii/drumeții organizate cu ghid pentru observarea naturii; excursii de experimentare a activităților de conservare a naturii; excursii în comunitățile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor) și vizionarea de manifestări cultural tradiționale.

Impactul dezvoltării turismului în aceste zone poate fi unul pozitiv iar dezvoltarea activităților ecoturistice în cadrul comunității locale și în cadrul ariilor protejate implică o serie de beneficii socio-economice , respectiv:

generează apariția locurilor de muncă pe plan local (direct în sectorul turistic sau în sectoarele conexe);

stimulează economia locală prin dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor turistice (servicii de cazare, alimentație, transport, facilități recreative, produse meșteșugărești și servicii de ghidaj, suveniruri);

stimulează economia rurală prin crearea sau creșterea cererii de produse agricole necesare asigurării serviciilor turistice;

impulsionează dezvoltarea infrastructurii, fapt ce aduce beneficii în egală măsură și populației locale;

stimulează dezvoltarea regiunilor periferice prin inserții de capital;

stimulează îmbunătățirea relațiilor interculturale dintr-o regiune. Adesea turiștii caută să cunoască tradițiile și obiceiurile specifice unei regiuni etnografice, iar comunitatea gazdă este astfel stimulată să revigoreze tradițiile populare

în condițiile unei dezvoltări normale, turismul poate duce la autofinanțarea mecanismelor dezvoltării de care pot beneficia administratorii ariilor protejate ca instrument pentru conservarea acestora;

sprijină activitățile de conservare, prin convingerea guvernelor și a publicului asupra importanței arealelor naturale.

Evoluțiile cantitative vor fi însoțite de o suită de mutații calitative, printre cele mai importante se pot enumera :

creșterea cererii pentru turismul în ariile protejate, motivată în special de creșterea rolului acestor areale în conservarea ecosistemelor naturale din majoritatea țărilor lumii;

diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile protejate oferă numeroase oportunități pentru petrecerea vacanțelor, răspunzând unor nevoi ale turiștilor din ce în ce mai variate;

îmbunătățirea serviciilor oferite în ariile protejate a devenit un țel pe care mulți organizatori de turism din aceste areale doresc să-l atingă, datorită pretențiilor din ce în ce mai mari ale turiștilor sosiți în aceste areale;

participarea activă se înscrie ca una dintre tendințele semnificative ale turismului în ariile protejate, motivată de faptul că turiștii simt nevoia de a se implica activ în procesul de conservare, conștientizare, promovare a acestor areale;

promovarea ecoturismului ca principală activitate turistică desfășurată în ariile protejare – managerii acestora și organizatorii de turism din întreaga lume văd în organizarea ecoturismului principala activitate turistică care se desfășoară, pe de o parte, cu un impact redus, aproape minim, asupra mediului, iar pe de altă parte prin rolul educativ al acestuia.

Aceste perspective ale ecoturismului în regiunea Râu de Mori pot deveni realitate numai dacă va exista susținere din partea autorităților centrale și locale.

Prin această formă de turism, ecoturism se poate asigura lărgirea spectrului de activități economice tradiționale, fără a le marginaliza sau înlocui, pentru ca economia locală să nu fie subordonată schimbărilor și influențelor externe și interne.

În contextul în care ecoturismul este o formă de turism de nișă, dar totuși deosebit de dinamică, ținând cont de reglementările privind protecția mediului adoptate în țara noastră, de beneficiile economice, sociale și culturale pe care turismul le poate aduce comunităților locale, dar și de efectele negative pe care o dezvoltare haotică, necontrolată a turismului le poate genera, se impune realizarea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu și lung a ecoturismului în localitatea Gura-Râului.

Pentru inventarierea posibilităților de dezvoltare a turismului rural în zona Gura-Râului este necesară realizarea unei analize swot (denumirea este dată de inițialele din limba engleză – Strenghts = „puncte tari”, Weaknesses = puncte slabe, Opportunities = oportunități, Threats = amenințări).

3.5 Analiza SWOT a comunei Gura-Râului

Puncte tari

– așezare privilegiată la poalele Munților Cindrel;

– acces la surse de apă importante, atât de suprafață cât și subterane;

– caracteristica de zonă cu risc seismic redus;

– atracții naturale diverse, rezervații naturale (rezervația Iezer) și arii protejate de 500 h (bujorul de munte);

– existența unei comunități primitoare, a unui mediu local plăcut pentru locuitori și pentru vizitatori (creșterea calității vieții);

– identitate istorică puternică datorită prezenței monumentelor istorice;

– existența unor curse zilnice directe Gura Rîului – Sibiu;

– existența unei stații de epurare;

– infrastructură tehnică de alimentare cu apă din surse proprii, apărare contra inundațiilor, alimentare cu energie electrică și termică, în stare de funcționare, dar care necesită îmbunătățiri;

– sistemul de alimentare cu apă potabilă se află în proprietatea Primăriei fiind în administrarea Societății de Gospodărire a Apelor Sibiu, care asigură colectarea și transportul apelor uzate;

– conectarea la telefonia fixă – rata crescută de abonați;

– servicii de telefonie mobilă cu acoperire completă în toată comuna – reprezintă o alternativă la telefonia fixă;

– sistem de iluminat public în stare corespunzătoare.

– agroturism dezvoltat prin prezența unui numar mare de pensiuni ce practică prețuri convenabile și oferă servicii de calitate;

– exploatarea economică a Cibinului prin existența unui baraj de acumulare și a unor hidrocentrale;

– existența unei pârtii de ski;

– păstrarea și valorificarea tradițiilor (piua de ulei, vâltorile) mediatizate ( reportaj TVR);

Puncte slabe

– lipsa unei strategii locale;

– lipsa de coordonare la nivel local cu privire la promovarea potențialului natural, valorilor de patrimoniu istoric și cultural;

– lipsa de fonduri pentru dezvoltarea agriculturii și a zootehniei;

– lipsa unei căi ferate;

– nu este asigurarată o sistematizare corespunzătoare în pas cu extinderea zonelor de locuit (străzi principale și străzi secundare) corespunzătoare către și în cartierele noi al căror grad de expansiune este influențat de necesitatea suplimentării spațiilor;

– lipsa unei amenajări ambientale ( parc).

– cost relativ ridicat al utilităților;

– cost relativ ridicat al serviciilor de telecomunicații;

– lipsa unui sistem adecvat de iluminat public în zonele de expansiune ale comunei (cartiere noi);

– sectorul IT&C slab reprezentat;

– parteneriatele public-privat insuficient exploatate;

– practicarea unei agriculturi de subzistență;

– lipsa cursurilor locale de management destinate micilor întreprinzători, în special în sectorul turism și servicii conexe;

– slaba conștientizare a populației și a agenților economici în problematica protecției mediului;

– defrișare excesivă.

Oportunități

– politici naționale de promovare a turismului montan;

– posibilitatea exploatării caracteristicii de zonă montană ce dispune de spații verzi și de zone de agrement cu peisagistică deosebită (ex. Mărăjdie, Maial);

– posibilitatea de a atrage investiții pe diverse activități (turism, agroturism, agricultură) care să contribuie la îmbunătățirea permanentă a situației comunității locale prin menținerea unei infrastructuri de acces în condiții optime;

– punerea în valoare a unor obiective cu valoare turistică, istorică sau arhitecturală;

– racordarea comunei la sistemul de alimentare cu gaze naturale;

– politici guvernamentale de sprijin în turism;

– programe guvernamentale și europene de stimulare a dezvoltării întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor;

– deschiderea furnizorilor de instruire antreprenorială față de inițierea de programe de formare profesională specializate pe meserii legate de turism și servicii conexe;

– îmbunătățirea politicilor locale de promovare a turismului;

– valorificarea/amenajarea zonelor de agrement și a resurselor naturale neexploatate(apă, aer, peisaj) prin dezvoltarea turismului montan, a agroturismului: zonă paint-ball, tiroliană, trasee de mountainbike;

Amenințări

– posibilitatea ca localitatea Gura Rîului să rămână fixată într-o percepție simplistă, care limitează viziunea asupra dezvoltării altor ramuri economice, valorificarea oportunitățile date de caracterul de zonă montană;

– sporirea circulației și crearea de blocaje în zonele de interes turistic;

– menținerea unui aspect dezagreabil a zonei turistice a comunei, datorită unei infrastructuri de transport necorespunzătoare (străzi secundare, trotuare, parcări).

– atracțiile turistice potențiale necesită investiții importante externe pentru a fi puse în valoare;

– dificultăți în susținerea costurilor de investiție a proiectelor majore în domeniul infrastructurii de mediu;

– orice formă de poluare poate avea consecințe economice semnificative asupra activității turistice din zonă;

Sursă:http://www.primariagurariului.ro/gura_riului_analiza-swot-a-comunei-205.html

Se observă numeroasele inițiative pentru dezvoltarea turismului rural. Propunerile sunt salutare dar din punctul meu de vedere se impun și altele la fel de necesare cum ar fi consolidarea obiectivelor turistice greu încercate de trecerea timpului, refacerea drumurilor de acces,care necesită implicarea statului și nu doar a autorităților locale.

Concluzii:

În urma realizării lucrării „Valorificarea potențialului turistic al zonei Gura-Râului”, am constatat că turismul din această zonă este un sector al economiei în curs de dezvoltare. Această zonă dispune de un număr impresionant de resurse turistice, naturale și antropice, care din păcate nu sunt valorificate la adevarata lor valoare.

Comuna dispune de un număr impresionant de locuri de cazare însă turiștii nu sunt informați cu privire la obiectivele turistice importante din această zonă,deoarece comuna nu dispune de un centru de informare turistică.

Valorificarea potențialului turistic, conferit de varietatea arealului geografic, frumusețea și încărcătura emoțională a lăcașurilor de cult, a vestigiilor istorice, a tradițiilor, meșteșugurilor, obiceiurilor, a bucătăriei tradiționale, determină un interes crescut al turistului pentru aceste zone.

Cererea turistică rămâne foarte greu de surprins ca urmare a limitărilor metodologice semnalate la nivelul unităților de primire turistică și ca urmare a pronunțatului său caracter de tranzit și lipsei studiilor în domeniu atât pentru analiza sa cantitativă, cât și calitativă ca segmente prin prisma motivației sale. Pe baza analizelor efectuate la nivelul tuturor acestor elemente, în ultimul capitol al lucrării de față s-a încercat sintetizarea strategică sub forma unei analize SWOT a elementelor cheie implicate în turism și desigur formularea unor recomandări privind dezvoltarea activităților viitoare în acest domeniu pentru acest spațiu.

Dezvoltarea oricăror forme de turism trebuie să se facă prin percepția unei „dezvoltări durabile” a turismului și implicit a importanței protecției mediului și a patrimoniului cultural-istoric și arhitectural specific.

Turismul rural reprezintă așadar o variantă câștigătoare pentru comuna Gura-Râului cu condiția ca impactul turismului sa fie minimalizat astfel încât potențialul natural să fie menținut intact, iar cel antropic să-și păstreze capacitatea de atracție.

Comuna Gura-Râului este cu siguranță o comună cu un mare potențial turistic, care trebuie exploatat cu foarte mare discernământ, aici activitatea turistică se pretează foarte bine, atât condițiilor naturale și antropice cât și felului de a fi al oamenilor de aici, calzi și primitori.

Cu privire la aspectele turismului în ariile rurale din a zonei se încadrează cel mai bine turismului cultural, cu accent pe înțelegerea stilurilor de viață contrastante și a interschimbului de cunoștințe și idei. De aceea, turismul rural îi atrage pe cei în căutare de contact personal și interacțiune cu diverse culturi, medii și grupuri de oameni.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigențele cererii turistice și al produselor turistice similare de pe piața internațională. Structurile turistice și îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice și programele turistice sunt realizate stereotip și de calitate modică iar raportul calitate/preț este neconcludent.

Particularitățile și specificul deosebit pe care îl reprezintă zona Gura-Râului,Mărginimea Sibiului pentru stimularea dezvoltării turismului sunt determinate de :

a) existența factorilor istorici, arhitectonici, etnografici și arheologici

b) existența unor factori naturali și antropici în împrejurimile municipiului

c) poziția favorabilă în centrul țării.

Bibliografie:

1. Cosmescu I. – „Economia turismului”, Ed.Alma Mater, Sibiu, 2002

2. Cosmescu I. – „Turismul – fenomen complex contemporan”, Ed. Economică, București, 1998

3. Cosmescu Ioan, „Economia turismului – principii și mecanisme”, Vol., Editura Universității "Lucian Blaga", Sibiu, 1998

4. Erdeli G. I., Potențial turistic al României, Editura Universității București, 1996

5. Glăvan V. – „Potențialul turistic și valorificarea sa”, Ed. Fundației “România de mâine”, București, 2006

6. Glăvan V. – „Turismul în România”, Ed. Economică, 2000

7. Glăvan V., Geografia turismului, Ed. Fundației “România de mâine, București, 2005

8. Glăvan V., Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

9. Glavăn V., Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

10. Glăvan V., Turismul în România, Editura Economică, București, 2000

11. Manea Gabriela – ”Zone și arii protejate și valorificarea lor în turism”,Editura Credis, București, 2005;

12. Melinda Cândea, Erdeli G., Tamara Simon, Pieptanu D. – „Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Ed. Universitară, București, 2003

13. Melinda Cândea, Erdeli G., Tamara Simon, Pieptanu D. – „Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Ed. Universitară, București, 2003

14. Minciu Rodica – „Economia Turismului”, Editura Uranus, București, 2009

15. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, Faza I-a, Faza II-a, 2010

16. Neacșu, N. „Turismul și dezvoltarea durabilă”, Ed. Expert, București, 2000

17. Nicula V., Tehnica operațiunilor de turism, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002

18. Nicula V., Turismul din perspectiva secolului XXI, Ed. Continent, Sibiu, 2003

19. Nicula Virgil – “Tehnica operațiunilor de turism”, Ed. ALMA MATER, Sibiu, 2002;

20. Smaranda, Samad John – ”Managementul turismului în arile naturale protejate”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;

21. Snack O., Baron P., Neacșu N. – „Economia turismului”, Ed. Expert, București, 2001

22. Primăria Gura-Râului

23. http://googlemaps.ro/

24. www.infoturism.ro

25. http://marinelagheres.ro/

26. www.primariagurariului.ro

27. www.turistinfo.ro

Anexa nr.1 Harta Mărginimii Sibiului

Sursă:Agenția pentru protecția mediului Sibiu

Anexa nr. 2 Barajul Gura-Râului

Sursă:www.hidroconstructia.com/

Sursă:www.turismguru.ro/

Anexa nr.3 Obiective Turistice

Biserica “Sf. Mihail și Gavril” din Gura-Râului

Sursă:www.sibiu-turism.ro/

Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Gura-Râului

Sursă:ro.wikipedia.org/

Anexa nr.4 Tradiții și obiceiuri

Portul popular

Sursă:www.infotravelromania.ro/

Festivalul bujorului de munte

Sursă:www.tribuna.ro/

Anexa nr. 5 Pârtia de ski Gura-Râului

Sursă:www.sibiul.ro/

Nocturna Pârtiei

Sursă:www.sibiul.ro/

Bibliografie:

1. Cosmescu I. – „Economia turismului”, Ed.Alma Mater, Sibiu, 2002

2. Cosmescu I. – „Turismul – fenomen complex contemporan”, Ed. Economică, București, 1998

3. Cosmescu Ioan, „Economia turismului – principii și mecanisme”, Vol., Editura Universității "Lucian Blaga", Sibiu, 1998

4. Erdeli G. I., Potențial turistic al României, Editura Universității București, 1996

5. Glăvan V. – „Potențialul turistic și valorificarea sa”, Ed. Fundației “România de mâine”, București, 2006

6. Glăvan V. – „Turismul în România”, Ed. Economică, 2000

7. Glăvan V., Geografia turismului, Ed. Fundației “România de mâine, București, 2005

8. Glăvan V., Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

9. Glavăn V., Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

10. Glăvan V., Turismul în România, Editura Economică, București, 2000

11. Manea Gabriela – ”Zone și arii protejate și valorificarea lor în turism”,Editura Credis, București, 2005;

12. Melinda Cândea, Erdeli G., Tamara Simon, Pieptanu D. – „Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Ed. Universitară, București, 2003

13. Melinda Cândea, Erdeli G., Tamara Simon, Pieptanu D. – „Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Ed. Universitară, București, 2003

14. Minciu Rodica – „Economia Turismului”, Editura Uranus, București, 2009

15. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, Faza I-a, Faza II-a, 2010

16. Neacșu, N. „Turismul și dezvoltarea durabilă”, Ed. Expert, București, 2000

17. Nicula V., Tehnica operațiunilor de turism, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002

18. Nicula V., Turismul din perspectiva secolului XXI, Ed. Continent, Sibiu, 2003

19. Nicula Virgil – “Tehnica operațiunilor de turism”, Ed. ALMA MATER, Sibiu, 2002;

20. Smaranda, Samad John – ”Managementul turismului în arile naturale protejate”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;

21. Snack O., Baron P., Neacșu N. – „Economia turismului”, Ed. Expert, București, 2001

22. Primăria Gura-Râului

23. http://googlemaps.ro/

24. www.infoturism.ro

25. http://marinelagheres.ro/

26. www.primariagurariului.ro

27. www.turistinfo.ro

Anexa nr.1 Harta Mărginimii Sibiului

Sursă:Agenția pentru protecția mediului Sibiu

Anexa nr. 2 Barajul Gura-Râului

Sursă:www.hidroconstructia.com/

Sursă:www.turismguru.ro/

Anexa nr.3 Obiective Turistice

Biserica “Sf. Mihail și Gavril” din Gura-Râului

Sursă:www.sibiu-turism.ro/

Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Gura-Râului

Sursă:ro.wikipedia.org/

Anexa nr.4 Tradiții și obiceiuri

Portul popular

Sursă:www.infotravelromania.ro/

Festivalul bujorului de munte

Sursă:www.tribuna.ro/

Anexa nr. 5 Pârtia de ski Gura-Râului

Sursă:www.sibiul.ro/

Nocturna Pârtiei

Sursă:www.sibiul.ro/