Valorificarea Potentialului Turistic In Zona Ponoarele Mehedinti

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………..4

Capitolul 1 – CLARIFICĂRI CONCEPTUALE ……………………………………..7

Turism. Concepte și definiții…………………………………………………..7

Concepte și terminologie privind potențialul turistic………………………….10

Cadrul general al valorificării turistice………………………………………..14

Capitolul 2 – PREZENTAREA COMUNEI

PONOARELE…………………………………………………………………………………..19

2.1. Așezarea geografică………………………………………………………….. 19

2.2. Căi și mijloace de acces ……………………………………………………….20

2.3. Patrimoniul turistic ……………………………………………………………21

2.3.1. Patrimoniul turistic natural…………………………………………..21

2.3.1.1. Cadrul natural ……………………………………………………………

2.3.1.2. Monumente naturale și rezervații …………………………………

2.3.2. Patrimoniul turistic antropic …………………………………………28

2.3.2.1. Elemente cultural-istorice …………………………………………….

2.3.2.2. Elemente etnoculturale și etnofolclorice ………………………..

2.4. Trăsături socio-economice……………………………………………………..31

2.4.1. Populația ……………………………………………………………..31

2.4.2. Activități economice…………………………………………………32

Capitolul 3 – ANALIZA ASUPRA VALORIFICĂRII ACTUALE A POTENȚIALULUI

TURISTIC DIN ZONA PONOARELE…………………………….….….34

3.1.Analiza circulației turistice în cadrul unităților de cazare din jud.Mehedinți…..26

3.2. Baza tehnico-materială a turismului…………………………………………….37

3.2.1. Baza tehnico-materială specific turistică……………………………..38

3.2.2. Baza tehnico-materială generală (infrastructura)……………………..40

3.3. Analiza SWOT a valorificării actuale a resurselor din zona Ponoarele……………41

3.4. Evaluarea resurselor turistice prin determinarea indicelui de atractivitate………47

Capitolul 4 – PROPUNERI DE VALORIFICARE SUPERIOARĂ A POTENȚIALULUI TURISTIC DIN ZONA PONOARELE…………………………………………………..48

4.1 Propuneri privind realizarea unităților de cazare turistică……………..………..50

4.2 Propuneri de valorificare prin intermediul promovării…………………..……..51

4.3 Amenajarea în scopuri turistice a zonei Ponoarele……………………………….52

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………57

ANEXE………………………………………………………………………………………………………………….61

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………88

INTRODUCERE

Turismul este una dintre industriile cu cea mai rapidă creștere, ce are loc atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare la nivel mondial.

Nu există nici o îndoială că turismul, la care se face referire în mod frecvent ca cea mai mare industrie, este o mare afacere. Până la sfârșitul secolului al XX-lea, activitatea de turism internațional genera anual mai bine de 450 bilioane $, în timp ce activitatea totală a turismului la nivel global (internațional și domenstic) a fost estimată la o valoare de 3,5 trilioane de $. În plus, se anticipeză că aceste cifre vor continua să crească în viitorul apropiat. Turismul a fost de multă vreme recunoscut ca o industrie în creștere, așteptările actuale de o creștere anuală de aproximativ 4% a sosirilor turistice internaționale și cheltuielilor sugerând că, până în 2020, turismul internațional va genera până la 2 trilioane de $ pe an.

Dezvoltarea turismului rural s-a bucurat de un interes sporit după anii 1990 și trebuie percepută ca un fenomen în permanentă evoluție. Conform lui Long și Lane (2000), turismul rural s-a mutat în a doua fază de dezvoltare, prima fiind caracterizată de o participarea în creștere, dezvoltarea produsului și afacerilor, precum și de parteneriat. Cea de-a doua se anticipează a fi mai complexă, probabil , având în vedere întrebările cu privire la locul său în politică, integrarea sa în practică și rolul dinamic în cadrul unui larg proces de dezvoltare a turismului.

În literatura de specialitate, română și din străinătate, se utilizează și noțiunea de agroturism, care, prin conținutul său, exprimă o activitate complementară agriculturii dintr-o localitate rurală. De altfel, în Germania și Austria, agroturismul se practică numai în noțiunea mai generală de turism „moale”, cel care se practică fără a deranja echilibrul natural dintr-un areal.

Parte integrantă a ofertei turistice, potențialul, constituie, prin dimensiunile și varietatea componentelor sale, prin valoarea și originalitatea acestora, condiția esentială a dezvoltarii turismului în limitele unui anumit perimetru. În acest context, capătă semnificație deosebită, pentru conturarea strategiei expansiunii turistice, evaluarea potențialului și a structurii sale, a gradului de atractivitate, a stadiului de exploatare și posibilităților de valorificare în viitor.

Transformarea unor zone rurale în destinații turistice se face progresiv fie la inițiativa unor grupuri de întreprinzători care dezvoltă mici afaceri turistice cu scopul de a atrage turiști, fie ca rezultat al descoperirii zonelor de către vizitatori, generând astfel cererea pentru activități turistice la care comunitatea locală reacționează.

Nu este surprinzător faptul că oamenii împovărați din comunităților locale aspiră să devină tot mai implicați în turism. Turiștii în genere sunt consumatori prosperi, care dispun de bani pentru a petrece; ar fi surprinzător dacă un număr mare de persoane marginalizate în comunitățile rurale nu au fost interesate în a găsi un mijloc de asigurare a unora dintre veniturile disponibile și ca o contribuție la asigurarea lor de venit de uz casnic. Oamenii din comunitățile locale încep să recunoască faptul că turismul poate avea și efecte negative.

Politica de dezvoltare regională este cadrul cel mai adecvat care poate oferi soluții de dezvoltare printr-o abordare sistemică, concepând dezvoltarea unui areal în dependență de problemele și necesitățile specifice ale regiunii, formulate de către autoritățile și comunitățile locale. Program de dezvoltare regională trebuie să aibă o abordare multi-sectorială, să asigure coordonarea și coerența tuturor activităților preconizate, să stimuleze parteneriatul dintre actorii publici și privați în realizarea lucrărilor, să mobilizeze cât mai multe surse de finanțare.

Implicarea comunităților locale în procesul de dezvoltare a turismului este imperios necesară: numai așa vor înțelege turismul și vor fi capabile să facă față dezvoltării zonei, vor participa la dezvoltarea turismului în beneficiul lor și vor susține sectorul turistic. Aceste comunități locale cunosc cel mai bine teritoriul și localnicii pot avea idei bune pentru dezvoltarea turistică și pentru modul cum pot să participe la ea, căci turismul poate aduce beneficii economice atât prin crearea de locuri de muncă și prin generarea de venituri, cât și prin îmbunătățirea infrastructurii, a facilităților și a serviciilor. Deoarece turismul este deseori o activitate nouă, comunitățile locale au nevoie de informare și de o instruire adecvată pentru a lua parte la aceste activități turistice.

Rolul comunităților locale în dezvoltarea turismului rural constă în aceea că acestea pun la dispoziție amenajări turistice, oferă posibilitatea de a cunoaște culturi noi, de a desfășura activități diverse în mijlocul naturii (drumeții, ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural, etc.).

CAPITOLUL 1 – CLARIFICĂRI CONCEPTUALE

,,Turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazate pe creșterea necesitații de viață, pe nașterea și cultivarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”.

Turism. Concepte și definiții

Turismul reprezintă mișcarea temporară pe termen scurt a persoanelor către destinații exceptând locurile în care aceștia trăiesc și lucrează în mod normal și activitățile în timpul șederii lor la aceste destinații. Acesta include mișcările de circulație pentru toate scopurile, precum și vizite sau excursii.

Dezvoltarea rapidă a sectorului serviciilor, în general, și a turismului, în particular, în special în țările dezvoltate economic, precum și creșterea gradului de internaționalizare a serviciilor, au reprezentat trăsături majore ale evoluției economiei mondiale în ultimii 30-35 de ani

Turismul este astăzi considerat de analiști ca unul din cele mai dinamice sectoare economice, cu o evoluție mereu oscilantă, fiind definit ca industria cea mai profitabilă a sfârșitului de secol XX. John Naisbitt identifică, în celebra lucrare “Megatendințe”, turismul ca industria cu cea mai rapidă dezvoltare la începutul mileniului III.

El este un fenomen care nu este ușor de definit și, cu toate acestea s-au făcut, mai cu seamă în ultimul timp, multe încercări pentru a-l defini. Unele dintre acestea sunt destul de cuprinzătoare. Toate aceste definiții explică turismul în contextul circulației, având drept esență semnificația cuvântului „călătorie”, care formează rădăcinile cuvântului „turism”

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general și în Franța – în special. La rândul său, acest termen derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" și, respectiv, din cel latin „turnus"având semnificația de călătorie în circuit. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement, iar de la „turism" a derivat și termenul „turist" care desemnează persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie .

Receptiv la prefacerile civilizației contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potențial uman și material pe care îl antrenează în derularea sa, ca și prin efectele benefice asupra domeniilor de interferență, turismul acționează ca un factor stimulator al progresului, al dezvoltării.

Deși considerat de cei mai mulți dintre experții în domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat încă din a doua jumatate a secolului XIX- lea și, ca atare, primele încercări de definire și caracterizare a lui datează din această perioadă.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfășoară turismul în perioada de la ultima Conferință Internațională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferința Internațională asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa, din iunie 1991, a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:

„Turismul se referă la activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare."

Din perspectiva acestei definiții și a normelor elaborate recent de Organizația Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat. Astfel sunt considerați turiști persoanele care:

• efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

• se deplasează în stațiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;

• se deplasează în alte localități în scopul de a participa la competiții sportive;

• călătoreneral și în Franța – în special. La rândul său, acest termen derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" și, respectiv, din cel latin „turnus"având semnificația de călătorie în circuit. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement, iar de la „turism" a derivat și termenul „turist" care desemnează persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie .

• efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

• se deplasează în stațiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;

• se deplasează în alte localități în scopul de a participa la competiții sportive;

• călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale, reuniuni științifice sau misiuni religioase etc;

• se deplasează în scopuri culturale;

În ultimele decenii, conceptul de turism s-a extins în interpretări holistice care au dat naștere la modelarea turismului ca un sistem (Leiper 1993). El citează lucrările câtorva care au propus modele ale sistemului de turism: Cuervo (1967), Gunn (1972), Leiper (1979), Mill și Morison (1985), și Jafari (1989). Elementele cheie ale acestui model holistic corelate sunt:

Turismul nu este o disciplină, în schimb este un domeniu multidisciplinar;

Turismul este generat de două mari puteri: cererea și oferta;

În termen de cerere este o diversitate de interese și abilități de călătorie;

În termen de ofertă este totalitatea evoluțiilor necesare pentru a deservi turiștii;

Turismul include multe dimensiuni geografice, economice, sociale și politice;

Turismul nu este o industrie, este alcătuit din multe entități precum și afacerile;

La început de neînțeles, apoi greu de acceptat – dată fiind lipsa de prestigiu – turismul rural s-a impus încet dar consecvent, în special pe piețele turistice din țările dezvoltate economic, țări puternic industrializate și cu un grad de urbanizare ridicat. Așa se explică faptul că turismul în spațiul rural este din ce în ce mai apreciat și solicitat de către oamenii care trăiesc și muncesc în condiții tot mai stresante. Nefiind decretat drept un produs ce eradichează stresul, turismul rural reprezintă totuși o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur, nealterat și curat. Este o reîntoarcere spre origini, care ar trebui să fie oricând plăcută.

Concepte și terminologie privind potențialul turistic

Cadrul natural de o mare diversitate, cu o structură variată, și un grad de atractivitate ridicat răspunde unei game largi de cerințe, asigurând României multiple posibilități de afirmare în plan turistic. Dintre componentele acestuia, relieful – exprimat printr-o paletă generoasă de forme: munți, dealuri și podișuri, câmpii, chei și defilee, fâșie de litoral, deltă etc. – oferă condiții pentru o complexă exploatare turistică și situează România între cele mai apreciate destinații europene.

Organizația Mondială a Turismunlui și alte organisme de profil din cadrul Comunității Europene consideră că potențialul turistic al unei țări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului și constituie premise pentru dezvoltarea activităților de turism. Astfel, un anumit spațiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse ce – în urma unor amenajări specifice – pot fi puse în valoare, intrând în circuitul turistic intern sau internațional.

Într-o accepțiune generală, potențialul turistic al unui teritoriu dat este definit ca ansamblul elementelor naturale, economice și cultural-istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism și, deci, constituie premise pentru dezvoltarea activității de turism.

Varietatea resurselor turistice (îndeosebi în țara noastră), specificul acțiunii și influenței lor în activitatea turistică fac necesară delimitarea a două categorii de potențial turistic, și anume: natural și antropic, asupra cărora ne vom referi în continuare (a se vedea Figura nr.1).

Figura nr.1- Structura potențialului turistic

Sursa: Erdeli, G., Istrate, I., Potențialul turistic al României, Editura Universității București, 1996, p. 11

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, condiții climatice, ape, vegetație și faună, inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenției omului.

Componentele naturale ca resurse turistice potențiale, au un rol principal în dezvoltarea turismului, ele interesând activitatea de turism prin următoarele elemente (a se vedea Figura nr.2)

valoarea peisagistică, estetică și recreativă indiferent de locul unde se află (munte, deal, câmpie, litoral); uneori acestea sunt determinate în formarea motivației turistice (peisaj deltaic, peisaj alpin, glaciar etc.);

calitățile unor factori naturali de cură, inclusiv a bioclimatului;

existența unor condiții care generează forme de turism specifice (stratul de zăpadă, oglinzile de apă, resursele cinegetice etc.);

rolul cognitiv al multor elemente dar, mai ales al celor specifice, cum sunt: rezervații ale biosferei și monumente ale naturii.

Figura nr.2 – Resurse turistice naturale și activitatea de turism

Sursa: Erdeli, G., Istrate, I., Potențialul turistic al României, Editura Universității București, 1996, p. 12

Potențialul turistic antropic – în această categorie intră tot ceea ce a creat mai de preț omul în decursul timpului, varietatea și bogăția obiectivelor de acest fel fiind extrem de mare și în continuă creștere, grație pe de o parte descoperirii și punerii în valoare a unor monumente istorice și de artă aparținând trecutului, pe de o altă parte prin includerea în această categorie a unor creații moderne. Ca și în cazul naturii, nu tot ceea ce a realizat omul în decursul timpului, a celui istoric în situația de față, prezintă interes turistic și, în plus, unele obiective nu au avut inițial această calitate (au fost construite din cu totul alte motive), ci au dobândit-o ulterior din motive foarte variate. La polul opus, unele asemenea obiective au fost realizate tocmai în scopuri turistice (cazinouri, parcuri de distracție etc.).

Componentele potențialului natural și antropic prezintă interes prin valoarea estetică, cognitivă și recreativ-distractivă, calitatea factorilor naturali de cură, posibilitatea practicării unor sporturi, aportul formativ și instructiv-educativ. De asemenea, rolul acestora în determinarea activității turistice depinde de valoarea și atarctivitatea lor, de originalitate, de modul de conservare și exploatare, de amplasarea în spațiu și posibilitățile de acces.

Atractivitatea componentelor antropice este determinată de o serie de proprietăți:

unicitatea, singularitatea este o însușire a obiectivelor antropice care sporește atractivitatea turistică, fie că este vorba de un „produs unicat”, fie de un obiectiv ajuns unicat datorită menținerii în timp;

dimensiunea ieșită din comun a obiectivelor antropice este un atribut care polarizează atenția și interesul turiștilor;

ineditul este și el o sursă de atracție care rezultă din natura materialului de construcție, culoarea specifică, amplasarea obiectivelor în locuri însolite, arhitectură deosebită;

vechimea unor obiective trezește, de asemenea, interesul turiștilor, de asemenea, ineresul turiștilor, fie că sunt obiective prezente în muzee, fie că sunt obiective cu rezonanță istorică dispensate în spațiul geografic;

funcțiile sau funcția indeplinită de anumite edificii poate deveni adesea o sursă de interes turistic.

Fondul turistic antropic reunește o gamă foarte largă și variată de componente care pot fi grupate în:

obiective cultural-istorice;

obiective etnoculturale și etnofolclorice.

Cadrul general al valorificării turistice

Resursele turistice – elemente ale cadrului natural sau cultural-istoric – au fost valorificate în turism încă din cele mai vechi timpuri, fie că ne referim chiar și numai la apele minerale sau așezămintele religioase din antichitate și evul mediu ca regenerau anumite fluxuri de vizitatori.

Valorificarea resurselor turistice și dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care asigură o dezvoltare armonioasă tuturor sectoarelor economice și o îmbinare a criteriilor de eficiență economică cu cele de ordin social.

După cum este cunoscut, dezvoltarea turismului într-o zonă este condiționată de existența unor factori naturali în perimetrele de așezări, care, prin calitățile lor, favorizează odihna, recreerea și refacerea forței de muncă. Totodată, din categoria atracțiilor turistice fac parte multe realizări ale generațiilor care s-au succedat, mileniu de mileniu, secol de secol pe pămânul țării, zonei sau al unei localități; între diversele epoci istorice, o serie de obiective economice realizate în ultimii ani și multe altele. În acest context rolul turismului se manifestă ca o cale de valorificare superioară a acestor elemente, acțiune ce poate determina efecte economice majore. Capacitatea de a valorifica asemenea resurse conferă turismului un rol important în dezvoltarea potențialului economic al zonei.

Deși evaluarea gradului de valorificare a potențialului turistic este o problemă dificilă, necesitând luarea în calcul, pe lângă elementele obiective și a unor aspecte subiective, greu de cuantificat și exprimat cantitativ, o imagine concludentă se poate obține comparând atracțiile existente cu dotările turistice și intensitatea cererii. În aceste condiții, majoritatea specialiștilor sunt de acord că, apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor și structurii echipamentelor și, respectiv, ai circulației turistice, se poate determina, în mare măsură, gradul de valorificare. Nu lipsite de relevanță sunt și comparațiile internaționale. De asemenea, tuturor acestora ar mai putea fi adăugate elemente cu privire la diversitatea formelor de turism, structura și calitatea serviciilor oferite ș.a.

Baza tehnico-materială a turismului (structuri de primire) cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune, aparținând altor ramuri. În cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitățile de cazare, alimentație publică, agrementul etc. , prin numărul și structura lor, reflectă, în cea mai mare măsură, gradul de dotare și dezvoltare turistică în ansamblul sau la nivel teritorial.

În esență, analiza-diagnostic a pieței turistice, evidențiază factorii favorizanți pentru turism într-o zonă, precum și pe cei restrictivi, indicând, totodată, măsurile necesare pentru asigurarea optimului în dezvoltare. Din literatura de specialitate, ca și din experiența cercetării, s-au conturat câteva elemente ce trebuie luate în considerare în cadrul analizei-diagnostic; acestea sunt următoarele:

– accesibilitate – așezare geografică, căi de acces, mijloace de transport, legături cu alte subsisteme;

– condiții de relief – trepte de relief, râuri, lacuri, monumente ale naturii, rezervații și parcuri naționale;

– condiții meteorologice – climatul și sezonalitatea, precipitații, vânturi, puritatea aerului, frecvența zilelor însorite, durata și grosimea stratului de zăpadă etc.;

– frumusețea peisajului natural;

– valoarea terapeutică și volumul unor elemente naturale – izvoare de ape minerale și termale, nămoluri terapeutice, microclimat și topoclima;

– patrimoniul cultural-istoric – vestigii și locuri istorice, monumente istorice, de artă, de arhitectură, etnografie și folclor, tradiții, obiceiuri ;

– condiții demografice – numărul, structura și dinamica populației, forța de muncă, migrații etc.;

– condiții social-economice și influența lor asupra activității de turism;

– condiții politice;

– calitatea și protecția mediului.

“Materia primă” abordată prioritar în acțiunea de analiză-diagnostic este formată din resursele turistice. Iar acestea sunt evaluate calitativ și cantitativ, ierarhizate și comparate cu resurse similare din alte zone din țară sau de peste hotare.

Resursele agroturistice au rol diferit în acțiunea de amenajare turistică, în funcție de calitatea, structura și complexitatea lor. Oricare dintre componentele resurselor (naturale sau antropice), singure sau în asociere, pot determina dezvoltarea uneia sau mai multor forme de turism.

După individualizarea resurselor se impune evaluarea acestora. Operațiunea de evaluare urmărește determinarea gradului de atractivitate al zonei și pe această bază stabilirea priorităților în valorificarea lor în plan turistic. Totodată, evaluarea permite identificarea modalităților de antrenare a resurselor în circuitul economic precum și posibilitățile de dezvoltare a diferitelor tipuri de instalații și echipamente turistice.

Indicele de atractivitate, rezultat al influenței existente între ponderea fiecărui element component al resurselor (de exemplu: atracții naturale – 0,35; atracții cultural-istorice – 0,30; dotări turistice – 0,25; acces – 0,1) și nivelul său cantitativ (1 – nivel scăzut, 2 – nivel mediu, 3 – nivel înalt), se poate calcula după formula:

, unde: i=1,2,3,…,n – numărul de elemente,

Ia – reprezintă indicele de atractivitate;

qi – ponderea fiecărui element;

C – nivelul cantitativ al elementului.

O problemă deosebit de dificilă este evaluarea calitativă și cantitativă a componentelor resurselor agroturistice, elementele de dificultate rezultă atât din complexitatea tipologică resurselor (peste 150 componente), cât și din lipsa parametrilor cuantificabili. Este însă necesar ca această evaluare să fie coroborată și cu cererea agroturistică potențială.

În funcție de cererea agroturistică potențială și în scopul dimensionării zonelor turistice, se poate determina capacitatea optimă de primire a unei zone, indicator ce reprezintă…“frecventarea turistică pe care un sistem socio-economic regional o poate suporta în mod permanent, fără a se produce schimbări ireparabile ale structurilor sale economice și sociale” sau determinarea numărului maxim de turiști care pot fi găzduiți simultan în timpul unei zile pline de sezon, cu condiția ca aceștia să poată beneficia de tot agrementul oferit fără să prejudicieze mediul ambiant sau organizarea vieții pe teritoriul respectiv.

Formula de calcul este următoarea:

, în care: Q – reprezintă capacitatea optimă de primire a zonei;

S – suprafața totală a zonei;

K0 – coeficient, a cărui valoare variază între 0,5 și 1 , în funcție de particularitățile naturale ale zonei;

N – norma de spațiu pentru o persoană.

Coeficientul de utilizare a capacitații (Cuc) este un indicator sugestiv de apreciere a eficienței cazării, calculate ca raport între capacitatea de cazare efectiv utilizată (Cu) la un moment dat sau într-o perioadă de timp și capacitatea de cazare maxim posibilă (nr. de locuri x 360 zile sau nr. locuri x 90, 120 zile, perioada de funcționare a unității).

CAPITOLUL 2 – PREZENTAREA COMUNEI PONOARELE

Există locuri pe care Dumnezeu le-a creat anume pentru bucuria vederii și a sufletului. Un asemenea loc este comuna Ponoarele, situată în fosta unitate administrativă numită Plaiul Cloșani, având reședința la Baia de Aramă, localitate aflată la 3 km de Ponoarele. Cum ieși din acest orășel, urmând firul Bulbei către izvor, intri într-un loc umbros străjuit de păduri, numit Valea Găinii. Legenda spune că pe aici ar fi trecut călugărul Nicodim după ce a fost alungat din Ponoarele și a mers la Tismana unde a pus bazele unei strălucite ctitorii.

O salbă de frumuseți te întâmpină la tot pasul: Peștera Bulba, Câmpurile de lapiezuri de la Brăzișori și Cornetul Mare, Steiul Ponorii care ascunde bisericuța unde se zice că Nicodim ar fi vrut să înalțe un sfânt lăcaș, minunata Vale a Morilor, Peștera Ponoarele, cele două Zătoane și Podul lui Dumnezeu, o rezervație carstică de valoare inestimabilă, completată în mod fericit de Cheile Băluței și Pădurea de liliac.

2.1. Așezarea geografică

Satul Ponoarele este reședința comunei cu același nume din județul Mehedinți, comună ce mai are în componență încă 14 sate. Ea este situată în partea de nord a județului Mehedinți, în unitatea morfologică “Podișul Mehedinți”, având un relief predominant muntos.

Această comună din nordul județului Mehedinți se află la 4 kilometri de Șoseaua Națională Tîrgu-Jiu – Băile Herculane, la 37 kilometri de Motru și la o egală distanță (65 kilometri) de Drobeta Turnu-Severin și Băile Herculane.

Comuna se învecinează în partea de nord cu Obârșia Cloșani, la nord-est cu Baia de Aramă, la sud cu comuna Bala și la vest cu Izverna. Prin apropiere, la Baia de Aramă, trece paralela de 450.

O mai bună detaliere a așezării se găsește în Anexa nr. 1.

2.2. Căi și mijloace de acces

Datorită reliefului predominant muntos, singurele căi de acces în această localitate sunt cele rutiere. O inventariere a acestora se găsește în Anexa nr. 2.

Comuna Ponoarele are legătură directă cu Baia de Aramă și comuna Izverna prin DJ 670, cu Bala prin DC 56, iar prin Baia de Aramă din DJ 670 accede 67 D, ce asigură legături cu județele Gorj și Caraș- Severin. Drumul este parțial modernizat, cu o porțiune (Baia de Aramă- Ponoarele) ce necesită lucrări de modernizare urgente. Legăturile între satele componente ale comunei se realizează prin: DJ 670, DC 56, DC 57, DC 37, DC 38, și DC 41.

La o distanță de 60 km, în municipiul Drobeta Turnu-Severin se află portul cu același nume situat la kilometrul navigabil 931 și gara din Drobeta Turnu-Severin cu o importanță ridicată pentru traficul de călători și marfă, fiind situată pe ramura sudică a Coridorului IV Transeuropean de trafic feroviar. Stația CF Drobeta Turnu-Severin se află pe raza Regionalei Craiova și este situată din punct de vedere feroviar la km 363+764 pe Magistrala 300 (București – Craiova – Timișoara). Alte gări se află la 30, respectiv 45 km distanță, în Motru și Târgu Jiu.

Cele mai apropiate aeroporturi: Caransebeș (140 km), Craiova (170 km) și Timișoara (230 km, aeroport internațional).

2.3. Patrimoniul turistic

Așezată în platoul Mehedinți, care „în ansamblul carstic al României ocupă un loc cu totul aparte prin bogăția nemaiîntâlnită, varietatea și amploarea fenomenelor carstice”, Ponoarele dispune de un mare potențial turistic, poate printre puținele zone care, într-un spațiu atât de restrâns, pot oferi vederi unicate. Preocuparea oamenilor de știință a pus în lumină importanța și valoarea locurilor. Printre cele 41 de perimetre carstice din România stabilite până în anul 1982, cuprinse în „Lista obiectivelor carstice cu statut legal de protecție” de către Academia Română, la numărul 35 a fost menționată localitatea Ponoarele cu o suprafață de 120 ha prin Dec. 237/1950. Județul Mehedinți mai are menționate doar următoarele obiective: Porțile de Fier, cu 423 ha, Dec. 18/ 1980 și Cazanele Dunării, cu 115,80 ha, Dec. 18/1980.

Începând cu anul 2004, zona Ponoarele cu monumentele ei naturale și istorice este inclusă în aria Geoparcului Platoul Mehedinți . Acesta se întinde pe o suprafață de 106.000 ha și este cea mai nouă arie protejată a județului Mehedinți, conform Hotărârii Cosiliului Județean din martie 2004.

2.3.1. Patrimoniul turistic natural

Patrimoniul turistic natural al zonei Ponoarele cuprinde ansamblul condițiilor pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, climă, hidrografie, vegetație, faună, monumente naturale, rezervații, pentru petrecerea vacanței și respectiv atragerea unor fluxuri turistice.

Ponoarele reprezintă o zonă care printr-o mai bună valorifcare ar putea deveni un punct de maxim interes pentru turiștii ce doresc un pic de liniste într-un colț de natură. Localitatea poate fi considerată o adevărată mină de aur în ceea ce privește potențialul turistic natural.

2.3.1.1. Cadrul natural

Relieful carstic cu altitudine mai redusă se caracterizează printr-un grad ridicat de fragmentare, zone de platouri brăzdate de numeroase văi adânci, unele largi, altele înguste și de regulă seci.

Altitudinile cele mai ridicate se întâlnesc în partea de nord-vest, dealul Gorunului de 639,70 m, vârful Cioaca de 649,80 m și scad treptat spre sud și sud-est. Altitudinea medie este de 500-600 m, energia reliefului 150-200 m. Geologia reliefului este constituită din formațiuni calcaroase mezozoice într-o structură sinclinală care se dezvoltă pe direcția NE-SV, iar în partea de vest se întâlnesc șisturi cristaline mezozonale

Relieful calcaros are cele mai numeroase și variate forme carstice: polii*, doline**, avene***, peșteri, izbucuri, pod natural, lapiezuri, sorburi, galerii, lacuri temporare. Unele sectoare de văi au înfățișare de canioane în ale căror pereți se deschid hrube*, hornuri**, canale, peșteri, iar la bază se întâlnesc barbacane***.

Clima Ponoarelor este temperat continentală, cu influențe submediteraneene.

În toate anotimpurile pătrund mase de aer tropical de origine mediteraneană și oceanică. Aflându-se la o altitudine mai mare, având o poziție geografică particulară cu forme de relief deosebite, aici întâlnim fenomenul de inversiune termică, adică pe văi și crovuri, în depresiuni, se întâlnesc temperaturi mai scăzute decât în zonele înalte, mai ales în satul Ponoarele (Baloș și centrul satului).

Temperatura medie anuală ajunge la 6o C.

Verile în general sunt însorite, uneori prea călduroase, cu temperaturi de peste 35o C, în special în lunile iulie și august. Temperatura în zonele calcaroase, a cornetelor, este mult mai mare, deoarece calcarele degajă căldura acumulată ziua pe tot timpul nopții. Precipitațiile sunt mai bogate primăvara și toamna. În general masele de aer circulă din direcțiile est și vest. Cel mai cunoscut vânt este „Vântul ăl Mare” sau „Traistă Goală” care suflă din vest și care aduce secetă și aer uscat. Ploile cele mai dese vin din nord-est sau din sud-vest.

Caracteristicile climei sunt prezentate pe larg în Anexa nr. 3.

Rețeaua hidrografică

Zona calcaroasă a comunei Ponoarele afectată de numeroase și variate forme carstice conferă o puternică circulație a apelor și acumulare, dar totodată și o pierdere a acestor acumulări datorită canalelor, peșterilor subterane, etc. și apariția lor în alte locuri sub formă de izbucuri****

Singurul pârâu cu debit constant, aproape în toate anotimpurile, este pârâul Ponorii sau pârâul Morilor, care izvorăște de sub Steiul Ponorii și după cca. 1000 metri dispare într-un ponor și reapare la ieșirea din peștera Bulba. Unele pâraie curg pe firul văilor spre sud-est, altele se pierd în croave sau în Zătonul Mare (Valea Morii și Valea Mare), în ponorul din Gaura Iepurelui (Valea Turcului). Totuși existența unor izvoare a îmbunătățit viața locuitorilor din satele Ponoarele, Gheorghești, Buicani, Proitești, Valea Ursului, Ceptureni, unde apa a fost adusă prin cădere liberă.

Această lipsă a apelor este compensată de către cele două lacuri: Zătonul Mare și Zătonul Mic, adevărate fenomene carstice ce fac parte din Complexul Carstic de la Ponoarele cu o suprafață de peste 100 ha declarat “Rezervație naturală de interes național”.

Vegetația

Individualitatea geografică a podișului se materializează și în răspândirea și structura vegetației. Prin poziția sa geografică, unitatea se întinde în zona alternanței pădurilor de fag și de gorun. Climatul temperat cu influențe submediteraneene, altitudinea medie de 400-500 m, relieful accidentat, apropierea de peninsula balcanică, constituția litologică(suprafețe calcaroase extinse) au avut un rol însemnat în configurația actualei structuri a vegetației. Pe arealele întinse din partea de nord își face apariția stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul (Quercus cerris), gârnița (Quercus fraineto), cărpinița, gorunul balcanic (Quercus delechampi), nucul (Juglans regia), alunul turcesc (Corylus colurna). Fagul este reprezentat prin specia de fag balcanic (Fagus sylvatica subspecia moesica). Mai ales pe rocile calcaroase se întâlnesc tufărișuri de tip submediteraneean, cunoscute sub numele de șibleacuri, formate dintr-un complex de elemente submediteraneene carpato-baltice, și sud-europene, termofile, cum sunt: mojdrean (Fraxinus ornus), cărpiniță,corn (Cornus mas), scumpie (Cotinus coggygria), salbă râioasă (Euronymus verrucosa), nuc, liliac (Syringa vulgaris) etc. Dintre speciile de plante rare aici trăiește laleaua neagră care nu înflorește în fiecare an.

Popularea străveche și continuă a acestei regiuni naturale a determinat transformări însemnate în suprfața, structura și compoziția floristică a vegetației. Terenurile cu păduri defrișate au fost înlocuite de pajiști și terenuri cultivate agricol, dar de slab randament.

Fauna

În cadrul vegetației, ca urmare a diversității mediilor de viață, se întâlnește o bogată și heterogenă faună de origini diferite, dar cu preponderență a elementelor sudice.

Climatul blând, cu influențe submediteraneene, ca și vegetația specifică își găsește reflectarea în prezența numeroaselor reptile și insecte de felurite varietăți. Caracteristicile sunt cele două varietăți faunistice, vipera cu corn (Vipera ammodytes) și broasca țestoasă (Tesudo hermanni), specii submediteraneene ocrotite prin lege. Acestora li se alătură șerpi veninoși (Coluber jugularis cespius, Elaphe longissima, Coronella austriaca) și neveninoși (Natrix natrix și Natrix teaselata). Pe suprafețele calcaroase se găsește o specie de scorpion mic, dar veninos (Eusscorpius carpathicus). De remarcat este mulțimea șopârlelor (Lacerta taurica, Lacerta pontica). Dintre nevertebrate o largă răspândire o au melcii, păianjenii, gândacii și mai ales fluturii. În pădurile de fag și gorun se întâlnește ursul, veverița, jderul, viezurele, căprioara, și lupul. Dintre păsări menționăm: ierunca, fâsa de pădure, gaița, măcăleandru, cucul, pupăza, privighetoarea,etc.

Interes cinegetic prezintă doar mistrețul, căprioara, vulpea, vidra, jderul și veverița.

2.3.1.2. Monumente naturale și rezervații

Existența unor elemente naturale cu valoare excepțională, rare și originale – forme de relief, peisaj, floră și faună, apreciate generic drept curioriozități sau monumente ale naturii- a impus organizarea lor în arii protejate, de tipul parcurilor și rezervațiilor.

În multe dintre clasificările consacrate, referitoare la potențialul turistic natural, monumentele naturii sunt evidențiate ca o categorie distinctă, având importanță deosebită pentru turism.

Fiind așezată într-o zonă unde predomină carstul, Ponoarele ne încântă cu forme de relief aparte, floră și faună unice în România prin intermediul Complexului carstic Zăton-Bulba care a fost declarat “rezervație naturală de interes național” și a Pădurii de liliac, de asemenea declarată “rezervație botanică”.

Pădurea de liliac – Rezervația botanică Ponoarele

Ideea de protecție a vegetației dezvoltate pe suprafețe calcaroase din împrejurimile comunei Ponoarele are la bază o veche tradiție a localnicilor de a organiza, în acest ținut cu peisaj geografic de o deosebită frumusețe, sărbători cu prilejul înfloririi liliacului.

În Legea nr. 5/2000 privind ariile protejate, la poziția 2600 este menționată, Pădurea de liliac Ponoarele, cu o suprafață de 20 ha. Aceasta reprezintă o rezervație botanică și are caracterul de unicat atât prin speciile floristice cât și prin fauna specifică.

Aici are loc “Sărbătoarea Liliacului”, o manifestare folclorică de interes național care atrage un număr mare de turiști din întreaga țară.

Complexul Carstic Ponoarele – Rezervație naturală

În cadrul fenomenelor carstice din România, carstul mehedințean este de o mare varietate și de o bogăție rar întâlnită. Un loc aparte îl ocupa complexul carstic de la Ponoarele, cu o suprafața de peste 100 ha, declarat “Rezervație naturală de interes național” (Dec. nr. 237/1950).

Complexul carstic Ponoarele reunește spectaculoase forme de relief carstic, unele unicate pe plan mondial, între care se disting: Peștera Ponoarele, lacurile carstice Zătonul Mare și Zătonul Mic, Podul Natural, Peștera Bulba, Peștera Podului.

Peștera de la Pod sau Peștera Ponoarele (a se vedea harta peșterii – Anexa nr. 3, Figura nr. 10) se află în imediata apropiere a podului. Ea are o lungime de 734 m și reprezintă un prim drenaj al apelor între Zăton și subsolul ciuruit de galerii pe care este asezată această localitate. Peștera este situată chiar sub dealul care-i poartă numele, reprezentând singura legătură între Zătonul Mare si Zătonul Mic, realizată la nivel subteran.

Peștera adăpostește o importantă colonie de lilieci cuprinsă într-un program de protejare „Conservarea Habitatelor Subterane ale Liliecilor din SV Carpaților” implementat de GCR, GESS,I SER și Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa. Proiectul se ocupă și de Peștera Bulba în cadrul programului LIFE.

Peștera Bulba este mai bine protejată decât Peștera Ponoarele datorită intrării dificile și a sifoanelor. Chiar si pentru specialiști peștera este plină de enigme.

Cunoscută sub denumirea de Peștera Mare sau Peștera de la Baia de Aramă, ea se întinde de fapt sub teritoriul comunei Ponoarele, sub dealurile Brăzișori și Cornet pe o distanță de 5160 m, fiind cotată ca una din peșterile mari ale țării (locul 15).

Podul lui Dumnezeu sau Podul Natural – Monument al naturii (a se vedea Anexa nr. 3, Figura nr. 7 și Figura nr. 8) se află în centrul localității, fiind o uriașă arcadă de piatră formată în urma prăbușirii tavanului peșterii din imediata vecinătate. Peste acesta trece șoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu-Severin.

Podul lui Dumnezeu reprezintă o adevărată emblemă a locurilor fiind cel mai cunoscut monument natural din întregul ținut.

Dimensiunile podului sunt impresionante (30 m lungime, 13 m înalțime, 22 m lățime și 9 m deschidere) având în vedere că unii specialiști îl consideră ca fiind cel mai mare din țară, singurul funcționabil, printre primele din Europa și din lume (a se vedea Anexa nr. 4, Figura nr. 5 și Figura nr. 6).

Zătonul Mare și Zătonul Mic sunt două lacuri de origine carstică, de dimensiuni diferite, aflate de o parte și de alta a Peșterii.

Termenul vine din graiul localnicilor în care verbul “a zătoni” înseamnă a opri curgerea unei ape.

Ca fenomen carstic, lacul Zătonul Mare, prezintă particularități deosebite și poate atinge dimensiuni impresionante, de aproape 2 km² și o adâncime de 20 m în punctul maxim de la nivelul sorbului (a se vedea Anexa nr.3, Figura nr.14 și Figura nr.15).

Lapiezurile ce se întâlnesc pe dealul de deasupra peșterii reprezintă forme carstice deosebite pe care apa le-a încrustat în calcare. Ele au forma unor canale, fiind adevărate riduri brăzdate de timp pe suprafețele calcaroase.

Elemente ale cadrului natural precum peștera, câmpul de lapiezuri, steiul sunt prezentate pe larg în Anexa nr.3.

2.3.2. Patrimoniul turistic antropic

România dispune de un bogat și valoros potențial antropic, rezultat al istoriei de peste două milenii a poporului nostru în acest spațiu geografic.

Dintre componentele potențialului turistic antropic al zonei Ponoarele trebuie evidențiate, pentru valoarea și atractivitatea lor: vestigiile arheologice, monumentele istorice și de factură religioasă, instituțiile și evenimentele cultural artistice, arta și tradiția populară, construcțiile tehnico-economice.

2.3.2.1. Elemente cultural-istorice

Câteva descoperiri arheologice datează din epoca pietrei șlefuite, a bronzului ori aramei. Două asemenea obiecte, ciocane de piatră îngăurite se păstrează: unul la Muzeul “Porțile de Fier” din Drobeta Turnu Severin, celălalt la muzeul Școlii Ponoarele.

În ceea ce privește monumentele istorice de factura religioasă, Ponoarele se poate lăuda cu existența unei biserici vechi de 245 ani, ce poartă hramul Sfântului Nicolae și care a fost construită pe locul unei alte biserici ce se crede că ar data din secolul al XIV-lea (a se vedea Anexa nr.4, Figura nr.16 și Figura nr.17 ).

Cea mai veche icoană din biserică datează din anul 1762. Este sigura icoană din sec. al-XVIII-lea ce se mai păstrează în Mehedinți, altele s-au repictat, pierzându-și astfel întâietatea.

Alte obiective religioase: Bisericile din: Gărdăneasa – Biserica „Sfânta Treime” 1887, Băluța, Cracul Muntelui, Ludu, Proitești – Biserica „Sfinții îngeri” 1793, Bârâiac.

În anul 2005 a fost demarată construcția unei biserici în centrul comunei care va depăși prin dimensiune toate bisericile din comună. Aceasta va purta hramul Sfântului Nicodim.

Monumente de factură civilă: Valea Morilor (a se vedea schița văii morilor – Anexa nr.4, Figura nr. 20)- pe vremea străbunicilor acestor localnici, aceștia și-au construit pe pârâu opt mori pentru a-și ușura viața. Deși trei mori fac parte din patrimoniul național, mai există doar una și aceasta neîngrijită. Spre deosebire de alte localități unde sunt mori, morile de la Ponoarele aparțineau comunității organizate pe grade de rudenie sau pe afinități.

2.3.2.2. Elemente etnoculturale și etnofolclorice

Elemente de arhitectură tradițională – case de lemn, cu acoperiș din șindrilă și pridvor ce prezintă divese motive tradiționale populare sculptate, compuse din maxim 2-3 camere micuțe. În prezent mai există foarte puține asemenea case. Așa se explică faptul că unul dintre cele mai des întâlnite meșteșuguri practicat pe vremuri era dulgheria.

Portul popular tradițional, deosebit de atractiv, se întâlnește mai rar în viața de zi cu zi, în special la vârstnici, sau la persoanele tinere, cu ocazia serbărilor locale. Frumusețea portului popular este reprezentată prin motive geometrice, florale și zoomorfe. Există chiar și un localnic colecționar ce deține peste 100 de costume populare, de o valoare inestimabilă, expuse cu diverse ocazii la expoziții naționale,

Arta țesăturilor și cusăturilor populare. Meșteșugul țesutului este străvechi și s-a născut prin nevoia firească a omului de a-și confecționa singur îmbrăcămintea. Materialele folosite au fost cânepa, inul, lâna ori firele de borangic. Țesăturile pot fi clasificate în mai multe categorii: țesături cu urzeală din cânepă sau bumbac și băteală din lână, țesături cu urzeală din lână și băteală din păr de capră, țesături din urzeală din cânepă și băteală de bumbac, țesături cu urzeală din cânepă și băteală din in, țesături cu urzeală de bumbac și băteală din borangic.

Preocupările pentru cusut și țesut, au fost într-o perioadă aproape generale la nivelul comunei. Până aproape de vremurile noastre majoritatea femeilor lucrau pentru cooperativele meșteșugărești din Tismana și Baia de Aramă, care aveau importante contracte cu străinătatea. Astăzi mai există doar Arta Casnică de la Tismana pentru care mai lucrează câteva femei din Ponoarele.

Sărbătorile populare – de largă audiență turistică se bucură sărbătorile populare anuale prilejuite de unele obiceiuri sau evenimente locale ca „Sărbătoarea Liliacului” de la Ponoarele, urmată la o săptămână de cea de la Nadanova, sărbătoarea din Padeș și Tismana, Festivalul Folcloric „Ponoare, Ponoare” (I Ediție – 27 iulie 2006), festivalul Plaiului Cloșani, „Munte, munte, brad frumos”, ale cărui baze au fost puse în 1995, festivalul național „Ponoare, Ponoare” și sărbătorile prilejuite de hramul bisericilor sau de sărbătoarea numită ciumarcă ori Vinerea ciumii. care se mai ține aproape în fiecare dintre satele comunei.

Credințele populare, superstițiile și tradițiile (nunta, înmormântarea – zorile, slobozitul apei, hora de pomană, tămâiatul și slobozitul izvorului), obiceiul colindatului (Pițărăii sau Colindeții).

Cântecul popular, soliștii vocali și instrumentiștii renumiți, grupurile folclorice de copii „Liliac de la Ponoare”sau „Liliacul”și „Bordeiașul” din Baia de Aramă completează șirul elementelor folclorice caracteristice zonei Ponoarele.

2.4. Trăsături socio-economice

2.4.1.Populația

Populația comunei nu a avut o creștere semnificativă în intervale de timp bine determinate. Cu toate că natalitatea a înregistrat procentele cele mai mari la nivel raional sau județean în anumiți ani, mortalitatea a fost mare, migrația spre centre industriale la fel și numărul locuitorilor a rămas aproape constant. În anul l966 sporul natural a fost de 8,9 mie, cu 2,7 la mie mai mare ca acela din județ. Zece ani mai târziu, în 1977, Ponoarele se înregistrează cu un spor natural cu 11 la mie, cu 1 la mie mai mult decât media pe țară. În 1992, comuna are un spor natural de 11,4 la mie. La ultimul recensământ, din 2002, populația comunei a fost de 3.048 locuitori. Pe sate aceasta este dispusă conform Anexei nr. 5, v Tabelul nr. 2, Folosind acele date, am putut realiza un grafic al populației comunei Ponoarele care ar arăta astfel:

Sursa: Consiliul Local Comuna Ponoarele, Județul Mehedinți, Plan urbanistic general

Comuna Ponoarele, proiect nr. 5268/2003, p. 15-16

O simplă privire asupra graficului de mai sus ne arată că principalele sate din punct de vedere al numărului populației sunt: Ponoarele ( reședință de comună), Bârâiacul, Gheorghești și Gărdăneasa, sate a căror populație reprezintă 45% din totalul de 3048 de locuitori conform Planului urbanistic general al comunei Ponoarele din 2003.

2.4.2. Activități economice

Elementele prin care se poate caracteriza potențialul economic al teritoriului administrativ al comunei Ponoarele sunt:

– populația și forța de muncă – conform datelor statistice, populația în vârsta de muncă (grupa 15-59 ani) deține un procent de 57% din totalul populației, iar populația activă deține un procent de 55,4% din totalul populației. Populația ocupată din cea activă este de 95,8%;

– unitățile de producție – în teritoriul comunei sunt reprezentate de gospodăriile particulare – principala ramură economică fiind agricultura;

– resursele naturale – principalele resurse ale solului sunt suprafețele agricole (arabil, pășuni, fânețe, vii, livezi) și pădurile;

– resursele subsolului constau în piatra de var;

– serviciile publice reprezentate prin asistența medicală, unitățile de învățământ preșcolar și școlar, administrație, cultură și culte, sunt în general la nivelul cerințelor populației;

– echiparea tehnico-edilitară este rezolvată parțial, în sensul ca alimentarea cu apă este rezolvată în sistem local în 9 localități din 15, restul satelor alimentându-se cu apa din fântâni amenajate și izvoare – toate satele sunt electrificate;

– rețeaua rutieră asigură legăturile între localități și obiectivele economice și de interes public din teritoriu.

Rata șomajului este de 14,4% cauzată de lipsa locurilor de muncă în zonă, singurul mare angajator fiind S.N.L.O. care in ultimii 10 ani a promovat o politică de restructurarea a personalului semnificativă.

Activitațile pe care le desfășoară localnicii sunt de factură industrială, agricolă, silvică, însă cea mai importantă activitate pe care ar putea-o desfășura este cea turistică. Din păcate aceasta nu este foarte dezvoltată, în ciuda potențialului turistic al zonei.

CAPITOLUL 3 – ANALIZA VALORIFICĂRII ACTUALE A POTENȚIALULUI TURISTIC DIN ZONA PONOARELE

Ca instrument de organizare și conducere în turism, precum și ca metodă de cercetare, analiza apare ca o necesitate obiectivă și vizează armonizarea resurselor cu obiectivele stabilite, în condiții de înaltă eficiență economică și socială.

În acest capitol am încercat să prezentăm circulația turistică în cadrul unităților de cazare din județul Mehedinți și baza tehnico-materială a comunei și a localităților din jurul acesteia pe o rază de 60 km, făcând o analiză SWOT a valorificării actuale resurselor naturale și antropice și o evaluare a gradului de atractivitate al zonei prin calcularea indicelui de atractivitate.

3.1.Analiza circulației turistice în cadrul unităților de cazare din județul Mehedinți

Cu ajutorul datelor din „Tabelul 2” voi încerca să analizez situația capacității și a activității de cazare turistică din județul Mehedinți din 1995 până în 2006.

Tabel nr.2 – Capacitatea și activitatea de cazare turistică din județul Mehedinți

Sursa: http://www.mehedinti.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=486

În anul 1995 a fost înregistrată cea mai mare capacitate de cazare turistică cu un număr de 1875 de locuri de cazare. Aceasta a scăzut treptat, până în anul 2004, când s-a înregistrat minimul de 916 locuri de cazare. Începând cu anul 2005, se observă o ușoară creștere, ajungând în anul 2006 la 1221 locuri de cazare. Reprezentarea grafică a datelor privind capacitatea de cazare existentă se găsește în „Figura 4”.

Cea mai mare valoare a sosirilor s-a înregistrat tot în anul 1995 (55.100 sosiri). Urmează o scădere semnificativă până la 35.800 sosiri în anul 2001, după care o creștere a acestora până în anul 2004 unde se ajunge la 47.800 sosiri de turiști. Situația sosirilor oscilează în următorii doi ani, scăzând în anul 2005 la 45.600 sosiri și crescând într-un final la 46.100 sosiri în anul 2006.

În cazul înnoptărilor, situația este asemănătoare în privința oscilației până în anul 2002. În anul 2003 înnoptările au scăzut spre deosebire de sosiri care în același an creșteau, ceea ce însemnă că turiștii sosiți în număr mai mare față de anul anterior, nu au mai dorit să înnopteze în județul Mehedinți. În următorii ani fluctuația în ceea ce privește înnoptările nu dispare, cea mai mare diferență observându-se de la anul 2005 la anul 2006.

În acest sens voi calcula durata medie a șederii, cu ajutorul formulei amintite în primul capitol.

Se observă că cea mai mare valoare a duratei medii a sejurului a fost înregistrată în anul 2001, ceea ce înseamnă că turiștii au petrecut în medie 3,34 zile în județul Mehedinți. Următoarea cea mai apropiată a fost în anul 2000 (3,04 zile ședere). În rest, valorile s-au situat sub pragul de 3 zile ședere.

Figura nr.8 – Indicii de utilizare netă a capacității în funcțiune

În final, în urma reprezentării grafice a indicilor de utilizare netă a capacității în funcțiune, se observă că ponderea cea mai mică s-a înregistrat în anul 2000 (26,4%), iar cea mai mare în anul 2004 (39,2%).

Tot pentru județul Mehedinți voi face o inventariere a structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică după cum se constată din Figura 9.

Figura nr.9 – Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din județul Mehedinți

Sursa: http://www.mehedinti.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=485

Din figura de mai sus se remarcă prezența în special a hotelurilor și motelurilor în județul Mehedinți între anii 2003 și 2006, celelalte structuri de primire turistică fiind într-un număr semnificativ mai mic.

Comparând cei 4 ani, se constată o ușoară creștere a numărului hotelurilor și motelurilor și a taberelor de elevi și preșcolari, în vreme ce numărul pensiunilor rămâne aproximativ constant.

3.2. Baza tehnico-materială

Baza tehnico-materială a turismului este alcătuită din două mari categorii: baza tehnico materială specific turistică și baza tehnico-materială generală (infrastructura), prezentate pe larg în cele ce urmează.

3.2.1.Baza tehnico-materială specific turistică

În această categorie a bazei tehnico-materiale se încadrează resursele materiale care își datorează existența activității turistice – sunt destinate exclusiv turiștilor – și anume rețeaua unităților de găzduire, o parte din rețeaua unităților de alimentație specifice zonei Ponoarele și împrejurimilor (perimetrul de 60 km).

Unități de cazare

Valorificarea potențialului turistic al zonei, cu adevărat, a început după Revoluție prin constituirea unui număr de 24 pensiuni. Acum, numărul acestora s-a redus la jumătate, omologate toate cu două margarete, după cum se observă și din Tabelul 3.

Tabel nr.3- Inventarierea unităților de cazare din comuna Ponoarele

Sursa: http://www.antrec.ro/ro-MH-cazare-Mehedinti-pensiuni.html#PON

Cazarea la sătean rămâne simbolul și prima formă de primire a turiștilor la țară, deoarece imaginea săteanului sau fermierului, deschizând ușa casei sale, conferă puterea de evocare a ospitalității ancestrale de care se bucură prietenul sau turistul; este întâlnirea dintre locuitorul satului și turist.

Analizând datele din tabelul de mai sus, observăm că jumătate din numărul pensiunilor din comună se află în reședința acesteia – Ponoarele -, urmată de Gheorghești și Baloș cu câte 2 unități de cazare.

În ceea ce privește numărul camerelor, satul Ponoarele este pe primul loc cu o pondere de 44,82% reprezentând un număr de 13 camere, urmat de Cracul-Muntelui cu o procent de 20,68% și Gheorghești cu 13,79%.

Deoarece unitățile de cazare din această zonă nu oferă condiții satisfăcătoare turiștilor, vom face o inventariere a tuturor unităților de cazare pe un perimetru de 60 km (a se vedea Anexa nr.6, Tabelul nr.3,). În urma inventarierii unităților de cazare din apropierea zonei Ponoarele, a rezultat un număr de 6503 locuri de cazare distribuite în principal în hoteluri, pensiuni, moteluri, hosteluri, vile, popasuri și sate turistice, după cum se observă și în Figura 10.

În ceea ce privește ponderea numărului de locuri de cazare în hoteluri, Băile Herculane este pe primul loc cu un procent de 75,05, procent ce se explică din faptul că este cea mai mediatizată stațiune balneară de după revoluție. Numărul locurilor de cazare în pensiuni este de asemenea predominant în stațiunea Băile Herculane, acesta ocupând un procent de 27,71 din totalul locurilor de cazare în pensiuni pe perimetrul celor 60 km.De asemenea la baia de Aramă numărul pensiunilor și a locurilor de cazare a sporit.

Unități de alimentație

În localitatea Ponoarele unitățile de alimentație nu există separat de cele de cazare, în schimb cele mai apropiate se află în orașul Baia de Aramă, la 5 km distanță: Casa Albă (1 stea), Mircea (2 stele), Izvorul Rece (1 stea), Cerna (2 stele). De asemenea, unitățile de alimentație din cele 3 orașe – Drobeta Turnu Severin, Motru și Tîrgu Jiu și stațiunea Băile Herculane se găsesc la o distanță nu mai mare de 60 km.

3.2.2. Baza tehnico-materială generală (infrastructura)

Mijloace de transport în comun

Pe teritoriul localității nu există unități sau rețele de transporturi auto. Transporturile auto pentru călători și mărfuri se fac prin intermediul firmelor specializate cu sediul în Drobeta Turnu – Severin și Mărășești care deservesc prin traseele lor și Ponoarele.

Instalații de telecomunicații

În prezent, doar 8 din cele 15 localități ale comunei Ponoarele beneficiază de posturi de telefonie fixă. În schimb, întreaga comună beneficiază din anul 2007 de rețea de telefonie mobilă (Orange, Vodafone), în urma amplasării unui releu în centrul comunei.

Rețele de alimentare cu:

Apă – Existența apei la adâncimi mici a perimis executarea în majoritatea localităților a unor sisteme locale de alimentare cu apă. Aceste sisteme conțin unul sau mai multe puțuri săpate, unite între ele prin conducte din țeavă zincată. De la aceste puțuri, apa este distribuită prin cădere liberă către locuitori. Satele care beneficiază de alimentare cu apă sunt: Ponoarele, Bârâiacu, Ceptureni, Gheorghești, Buicani, Șipotu, Valea Ursului, Proitești, Băluța, Cracu Muntelui.

Gaze și energie termică- Județul Mehedinți este singurul din România care nu beneficiază absolut deloc de alimentare cu gaze. Astfel, ca și restul locuitorilor județului Mehedinți, locuitorii din Ponoarele folosesc buteliile pentru aragaz, iar pentru încălzire, sobele sau centralele pe lemne.

Energie electrică – Întreaga comună beneficiază de alimentare cu energie electrică. Sursa de alimentare cu energie electrică o reprezintă LEA 20 KV Baia de Aramă, la care se racordează posturile de transformare existente în comună.

Distribuția energiei electrice la consumatori se realizează prin rețele electrice de joasă tensiune, 0,4 KV, construite pe stâlpi din lemn (20%) și stâlpi din beton (80%).

3.3. Analiza SWOT a valorificării actuale a resurselor din zona

Ponoarele

În condițiile dezvoltării durabile a zonei Ponoarele, valorificarea superioară a resurselor turistice se impune cu pregnanță, ca în orice domeniu economic. Aceasta presupune atât o valorificare complexă și eficientă în contextul unui turism intensiv, cât și o protejare și conservare a valorilor turistice, multe din ele epuizabile într-un viitor apropiat.

În cadrul sistemelor sociale și economice înțelegerea fenomenelor, previziunea și reacția la mediul extern, concomitent cu receptivitatea față de acțiunile și de capacitatea de a proiecta strategiile și procesele organizaționale, se poate realiza printr-o investigație bazată pe analiza SWOT.

SWOT este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carențe, slăbiciuni, deficiențe), oportunități și riscuri.

Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activității turismului din zona Ponoarele, s-au identificat următoarele:

Puncte forte (Strengths)

În ansamblul mișcării turistice din România, zona Ponoarele concentrează o mare diversitate de obiective turistice. Amploarea deosebită a activității turistice a fost determinată aici de numeroși factori. Este vorba în primul rând de potențialul turistic natural, precum și de patrimoniul cultural-istoric , alcătuit din obiective variate ce au și o certă valoare turistică.

În Anexa nr.7 este prezentată o listă cu traseele turistice în interiorul comunei și în împrejurimi, trasee prin intermediul cărora sunt valorificate atât resursele naturale cât și cele antropice.

Un alt factor l-a constituit faptul că Ponoarele se înscrie într-un vast teritoriu de interes turistic în imediata apropiere a altor zone cu un important flux turistic: Băile Herculane, zona Tismana, Băile Bala, zona Izverna.

Înălțimile reduse ale zonei montane și de podiș, ușoara lor accesibilitate cu mijloacele de transport auto sau cu piciorul, bogăția și diversitatea formațiunilor naturale, peisajele cu valențe estetice și reconfortante întâlnite în tot cuprinsul lor constituie premisele desfășurării drumețiilor și a activităților turistice de vizitare, cunoașterea feluritelor aspecte ale naturii, practicabile de către segmente largi de turiști.

Existența în mijlocul acestor unități de relief, de locuri cu peisaje reconfortante creează condițiile practicării și a activităților de odihnă și recreere în timpul sau la sfârșitul săptămânii pentru populația din județ sau din teritoriile învecinate.

Un alt factor pozitiv este clima favorabilă activităților turistice ce are un specific temperat-continental cu influențe mediteraneene. Zona are un potențial climatic favorabil turismului în sezonul cald, pe o perioadă de aproximativ șase luni (cu o perioadă optimă de patru luni, între luna iulie și luna octombrie).

Podul lui Dumnezeu a devenit un simbol peste vreme și el trebuie conservat, fapt pentru care a fost integrat și în rezervațiile speologice alături de tot complexul de forme carstice din jur.

Ponoarele este recunoscut, pe lângă aceste frumuseți și prin potențialul etofolcloric ce atrage numeroși turiști pe parcursul întregului an. Portul popular, tradițiile și obiceiurile din zonă, elemente folclorice reprezintă un alt motiv pentru care turiștii continuă să vină în această zonă. Acest potențial este valorificat atât prin Sărbătoarea Liliacului de la începutul lunii mai, precum și prin Festivalul Folcloric „Ponoare, Ponoare” organizat cu prilejul zilelor comunei Ponoarele.

Faptul că 10 ha de pădure de liliac sunt declarate rezervație botanică, 100 ha reprezentând complexul carstic sunt declarate rezervație naturală, faptul că întreaga zonă este cuprinsă in Geoparcul Platoul Mehedinți ce se întinde pe o suprafață de 106.000 ha, dovedește grija față de acest vast potențial turistic.

Calitatea unui mediu ambiant nepoluat reprezintă un alt punc forte al zonei Ponoarele.

Puncte slabe (Weaknesses)

Punctele slabe ale sistemului turistic din județul Mehedinți se răsfrâng și asupra zonei Ponoarele. Acestea vor trebui remediate pentru a obține un impact economic ridicat.

Punctul slab cu cea mai mare importanță îl reprezintă accesul la cea mai mare parte a obiectivelor turistice, în special datorită drumurilor inadecvate și prost întreținute, lipsa parcărilor și a grupurilor sanitare moderne. O parte din obiectivele turistice se află în zone mai îndepărtate la care accesul pe drumuri bine întreținute este limitat.

Absența punctelor de informare turistică bine puse la punct continuă să fie încă o problemă majoră a valorificării potențialului turistic al zonei Ponoarele.

O altă deficiență este faptul că traseele sunt majoritatea nemarcate, ceea ce face ca accesul turiștilor la obiectivele turistice să fie dificil, de aceea prezența ghizilor ar contribui la ușurarea parcurgerii unui itinerariu plăcut.

În ceea ce privește starea elementelor de potențial natural și antropic putem menționa:

monumente istorice de mare valoare fără protecție reală;

monumente ale naturii nemarcate, neprotejate, unele foarte greu de identificat în teren;

monumente religioase în stare proastă de întreținere, ce necesită măsuri de conservare și consolidare;

se remarcă neprotejarea elementelor etnografice și de port popular;

în mod special se remarcă lipsa unor spații de cazare în zona Ponoarele, deși este evidentă densitatea mare a elementelor de potențial natural și antropic.

Peștera Ponoarele a fost supusă unei valorificări necorespunzătoare, deoarece aceasta a fost vizitată și încă mai este vizitată fără supravegherea unui ghid turistic datorită accesibilității ușoare. Ea poate fi vizitată pe tot parcursul anului, fiind supusă unui grad înalt de distrugere. Așa se explică numărul mare de stalactite rupte și stalagmitele dislocate din Galeria Fosilă. Pe pereți există tot felul de inscripții și semnături. Acum se impune o cât mai urgentă conservare a ei, cu atât mai mult cu cât ea reprezintă încă nebănuite frumuseți și adăpostește și o importantă colonie de lilieci cuprinsă într-un program de protejare.

Sărbătoarea organizată cu prilejul înfloririi liliacului a ajuns anul acesta la cea de-a 51-a ediție, iar numărul participanților a depășit așteptările autorităților locale (peste 20.000 participanți). Binențeles ca o densitate atât de mare în zonă, mai ales că pădurea este declarată rezervație botanică, a atras după ea mai multe dezavantaje decât beneficii. În fiecare an pădurea este distrusă de către participanții la Sărbătoarea Liliacului, aceștia rupând pur și simplu florile în dorința de a pleca acasă cu un suvenir ce nu rezistă mai mult de câteva zile. Dar nu numai turiștii sunt vinovați de acest „masacru”, ci și localnicii care au furat puieții plantați în rezervație de Primăria Ponoarele.

În ceea ce privește Podul Natural (monument al naturii), acesta a suferit în timp un proces accentuat de degradare datorită acțiunii apei asupra calcarului și a celorlalți factori de mediu, proces intensificat și de circulația mașinilor de mare tonaj.

O valorificare defectuoasă în detrimentul principiilor dezvoltării durabile a turismului;

Nivelul scăzut al serviciilor;

Cererea redusă de servicii turistice pe plan intern;

Slaba promovare a potențialului turistic în țară și în străinătate;

Servicii turistice puțin diversificate.

Componenta cea mai importantă a bazei tehnico- materiale specifice – rețeaua uintăților de cazare (găzduire) – este slab dezvoltată și nu oferă condițiile necesare turiștilor pentru petrecerea unui timp mai îndelungat în zonă.

Lipsa serviciile de alimentație publică în afara celor ce aparțin pensiunilor rurale obligă turiștii să se deplaseze către celelalte, care le satisfac necesitățile, cum sunt cele de la Baia de Aramă și orașele mai îndepărtate (Târgu Jiu, Drobeta Turnu-Severin și Băile Herculane).

Oportunități

Programele de finanțare nerambursabile ale UE precum Fondurile Structurale, constituie principala oportunitate de dezvoltare a turismului în această zonă cu un potențial atât de vast prezentat în capitolul anterior. Acestea urmăresc construirea unor noi unități de cazare cum ar fi: han, tabere pentru tineret, camping, și modernizarea infrastructurii rutiere indispensabilă practicării unui turism la standarde normale.

O altă oportunitate este dată de amenajarea unor forme de agrement și alimentație.

Includerea in circuitele interne și internaționale a zonei Ponoarele constituie de asemenea o condiție a recunoașterii valorii acestei zone.

Zona prezintă și alte aspecte favorabile pe termen lung: dezvoltarea turismului ecologic, organizarea de conferințe și practicarea turismului rural.

Pentru a încuraja investițiile în zonă, autoritățile ar trebui să elaboreze un program de stimulare a investițiilor. Oamenii de afaceri ar fi mult mai tentați să investească în turismul local dacă ar fi scutiți de anumite taxe și impozite, sau ar putea concesiona teren la prețuri avantajoase.

Amenințări

Degradarea obiectivelor turistice precum Podul lui Dumnezeu sau Peștera Ponoarele datorită eroziunilor și implicării omului duce la scăderea valorii acestora și, implicit, la scăderea fluxurilor de turiști.

Degradarea rezervației botanice prin defrișări și distrugerea florei, în special a liliacului, atrage după sine și dispariția faunei ocrotite prin lege (vipera cu corn și broasca țestoasă).

Orientarea programelor europene și guvernamentale spre alte zone considerate prioritare.

Ofertele de produse turistice ale regiunii nu sunt competitive intern și internațional.

Investițiile scăzute în domeniul turismului.

Situația neclară a dreptului de proprietate asupra anumitor terenuri pretabile investițiilor agro-turistice.

Lipsa de pregătire profesională a locuitorilor în turism, lipsa unui centru de pregătire profesională în apropierea localității dar și faptul că aceștia nu sunt stimulați suficient pentru a lucra in domeniu.

Protejarea și conservarea acestor valori turistice se impune cu necesitate, numai astfel putând beneficia de ele și generațiile viitoare.

3.4. Evaluarea resurselor turistice prin determinarea indicelui de

atractivitate

După individualizarea resurselor se impune evaluarea acestora. Operațiunea de evaluare urmărește determinarea gradului de atractivitate a zonei Ponoarele și pe această bază stabilirea priorităților în valorificarea lor în plan turistic.

În vederea aprecierii valorii intrinseci a resurselor, voi determina gradul (indicele) de atractivitate – rezultat al influenței existente între ponderea fiecărui element component al resurselor. Calculul indicelui de atractivitate, rezultat al influenței existente între ponderea fiecărui element component al resurselor atracții naturale, atracții cultural-istorice, dotări turistice, acces, și nivelul său cantitativ se va face cu ajutorul formulei prezentate în primul capitol și găsește în Anexa nr. 8, Tabelul nr. 4.

În urma calculului a rezultat o valoare a indicelui de atractivitate pentru zona Ponoarele e de 3,70, fiind cuprins între [1-5], și depășind jumătatea intervalului ceea ce înseamnă că zona este foarte atractivă și se poate realiza o amenajare în condiții optime. Amenajarea propusă va promova din punct de vedere turistic punctele forte ale zonei : peisajul, ariile protejate, flora și fauna, elementele de etnografie și folclor, precum și ospitalitatea localnicilor.

Analiza asupra valorificării actuale a potențialului turistic din zona Ponoarele scoate în evidență slaba valorificare a acestuia, în cele ce urmează făcând o serie de propuneri pentru îmbunătățirea situației și atragerea câtor mai mulți turiști în zonă.

CAPITOLUL 4 – PROPUNERI DE VALORIFICARE SUPERIOARĂ A POTENȚIALULUI TURISTIC DIN ZONA PONOARELE

Analiza prezentată mai sus scoate în evidență valoarea potențialului turistic și oportunitățile de care dispune localitatea Ponoarele, așa încât turismul poate să devină în următorii ani o activitate principală în economia localității. Toate măsurile necesar a fi luate pentru dezvoltarea și susținerea turismului trebuie să se regăsească punctual în Planul de Urbanism al localității, pentru a putea fi incluse în programul de investiții pentru anii viitori.

În ceea ce privește infrastructura generală, modernizarea porțiunii de drum dintre Baia de Aramă și Ponoarele trebuie făcută imediat, accesul în comună făcându-se în principal pe aici.

Unul din simbolurile Ponoarelui – Podul lui Dumnezeu – se află într-un real pericol de a se surpa. Așa cum am mai spus și în capitolul anterior, factori precum, înghețul, dezghețul, vântul, ninsoarea sau căldura acționează asupra structurii podului și îl supun unui risc ridicat de degradare. Specialiștii care au studiat de-a lungul anilor acest monument al naturii susțin că plăcile din care este alcătuit podul s-au deplasat, alunecând practic una peste cealaltă. Dar nu trebuie să fii specialist ca sa susții acest lucru, poate observa oricine și cu ochiul liber. Stoparea procesului de degradare se poate realiza prin măsuri ca: dirijarea apelor care vin din spre Cracul Muntelui pe șosea și pe șanțul de pe marginea acesteia, restricționarea vitezei de circulație și chiar a tonajului, prin devierea circulației.

Monumentul trebuie conservat cu orice preț, fiind o creație divină. Dumnezeu nu mai repetă actul creației.

Cunoscând potențialul turistic al podișului și obiectivele turistice din comună, amenajarea lacului Zăton ar fi principalul punct de atracție turistică din zonă. Dacă apa ar fi menținută în lac, lucru posibil, în ciuda sorburilor existente, lacul ar constitui loc de agrement prin amenajarea unui debarcader în apropierea gurii peșterii și a altui debarcader spre Buicani. Turistul ar avea posibilitatea să se plimbe cu barca singur sau condus de un barcagiu. Amatorii de pescuit ar putea pescui. Popularea lacului cu pește nu ar necesita o investiție mare, dar această populare ar permite pescuitul industrial pentru vânzare. Pentru a fi despăgubiți, proprietarii pot să se constituie într-o asociație, veniturile ar fi de zeci de ori mai mari, și ar scăpa de emoțiile inundațiilor recoltei. Pe malul lacului se pot amenaja tabere pentru elevi, camping-uri, hoteluri, etc.

Lapiezurile reprezintă interes deosebit pentru omul de știință, dar și atracție pentru turistul neinițiat. Acestea ar trebui semnalate prin indicatoare și panouri din care turistul să culeagă informațiile necesare.

Din cele opt mori câte au existat odată pe pârâul Ponorii, acum a rămas una singură și aceasta neîngrijită. Reconstrucția acestor mori, punerea lor în stare de funcționare, amenajarea Văii Morilor, dă posibilitatea organizării unui parc etnografic de interes turistic, iar folosirea morilor le-ar asigura întreținerea localnicilor și ar avea eficiență economică scutind consumul energiei electrice.

Organizarea Sărbătorii Liliacului ca manifestare a spiritualității tradiționale (etno-folclorică și sportivă) și nu transformarea ei în bâlci reprezintă de asemenea un obiectv deosebit de important de care autoritățile locale ar trebui să țină cont.

Alte propuneri de valorificare a potențialului turistic:

Continuarea festivalului folcloric „Ponoare, Ponoare” și ridicarea lui la rangul de festival național;

Înființarea unui ansamblu cultural-artistic profesionist care să reprezinte tradițiile comunei prin participarea la festivalurile naționale și internaționale;

Sprijinirea tinerelor talente ale cântecului popular în afirmarea lor pe plan național;

Înființarea unui muzeu etnografic al satului;

Construirea unui teren de sport și a unui teren acoperit în aer liber pentru organizarea de activități culturale și sportive;

Protejarea și recondiționarea Bisericuței de sub Stei, monument istoric, construită din bârne de lemn, încheiate în chei bisericești, cu o pictură veche, care prezintă interes turistic;

Marcarea și semnalizarea traseelor turistice în zonă;

Favorizarea drumului de acces direct spre stațiunea balneară pe la Pădurea de Liliac;

Dacă valorificarea se va face corespunzător, oferta se va diversifica și va conduce la atragerea unui număr din ce în ce mai mare de turiști.

4.1 Propuneri privind realizarea unităților de cazare turistică

Pentru vizitarea zonei este foarte importantă asigurarea posibilităților de a rămâne aici măcar câteva zile, lucru care se poate realiza prin practica agroturismului. Acesta este legat de vechea ospitalitate românească și dă în același timp omului de la țară o posibilitate de câștig.

După cum se observă din analiza asupra valorificării actuale a potențialului turistic din zona Ponoarele, investițiile în această zonă nu au fost unele care să atragă un număr semnificativ de turiști. De aceea se impune în primul rând sprijinirea localnicilor în atragerea Fondurilor Structurale Europene, măsură prin care vor fi susținute activitățile turistice și agroturistice care au ca scop creșterea atractivității zonei, crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea, marketingul serviciilor și a infrastructurii turistice la scară mică.

În comuna Ponoarele posibilitățile de cazare sunt reduse, deși aceasta dispune de câteva pensiuni înscrise în circuitul agroturistic acestea nu oferă condiții optime pentru cazarea turiștilor. La momentul actual majoritatea ofertelor de cazare sunt de a locui în aceeași casă cu gazda ceea ce este în dezavantajul atragerii de noi turiști.

Pentru oferirea unui confort la standarde cel puțin medii trebuie realizat un program de înființare de noi pensiuni turistice rurale.

Aceste pensiuni ar trebui să respecte normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistică, înscrierea lor în circuitul agroturistic, și acordarea certificatelor de clasificare care folosesc la diferențierea confortului oferit de acestea precum și la stabilirea prețului.

Pentru dezvoltarea și modernizarea ofertei și a infrastructurii turistice am propus câteva măsuri, prin a căror aplicare putem ajunge la obținerea rezultatelor dorite:

dezvoltarea și îmbunătațirea ofertei serviciilor complementare turismului ( masă, cazare, agrement );

omologarea pensiunilor și fermelor agroturistice existente;

pensiunile turistice trebuie să aiba o capacitate de cazare până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural;

amplasarea pensiunilor turistice rurale în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea și viața turiștilor;

dotările din camere și din grupurile sanitare destinate turiștilor să fi puse în exclusivitate la dispoziția acestora;

în spațiile pentru prepararea și servirea mesei, numărul locurilor la mese trebuie să fie mai mare decât al celor de cazare, dar mai mic de 20;

realizarea de proiecte pentru obținerea de fonduri structurale europene în vederea construirii de noi pensiuni.

4.2 Propuneri de valorificare prin intermediul promovării

Datorită acestui imens potențial turistic, prin acțiuni de dezvoltare a acestuia se poate ajunge la crearea de noi locuri de muncă, protejarea celor existente și la îmbunătățirea performanțelor economice ale comunei.

Pentru ca în viitor ponderea acestui sector economic, care în prezent nu este valorificat suficient, să crească, am considerat necesar să propun o serie de măsuri de revigorare și amplificare a activităților de turism.

Acțiuni de promovare a produsului turistic al comunei pe piața internă și internațională:

Realizarea de materiale promoționale noi pentru mass-media ( articole, emisiuni), pagini web, diverse broșuri, ghiduri, cataloage, pliante, afișe pentru oferta turistică și distribuirea acestora;

Participarea la târguri interne și internaționale de specialitate, pe baza unor planificări concrete;

Realizarea unei publicații a legendelor și miturilor specifice zonei Ponoarele;

Realizarea de materiale promoționale pentru toate activitățile ce se pot practica pe timp nefavorabil sau la solicitare;

Organizarea de tabere pentru elevi și studenți în vederea practicării unui turism ecologic;

Expoziții itinerante cu tematică turistică în instituțiile de învățământ din județ, și chiar și la cele din țară;

Realizarea unei Agende a manifestărilor turistice anuale;

Includerea patrimoniului turistic rural în circuite turistice prin realizarea de programe turistice (a se vedea Anexa nr. 9 ).

Valorificarea resurselor locale și a produselor agro-alimentare ecologice prin consum turistic sau comercializare.

4.3 Amenajarea în scopuri turistice a zonei Ponoarele

Cu atracții impresionante prezentate în capitolul 2., această zonă ar putea fi supusă unei amenajări turistice în cadrul parcurilor si rezervațiilor, dar, în același rând și unei amenajări a unui sat turistic. Astfel, voi determina capacitatea de suport a zonei, voi face o evaluare a pieței potențiale a amenajării, după care îmi voi expune concepția de organizare a zonei Ponoarele.

Determinarea capacității de suport (capacitatea optimă de primire) a zonei

În funcție de cererea agroturistică potențială și în scopul dimensionării zonelor turistice, se poate determina capacitatea optimă de primire a unei zone, indicator ce reprezintă numărul maxim de turiști care pot fi primiți la un moment dat in stațiune astfel încat turiștii să nu se deranjeze reciproc și numărul acestora să nu afecteze echilibrul ecologic al zonei.

Suprafața ce o voi supune amenajării turistice este de 19 ha distribuită astfel: picnic – 4 ha, camping – 3 ha, plimbări, drumeție în pădure neamenajată – 6 ha, oglinzi de apă – 4 ha, baze sportive – 2 ha. Total : 19 ha.

Pentru a determina capacitatea optimă de primire a zonei noastre vom alege 5 activități importante pe care le voi utiliza pentru amenajarea satului turstic. În acest scop vom utiliza formula capacității optime de primire din capitolul 1.

Calculul capacității optime de primire se găsește în Anexa nr.10, Tabel nr. 6.

În urma calculului capacității optime de primire a rezultat un numar de 1418 turiști pe care satul turistic și rezervația botanică o poate suporta la un moment dat astfel încât aceștia să nu se deranjeze reciproc și numărul turiștilor să nu afecteze echilibrul ecologic al zonei.

Evaluarea pieței potențiale a amenajării

Piața potențială a zonei ce urmează a fi amenajată va fi formată din turiștii ce vin din comunele învecinate, din orașele Drobeta Turnu-Severin, Târgu Jiu, Motru, Craiova., Băile Herculane, dar și din marile orașe ale țării, în principal din capitală.

Principala zonă concurentă este zona Izverna, un important centru etnografic, cu un potențial natural deosebit. Comuna Izverna se află la o distanță de 20 km de Ponoarele și 45 km de Drobeta Turnu-Severin.

Pentru a determina aria de atracție vom aplica următoarea formulă a modelului gravitațional: CA / CB = LA / LB (∆TB/∆TA)²

În primul caz aplicăm modelul gravitațional pentru municipiul Drobeta Turnu-Severin, oraș cu 110.000 locuitori. Din numărul acesta, aproximativ 49.500 practică turismul, iar 2.970 se îndreaptă spre Podișul Mehedinți unde se află și Ponoarele.

CA reprezintă cererea pentru Ponoarele

CB reprezintă cererea pentru Izverna

LA reprezintă numărul de locuri de cazare din Ponoarele = 60 locuri;

LB reprezintă numărul de locuri de cazare din Izverna = 40 locuri;

∆TA reprezintă distanța dintre Drobeta Turnu-Severin și Ponoarele = 60 km;

∆TB reprezintă distanța dintre Drobeta Turnu Severin și Izverna = 45 km.

Cu ajutorul acestor date obținem următorul sistem:

CA / CB = 60/40(45/60)² = 1,5*0,56 = 0,84 0,84 CB + CB =1, deci CA + CB =1 1,84 CB =1 CB =0,58

CA =0,54 ,

ceea ce înseamnă că 54% (1603 turiști) dintre turiștii din Drobeta Turnu-Severin se îndreaptă spre Ponoarele, în timp ce 46% (1366) preferă Izverna.

Aceeași metodă o aplicăm și în cel de-al doi-lea caz pentru municipiul Târgu Jiu cu o populație de 96.000 locuitori din care 43.584 practică turismul. Dintre aceștia, 2.615 se îndreaptă spre Podișul Mehedinți.

CA reprezintă cererea pentru Ponoarele

CB reprezintă cererea pentru Izverna

LA reprezintă numărul de locuri de cazare din Ponoarele = 60 locuri;

LB reprezintă numărul de locuri de cazare din Izverna = 40 locuri;

∆TA reprezintă distanța dintre Târgu Jiu și Ponoarele = 50 km;

∆TB reprezintă distanța dintre Târgu Jiu și Izverna = 70 km.

CA / CB = 60/40(70/50)² = 1,5*1,4 = 2,1 2,1 CB + CB =1, deci CA + CB =1 3,73 CB =1 CB =0,27

CA =0,73

Rezultatele obținute pentru cel de-al doi-lea caz arată că din cei 2615 de turiști din Târgu Jiu, 73%, adică 1908 turiști se îndreaptă spre Ponoarele, în timp ce 27% (707 turiști) preferă Izverna.

Un simplu calcul duce la concluzia că 3511 turiști provenind din principalele orașe emițătoare Drobeta Turnu-Severin și Târgu Jiu vizitează anual zona Ponoarele.

Pentru a calcula necesarul de locuri de cazare din zona Ponoarele vom folosi formula coeficientului de utilizare a capacității din primul capitol. Astfel:

Număr înnoptări = Număr turiști * Durata medie a sejurului

Sosiri = 3511 turiști

Număr zile de funcționare = 360 zile

Durata medie a sejurului = 2 zile

Știind că indicele de utilizare netă a capacității de cazare la nivel național în 2007 a fost de 44,3%, aproximăm că acest indice va lua o valoare apropiată de 22% în cadrul județului Mehedinți, pe anul 2008.

0,22 = (3511*2) / Număr locuri de cazare* 360

Numărul locurilor de cazare ≈ 90 locuri

Concepția de organizare (amenajare) a zonei

Zona propusă pentru amenajare are o suprafață de 19 hectare, terenul fiind concesionat pe 49 de ani, cu posibilitate de cumpărare de la Consiliul Local și proprietari.

După cum am mai spus, în zonă se află deja 12 pensiuni, însă, construirea unui număr mai mare de unități de cazare în această zonă, având în vedere cererea, este necesară.

Astfel, se vor construi un număr de 4 pensiuni de 3 margarete a câte 22 locuri fiecare în 6 camere duble, 2 camere de 4 locuri și 1 apartament, fiecare pensiune dispunând de aproximativ 1200 mp.

Fiecare pensiune va dispune de infrastructura necesară conform normelor europene.

Toate aceste unități au o recepție comună, precum și un restaurant cu specific țărănesc într-o clădire separată cu 100 de locuri la masă, știind că necesarul de locuri la masă este egal cu 1,2*Numărul locurilor de cazare. Acest restaurant atrage în general și turiștii de la celelalte pensiuni din zonă, deoarece acestea nu dispun de unul.

Elementele recreative în cadrul zonei amenajate sunt reprezentate de: spații deschise (locuri de plimbare, pădure, oglinzi de apă, zone pentru plimbări cu barca,), amenajări sportive (instalații nautice, terenuri de volei, baschet, tenis, handbal, fotbal, teren pentru paintball), organizarea de manifestări sportive (concursuri de caiac-canoe, de pescuit).

CONCLUZII

În urma analizei actuale asupra valorificării potențialului turistic din zona Ponoarele, am ajuns la concluzia că acesta este insuficient valorificat, în special datorită faptului că investițiile în această zonă nu au fost unele care să atragă un număr semnificativ de turiști.

Turismul rural nu necesită investiții mari pentru amenajările de infrastructură și suprastructură sau pentru alte dotări și nu produce aglomerări cu caracter urban, ca în cazul stațiunilor turistice. De aceea, poate deveni, astfel, un factor esențial și determinant atât în amenajarea spațiului rural, cât și în cadrul „loisirului”, având, în acest sens, multiple posibilități de dezvoltare.

Dezvoltarea turismului este condiționată atît de factorii naturali care sunt cu totul deosebiți în zonă, cât și de resursele economice și cultural istorice, fiind favorizată în primul rând de modernizarea rețelei de șosele și a bazei turistice propriu-zise prin introducerea în circuitul turistic a unor noi gospodării din mediul rural. Toate acestea trebuie realizate pe fondul unor puternice acțiuni de ecologizare.

Exploatarea masivă a pădurilor a dus la puternice acțiuni de eroziune și degradare a solului. Unele aspecte sunt vizibile chiar în perimetrul pădurii de liliac de la Ponoarele. Ele necesită grabnice măsuri de împădurire și de protecție pentru conservarea aspectului turistic care rămâne acum, după închiderea exploatării miniere cea mai importantă resursă a întregii zone.

Poziția geografică, cadrul natural favorabil și resursele, variația și complementaritatea acestora din urmă, au constituit elemente determinante în conservarea unei multitudini de componente ce reflectă originalitatea vieții în acest spațiu geografic.

Valorificarea marelui potențial turistic al acestei zone, modernizarea comunităților umane care dispun de valențe turistice deosebite și au o bază edilitar gospodarească ar constitui una din cele mai pretabile căi de dezvoltare economico-socială de ansamblu a zonei Ponoarele.

Construirea unor pensiuni rurale în localitatea Ponoarele ar atrage un număr sporit de turiști. Aceștia și-au exprimat mereu dorința de a sta perioade mai lungi de 1-2 zile, însă condițiile existente de cazare sunt improprii și nemodernizate. Odată ce vor fi date în folosință, pe lângă faptul că se va reuși o fidelizare mai bună a turiștilor deja existenți, se vor atrage alții noi.

Asupra locuitorilor, impactul cel mai important îl va constitui crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea spațiilor comerciale deja existente, sau crearea altora noi, sporirea comerțului cu produse alimentare ecologice, și prin urmare sporirea veniturilor localnicilor.

În ceea ce privește infrastructura generală, modernizarea căilor rutiere din această zonă este un obiectiv de maximă importanță fără de care activitatea turistică nu s-ar putea desfășura în mod normal.

Potențialul etnofolcloric se valorifică atât prin sărbătorile din zonă cum ar fi: sărbătoarea liliacului din Ponoarele și Nadanova, sărbătoarea din Padeș și Tismana, precum și prin festivalul Plaiului Cloșani „Munte, munte, brad frumos” ale cărui baze au fost puse în 1995 și Festivalul folcloric „Ponoare ,Ponoare” – I-a ediție 27 iulie 2006.

Probabil elementul potențialului turistic cel mai puternic valorificat în ultimii ani – Pădurea de liliac de la Ponoarele – atrage cel mai mare număr de turiști cu ocazia organizării Sărbătorii Liliacului la începutul lunii mai, dar, totodată și distrugerea rezervației botanice. Astfel, este necesară instruirea atât a localnicilor, cât și a turiștilor cu privire la valoarea Pădurii de liliac, cea mai mare din țară (20 ha), o igienizare științifică, protejarea liliacului, a lalelei negre, a viperei cu corn și a broaștei țestoase aflate în acestă rezervație.

Protejarea monumentelor maturale precum: Podul lui Dumnezeu, Peștera Ponoarele sau Lapiezurile, se impune cu necesitate, numai astfel putând beneficia de valoarea lor și generațiile viitoare.

Lacul carstic Zăton poate fi supus unui proiect de amenajare, transformându-l în principalul punct de atracție din zonă. Dacă apa ar fi menținută în lac, lucru posibil, în ciuda sorburilor existente, lacul ar constitui loc de agrement prin amenajarea unui debarcader în apropierea gurii peșterii și a altui debarcader spre satul Buicani.

Localitatea Ponoarele at putea fi inclusă pe lista unor viitoare sate turistice. Comuna Ponoarele este cotată deja ca o localitate pilot a turismului mehedințean. Această zonă ar putea fi supusă unei amenajări turistice în cadrul parcurilor si rezervațiilor, dar, în același rând și unei amenajări a unui sat turistic.

Promovarea și dezvoltarea turismului rural nu trebuie să facă abstracție de impactul nagativ pe care îl poate avea asupra mediului ambiant ( dispariția unor specii de florii și faună, a altor monumente ale naturii, suprasolicitarea și depășirea capacități de suport ecologic, dispariția unor terenuri agricole și foreatiere, creșterea gradului de urbanizare etc.)

O dată cu demararea programelor de dezvoltare a agroturismului în zona rurală se rezolvă și problema distribuiri produselor agricole obținute în gospodărie. În pachetele și serviciile turistice sunt incluse și mesele de mic dejun, iar la dorința clientului toate mesele de peste zi, în acest mod familia gazdă asigurându-și un venit suplimentar prin evaloarea produselor obținute în gospodărie.

Prin natura lor, produsele agricole obținute în gospodărie pot fi de origine animală ( carne, lapte, ouă, pește, grăsimi animale ), sau de origine vegetală ( verdețuri, legume, cereale, fructe, grăsimi alimentare vegetale ) acestea putând să asigure mesele zilnice în proporție de 80%.

Un alt mod de valorificare al produselor obținute în gospodarie este cel cu vânzare directă la turistul cazat în pensiune.

Prin toate aceste mijloace de promovare și desfacere locuitorii satelor turistice beneficiază de un nivel de trai mai ridicat și de o satisfacție mai mare prin recunașterea muncii lor.

Eșalonarea în timp a procesului de modernizare și organizare teritorială într-o viziune sistemică va conduce la realizarea unei remodelări treptate și complexe a acestui spațiu geografic.

Potențialul turistic de necontestat, nevalorificat la adevărata valoare până în prezent, precum și posibilitățile multiple de finanțare prin fondurile structurale sunt motive întemeiate pentru atragerea investitorilor în zona Ponoarele.

Anexa nr. 1 – AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Dacă vrei să ai o imagine de ansamblu a Plaiului Cloșani, nu e nevoie să te cufunzi neapărat în hărți și studii de specialitate. E suficient într-o zi senină să urci pe Piatra Cloșanilor, pe Vârful lui Stan, ori pe alte înălțimi de dincoace de minunata vale a Cernei și să privești în zare. De acolo ți se dezvăluie una dintre cele mai frumoase panorame ale ținutului.

Figura nr.1 – Harta comunei Ponoarele (schiță D. Borloveanu)

și ai posibilitatea de a vedea relieful vălurit, format din dealuri și văi, care se profilează asemenea unui amfiteatru coborâtor către Dunăre: Cornetul Cerboanei (803m), Babele (771m), Vârful Înalt (748m), Cioaca (644m), Cula (612m), Steiul Ponorii (597m), Cuca Inoanii (568m), Dealul Mare (568m), Dochiciu (474m). Câteva înălțimi aparțin comunei Ponoarele care se învecinează în partea de nord cu Obârșia Cloșani, la nord-est cu Baia de Aramă, la sud cu comuna Bala, iar la vest cu Izverna.

Centrul satului Ponoarele se află la o distanță de 4.639.279,6 m față de meridianul 0 și la distanța de 4.383.523,7 m față de Ecuator. Localitatea este la latitudinea de 44058’22 în N și longitudinea 22045’56. Satele comunei sunt răspândite pe coastele dealurilor ori pe lângă firul apelor, văilor, având aspecte neregulate, fiind sate răsfirate, parțial risipite sau cu tendință de adunare.

Comuna se compune din asemenea sate mici, risipite pe dealuri și văi: Băluța, Bârâiac, Brânzeni, Buicani, Ceptureni, Cracul Muntelui, Delureni, Gărdăneasa, Gheorghești, Ludu, Proitești, Răiculești, Valea Ursului, Șipot. Unele grupuri de case au constituit așa numitele cătune și mai poartă chiar acum nume distincte, deși au fost asimilate de satele limitrofe: Arțaru, Baloși, Martinești, Tihoi, Poieni.

Suprafața totală a comunei este de 44 Km2 , iar relieful este sărăcăcios format din cornete calcaroase peste care s-a depus un strat subțire de sol permițând dezvoltarea unei vegetații pitice. Dintre speciile floristice rare, menționăm laleaua neagră de tip sălbatic din care se păstrează puține exemplare. Și fauna are un specific al ei fiind caracterizată prin prezența unor animale mici care pot supraviețui în aceste locuri. Vipera cu corn si broasca țestoasă se numără printre acestea fiind ocrotite de lege.

Dealurile, numite popular craci (Cracul Muntelui, Cracul Făsuiului, Cracul lui Ianăși) sau culmi (Culmea Belii, Culmea Gevrinului) alternează cu văi ( Valea Mare,Valea Vulpii, Valea Băluții, Valea lui Borloveanu).

Majoritatea văilor au apă destul de puțină care seacă in timpul verii.

Figura nr.2 – Harta turistică a comunei Ponoarele

Figura nr.3 – Harta comunei Ponoarele

Figura nr.4 – Hotărnicia moșiei Ponoarele

Anexa nr. 2 – CĂI DE ACCES

Tabel nr.1 – Căile de acces (rutiere) în comuna Ponoarele

Anexa nr. 3 – POTENȚIALUL NATURAL

Caracteristicile climei comunei Ponoarele:

Temperatura medie anuală: 4-6º C ;

Temperatura medie a lunii ianuarie: -3 – 4º C ;

Temperatura medie a lunii iulie: 18-20º C ;

Numărul de zile cu temperaturi de 30º C: 6-7 zile ;

Umezeala relativă a aerului, media anuala 80% ;

Cele mai bogate în precipitații sunt lunile iunie și noiembrie 100-110 mm medie

lunară;

Cele mai secetoase sunt lunile ianuarie și februarie cu 58-60 mm medie lunară ;

Vânturile predominante sunt cele din vest, nord-vest, nord-est;

Viteza maximă anuală depășește 20 m/s.

Poduri naturale

Cel mai mare pod natural din Europa se află în Republica Cehă, în Hrensko și are aproximativ 18 m înălțime și 30 m lungime. Circulația este interzisă în prezent pe acest pod, în trecut aceasta fiind posibilă.

Cel mai mare pod natural din lume este Podul Curcubeului, înghesuit de-a lungul canioanelor stâncoase, și izolate de la baza muntelui Navajo, Utah, SUA. Este o minune a naturii. De la bază până la vârful arcului ajunge la 88,4 m (290 picioare) – aproape cât înălțimea Statuii Libertății – și măsoară 83,8 m (275 picioare) lungime peste râu. Vârful arcului are 12,8 m (42 picioare) grosime și 10 m (33 picioare) lățime.

Figura nr.7 – Podul Natural (Podul lui Dumnezeu) – vedere din față

Figura nr.8 – Podul Natural – vedere de pe dealul peșterii

Peștera Ponoarele

Toate părerile specialiștilor converg spre idea că Ponoarele reprezintă prin complexitatea fenomenelor carstice, o adevarata perlă a carstului românesc.

Intrarea are forma unei arcade care prezintă similitudine cu Podul lui Dumnezeu având lățimea de peste 15 m și înălțimea de peste 3 m. Coborârea este alunecoasă pentru că apa picură mereu din tavan și peștera este inundată când apele Zătonului cresc. După aproximativ 100 m galeria se ramifică spre dreapta către ieșirea dinspre Zăton, dar drumul este barat de prezența sorbului.

Primul cercetător care a publicat și o hartă a zonei de la intrarea în peșteră în anul 1913 a fost C.N. Ionescu. Apoi peștera a fost cercetată de V. și A. Decu împreună cu Fănică Argintaru, administratorul Stațiunii Speologice de la Cloșani. Peștera a ieșit însă din anonimat abia în toamna anului 1962 când a fost cercetată de membrii Institutului de Speologie „Emil Racoviță”. Ea reprezintă o adevărată poveste geologică a tainelor de sub pământ. Așadar, o călătorie în sens invers pe firul Bulbei devine simultan o călătorie în timp, după cum sugerează autorii albumului „Peștera Bulba”. Pentru a ajunge la această peșteră trebuie să urmezi firul apei la ieșirea din Baia de Aramă pe locul cu numele de legendă, Valea Găinii.

Peștera este structurată pe trei etaje. Un etaj este încă activ, fiind străbătut de apele Bulbei care își au originea în matca Zătonului. Acest etaj are o lungime de 950 m și constituie traseul principal. Etajul următor, numit etajul subfosil, este părăsit destul de recent de ape și în perioada în care râul are debitul foarte mare, apa mai poate ajunge încă aici. Etajul are o lungime de 1200 m. Etajul subfosil cuprinde Galeria cu Brad și Galeria Fachirilor. Etajul fosil cuprinde Galeria Găinii, Sala Găinii, Galeria cu Anastomoze și Galeria Vălurilor de Cristal, însumând 1250 m. Diferența de nivel între cele trei etaje este de 20-25 m. Accesul în etajul fosil se face prin galeria principală, după circa 650 m de la intrare, printr-o porțiune care a fost denumită Balconul. De aici pornește una din cele mai frumoase galerii ale peșterii, lungă de aproape un kilometru, și care poartă un nume semnificativ: Galeria Vălurilor de Cristal.Sala pașilor pierduți, Templul egiptean sau Galeria vălurilor sunt galerii de neuitat. Minunile de stalactite și stalagmite, coloanele și țurțurii, vălurile încremenite de milenii au cu toate o singură explicație, picătura de apă. În limba greacă veche cuvântul stalagmos înseamnă picătură cu picătură.

Apele celor doua lacuri se scurg prin galerii subterane si ies la suprafata la aproximativ 3 km pe Valea Gainii, in Pestera Bulba.

Așadar, într-un spațiu destul de restrâns ca dimensiuni, fenomenele carstice se întâlnesc din plin: cele două lacuri cu numele Zăton, câmpul de lapiezuri din Dealul Peșterii, Podul lui Dumnezeu, Peștera Podului, Peștera Bulba. Toate acestea îi determina pe specialiști să vorbească despre un bazin hidrocarstic de mare însemnătate, un adevărat complex Ponoarele- Bulba.

Câmpul de lapiezuri

Dealul Peșterii este format din două câmpuri distincte: Câmpul Afroditei și Câmpul Cleopatrei, numite astfel după cele două frumuseți ale antichității. Câmpul Cleopatrei se află chiar deasupra ieșirii din peșteră și este cel mai frumos și fascinant dintre toate. La o distanță de 200 m,spre Sud, se află Câmpul Afroditei (vezi Fig. 5), de dimensiuni mai mici și cu canale mai adânci în care s-au instalat câteva forme de vegetație. Aceste câmpuri constituie adevarate unicate la nivel european, formate sub altitudinea de 600m: “Cunoscut în literatura sub numele de Lapiezul de la Ponoarele, acesta este cel mai impresionant fenomen carstic de acest fel din România”-Cr.Lascu, Drumețind prin Mehedinți.

Steiul Ponorii

Chiar de la intrarea în comună, în partea de sud, putem observa un cornet masiv. Vegetația a încercat să urce până aproape de vârf, dar nu a reușit din cauza stâncilor care se încing de căldură în timpul verilor toride ce usucă până și firele de iarbă. Acest cornet primește un aspect mai prăpăstios chiar în dreptul bisericuței, devenind un perete abrupt și golaș, arătând că aici s-a produs o ruptură și terenul s-a prăbușit deasupra unor nevăzute galerii. Pe lângă biserică există o potecă spre Răiculești care-ți scoate sufletul la urcuș, numită Jghibina.

Anexa nr. 4 – Potențialul antropic

Bisericuța de sub stei

Legenda spune că la poalele Steiului, călugărul Nicodin, în sec.al XIV-lea, a vrut să înalțe o ctitorie. Singura dovadă a rămas bisericuța din lemn de stejar în fața căreia se mai văd și acum câteva pietre acoperite de pământ care marcau crucile din cimitirul de altă dată. Icoana Sf. Ioan Botezătorul și cele două motive: soarele și luna de pe catapeteasma întăresc idea vechimii construcției. Cea mai veche icoană din biserică se află în pronaos și reprezintă pe Sf. Ioan Botezătorul ținând în mâna stângă o cupă și sub ea un papirus pe care s-a scris:” Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor.1762. Reparată în 1879”. Este sigura icoană din sec. XVIII ce se mai pastrează în Mehedinți, altele s-au repictat, pierzându-și astfel întâietatea.

Valea morilor

Primele trei erau așezate chiar la gura izvorului unde apa ieșea cu presiune din stâncă și erau cunoscute sub numele de Morile de sub piatră. La gura izvorului erau doua mori apartinand Bălucenilor, următoarea moară era a Ponorenilor. În apropierea cimitirului unde râul era mai domol, a fost locul morii Răiculeștilor. Moara a cincea era a Nebunilor sau a haiducilor, mai era cunoscută ca moară a Gărdănicenilor. Moara Martineștilor era pe un loc în pantă unde apa râului era furioasă. De remarcat că toate cele șase mori enumerate până aici, erau construite pe partea dreaptă a râului. Singura moară, așezată pe stânga râului, a fost moara Tihoilor. Penultima moară este a Crăcucenilor, care mai exista si astazi. Ultima moară construită a fost moara lui Andrei

Deși trei mori fac parte din patrimoniul național, mai există doar una și asta neîngrijită. Spre deosebire de alte localități unde sunt mori, morile de la Ponoare aparțineau comunității organizate pe grade de rudenie sau pe afinități. Exista o înțelegere nicăieri scrisă: cel care pleca de la moară, lăsa moara în stare de funcționare, curățenie, iar dacă îi rămânea mâncare, o lăsa pentru cel care urma să macine sau pentru un călător care folosea moara adăpost pe timp de noapte sau pe vreme rea.

Figura nr.20 – Schiță Valea Morilor

Anexa nr. 5 – Populația

Tabel nr.2 – Structura populației comunei Ponoarele

Sursa: Consiliul Local Comuna Ponoarele, Județul Mehedinți, Plan urbanistic general

Comuna Ponoarele, proiect nr. 5268/2003, p. 15-16.

Anexa nr. 6 – Infrastructura unităților de cazare

Tabel nr.3 – Infrastructura unităților de cazare pe un perimetru de 60 km

Anexa nr. 7 – Trasee turistice

Trasee turistice în interiorul comunei parcurse pe jos, călare, cu căruța sau trăsura:

Podul lui Dumnezeu – Dealul Peșterii – Lapiezuri (Câmpul Cleopatrei, Câmpul Afroditei) – Stânca Dracului – Zăton (marcat turistic): 40 minute;

Podul lui Dumnezeu – Școală – Moara Crăcucenilor – Biserica de lemn – Steiul Ponorii (pe Valea Morilor): 60 minute;

Podul lui Dumnezeu – Căminul cultural – Satul Băluța – Cheile Băluței – Valea Râenilor: 90 minute;

Podul lui Dumnezeu – Căminul cultural – Pădurea de liliac – Piatra Dajului (deasupra Cheilor Băluței): 60 minute;

Podul lui Dumnezeu –Școală – Valea morilor – Bisericuța de lemn – Jghibină (urcuș abrupt) – Răiculești – Gărdăneasa (panorama crestelor Munților Mehedinți): 90 minute;

Podul lui Dumnezeu – Icoana din Colnice – Cornetul Mare cu coborâre la Baloși: 60 minute;

Podul lui Dumnezeu – Biserica Sf. Nicodim – Valea Turcului – Mina Cauna: 30 minute;

Podul lui Dumnezeu – Biserica Sf. Nicodim – Biserica Cracul-Muntelui – Vârful Înalt (panorama Munților Mehedinți): 90 minute;

Podul lui Dumnezeu – Biserica Sf. Nicodim – Gaura Iepurelui – Valea Turcului – Lapiezurile de la Brăzișori – Crovul Mare – Peștera Bulba: 90 minute;

Podul lui Dumnezeu – Valea lui Trandafir – Valea Găinii – Malareca – Ocne (Fântâna Mircii): 120 minute.

Trasee turistice în împrejurimi (cu autovehicule):

Ponoarele – Baia de Aramă – Apa Neagră – Celei – Tismana: 45 minute;

Ponoarele – Gheorghești – Turtaba – Piatra Încălecată- Izverna: 40 minute;

Ponoarele – Baia de Aramă – Negoești – Crainici – Stațiunea balneară

Bala: 60 minute;

Ponoarele – Negoești (Valea Motrului) – Cheile Glogovei – Cula Glogovenilor

și biserica: 30 minute;

Ponoarele – Turtaba – Nadanova – Cornetul-Babelor – Lacul Gornovița: 60

minute;

Ponoarele – Apa Neagră – Padeș (Monumentul lui Tudor Vladimirescu) –

Valea Mare (Lac de acumulare) – Izvoarele Cernei: 180 minute;

Ponoarele – Brebina – Mărășești – Godeanu – Valea Cernei – Băile

Herculane: 90 minute.

Anexa nr. 8 – Gradul de atractivitate

Tabel nr.4 – Determinarea gradului de atractivitate

Anexa nr. 9 – Produs turistic (Sejur)

Titlul produsului turistic: „Parfum de liliac”

Traseul: Craiova – Filiași – Rovinari – Târgu-Jiu – Peștișani – Baia de Aramă – Ponoarele – Baia de Aramă – Motru – Strehaia – Filiași – Craiova

Obiective turistice:

Podul lui Dumnezeu (Podul Natural)

Pădurea de liliac

Peștera Ponoarele

Zătonul(Mare si Mic)

Câmpul de lapiezuri

Bisericuța de sub Stei

Steiul Ponorii

Elemente de prezentare generală

Număr de zile: 6

Număr de persoane: 16

Perioada : începutul lunii Mai

Mijloc de parcurs folosit: microbuz, pedestru

Număr kilometri parcurși:329

Ghidul unităților de cazare : Pensiunea Eleodor, Pensiunea Borloveanu

Eventuale condiții de participare:

produsul turistic se adresează tuturor categoriilor de vârstă;

echipament adecvat vizitării peșterii și pentru străbaterea traseelor în intreriorul

comunei;

nu este indicat efortul pentru persoanele cardiace, cu probleme locomotorii;

Prezentarea succintă a desfășurării programului pe zile

Ziua 1 (joi)

Întâlnire ora 10 :00 în fața agenției și plecare cu microbuzul la ora 10 :30 spre Ponoarele, pe ruta: Craiova – Filiași – Rovinari – Târgu-Jiu – Peștișani – Baia de Aramă – Ponoarele. Oprire în Târgu-Jiu – vizitarea operelor lui Constantin Brâncuși (Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului). Continuarea traseului spre Baia de Aramă și vizitarea mănăstirii din localitate. După Peștișani se poate face o abatere la Hobița pentru a vizita casa memorială C Brâncuși. Sosirea la Ponoarele și cazarea la pensiunile Eleodor și Borloveanu, ambele fiind clasificate cu 2 margarete. Servirea prânzului și program liber până la lăsarea serii.

Ziua 2 (vineri)

Dupa mic dejun, începem vizitarea monumentelor din localitatea Ponoarele, precum Podul lui Dumnezeu și peștera Ponoarele aflată în imediata apropiere a podului. Peștera se vizitează cu echipament adecvat. Ieșirea din peșteră se face în apropierea lacului Zăton, prilej de a admira frumusețea peisajului și renumitele lapiezuri de la Ponoarele. Întoarcere la pensiuni pentru servirea prânzului. Vizitarea Mânăstirii Tismana urmând traseul : Ponoarele – Baia de Aramă – Apa Neagră – Celei – Tismana și a schitului Cioclovina. Întoarcere în Ponoarele cu un scurt popas pe Valea Găinii. Admirarea unui apus de soare din dealul Peșterii. Servirea cinei și odihna la pensiune.

Ziua 3 (sâmbătă)

Servirea micului dejun. Se pleacă pe jos pe Valea morilor ( unde mai există Moara Crăcucenilor) – cimitir – Biserica de lemn de sub Stei – Steiul Ponorii (cu peștera hoților) – Jghibină (urcuș abrupt de 20- 30 minute) – Răiculești ( cu admirarea întregii panorame până la Piatra Cloșanilor și a crestelor muntoase de dincolo de Valea Cernei). Întoarcerea către locurile de cazare pe locul numit colnice, printr-o pădure de fag. Servirea prânzului. După masă se poate vizita Pădurea de liliac pe traseul următor: Podul lui Dumnezeu – Căminul Cultural -Pădurea de liliac. Chiar înaintea sărbătorii se poate participa la petrecerile organizate aici, cu horă populară și mici. Întoarcere la pensiuni pentru servirea cinei.

Ziua 4 (duminică)

Micul dejun. Această zi este destinată Sărbătorii Liliacului. Plecarea spre Pădurea de Liliac unde se desfășoară mult așteptata sărbătoare: hore populare, întreceri sportive, mici, bere și alte distracții. Pe parcursul sărbătorii turiștii pot opta pentru a se distra în parcul special amenajat pentru acest eveniment, cu achiziționarea diferitelor obiecte specifice zonei, sau de a lua parte la spectacolul organizat în aer liber cu interpreți și grupuri de dansuri folclorice din zona Olteniei. Întoarcerea la pensiune pentru servirea prânzului. Program liber până la servirea cinei și petrecerea serii în compania gazdelor.

Ziua 5 (luni)

Servirea micului dejun. Parcurgerea unui traseu cu mașina spre Izverna și lacul Gornovița (cu coborâre la gura peșterii din Izverna și a peșterii din Vale Părului de la Cerna-Vârf ). Prânzul se poate servi sub forma unui grătar pe marginea lacului, unde se poate face și o partidă de pescuit. Spre seară, după admirarea unui apus de soare pe lac se vine la ponoarele pentru cină.

Ziua 6(marți)

Ultimul mic dejun la Ponoarele și despărțirea de gazde. Plecarea spre Baia de Aramă- Brebina( cu vizitarea bisericuței de lemn- monument istoric)- Titerlești-Bratilov- Mărășești-Obârșia Cloșani-Godeanu( cu admirarea Vârfului lui Stan)-popas la Fântâna lui Vârzob și întoarcere pe același traseu cu servirea prânzului la pensiunea Izvorul rece, care are și păstrăvărie proprie. După masă traseul se continuă pe ruta: Ponoarele – Baia de Aramă – Motru – Strehaia – Filiași – Craiova.

Analiza de preț

Tabel nr. 5 – Calculul prețului pachetului turistic

Condițiile de comercializare

Reducerile se acordă în cazul în care grupul de turiști depășește 16 persoane;

Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 0-7 ani se percep taxe doar pentru alimentație;

Segmentul de turiști căruia i se adresează produsul îl reprezintă familiile, persoanele

de vârsta a III-a, grupuri de elevi/studenți .

Anexa nr. 10 – Amenajarea în scopuri turistice a zonei Ponoarele

Tabel nr.6 – Determinarea capacității optime de primire

BIBLIOGRAFIE

Borloveanu, D., Boteanu, C., Ponoarele – Ghid turistic, Editura MJM, Craiova, 2006

Borloveanu, D., Boteanu, C., Ponoarele, Ed. MJM, Craiova, 2003

Boteanu, C., Baia de Aramă și împrejurimile ei, Editura Centrului Județean al Creației Populare Mehedinți, Drobeta Turnu-Severin, 1999

Cândea, Melinda, Erdeli, G., ș.a., Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București, 2003

Erdeli, G., Podișul Mehedinți Geografie Umană, Editura Metropol, București, 1996

Erdeli, G., Gheorghilaș, A., Amenajări turistice, Editura Universitară, București, 2006

Erdeli, G., Istrate, I., Potențialul turistic al României, Editura Universității București, 1996

Goran, C., Platoul carstic al Mehedințului, Editura Academiei R.S.R., București, 1978

Gunn, Clare, Var, T., Tourism planning, Fourth edition, Routledge, New York, 2002

Holloway, J. Ch., Taylor, N., The business of tourism, Seventh edition, Pearson Education, London, 2006

Ioncică, Maria, Stănciulescu, Gabriela, Economia turismului și serviciilor, Editura Uranus, București, 2005

Khan, M. A., Introduction to tourism, Anmol Publications PVT, New Delhy, 2005

Lupu, N., Hotelul, economie și management, Ediția a V-a, Editura All Beck, București, 2005

Minciu, Rodica, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, București, 1995

Minciu, Rodica, Economia turismului, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Uranus, București, 2005

Mitrache, Șt, Manole, V., ș.a., Agroturism și turism rural, Editura Fax Press, București, 1996

Neacșu, N., Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București, 2000

Nedelea, Al. Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

Neguț, S., Geografia turismului, Editura Meteor Press, București, 2004

Nistoreanu, P, Economia Turismului, Editura ASE, București, 2005

Nistoreanu, P., Ecoturism si turism rural, Editura A.S.E.. București, 2006

Nistoreanu, P., Turismul rural o afacere mică cu perspective mari, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1999

Popova-Cucu, Ana, Popescu, Polixenia, Rezervația botanică de la Ponoarele, în Studii și cercetări, 1975

Roman, I., Ghid cultural – turistic România – Mehedinți, Editura Craiova, 2003

Roman, I., Boteanu, C., Biserici din lemn din județul Mehedinți, Editura Prier, Drobeta Turnu-Severin, 2006

Stănciulescu, Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura All Beck, București, 2003

Boghean, Carmen, curs (format .pdf), Economia turismului, Universitatea Ștefan cel

Mare, Suceava

***Consiliul Local Comuna Ponoarele, Județul Mehedinți, Plan urbanistic general

Comuna Ponoarele, Vol. I- memoriu general P.U.G, proiect nr. 5268/2003

***Dicționarul limbii române moderne, Ed.Academiei, București, 1958

***Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind ariile protejate publicată în M.O. nr. 152/12 aprilie 2000

www.antrec.ro (27.06.2008)

www.apmmh.ro (05.05.2008)

www.comunicatedepresa.ro (12.04.2008)

www.didyouknow.cd (19.03.2008)

www.mededinti.insse.ro (05.05.2008)

www.travelblog.org (12.04.2008)

ro.wikipedia.org (09.06.2008)

www.dexonline.ro (21.06.2008)

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Valorificarea Potentialului Turistic In Zona Ponoarele Mehedinti (ID: 168410)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Valorificarea Potentialului Turistic In Zona Ponoarele Mehedinti

Copyright Notice

Activitate Turistica Statiunea Balneara Buzias

Analiza Impactului Serviciului de Catering Asupra Sferei Ecoeconomice Sociale Si Turistice

. Valorificarea Turismului Montan In Judetul Bistrita Nasaud

Studiul Aplicatiilor Grafice Si Cartografice Si al Elementelor Cadastrale In Comuna Snagov

Politica de Distributie a Serviciilor Turistice pe Piata

Analiza Circulatiei Turistice

Copyright Notice

Similar Posts