Valorificarea Potentialului Turistic In Statiunea Amara
INTRODUCERE
Prezenta lucrare, intitulată Valorificarea potențialul turistic în Stațiunea Amara urmărește să prezinte funcționalitatea actuală a stațiunii, analizând elementele naturale, antropice, sociale, economice ce stau la baza activității turistice ca principală funcție geo-economică a localității.
Am ales acest subiect întrucât consider stațiunea Amara una dintre cele mai atractive locații ale Câmpiei Bărăganului, cu un imens potențial turistic, care este valorificat doar parțial.
Valoarea peisagistică ridicată, prezența unor stațiuni balneo-climaterice ale căror ape minerale folosite din cele mai vechi timpuri, poziționarea geografică favorabilă la răscrucea unor vechi drumuri comerciale, varietatea și frumusețea formelor de relief ca și bogăția culturală, folclorică și arhitectonică. Toate acestea fac oportună valorificarea potențialului turisc al Stațiunii Amara. Actuala baza tehnico-materială pentru turismul balnear, forma de turism cu cea mai mare pondere în turismul zonei, deși dezvoltată din punct de vedere cantitativ. Turismul de tranzit ar putea avea șanse mai bune de dezvoltare, beneficiind de o arteră de circulație cu un trafic mare și de valori peisagistice deosebite; turismul de week-end se află încă la începutul dezvoltării sale datorită ineficienței dotărilor pentru agrement; toate acestea fac necesară o mai bună valorificare a resurselor turistice bogate și variate ale stațiunii Amara.
O valorificare superioară a potențialului județului Ialomița va avea ca scop promovarea stațiunilor balneo-climaterice pe piața internațională, creșterea nivelului calitativ al serviciilor de cazare și a celorlalte servicii, diversificarea formelor de turism și a dotărilor pentru agrement, includerea în circuitul turistic și al altor zone cu potențial turistic ineficient valorificat.
Am încercat, în această lucrare, să pun în evidență bogățiile acestei zone, valorificate exclusiv prin turism. Astfel, mă refer la peisajele deosebit de pitorești, cu ape, păduri și izvoare de o neasemuită frumusețe, apele minerale cu o valoare terapeutică recunoscută în țară și în străinătate, dar nu în ultimul rând la bogățiile antropice din zonă și din împrejurimi.
I. DATE GENERALE
România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiple dovezi ale unei istorii și culturi milenare, ca și prin construcțiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potențial turistic valorificat într-o oarecare măsură.
În cadrul turismului României, județul Ialomița dispune de un potențial turistic valoros, având o funcție turistică bine individualizată, fapt ilustrat și de baza tehnico-materială existentă precum și de circulația turistică .
O valorificare superioară a potențialului județului Ialomița va avea ca scop promovarea stațiunilor balneo-climaterice pe piața internațională, creșterea nivelului calitativ al serviciilor de cazare și a celorlalte servicii, diversificarea formelor de turism și a dotărilor pentru agrement, includerea în circuitul turistic și al altor zone cu potențial turistic ineficient valorificat.
Voi încerca în această lucrare, să pun în evidență bogățiile acestei zone, valorificate exclusiv prin turism.
1.1.Turismul, concepte, definiții, loc și rol în economia mondială
Turismul se manifestă astazi ca un domeniu distinct de activitate, cu o prezență tot mai activă în viața economică și socială, cu o evoluție în ritmuri dintre cele mai înalte. Turismul este generator al unor transformari profunde în dinamica socială, precum și a unor serii importante de interdependente.
Deși considerat de cei mai mulți dintre experții în domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumatate a secolului al XIX-lea și ca atare, primele încercări de definire și caracterizare a lui datează din această perioadă. Preț de un secol de la apariție, turismul a avut o evoluție relativ lentă ceea ce s-a reflectat și în planul clarificărilor conceptuale.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul "TURISM" provine din termenul enqlezesc "TO TOUR" (a călători, a colinda), având dfici semnificația de excursie . Creat în Anglia în secolul al XVIII-lea, desemnând inițial acțiunea de a voiaja în Europa, acest galicism derivă la rândul său din cuvântul francez, "TOUR" (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare, drumeție) și a fost preluat treptat de majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de călătorie care urmăresc cu preponderență un scop de agrement, derecreere. Termenul francez TOUR derivă din cuvântul grecesc TOURNOS și respectiv din cel latin TURNUS, păstrând semnificația de circuit, în sensul de călătorie. Unii experți (belgianul Arthur Haulot, de exemplu) acceptă și ipoteza originii ebraice a cuvântului; în ebraica antică TUR corespundea noțiunii de călătorie, descoperire, recunoaștere, explorare.
Ca în orice lucrare științifică un rol deosebi de important îl are definirea coceptelor. Numeroși autori au definit conceptul de turism cât se poate de amplu și de complex. În dicționarul Enciclopedic găsim definit turismul ca fiind activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.
Turismul este, în primul rând "o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber"; el presupune "mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afara reședinței obișnuite și activitățile desfașurate în timpul petrecut la acele destinații"; de asemenea, în cele mai multe situații, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.
Exprimat, în general prin ansamblul activităților, relațiilor și măsurilor determinate de organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă ca un fenomen economico-social complex, rezultat din integrarea mai multor subdiviziuni (ramuri distincte) ale economie și este vorba despre activitatea din hoteluri, și restaurante, transporturi, agenții de voiaj și touroperatori, domenii angajate direct și în principal în servirea turistilor, ca și din telecomunicatii, cultura și arta, sport, sanatate și altele, implicate în mai mică măsura și indirect în această privință .
1.1.1.Abordari ale noțiunilor fundamentale din turism
În domeniul turismului se utilizează o serie de termeni și concepte specifice cum ar fi noțiunile de turism, turism intern și internațional, turist, cerere turistică, oferta turistică, industrie turistică etc. Organizația Mondiala a Turismului este principalul organism international care a propus mai multe definiții pentru acești termeni. De asemenea, legislația românească propune, prin H.G. 58/1998, o serie de termeni și definițiile lor, care să corespundă accepțiunilor europene și internaționale.
Una dintre cele mai cuprinzatoare definiții date turismului, general acceptată pe plan mondial este aceea a profesorului elvetian doctor W. Hunziker: "turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare" .
Acestei definitii i-au fost aduse mai multe acuze de catre specialistii în domeniu si anume ca e prea generala si ca nu exclude anumite forme de deplasari care nu au scopuri turistice sau dimpotriva ca are un caracter limitativ deoarece exclude o serie de manifestari care au si un continut turistic cum ar fi: participarile la congrese si reuniuni interne si internationale, deplasarile oamenilor de afaceri, etc.
Profesorul doctor Claude Kaspar – președintele Asociației Internaționale a Experților științifici în Turism (A.I.E.S.T.) a propus în 1981 următoarea definiție:"Turismul este ansamblul relațiilor și faptelor constituite din deplasarea și sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliu și nici locul principal al activității profesionale."
"The Shorter Oxford English Dictionary" (Oxford, 1950) definește turismul ca fiind: "teoria și practica din sfera călătoriilor, călătoria fiind de placere" iar turistul drept "cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel care face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de placere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoare."
"Dictionaire Touristique International" (Paris, 1969) conține și el o definiție și anume: "Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor."
"Dicționarul Explicativ al Limbii Române" (Ed. științifică, București, 1989, pag. 981) propune urmatoarea definiție: "Turismul este o activitate cu carecter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor regiuni pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere."
Terminologia elaborata de Organizatia Mondiala a Turismului se prezinta astfel:
Turismul – cuprinde activitatile desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, în locuri situate în afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive;
Turism intern – rezidentii unei tari care calatoresc numai în interiorul acesteia;
Turism receptor – non-rezidentii care calatoresc în tara data;
Turism emitator – rezidentii tarii date care calatoresc în alte tari;
Turism national – constituit din turismul intern si turismul receptor;
Turism international – alcatuit din turismul receptor si cel emitator;
Turist – orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat în afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decât exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat.
H.G. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in România, defineste conceptele turistice astfel:
Turism – ramura a economiei nationale cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc în afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unor activitati remunerate la locul vizat.
1.1.2.Turismul – Dezvoltarea turismului
Activitatea turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupații ale omului încă pe timpurile când nomadismul era modul de viață al unei colectivități umane. Pentru omul nomad turismul devenise o profesie, el nu avea așezare statornică într-un loc, dar „practica" turism dintr-un loc în altul. Pe parcursul timpurilor omul în permanență a avut și activități turistice, care au fost impuse de anumite situații, nevoi, necesități și poate nu în ultimul rând pentru ceea ce numim noi astăzi agrement.
Turiștii care se deplasau dintr-un loc în altul au fost în decursul timpului printre primii și cei mai dinamici purtători de informații. În condițiile lipsei telecomunicațiilor succesele de dezvoltare în toate activitățile umane erau difuzate și prin turiști. Cu certitudine se poate afirma că turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a modificat în timp a fost doar formele de deplasare a turiștilor, scopurile acestora.
Primele încercări de a organiza activitatea turistică în țara noastră datează încă din secolul XIX. Din inițiativa privată au apărut o serie de asociații, organizații lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare" .
Acestei definitii i-au fost aduse mai multe acuze de catre specialistii în domeniu si anume ca e prea generala si ca nu exclude anumite forme de deplasari care nu au scopuri turistice sau dimpotriva ca are un caracter limitativ deoarece exclude o serie de manifestari care au si un continut turistic cum ar fi: participarile la congrese si reuniuni interne si internationale, deplasarile oamenilor de afaceri, etc.
Profesorul doctor Claude Kaspar – președintele Asociației Internaționale a Experților științifici în Turism (A.I.E.S.T.) a propus în 1981 următoarea definiție:"Turismul este ansamblul relațiilor și faptelor constituite din deplasarea și sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliu și nici locul principal al activității profesionale."
"The Shorter Oxford English Dictionary" (Oxford, 1950) definește turismul ca fiind: "teoria și practica din sfera călătoriilor, călătoria fiind de placere" iar turistul drept "cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel care face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de placere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoare."
"Dictionaire Touristique International" (Paris, 1969) conține și el o definiție și anume: "Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor."
"Dicționarul Explicativ al Limbii Române" (Ed. științifică, București, 1989, pag. 981) propune urmatoarea definiție: "Turismul este o activitate cu carecter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor regiuni pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere."
Terminologia elaborata de Organizatia Mondiala a Turismului se prezinta astfel:
Turismul – cuprinde activitatile desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, în locuri situate în afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive;
Turism intern – rezidentii unei tari care calatoresc numai în interiorul acesteia;
Turism receptor – non-rezidentii care calatoresc în tara data;
Turism emitator – rezidentii tarii date care calatoresc în alte tari;
Turism national – constituit din turismul intern si turismul receptor;
Turism international – alcatuit din turismul receptor si cel emitator;
Turist – orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat în afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decât exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat.
H.G. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in România, defineste conceptele turistice astfel:
Turism – ramura a economiei nationale cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc în afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unor activitati remunerate la locul vizat.
1.1.2.Turismul – Dezvoltarea turismului
Activitatea turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupații ale omului încă pe timpurile când nomadismul era modul de viață al unei colectivități umane. Pentru omul nomad turismul devenise o profesie, el nu avea așezare statornică într-un loc, dar „practica" turism dintr-un loc în altul. Pe parcursul timpurilor omul în permanență a avut și activități turistice, care au fost impuse de anumite situații, nevoi, necesități și poate nu în ultimul rând pentru ceea ce numim noi astăzi agrement.
Turiștii care se deplasau dintr-un loc în altul au fost în decursul timpului printre primii și cei mai dinamici purtători de informații. În condițiile lipsei telecomunicațiilor succesele de dezvoltare în toate activitățile umane erau difuzate și prin turiști. Cu certitudine se poate afirma că turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a modificat în timp a fost doar formele de deplasare a turiștilor, scopurile acestora.
Primele încercări de a organiza activitatea turistică în țara noastră datează încă din secolul XIX. Din inițiativa privată au apărut o serie de asociații, organizații sau societăți, cluburi etc. care desfășurau o activitate turistică pe arealele geografice posibil de abordat, căutând să atragă în mișcarea turistică și păturile sociale cu posibilități de a sponsoriza amenajarea unor obiective de baza materială turistică. Tot în acestă perioadă apar și primele scrieri cu caracter turistic în țara noastră care se refereau la început aproape în totalitate la subiecte montane. Odată cu trecerea anilor și cu creșterea interesului pentru diferite forme de turism, aceste publicații pentru turism și-au diversificat subiectele abordate, reprezentând mai târziu puncte de plecare pentru realizarea unor studii mult mai complexe și elaborate.
Premergătorii acestor prime scrieri turistice erau de cele mai multe ori călăuze-localnici, vechi vânători de capre negre, ciobani sau pădurari, buni cunoscători ai potecilor și văilor montane. Ei au lăsat și descrieri ale traseelor parcurse, care s-au constituit în primele ghiduri montane.
Momentul nașterii alpinismului românesc poate fi considerat anul 1873, când a luat ființă SAK (Clubul Alpin al Transilvaniei – Brașov), devenit câțiva ani mai târziu, secțiunea Brașov a SKV (Societatea Carpatină Ardeleană) înființat la Sibiu în 1881.
Abia după acest moment, munții din România au început să fie umblați tot mai mult, de „domni de la oraș”, ce veneau la munte pentru relaxare. Abia după acel an, au început să apară primele adăposturi pe munte special dedicate turiștilor (cabane și refugii), primii ghizi montani selectați dintre localnici.
Formarea ghizilor și construirea adăposturilor pe munte, nu a fost o invenție locală, ci pur și simplu s-a copiat modelul de oganizare din Alpi (Austria), unde deja exista o asemenea infrastructură.
În România, primii ghizi de munte au apărut în 1884, fiind formați și organizați de către SKV, care a realizat primele carnete și insigne de ghid. Începând cu 1891, secția Sibiu a SKV-ului s-a ocupat constant de pregătirea și formarea ghizilor selectați, în primul rând, din rândul populației din zona montană.
Acest sistem de formare a ghizilor montani, în cadrul asociațiilor turistice existente în țara respectivă, era un lucru generalizat în toate țările din Alpi. De exemplu, până la începutul secolului XX, toți ghizii care lucrau în Alpii francezi erau formați în cadrul Clubului Alpin Francez. Ulterior, o dată cu o mai bună auto-organizare și creștere a importanței, ghizii din zona Mont Blanc au început să-și formeze separat, propria școală de formare și pregătire a ghizilor montani.
În 1906 în cadrul SKV-ului a apărut o casă de pensii și de întrajutorare pentru ghizii montani, ghizi precum: C-tin Sandul, Ion Ușieru, Ion Moldovan (zona Bistrița), Ion Stănilă senior și junior (zona Bucegi), Ion Tarcea, Gheorghe Popp (Cârțișoara), Savu Drăguț (Savu) sau Ion Coțofană (Făgărași).
În zona Bucegi, în afară de membrii familiei Stănilă care, timp de peste 100 de ani au lucrat ca ghizi sau cabanieri (perioada 1870 – 1982), au devenit faimoși ghizii Nicolae Butmăloi și Nicolae Gelepeanu. Înainte de război și în perioada interbelică, de numele lor sunt legate primele trasee în abruptul Bucegilor și diferite toponime.
După schimbarea regimului politic în România, ghizii montani au dispărut total, alpinismul fiind transformat exclusiv în sport. Meseria de ghid montan a reapărut oficial abia după anul 1968, când a fost înființat Biroul de Turism pentru Tineret (BTT).
Ghizii BTT au fost formați însă, doar pentru drumeția montană, ramura „mersului pe munte” care a rămas ca formă de turism, funcționând în paralel cu restul alpinismului privit ca sport și organizat în cadrul Federației de Turism(!) – Alpinism.
Unul din cei mai cunoscuți ghizi montani BTT este David Neacșu, cunoscut mai ales după 1989, ca urmare a numeroaselor expediții și a implicării în comerțul cu echipament montan.
Meseria de ghid montan a funcționat conform regulilor BTT până după 1989 când, la inițiativa privată a unui fost ofițer militar din Brașov (Lucian Pașca), meseria a fost reorganizată în cadrul unei asociații private. Astfel a luat ființă în 1997, Asociația Ghizilor Montani din România (AGMR).
În ciuda mai multor disensiuni interne, AGMR-ul a reușit să organizeze în perioada 1997 – 2004, patru cursuri de calificare și specializare a ghizilor montani, după o nouă programă de curs, ce a inclus testarea cunoștințelor în cățărare, alpinism și schi de tură.
Începând cu 2006, sunt organizate periodic (anual), cursuri de specializare în meseria de ghid montan, conform autorizației obținute din partea Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA).
Societatea Ghizilor Montani (SGM) s-a înființat din inițiativa mai multor ghizi montani cu experiență mai ales în ture și expediții de alpinism și cățărare, pentru dezvoltarea și perfecționalizarea meseriei de ghid montan.
1.1.3.Asociațiile și organizațiile de turism din România
Asociațiile și organizațiile de turism din România și-au desfășurat activitatea înainte de primul război mondial și în perioada celor două războaie. Preocuparea acestor asociații s-a îndreptat spre construirea de cabane și case de adăpost în munți, spre amenajari de drumuri, poteci, marcaje, precum și spre organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, de almanahuri, ghiduri, hărți etc.
Printre primele societăți care au urmărit dezvoltarea turismului în zonele montane menționăm: Societatea Română de Geografie (1875), în programul căreia se înscriu deschiderea și amenajarea Peșterii Ialomiței, amenajarea de poteci în Munții Bucegi, construirea primelor cabane pe Caraiman și Vf. Omu, organizarea de excursii colective.
În 1875, ia ființă la București Societatea Geografică Română, ale cărei principale realizări au fost: "Buletinul Societății Geografice Române" (1876-1943), care a publicat și numeroase descrieri de călătorie, expediții geografice, turism, precum și "Marele dicționar geografic al României" (1898-1902), cu un bogat material informativ.
Societatea Carpatină Ardeleana a Turiștilor (Erdely Karpat Turista Egyesulet) pe lângă o bogată activitate montană a publicat și revista de turism "Erdely" (Ardealul), anii 1904-1940.
În 1892, a fost înființată prima organizație turistică din Banat, care s-a numit Societatea Carpatină Bănățeană. De numele acestei societăți se leagă și editarea, în 1894, a primului ghid turistic întitulat "Călăuza turistică a Banatului" de Veber Antal, precum și a primei reviste turistice, în 1895, sub denumirea "Turismul Bănățean" care, după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului – "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar averea naționalizată. După revoluția din '89, societatea, a fost reconstituită ca persoana juridică non-profit. Obiectivul ei principal are în vedere revigorarea turismului montan bănățean.
Societatea Turistilor Români (1903-1916) a avut ca membri personalități ale vieții culturale și politice din acea vreme: Gheorghe Munteanu-Murgoci, Ludovic Mrazec, Simion Mehedinți, Alexandru Tzigara-Samurcas, Grigore Antipa, Alexandru Vlahuță, P. P. Carp, I. I. C. Bratianu, dr. I. Cantacuzino, Tache Ionescu, Ion Pillat, P. Știrbei, Spiru Haret, Alexandru Davilla etc. Urmând exemplul S.K.V. (Societatea Carpatină Transilvăneană) membrii din comitetul de conducere al S.T.R. au înființat secțiuni în localitățile de pe întregul teritoriu al țării – Iași, Turnu- Severin, Ploiești, Tg. Jiu, Bacău, Câmpulung-Muscel. Cele mai importante realizări în literatura de turism a ținut de publicarea unui anuar turistic.
În Transilvania, printre organizațiile turistice private, o activitate remarcabilă a desfășurat Asociația Carpatină Transilvania (Siebenburgische Karpathen Verein – S.K.V.), fondată în 1880, cu sediul la Sibiu. Pe linie de propagandă turistică, asociația a editat broșuri, hărți, cărți poștale ilustrate și un anuar în care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite, dări de seamă ale asociației.
Tradiția turismului montan în România a fost continuată și susținuta și de către alte grupări turistice care au participat la îmbogațirea literaturii turistice:
– Clubul Alpin Român (C.A.R.), constituit în martie 1934, a editat revista "Buletinul Alpin" (1934-1939);
– Clubul Turistic Bănățean, fondat la 16 martie 1935, cu sediul în Caransebeș, asociație română turistică, sportivă și educativă care a editat o revistă de turism.
– Asociația "Hai la drum!" (1939-1947), cu sediul în Capitală, și-a propus să propage ideea turismului activ în toate mediile sociale și a editat Buletinul "Hai la drum!".
Turismul României a fost puternic influențat de ideologiile și personalitatea liderilor din țările comuniste. Prea puțină atenție a fost acordată dezvoltării turismului în imediata perioadă de după al Doilea Război Mondial, iar când sectorul ofertelor turistice a luat naștere, turismul României a avut foarte puțin de oferit.
Între anii 1960-1970, România a făcut eforturi de dezvoltare a infrastructurii turistice, dar majoritatea au fost concentrate pe litorarul Mării Negre. În anul 1971 este înființat Ministerul Turismului care avea în subordine mai multe organizații specializate în servicii turistice, în zone precum Brașov, București și litoralul Mării Negre. România era o țară ușor accesibilă țărilor din Europa de Vest și oferea o alternativă ieftină Greciei și Spaniei. Turismul domestic a evoluat și el, iar românii au fost încurajați să călătorească prin țară și să viziteze monumentele contemporane ale realizării socialiste. Tot în această perioadă, numărul vizitatorilor străini a început să crească de la 500.000 în anul 1965 la 2.3 milioane în 1972 în cazul celor din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică, și de la 200.000 la 600.000 în cazul turiștilor din celelalte țări.
1.1.4.Turismul in Romania in zilele noastre
Poziția României este la o răscruce de drumuri europene, care o fac ușor accesibilă de la est la vest sau de la nord la sud. Liniile aeriene feroviare și drumurile transeuropene, căile fluviale și maritime o leagă de cele patru părți ale continentului.
Relieful cu forme armonioase, cu zone muntoase, colinare și de câmpie, oferă acestei țări o configurație ideală pentru turism.Carpații românești, a căror ramură sudică a fost numită de geograful francez Emmanuel de Martonne "Alpii transilvani", prezintă o varietate de peisaj cu totul particulară. De la piscurile alpine cu contururi îndrăznețe, ce poartă urmele trecerii ghețarilor de altădată, imprimate în relieful lor zbuciumat, la câmpiile bogate în vegetație și la decorul fantastic al peșterilor cuprinse de flancurile munților calcaroși, totul etalează un magnific evantai de forme.
Stațiuni alpine, unele de o certă faimă internațională, oferă sejururi de neuitat. Orașele Borșa și Vatra Dornei, în nord, Slănicul Moldovei, Borsec, Sovata în centrul țării, Poiana Brașov, Predeal, Sinaia, Bușteni, Căciulata, Călimănești, Govora în sud, Semenic, Băile Herculane în sud-vest, Stâna de Vale în nord-vest, toate acestea, și încă multe altele, dotate cu hoteluri de calitate, reprezintă o parte dintr-o bogată rețea turistică.
În zonele de munte, de dealuri și de câmpie sunt răspândite aproape 200 de stațiuni balneo-climaterice (ceea ce face ca România să fie una dintre cele mai bogate țări din lume, sub acest raport). Din punct de vedere medical, aceste stațiuni sunt o veritabilă farmacie a naturii, cu apele lor bogate în diverse săruri minerale, propice pentru cure de băi și cure interne. Multe boli sunt tratate cu succes, deseori cu rezultate miraculoase.
Partide de vânătoare la cerbi, urși, lupi, vulpi, mistreți, iepuri, păsări – fazani, prepelițe etc, se pot organiza în toate formele de relief și în toate sezoanele.
Litoralul Mării Negre, una din cele mai extinse riviere din Europa, cu o lungime de 50 km, se bucură de un șirag de stațiuni înlănțuite (15), fiecare cu specificul ei arhitectonic, hotelurile și sanatoriile ei, dotate pentru tratament balnear, oferind admirabile vacanțe estivale.
Delta Dunării se află în nordul acestei riviere. Situată în zona centrală estică a României, delta este formată în jurul gurilor Dunării (din lungimea totală de 2860 km a acestui mare fluviu european, 1075 km. scaldă teritoriul României). Delta Dunării este unică în Europa. Splendoarea peisajelor, bogăția florei și a faunei, al căror potențial a fost remarcat și apreciat de comandantul Jacques-Yves Cousteau), au determinat UNESCO s-o catalogheze ca rezervație a biosferei.
Fortărețele și castelele (de la Râșnov, Bran, Hunedoara, Sinaia, Suceava, Neamț, Alba Iulia, Sighișoara, Histria ș.a.) sunt o carte de istorie deschisă. La această zestre se adaugă orașele, cu specificul și monumentele lor, atestând o îndelungată istorie, muzeele, târgurile, grădinile botanice, rezervațiile naturale, mulțimea de sate turistice.
În anul 2002 s-a încheiat marea privatizare în turism (după numărul de societăți, turismul este privatizat în proporție de 92%, iar după capitalul social, în proporție de 88%). Din privatizare s-au încasat 1340 miliarde lei, de 7 ori mai mult decât valoarea nominală a pachetelor de acțiuni scoase la vânzare.
1.1.5.Programe de dezvoltare a produselor turistice
Au fost lansate noi programe de dezvoltare a produselor turistice (Stațiunea Mamaia – "Riviera Estului", "Croaziere pe Dunăre", "Steagul albastru – Blue Flag", "Bucovina de Aur") și s-au continuat programele începute ("Reabilitarea litoralului" și "Super schi în Carpați"). De asemenea, s-au oferit variate servicii din gama "Sport extrem". Ca urmare, în sezonul estival trecut, de pildă, numărul turiștilor străini care au vizitat litoralul românesc a crescut cu 18%. La programul "Croaziere pe Dunăre" au luat parte peste 15.000 de turiști străini. Sezonul turistic de iarnă se desfășoară anual sub cele mai bune auspicii, vacanța de sărbători atrăgând cel mai mare număr de vizitatori din ultimii 20 de ani, practic întreaga capacitate de cazare fiind ocupată cu turiști români și străini.
România participă anual la 60 de târguri și expoziții internaționale de turism, din care peste 50 în Europa, restul în Orientul Mijlociu, în America de Nord și în Asia. La aceste manifestări au fost prezenți agenți economici de turism români care și-au prezentat ofertele proprii și au negociat contracte de colaborare cu parteneri străini.
Relațiile internaționale cu autoritățile de turism din țările Uniunii Europene, precum și în cadrul organizațiilor internaționale de turism – Organizația Mondială a Turismului, Asociația pentru Promovarea Turismului din Țările Dunărene "Die Donau", Inițiativa Central Europeană, Cooperarea Economică la Marea Neagră au avut un regim prioritar de dezvoltare. În cadrul acestor organisme au fost abordate aspecte multimple privind dezvoltarea turismului: dezvoltarea durabilă, ecoturismul, dezvoltarea regională și altele.
1.1.6.Programe și proiecte în turism
Programul național de dezvoltare turistică "Super schi în Carpați"
1. Se are în vedere dezvoltarea și modernizarea stațiunilor turistice montane pentru schi precum și înlocuirea instalațiilor de transport pe cablu, alinierea la standardele europene, asigurarea siguranței turiștilor.
2. Efecte: diversificarea ofertei de creștere a calității serviciilor în turismul montan, sporirea numărului de turiști străini și români.
Programul "Croaziere pe Dunăre"
1. Îmbunătățirea infrastructurii și amenajării urbanistice în porturile dunărene în care acostează vase cu turiști străini și introducerea în program a noi porturi.
2. Extinderea punctelor de atracție turistică din localitățile portuare și din vecinătatea acestora (muzee, biserici, mânăstiri, parcuri și rezervații naturale) și amenajarea de spații comerciale pentru vânzarea de produse de artizanat, alte bunuri cu specific local sau național.
Programul "România – țara vinurilor"
Se are în vedere valorificarea potențialului important vini-viticol recunoscut al României prin organizarea de vizite pentru turiști cu degustări la crame din podgoriile celebre. Ministerul Turismului realizează acțiuni speciale de promovare a programului cu prilejul participării la târguri și expoziții internaționale și editează tipărituri și alte materiale de informare.
Programul "Vacanța la țară"
1. Orientarea fluxurilor turistice către zonele rurale cu tradiții și cu infrastructura turistică adecvată prin dezvoltarea turismului rural.
2. În acest scop, în colaborare cu asociațiile profesionale, au fost promovate programe diversificate care includ servicii în zone rurale.
Programul "Steagul albastru" (blue flag)
1. Introducerea în România a simbolului "Steagul Albastru" constituie recunoașterea internațională a calității plajelor litoralului românesc al Mării Negre.
2. Atribuirea simbolului se face în funcție de îndeplinirea a 27 de criterii referitoare la calitatea apei, echiparea și curățenia plajei, informarea publicului etc. Simbolul este atribuit de o organizație non-guvernamentală internațională, Fundația de Educație.
Programul "Q" (de creștere a calității serviciilor turistice)
1. Prin lansarea mărcii de calitate (Q), program similar derulat în Spania, Franța și Elveția, se introduce un sistem de atragere a sistemului privat pentru atingerea unui standard de calitate care să corespundă exigențelor turiștilor din întreaga lume. În acest scop vor fi elaborate norme de certificare a calității serviciilor hoteliere și a acordării mărcii "Q".
Programul vizează reintroducerea în circuitul turistic și de restaurare a clădirilor "Cazino", componente ale patrimoniului cultural național de arhitectură. În acest fel se vor reintroduce în circuitul turistic vechile cazinouri, monumente de arhitectură de renume internațional, (Sinaia, Constanța, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Herculane și includerea lor în lanțuri internaționale de cazinouri).
2. România se bucură de numeroase monumente de artă și arhitectură din cele mai interesante, de la cele din epoca antică la cele din epoca modernă. Ilustrative sunt, de exemplu, bisericile cu fresce exterioare din nordul Moldovei. După părerea unanimă a specialiștilor, Mânăstirile Voroneț, Humor, Sucevița, Moldovița, Arbore etc, sunt capodopere ale unei civilizații rafinate, unice în lume. Premiul "Mărul de aur", distincție a federației internaționale a ziariștilor și scriitorilor de turism (de pe lângă UNESCO), a fost decernat acestor mănăstiri.
Programul "Infoturism"
În fiecare centru de județ, în localitățile și stațiunile turistice importante, precum și în punctele principale de frontieră s-au organizat centre de informare turistică, capabile să prezinte oferta națională și locală. De asemenea, în București s-au instalat panouri de informare turistică tip "city-light" cu prezentarea principalelor obiective turistice.
1.2. Așezarea geografică și căile de acces a stațiunii
Stațiunea balneoclimatică Amara este localitate în Sud-Estul României (județul Ialomița), situatã în estul Câmpiei Române (în Câmpia Bãrãganului), pe malul lacului Amara, la 7 km spre Nord-Vest de municipiul Slobozia (reședința județului Ialomița) la o altitudine de 30 de metri.
Amara se învecineaza la Nord cu comuna Grivița, la Vest cu comunele Gh. Doja și Perieți, iar în Est și Sud cu Municipiul Slobozia.
Localitatea este situată la 100 km de Aeroportul Internațional Henry Coandă, 100 km de Aeroportul Mihail Kogălniceanu, 120 km de Litoralul Mării Negre și 130 km de Delta Dunării.
Stațiunea este la 2 km de localitatea cu același nume: AMARA. În stațiunea de tratament Amara este amenajată plajă pe malul lacului pentru băi de soare.
Amara
Fig. 1. Localizarea Stațiunii Amara în județul Ialomița
Cai de acces Amara:
– București – Urziceni – Slobozia (119 km.) pe DN 2 și 2A; Brăila – Slobozia (95 km) pe DN 2; Constanța – Slobozia pe DN 2A; Buzău – Slobozia (91km) pe DN 2C;
– București – Slobozia Veche via Ciulnita; Ploiești Sud – Urziceni – Slobozia Veche; Galați – Brăila – Faurei – Urziceni – Slobozia Veche.
1.3. Istoricul stațiunii
Prima atestare documentara a lacului Amara a fost în timpul Domnitorului Matei Basarab, care a inzestrat mănăstirea “Sfinții Voievozi” ridicată de el în Slobozia, cu întinse terenuri în jurul lacului.
Lacul este cunoscut din preistorie, mai precis din epoca neolitica (anii 3500-2800 i.e.n.), pe malul drept al acestuia situandu-se un vechi sat: Bora. (conform menționărilor lui Costin Stefanescu).
Primele așezări stabilite în actualul teritoriu al orașului Amara sunt consemnate prin anii 1857-1859, cand s-au stabilit aici grupuri de mocani veniți de prin părțile Făgărașului și Muscelului. Acestora, prin anii 1864-1866, li se adauga alte grupuri de păstori, veniți de prin aceleași locuri. Toți și-au construit bordeie și colibe în preajma lacului, formând un cătun cunoscut, la început, sub numele de Basica Galbenă sau Movila Galbenă. În 1864, prin secularizarea averilor mănăstirești, au primit pământ pe mosia satului Slobozia câteva familii din comunele județului Buzău, Prahova, Slobozia și Ialomița. Până în 1903, Amara era un cătun și aparținea de comuna Slobozia.
Amara a atras atenția lui Petru Poni, caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, în 1887 iar autoritățile au decis să amenajeze aici băi. Au fost întâi instalații primitive prin anul 1905, dar în prezent se fac proceduri moderne cu nămolul care vindecă.
În 1896, la 4 ani după ce autoritățile județene au decis să inființeze un serviciu al băilor, însărcinat cu exploatarea instalațiilor de băi calde, Amara este folosită amplu de populație, sezonier. Documentele timpului rețin ca bilanț al unui sezon de cură: un “număr de 452 de bolnavi și 3200 de băi”. Dan Ghinea în Enciclopedia geografică a României explică renumele stațiunii prin valoarea curativă a nămolului și a apei lacului, factori naturali de cură, exploatați încă din anul 1900.
În anul 1905 se construiește în stațiune o instalație rudimentară pentru bai calde, distrusă ulterior în timpul războiului și refăcută ulterior rudimentar.
În timpul primului razboi mondial, instalațiile de băi calde și cele aferente au fost distruse în totalitate de ocupanții germani, care le-au utilizat pentru încălzirea încăperilor și construirea unor bărăci militare. În aceeași perioadă, localnicii au făcut în locuințele lor instalații primitive de băi, încălzind apa și nămolul în cazane.
Imediat după primul război mondial, în Amara este înființat un comitet balnear, care se va ocupa de repunerea în folosință a instalațiilor. S-au luat printre altele, măsuri care să asigure popularizarea localității pe plan central. S-au procurat fonduri pentru buna funcționare a instalațiilor, făcându-se și primele amenajări ale terenului.
Între anii 1922 și 1937 în stațiune vor amenaja stabilimente și spații de cazare diverși investitori locali (firma comerciala ”Instalatiile de băi calde cu pensiune”, stabilimentul de băi calde ”Sănătatea – nămolul Amara”). Începând cu “anul 1937 au fost ridicate primele stabilimente ale bazei de tratament”.
“Construirea acestor stabilimente, creșterea rolului economic al zonei, construirea unor obiective edilitar-gospodarești au determinat Oficiul Național de Turism al Romaniei sa declare în anul 1937 orașul Amara stațiune balneara”. Ca urmare a acestui lucru, s-a inființat aici un oficiu balnear, cu scopul asigurării celor necesare bunului mers al hotelurilor particulare, buna funcționare a instalațiilor, asigurarea asistenței sanitare etc.
Naționalizarea stabilimentelor de băi calde și a hotelurilor în anii 1948 – 1949 a constituit o primă etapă a profundelor transformări pe care le va cunoaște stațiunea în anii următori. Administrarea lor a fost trecută mai întâi în subordinea Prefecturii județului Ialomița și a sfatului Popular Regional, pana în 1952. Apoi, o parte din instalații s-au aflat în custodia Consiliului Central al Sindicatelor. Începând din anii 1971, 1973 și 1976 aici exista 3 complexe balneare.
Prin HG 1122 din 10.10.2002, Amara este declarată stațiune turistică de interes național, ca mai tarziu Legea nr. 134/2004 să declare comuna ca oraș.
II. POTENȚIAL TURISTIC NATURAL ȘI ANTROPIC
Într-o accepțiune generală, potențialul turistic al unui teritoriu dat sau stațiune turistică este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-demografice și tehnico-economice, recunoscute științific, cantitativ si calitativ și dovedite prin practică și care, prezintă posibilități de valorificare turistică și dau anumită funcționalitate pentru turism“. Cu alte cuvinte un teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajari tehnice și turistice, în contextul protejării mediului înconjurător, poate determina o activitate de turism, care să permita intrarea acestuia în circuitul turistic.
2.1. Potențialul turistic natural
Potențialul turistic natural – de care mă voi ocupa în acest capitol –reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief și structuri geologice, condiții climatice, ape, vegetație și fauna, peisaj, natura protejată etc. inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenției omului, care au o valoare turistică și dau funcționalitatea turistică a teritoriului.
2.1.1. Relieful
Câmpia Română, este situată în sudul țării, și se desfășoară de-a lungul Dunării, care o și delimitează către sud și est, pe o lungime de 840 km. Suprafața totală este de 49594 km2, reprezentând 21% din teritoriul României. Regimul hidrologic al resurselor de apă de suprafață este puternic marcat de faptul că întreaga câmpie se află într-o zonă cu umiditate deficitară. Regimul termic, cu cele mai ridicate temperaturi medii anuale și cu multe zile tropicale, favorizează evapotransiprația, fiind frecvente perioadele de secetă.
Câmpul Amara este parte componentă a Bărăganului Central mărginit de Câmpul Roșiori (N), Câmpia Padinei (V), Câmpia Strachinei (E), Lunca Ialomiței (S). Specific acestor câmpii este acoperișul de loess, iar în unele locuri apar nisipurile, structură ce
permite producerea tasării și sufoziunii.
Din punct de vedere geomorfologic teritoriul localității este poziționat într-o zonă de interferență între terasă, câmp și lunca Ialomiței. Cea mai mare parte din teritoriul localității o ocupă terasa Ialomiței, cu altitudinea relativă de 8-12m și numeroase limane fluviatile. O altă caracteristică o reprezintă existența unui curs părăsit al râului Ialomița cu o structură specifică rezultată în urma proceselor de tasare și abraziune lacustră. În urma acestor fenomene a luat naștere lacul Amara, complet izolat de rețeaua hidrografică majoră teritorială, dar supus influenței condițiilor de mediu specifice Bărăganului.
Campul interfluvial din perimetrul localității prezintă un număr mic de crovuri, reduse ca adâncime și suprafață. Rețeaua hidrografică este absentă, în schimb în această zonă intâlnim movilele – unități cu cea mai mare altitudine de pe terotoriul localității: movila Lupoaelor (49,9m), movila Motâlva (45m), movila Gorganelor (43m) si movila
Șeicaru (45m). Aceste unități ale reliefului antropologic au apărut ca puncte de reper și
observație în zona de stepă. Dimensiunile acestor movile au scăzut în prezent datorită lucrărilor agricole efectuate.
Alte elemente specifice reliefului antropic sunt canalele (azi fostele canale) ale sistemului de irigații Ialomița-Călmățui și digurile de amenajare a lacului Amara. Lunca Ialomiței situată în sudul localității este redusă ca suprafată în comparație cu câmpul și terasa Ialomiței; crovurile sunt rar întâlnite, iar rețeaua hidrografică temporară.
2.1.2. Clima
Din punct de vedere climatic Câmpia Bărăganului și implicit Amara aparțin zonei
temperat-continentale cu nuanțe de excesivitate.
Temperatura medie anuală pentru zona Slobozia-Amara este de 10,5 grade Celsius, iar temperatura medie minimă lunară variază între –8,2 grade Celsius în luna
decembrie și 18,2 grade Celsius în luna iulie.
O. Bogdan include acest teritoriu în provincia climatică cu caracter de ariditate, ținutul de câmpie, districtul de stepă, topoclimatul complex Bărăganul de est. În timpul verii sunt înregistrate temperaturi extreme cu mult peste 30 grade Celsius, iar iarna sub –15 grade Celsius.
Media multianuală a precipitațiilor este de 433,1 l/m2 pentru zona Slobozia-Amara.Vanturile au ca directii dominante nord-est, nord, sud-vest si sud, dominante fiind crivatul, austrul, baltaretul si suhoveiul.
2.1.3. Hidrografia
Rețeaua hidrografică din județ s-a dezvoltat de-a lungul erelor geologice pe direcțiile mișcării tectonice și este reprezentată de ape de suprafață (râuri, lacuri) și ape subterane.
Teritoriul localității Amara nu este străbătut de ape curgătoare importante ca debit. Apele freatice se află la adâncimi de 4-12m și au caracter clorurat-sulfurat.
Pentru acest capitol interesează în mod deosebit legătura dintre pânza freatică și lacul Amara în zona căruia s-a dezvoltat un complex de straturi permeabile din nisipuri fine și fin-prăfoase mergând până la nisipuri medii și grosiere cu pietriș rar. În grosimea acestui strat (2-16m) au fost relevate formațiuni impermeabile sau semipermeabile.
În partea nordică a lacului s-au relevat formatțiuni acvifere slab permeabile alcătuite și situate la baza depozitelor lessoide sau în cadrul lor. Straturile acvifere bine dezvoltate, alcătuite din nisipuri fine, medii și grosiere sunt situate sub 18m adâncime și separate de cele superioare prin depozite impermeabile sau semipermeabile.
Analiza secțiunilor și forajelor din apropierea lacului a evidențiat dezvoltarea cuvetei pe formațiuni constituite din argilă și argilă prăfoasă. Nisipurile fin prăfoase sunt foarte rar prezente. S-a ajuns la constatarea că între lac și formațiunile acvifere de la baza acestuia nu există o legătură directă; legătura între stratul acvifer superior și cel inferior se realizează prin intermediul unor straturi semipermeabile.
În partea sudică a lacului (în zona de luncă) există un strat acvifer mai bine dezvoltat decât cel din partea nordică constituit din nisipuri fine și medii cu o grosime neuniformă (5-18m), dar nici acesta nu are legatură directă cu lacul, deoarece între stratul freatic din luncă și cuveta lacului există o barieră litologică de formațiuni impermeabile
sau slab permeabile și prin urmare lacul este izolat de principalele straturi acvifere.
Lacul Amara este cel mai important element hidrografic al localității, iar în timp au fost înregistrate modificări importante atât ale suprafeței cât și ale mineralizării.
Fig. 2. Lacul Amara
Format pe Crivaia, un curs părăsit și acoperit de loess al râului Ialomița, cu forma unui S culcat, 168 ha suprafață, 4,2 km adâncime, lățimea 0,5 km și un volum de 2,3 mil m3, lacul Amara mai păstrează spre est caracterele vechii legături ce se desfășura la contactul luncii cu terasa fluviatilă.
Cartea „Marele dicționar geografic al României” menționează că teritoriul localității este brăzdat de 4 văi: Crivaia, Mehedinului, Crucerului și Cânepii. Declarat Zonă de protecție hidrogeologică, pentru menținerea mineralizării și reproducerea nămolului este necesară refacerea perdelelor freatice defrișate abuziv după 1989, interzicerea irigațiilor în zonă și deversarea diverselor tipuri de ape. Se impun de asemenea recoltarea vegetației acvatice și stabilirea ritmului de exploatare a nămolului pe
zone nepreferențiale.
Inspectorul pentru Protecția Mediului Ialomița face permanent observații și aprecieri vis-a-vis de evoluția lacului, situația patrimonială și protecția ecosistemului. Încadrat în clasa lacurilor cu apă sărată și nămol sapropelic, lacul își modifică în timp suprafața și gradul de mineralizare.
Mărimea suprafeței lacului se datoreaza umplerii treptate a depresiunii cu apă provenită din precipitații sau/și din aportul subteran la care se adaugă factorii antropici. Este exclus un aport masiv al scurgerii superficiale deoarece acesta este foarte redus, el
reprezentând aproximativ 6% din cantitatea totală de apă, 46,7 % provine din precipitații, iar 47,3 % din subteran.
Este firesc să fie căutate răspunsuri la întrebări legate de salinitatea apei. În urma studiilor efectuate s-a ajuns la concluzia că salinitatea lacului este un proces ce se desfășoară natural, în ritm geologic prin aportul de săruri pe calea apelor freatice drenate
de depresiunea lacustră.
Activitățile antropice desfășurate în anii din urmă au determinat și ele, în mare măsura, scăderea calității apei lacului Amara. Începând cu anul 1990 a fost defrișată perdeaua forestieră de pe malul sudic. Refăcută târziu și doar parțial nu a mai putu împiedica scurgerea superficială a apelor și nici nu a mai putut fi susținut microclimatul
lacului.
Suprafața construită și asfaltată adiacenta lacului nu este prevăzută cu sistem de canalizare, iar apele provenite din ploi și topirea zăpezilor se scurg în lac. Exploatarea cantitativă nerațională a nămolului are consecințe negative asupra rezervei prezente (Institutul de Balneologie și Institutul de Protecțiuni au elaborat o serie de studii în acest
sens).
O altă cauză a scăderii mineralizării, subliniată de A.M.P. Ialomița și Compania Națională „Apele Române” SA – Direcția Apelor Ialomița- Buzău o reprezintă exploatarea cu utilaje învechite ce produc turbulențe la nivelul apei influentând negativ fenomenul de producere a nămolului; în plus, căzile de tratament după efectuarea procedurilor sunt spălate cu detergenți, iar defecțiunile conductelor de evacuare a apelor de la bazele de tratament și a dușurilor de pe plaje au permis pătrunderea în lac a unor cantități de ape uzate. Un alt aspect negativ menționat de A.M.P. îl reprezintă returnarea
în lac a nămolului folosit în bazele de tratament.
Sunt necesare condiții de epurare naturală a acestuia, atât pentru inactivarea microorganismelor patogene cât și din punct de vedere igienico-sanitar. Lotizarea terenurilor agricole din zona sudică a lacului, pășunatul, dezvoltarea bazelor de tratament până în 1989, necorelate cu suportabilitatea ecositemului lacului și mai ales nerealizarea lucrărilor de drenaj prevăzute în proiectul de amenajare a sistemului de irigații Ialomița- Călmățui au avut un rol determinant în modificarea valorilor chimismului apei lacului Amara.
2.1.4. Vegetația și fauna
Bărăganul a fost totdeauna un domeniu al stepei. Vegetația naturală de odinioară
cu specii caracteristice de colilie și negară, dovadă a influenței climatului continental, a
fost mult distrusă prin extinderea culturilor agricole.
Astăzi, peisajul Bărăganului de odinioara este transformat într-o stepă cultivată.
Aici se obțin cele mai mari producții de grâu, porumb și floarea-soarelui din țară. Totodată, clima Bărăganului este favorabilă atât podgoriilor cât și plantațiilor decorative
de conifere ca pinul, zada (conifer cu frunze căzătoare) care se dezvoltă foarte bine în
parcul stațiunii Amara.
Printre culturile agricole, pe suprafețe reduse de pajiști pot fi observate: păiușul
(Festuca valesiace), negara (Stipa capillata), pirul crestat (Agropyrum cristatum), știrul (Amaranthus retroflexus), colții babei (Tribulus terrestris), mohorul (Setaria viridis), coada șoricelului (Achilea millefolium), mușețelul (Matricaria chamonilla), păpădia (Taraxacum officinalis), trifoi sălbatic (Trifolium repens), pătlagina (Plantago lancealata), izma sălbatică (Mentha piperita).
Vegetația din culturile agricole este reprezentată de volbură (Convolvulus arvensis), costrei (Echinochloa crusgalii), bozul (Sambucus ebulus).
În zona lacului sunt întâlnite diverse specii de arbuști, printre care măceșul (Rosa
canina), nalba (Lavatera trimestris).
În zona stațiunii pe lângă livezile de nuci, caiși și plantațiile de plop (Populus canadensis) mai pot fi întâlniți ștejari (Queraus robur), salcâmi (Robinia pseudocacia) și
salcii (Salix sp.).
Fig.3. Papadie
Fig. 4. Floarea Soarelui
Fig. 5. Pin
Fauna – este caracteristică zonelor de stepă și silvostepă. În câmp pot fi întâlnite specii precum popândăul (Citelus citelus), hârciogul (Cricetus cricetus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), nevăstuica (Mustela nivalis), iepurele de câmp (Apodemus europea), fazanul (Phasiamus calchius), cioara (Corvus corone), coțofana (Pica pica), vrabia (Paser domesticus), turturica (Streptopelia turtur), guguștiucul (Streptopelia decaocta), rândunica (Hirunda rustica), privighetoarea (Luscimia sp.), pupăza (Upupa epops).
Fig. 6. Imagini cu cateva animale care se gasec la Amara: popândăul. iepurele de câmp, rândunica, pupăza.
Dintre insecte pot fi amintite lăcusta (Dectinis verrucivorus), greierele (Gryllus campestris), cosașul (Telligonia veridessimo), licuriciul (Lampurius noctiluca), buburuza (Coccinela septempunctata), coropișnița (Grillataepa vulgaris), diverse specii de fluturi. Clasa reptilelor este reprezentată de gușter (Lacerta viridis), șopârla de iarbă (Lacerta tauriea), șopârla cenușie de câmp (Lacerta agilis chersonenses) mai rar șarpele
de casă (Natrix Natrix).
Lacul Amara fiind o zonă lacustră aici se dezvoltă vegetația halofilă algologică și fauna acvatică specifică. Vegetația acvatică este reprezentată de stuf (Phragmiles communis), papură (Typha angustifolia), lintiță (Lemna minor), mătasea broaștei (Potamogeton natans), rogozul (Cares acutiformis), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia). În această zonă poate fi întâlnit șarpele de apă (Natrix tessellata), broasca țestoasă de apă (Emys arbicularis), broasca de lac (Rana esculenta), buhaiul de baltă (Bambina bambina), libelula (Libellula depressa). Dintre speciile de pește pot fi întâlniți carasul (Carrasisus carrasisus), bibanul (Perca fluviatilis), crapul.
Fig. 7. Animalele acvatice: broasca de apa, carasul, bibanul, crapul
Zona are o importanța deosebită nu numai ca habitat al păsărilor de apă autohtone. Lacul Amara este unul din puținele lacuri situate pe traseul de migrație estică; pentru multe specii, unele rare sau foarte rare, reprezintă loc de hrană și odihnă. O parte din aceste specii provin din țară, iar o altă parte din zonele nordice.
Inspectoratul pentru Protecția Mediului Ialomița propune ca suprafața lacului și a unei benzi din jurul acestuia să fie declarate zone de protecție specială.
2.1.5. Solurile
Fiind situată în zona de câmpie, relieful Amarei este supus unei ușoare denivelări datorată crovurilor, padinilor sau dunelor de nisip și influenței climatului temperat-continental.
În zonă, solurile specifice sunt de tip molisol și halomorf. „Geografia fizică a României” include această zonă în regiunea ponto-dunăreană, domeniul molisolurilor, subdomeniul cernoziomurilor freatic-umede asociate cu soluri nisipoase, districtul estul Bărăganului.
Clasa solurilor molice are cea mai mare pondere fiind în același timp și cele mai fertile. Cernoziomul tipic format în acest climat cu precipitații medii anuale cuprinse între 400-500mm.
Cu o structură glomerulară medie, afânat și permeabil are un înalt grad de fertilitate exceptând perioadele de secetă când se înregistrează un deficit de umiditate. Resursele naturale ale subsolului sunt limitate. Au fost evidențiate câteva areale cu zăcăminte de petrol și gaze azi neexploatate. Un loc aparte îl ocupă nămolul exploatabil din lacul Amara. Apa lacului este sulfatat-clorurată, sodică, bicarbonată, magneziană. Nămolul sapropelic are calități terapeutice deosebite asemănătoare celor ale lacului Techirghiol.
2. 2. Potențial turistic antropic
Potențialul turistic antropic cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-economice și socio-demografice, care, prin valoarea intrinsecă, interesează activitatea de turism și generează anumite fluxuri turistice.
Cu alte cuvinte, dar într-un sens mai dezvoltat, obiectivele turistice de natură antropică constituie rezultatul gândirii și activităților multiple ale oamenilor de-a lungul mileniilor. Sunt concentrate îndeosebi în spațiul așezărilor, dar există și disparat în afara acestora. În această grupă se includ: obiective de natura istorică, cu însemnătate arhitectonică și artistică, cu caracter etno-folcloric, cu caracter economic etc.
Stațiunea Amara primește la tratament diferite tipuri de boli, în faze cronice sau incipiente.
O parte dintre bolnavii sosiți în mod organizat, ca și majoritatea celor veniți pe cont propriu, practică oxcțiunile (ungerile) reci cu nămol, urmate de helioterapii și de băi sărate în aer liber, după aceeași metedologie ca și pe litoral. Insolația foarte puternică, umiditatea mai redusă și lipsa unor curenți de aer fac ca tratamentul să fie mai excitant chiar decât pe litoral și să angajeze în foarte mare măsură reactivitatea generală a bolnavilor .
În aceste scopuri în stațiunea Amara există:
Instalații pentru băi calde la vane și bazine cu apă provenită din lac;
Instalații pentru băi calde și împachetări cu nămol;
Amenajări pentru ungeri cu nămol rece, urmate de băi în lac;
Buvetă pentru cura internă cu apă minerală;
Instalații pentru electro și hidroterapie;
Săli pentru gimnastică medicală;
Amenajări pentru aerohelioterapie;
3 ștranduri cu plajă pentru helioterapii, printre care unul cu o capacitate de peste 10000 locuri și instalații pentru fizicoterapie.
Ca posibilități de petrecere a timpului liber, pot fi amintite următoarele obiective turistice antropice:
1. Baraj si Lac artificial la Dridu
Pe cursul Ialomiței, în dreptul localității Dridul, s-a format prin indiguirea râul lacul de acumulare Dridu. Zona lacului Dridu este una deosebită, o zonă unde te poți relaxa prin pescuit sau poți face un grătar. Din păcate zonele de campat sunt destul de puține. Pescarii pot să pescuiască atât pe lacul Drida cât și după baraj în locul numit la gropi, loc unde se revarsă apa din baraj, iar adâncimea ajunge și la 9 m.
2. Parcul dendrologic Amara
Parcul dendrologic din Amara este cel mai mare parc de acest fel din sud-estul României și ocupă un spațiu de 64 hectare dispune de un potențial turistic apreciabil și completează oferta turistică balneară a stațiunii Amara.
3. Muzeul Județean din Slobozia
Colecția arheologică
Muzeul Județean Ialomița deține un valoros patrimoniu arheologic, dobândit în urma cercetărilor sistematice, sau a descoperirilor întâmplătoare. Colecția de arheologie este constituită din obiecte ce aparțin unor perioade istorice diferite, începând din neolitic (mil. V a. Chr.) și până în plină epocă medievală (sec.XV-XVIII).
Această colecție cuprinde, de asemenea, cea mai veche mărturie de faună preistorică documentată pe teritoriul ialomițean, și anume fragmente de Mammuthus primigenius (300 000 ani), descoperite Piscul Crăsani și Fetești-Vlașca. De asemenea, colecția cuprinde și câteva exemplare de amoniți (moluste cefalopode, ce au apărut acum aprox. 400 milioane ani, în Devonian, și au dispărut acum 65 milioane ani, la sfârșitul Cretacicului, odată cu dinozaurii), prelevați de actualul director al muzeului, arheolog Florin Vlad, din rezervația fosiliferă Hârșova, jud. Constanta.
Cea mai mare parte dintre obiectele aparținând acestei colecții sunt expuse astăzi la Muzeul Județean în cadrul expoziției tematice „Evoluția comunităților umane in bazinul lalomiței, Omul și Raul”.
Artefactele ce aparțin culturilor neo-eneolitice (mil. V-IV a Chr.), oferă prilejul cunoașterii creației materiale și spirituale a comunităților umane sedentare, legate organic de marile centre de civilizație din Peninsula Balcanică și Orientul Apropiat.
Din epoca metalelor cităm în mod deosebit depozitul de bronzuri de la Dridu- Metereze (Hallstatt sec. X-IX a. Chr.). Prin numărul mare de piese (352) și diversitatea lor (seceri, vârfuri de lance, topoare, obiecte de podoabă, de harnașament) se încadrează
în categoria marilor valori antice descoperite în Romania.
Reprezentative pentru cultura și civilizația geto-dacică din câmpie, sunt colecțiile de obiecte des-coperite în davae-le din apropierea unor cursuri de apă (Ialomița, Borcea). Printre aceste valori amintim – rhyton din lut și vatra cu decor solar de la Piscul Crăsani, olăria lucrată cu mâna și la roată de la Stelnica-Grădiștea
Colecțiile de epocă medievală (sec. VIII-XVIII), provenite din așezări (Dridu, Târgul de Floci) și necropole (Platonești), pun în valoare atât cultura materială a acestor secole, cât și diferitele evenimente istorice petrecute.
Muzeul deține și o colecție dc numismatică cu piese republicane și imperiale romane, bizantine, turcești, bulgărești, austro-ungare și românești din bronz, sau argint.
A existat și există o preocupare deosebită pentru lărgirea patrimoniului arheologie
prin desfășurarea unor activități de cercetare științifică și restaurare pe șantierele arheologice de la: Bordușani-Popină (preistorie), Săveni – La Movile (preistorie), Bucu-
Popină (protoistorie), Platonești-terasă (protoistorie), Platonești – tumul (populații alogene pe teritoriul țării noastre), Stelnica-Grâdiștea Mare (perioada getică), Platoneștinecropolă și Vlădeni-Popina Blagodeasca (cultura Dridu), Giurgeni –Orașul de Floci (civilizație medievală, locul de naștere al marelui Mihai Voievod Viteazul).
Fig. 8. Imagini de la Muzeul Județean Slobozia – colecția arheologică
Colecția de etnografie
Cuprinde un număr de 6882 piese, din următoarele categorii:
• port popular;
• podoabe;
• țesături de interior ceramică tradițională românească – ocupații: unelte;
• ustensile instalații, obiecte de uz gospodăresc, obiecte de iluminat, transport ;
• elemente de arhitectură mobilier țărănesc ;
• obiecte legate de obiceiuri (recuzită) instrumente muzicale.
Colecția de artă plastică: pictură, grafică, sculptură
Colecția de artă plastică și decorativă a Muzeului Județean lalomița a început să fie constituită la începutul anilor 70 și conține în prezent 1200 de lucrări, multe purtând
semnătura unor artiști de renume: Corneliu Baba, Oscar Hah, Emil Ciocoiu, Sabin Bălașa, Margareta Sterian, Horia Bernea, etc.
Se regăsesc în colecție și compoziții ale unor plasticieni ialomițeni precum: Alexandru Deacu, Pătru George, Maria Unțanu.
Colecția de artă „Nicolae și Zamfira Tuzlaru”
Colecție de o deosebită valoare. ce cuprinde foarte multe lucrări de pictură și grafică, unele purtând semnătura unor nume de mare rezonanță în lumea artistică: Cojan, Labin, Dărăscu, Schweitzer-Cumpăna, Sirato, H.H. Catargi, Piliuță, Ressu, Verona, Phoebus, Steriadi, Bakst, Stoenescu, Iser, Brauner, Baba. Icoane pe lemn, icoane pe sticlă (Școala Transilvăneană, Școala de la Novgorod de sec.XVIII-XIX) sfeșnicc din bronz, alamă argintată, cădelnițe, crucifix.
O vastă și impresionantă colecție de tablouri ale pictorului Nicolae Tuzlaru: peisaje, nature statice, portrete, majoritatea uleiuri pe carton, dar și pe pânză, precum și seria de tablouri pictate numai în culori de plante, tehnică personală a pictorului Nicolae Tuzlaru.
La secțiunea „Artă decorativă” sunt cuprinse foarte multe piese, de la vase decorative de faianță chinezească „Zatuma” sec. XVIII și obiecte miniaturale, precum dulăpioare și casete chinezești, evantai, albume cu coperți și decor în fildeș (japoneze), la farfurii decorative de porțelan, de la cele mai renumite manufacturi din lume (sec. XIX – Limoges, Rosenthalle, Bavaria, Birmingham).
Vase din faianță produse de celebrele ateliere Deruta și Delft, porțelan pictat manual în aur pe fond cobalt, vase decorative din majolica. Vase ornamentale și fructiere cloisonee. porțelan de Sevres de sec. XVIII, vase de
Bohemia.
Statuete din bronz masiv, metal polisat, antimoniu și bronz, semnate: Savargin,
Bruchon, Constant, Poitvin. Samovare și pendule, piese de mobilier, petromaxuri, fiare de călcat, râșnițe de mână.
Fig.9. Imagini de la Colecția de artă „Nicolae și Zamfira Tuzlaru”
4. Centrul Cultural U.N.E.S.C.O. „IONEL PERLEA” – Slobozia
Fig.10. Centrul Cultural U.N.E.S.C.O. „IONEL PERLEA” – Slobozia
Centrul Cultural “Ionel Perlea” este o instituție de interes public, inființată prin Decizia nr.22/28 februarie 1994 a Consiliului Județean Ialomița. Obiectul principal de activitate al instituției este organizarea activităților de promovare a cunoașterii valorilor culturii și artei naționale și universale, de dezvoltare și afirmare a disponibilităților creatoare ale populației în toate domeniile de creație și interpretare artistică, recreativ-distractive.
Centrul Cultural “Ionel Perlea” realizează prestații culturale în beneficiul tuturor cetățenilor, fără deosebire de naționalitate, categorie socială, convingeri religioase sau opțiuni politice. Începând cu anul 2000, Comitetul Director UNESCO a hotărât transformarea Centrului Cultural “Ionel Perlea” în centru UNESCO și, totodată, membru de drept al Federației Române a Asociațiilor, Cluburilor și Centrelor UNESCO. Scopul Centrului Cultural UNESCO “Ionel Perlea” -Ialomița decurge în principiile Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) și ale Declarației Universale privind drepturile Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.
Promovarea acestor idealuri prin acțiuni specifice în sferele educației, științei și culturii, precum și atragerea opiniei publice în cunoașterea și realizarea lor, constituie obiectivele generale ale Centrului Cultural UNESCO “Ionel Perlea”, urmărite în toate activitățile sale. Pe lângă activitățile proprii sau organizate în colaborare cu alte instituții de cultură – festivaluri, colocvii, conferințe, spectacole, concerte, lansări de carte, expoziții – Centrul Cultural deține și administrează în regimul proprietății publice bunurile mobile și imobile înscrise în listele de patrimoniu.
5. Casa memorială Ionel Perlea
Construită la sfârșitul secolului XIX de Victor Perlea, tatăl muzicianului Ionel Perlea (1900-1970). Funcția actuală este de Casă memorială, în administrația Centrului Cultural UNESCO “Ionel Perlea” – Ialomița.
Fundația este de cărămidă, zidăria de cărămidă, învelitoare de tablă,10 încăperi, unde funcționează o expoziție permanentă, cu obiecte care au aparținut marelui muzician. A funcționat drept depozit de îngrășăminte, depozit de zarzavaturi, postă. La 21 noiembrie 1983 a intrat în circuitul expozițional, iar în perioada 1996-1997 a fost restaurată de Muzeul Județean Ialomița.
În anul 1969, dirijorul și compozitorul Ionel Perlea, care locuia la New York, SUA, și-a vizitat locurile copilăriei, în urma turneului pe care l-a întreprins în România.
6. Muzeul National al Agriculturii
Patrimoniul muzeului cuprinde o biserică de lemn, monument istoric și de arhitectură (1737), care asigură toate serviciile religioase (Parohia "Buna Vestire"), peste 8400 de piese constituite în colecții de unelte, mașini agricole și arheologie industriala, mijloace de transport, etnografie, memorialistica, ecleziastica etc.
Arhiva științifica și documentara cuprinde diapozitive, clișee foto și fotografii, înregistrari audio și video din cercetarile de teren, documente cartografice și de presa (peste 100.000 de unitați documentare). 8 800 de publicații (carți, periodice, pliante) și 400 de casete (audio și video) și discuri alcatuiesc fondul bibliotecii. M.N.A. este editorul Colecției "Bibliotheca Romaniae Historiae Agriculturae" (seriile "Din Istoria Exploatațiilor Agricole", "Etnologie" și "Patrimoniu").
Programele "Casa Pâinii" sau "Noi-Voi" atrag, în fiecare an, zeci de mii de vizitatori. Parcul din jurul muzeului completeaza fericit un complex cultural cautat de turiștii români și straini. Magazinul M.N.A., prin produsele sale de artizanat rural și publicații diverse se afla zilnic la dispoziția vizitatorilor. M.N.A. este afiliat la organisme internaționale aparținând de UNESCO (Asociația Internaționala a Muzeelor de Agricultura, Asociația Internaționala de Etnologie și Folclor, Organizația Internaționala de Arte Populare) Diplomele, medaliile și trofeele primite în decursul anilor contureaza personalitatea unei instituții cultural-științifice de anvergura. Din decembrie 2002, prin
Legea Muzeelor, Muzeul Agriculturii din România a devenit Muzeu Național.
7. Biserica de lemn "Sfântul Nicolae"
Strămutată din satul Poiana de Jos, comuna Ciulnița, în incinta Muzeului Național al Agriculturii din Slobozia. Construită de Gheorghe Târcâ în anul 1746, după alți cercetători de Răducanu Târcă, boier, primul proprietar al moșiei Frunzeasca.
Alcătuită din bârne masive de stejar rânduite în cununi orizontale, cu acoperiș de șindrilă. Este o biserică cu planul tip navă, cu absida altarului nedecrosată, pridvor deschis, o singură turlă, decorată cu brâu în torsadă, sculptat de-a lungul blănii mediane. Stâlpii pridvorului, ancadramentul ușii din pronaos, strana, catapeteasma și masa altarului
sunt sculptate.
Lespedea de mormânt a boierului Răducanu Târcă, de la 1747, menționează că biserica era construită la acea dată. Documentul de înființare, păstrat în arhive, consemneaza că în biserică funcționa o școală cu doi preoți și un dascăl.
Așezată inițial în cimitirul satului, biserica a început să fie abandonată în preajma anului 1900, o intervenție realizându-se în 1950, când s-a refăcut acoperișul deteriorat de
o furtună. Restaurată și reamplasată în anul 1979, în același sat, dar într-o zonă ferită de inundațiile râului Ialomița, biserica este strămutata din satul Poiana de Jos în municipiul Slobozia, în incinta parcului expozițional al Muzeului Național al Agriculturii, pe o platformă de pământ, unde este resfințită de P.S. Coravu, episcop al Sloboziei și Călărașilor, în anul 2000, și slujește ca lăcaș de cult.
8. Mânăstirea Sfinții Voievozi Mihail și Gavril – Slobozia
În inima Bărăganului, pe malul stâng al râului Ialomița se află Mânăstirea Sfinții Voievozi, ctitorie a voievodului Matei Basarab (1632-1654). Mânăstirea a constituit pentru multă vreme singurul focar de cultură și credință pentru populația din această zonă.
Pe vremuri, sfântul lăcaș a avut o frumoasă și bogată bibliotecă, însumând un mare număr de cărți de o valoare deosebită. În plus, este atestată o școală în secolul XV,
care funcționa pe lângă acestă mânăstire, iar în 28 ianuarie 1836, într-un raport al subcârmuitorului plășii Ialomița, se arată că biblioteca mânăstirii cuprindea cărți de mare
valoare, în limba română, cât și în alte limbi: 212 volume în greacă, 65 în franceză și 9 în
germană.
9. Mânăstirea Balaciu
Mânăstirea Balaciu este considerată unul dintre cele mai reprezentative ansambluri mânăstirești, definitoriu pentru eparhia Sloboziei și Călărașilor. Este așezată pe malul stâng al râului Ialomița, între satele Balaciu și Crăsani. Biserica a fost construită din cărămidă, între anii 1822-1825, de către Neacșu Pitișteanu – al cărui portret s-a păstrat mult timp în pictura interioară – în timpul domniei lui Grigorie Ghica Vodă.
Din anul 1825 și până la primul război mondial, biserica a servit credincioșilor din satul Pitișteanu. Ulterior, din cauza inundațiilor provocate de apele râului Ialomița, satul a fost dislocat, iar biserica rămasă în câmp era amenințată să se dărâme. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 29 mai 1929, biserica a fost transformată în mânăstire de călugări. O perioadă a cunoscut o puternică dezvoltare, urmând ca, după cel de-al doilea război mondial, funcționalitatea acestui așezământ să se
reducă treptat, astfel că, în 1961, ăn Vinerea Patimilor, regimul comunist închide această
mânăstire, clădirile anexe au fost demolate, iar viețuitorii au fost transferați la Mânăstirea
Căldărușani.
În vara anului 1990 au fost demarate primele acțiuni de restaurare finalizate în 1997. Trebuie precizat că din vechiul edificiu nu se mai păstrează decât zidurile acestuia
(1=0,80 cm.), până la centură. Importanța locului este evidențiată și de așezarea geto-dacică Piscul Crăsanilor, din Câmpia Munteniei, la 25 km S-E de Urziceni, pe malul drept și abrupt al râului Ialomița. Cercetările au scos la lumină mărturii arheologice atribuite culturilor Boian (mii. VI-V î.Hr.), Hallstatt și geto-dacice (mil. III-I î.Hr.).
10. Catedrala Înălțarea Domnului – Slobozia
Fig. 11. Catedrala Înălțarea Domnului – Slobozia
În data de 15 iulie 1992, în orașul Slobozia se sfințea locul unei viitoare mari biserici. La vremea respectivă, evenimentul era remarcabil din mai multe motive. Era, în cea mai mare măsură, un lucru inedit pentru mulți participanți, pentru că de multă vreme construcția unei biserici nu mai fusese posibilă în Slobozia. Exista aici doar o fostă mânăstire transformată în biserică parohială și o capelă de cimitir ce fusese mărită. Acestea erau singurele lăcașuri de cult unde preoții săvârșeau serviciile religioase și credincioșii puteau să participe la slujbe. Practic, de când fusese transformată în oraș, mica așezare care potrivit tradiției își datorează existența marelui voievod Matei Basarab, nu avea o biserică nouă.
Începutul a fost mai greu, dar înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, cu scaunul la Slobozia, la un an după punerea pietrei de temelie, a făcut ca lucrurile să continue în mod firesc. Noua biserică a căpătat destinația de catedrală, iar proiectul ei a fost astfel regândit: ca orice catedrală, ea avea să fie și un simbol al prestanței orașului.
Realizarea ei s-a făcut însă prin eforturi mari: primul episcop al noii episcopii, Preasfințitul Nifon Mihăiță (1994-1999) a acordat o atenție mare construcției catedralei,
iar ulterior Preasfințitul Damaschin Coravu a continuat și a finalizat, într-un ritm susținut,
lucrările de construcție ale acesteia, adăugând și o serie de funcționalități noi lăcașului
inițial, prin amenajarea unui paraclis cu hramul Sfântul Alexandru Romanul, la subsolul
catedralei, ce a fost sfințit la 6 decembrie 2004. Lucrările la catedrala episcopală Înălțarea
Domnului au fost încheiate în anul 2003.
Construcția rezultată are dimensiuni monumentale: înălțimea 37 m, lungimea 45 m, lățimea 24 m și 33 m la abside, suprafața totală 850 mp, fiind prima și cea mai mare construcție eclesială din țară, finalizată după căderea comunismului.
Acestea sunt majoritatea punctelor turistice din Amara și din împrejurimi, însă putem aminti și Podurile de peste Dunare de la Fetesti, Fortareata getica de la Piscul Crasani etc.
III. TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICATE ÎN STAȚIUNEA AMARA
Turismul reprezintă„activitățile desfășurate de persoane pe durata călătoriilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an, în scop de loisir, afaceri sau alte motive”
În general, forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea / combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.
Activitatea turistică este bine susținută de un valoros potențial turistic – natural
antropic – diferențiat de la țară la țară, dela zonă la zonă în funcție de care sunt organizate diferite tipuri de turism.
Mai cunoscute în practica turismului românesc sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cură helioterma sau climaterică sau având alte motivații terapeutice; turismul montan și de sporturi de iarna, practicat pe arie largă pentru drumeție, cura climaterică și practicarea sporturilor de iarnă; turismul de cură balneara, prin care se valorifică insușirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal și minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura și a altor realizări ale activități umane; turismul comercial expozițional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziții), care atrag numeroși vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naționale sau internaționale; turismul sportiv, de care cunoaștem o mare extindere pe plan național și internațional, având ca motivație diferite competiții pe discipline sportive, interne și internaționale.
În stațiunea Amara, cele mai practicate forme de turism sunt: turismul de tratament și cură balneră, agroturismul, turismul cultural, turismul cultural și turismul pentru pescuit. Toate aceste forme de turism vor fi dezvoltate și caracterizate în paginile acestui capitol.
3.1 Turism balnear
Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci și celor care vor să se relaxeze, să-și regăsească vitalitatea și o bună condiție fizică, mentală și spirituală.
În lucrările de specialitate din România turismul balnear are abordări diferite. Astfel specialiști ai Institutului de Cercetări pentru Turism prezentau această formă de turism astfel: “ turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari (apele minerale , nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele)” . Dicționarul de terminologie turistică definește turismul pentru tratament și cură balneo – medicală ca fiind: “ forma specifică a turismului de (sejur) odihnă practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli” . Pentru turism balnear în unele țări se folosește conceptul termalism. Termalismul (crenoterapia) este utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă (creno= sursă fr.). Deoarece cuvântul termal, când este vorba despre o stațiune, se referă conform Dicționarului explicativ al limbii române, la acea stațiune “ care are izvoare calde de ape minerale”.
Stațiunea Amara este considerată cel mai important obiectiv turistic balnear al județului Ialomița. Amara se înscrie printre zonele țării cu un fond balnear remarcabil. Această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceași stațiune a factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de substanțe minerale sulfatate, clorurate și bromurate alături de nămolul sapropelic , utilizate în tratamentul bolilor reumatismale cronice, ale sistemului nervos periferic, în afecțiuni post-traumatice ale aparatului locomotor și în boli ginecologice.
Factorii naturali de cură
Apa lacului Amara – așa cum am spus și în rândurile trecute – este sulfatată, clorurosodică, magneziană, ușor bromurată; ape minerale de sonda pentru cura internă, ușor sulfatate, bicarbonate, sodice, magneziene, hipotone; nămol sapropelic extras din lac.
Indicații terapeutice
Afecțiuni ale aparatului locomotor: reumatisme articulare și inflamatorii, afecțiuni
neurologice, operații pe articulații, pe mușchi sau pe oase, fracturi, afecțiuni ginecologice(sterilitate), afecțiuni dermatologice-psoriazis, afecțiuni endocrinologice.
Tipuri de proceduri
Băi calde cu nămol și împachetări cu nămol; aplicații de cataplasme cu nămol rece; cure interne cu ape minerale;electroterapie și hidroterapie; aerohelioterapie, cura de teren și gimnastica medicală.
Contraindicații
Afecțiuni cardiovasculare; boala Basedow; astm, boli contagioase; tuberculoza pulmonara evolutiva; stări de neliniște și insomnii provocate de nevroză.
Compoziția resurselor minerale
Lacul Amara , cu o lungime de 4 Km și o lațime ce variază între 200-800 m, este
alimentat cu ape de șiroire care spală eflorescentele produse la suprafața rocilor din Câmpia Română de către apele subterane încărcate de săruri (predominant sulfați și cloruri). Sulfatul de magneziu și sulfatul de sodium, dizolvate în mare cantitate în apa lacului, îi dau gustul foarte amar care maschează gustul său sărat. Nămolul sapropelic este negru (în contact cu aerul devenind cenușiu), unsuros, sărat și are un miros foarte puternic de hidrogen sulfurat. El conține 41% săruri anorganice, 39% substanțe organice si 20% apa. Substanțele organice (de natura animală și vegetală) și substanțele anorganice pe care le conține nămolul sunt: sulfat de sodiu, de calciu, de fier, de magneziu, clorura de sodium, hiposulfit de sodium, hidrogen sulfurat; hidrocarbosulfit; carbonat de sodiu, de calciu, sulf liber, acetat de sodiu, nitrat de amoniu, acid formic, glutamic, butyric, propilic, clorofil-rezorcin, pirocatechin și erin. Grosimea stratului de nămol este de 30-60 cm.
3.2. Turismul școlar
Este o formă a turismului de sejur practicat exclusiv de populația de vârstă școlară, în unități specifice: tabere pentru elevi. Durata lor de funcționare este limitată pe perioadele de vacanță, în special vara.
Profilul funcțional dominant al taberelor școlare este de odihnă și tratament. Durate sejurului este dependentă de seriile ce succed la intervale de 10 – 12 zile.
Prin așezarea lor, taberele oferă atât un climat adecvat pentru odihnă și recreere, cât și posibilitatea efectuării de excursii cu caracter instructiv educativ.
Tabara „Pavilioane“ se află în incinta stațiunii balneare Amara și a fost amenajata, chiar pe malul lacului, în anul 1975. Sute de copii din întreaga țară aleg să își petreacă vacanța mare aici. În acest an, tabăra a intrat într-un amplu program de modernizare și recondiționare. Tabăra dispune de un număr de 110 spații de cazare, disponibile atât pentru copii cât și pentru cadrele didactice care îi însoțesc. De asemenea este amenajată și o plajă unde micuții se pot scălda în apele lacului, pot sta la soare și participă la concursuri de înot. De asemenea, în curte se află o bază sportivă unde elevii pot juca fotbal, baschet sau handbal.
3.3. Agroturism
Agroturismul este o formă particulară a turismului rural, cuprinzând activitatea turistică propriu-zisă: cazare, pensiune, circulație turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază suplimentare, cât și activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiștilor (activități productive de obținere și prelucrare a produselor agricole în gospodărie și comercializarea acestora către turiști, sau prin rețele comerciale, precum și modul de petrecere a timpului liber)
Satul românesc, prin agroturism și turism rural, poate deveni „o poarta de intrare în lumea tradițiilor și datinilor populare romanești”.
Spațiul rural, considerat în accepțiunea actuală un spațiu cu multiple activități primare, secundare și terțiare, trebuie să constituie o preocupare majoră pentru cercetare.
Turismul rural s-a născut din dorința de evadare într-un mediu mai puțin amenajat, unde nivelul prețurilor este modic, caracterizat printr-un accentuat grad de elasticitate a serviciilor, care se vor putea adapta rapid la o mare diversitate de situații sau de preferințe ale turiștilor.
Ca urmare a marii dispersii a ofertei turistice, principale și secundare (caracteristice cu deosebire arealului montan), turismul rural se remarcă prin mai multe trăsături: echipamentele sale sunt difuze în teritoriu, clientela este dispersată; acoperirea ansamblului teritorial și a structurilor pe fluxuri se face fără a se ține seama de limitele administrative.
Turismul în pensiuni și case particulare din mediul rural au o autentică tradiție și cunoaște un aflux din ce în ce mai mare în țările europene cu tradiție turistică.
În România, în perioada 1970 – 1975 s – au manifestat începuturile de practicare a acestui tip de turism și de amenajări asemănătoare modelului francez al „gîte – urilor rurale”, dar evoluția economiei românești a dus la stingerea acestui debut.După 1989, contextul complet nou oferă condiții de renaștere a turismului rural..
Astfel, spațiul rural a comunei Amara constituie o bună destinație a turismului rural și agroturismului datorită prezenței așezărilor rurale tradiționale, caselor și gospodăriilor țărănești și a îndeletnicirile agricole, prin pensiunile caracter rustic din comună și din veginătate.
Obiceiuri și tradiții specifice zonei
Referitor la tradițiile existente la nivelul comunității locale , este greu să afirmăm că există o colectivitate tradițională. Există parțial tendința de a păstra obiceiurile vechi,
parțial adaptarea unor obiceiuri provenite din alte zone. Apropierea de orașul Slobozia , contactul cu alte persone din alte zone datorită caracterului turistic al localității , proveniența locuitorilor din regiuni total diferite au dus la un anume "amestec" de obiceiuri.
Schimbările socio-demografice prin care a trecut localitatea au antrenat și schimbări ale obiceiurilor și tradițiilor , folclorului, schimbări în ceea ce privește acceptarea și receptarea a ceea ce este tradițional , ceea ce este modern, contemporan.
Sărbătorile Pascale , sărbătorile prilejuite cu ocazia Nașterii Domnului au rămas cele mai importante sarbatori ale comunității , deși s-au produs unele modificări ale conținutului , s-au adaptat modele inexistente ("Capra" spre exemplu se pare că nu exista
în urmă cu 50-60 de ani, acest "împrumut" fiind pus pe seama televizorului.).În dimineața
zilei de dinaintea Crăciunului se merge cu "Bună dimineața la Moș Ajun". De obicei
copiii sunt cei care păstrază acest obicei. A doua zi de Crăciun grupuri de colindători
merg cu "Steaua" sau "Capra".În ajun de Anul Nou tinerii din localitate merg cu "Plugușorul", obicei păstrat din bătrâni.
În ziua de Bobotează , întreaga localitate este la biserică unde se săvârșește Slujba Agheasmei celei mari și Sfințirea apei. La sfârșitul slujbei este așteptat "botezul cailor".
Rând pe rând sănii și căruțe trec prin fața preotului care stropește cu apă sfințită animalele. Slujba de sfințire și botezul cailor sunt urmate de întrecerile de sănii , căruțe, cai, iar câștigătorii sunt premiați de Consiliul Local.
Prima mare sărbătoare dinaintea Sfintelor Paști o reprezintă Floriile. Se aduce acasă salcie sfințită și se pune la icoane pentru binele casei. Pentru Paști există un adevărat calendar respectat cândva cu strictețe. Ouale erau vopsite în Joia Mare ; vinerea se ținea post negru și se cocea cozonacul , iar participarea la deniile din Săptămâna Mare își avea locul și rostul ei în viața comunității. Acest calendar se păstrează și astăzi , însă încărcătura spirituală s-a estompat , datorită pendulării între tradițional și modern determinate de dezvoltare și noile contexte socioculturale.
Obiceiuri de primăvară
Descoperirea identității proprii a fiecărei comunități, reprezintă astăzi o necesitate de o maximă importanță în cultivarea spiritului comunitar, în acest context , cunoașterea tradițiilor moștenite ca cea mai bogat și sfântă zestre spirituală facilitează comunicarea
între generații.
Sunt obiceiuri care au rezistat în timp, nu numai pentru că par a fi manifestări folclorice, ci pentru că ele reprezintă un mecanism activ al vieții sociale, a colectivității acestor meleaguri, pentru că însumează înțelesuri profunde asupra relațiilor om- natură, a relațiilor interumane, asupra mersului normal al vieții sociale.
Astfel, începutul perioadei Postului Mare este marcat de petrecerile din seara de Lăsatul Secului , petreceri cu mâncare și băutură , cântec și joc. În aceeași seară se obișnuiește ca pe fiecare stradă , tinerii și copiii din Amara să aprindă focuri în jurul cărora se dansează și se cântă până la revărsatul zorilor.
Acest obicei , denumit Dihornița, ține în mare măsură de fondul folcloric , el marcând încheierea perioadei căsătoriilor și începutul muncilor de primavară. Focul, element purificator , are menirea de a alunga gerul iernii și duhurile rele, și de a întâmpina iarna.
Un alt obicei străvechi , păstrat până în zilele noastre , este Caloianul (Scaloianul) , obicei de invocare a ploii, practicat de copii din Amara în zille de după Paște. Caloianul este de fapt o păpușă din lut de forma unui om mort în miniatură ( 50 cm) , ornate cu coji de ouă vopsite rămase de la Sărbătoarea Pascală, împodobit cu flori și având o cruce la cap.
Înmormântarea fictivă se face după rânduiala tradițională: un copil joacă rolul de popă, altul de dascăl, iar restul cetei se constituie într-un alai, nelipsind bocitoarele. Caloianul este îngropat , iar după trei zile dezgropat și aruncat într-o fântână părăsită sau
pe o apă curgătoare, ca după orice înmormântare tradițională, urmând pomana.
În concluzie, toate aceste obiceiuri celebrate în comunitate au, dincolo de rolul lor ritualic, o funcție de consolidare a legăturilor spirituale între generații și definire a specificului mediului sociocultural în care se desfășoară.
3.4. Tuirism cultural
Turismul cultural este o formă reprezentativă a turismului de mare mobilitate, desfășurat mai ales cu mijloace automobilistice și având ca motivație existența unui valoros patrimoniu cultural-istoric și etno-folcloric cu caracter original și chiar uneori cu valoare de unicat. Turismul cultural reprezintă o modalitate de turism consacrată în Amara în ultimele două decenii
Orașul Amara și zonele din împrejurimi ne oferă numeroase obiective turistice cu caracter cultural: mănastiri, vestigii arheologice, case memoriale, muzee. Ex:
1. Vestigii Arheologice: Cultura Dridu din comuna Dridu;
2. Mănăstiri și biserici: Biserica de lemn Sfântul Nicolae – Slobozia, Mănăstirea Balaciu, Mânăstirea Sfinții Voievozi Mihail și Gavril ( Slobozia, Catedrala Slobozia ( Slobozia),
3. Case memoriale: Ansamblul conacului Bolomey, CASA MEMORIALĂ "IONEL PERLEA" – Slobozia, Conacul Marghiloman.
4. Muzee: Muzeul Agriculturii din România – Slobozia.
Festivalul de la Amara
În vara anului 1968, Ministerul Culturii și Cultelor, Consiliul Județean Ialomița și Consiliul Local Amara au luat o importantă decizie de a susține și de a promova muzica ușoară românească, înființându-se astfel Festivalul-concurs de interpretare a muzicii
ușoare romanești, "Trofeul Tinereții"- Amara.
Festivalul – concurs de la Amara este cel mai longeviv concurs de acest gen din țară, neavând nici o î ntrerupere vreme de 41 de ani .
Prima ediție a avut loc în 1968 și s-a numit "Portativ ialomițean", concurenții fiind doar din județ.
Părintele festivalului, cel care a avut ideea de a-l înființa și de a-l susține la vremea respectivă a fost George Grigorescu, președintele culturii nou înființatului județ Ialomița. Cele câteva ediții desfășurate sub numele de „ Portativ ialomițean" s-au integrat bine în peisajul cultural din zonă, pregătind ieșirea pe piața națională a Festivalului de muzică ușoară de la Amara.
Prestigiul a fost căpătat de prezența în juriu, ca președinte, a lui Nicolae Kirculescu, George Grigoriu, Temistocle Popa, Laurențiu Profeta, Ion Cristinoiu, Marius
Țeicu, Grigore Constantinescu.
Vedetele în recital au dat și ele mare greutate primelor nouă ediții ale festivalului concurs de la Amara. Astfel, prezența pe scena de la Amara a unor nume precum: Dan Spătaru, Nicu Constantin, Doina Spătaru, Marina Voica, Doina Badea, , Mihai Constantinescu, Adrian Romescu, Corina Chiriac, Florin Piersic au sporit succesul primelor ediții ale festivalului.
Până la ediția a XXIII- a (1990) acompaniamentul concurenților a fost asigurat live de către orchestra de chitare electrice „ Triumph 68", „ Savoy", orchestrele conduse de Horia Moculescu și Sile Dinicu, Formația de muzică ușoară a Ateneului tineretului din
Slobozia, condusă de Jan Cheptea, „ Roșu și Negru", „ Unison". Începând cu ediția din
1990 acompaniamentul se face pe negative.
Ediția din 1977 s-a numit „ Festivalul Tinereții de muzică ușoară și populară „ și a avut două secțiuni . A fost singurul experiment de acest gen al festivalului, care a reușit să-l lanseze pe cântărețul de muzică populară, Nicolae Rotaru. Vedetele în recital ale acelei ediții au fost : Sofia Vicoveanca, Ștefania Rareș, Angela Similea, Cornel Constantiniu, Angela Ciochină, Nae Roman și Bimbo Mărculescu.
Încă de la lansare Festivalul de la Amara își propunea, lucru păstrat cu sfințenie și acum, lansarea și afirmarea tinerelor talente din muzica ușoară românească, întâlnirea tinerilor interpreți cu un număr mare de personalități ale muzicii ușoare. Prezentatorii acestui festival sunt și ei nume importante care au dat prestanță Festivalului de la Amara :
Octavian Ursulescu, Mihai Florea, Iuliana Marciuc, Carmen Movileanu, Cristian Păunescu, Horia Brenciu, Leonard Miron, Gabriel Cotabiță, Alina Sorescu, Ricky Dandell.
După numai zece ani de la prima ediție a festivalului, pentru locuitorii altor meleaguri numele localității nu mai era legat doar de proprietățile terapeutice ale lacului ce-i poartă numele , ci și de valoarea acestui festival . Probabil că nimeni nu bănuia la vremea când acest festival abia număra câteva ediții că avea să se impună ca fiind al doilea festival de gen din țară, după festivalul de la Mamaia. În timp , acest festival a lansat nume sonore din muzica ușoară : Mihaela Runceanu, Angela Ciochină, Mirela Voiculescu, Janina Matei și mulți alții. Dintre toate festivalurile de gen din țară, niciunul
nu a avut continuitatea celui de la Amara. Aceasta demonstrează nu numai seriozitatea și
ambiția organizatorilor de-a lungul celor 41 de ediții, ci și apetența ialomițenilor pentru
muzica ușoară.
Zilele orașului amara reprezintă o manifestare socio – culturală menită să devină o tradiție, un prilej de promovare a valorilor locale și care se înscrie în tendințele actuale de descoperire și valorificare a identității comunității locale, în vederea cultivării spiritului comunitar. Întrucât celebrarea zilelor unui oraș reprezintă în fapt sărbătoarea întregii comunități , Consiliul Local Amara a încercat și în anul 2008 să fie pe placul cetățenilor de toate categoriile de vârstă , prin organizarea unui spectacol care să mulțumească o paletă cât mai variată de public spectator.
Programul activităților dedicate Zilelor orașului Amara ediția din 2008 a cuprins întreceri sportive pentru copii, concurs de desene pe asfalt, lansare de carte – d-na Dorina Sandu și d-na Ilie Ioana, expoziție de pictură și fotografie , spectacol de teatru și recitaluri ale unor îndrăgite interprete de muzică populară , precum și a unor trupe renumite din
țară.
3.5. Turism cinegetic și piscicol
Turismul cinegetic are extensiune restrânsă și cuprinde o categorie mai mică de persoane. Are ca domeniu de incidență masivele montane cele mai bine împădurite, mai puțin influențate de activități economice. Aceste atribute au favorizat menținerea unei faune cinegetice valoroase de cervide, urside și suide, din care se pot vâna, fără a afecta echilibrul ecologic, exemplare de excepție.Însă se practică și în zona de câmpie, în Câmpia Bărăganului unde se află și zona noastră de studiu.
Sejururile scurte de 2 – 3 zile necesare desfășurării acestei activități sunt posibile datorită existenței unor cabane de vânătoare.
Avem ca exemplu Pensiunea Silvicultorilor care este situata pe malul lacului Amara. Destinatia pensiunii este în principal organizarea de vânători la specii de vânat precum mistrețul, căpriorul, cerbul, iepurele și fazanul. Sunt disponibile 22 de locuri de cazare în 10 camere, amenajate la standardele europene, ceea ce face ca tot mai mulți vânători străini să solicite acțiuni de vânătoare.
Turismul piscicol este legat de fauna acvatică specifică regiunii de câmpie. Are o extensiune mai mare, fiind un sport deosebit de plăcut și scutit de primejdiile vânatului.
Astfel, flora și fauna județului sunt caracteristice mediului de stepă, forestier și acvatic, și sunt ideale pentru pescuit și vânatoare. Printre speciile cu importanță cinegetică se numără iepurele de câmp, caprioara, mistretul, vulpea, fazanul, lișița, rața sălbatică și soimul dunărean. Fauna acvatică conține: bibanul, platica, crapul, caracuda, babușca, știuca, somntl, sturionul și morunul.
IV. VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC
4.1. Baza tehnico-materială
4.1.1. Baza de tratament
Specificul stațiunii Amara și numeroasele boli ce intră în profilul ei au impus existența unei baze de tratament modernă și foarte bine pusă la punct .
Astfel în cadrul stațiunii există posibilitatea de tratament prin:
aerohelioterapie – expunerea parțială sau totală a corpului, progresiv, la acțiunea aerului și a soarelui;
băi reci în lac;
oncțiuni cu nămol rece și băi reci în lac;
băi calde cu apă minerală din lac în cazi și bazine;
împachetări și băi cu nămol cald;
buvete pentru cura internă (apă minerală de sondă);
instalații de hidrotermoterapie- complex de metode ce folosesc apă în cura externă și tehnici diverse bazate pe acțiunea separată sau cumulată a excitanților termic, mecanic și chimic;
instalații de electroterapie- complex de metode care au la bază folosirea efectelor curentului electric, a energiei cuantice și a undelor electromagnetice;
instalații de chinetoterapie- ansamblu de metode care folosesc mișcarea pasivă sau activă în scop terapeutic;
cura de teren, în parc.
Efectele terapeutice au ca scop prevenirea afecțiunilor aparatului locomotor de natură reumatismală, traumatică, neurologică, ginecologică, precum și recuperarea funcțională
4.1.2.Capacitatea de cazare
În a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai precis dupa 1965, baza materială a stațiunilor balneoclimaterice specializate pe utilizarea apei izvoarelor minerale și lacurilor sărate sau a nămolurilor și bioclimatelor a fost modernizată, diversificată, astfel încât în prezent România dispune de unitati moderne în care serviciile de tratament cazare și masa sunt oferite “sub același acoperiș”.
În prezent turismul, tinde să devină, pentru România, unul din cele mai dinamice sectoare economice cu potențial de dezvoltare pe termen lung. Stațiunea Amara este situată pe marginea lacului în parcul dendrologic Amara, cel mai mare parc din Bărăgan și dispune de un potențial considerabil pentru turism balnear datoritã proprietãților curative ale apei minerale și a nãmolului sapropelic, deși afluența turiștilor nu este atât de ridicatã ca în stațiunile montane. În afara turismului balnear care se adreseazã în general segmentului de populație în vârstã în ultima perioadã începe sã se dezvolte turismul de week-end care aduce în special turisti din București dornici sã evadeze din “aerul” Capitalei. Stațiunea dispune de o rețea hotelierã, formată în principal din trei complexe hoteliere cu bazã de tratament balnear, precum și alte câteva unitãți de cazare dotate cu restaurant.
Hotel „Lebada" din stațiunea Amara
Hotel Lebăda, categoria două stele, cu o capacitate de cazare de 944 locuri. Gradul de ocupare în funcție de contracte a fost de 30% în 2006 și de 55% în 2007. Acționarii hotelului sunt marile confederații sindicale.
Fig. 12. Hotel „ Lebada" din orașul Amara
Locurile de cazare sunt repartizate în doua corpuri de cazare și dispune de camere single , duble și apartamente. Baza de tratament și spațiul pentru servirea mesei se găsesc tot în incinta complexului. Totodata hotelul dispune de Sali de conferințe, bar, restaurant, biblioteca, sala de fitness și o plaja situată pe malul lacului Amara.
Complex Hotelier „Ialomița"
Hotel Ialomița, categoria trei stele, aflat în proprietatea Ministerului Muncii și Protecției Sociale care beneficiazã de un grad de ocupare superior. A beneficiat de investiții, în special după 1998. Hotelul dispune de baza de tratatment moderna, restaurant, plaja , precum și alte dotări ce permit petrecerea plăcută a timpului.
Fig. 13. Complex Hotelier „Ialomița"
Baza de tratament este echipată cu aparatură moderna de ultima generație deservită de personal calificat care asigură desfășurarea în bune condiții a indicațiilor terapeutice recomandate de cei mai buni medici balneologi.
Complexul Hotelier Ialomița dispune de multiple spații de cazare (camere duble, camere single și apartamente), echipate cu tv color, frigider și telefon.
Fig.14.Plaja " Splendid" apartinand Complexului Hotelier Ialomița
În imediata vecinatate a hotelului este amenajata o plajă modernă, pe timpul verii acesta fiind locul ideala de petrecere a timpului liber. Plaja este dotată cu sezlonguri și umbreluțe și dispune totodată și de o terasă.
Hotel Parc
Hotel Parc, categoria trei stele, societate cu capital integral privat are o capacitate de 210 locuri, repartizate în camere în regim single și double. Este un hotel renovat în proporție de 100%.
Fig. 15. Hotel „Parc" din Amara
Hotelul are atât contracte cu agenții de turism, participând însă și la licitații cu Casa de Pensii, în lipsa educației pentru sănătate a tineretului, pensionarii fiind segmentul principal căruia se adreseazã. Proporția turiștilor sosiți pentru tratament este de 60%, restul fiind pentru odihnă.
Hotelul dispune de o bază de tratament modernă, plajă naturistă (Plaja Mircesti), un restaurant și o terasă.
Hotel Dana****, situat la 8 km de Municipiul Slobozia si la 130km de București, posibilitate de acces de pe Autostrada Soarelui A2, în apropierea lacului Amara are o capacitate de 74 de locuri, 34 la parter si 42 la etaj, bar, terasă și plajă privată.
Camerele sunt dotate modern, acces pe baza de cartelă, tv, telefon mobil, foehn, aer-condiționat, mini-bar, seif, birou, halat de baie, centrala proprie, wi-fi gratuit.
Alte spații de instruire sau cazare care se regăsesc în stațiunea Amara sunt:
Motel Diamant este situat la 50 de m in apropiere de lacul Amara. Motelul are o capacitate de 11 camere, dintre care :
4 camere cu pat matrimonial;
5 camere duble;
3 apartamente.
Toate spațiile de cazare dispun de frigider, aer condiționat , televiziune prin cablu și telefon.
Fig. 16. Motel „Diamant" din stațiunea Amara
Motelul dispune și de un restaurant cu 60 de locuri, ce oferă o gamă diversificata de mancăruri tradiționale . Totodata restaurantul este locația potrivită pentru organizarea de mese festive, nunți, petreceri ocazionate de diverse evenimente.
Motelul Diamant oferă parcare gratuită și pazită , stație de alimentare GPL.
Vila Irina, în care funcționeză Centrul de pregătire profesională și Recuperare a Cadrelor de Penitenciare. Construcția aparține statului și se află în administrarea Ministerului Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor.
Fig. 17. Vila „Irina"
Acest Centru funcționează în regim de cămin de garnizoană cu popota cadre, având activitate permenentă și nu intră în rândul categoriilor hoteliere, neavând un număr de stele. În cadrul acestuia au loc sesiuni de pregătire și formare profesională a cadrelor din sistemul penitenciar și al altor instituții aparținând Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Unitatea dispune de:
56 locuri de cazare, în cadrul a 23 camere și 5 apartamente dotate fiecare cu 2 paturi, fotoliu pat, televizor, telefon, frigider, aer condiționat, grup sanitar cu duș;
Sală de mese cu capacitate de 65 de locuri.
Sală de ședințe cu capacitate de 65 locuri.
Centrul dispune de următoarele dotări:
Sală de recuperare fizică, dotată cu aparatura complexă și specializată;
Baza modernă de tratament cu cabinet de: fizioterapie – electroterapie, magnetodiaflux, microunde, ultrasunete hidroterapie – bai galvanice, hidromasaj;
Saună cu 4 locuri
Club pentru petrecerea timpului liber, dotat cu billiard jocuri de masă.
Vila "Eclipsa" este situată pe malul lacului Amara, într-un feeric peisaj natural.
Vila, aparținand categoriei de clasificare trei stele, are o capacitate de cazare de 11 camere., după următoarea structura:
2 apartamente;
4 garsoniere;
5 camere;
Apartamentele sunt dotate cu baie proprie ,jacuzzi, pat dublu și televizor color.
Fig. 18. Vila "Eclipsa"
Serviciile oferite sunt: masaj, saună, sală de fitness. Vila dispune și de un teren modern de tenis. Activitățile sportive ce pot fi practicate sunt: tenisul de câmp și tenisul de masă.
Centrul de agrement " AMARA-PAVILIOANE”
Este situat pe malul lacului Amara într-un cadru natural deosebit,pădure de salcâm, plantație de foioase și livadă de nuci.
Fig. 19. Centrul de agrement " AMARA-PAVILIOANE
Centrul dispune de 120 locuri de cazare pe serie,din care 60 sunt permanente, în
camere cu 2-3-4 paturi ,grup sanitar și dușuri comune. Dispune de bucătărie modernă și sală de mese de 130 locuri/serie,încălzire centrală proprie și apă caldă non-stop,baze sportive complexe: teren de handbal, volei, tenis de câmp, tenis de masă, ștrand împrejmuit, poligon automodele, trasee pentru alergare pe teren variat.
Fig. 20. Luarea mesei la Centrul de agrement " AMARA-PAVILIOANE
Tipurile de structuri de primire turistică, conform fig. 19 , întâlnite în stațiunea balneară Amara sunt următoarele: „hotel”, „motel”, „vile turistice”, „campinguri”, „unități tip căsuță”, și „tabere de elevi și preșcolari”. Observăm că cele mai multe structuri de primire turistică sunt reprezentate de hoteluri, urmate de vilele turistice și restul structurilor de cazare turistică. Din același tabel observăm că din anul 2007, apare ca tip de structură de cazare turistică și un motel, tot în anul 2007 numărul vilelor turistice scăzând de la două vile turistice la una singură, iar în 2010 și 2011 observam că a mai apărut un Hotel și o vilă.
Figura 21. Evoluția numărului unităților de cazare, în stațiunea balneară Amara, în perioada 2005- 2011
4.1.3.Circulația turistică
După cum se poate observă, numărul sosirilor de turiști în stațiunea balneară Amara, are o evoluție crescătoare (figura 20 ) din anul 2005 până în 2007, atingând în 2007 valoarea maximă. În anul 2008 și 2009, numărul acestora scade, înregistrând descreșteri de aproximativ 11% a anului 2008 față de 2007, respectiv de 11.26% a anului 2009 față de 2008, iar în anii 2010 și 2011, în ciuda crizei cu care ne confruntăm sosorile sunt asemănătoare cu cele din 2008 și 2009.
Fig. 22. Evoluția numărului sosirilor de turiști, în stațiunea balneară Amara, în perioada 2005- 2011
Fig. 23. Evoluția numărului înnoptărilor de turiști, în stațiunea balneară Amara, în perioada 2005- 2009
Referitor la evoluția numărului de înnoptări, avem oarecum aceeași situație ca în cazul numărului de sosiri. Numărul acestora crește până în anul 2007, atingând aici valoarea maximă, urmând ca în următorii ani să descrească din ce în ce mai mult. Astfel se înregistrează o scădere de 9.43% a anului 2008 față de 2007, și de 8.58% a anului 2009 față de 2008, iar în 2010 și 2011 indicile stacnează aproximativ.
4.1.4. Alimentația
Sectorului de alimentație publică îi revine sarcina de a asigura ansamblul condițiilor necesare pentru ca turistul să-și poată procura hrana necesară de-a lungul călătoriei și a sejurului. El are menirea să organizeze producția proprie de preparate culinare și să asigure servirea consumatorilor în cele mai bune condiții.
În numeroase țări activitatea de hrană este asociată cu aceea de cazare, constituindu-se într-un sector independent, de sine stătător. Complexul de hoteluri și restaurante, structură organizatorică întâlnită în stațiunea Amara, confirmă tendința de asociere a activității de hrană cu aceea de cazare și implicit de turism.
Dezvoltarea rețelei de unități, modernizarea și diversificarea acesteia, creșterea ponderii producției proprii, sporirea structurii sortimentale, ridicarea nivelului calitativ al servirii sunt câteva din coordonatele ce caracterizează dinamica alimentației stațiunii Amara.
Rețeaua de alimentație este organizată corespunzător întreprinderilor comerciale cu amănuntul. Astfel ea are în componență unități operative, cum sunt: unități de producție și desfacere (cantinele – restaurant), unități de producție (laboratoare), unități de desfacere (bufete, terase), depozite, unități auxiliare cu caracter gospodăresc (ateliere de reparații, întreținere).
Restaurantele aferente celor trei hoteluri au în dotare saloane mari pentru servirea turiștilor, câte o bucătărie spațioasă cu mașini de gătit electrice, mașini pentru spălat vasele, marmide cu abur pentru prepararea ciorbelor, ceainice încălzite cu aburi, mese calde pentru păstrarea veselei la temperatura preparatelor culinare. În dotarea lor intră și camerele frigorifice și anexele.
Sălile în care se servește masa au totuși ca impediment dimensiunile foarte mari privând turiștii de intimitatea și căldura de acasă. De asemenea, deși sunt foarte bine aerisite, s-ar impune dotarea lor cu aparate de aer condiționat care să împiedice răspândirea mirosurilor pe holurile hotelurilor și care ar crea un cadru și mai favorabil pentru servirea mesei. Servirea turiștilor se face la mese de câte patru persoane de către personal calificat. Datorită profilului stațiunii, pe turism balnear, meniul turiștilor este împărțit în funcție de specificul bolilor de care suferă: regim, diabet, meniu îmbunătățit, meniu normal.
Hotelurile Lebăda și Ialomița au câte 500 locuri la masă, iar hotel Parc 100 locuri, servirea mesei făcându-se atunci când este nevoie în două serii.
Unitățile de alimentație publică precum fast – food, patiserii, plăcintării sunt amplasate pe plajele aferente hotelurilor și au rolul de a completa necesitățile de hrană ale turiștilor într-un timp relativ scurt și la un preț acceptabil, completând rețeaua de alimentație publică cu răcoritoare, dulciuri, produse de patiserie.
Barurile de zi sunt amplasate în cadrul complexelor hoteliere, mai precis la parterul lor, aproape de intrarea din holul recepției. Acestea oferă turistului un program muzical și distractiv pe tot parcursul zilei.
Discoteca este o unitate destinată în special turiștilor tineri, oferind un mijloc de distracție potrivit vârstei lor, fără a servi preparate culinare. Un aspect relativ neplăcut este acela că, fiind singura discotecă la care au acces și tinerii din comuna Amara, discoteca în aer liber ce se află pe plaja din proprietatea plajei hotelului Parc este caracterizată de o atmosferă destul de încărcată și zgomotoasă. Se simte astfel lipsa mai multor unități cu același profil pe o distanță destul de întinsă.
Pentru turiștii mai în vârstă sau cei care nu preferă această atmosferă obositoare, singura distracție în cursul serii este oferită de discoteca cu circuit închis din cadrul hotelului Lebăda cu un cadru mai intim, mai puțin zgomotos și cu programe muzicale diferite sau de plimbările prin parcul natural al stațiunii.
4.1.5. Mijloacele de transport turistic și infrastructura
Drumurile sunt considerate vasele sangvine ale economiei unei țări. De lungimea totală a drumurilor, de calitatea acestora și asigurarea accesului intre diferitele structuri economice și nu numai, depinde gradul de dezvoltare a țării.
Infrastructura edilitară a orașului Amara constă din următoarele rețele:
41,7 km conductă de apã
24,9 km conductă de canalizare
265 vane și hidranți
498 cămine
Stație de pompare a apei potabile
Două stații de pompare a apei reziduale
0,2 km conductã de transport gaz metan
14,7 km de rețea distribuție gaz natural
O stație de reglare și mãsurare a gazului metan
8 km de alei
8 km de șosea carosabilã
450 m de drum pietonal
4.2. Propuneri și măsuri pentru îmbunătățirea turismului balnear în Amara
Dezvoltarea turismului în România trebuie să fie un obiectiv și un mijloc al dezvoltării economico-sociale de ansamblu,în contextul politicii naționale de dezvoltare și de integrare în structurile europene.
Direcțiile de dezvoltare a turismului balnear românesc sunt determinate de dezvoltarea macroeconomică a României, de mai buna reglementare, din punct de vedere legislativ, a problemelor acestei forme de turism și de implicarea Guvernului României în susținerea turismului și turismului balnear românesc.
Unul dintre obiective – accelerarea procesului de privatizare, a fost favorizat de hotărârea de guvern prin care Ministerul Turismului prelua competențele privind efectuarea privatizării, în defavoarea fostului Fond al Proprietății de Stat, cu intenția declarată de a debirocratiza și simplifica procedurile de privatizare în turism.
Un alt obiectiv, încă valabil, este efectuarea integrală a procesuluide privatizare.
Privatizaea s-a desfășurat într-un ritm susținut și prin finalizarea ei,forța schimbării cum am denumi proprietatea privată, va putea acțion, va crește calitatea și competitivitatea ofertei de turism și turism balnear și va înregistra, din nou, un trend pozitiv în evoluția indicatorilor ce caracterizează această activitate.
Iată câteva propuneri de dezvoltare și valorificare a turismului în stațiunea Amara:
– Dezvoltarea infrastructurii de turism în stațiunea balneoclimaterică Amara, prin reamenajarea plajei și lacului din complexul de agrement Perla, înființarea unui centru de informare turistică și reabilitarea principalelor căi de acces către unitățile hoteliere;
– Realizarea unui proiect de amploare în domeniul turistic în stațiunea balneoclimaterică Amara, pentru atragerea unui număr mai mare de turiști, prin înființarea unui mall turistic, construirea unei telegondole, a unui teren golf, a unui cazino, etc.;
– Recuperarea potențialului agroturistic al satelor și fixarea populației rurale, prin proiecte care vizează identificarea unor case de la țară și pregătirea lor pentru a intra în rețelele turistice locale și naționale;
Iată ce își propune autoritățile prin analiza SWOT și STEP:
Tabel 4.3. Analiza swot a potențialului turistic și serviciilor
Tabel 4.3. Analiza STEP
Ca oportunități ale dezvoltării turismului balnear din România putem menționa: o creștere relativă a interesului pentru țara noastră, în ultimii ani, pe toate planurile – mai ales politic și economic – din partea țărilor europene, în special a celor puternic dezvoltate, în perspectiva integrării europene, ceea ce poate contribui la o atragere mai importantă a investițiilor străine în turismul balnear românesc sau a unor finanțări din exterior; o liberalizare mai accentuată a activității economice – promovată și de actuala putere din România – ce a permis finalizarea procesului de privatizare, încurajarea și susținerea inițiativelor particulare și în turism; o previzibilă creștere a nivelului de trai în țara noastră, ca o premisă a sporirii cererii turistice potențiale; existența unor afinități socio-culturale cu numeroase țări ale Europei: Ungaria, Ucraina, Yugoslavia, Germania, Austria, Franța, Spania, Italia, ceea ce ar trebui să ușureze eforturile de promovare a turismului românesc în aceste țări.
Dar, așa cum se menționa anterior, există și unele limite care frânează dezvoltarea turismului românesc balnear. Astfel, amintim concurența puternică pe piața europeană a turismului balnear, manifestată de țări ca: Germania, Franța, Italia, Spania, Austria și chiar Slovacia, Cehia, Polonia; interesul, nu destul de mare, manifestat de fosta putere – în comparație cu așteptările – în dezvoltarea turismului românesc în general și a celui balnear în particular (având în vedere potențialul, turismul ar putea fi considerat o ramură principală a economiei naționale și în consecință interesele și eforturile economice ar fi îndreptate cu prioritate spre turism); implementarea foarte lentă a practicilor manageriale moderne în conducerea turismului românesc, ca de altfel în toate domeniile activității economice din țara noastră, aspect ce nu poate fi remediat decât într-o perioadă mai lungă de timp; slaba implicare a comunităților locale în dezvoltarea turistică, datorită lipsei de experiență în acest sens, dată fiind centralizarea foarte puternică din perioada comunistă.
Acestora li se adaugă faptul că, în general, oferta românească de turism balnear este puțin cunoscută de touroperatorii străini, datorită insuficientelor activități de promovare turistică pe piețele vizate (Marea Britanie, Germania, Olanda, Danemarca, Norvegia, etc.); în plus, touroperatorii străini manifestă o serie de reticențe față de oferta românească, din următoarele cauze: lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, generale și turistice; lipsa unor facilități obișnuite în alte stațiuni din lume; inexistența unor colaborări reale cu prestatorii români în vederea asigurării unui număr de locuri în hotelurile din stațiunile balneare în perioada Crăciunului și a Anului Nou; absența unor investiții care să modernizeze o structură materială în domeniul turismului depășită fizic și moral; lipsa de adaptabilitate a personalului din hoteluri și restaurante la noile exiganțe ale turismului internațional; instabilitătea continuă a prețurilor; imaginea generală de “țară săracă“ a României, creată de massmedia europeană în ultimii ani.
V.STUDIU DE CAZ – HOTEL LEBĂDA **
5.1. Prezentarea generală a hotelului
Fig. 24. HOTEL LEBĂDA **
SIND România este cotată cea mai mare companie de turism din țară noastră datorită activităților de turism organizat sau individual și a experienței de 25 de ani. SIND România deține peste 20.000 de locuri de cazare în hoteluri și vile de două stele în principalele stațiuni din România.
Sucursala Amara s-a infințat ca societate comercială în 23 decembrie 1992 având ca obiect de activitate prestări servicii către populație: activitatea hotelieră, turism , servicii de ocrotirea sănătății, alimentație publică, agrement etc.
Situat în centru Câmpiei Bărăganului, într-un parc dentrologic de 120 ha pe malul lacului Amara, la 7 km de municipiul Slobozia și 125 de km de București, hotel Lebăda clasificat la 2 stele reprezintă o atracție deosebită pentru turiștii sosiți în stațiune.
Capacitate de cazare de 944 locuri. Gradul de ocupare în funcție de contracte a fost de 30% în 2006 și de 55% în 2007. Acționarii hotelului sunt marile confederații sindicale.
5.2. Servicii oferite
Complexul Hotelier Lebăda clasificat la două stele are – așa cum am amintit și în rândurile de mai sus – o capacitate de cazare de 944 de locuri, repartizate în 2 corpuri de cazare și dispune de camere single, duble și apartamente. Baza de tratament și spațiile de servire mese se găsesc tot în incinta complexului. Totodată hotelul dispune de săli de conferințe, bar, restaurant, bibliotecă, sala de fitness și moderna plajă situată pe malul lacului Amara.
Cazare și masă
Complexul Hotelier Lebada ofera o gama largă de servicii adresate turiștilor români și străini precum și grupurilor organizate.
Cazarea este asigurată în camere single, duble și apartamente cu grup sanitar propriu. Schimbarea lenjeriei de pat se face la 5 zile, iar a prosoapelor la 2 zile. Curațenia în camere se asigură zilnic. Dezinfectarea grupurilor sanitare se realizează zilnic, cu material de întreținere, curațenie și dezinfectare. Se asigură apă caldă după un program stabilit. Se asigură acces la televizoare în spații special amenajate. Accesul la etajele superioare este asigurat de 4 lifturi cu o capacitate de 6 persoane fiecare. Lenjeria este spălată în spălătoria proprie ce funcționează permanent, cu personal de specialitate. Incălzirea spațiilor de cazare precum și prepararea apei calde este asigurată de o centrală termică proprie dotată cu cazane de ultima tehnologie.
Servirea mesei se asigură în incinta Hotelului Lebada, într-un meniu variat pe 3 diete, în funcție de afecțiuni: diabet, comun și regim. Masa principală include trei feluri de mâncare și este asigurată de personal de specialitate, asistat de un tehnolog de alimentație publică și un asistent de dietă.
De asemenea la barul de la etajul I puteți servi o băutură răcoritoare sau alcoolică într-o ambianță plăcută.
Fig. 25. Serviciile de cazare
Tratament
Baza de tratament se află amplasată în incinta complexului hotelier și asigură tratarea următoarelor afecțiuni:
1. Afecțiuni reumatismale:
– ale aparatului locomotor (reumatism degenerativ, articular, inflamator)
– sechele posttraumatice (sechele după poliomielita)- afecțiuni asociate (dermatologice și endocrine)
2. Afecțiuni ginecologice
– metro anexite cronice
– sterilitate primară
Succesul în tratarea afecțiunilor este asigurat de accesibilitatea factorilor de mediu:
– apa sulfatată, clorurosodică și puternic mineralizată a lacului Amara
– namolul sapropelic.
Baza cuprinde spații corespunzatoare desfășurării activității balneare, fiind dotată cu aparatură medicală din țară și import. Cabinetele în care se asigură tratamentul balnear sunt:
– electroterapie, fizioterapie
– hidroterapie
– împachetări cu nămol- băi la cada cu nămol
– cabinet acupunctură
– sală de gimnastică medicală
– camera de gardă
Dotarea bazei de tratament se compune din urmatoarele aparate medicale:
A. Electroterapie și fizioterapie
1. Ultrasunete 4 buc.
2. Diadinamici 2 buc.
3. Impulsuri 2 buc.
4. Diafrem 2 buc.
5. BTL 06 2 buc.
6. Aerosoli individuali 2 buc.
7. Sonodinator 2 buc.
8. Magnetodiaflux 3 buc.
9. Stereodinator 2 buc.
10. Interdin 1 buc.
11. Aparat laser BTL 12 1 buc.
12. Galvanoionizari 4 buc.
13. BTL 07 2 buc.
B. Hidroterapie
1. Bai galvanice 4 buc.
2. Bai de lumină 4 buc.
3. Dus subacval 1 buc.
4. Bai cu bule 2 buc.
C. Sala de gimnastică medicală
1. Bicicletă ergometrică 2 buc.
2. Dotări necesare unei săli de gimnastica
D. Băi la cadă cu namol
1. Bazin cu namol 1 buc.
2. Căzi pentru namol 8 buc.
3. Irigații vaginale 3 posturi
E. Investigatii medicale
1. EKG – BTL 1 buc.
2. Osteodensitometru – BTL 1 buc.
5.3.Tarife și oferte
Vă prezint în continuare tarifele practicate pentru serviciile oferite de Complexul Hotelier LEBADA:
Tabel 5.3. Tarifele de cazare pe anul 2012
MIC DEJUN MENIU FIX =15 LEI
TRATAMENT 2 PROCEDURI +1 BONUS 25 LEI
OFERTE SPECIALE Hotel LEBADA pentru extrasezon:
1. "HAI LA BAI" – 625 lei/persoana/pachet .Pachetul include: 6 nopti cazare, masa pensiune completa (meniu fix) 6 zile, consultatie initiala si tratament* 5 zile, cate 2 proceduri/zi in intervalul luni-vineri.
2. "O SAPTAMANA DE REFACERE" – 330 lei/persoana/pachet. Pachetul include: 6 nopti cazare cu mic dejun (meniu fix), tratament* 2 proceduri/zi si o consultatie medicala.
3. "DECADA BALNEARA" – 710 lei/persoana/pachet . Pachetul include: 9 nopti cazare, masa pensiune completa pe durata sejurului (meniu fix), tratament* minim 7 zile, cate 2 proceduri/zi, o consultatie la inceputul sejurului.
4. "SANATATE PENTRU TOTI" – 1038 lei/persoana/pachet. Pachetul include 12 nopti cazare, 12 zile masa pensiune completa (meniu fix), tratament* 10 zile, cate 2 proceduri pe zi si consultatie initiala.
*TRATAMENT :
Pentru a beneficia de tratamentul stipulat in prezenta oferta, turistul este obligat sa prezinte, cu ocazia consultatiei initiale, biletul de trimitere (cu specificatia “Se recomanda cura balneara in statiunea "______"), eliberat de medicul de familie sau medicul specialist, bilet de trimitere care este formular cu regim special, unic pe tara, intocmit in 3 exemplare, cu o vechime mai mica de 1 luna. Dovada asigurarii poate fi facuta de turist cu: adeverinta de salariat cu mentiunea ca unitatea a achitat fondul de sanatate, cupon pensie din luna anterioara prezentarii, cupon /adeverinta de somer etc. + act de identitate, certificat de nastere pentru copii, Cele 2 proceduri decontatein cadrul acestui program special sunt cele recomandate de catre medicii specialisti ai bazei de tratament aflata in incinta hotelului.
5.4. Hotelul Lebăda folosit și în alte scopuri
În incinta Complexului Hotelier LEBADA funcționează un Centru Teritorial de Învățământ Deschis la Distanța al Academiei de Studii Economice București din anul 1999. Acest centru este structurat pe doua facultati:
– Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori;
– Facultatea de Comerț.
În acest sens au fost amenajate 4 săli de curs și respectiv 3 săli de seminar, precum și 3 laboratoare de informatică dotate cu calculatoare de ultimă generație conectate la Internet pentru a se crea o atmosferă corespunzătoare procesului de învățământ.
Cursurile au loc în weekend, hotelul fiind astfel populat de studenți de toate vârstele din județ și nu numai, precum și de profesori renumiți din cadrul Academiei de Studii Economice București.
Hotelul Lebada pune la dispoziția grupurilor organizate, la cerere, săli special amenajate pentru organizarea diverselor conferinte, si calculatoare conectate la reteaua Internet.
Concluzii
Pentru țara noastră ca și pentru județul Ialomița potențialul turistic este o mină de aur care trebuie foarte bine exploatat și pus într-o lumină care să-i justifice adevărata sa valoare.
Cunoscutul dicton latin „minte sănătoasă în corp sănătos” este o realitate izvorâtă din legătura naturală dintre om și natură. Căutările omului de a reveni, măcar pentru scurtă vreme în sânul naturii au la bază tocmai necesitatea de a se regăsi pe sine și de a reface după stresul cotidianului.
În lupta pentru emanciaparea și dezvoltarea societății omenești, oamenii au cam uitat atât de legătura lor cu natura, cât și respectul față de aceasta.
Realizările în turism pot fi o artă, drept pentru care dezvoltarea turismului trebuie dirijată în mod științific:
agențiile de turism își propun să analizeze piața pentru determinarea oportunităților și pericolelor ce pot apărea;
scopul este satisfacerea nevoilor consumatorilor de servicii turistice din Vâlcea și zonele adiacente în condițiile obținerii unui profit;
agențiile de turism trebuie să ducă o campanie de conștientizare de către consumatori a costurilor și prețurilor reale ale serviciilor turistice, o politică deschisă și transparentă față de consumatori;
accentuarea în materiale promoționale a caracteristicilor vacanțelor pentru care consumatorul prezintă un interes sporit, acestea fiind în general zona, prețul și bineînțeles avantajele;
materialele publicitare vor fi realizate astfel încât să producă o dorință foarte puternică de a cumpăra vacanța prezentată însă fără a induce în eroare potențialul turistic prin prezentarea eronată a ofertei,
agențiile de turism să ofere servicii turistice bazate numai și numai pe nevoile, dorințele consumatorilor;
oferte maleabile – servicii la cerere, care să poată fi cumpărate separat, servicii care să poată fi scoase din pachetul de servicii oferite, posibilitatea înlocuirii lor cu altele (la cererea clientului) de o calitate mai slabă, dar mai ieftine, etc;
agențiile trebuie să-și înnoiască anual oferta de servicii, să-și îmbogățească oferta cu noi vacanțe, eventual să introducă noi genuri de vacanțe.
Publicul românesc trebuie educat pentru consumul turismului, astfel încât este benefic pentru acesta părăsirea aglomerărilor urbane , a poluării și stresului zilnic în favoarea evadării în natură.
„A călători este o nevoie sufletească a oricui….E și o dorință de extraordinar care ne mână tendința de a ieși din ceea ce se repetă zi de zi, e o patimă a descoperirii, și ființa noastră se mulțumește doar prin descoperirile pe care le face”.
– Nicolae Iorga –
BIBLIOGRAFIE
*** DEX, Editura Academiei R.S.R.București, 1975;
*** DEX, ediția a II –a, vol. IV. , Editura Univers Enciclopedic, București, 1996;
BERLESCU, Elena, Enciclopedie de balneoclimatologie a Romaniei,Editura All, București, 1998;
CARMEN Boghean , Economia turismului – note de curs, Suceava;
CÂNDEA, Melinda, ERDELI, George, SIMON, Tamara, PEPTEANU, Daniel, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a teritoriului, Editura Universitară, București, 2003;
CÂNDEA, Melinda, BRAN, Florina, Spațiul geografic românesc – Organizare, amenajare, dezvoltare, 2001;
FIROIU, Mihaela, Resurse umane în turism, Editura Lumina Lex, București, 2003;
GLĂVAN, Vasile, Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundația România de Mâine, București 2006;
GLĂVAN, Vasile, “ Tendințe și perspective ale ofertei turistice balneare în contextul turismului European” , ICT 1995;
HOLLOWAY, J.Ch., The Business of Tourism, Ed. IV, Pitman Publishing, London, 1994;
IANC, Teodor Petre, “ Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectivele integrării europene” , Editura ASE, București 2006;
LAHOVARI, G.I., BRĂTIANU, C.I., TOCILESCU, G. Marele Dicționar Geografic al României , vol. I, Stab. grafic I. V. Socecu, București, 1902;
MINCIU R., Economia Tuirismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2005;
MINCIU Rodica , în revista "Revue du Tourisme", nr. 2 aprilie – mai, 1981 ;
MINCIU, R., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000 ;
NENCIU Daniela Simona, Economia turismului – note de curs;
OMT, Recommandation sur les statistique du tourisme, Nations Unies, New York, 1993 ;
SNAK, O., BARON, P., NEACSU, N., Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001;
STANCIULESCU, G., Managementul operatiunilor de turism, Editia a II-a, Editura All Beck, București, 2003 ;
STĂNCIOIU, Aurelia Felicia, “ Dicționar de terminologie turistică”, Editura Economică, București 1999;
STĂNCIULESCU, Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Back, București, 2002;
ȘTEFĂNESCU, Costin, Statiuni balneare si climatice. Ghid, Editura Meridian, București, 1967;
Resurse internet:
www.primaria-amara.ro
www.puls-il.ro
http://www.ghizimontani.org/despre-sgm/istoria-ghizilor-montani-in-romania/
http://zagreb.mae.ro/index.php?lang=ro&id=1410
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valorificarea Potentialului Turistic In Statiunea Amara (ID: 168548)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.