Valorificarea Potentialului Turistic In Micile Statiuni Balneoclimaterice Baile Calacea

CUPRINS ………………………….…………………………… 2

INTRODUCERE ……………………………………………………. 3

Capitolul 1. Resurse turistice ………………………………………….. 5

1.1. Resurse naturale……………..………………….………………..… 5

1.2. Resurse antropice…….…………………………………………….……. 7

1.3. Istoricul apelor minerale…………………………………………. 9

1.4. Calitatea mediului………………………..………………………..…… 10

Capitolul 2. Din istoricul Băilor Călacea……………………………… 12

Capitolul 3. Băile Călacea în perioada 1990-2001…………….…………. 17

3.1. Privatizarea……………………..…………………………………… 17

3.2. Baza materială…………………………..………………….…………… 18

3.2.1. Servicii ce pot fi oferite în cadrul Băile Călacea .……… 18

3.2.2. Prețul produsului……………………………..……………… 22

3.2.3. Utilități …………………………………………………. 24

3.3. Indicații de tratament………………………………………………….…. 24

3.4. Personalul …………………………………………………………. 25

3.5. Fluxul de turiști …………………………………………………… 29

3.6. Situația financiară ………………………………………………… 32

Capitolul 4. Perspective de dezvoltare ale Băilor Călacea ……………. 38

4.1. Lărgirea și modernizarea bazei materiale ………………………… 38

4.2. Dezvoltarea și a altor forme de turism ……………………………. 40

4.3. Publicitatea ………………………………………………………… 42

CONCLUZII …………………………………………………..…………..… 43

BIBLlOGRAFIE………………………………………………………………..…….. 44

=== 1 ===

CUPRINS

CUPRINS ………………………….…………………………… 2

INTRODUCERE ……………………………………………………. 3

Capitolul 1. Resurse turistice ………………………………………….. 5

1.1. Resurse naturale……………..………………….………………..… 5

1.2. Resurse antropice…….…………………………………………….……. 7

1.3. Istoricul apelor minerale…………………………………………. 9

1.4. Calitatea mediului………………………..………………………..…… 10

Capitolul 2. Din istoricul Băilor Călacea……………………………… 12

Capitolul 3. Băile Călacea în perioada 1990-2001…………….…………. 17

3.1. Privatizarea……………………..…………………………………… 17

3.2. Baza materială…………………………..………………….…………… 18

3.2.1. Servicii ce pot fi oferite în cadrul Băile Călacea .……… 18

3.2.2. Prețul produsului……………………………..……………… 22

3.2.3. Utilități …………………………………………………. 24

3.3. Indicații de tratament………………………………………………….…. 24

3.4. Personalul …………………………………………………………. 25

3.5. Fluxul de turiști …………………………………………………… 29

3.6. Situația financiară ………………………………………………… 32

Capitolul 4. Perspective de dezvoltare ale Băilor Călacea ……………. 38

4.1. Lărgirea și modernizarea bazei materiale ………………………… 38

4.2. Dezvoltarea și a altor forme de turism ……………………………. 40

4.3. Publicitatea ………………………………………………………… 42

CONCLUZII …………………………………………………..…………..… 43

BIBLlOGRAFIE………………………………………………………………..…….. 44

INTRODUCERE

Așezată la o altitudine de 117 m, stațiunea balneoclimaterică Băile Călacea este situată pe DJ 693 la 25 km. de Timișoara si 30 km. de Arad.

Pentru cei ce aleg calea ferată, Timisoara – Arad, trebuie să coboare in gara Călacea și să ia autobuzul pentru cei 6 km rămași până in stațiune. Clima este continental – moderată cu influențe mediteraneene, cu ierni blânde și veri răcoroase , temperatura medie anuală fiind de 11 º C , iar precipitațiile sunt reduse.

Dacă ne referim la indicațiile terapeutice, specialiștii recomandă Băile Călacea in cazul afecțiunilor reumatice, ginecologice și ale sistemului nervos periferic.

In prezent, Băile Călacea, cu un teritoriu ocupat de 17 hectare, reprezintă o bază balneoclimaterică de tratament, de agrement, precum și de turism intern și internațional.

Descoperirile arheologice fac dovada integrării acestor ținuturi între hotarele statului daco –get încă din timpurile lui Burebista. Începând cu anul 101 e.n. , teritoriul de azi al județului Timiș este înglobat in Imperiul Roman.

Puternica înflorire economică a ținuturilor bănățene in perioada stăpânirii romane a Daciei constituie una din premisele structurale și fundamentale ale procesului de romanizare a populației autohtone, proces care va continua și după 271 e.n. , anul retragerii armatelor romane din Dacia. Dealtfel, descoperirile arheologice numeroase la care se adaugă și unele izvoare scrise , atestă intensitatea deosebită de locuire a câmpiei Banatului, in veacurile IV –VII en. , in condițiile unei puternice circulații monetare și a unei evidente dezvoltări a obștiilor agricole daco – romane . Cu toate că la sfârșitul sec.XVI –lea Banatul este ocupat de forțele otomane , devenind pașalâc , viața social-economică și spirituală s-a dezvoltat prin legătura cu celelalte provincii românești . Odată cu cucerirea de către trupele habsburgice a teritoriului , in octombrie 1716 , forțele de producție se dezvoltă foarte mult , apărând și dezvoltându-se meșteșugurile , comerțul, agricultura precum și o serie de instituții culturale și de învățământ .

Secolul XIX -lea este caracterizat prin dezvoltarea industriei și in 1871 se –inaugurează linia ferată Timisoara – Arad . După primul război medial dezvoltarea comerțului cunoaște noi coordonate. Începând cu decembrie 1989 viața economică , socială și politică se ridică la noi standarde .

Factorii naturali de cură sunt cunoscuți încă din primele decenii ale secolului al XX –lea , stațiunea fiind apreciată pentru apele minerale termale de 38-39ºC , bicarbonate și calcice . Majoritatea stațiunilor termale se numără printre cele mai vechi destinații turistice , ca rezultat al recunoașterii acestor efecte tămăduitoare , al apelor minerale . Potrivit unor statistici , la nivel mondial , termalismul ca forma de turism a fost într-o continua creștere și la ora actuală deține un loc important in cererea turistică internă și internațională .

Factorii specifici ce determină tendințele acestui fenomen turistic sunt :

– deteriorarea stării de sănătate a populației , ca urmare a mutațiilor care au intervenit în modul de viață al oamenilor

– creșterea duratei medii de viață, știm că cea mai mare parte a maladiilor cronice apar la o vârstă înaintată, când se reduce capacitatea de efort și adaptare a organismului, în perioada vârstei a III- a, și apar bolile de uzură.

– intensificarea eforturilor individuale și colective pentru îngrijirea stării de sănătate și prevenirea îmbolnăvirilor.

Potrivit statisticilor OMS cca. 20% din populația mondială este afectată de un anumit tip de boli și dintre care multe persoane se îndreaptă catre o stațiune balneară pentru profilaxia bolii sau pentru odihnă și recreere. În stațiunile balneare pe lângă modurile clasice, au apărut noi tipuri de tratamente care au la bază acupunctura, apiterapia, mișcarea, tratamente de cosmetica medicală, cure de slabire, tratamente geriatrice. Principala motivație în turismul acesta este cura balneară.

Factorii naturali de cură se caracterizează prin: varietate, capacitate, calitate și distribuție in teritoriu la care se adaugă și alte elemente ale potențialului turistic: resurse minerale, resurse antropice capabile să stimuleze formele de turism asociate.

Stațiunea Călacea se adresează in special persoanelor de vârstă a III-a, bazat pe un sejur sedentar, sezonier, balneoclimateric, deci de sănătate.Tratamentele, curele sunt mobilul central și serviciile de bază, servicii paramedicale, care sunt incluse in produsul turistic, iar în acest caz sunt preponderente. Este un turism fără evoluții spectaculoase dar vechi și are o anumită constantă și stabilitate.

Sezonalitatea este o problemă a tuturor zonelor primitoare de turiști, manifestându-se însă diferențiat ca intensitate, funcție de condițiile natural-geografice și de elementele de atracție turistică preponderente. ea este determinate în primul rând de condițiile climaterice care fac ca cererea să se manifeste cu precădere în sezonul cald, la aceasta adăugându-se și subiectivitatea consumatorului, obișnuința de a-și lua concediu în anumite perioade ale anului, optime din punct de vedere climateric.

Fig. 0.1.- Imagine generală

CAPITOLUL 1

RESURSE TURISTICE

1.1. Resurse naturale.

Pentru a sesiza valoarea terapeutică reală și frumusețea stațiunii vom prezenta pe scurt factorii naturali ce caracterizează și înconjoară zona.

Stațiunea este situată în Câmpia Vingăi, în așa zisul deal Flamand, de-a lungul apei Iericici, unde relieful este rezultatul unui lung proces de evoluție, in decursul căruia se pot distinge două etape importante: prima este legată de formarea și punerea în loc a șisturilor cristaline, iar cea de a doua începe cu formarea depresiunii Panonice și se continua până la scoaterea câmpiei de sub domeniul lacustru și acoperirea ei cu depozite aluviale.

Câmpul Călacea are altitudinea absolută în jur de 130 m și este situat in nord-vestul Câmpiei Vinga fiind caracterizat de o largire accentuată a văilor și prin pante line ale versanților.

In vest până la Câmpia Torontalului se desfășoară o altă treaptă, cu altitudinea de 100-105 m. Contactul cu aceasta unitate este marcat de numeroase terenuri mlaștinoase, formate la baza versanților, sau de apariția izvoarelor.

Resursele subsolului

În ceea ce privește rezervele de petrol, putem spune că zăcămintele nu sunt mari, însă există o exploatare in acest sens prin Schela de Petrol Satchinez.

Apele minerale prezente în toate unitățile de relief au o importanță deosebită în economia județului Timiș prin apele alcaline de la Călacea, ape carbogazoase la Buziaș și Sârbova, ape sulfuroase la Ivanda, ape iodurate la Bogda și ape termale la Timișoara.

Clima

Clima este continental moderată, influențată puternic de circulația vestică și sud-vestică a maselor de aer temperat – maritim. Sub influența maselor de aer mediteranean și oceanic iernile sunt, in general, mai blânde, iar verile mai lungi și mai calduroase decât în restul țării, cantitățiile de precipitații reduse și durata de strălucire a soarelui mare. Acest caracter a oferit condiții de viață favorabile pentru popularea și dezvoltarea unei activități economice infloritoare.

În perioada de iarnă sunt frecvente masele de aer polar continentale ajunse aici prin intermediul anticiclonului siberian, în alternantă cu cele polar maritime, determinate de ciclonii nord-atlantici care in timpul iernii determină creșteri bruște ale temperaturii și dezgheț general. Primăvara predomină masele de aer oceanic, din iulie și până la începutul lui septembrie cele de aer tropical, iar de la începutul toamnei, cele polar-maritime care produc o ușoară creștere de precipitații.

Ca urmare a influenței mediteraneene, iernile sunt blânde, singura lună cu temperatura medie negativă fiind ianuarie (-1,2Celsius ) restul având temperaturi pozitive. Temperaturile medii anuale in zona de câmpie sunt de 10,7C, iar precipitațiile medii anuale variază între 536 mm și 700 mm la limită cu dealurile. Creșterea precipitațiilor are loc de la vest la est, cantitățile de apă depășind 620 mm.

Bioclimatul

Confortul termic este o metoda bioclimatică des utilizată care indică raportul dintre temperatura, umezeala aerului și vânt pe de o parte și starea de confort sau inconfort a organismului pe de altă parte. Zona de confort termic pentru țara noastră a fost calculată între 16,8 –20,6 Celsius

Bioclimatul zonei de câmpie din zona Banatului are un caracter mai moderat, ușor îndulcit de influența submediteraneană, ceea ce atenuează din continentalismul său, fiind un bioclimat de cruțare, sedativ, cu unele nuanțe de excitare și stimulare a funcțiilor organismului.

Hidrografia

Traseul vechiului curs al râului Bega, în aval de Timișoara este reprezentată de râul Bega Veche. În prezent legătura dintre vechiul și noul curs al râului Bega este complet întreruptă prin colmatare. Colectează pe teritoriul județului râurile care drenează o bună parte din câmpia Vingăi și din estul câmpiei Torontalului. Principalul sau afluent este Beregsău care primește pe partea dreaptă, ca afluenți pâraiele Magheruș și Apa Mare . Câmpia joasă prin care curge Bega Veche , cu pante morfologice foarte mici având soluri de textură luto-argiloasă, favorizând stagnarea apelor din revărsări și precipitații, in condiții naturale fiind frecvente fenomenele de băltire și înmlaștinire.

Vegetația

Vegetația este destul de complexă și variată și întâlnim pădurile de fag unde specia dominantă este Fagus Sylvatica ( fag ) , alături de care apare și fagul balcanic Fagus Sylvatica Var, Moesiaca , element sudic, precum și fagul tauric ( F. Taurica) element răsăritean.

Dintre arbuști sunt frecvenți Daphne mezereum, ghimpele ( Ruscus hypoglosum), iedera ( Hederea helix) . Pe marginea pădurilor apare brândușa ( Crocus banaticus) , gorunul, stejarul pedunculat ( Quercus ribur) , carpenul .

Deosebit de bogată în specii este și flora ierboasă a acestor păduri unde apar viorelele ( Scilla bifolia ) , toporași ( Viola odorata ) , brebenei ( Corydalis cava ) . Mai întâlnim si arbori mai noi ca salcâmul si castanul sălbatic .

Vegetația higrofilă ( a lacurilor si bălților ) este dispusă in funcție de adâncimea apei , astfel , de la centru spre mal , la suprafața apei plutesc diferite specii ca : lintița ( Lemna sp.) , peștișoara ( Salvinia natans ) , nufărul ( Nuphar luteum si Nympheea alba. Lângă mal apar cordoane de papură ( Typha sp.) , trestia ( Phragmites communis ) , iar in solul permanent umed de lângă mal se dezvolta specii de pipirig si rogoz , stuf si mușchi.

Fauna

Avifauna este formată din rațe ( Anos platyrhynchos ) , gâștele sălbatice ( Anser segetum ) , stârcii , lișițele ( Fulica atra ) , iar în bălțile de la Satchinez trăiește gușul vânăt ( Luscinis svecica ) , o specie rară pentru țara noastră . La 5 km de Băile Călacea, în localitatea Satchinez există rezervația de egrete albe , motiv pentru care așezarea mai este numita și Mica Deltă a Banatului .

Vânătoarea și pescuitul

Fondul cinegetic cuprinde teritoriul județului în întregime , împarțit în unități administrate de AGVSP si Inspectoratul Silvic .

Faima cinegetică este reprezentată de specii adaptate condițiilor silvo-stepei din partea de vest a țării : căpriori , cerbi , fazani , iepuri , potârnichi si mistreți .

Pescuitul se face în lacuri unde întâlnim crapul .

Apele geotermale

Într-o eră îndepărtată , partea de apus a Banatului a fost acoperită de ape , făcând parte din așa numita “ Mare Panonică “ și e cea mai bogată în ape termale . Forajele executate pe teritoriul județului au identificat acumulări acvifere la nivelul fundamentului cristalin , Cretacicului , Miocenului , Panonicului si Cuaternarului. Orizonturile hidrominerale ale fundamentului sunt localizate in partea sa superioara pe grosimi ce depășesc uneori 150-200 m. Ele au fost puse în evidența de forajele executate la Satchinez , Șandra , Călacea , Variaș Timișoara .

Acumulările acvifere din Panonian constituie cele mai importante rezerve hidrominerale din succesiunea de depozite .

În colectorii Panonicului inferior au fost puse în evidența orizonturi cu capacități de debitare cuprinse între 15-1209 mc /zi și temperaturi de 24-86 C la Călacea , Satchinez , Lovrin, Timișoara . Apele sunt de tip bicarbonat , clorurat , bromurat , iodurat , sodice , uneori sulfuroase cu mineralizații ridicate .

Orizonturile acvifere ale Miocenului au fost întâlnite in forajele executate pe raza localităților Foieni , Satchinez , Călacea , Orțișoara , Chereștur , între adâncimile de 990 m (Călacea ) si 2414 ( Chereștur ) .

Sondele au debitat artezian 5-466 mc/zi , ape cu temperaturi între 23-76 C însoțite de hidrocarburi gazoase ( în principal metan ) .

În zona Băilor Călacea exista si ape de tip cloromagnezic .

Din datele Ministerului Petrolului , principalii parametrii fizici ai fundamentului cristalin sunt :

Grosime efectiva 10-104.7 m , porozitate 16% , permeabilitatea 3-130 Md, saturația in apa interstițiala 42 % , rația de gaze 152-194 mc/t , presiunile inițiale 155-235 at.

1.2. Resurse antropice.

Această formă de potențial derivă din istoria multimilenară și bogată a poporului român, continuitatea de locuire în spațiul carpato-danubiano-pontic, ca și realizările economice și sociale mai vechi sau mai noi ale țării noastre.

Cele două mari orașe din apropiere (Timișoara și Arad) dispun de numeroase monumente istorice, muzee, instituții culturale, biserică, catedrale, mănăstiri.

Orașul Timișoara este municipiu reședință de județ și este atestat documentar din 1212 cunoscut ca oraș cu bogate tradiții în domeniul învățământului, științei și culturii, este un important centru universitar și are ca resurse antropice reprezentative:

Muzeul Banatului – înființat în anul 1872 și reamenajat în anul 1949 în castelul construit în 1307 de Carol Robert de Anjou. A fost mărit în anul 1443 de Inacu de Hunedoara și refăcut în 1856.

Secția de istorie totalizează 50.000 de exponate prezentând, cronologic, etapele locuirii acestui pământ românesc și evenimentele istorice importante ale Banatului și Timișoarei.

Secția de științele naturii prezintă flora și fauna din Banat, colecții de roci și minerale.

Secția de etnografie și artă populară prezintă costume populare bănățene, interioare de casă romînească, șvăbească, maghiară, sârbească, ceramică, icoane pe sticlă;

Muzeul Militar ce funcționează în clădirea-monument istoric „Cazinoul Militar”;

Bastionul Cetății – vestigiile cetății în sistem vauban, ridicat între anii 1724-1765. În prezent aici se află spații comerciale, Berăria și Crama Bastion, unde vinerea se organizează „cina vânătorească și pescărească”;

Fîntâna cu apă sacră din Piața Unirii este un izvor de apă minerală indicată în tratarea afecțiunilor gastro-intestinale, a insuficienței hepatice, alergii alimentare;

Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Română a Banatului, a fost ridicată între anii 1936-1946 în stil bizantin îmbinat cu cel moldovenesc. Are turle cu țiglă smălțuită colorată și un iconostas poleit cu aur de 24 karate;

Opera Română și Teatrul Național, edificiu construit în anul 1874 și refăcut parțial în 1923. Este unica instituție teatrală din Europa unde se prezintă spectacole în trei limbi: română, maghiară și germană;

Casa Eugeniu de Savoya ridicată în anul 1717. Pictura de la intrare reprezintă alungarea turcilor din oraș, în 1716, de către trupele austriece comandate de Eugeniu de Savoya;

Vechea Catedrală Ortodoxă ridicată în anul 1920, este asemănătoare Catedralei „Sf.Sofia” din Istambul;

Casa cu copacul de fier unde se află, în colțul casei, un trunchi de copac fosil cu ținte de fier, simbolul breslei fierarilor;

Observatorul Astronomic ridicat în anul 1962;

Fabrica de Bere construită în 1718 fiind prima din țară;

Canalul Bega, traversat de 14 poduri, transport public pe apă din anul 1869.

În împrejurimi: Pădurea Verde ca loc de agrement, Rezervația de Arhitectură Populară Bănățeană, muzeu în aer liber din anul 1971 ce prezintă gospodării țărănești, bănățene, instalații și obiecte de tehnică populară și uz casnic.

În satul Izvin întâlnim o herghelie cu cai de rasă, un hipodrom ce oferă posibilități de echitație. În parc se află monumentul unui cal, pe soclu având scris „Trecătorule, oprește-te din drum și privește caii”.

La Sânicolau-Mare regăsim Expoziția Memorială „Bela Bartok”.

În Băile Călacea găsim Capela Ortodoxă construită în stil gotic în anul 1935. În fiecare an pe 14 septembrie, se sărbătorește hramul capelei – Sfântul Iosif de la Partoș.

Mândria stațiunii o reprezintă lacul cu nuferi care se întinde pe aproximativ 400 mp , in 1996 aici au fost aduși de la Băile Felix nu mai mult de trei nuferi albi “ Nympheea lotus “ , varietatea termalis. Se intenționează crearea si a unui lac de nuferi de apa rece , bazinul fiind deja amenajat dar astfel de exemplare se găsesc mai greu , nuferii de la Moneasa sau dovedit a fii tot de apa termala , iar cei care au înfrumusețat lacul de lângă mănăstirea Bezdin ( aflata lângă localitatea Sânpetru German ) au fost înghițiți de Mureș, exista informații ca ar exista lângă Dunăre, la Moldova Noua de unde s-ar putea aduce câteva exemplare .

În luna martie a fiecărui an se aniversează înființarea Asociației Crescătorilor de Animale Timișoara, sărbătorindu-se prin „Balul Văcarilor”.

1.3. Istoricul apelor minerale

Apele minerale au fost folosite încă din timpurile preistorice . În antichitatea greacă Pausanias , în sec II î.e.n. , menționează surse la Lebedos , Teion , iar Herodot descrie izvoarele de la Delfi ; Aristotel citează sursele naturale în Tesalia .

Legendele povestesc că primul care a descoperit și folosit apele minerale în scopul refacerii forțelor fizice este Hercule ( Heracles ) și anume cele sulfuroase de la Termopile .

Romanii au utilizat din plin apele termale în timpul lui Cezar , în sec. I î.e.n. , ceea ce reiese și din scrierile lui Cicero . Ei cunoșteau tehnica inhalațiior , a băilor cu nămol , a dușurilor . Mai târziu prin scrierile lui Marțial , Seneca și mai ales Plinius , se aduc informații și documentarii , clasificări , temperaturi , proprietăți curative , indicații ale izvoarelor minerale. Meritul deosebit al romanilor a constat în răspândirea cunoștințelor asupra proprietăților și eficienței apelor minerale în tot Imperiul Roman prin construirea de terme în scop de cură și tratament .

În România , apele minerale sunt cunoscute încă din timpul romanilor , stațiunile balneare se amplifică la sfârșitul sec.XVIII-lea și sec.XIX-lea , unele primind medalii la expoziții internaționale ca cele de la Viena – apele de la Slănic Moldova (vezi Anexa 4 și 5).

Îmbutelierea apelor minerale pe teritoriul României există de mult , astfel în 1896 funcționau 20 de stații în acest scop , iar la începutul secolului XX – lea numărul lor este estimat la min. 50 .

Cercetările științifice asupra apelor minerale din România s-au axat pe aspectele geologice , hidrochimice și balneofizioterapeutice .

Din 1788 numeroși geologi , medici , chimiști au contribuit până în prezent la cunoașterea complexă a apelor termominerale din România .

Potențialul social și economic , pe lângă cel terapeutic primordial al apelor minerale termale din România e deosebit de mare și departe încă de a fi folosit integral sau la justa lui valoare .

Cultul pentru apă a fost preluat de la popoarele primitive și , dezvoltat de egipteni , apoi de greci și romani , care au constituit un element de bază al existenței cotidiene , prin mai multe aspecte astfel :

Folosirea apei sub formă de băi semnifică simbol al curățirii de păcate – credința mistică , îngrijirea trupului , igienizare , aprecierea modului de civilizație al unui popor , efect terapeutic rezultând din scrierile istoricului grec Herodot și Plinius cel Bătrân ( 484-425 î.e.n.) care afirmă că “ romanii timp de 600 de ani n-au cunoscut alt tratament decât băile lor “.

Mecena a inițiat clădirile băilor cu apă termală și urmele instalațiilor romane rămase în toată lumea : Germania , Franța , Anglia , și , la noi la Herculane , Geoagiu , Călan , Mangalia , Buziaș .

Romanii au găsit în țara noastră unele instalații rămase de la daci și au creat mijloacele locale balneare închinate lui Hercule cu incripții rămase până în zilele noastre , la Geoagiu “ Thermae Germisara –Dodonae “, Herculane “ad aqua Herculi sacras ad Mediam “ , Călan “ Genio pagi aquensis – ape tămăduitoare “ , mai ales în sudul Transilvaniei și în Banat .

Eficacitatea terapiei cu ape minerale , în acea vreme era atribuită unui miracol divin “ aliquid divinum “ .

În țara noastră cura balneară are o veche tradiție începând cu medicii ardeleni Wagner , Ladislau Pop – prima carte scrisă în 1821 privind apele minerale de Arpatac , Bodoc și Covasna .

Se remarcă nume ca Stefan Vasile Episcopescu , Anastase Fătu , Carol Davilla , Alexandru Șaabner Tuduri .

Dezvoltarea științifică a balneologiei românești a început prin școala profesorului Anibal Teohari și G.Băltăceanu la București și la Cluj prin personalitatea profesorului Marius Sturza .

Prof . Anibal Theohari a pus bazele cercetării științifice în balneologie și învățământului de specialitate , organizând în 1924 cursuri de inițiere și perfecționare și recunoașterea specialității . În 1931 s-a înființat prima catedră de balneofiziologie și fizioterapie la Facultatea de Medicina și Terapie din Cluj sub conducerea prof.Marius Sturza , figura marcantă a medicinii românești urmat de profesorul Morariu E. și Mureșan .

În 1935 la București , ia naștere Catedra de balneologie și dietetică , iar în 1949 se înființează Institutul de Balneologie și Fiziterapie din București , la vechiul “ Spital Brâncovenesc “ .

În Câmpia de Vest a țării se găsesc ape carbogazoase , CO2 apărând din profunzime . Caracteristic pentru stațiunile din acesta zonă este gradientul geotermic mult mai mare decât media globala , înregistrându-se temperaturi mari ale apei , la adâncimi relativ mici.

1.4. Calitatea mediului.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând „materia sa primă”, obiectul și domeniul de activitate și de desfășurare a turismului, fiind suportul-cadru, purtătorul resurselor sale. Turismul se desfășoară în mediu și prin mediu, „calitatea acestuia putând favoriza sau nega activitățile turistice.

Relația turism-mediu înconjurător, are o semnificație aparte, dezvoltarea și ocrotirea mediului înconjurător reprezentând condiția sine qua non a turismului, orice modificare produsă acestuia aducând prejudicii și potențialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale.

Resursele de poluanți și protecția factorilor de mediu:

protecția calității apelor – sursele de apă uzate provin din apele menajere și apă termală folosită la tratament. Apele menajere se epurează prin fosele septice, iar apele termale se epurează printr-un proces natural ce are loc în lacul cu vegetație special amenajat, unde se găsesc nuferi de apă termală, trestie, papură,rațe sălbatice, lișițe, pești, broaște țestoase,fapt care nu poate pune problema unui efect specific de poluare.

Protecția aerului – nu sunt surse de poluare a aerului, societatea având în dotare încă de la înființarea unui parc dendrologic de aproximativ 15 ha cu specii de arbori și arbuști care contribuie la epurarea aerului și menținerea unui climat de stațiune balneară.

Protecția împotriva zgomotului și vibrațiilor- nu există surse de poluare fonică, decât zgomotul produs de autovehicolele care circulă pe drumul de mărginește stațiunea.

Protecția solului și subsolului – activitățile din cadrul firmei nu produc poluări ale factorilor de mediu care să afecteze solul și subsolul zonei și nici modificări în structura și calitatea acestuia.

Protecția fondului forestier, a ecosistemelor, biodiversității și ocrotirii naturii, a peisajului și a zonelor de interes tradițional – vegetația naturală are un rol important în ceea ce privește încadrarea în mediul înconjurător, acest tipde impact este deosebit de benefic, nefiind aduse modificări în distribuția florei și faunei din zonă.

Gestiunea deșeurilor – acestea sunt de natura resturilor manajere, dincare o parte se folosesc pentru hrana animalelor și o parte ca îngrășământ natural pe terenul agricol. Gospodărirea lor se face pe platforme de depozitare, ex.: deșeuri de sticlă, deșeuri fier vechi, deșeuri plastic, deșeuri hârtie, deșeuri menajere, urmând a se trece la integrarea lor în mediu sau valorificarea prin firmele de profil.

Gestionarea ambalajelor – societatea dispune de navete de plastic, sticle, ambalaje din lemn, ambaleje din carton, plastic și metal care sunt gestionate în magazii și țarcuri împrejmuite, acestea fiind gospodărite în condiții optime, ce nu conduc la poluarea factorilor de mediu.

Încadrarea în planurile de urbanism și amenajarea teritoriului.

Protecția așezărilor umane care sunt formate din localitățile Bărăteaz, Călacea, Carani, Satchinez, situate la aproximativ 4-5 km dostanță de societate și nu constituie față de acestea un factor de risc privind protecția mediului.

Întrucât societatea nu a efectuat lucrări care să deterioreze factorii de mediu, nu sunt lucrări pentru refacerea acestuia. În viitor, sunt prevăzute lucrări de amenajare și extindere a parcului dendrologic în vederea menținerii unui ecosistem cât mai natural în zonă.

CAPITOLUL 2

DIN ISTORICUL BĂILOR CĂLACEA

În anul 1836, vistieria camerală ( autoritate comparabilă cu Ministerul Finanțelor din ziua noastră ) a coroanei imperiale–regale austro–ungare a vândut , domeniile moșierești Orțișoara , constatând din localitățile camerale Orțișoara si Călacea , moșierilor privați Sina ( 1836-1909 ) . Din aceștia au făcut parte următorii moșieri :

Georg Simon Baron de Sina si Kisdia ( proprietar intre1836-1856);

Simon Georg Baron de Sina si Kisdia , fiu si proprietar (proprietar între 1856-1876);

Iphigenie contesa de d’ Hartcourt , născuta baroneasă de Sina si Kisdia , care a moștenit , în calitate de fiică a lui Simon Georg baron de Sina si Kisdia , născută în anul 1846 , printre alte imobile și domeniile moșierești din Orțișoara și Călacea ( cca. 1970 iugăre ) , aflate în proprietatea sa până în anul 1909 . Până la acea data “ Pusta Mare “ , care ulterior urma să devină “ Stațiunea Băile Termale Călacea “ , purta denumirea de “ Iphigenia Maior “. Centrul administrativ al acestor domenii moșierești era așa-numitul “ Castel din Călacea “situat vizavi de fosta Primărie , iar în anii comunismului “Sediul CAP Călacea “ . Acolo locuia directorul domeniilor , căruia îi erau supuși administratorul și toți angajații domeniilor .

Castelul era amplasat pe un teren de cca. 2,5 hectare . În castel se afla și așa- numita “judecătorie” , iar la intrarea principală se afla “cancelaria “ si “secretariatul “ . Limba germana era limba oficială . Castelul era înconjurat de un parc bine îngrijit , o livadă și o gradină . În partea opusă intrării principale , deci in spatele curții , accesibilă printr-o poartă separată , se afla un hambar cu trei etaje , dotat la acea vreme cu un ascensor , cu ajutorul căruia puteau fii ridicate la etajele superioare atelaje întregi cu tot cu încărcătură . Acest hambar era un semn atât de distinctiv , încât strada cu hambarul era numita de călăceni “ ulița hambarului “.

După punerea in funcțiune a liniei de cale ferata Arad –Timisoara, primul transport de marfa la 02.12.1870 , primul transport de persoane la 06.04.1871, producția era transportată de aici direct la gara Orțișoara .

De aceste domenii mai aparținea și “Pusta Mica “, denumită până în anul 1910 “ Iphigenia Minor “ , care era situată pe drumul din acea vreme care lega satul Călacea de “Pusta Mare “ , la o distantă de exact 1 km de la “Castelul din Călacea”.

Datorită numărului mare de oameni și de animale aflate pe “Iphigenia Maior “ , problema aprovizionării cu apă capătă amploare și trebuia rezolvata .

În Valea Mare , nu departe de fântâna cu cumpănă existentă , a fost săpată o fântână cu o adâncime de cca. 12 m și cu un diametru de cca. 2,5 m , dotată ulterior cu un postament din beton armat .

Pe acest postament a fost montată și o turbină eoliană . În situația în care bătea un vânt favorabil , această instalație pompa apa din puț într-un bazin situat la o distanță de aproximativ 250 m , la o diferență de nivel de cca. 10-12 m .

Apa era de buna calitate , potabilă atât pentru animale cât și pentru oameni . În momentele de acalmie – în perioada de vară – această instalație înceta sa mai funcționeze si alimentarea cu apă era oprită . Acest sistem a fost totuși funcțional până în anul 1944 .

În scopul rezolvării pentru totdeauna a problemei alimentării cu apă , contesa d’Hartcourt , a luat hotărârea de a for a o fântână nouă pe “ Iphigenia Maior” . Ea a luat legătura cu Institutul Geologic al Universității din Viena si a pornit negocierile cu prof. Robert Adolf Koch , sub conducerea căruia , în anul 1904 , au început lucrările de forare. Forarea s-a făcut cu țevi de 8 țoli (diametru interior de 100 mm). La fiecare schimbare a stratului de pământ au fost trimise probe , împachetate în lădițe mici de lemn , la institutul din Viena pentru a fi supuse unor analize . După avansarea forării au fost trimise si probe de apă, tot la Viena . În anul 1905 s-a ajuns la o adâncime de 515 m. Ieșea o apă fierbinte , iar martorii oculari au relatat mai târziu că apa emanată avea o temperatură “de puteai opări o găina “ . Pentru a evita pericolul unei catastrofe , țevile au fost retrase la o adâncime de 496 m . Apa care ieșea de la această adâncime avea o temperatura de 39,2º C , iar înălțimea țevii de deversare a fost stabilită la 1,65 m .Apa era emanată în intervale , alternând cu emanări de gaz metan de , în intervale aritmice , neregulate . Gazele emanate puteau fi aprinse și , chiar erau folosite uneori pentru iluminarea curții . Ele ardeau cu o flacără care bătea în albastru . S-a elaborat chiar și un proiect de iluminare a pustei “ Iphigenia Maior “cu gaz metan , care nu a fost însă realizat .Apa furnizată de această fântâna era clară și transparentă , fără miros specific , potabila atât pentru oameni cât și pentru animale . Animalelor de la fermă le plăcea această apă călduță . Era potrivită , de asemenea , pentru prepararea mâncărurilor. Privitor la această forare , institutul vienez susmenționat , a întocmit un certificat în trei exemplare (în limba germană) .Acest document a fost înaintat oficiului de sănătate al comitatului Timiș -Torontal , din Timișoara , în traducere în limba maghiară. După anul 1920 , un al doilea exemplar a fost tradus în limba română și trimis Ministerului Sănătății din București .

Buletinul de analiză al apei termale

Potasiu K 4,250 mg/l

Sodiu Na 506,900 mg/l

Magneziu Mg 4,771 mg/l

Calciu Ca 7,602 mg/l

Stronțiu Sr 0,203 mg/l

Bariu Ba 0,122 mg/l

Aluminiu Al 0,085 mg/l

Fier Fe 5,500 mg/l

Litiu Li redus

Mangan Mn redus

Clor Cl 209, 830 mg/l

Brom Br 0,099 mg/l

Iod I 1,529 mg/l

Acid silicic H2SiO3 37,800 mg/l

Carbonat de hidrogen HCO3 501, 430 mg/l

Sulfat SO4 1,543 mg/l

Fosfat PO4 redus

Datorită faptului că proprietara , căsătorită cu contele francez d’Hartcourt , își avea domiciliul permanent la Paris , iar domeniile ei erau situate pe teritoriul imperiului austro-ungar , iar legislația fiscală din aceea vreme supunea veniturile proprietarilor cu domiciliul în străinătate unei impozări duble , a condus la hotărârea contesei de a înstrăina aceste proprietăți.

Printre aceste domenii se aflau și cele din Orțișoara si Călacea (1970 iugăre , inclusiv drumuri economice , de țară , drumuri particulare și terenuri intravilane ) pentru care în cea de a doua jumătate a anului 1909 , a fost trecută în Cartea Funciară drept proprietară , banca “ Telek es Fordbirtog Bank SA “ care , la rândul sau , a delegat o altă bancă să vândă mai departe domeniile .

În anul 1910 , familia Keller Stefan (1862-1939) – directorul institutului bancar “Cooperativa de Credit cu răspundere limitata din Orțișoara – a cumpărat domeniile sus menționate , cu toate terenurile și construcțiile aferente si o extindere intravilană și extravilană în acel moment de 1530 ½ iugăre , cu un teren agricol în imediata apropiere a “ Pustei Mari “ de 1230 iugăre și “Pusta Mica “ cu un teren de 300 iugăre .

Prețul de bază pentru un iugăr ( = 0,5775 hectare ) , fără construcții era stabilit la 1250 coroane austro-ungare . La data preluării acestora , “Iphigenia Maior “ si “Iphigenia Minor “ erau centrul unei ferme agricole și zootehnice .

Lângă drumul Carani-Bărăteaz se afla casa administratorului , cu o livadă și o gradină în suprafață de 1 iugăr si 600 stânjeni pătrați. În linie dreaptă , la cca 50 m. , se aflau amplasate, două clădiri cu locuințe pentru personalul agricol și o locuință pentru șeful de echipă “Isfan” . În continuare se afla încă o clădire cu locuințe pentru personalul agricol , și mai încolo , locuința învațătorului și școala cu o sală spațioasă . La vale , o casă de cca 70 m lungime , destinată personalului agricol sezonier . În centrul fermei se mai aflau doua grajduri cu o lungime de cca 100 m , ambele fiind dotate cu magazie de furaje . Pe stâlpi, din zidărie , înalți de cca 1,5 m , se afla o cotarcă cu o capacitate de depozitare de 7 vagoane porumb știuleți.

Încă de pe vremea contesei d’Hartcourt , personalul agricol se scălda în apa din fântâna forată pe “Iphigenia Maior “ , într-un butoi prins în acest scop în beton .

Chiar și administratorul își instalase o putină pentru scăldat , într-un cort .

În acea perioadă , în Orțișoara , era instalat ca medic de circumscripție , dr. Parche` Iosif . Acesta avea în tratament un tânăr pacient , bolnav de reumatism avansat , care era imobilizat ca urmare a bolii . Tratamentele si medicamentele administrate până atunci pacientului neaducând nici o îmbunătațire stării acestuia , dr. Parche` a cerut permisiunea proprietarului “Pustei Mari “ – Stefan Keller senior – să-l ducă pe bolnav , la băi , în apa caldă care ieșea din fântâna forată . Bolnavul era purtat zilnic , pe targă , la baie , în vana ce fusese instalată într-un cort .

După un timp , medicul a constatat că pacientul începea să miște degetele de la picioare. Terapia a continuat până la vindecarea completa a tânărului , după o anume perioadă de timp.

Constatând că vindecarea tânărului , se datorase tratamentului balnear cu apă caldă , dr. Parche` , a înaintat autorităților tutelare din Timișoara , un raport privind puterea curativă a apei din “Pusta Mare “ . Ștefan Keller sen. , a luat acest eveniment drept un imbold pentru înființarea “ Băilor Keller “ , astfel in anul 1912 , au fost puse la dispoziție câte doua camere cu cate o vana pentru tratamentul balnear .

Inițial , băile au început sa funcționeze provizoriu , dar din toate părțile Banatului a început să vină lumea la băi . Mulți veneau cu căruța dimineața , iar seara se întorceau la casele lor . Vestea puterii curative a apei , s-a răspândit repede și , în consecință veneau tot mai mulți bolnavi . În anul 1913 existau deja , 5 camere cu câte o vană .

Primul război mondial a împiedicat dezvoltarea stațiunii balneare , dar în anul 1919 , baza de tratament a fost extinsă la 20 de vane , amplasate într-o clădire adecvată Pentru apa termală a fost construit un bazin colector cu o capacitate mare . Tot în același an a fost construit un restaurant cu o sala mare , de mese .

La data de 04.06.1920 , o mare parte din Banat a fost integrată în Regatul României Mari , la fel și domeniul comunei Călacea , și , totodată și Băile Călacea. După ce Stefan Keller obținuse de la Statul Român dreptul de concesionare , pentru exploatarea comercială a bogățiilor subsolului ( a apei termale ) în calitate de proprietar, valabilă și pentru urmașii acestuia , a început construcția unor facilități de cazare suplimentare pentru pacienți și oaspeți . În acest scop au fost transformate și clădiri existente deja .

Totodată s-a trecut și la amenajarea parcului și a rondelelor de flori , precum și la construcția unor facilități de cazare noi, ajungându-se în final la următoarea situație :

Fondatorul Stefan Keller și soția , domiciliați în Orțișoara și în Băi

– reconstrucție în 1919 = restaurant public

– reconstrucție în 1920 = “Casa cu Berze “cu locuința fondatorilor , 5 camere de oaspeți și cu cancelaria

Familia Keller Nicolae și Margareta , domiciliați în Merțișoara și în Băi :

– construcție nouă în 1923 = casa de locuit cu 6 camere de oaspeți

– construcție nouă în 1923 = “Marienheim “ , cu etaj și 19 camere de oaspeți

– construcție nouă în 1926 = Capela

Familia Scheible Stefan și Magdalena , domiciliați în Orțișoara și Băi :

– construcție nouă în 1924 = casa cu 14 camere de oaspeți

– construcție nouă în 1924 = “Magdalenenhof ” , casă de locuit cu 4 camere de oaspeți

– construcție nouă în 1942 = casa (in zona recepției de azi )

Familia Dr. Harry Petru și Margareta , domiciliați în Timișoara și Băi :

– reconstrucție în 1926 = casă de locuit cu 7 camere de oaspeți

Familia Keller Ioan și Eva , domiciliați în Merțișoara și în Băi :

– reconstrucție în 1926 = casă de locuit cu 7 camere de oaspeți

– construcție nouă = casă cu 19 camere de oaspeți

În partea comună se mai aflau cabinetul medical ( dr.Harry), sala de masaj, coafura , frizeria și cofetăria . A fost înființată și o linie de autobuz , care transporta oaspeții de la gara Merțișoara ( Carani – în prezent ) la Băile Călacea și retur . Exista chiar și o linie telefonică

“ Bărăteaz 2 ” și în plin sezon , în zilele de duminică , cânta câte o fanfară din satele vecine .

Îngrijirea medicală a pacienților cădea în sarcina dr. Parche`. Acesta recomanda apa termală și în cura internă . Băile Călacea ofereau bolnavilor un tratament balnear adecvat , iar oaspeților facilități de odihnă agreabilă .

De administrarea Băilor Călacea se ocupau în mod exclusiv cei din familia Keller . Băile dispuneau la acea oră de 76 de camere de oaspeți spațioase , dotate cu apă curgătoare, chiuvete, toalete comune. În sezonul de vară, oaspeților și pacienților le erau puse la dispoziție și camerele de locuit ale familiei Keller , care își aveau domiciliul direct în Băi. Astfel , era posibilă cazarea unui număr de 200-220 de persoane . Pentru asigurarea alimentării cu apă suficientă a tratamentelor balneare , care în perioadele de vârf ajungea la un număr de 400-430 băi/zi, apa termală trebuia pompată de la fântâna termală într-un bazin colector , începând cu orele 1,00 noaptea .

În restaurant , care era administrat de către Keller Nicolae , unul dintre fii fondatorului , exista și o încăpere unde se producea sifon.

Pentru distracție era instalată o popicărie .

Prin urmare Băile Călacea deveniseră cu timpul loc de munca atractiv pentru multe persoane , inclusiv pentru tinerele din împrejurimi .

În anul 1938 , înainte de a se sfârși din viată , fondatorul Băilor Călacea , Stefan Keller senior , plecând de la ideea ca băile să rămână și în continuare “ Băile Termale Keller “ , și-a donat pe cale succesorală proprietatea sa celor trei fii : Ioan , Stefan si Nicolae .

În România anilor 1944 , în jurul datei de 23 si 24 august , ultimii oaspeți au părăsit Băile Călacea , inclusiv membrii familiei Keller , care își aveau domiciliul chiar în băi .

În vara anilor 1948 , Băile Călacea au fost repuse în funcțiune , tot cu ajutorul unor membrii ai familiei Keller ( Keller Ioan senior și cei 4 copii ai săi , care cu puține zile în urmă se reîntorseseră de la “ munca de reconstrucție “ din Uniunea Sovietică ) , domiciliați după expropriere în Carani . În acel an , băile au funcționat sezonal , până în luna octombrie . În următorii ani , multe din vechile construcții au fost demolate , iar construcții noi au fost ridicate într-un număr foarte redus . Una dintre aceste construcții a fost bazinul de înot .

Din anul 1950 când stațiunea trece sub controlul Direcției Sanitare Județene, începe din nou exploatarea băilor. Sunt forate sonde noi (sonda nr.4și sonda nr.5) începând cu 1978, dar care în prezent nu funcționează.

Între anii 1970-1980 se reamenajează baza de cazare, de alimentație publică și tratament în clădirile existente și se efectuează studii hidrogeologice referitoare la rezervele de apă termo-minerală.

În anul 1971 stațiunea este preluată de O.J.T. Timiș până în anul 1991.

CAPITOLUL 3

BĂILE CĂLACEA ÎN PERIOADA 1990 – 2001

3.1. Privatizarea.

În baza Legilor 15/1990 și 31/1990, prin decizia Prefecturii Județului Timiș se înființează societatea comercială pe acțiuni „AQUA” SA Călacea, prin desprinderea din SC”Banatul”SA Timișoara.

Întregul activ și pasiv al stațiunii „Călacea Băi”, a fost preluat la 28.02.1991.

După Revoluția din 1989 , chiar și clădirile existente în acel moment , din lipsa unui management corespunzător , au ajuns într-o stare deplorabilă . Începând cu anul 1996 , stațiunea Băile Călacea , a intrat într-un amplu proces de reamenajare și relansare, fiind cunoscută ca societatea comercială “ Turism și Tratament Aqua “ SA , iar dl.Mircea Melteș a devenit directorul stațiunii și din inițiativa acestuia , multe dintre vechile stabilimente au fost repuse într-o stare bună de funcționare . Forma de proprietate este mixtă , capital privat 57% și capital de stat 43% . Societatea este înregistrată la O.R.C.Timiș cu nr. J35 /116/07.03.1991, Cod Fiscal nr.1852159 . Societatea funcționează conform statutului adoptat la constituire, asupra căruia s-au operat modificări în ceea ce privește capitalul social.

Activitatea de bază este tratamentul balnear care se adresează în special bolnavilor care suferă de boli reumatice .

La constituire, capitalul social al societății comerciale „Turism și Tratament Aqua”SA a fost de 118.479.000 lei, împărțit în 23.696 acțiuni nominative în valoare de 5.000 lei fiecare.

Asupra capitalului social s-au efectuat mai multe modificări care au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului prin cererile de înscriere mențiuni, după cum urmează:

– prin cererea de înscriere mențiuni 9630/30.11.1994, are loc majorarea capitalului social de la 118.479.000 lei la 885.048.000 lei, prin reevaluarea mijloacelor fixe, efectuată în conformitate cu HG. 500/1994. Totodată se modifică și numărul și valoarea unei acțiuni, de la 23.696 acțiuni în valoare nominală de 5.000 lei fiecare, la 35.402 acțiuni în valoare nominală de 25.000 lei fiecare. Stațiunea este cotată ca fiind de 2 stele.

Suprafața de teren ce revine stațiunii, este de 21 ha.

Societatea nu a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, proprietarul terenurilor fiind de fapt Statul Român, iar de drept fiind diverse persoane fizice, care până în prezent nu și-au revendicat dreptul de proprietate asupra terenurilor. Situația terenurilor se prezintă în Anexa 1 – Extrase de Carte Funciară.

În prezent se fac demersuri pentru clarificarea și cuprinderea în patrimoniul societății a terenului. Societatea este proprietară pe mijloacele fixecare sunt cuprinse în listele de inventariere.

Obiectivele aflate în proprietatea SC”Turism și Tratament Aqua”SA, au intrat în patrimoniul societății la divizarea societății „Banatul”SA Timișoara.

La data efectuării analizei, societatea nu avea litigii în curs și nici nu avea angajate credite.

3.2. Baza materială.

Baza tehnico-materială a turismului numită și structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune, aparținând altor ramuri. În cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spațiile de cazare alimentație pentru turism agremental, prin numărul, capacitatea și structura lor, reflectă în cea mai mare măsură, gradul de dotare și dezvoltare turistică în ansamblu sau la nivelul firmei.

3.2.1. Servicii ce pot fi oferite în cadrul stațiunii Băile Călacea :

Cazare turism intern și internațional , servicii de agrement și comerciale .

Infrastructura actuală pentru exploatarea și valorificarea apelor termominerale pentru cura externă este constituită din sondele 4657 si 4658 , bazinele de stocare de 41 mc , baza de tratament pentru hidroterapie.

Societatea este dotată cu un număr de 10 pavilioane și anexe cu o suprafață construită de cca 10.000 mp , cu instalații electrice , de alimentare cu apă , instalații sanitare și canalizare, aparatură radio-tv , frigidere , congelatoare , centrală telefonică .

Alimentarea cu energie electrică se realizează din rețeaua CONEL , distribuirea acesteia în cadrul societății se realizează printr-o rețea proprie , aeriană .

Capacitatea de cazare a băilor este 63 de locuri confort unu ( cu baie și grup sanitar propriu ) ; 34 de locuri confort doi ( facilități sanitare comune ) ; 40 de locuri în bungalow-uri ; 78 de locuri în căsuțe .

Pentru cazarea turiștilor și a pacienților sunt în folosință șapte pavilioane ( din 10 existente ) treizeci de căsuțe tip camping , zece cabane tip DORA , o cantină restaurant și braserie , care au o suprafață de aproximativ zece mii metri pătrați.

Fig. 3.2. – Cantina restaurant

Stațiunea dispune de :

– pavilioane confort 1 ( cu încălzire centrală , baie cu duș și grup sanitar )

vila 4 : 22 locuri de cazare , 11 camere cu 2 paturi

vila 5 : 18 locuri de cazare

7 camere cu 2 locuri

2 apartamente cu 4 locuri

3. vila 7: 18 locuri de cazare

8 camere cu 2 locuri

1 apartament cu 2 locuri

– pavilioane confort II ( cu grup sanitar și dușuri comune ):

vila 3 : 19 camere cu 38 locuri de cazare

“ Popas turistic Călacea “ cu 39 de căsuțe cu 78 de locuri

10 bungalow-uri cu 40 de locuri având fiecare câte 2 camere cu 2 locuri cu grup sanitar si duș incluse

Parcele de campare : 80 de parcele cu 320 de locuri

Restaurant categoria a II-a cu 280 de locuri , în salon 200 locuri , iar pe terasa neacoperită sunt 80 de locuri . Aceasta se compune din opt încăperi în suprafață de cca 285 mp: sală de mese , sală de gătit, laborator- patiserie , carmangerie , grupuri sanitare, spălător vase . Alimentarea cu apă se face din rețeaua proprie , iar apa reziduală se colectează prin sistemul de canalizare propriu într-o fosă septică de 16 mc.

Fig.3.3. – Imagine restaurant

Café-barul este compus din noua încăperi , în suprafață de 135 mp , sala cu 30 de locuri la masă , bucătărie , magazie , salon , grup sanitar și o terasă de 40 de locuri la masă .

Parcarea este fără taxă ( taxa de salubrizare percepută în stațiuni) în interiorul stațiunii existând 15 locuri de parcare și tot atâtea și în fața sacesteia.

Principala atracție a sezonului estival este ștrandul cu apă termală care are în preajma lui o priveliște inedită : o baltă plină de stuf , devenită habitatul unor rațe sălbatice și acoperită cu nuferii aduși de la Băile Felix. Ștrandul de dimensiuni olimpice ( 50 m lungime și 16 m lățime , adâncime de la 1,8 m la 2,4 m) sursa de alimentare fiind un puț cu apă , forat și dotat cu pompă submersibilă și din sonda cu apă termala 4657 , având un volum de cca 1600 mc , apa se clorinează conform STAS-ului în vigoare , apa se folosește pentru irigat gazonul din jurul ștrandului în suprafață de 2,5 ha , iar deversarea se face printr-un canal în râul Iericici .

Fig.3.4. – Imagine ștrand termal

Un alt punct de atracție îl constituie mini gradina zoologică amenajată în mijlocul stațiunii . Gradina zoologică se compune dintr-un țarc de cca 500 mp , populat cu cerbi lopătari și căpriori , 5 voliere pentru păsări ( fazani ornamentali ) , un lac cu nuferi populat cu rațe sălbatice , broaște țestoase și pești , care are o suprafață de 300 mp și este alimentat cu apă de la baza de tratament , iar surplusul intră în circuitul natural printr-un canal de deversare în pârâul Iericici .

Aici pot fi admirați : fazani , păuni , iepuri de casă dar și de câmp , rațe sălbatice dar și exemplare de Titica și Ivan , adică de pisici gri de Rusia . De asemenea lângă intrarea în complex a fost amenajat un spațiu special , unde viețuiesc șapte cerbi lopătari și căprioare . De reținut este faptul că accesul în complex este liber .

Pe lângă “ fabrica de sănătate “ , cum i se mai spune sanatoriului , cea de a doua mare realizare este parcul. Acesta se întinde pe aproximativ 15 hectare și a fost amenajat atât după sistemul francez , cu alei ordonate cât și după cel englez , cu alei bătătorite de turiști .

Parcul are o importantă valoare dendrologică , aici existând numeroase specii indigene și exotice de arbori și arbuști . Cea mai frumoasă porțiune a parcului este , poate , pădurea de salcâmi , unde se află specia numita Evodia , care nu are țepi “ importată tocmai din Australia . Exista intenția inființării unei păduri melifere pentru crescătorii de albine din regiune , pepiniera de salcâmi fără țepi numărând deja câteva sute de exemplare .

Mai exista și un nou izvor cu apă minerală plată care în viitorul apropiat va fi dat în folosință , fiind deja avizat de Institutul Național de Balneologie și se mai așteaptă rezultatul probelor trimise la alte doua instituții similare din Paris si Viena .

Baza de tratament

În zona Călacea există doua orizonturi termo –minerale :

– primul la o adâncime de 530-600 m cu apă la T= 45ºC și MT peste 2000 .

– la 600-700 m adâncime cu apă la T= 50ºC si MT peste 2000 mg/l .

Institutul de Balneologie a analizat această apă , caracterizând-o ca apă termală , bicarbonată , colorusodică , hipotona .

Compoziția si temperatura apei s-au păstrat în decursul timpului , ultimul buletin de analize efectuat în 25.10.2000 , la Institutul Național de Balneologie , caracterizând apa minerală de la Călacea ca fiind ușor bromurată , bicarbonată , clorurata , sodica , mezotermală și hipotonă .

Există mai multe sonde ( 5 sonde ) din care în exploatare sunt doar două .

Temperatura apei la izvoare are 41,7 ºC , iar la locul de utilizare (bazin , cadă ) ajunge la 38-39 º C . În terapie , apa este utilizată în starea ei naturala ( din punct de vedere al compoziției și temperaturii ) .

Mineralizarea totală a apei este de 1935 mg/l , fapt ce o include în categoria apelor hipotone . Din punct de vedere al pH-ului este alcalină ( Ph=7,8) .

Acțiunea acestor ape asupra organismului uman se datorează asocierii a trei factori : termic , mecanic și chimic .

Factorul termic (temperatura) determină :creșterea frecvenței și a debitului cardiac , scăderea tensiunii arteriale diastolice pe parcursul procedurii , solicitarea moderată a inimii în comparație cu efortul fizic obișnuit , creșterea moderată a ritmului respirator , combaterea contracturilor și a spasmelor musculare , a edemelor cronice de staza și inflamatorii , înlăturarea durerii cronice osteo-articulare și periarticulare , reechilibrarea neuro-vegetativă .

Factorul mecanic ( forțele de presiune hidrostatică și forțele de împingere sus – conform legii lui Arhimede ) realizează o descărcare de greutate atât pe segmente cât și a întregului corp. Rezultă efecte favorabile asupra aparatului locomotor , asupra aparatului cardio-vascular .

Factorul chimic e reprezentat de structura chimică specifică apei. Mineralizarea mai redusă a apei nu scade valoarea farmacodinamică a oligoelementelor din compoziție . Prin fenomenul de transmineralizare cutanată se produce un dublu schimb între organism și mediul fizic terapeutic , unele elemente structurale ionice ale apei regăsindu-se în structurile corpului vor fi eliminate spre mediul exterior. Sintetizând caracteristicile termice , mecanice și chimice ale acestor ape , putem spune că au acțiune analgezică , decontracturantă , de ameliorare a circulației periferice , efect resorbitiv ( reduc edemele ), iar prin conținutul de acid silicic au și un efect de regenerare tisulară . Apele termo minerale de la Băile Călacea pot fi folosite în scop profilactic , terapeutic și de recuperare medicală și se pot administra în cura externa , sub forma băilor ( piscina , cada , bazin) , în acest context existând posibilitatea asocierii kinoterapiei ( hidrokinoterapie), precum și în cura internă , având acțiune antispastică ( prin factorul termic ) și alcalinizată .

Capacitățile de tratament :

22 cabine cu vană cu apă termală , pentru băi individuale

2 bazine de cca 20 mc , acoperite fiecare , pentru 18 persoane , dar care în prezent sunt în curs de amenajare , darea lor în folosință fiind estimată în luna iulie 2002

30 cabine de fizioterapie

1 pavilion cu cabinet pentru consultații și 10 paturi pentru electroterapie

Totodată în stațiune sunt amenajate : un parc de joacă pentru copii , un teren de tenis , handbal , minifotbal . Terenurile au instalație de nocturnă .

Accesul în stațiune se asigură prin alei pietonale betonate și alei de agrement și promenadă făcând legătura cu toate obiectivele stațiunii .

3.2.2. Prețul produsului.

Alături de produs (cazare, masă, tratament) prețul se înscrie între elementele fundamentale ale politicii de marketing turistic intervenind direct în dialogul dintre produs (serviciu) turistic și turist prețul joacă un rol decisiv în opțiunea cumpărătorului, în decizia de cumpărare.

Prețul oferă imaginea gradului de adaptare a activității economice a întreprinderii de turism la cerințele pieței, de realizare a celor două funcții obiective ale marketingului:

Satisfacerea nevoilor de consum

Obținerea unei eficiența maxime

În domeniul prețurilor și tarifelor practica turistică cunoaște multe strategii:

a). Strategia tarifelor paușale (globale) în care se oferă turiștilor pachet minimal de servicii obligatorii ca:

transport

transfer

pensiune completă

tratament

În aceste condiții, prețul paușal corespunde unor preferințe reale ale turiștilor, având avantajul ca aceștia pot să cunoască dinainte costul exact al sejurului complet și astfel sa-și întocmească un buget precis al concediului, fără riscul unor surprize.

b). Strategia tarifelor diferențiale este tactica aplicării unor prețuri și tarife pentru servicii diferențiate, după următoarele criterii:

temporale:

– sezon

– extrasezon

– început și sfârșit de sezon

natura ofertei

gradul de confort

calitatea serviciilor prestate

Tabel 1.

Tarife precticate pentru biletele de tratament care reprezintă perioada 1999-2001

Există un contract cu Casa Națională de Pensii pentru un număr de 50 de locuri pe serie x 15 zile pentru tratament și 20 de locuri x 10 zile pentru odihnă.

Acest contract se referă la tot anul nu la o anumită perioadă din an.

Se aplică tarife diferențiate pentru turiștii care nu vin organizat (Casa Națională de Pensii) după cum urmează:

în anul 1999, cazarea a costat 100.000 lei/pat

în anul 2000, cazarea a costat 125.000 lei/pat

în anul 2001, cazarea a costat 125.000 lei/pat.

Cei care doresc să urmeze anumite tratamente, pot beneficia de următoarele servicii având tarifele:

Tabel 2.

Servicii tratament – Băile Călacea

Pentru un sejur de 18 zile se achită 70 % din contravaloarea pensiei solicitantului, iar diferența de 30 % este suportată de Casa Națională de Pensii. Decontarea biletelor emise prin Casa Națională de Pensii, se face prin bancă în baza facturilor emise.

Pe lângă serviciile specifice de bază, cum sunt: cazarea, masa și serviciile cu un conținut aparte care cuprind tratamentul balneoclimatic, mai sunt oferite și alte servicii, suplimentare, care cuprind agrementul, divertismentul, asigurarea accesului la manifestări sportive sau la spectacole cultural-artistice.

Terenurile de tenis și minifotbal, locul de joacă pentru copii, frumoasele alei ale parcului, lacul cu nuferi, mini grădina zoo,constituie locuri de agrement pentru turiști.

Serviciile nespecifice solicitate de către client/turist: telefon, fax, comenzi taxi, informații, călcat, spălat, se efectuează cu titlugratuit de către angajații stațiunii, deci nu se percep taxe pentru acestea.

În cadrul stațiunii se efectuează cantonamente sportive pregătirea acestora în aer liber, în sala de sport, pe terenul de handbal, baschet, tenis de câmp.

În timpul verii se organizează tabere de copii care au în mare parte tot caracter sportiv deoarece vin să se pregătească în bazinul de înot olimpic.

Se mai organizează:

mese festive

nunți

botezuri

diverse instruiri

conferințe de presă pe teme agrare, specifice zonei.

3.2.3. Utilități :

În cadrul compartimentului de întretinere mai funcționează : atelierul de tâmplărie , atelierul mecanic , atelierul electric .

Pentru o mai bună susținere economică , stațiunea dispune și de o gospodărie anexă cu un număr de : 15 capete de vaci , 17 capete de porci și un număr de 42 pasări și se compune din : 2 grajduri în suprafață de 180 mp, cocine de porci în suprafață de 60 mp , un număr de 7 cotețe în suprafață de 84 mp , dejecțiile de la animale și pasări fiind depozitate pe o platformă de unde se folosesc ca și îngrășământ pentru terenul agricol al societății .

Încălzirea este proprie și se realizează cu mini centrale termice , pe combustibil lichid de tip motorină , și teracote cu lemne . Centralele au o putere de aproximativ

85-120 kw fiecare , fiind folosite pentru producerea agentului termic și a apei calde menajere .

Gestionarea deșeurilor se face pe platforme amenajate , cele recuperabile și refolosibile ( fier vechi , sticlă , hârtie , textile ) se valorifică prin centrele ce au o asemenea activitate , celelalte fiind transportate la groapa de gunoi a localității Orțișoara .

3.3. Indicațiile de tratament

A . Cura externa

Profilactic , la toate persoanele care au factorii predispozanți de îmbolnăvire , constituționali sau din mediul extern : deficiențe constituționale ale aparatului locomotor , adaptare defectuoasă la factorii termici , activități desfășurate în condiții de frig și umezeală sau cu unelte generatoare de vibrații .

Curativ

– afecțiuni reumatismale degenerative: spondiloza cervicală , dorsală și lombară , coxartroza , gonartroza , poliartroza;

– afecțiuni reumatismale inflamatorii: poliartrita reumatoidă stadiul I și II stabilizată , stări după reumatismul articular acut;

– afecțiuni reumatismale abarticulare ( de părți moi );

– boli ortopedico – traumatice : sechele după fracturi , luxații , entorse , după orice suferința ortopedică operată sau imobilizată în aparat gipsat ;

– afecțiuni ale aparatului nervos periferic : nevralgii , nevrite , polinevrite , radiculopatii;

– stări după hernie de disc operată;

– ginecopatii cronice.

B. Cura interna

– boli ale aparatului digestiv : gastrite cronice , ulcer gastro-duodenal cronic , colecistite cronice , tulburări funcționale ale intestinului subțire și gros;

– litiaza renală cronică.

Alături de factorii naturali terapeutici ( climat și ape termominerale ), stațiunea beneficiază și de o bază de tratament în care se pot efectua proceduri de electroterapie ( curenți de joasă și medie frecvență , ultrasunet , unde scurte , magnetoterapie , băi galvanice ) , termoterapie ( împachetări cu parafină , băi de lumină ) aerosoli , masaj, acupunctură , kinetoterapie .

Instalațiile și procedurile de tratament includ : instalații pentru băi cu apă termominerală la vană și bazin acoperit ; instalații de fizioterapie ( hidroterapie , electroterapie și termoterapie) ; împachetări cu parafină ; tratament cu laser ( recomandat în afecțiuni reumatismale și de recuperare ) ; masaj ; acupunctură ; kinoterapie .

Personalul medical este format din : un medic recuperare , trei medici generaliști , trei asistente fizioterapie , un maseur , trei baieșițe și un kinoterapeut.

Baza de tratament asigură zilnic 17 proceduri – electroterapie , termoterapie , kinetoterapie , masoterapie și altele , sub atenta supraveghere a cadrelor medicale . Tot aici funcționează și un club de destindere și relaxare , pentru persoanele de vârsta a III – a aflate la tratament .

Pacienții sunt veniți fie cu bilet de tratament fie la tratament ambulatoriu – caz în care își plătesc ședința zilnică de terapie .

Ca și adresabilitate pentru Călacea , 80% din pacienți provin din județul Timiș , 15% din județul Arad , 5 % din alte județe .

3.4. Personalul.

Instrumentele specifice prin care se asigură managementul hotelier în cadrul Stațiunii Băile Călacea sunt :

metode științifice , care cuprind :

– organigrama

– fișa postului

– lista de control

relațiile umane , motivarea personalului

– concept de spirit de echipă

– specializarea

– tactica negocierilor

organigrama

marketing

planul de afaceri

măsurarea eficientei managementului

Fig. 3.5. – Imagine personal Băile Călacea

Tabel 3.

Organigrama

Stațiunea dispune de un număr total de 47 de angajați .

Normativele internaționale privind ponderea personalului hotelier sunt:

– hotelăria economică ( hotel 1 stea și hotel de 2 stele ) cu 0,8 lucrători / cameră

– hotelăria confort (hotel de 3 stele ) cu 1,5 lucrători /cameră

-hotelăria lux (hotel de 4 stele ) cu 2,5 lucrători /cameră

În ceea ce privește categoriile de personal ponderea este următoarea :

2% personal – conducere

9% personal – tehnicieni

40 % personal – calificați

49 % personal – necalificat

Conform normativelor internaționale ponderea lucrătorilor la un hotel de două stele se calculează la 0,8 lucrători / cameră , ceea ce ar însemna în “Băile CĂLACEA “ 81 camere x 0,8 lucrători = 64 lucrători .

În realitate ponderea de personal este de 0,56 lucrători / cameră .

Aceasta rezultă din caracterul sezonier al activității și se înscrie în strategia cheltuielilor de muncă vie fără a afecta calitatea serviciilor oferite clienților .

Fișa postului (descrierea postului ):

Compartimentul recepție postul : recepționer

A). Exigentele postului :

– studii liceale cu bacalaureat și calificare în meserie

– cerințe specifice : cunoașterea unei limbi străine de circulație internațională

– cerințe psihosomatice :

aspect agreabil

clinic sănătos

atenție distributivă

memorie vizuală și auditivă

capacitate de a lucra nesupravegheat

B.) Relații :

– ierarhice : este subordonat directorului de hotel

– de colaborare : cu celelalte compartimente

C). Modalități de lucru

– tura de 8 ore/zi x 5 zile / săptămână , prin rotație în 3 schimburi

D). Atribuții , sarcini , operațiuni :

recepționerul trebuie să fie bun vânzător al produsului oferit de hotel ; el trebuie să fie atent la orice persoană care se apropie de recepție;

planifică în așa fel închirierea camerelor încât să asigure hotelului maximum de rentabilitate , prin folosirea rațională a spațiului de cazare;

cunoaște amănunțit spațiile de cazare ale hotelului pentru a fi în măsură să le închirieze potrivit solicitărilor;

închiriază și repartizează camerele persoanelor care solicită acest lucru în mod direct , telefonic sau în scris;

aplică in mod corect tarifele în vigoare , fără a prejudicia interesele hotelului sau ale contractantului;

acordă asistență clientului în completarea fișei de anunțare a sosirii , consultând clientul asupra tipului de cameră dorit;

verifică fișa completată de client;

înregistrează datele clientului în documentele de evidență;

deschide contul clientului și încasează contravaloarea cazării în cazul în care acesta stă una sau două nopți;

efectuează servicii suplimentare specifice recepției : informații , mesaje , corespondență, rezervări , închirieri;

în tura de noapte , încheie situația contabilă a hotelului și completează documentele de evidență specifice;

verifică situația reala a camerelor si înlătură eventualele discrepanțe față de situația scriptică;

întocmește nota de plată și încasează contravaloarea serviciilor prestate clienților;

predă și preia cheile clienților;

rezolvă reclamațiile clienților și le aduce la cunoștiința directorului de hotel/managerului .

Fig.3.6. – Imagine personal bucătărie

3.5. Fluxul de turiști.

Izolarea stațiunii față de fluxul turistic intern și internațional reprezintă , desigur un handicap serios în competiția cu alte stațiuni concurente atât de interes locat cât și de interes național (Buziaș, Băile Felix, Călimănești-Căciulata).

Vom prezenta o situație a fluxurilor turistice pentru a demonstra cele de mai sus (izolarea):

Tabel 4.

Fluxuri turistice pe perioada 1999-2001

Coeficientul de utilizare a capacităților de cazare a avut valori mici în anul 1999, dar este în dinamică și se apropie de 50 % în anul 2001.

C.U.C. = Nr. înoptări x 100

Nr.locuri de cazarex nr. de zile de funcționare

C.U.C.1999 = 5760 x 100 = 5760 x 100 = 24 %

65 x 365 23725

C.U.C. 2000 = 6606 x 100 = 6606 x 100 = 27 %

65 x 365 23725

C.U.C. 2001 = 7380 x 100 = 7380 x 100 = 31 %

65 x 365 23725

Cu toate că aceste valori sunt inferioare, ele prezintă o anumită constanță în perioada prezentată, deci stațiunea funcționează pe tot parcursul anului.

Capacitatea de cazare a Băilor Călacea este de cca 200 locuri din care sunt funcționale, în prezent, doar 65 locuri de cazare.

Tabel 5.

Situația gradului de ocupare a capacității turistice

– 1999 –

Tabel 6.

Situația gradului de ocupare a capacității turistice

– 2000 –

Tabel 7

Situația gradului de ocupare a capacității turistice

– 2001 –

Din cele prezentate mai sus, reiese un grad de ocupare a capacității turistice pentru anul 1999 de 24 %, pentru anul 2000 de 27 % și pentru anul 2001 de 31 %.

Comparând gradul de ocupare al capacității de cazare pentru cei trei ani, observăm o creștere a acestuia, fapt datorat nivelului mai ridicat al calității serviciilor. Tot din tabelele de mai sus, putem observa că lunile cu cel mai înalt grad de ocupare sunt iunie, iulie, august și septembrie.

O analiză sintetică asupra rezultatelor economico-financiare realizate în cadrul stațiunii în perioada 1999-2001, vomîncerca să le reflectăm în tabelul următor:

Tabel 8.

Rezultatele economico-financiare realizate în cadrul stațiunii,

în perioada 1999-2001

Din tabel se evidențiază ponderea veniturilor realizate din cazare (1999-2001) și a celor realizate în cadrul cantinei (1999-2001).

În același timp cheltuielile cele mai mari s-au efectuat cu alimentația (1999).

Atât veniturile cât și cheltuielile cu tratamentul, nu se impun însă rolul tratamentului este esențial, reprezentând motivația de bază pentru turiștii stațiunii „Băile Călacea”, astfel asigurându-se și veniturile ridicate din cazare și masă.

Menționăm că datorită nivelului scăzut de trai și a veniturilor mici, a faptului că serviciile stațiunii sunt adresate în special persoanelor de vârsta a III-a, este explicabil gradul de ocupare al stațiunii.

Serviciile societății se adresează bolnavilor care suferă în general de boli reumatice. Bolnavii sunt în cea mai mare parte a lor din țară , dar ocazional vin și bolnavi din alte tari , mai ales etnici germani plecați din România , care si înainte veneau la bai la tratament .

Societatea asigura si unele servicii de alimentație publica , clienții fiind in general dintre locuitorii comunelor învecinate sau turiști in trecere pe drumul județean DJ 693 .

3.6. Situația financiară.

Furnizorii societății.

Societatea se aprovizionează cu produsele și materialele necesare de la societăți comerciale cu capital de stat sau privat , sau de pe piața liberă , funcție de condițiile , prețul și calitatea produselor .

Societatea datorită obiectului său de activitate, nu are furnizori tradiționali sau exclusivi.

Situația financiar-economică a societății „Turism și Tratament Aqua”SA pentru a putea urmări veniturile, încasările și profitul aferent perioadei 1999-2001. Rezultatele economice pe care le vom prezenta mai jos, provin din evidența contabilă la nivelul întregii societăți.

Tabel 9.

Resurse financiare

– mii lei –

Raportul dintre clienții neîncasați și furnizorii neachitați îi vom calcula conform relației:

ne arată următoarea evoluție:

– pentru 1999 = 83248 x 100 = 69 %

120075

– pentru 2000 = 81719 x 100 = 19 %

416116

– pentru 2001 = 225207 x 100 = 73 %

307089

Evoluția acestui indicator ne arată că societatea are clienți care achită greu facturile, dar și faptul că are datorii față de furnizori.

În continuare vom calcula fondul de rulment (F.R.N.) prin relația:

pentru 1999 = 1.232.362 – 983.535 = 248.827 mii lei;

pentru 2000 = 2.251.246 – 1.625.099 = 626.147 mii lei;

pentru 2001 = 2.876.411 – 1.545.728 = 1.330.683 mii lei.

FNR > 2 (clienți + stocuri)

pentru 1999 FNR > stocuri + clienți

pentru 2000 FNR < stocuri + clienți

pentru 2001 FNR > stocuri + clienți

Pentru 1999 și 2001 FNR asigură mijloace financiare suficiente pentru finanțarea stocurilor și a clientelei. Micșorarea acestei diferențe în anul 2000, se explică prin creanțe de încasat și prin creșterea valorii stocurilor mijloacelor fixe.

Din punct de vedere al veniturilor, acestea sunt realizate aproape în totalitate din exploatarea bazei materiale proprii. După cum observăm și din tabelul 10 veniturile financiare sunt foarte mici, ceea ce arată o achitare cu greutate a furnizorilor.

Tabel 10.

Cheltuieli și venituri

mii lei –

De regulă, imediat ce se încasează sumele, se achită furnizorii și banii staționează foarte puțin înconturile curente ale băncii.

Cheltuielile de exploatare au fost în 1999 de 97 % din valoarea cheltuielilor totale, scăzând la 95 % în 2000 și urcând la 99 % în 2001.

Deoarece indicele de creștere a veniturilor a fost mult mai mic decât indicele de creștere a cheltuielilor, din profitul brut o mare parte a trebuit să acopere pierderile financiare și excepționale.

Tabel 11

Situația veniturilor societății pe perioada 1999-2001

– mii lei –

Tabel 12

Total cheltuieli și venituri – Băile Călacea

– mii lei –

Din tabelul 12 reiese că veniturile stațiunii în anul 2001, sunt în dinamică față de anii precedenți, ca urmare a intensificării activității de bază (tratamentul).

Tabel 13

Venituri și cheltuieli – cazare, tratament, cantină

– mii lei –

Rata profitului brut din venituri totale (eficiența comercială) calculată conform relației:

Rpb = Profit brut x 100 %

Venituri totale

ne arată următoarele rezultate pentru stațiunea „Băile Călacea”:

Rpb 1999 = 329.711.910 x 100 % = 17 %

1.889.606.987

Rpb 2000 = 597.515.155 x 100 % = 18 %

3.272.004.230

Rpb 2001 = 1.153.613.553 x 100 % = 24 %

4.746.246.468

Aceste rate de analiză reflectă:

Puncte tari:

societatea nu are angajate credite bancare care să greveze patrimoniul societății și al rezultatului activ de exploatare;

încasarea veniturilor are loc în termen scurt, astfel că activele circulante ale societății constau doar în stocuri și disponibilități bănești;

fondul de rulment în valori real pozitive.

Puncte slabe:

indicatori de performanță slabi, prezentând valori mici, din punct de vedere al rentabilității economice și financiare;

grad ridicat de imobilizare al capitalurilor și menținerea unui grad scăzut de utilizare a mijloacelor fixe care nu permit recuperarea valorii acestora în condițiile în care acestea se degradează în timp;

lipsa dreptului de proprietate asupra terenurilor și a dreptului de folosință a apelor termale poate afecta existența societății și desfășurarea normală a obiectului de activitate.

În continuare ne vom opri asupra câtorva indicatori pe care îi considerăm necesari a fi utilizați în analiza, urmărirea și proiectarea diferitelor laturi ale activității turistice.

Indicatori generali

Venitul net (profitul) determinat ca diferență între încasări și cheltuieli(suma absolută) sau ca raport între masa profitului și mijloacele care l-au creat, respectiv rata profitului sau rata rentabilității.

Calcularea ratei rentabilității (R) se poate face în trei variante:

R = P / Vi x 100 (%);

Unde:

P – profit

Vi – volumul încasărilor

R = P / Ch x 100 (%);

Unde:

P – profit

Ch – volum cheltuieli

R = P / (Ef + Mc) x 100 (%);

Unde:

P – profit

Ef – fonduri fixe

Mc – mijloace circulante

Gradul de utilizare a forțeide muncă este redat de productivitatea muncii (W) determinat astfel.

W = Vi / N (lei/persoană)

Unde:

Vi – volum încasări

N – număr mediu lucrător/an

și avem:

W1999 = 1.889.606.987 = 40.204.403 lei/persoană

47

W2000 = 3.272.004.230 = 69.617.111 lei/persoană

47

W2001 = 4.746.246.468 = 100.983.967 lei/persoană

47

Conform Legii 345/01.06.2002, art.9 din Monitorul Oficial, societatea „Turism și Tratament Aqua”SA este scutită de plata TVA datorită domeniului de activitate pe care îl are – stațiune balneoclimaterică – și cu decontări pe bază de bilete de tratament.

Această lege vine în întimpinarea întreprinzătorului particular dându-i posibilitatea de a practica tarife mai reduse în vederea atragerii clientului/turistului precum și a consolidării situației bazei materiale.

În urma hotărârii Consiliului de Administrație al societății, s-a hotărât ca profitul obținut să fie repartizat în fondul de dezvoltare în vederea relansării stațiunii în circuitul turistic local și național.

Trebuie reținut și faptul că profitul total/unitate nu este egal cu profitul pe activitatea de bază a unității (gospodăria anexă merge pe pierdere, la fel și activitatea financiară, unde majorările și penalitățile calculate de către organele de control, influențează în mod negativ activitățile).

CAPITOLUL 4

PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ALE BĂILOR CĂLACEA

4.1. Lărgirea și modernizarea bazei materiale.

În cadrul stațiunii Băilor Călacea în prezent s-a trecut la modernizarea bazei tehnico-materiale existente în scopul atragerii unui număr cât mai mare de turiști, pe o perioadă cât mai lungă în condiții optime.

Modernizarea bazei de tratament a început prin renovarea și reamenajarea spațiilor (zugrăvire, montare gresie și faianță, geamuri termopan, mobilier nou).

Baza dispune de aparatură medicală însă nu de ultimă oră și nu suficientă, ca urmare este necesar să se investească și în aparatura medicală performantă, nu numai pentru tratamente specifice ci și pentru lărgirea serviciilor, ex.: deschiderea unui cabinet stomatologic (conform tradiției băilor).

Propuneri de modernizare a bazei:

aplicarea de tratamente naturiste, geriatrice și de menținere, organizarea unui centru de înfrumusețare, folosind tratamente combinate naturale și produse cosmetice de tipul Gerovital sau Pell-Amar;

lansarea de sejururi pentru tratarea obezității;

organizarea de sejururi pentru persoanele cu sechele de accidente și afecțiuni ale coloanei vertebrale, tratate cu ajutorul echitației și dansului, stațiunea oferind un cadru prielnic pentru aceasta;

crearea premizelor necesare îmbutelierii apelor minerale, prin aceasta s-ar realiza o îmbogățire a bazei de tratament și crearea posibilității prelungirii tratamentului la domiciliu (cura internă).

La toate acestea se impune adăugarea asistenței medicale de înaltă calificare, precum și eliminarea deficiențelor și lipsurilor care s-au făcut simțite până acum.

Pentru timpul liber al pacienților trebuie să predomine un centru de informații în scopul educației sanitare, săli de lectură confortabile, priecții peteme medicale.

Paralel cu obiectivele majore urmărite, diversificarea serviciilor turistice trebuie concepută în așa fel încât, în funcție de condițiile naturale și posibilitățile concrete ale ariei teritoriale, să răspundă următoarelor necesități:

gama serviciilor oferite să satisfacă gusturile și preferințele pentru activitățile recreative;

gama serviciilor oferite să fie cât mai în măsură să cointereseze prin diversitatea și atractivitatea ei, pe fiecare turist, învederea prelungirii sejurului și a revenirii în viitor la aceiași destinație turistică;

să ofere posibilitatea petrecerii agreabile a timpului liber la orice oră din zi;

să permită substituirea facilă, în funcție de împrejurări a unei oferte de seviciu cu alta, la fel de atractivă.

În ceea ce privește cazarea, în stațiunea Călacea, știm din cele arătate în capitolele precedente, că dispun de 200 de locuri de cazare din care nu sunt funcționale decât 65 de locuri, urmare a degradării treptate a construcțiilor și a lipsei de fonduri pentru efectuarea lucrărilor de consolidare și renovare.

Pentru a fi readuse în circuitul turistic, aceste spații (pavilioane, căsuțe) se impune a fi renovate cât mai repede. De altfel în prezent se reamenajează cele 20 de bungalow-uri după cele mai moderne standarde în vigoare. Acestea dispun de: hol, baie, dormitor și o mică terasă – sunt potrivite a fi închiriate persoanelor care vin să-și petreacă sfârșitul de săptămână aici, într-un cadru natural, liniștit, feriți de zgomotele urbane.

Căsuțele pe care le are în dotare stațiunea, la fel sunt degradate multe dintre ele chiar nefuncționale.

Pentru reabilitarea și deschiderea la capacitate a stațiunii, sunt necesare fonduri mari de bani cu toate că profitul obținut se investește în dezvoltare astațiunii. Ținând cont de faptul că renovarea vechilor spații care sunt amplasate neuniform pe raza stațiunii, este mai costisitoare și mai greoaie poate fi luată în calcul o nouă perspectivă, de ridicare a unui nou edificiu pe verticală, adică structurarea tuturor echipamentelor într-o concepție unitară: bază de tratament, club, bar, restaurant, spații de cazare, sub formula „totul sub același acoperiș”. În acest caz se elimină problema fluxului scăzut de turiști în perioada rece din an când după efectuarea băilor-tratamentelor, aceștia sunt nevoiți să plece către pavilioanele unde sunt cazați.

Punerea în funcțiune a campingului, reprezintă o necesitate deoarece este cea mai ieftină formă de practicare a turismului atât prin tarife de cazare cât și prin posibilitățile de servire a mesei. Acest tip de turism se adresează familiilor cu venituri mai mici, tinerilor și pensionarilor.

Serviciile de alimentație publică se pot îmbunătății prin deschiderea unei cofetării-patiserii în incinta stațiunii și prin angajarea unui personal calificat profesionist. Pe timpul verii se pot amenaja mai multe terase pe cuprinsul stațiunii.

Totodată se pot organiza seri cu specific românesc s-au german cu muzică și costume tradiționale, specifice zonei. Amenajarea unui bar rustic cu vinuri de Teremia și Recaș. Deschiderea unui magazin cu articole sportive și de pescuit s-au a unei baze sportive care să închirieze aceste articole ținând cont că în zonă sunt locuri propice pentru pescuit și vânătoare. Se pot organiza cluburi în care să se amenajeze seri distractive, jocuri de societate, tombole, surprize, dans, concursuri, internet-cafe.

Fig.4.7. – Imagine masă festivă

Ștrandul poate fi reamenajat și utilat modern. Totodată există posibilitatea de combinare a spațiului destinat ștrandului cu spațiul unde se află lacul și o mixare între cele două ar fi potrivită prin crearea unui mini parc de distracții (vezi Anexa 2- Plan ștrand modernizat).

Lacul poate fi amenajat pentru hidrobiciclete și bărci cu vâsle pentru agrement

Amenajarea unei păduri melifere prin culturi de salcâm alb, tei, evodia și alte combinații de arbori care recuperează suprafețele degradate și contribuie la creșterea producției de miere de albine – este de interes apicol, ecologic și de mediu.

Cultivarea tutunului pe suprafețele arabile pe care le are stațiunea în vederea obținerii de venituri pentru stabilirea unui echilibru cu perioada de iarnă când veniturile din turism sunt foarte mici.

Extinderea gospodăriei anexă și crearea unei ferme pentru asigurarea necesarului de carne, lapte, ouă, legume dar și pentru agroturism.

Înfrumusețarea și buna gospodărire a stațiunii: alei, parcaje, refugii, bănci, amenajarea malurilor lacului.

Desigur că pentru punerea în practică a tuturor propunerilor de mai sus, sunt necesare sume foarte mari de bani pentru ca rezultatul scontat să fie atins, respectiv maximizarea rezultatelor utile ale întreprinzătorilor și satisfacerea deplină a cerințelor consumatorilor de turism.

În acest scop pot fi încurajate cerințele cetățenilor germani plecați din Banat, dar și ale localnicilor, pentru practicarea turismului local. Apare necesitatea scutirii pe o anumită perioadă de timp de la plata impozitului pe profit, concesionarea unor terenuri pe o perioadă mare de timp și o mai mare susținere din partea organelor de drept.

Alte modalități de acoperire ale eforturilor investiționale în domeniul turismului, pot fi considerate: sponzorizările, credite cu dobândă redusă și eventual subvențiile.

Colaborarea cu Direcția Agricolă Timiș în vederea repartizării biletelor de tratament pe comune și organizații precum și asigurarea transportului clienților / pacienților din comunele respective și stațiune, atât la venire cât și la plecare.

Valorificarea pe un plan superior a potențialului turistic presupune și măsuri în introducerea alimentării cu gaz metan având în vedere că în apropiere se află Schela de Petrol Satchinez și eliminarea microcentralelor instalate în fiecare clădire care funcționează pe combustibil (motorină).

Transporturile și telecomunicațiile – accesul în zonă se poate face atât dinspre Timișoara cât și dinspre Arad, cu autoturismul personal sau cu trenul. Pe ruta Timișoara-Sânicolau-Mare funcționează un autobuz R.A.T.T. Stația CFR se află la 6 km de stațiune, în localitatea Carani, turiștii fiind nevoiți să parcurgă această distanță pe cont propriu. Se impune ca pe viitor să se asigure transportul turiștilor de la stațiune la gară și invers, precum și o negociere cu conducerea R.A.T. (Timișoara și Arad) pentru instituirea unei curse regulate pe ruta Timișoara-Călacea și Arad-Călacea prin Orțișoara. Asigurarea transportului turiștilor către stațiune este imperios necesară pentru asigurarea fluxului turistic. De reținut că accesul pe relația Orțișoara-Băile Călacea, este mai facilă dar trebuie relansată această rută.

4.2. Dezvoltarea și a altor forme de turism.

Ținând cont de potențialul natural și antropic se pot dezvolta și alte forme de turism cum ar fi: pescuitul și vânătoarea, agroturismul prin ferma proprie, ciclism, echitație, excursii la Timișoara, Arad, Lipova, Buziaș și Satchinez. La sfârșit de săptămână locuitorii orașelor Timișoara și Arad, vor fi atrași de aceste centre recreative ținând seama că foarte mulți oameni evită sedentarismul.

Turismul de pescuit și vânătoare. Fauna României a beneficiat și beneficiază de o protecție specială, care limitează perioadele pentru vânătoare precum și numărul de exemplare ce pot fi vânate. Raportat la potențialul cinegetic românesc, turismul de vânătoare, ar putea evolua într-un segment semnificativ al pieței turistice sub raport financiar. Vânatul ca și pescuitul au evoluat, ca motivație, de la o activitate de obținere a hranei la aceea de obținere a unui trofeu – motiv de mândrie pentru capturator.

AGVPS se ocupă de întreținerea fondurilor de vânătoare și pescuit, de buna gospodărire a vânatului. Acest segment al ofertei turistice se adresează mai alescelor cu venituri peste mediu și necesită o capacitate specifică de organizare, informare și educare. Prin încasările semnificative, turismul de vânătoare și pescuit poate fi considerat un obiectiv strategic al dezvoltării turismului românesc.

În zona Călacea ca vânat, întâlnim: cerbi, căpriori, fazani, iepuri iar, ca pescuit: crapul, cleanul și alte specii.

Dezvoltarea agroturismului – prin crearea unei ferme agroturistice se oferă:

posibilitatea de a cunoaște mai bine spațiul rural, cu toate valențele naturale, spirituale și ocupaționale, de către populația din mediul urban;

tarife avantajoase, accesibile populației tinere și vârsta a III-a cu venituri reduse și medii;

nu produce aglomerații, are o tentă ecologică;

satisface o paletă largă demotivații cum ar fi: odihna și recreerea, educație, instrucție, practicarea unor sporturi, drumeții.

Amenajarea unor spații speciale pentru practicarea echitației, angajarea unui instructor pentru practicarea acestui sport.

Se mai pot organiza excursii cu caracter cultural, religios și sportiv.

Organizarea de congrese în stațiune, pe perioada extrasezonului. Pe lângă segmentul de clientelă de bază, o stațiune trebuie să aibă în vedere și un segment complementar pentru perioadele de diminuare a afluenței din partea clientelei de bază. Astfel se pot organiza, conferințe, expoziții, cantonamente pentru sportivi, tabere pentru copii.

Fig.4.8. – Imagine echipă de fotbal ,cantonament

Pentru desfășurarea conferințelor, se amenajează săli amfiteatru cu instalații electronice adecvate, precum și pregătirea camerelor de locuit, în așa manieră încât să corespundă pretențiilor sporite ale participanților la seminarii și conferințe.

Prin reamenajarea campingului, în perioada de vară se poate promova turismul la sfârșit de săptămână pentru locuitorii marilor aglomerări urbane Arad și Timișoara.

Calitatea serviciilor.

se asigură prin promovarea unui produs de calitate dar, și printr-un personal pregătit din punct de vedere profesional;

menținerea unității de cazare în stare perfectă de curățenie și funcționare a instalațiilor;

în baza de tratament, să se asigure dotarea corespunzătoare, aparatură medicală, medicamente, precum și urmărirea în timp a efectelor tratamentelor și publicarea rezultatului.

4.3. Publicitatea.

În accepțiunea modernă, relațiile publice sunt prefigurate de concepțiile conducerii firmei și au un dublu scop, de a ține informată opinia publică asupra acestei viziuni și de a o face receptivă la facilitarea desfacerii produselor lor.

Relațiile publice și informarea publicului, reprezintă un stadiu preliminar pentru campaniile de promovare și publicitate.

Aceasta se poate face prin intermediul reporterilor radio, a ziariștilor, a redactorilor jurnalelor TV, personalități și președinți a diverselor asociații.

Interviuri, sondajul de opinie, statisticile, discursurile, recepțiile sau inaugurările, au rolul lor în susținerea și consolidarea imaginii (vezi Anexa 3 – Chestionarul de opinie).

Mijloace prin care pot fi promovate vânzările în stațiunea Călacea:

afișe, calendare cu antetul firmei;

pliante, broșuri, cataloage;

presa scrisă;

emisiuni de radio-TV.

Managerul stațiunii, lucrează în prezent la unui pliant publicitar, însă este extrem de rezervat în ceea ce privește o publicitate masivă, deoarece în situația în care se află stațiunea acum, nu se poate susține că produsul precedent este depășit, iar noul produs este mai bun, deci nu se dorește o deformare a realității și o inducere în eroare a potențialului client.

CONCLUZII

Prima problemă care trebuie rezolvată, în cadrul stațiunii „Băile Călacea”, o constituie clarificarea juridică a situației proprietății asupra terenului pe care se află stațiunea. Până nu se rezolvă această problemă, nici un investitor serios nu va risca pentru a constitui și dezvolta stațiunea.

tot mai mulți economiști sunt de părere că au mari perspective de dezvoltare în România, turismul și agricultura;

stațiunea balneoclimaterică „Băile Călacea”, din apropierea Timișoarei, are o veche tradiție turistică dar este doar de interes local (80 % din persoanele care vin în această stațiune provin din județul Timiș, 15 % din județul Arad iar 5 % din alte județe);

în prezent stațiune dispune de o capacitate de cazare de 200 de locuri din care sunt funcționale doar 65 de locuri, iar gradulde ocupare al capacității de cazare în anul 2001 a fost de 31 %;

în prezent și în anii următori, se impune găsirea unor soluții care să determine creșterea gradului de ocupare și de dezvoltare a stațiunii;

datorită condițiilor de climă, de punere în formă de peisaj natural, zona poate și trebuie să se extindă ca sferă de servicii turistice și să devină o zonă de odihnă și agrement mai mult decât în prezent, când accentul se pune pe produsul turistic furnizat de apele termale și tratament medical;

concomitent se pune problema relației dintre om și mediul ambiant, a conservării a tot ce natura oferă cu generozitate ca produs turistic, prevenirea deteriorării în viitor a acestui produs;

orientare realistă, diferențiată pe sursele principale de atragere a turiștilor, în ceea ce privește lansarea stațiunii, prin abordarea distinctă a următoarelor posibilități:

de stimulare a unor turiști potențiali de a ne vizita țara în mod special, respectiv pentru a apela pentru tratamentul balnear (de ex.: turiști străini, bolnavi interesați în tratamente cu produse românești ca Boicil, Gerovital, Pell-Amar, produse geriatrice);

atragerea unei părți din turiștii străini care vin în Europa, inclusiv a celor care caută stațiuni de tratament;

de includere a stațiunii „Băile Călacea” în circuitul unora din turiștii străini care ne vizitează țara în diferite scopuri (de ex.: antrenarea stațiunii în cadrul unor aranjamente combinate cum ar fi : litoral – Băile Călacea, mănăstirile din nordul Moldovei) sau includerea stațiunii în cadrul unor aranjamente itinerante sau a celor tematice;

valorificarea superioară a factorilor naturali de cură la care se adaugă tendința și experiența personalului medical și frumusețea cadrului natural;

îmbunătățirea accesului și transportului în stațiune;

colaborarea cu Clinica de Ortopedie în vederea recuperării fizice a pacienților;

intensificarea legăturii cu comisiile județene pentru turismul de masă, cu centrele universitare, cluburile și asociațiile de turism.

BIBLIOGRAFIA

Glăvan Vasile – „Turismul în România”, Editura Economică,

București 2000.

dr. Ionescu Ion – „Turismul fenomen social-economic și cultural”,

Editura Oscar , Print, București 1990.

3. Jivan Alexandru – „Economia turismului. Economie de ramură”,

Editura „Nero-G”, Timișoara 1999.

4. Lupu Nicolae – „Hotelul, Economie și Management, Editura All-

Beck, București 2002.

5. Mecu Gheorghe – „Turism și tratament balnear pe litoral”, Editura

Național, București 2001.

6. Neacșu Nicolae, Cernescu Andreea – „Economia turismului”, Editura Uranus,

București 2000.

7. Putz Ecaterina, Pîrjol Florentina – „Economia turismului”, Editura Mirton,

Timișoara 1996.

8. dr. Banciu Mioara – „Monografia apelor termale ale județului Timiș”,

Editura Mirton, Timișoara 1997.

*

* *

9. Kreppel Ștefan – „Monografia băilor termale Călacea”

(manuscris – 2001).

10. Dr. Iutchin Valer – „Date scurt istorice ale Băilor Călacea”

(manuscris – 1999).