Valorificarea potențialului turistic în județul Botoșani Îndrumător științific, Lect. Univ. dr. Cheia Gheorghe Absolvent, Ignătescu Manuel Vlăduț… [302171]

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

PROGRAMUL DE STUDII: [anonimizat]. Univ. dr. Cheia Gheorghe

Absolvent: [anonimizat]

2018

[anonimizat]: [anonimizat], specializarea Geografia Turismului declar pe propria răspundere că lucrarea de licență cu titlul „Valorificarea potențialului turistic în județul Botoșani” [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o [anonimizat]. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior din țară sau străinătate în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Suceava, Absolvent: [anonimizat] 2018 Ignătescu Manuel Vlăduț

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 – [anonimizat]. 7

– [anonimizat]. 9

– Poziția geografică a județului – pag. 12

– [anonimizat]. 14

Capitolul 2 – [anonimizat] – pag. 17

2.1. – [anonimizat]. 17

2.1.1. – Relieful – pag. 17

2.1.2. – Clima – pag. 20

2.1.3. – Hidrografia – pag. 20

2.1.4. – Vegetația – pag. 22

2.1.5. – Fauna – pag. 24

2.2. [anonimizat]. 24

2.2.1. – [anonimizat]. 24

2.2.2. – [anonimizat]. 28

2.2.3. – [anonimizat]. 30

2.2.4. – [anonimizat]. 34

Capitolul 3 – [anonimizat]. 38

3.1. – [anonimizat]. 38

3.2. – [anonimizat]. 40

3.2.1. – [anonimizat]. 43

3.3. – Promovarea imaginii negative a [anonimizat]. 48

Capitolul 4 – Strategia de promovare a [anonimizat]. 51

4.1. – [anonimizat]. 51

4.2. – [anonimizat]. 53

4.3. – [anonimizat]. 54

Concluzii – pag. 57

[anonimizat]. 58

Bibliografie – pag. 59

Introducere

Încep această lucrare cu un citat, a [anonimizat]: „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoașterii; [anonimizat], [anonimizat]-miracol”.

Alegerea acestei teme „[anonimizat] a tratare aspecte de turism prin a n prezenta o lucrare ce prezintă o [anonimizat].

Cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour”, ce se traduce prin „călătorie”, sau „to tour” sau „to make a tour” ce înseamnă „a călători, a face ă călătorie”, [anonimizat] 1700, care indica o [anonimizat], dar cu precădere în Franța. [anonimizat] „tournos” și respectiv latin „turnus”, ce desemna realizarea unei călătorii în circuit.

Turismul în ansamblu este o noțiune neclară, subiectivă în esență, dată fiind combinația intrinsecă a multor activități de profil cu alte sectoare economice. Există o dificilă separare ce ține de turistic sau nu într-un spațiu dat, deoarece aceleași amenajări pot servi scopuri multiple.

Turismul a devenit un fenomen bine schematizat, infiltrat în toate planurile social-economice, un aspect fără de care nu poate fi conceput universul semiartificial al civilizației contemporane.

Turismul, ca activitate umană, este de neconceput fără prezența factorului antropic, în acest caz omul devenind elementul motrice, realizând, prin sine și pentru sine, întreaga suită de elemente componente ale fenomenului turistic. În consecință, locul său trebuie căutat, înainte de orice, în sfera geografiei umane.

Situația actuală a economiei românești care a parcurs multe schimbări poate crea premisele de susținere a sectorului terțiar.

Organizația Mondială a Turismului definește potențialul turistic ca un ansamblu de componente naturale, culturale și socio-economice care arată posibilitățile de valorificare în plan turistic și oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului, având un rol esențial în dezvoltarea activităților de turism. Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă estetică sau cognitivă, pot ajunge atracții turistice, constituindu-se în resurse turistice pentru industria turistică și pot beneficia de amenajări specifice.

Potențialul turistic natural este compus din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural a unui spațiu, dar de unitățile, tipurile și formele de relief, tipuri și subtipuri climatice, apele de adâncime și suprafață, etaje de vegetație, care prezintă valoare și atractivitate ce determină deplasări de populație pentru vizitare și care conduc la amenajări de ordin turistic.

Potențialul turistic antropic spre deosebire de resursele atractive aparținând cadrului natural care sunt un dar al naturii, zestrea turistică antropică reprezintă o însumare de aspecte cu funcție recreative dezvoltate de om. Apariția lor ca obiective de interes turistic nu poartă întotdeauna caracteristica unei premeditări, adică ele inițial nu au fost construite în acest scop, ci din contră, în majoritatea cazurilor, au îndeplinit alte atribuții, iar însușirea recreativă și-au câștigat-o în timp, ajungând adeseori ca ea să prevaleze în comparație cu vechile atribuții, devenind un obiectiv turistic propriu-zis.

Prin urmare, putem afirma că județul Botoșani, reprezintă un teritoriu deosebit, atât din punct de vedere istoric, cât și geografic, de pe aceste meleaguri ridicându-se adevărate genii prin a căror existență au marcat această patrie.

Capitolul 1 – Date generale

Județul Botoșani de astăzi este rezultatul unui proces istoric îndelungat, pe parcursul cărui, timp de mai multe secole, pe acest teritoriu, s-au succedat structuri administrative pe cât de numeroase pe atât de diferite: ocol, ținut, județ, regiune, raion, cu tot atât de diferiți, sub aspect de atribuiți, conducători: vornici, privighetori de ocol, ispravnici de ținut, prefecți, pretori, președinți de consiliu.

O privire de ansamblu asupra întinderii actualei zonei de nord a Moldovei, relevă de la început, o constatare de adâncă semnificație socială și economică. Spațiul geografic al zonei studiate este îmbibat de istorie, orice peisaj reflectă marca unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, modificat sau amplificat la dimensiunea actuală, dar mereu prezent. Extensiunea în timp și spațiu a continuității și discontinuității unor așezări, evoluția diferențială a unor elemente fundamentale ale lor, justifică diferențierea de la caz la caz, în cadrul peisajului. Așezările umane, din cauze de ordin istoric, dar și cu motivări de ordin geografic, au cunoscut o amplă mobilitate.

1.1. – Scurt istoric al județului Botoșani

Situat în nord-estul României, mărginit de două importante râuri, Prutul și Siretul, străbătut de dealuri joase, Botoșanii este unul dintre ținuturile românești cu o străveche istorie. El este cunoscut pentru importantele vestigii ale civilizațiilor care s-au succedat de-a lungul timpurilor pe aceste locuri și mai cu seamă pentru marile personalități pe care le-a dat țării.

Străvechi pământ românesc, beneficiar a unor condiții naturale prielnice, teritoriul județului Botoșani a fost locuit din cele mai vechi timpuri.

Numele județului, este împrumutat de la orașul reședință, denumire veche, menționată documentar, pentru prima oară în anul 1439. Faptul interesant, îl reprezintă că pe teritoriul județului, acest toponim, nu se întâlnește nicăieri, pe când în Podișul Sucevei este destul de întâlnit. Toponimul propriu-zis, îl întâlnim menționat pentru prima oară în lucrarea cronicarului, Grigore Ureche, „Letopisețul Țării Moldovei”, ce relatează evenimentele petrecute în anul 1439.

Începuturile vieții pe meleagurile botoșănene, ca de altfel și ale celei de pe întreg teritoriul țării se pierd în negura timpului. Astfel urme ale omului paleolitic s-au găsit în numeroase locuri de pe întinsul țării în Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Transilvania. Așadar cu circa 1.000.000 – 100.000 î.Hr., în Paleolitic, a fost documentat la Mitoc în depunerile argilo-nisipoase de la baza terasei inferioare a Prutului, locație unde s-a descoperit o vatră de foc cu unelte prelucrate pe așchii naturale de silex, dar astfel de descoperiri s-au găsit și la Bodeasa, Hănești, Ripiceni. Dar aspecte privind urme de locuire au fost semnalate, din perioada Paleoliticului Mijlociu, până în prezent, pe teritoriul județului în mai multe localități, printre care Botoșani, Liveni, Miorcani, Ștefănești.

Neoliticul este bogat reprezentat arheologic și în descoperirile făcute până în prezent pe teritoriul județului Botoșani.

Între descoperirile arheologice datând din această epocă ce s-au făcut pe teritoriul județului un loc important îl dețin vasele aparținând culturii Cucuteni, pictate în două și trei culori, de un înalt nivel artistic.

Perioada de trecere de la Neolitic la epoca Bronzului este atestă pe teritoriul județului în una din cele mai cunoscute localități pentru această epocă, de la care și-a luat și denumirea și una dintre culturile caracteristice la nivel național ale perioadei, și anume satul Horodiștea din comuna Păltiniș. Descoperiri datând din această perioadă au mai fost înregistrate la Cișmea, Cucorăni, Orășeni-Deal, Ibănești.

Epoca bronzului pe teritoriul județului a fost mai puțin cercetată. În ultimul timp,

datorită săpăturilor arheologice efectuate în unele localități, precum și a unor descoperiri ocazionale, au scos la iveală importante vestigii din ultima fază a epocii bronzului, aparținând culturii Noua, la Trușești, Corlăteni, Albești, Cătămărăști, Dorohoi, Hudum, Vlăsinești.

Vestigiile arheologice atestă pentru epoca feudală o intensă locuire în această zonă. Pentru toată această epocă au fost descoperite, până în anul 197, peste 350 de puncte. Atunci când, la jumătatea secolului al XIV-lea , stadiul atins de dezvoltarea vieții economice și sociale și politice în această parte a Europei a permis constituirea statelor feudale românești, printre care și statul feudal centralizat al Moldovei. În această perioadă actualul teritoriu al județului este intens locuit, existând numeroase așezări în care se dezvoltă o înfloritoare viață materială

și spirituală, după cum indică descoperirile din mai multe localități. La puțin timp se găsesc și

primele atestări documentare printre care Horlăceni, în 1384, Rogojești, în 1397, Tudora –

1400, Vorona – 1403, Dorohoi, în 1408, Văculești, în 1415, Botoșani – 1439.

Secolul al XIX-lea consemnează numeroase momente de importanță capitală în opera de formare a statului român modern și în dezvoltarea sa spre civilizație și progres. Revoluția din 1821 de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, cucerirea independenței de stat depline în 1877 sunt evenimente care s-au desfășurat cu participarea activă a întregului popor.

Dar Botoșanii nu înseamnă numai atât. Aici a existat o activă viață economică, o strălucită civilizație agrară, și o înfloritoare viață urbană, ale căror urme, în ciuda trecerii timpului și a prefacerilor prin care lumea a trecut, dăinuie încă. Județul Botoșani conservă, ca într-un autentic muzeu în aer liber, extins la nivelul întregului său teritoriu, excepționale mărturii ale acestei lumi apuse: gospodării țărănești, conace boierești, somptuoase edificii publice și elegante locuințe construite în rafinate stiluri arhitectonice, străvechi biserici de lemn, datini și obiceiuri ancestrale.

Vizitarea județului Botoșani începe cel mai adesea cu orașul reședință al acestuia – Botoșani – fie și numai pentru că el este punctul terminus al principalei căi ferate care-l leagă de țară și că spre el converg cele mai importante căi rutiere care-l traversează.

Botoșaniul este unul dintre puținele orașe ale țării care au apărut ca târg, fără să cunoască, asemenea celor mai multe, o evoluție, de la așezare rurală spre cea orășenească. Numele orașului, după afirmația istoricului Nicolae Iorga, vine de la un oarecare Botăș, primul care s-a așezat aici și a întemeiat așezarea.

Apărut relativ târziu, târgul a cunoscut o evoluție extrem de rapidă, devenind unul dintre cele mai importante ale Moldovei, datorită unor împrejurări favorabile. Una dintre acestea o reprezintă așezarea sa în zona cea mai joasă a Culmii Siretului, un șir de dealuri ce separă Podișul Sucevei de Câmpia Moldovei. Pe acest spațiu relativ restrâns și ușor de trecut, au fost trasate cele mai importante drumuri dinspre câmpie spre podiș. Aceste drumuri se întretăiau într-un punct de la piciorul înșeuării, punct unde s-a și întemeiat așezarea.

O altă împrejurare favorabilă a constituit-o deschiderea, la începutul secolului al XIV-lea, a unui important drum comercial ce lega Liowul de Cetatea Albă, două importante centre comerciale ale vremii, care facilitau schimbul de mărfuri între orașele hanseatice de la Marea Baltică și coloniile genoveze de pe litoralul Mării Negre. Arteră ce pornea din Liow, străbătută de numeroase caravane de mărfuri, trecea prin Cernăuți, Siret, Suceava, apoi prin locul unde va apărea Botoșaniul, bifurcându-se apoi spre Prut, care dădea posibilitatea fie pe la Ștefănești, fie pe la Țuțora, în sudul Iașului, pentru a străbate apoi Basarabia, până la Cetatea Albă. Inițial loc de popas al caravanelor de mărfuri, Botoșaniul a devenit în scurt timp loc de schimb al mărfurilor la date fixe, cunoscut de negustorii din cele mai îndepărtate locuri. La răscrucea drumurilor ce se întâlneau aici s-a înființat iarmarocul. Alături au fost amenajate primele hanuri, apoi au fost construite primele locuințe, închegând-se astfel târgul.

Importanța iarmarocului a atras numeroși străini, unii au rămas aici, printre aceștia

numeroși armeni. Târgul era aducător de mari venituri, a atras atenția domnitorilor țării. Astfel, Petru Rareș, domn al Moldovei în anii 1527 – 1538 și 1541 – 1546, îi dăruiește soției sale, Doamna Elena, ca „apanaj domnesc”. Aceasta îi dă prima organizare orășenească, similară celei din toate târgurile Moldovei, încredințând conducerea unui județ, ajutat de 12 târgoveți, și îl înzestrează cu două biserici de zid: „Sfântul Gheorghe” – 1551 și „Uspenia” – 1552 (Figura 1.1), iar zona cuprinsă între cele două edificii religioase a constituit nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat orașul.

Doi dintre marii domnitori ai Țării Moldovei, Ștefan cel Mare și Petru Rareș, au străbătut în mod repetat meleagurile botoșănene, ca drept urmare regăsim și în prezent două ctitorii domnești ale lui Ștefan cel Mare, acum devenite monumente istorice: Biserica Sf. Nicolae din Zordroi – 1495 și Sf. Nicolae Domnesc Popăuți – 1496.

A doua jumătate a secolului al XVI-lea a fost marcată de venirea la conducerea Botoșaniului a unui „guvernator”, desemnat de însăși soția domnitorului, care avea ca îndatoriri următoarele: colectarea taxelor și impozitelor și asigurarea menținerii ordinii publice. În anul 1820 are loc sistarea acestui sistem.

Structura subterană a orașului Botoșani este una de târg, cu pivnițe boltite suprapuse. Acestea au constituit adăpostul mărfurilor târgului pentru mai multe secole, dar totodată au reprezentat și locul de refugiu al locuitorilor în timpul năvălirilor repetate.

Figura 1.1. Biserica „Uspenia” (stânga), Biserica „Sfântul Gheorghe” (dreapta)

(sursa: www.wikipedia.org, site accesat la data de 05.08.2017)

De a lungul timpului, mai mulți oameni de știință au tras un semnal de alarmă cu privire la intensificarea proceselor de degradare suprafețelor teritoriale. Ion Ionescu de la Brad a publicat în 1866 o lucrarea referitoare la agricultura din zona Dorohoiului, în care aducea la cunoștință: o activitatea intensă a cultivării terenurilor, prezența alunecărilor de teren, a coastelor abrupte și a hârtoapelor, pământuri nefertile. El preciza că defrișările sunt motivul din cauza cărora s-au accentuat secetele din perioada verii.

Câțiva dintre cei care au făcut cunoscute degradările de teren cauzate de nesăbuința omului au fost: Simionescu I., Mihăilescu V., Tufescu V., Băcăuanu V, aceștia deosebind categorii în procesele de versant. Renumitul academician M. Moțoc – 1963, 1975, 1983, a realizat studii referitoare la combaterea acestor tipuri de procese.

De curând mai mulți cercetători iluștri precum I. Ioniță, N. Rădoane, M. Rădoane, I. Ungureanu, dar și alții, au realizat studii focusate asupra Podișului Moldovei și deci a județului Botoșani, contribuind astfel, în mod semnificativ, la îmbogățirea cunoștințelor ce privesc complexitatea factorilor determinativi incluși în procesele de versant.

1.2. – Poziția geografică a județului

Județul Botoșani (Figura 1.2) este așezat în extremitatea de nord-est a României, pe paralela de 48° latitudine nordică, între râurile Siret și Prut, la granița cu statul Ucraina, în partea de nord și Republica Moldova în partea de est, într-un ținut deluros cu altitudinea în cea mai parte redusă, cu valori sub 250 m, cu un climat mai răcoros decât în sudul și vestul țării, aflându-se frecvent sub influența maselor de aer ce se deplasează din nordul și estul continentului european.

Prin așezarea geografică, teritoriul județului Botoșani aparține în întregime Podișului Moldovei, cu nivelul general mai coborât al dealurilor din vest decât a celor din apropierea văii Siretului, individualizându-se două arii distincte: Câmpia Moldovei, în est și Dealurile Siretului, în partea vestică.

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul județului se suprapune pe unitatea structurală numită Platforma Moldovenească, continuarea spre sud-vest a Platformei Ruse. După origine și caracteristicile stratigrafice este formată din două etaje, unul inferior și altul superior.

Prin poziția matematică pe Glob, județul Botoșani este delimitat de următoarele linii matematice: în nord, paralela de 48°15ʼ și 6” latitudine nordică, în zona râului Prut, la nord de satul Horodiștea, comuna Păltiniș, în sud, paralela de 47° și 26ʼ latitudine nordică, care trece prin partea sudică a comunei Prăjeni, în est, meridianul de 27° și 23ʼ longitudine estică, care trece prin partea estică a satului Bădărăi, comuna Santa Mare și în vest, meridianul de 26° și 6ʼ longitudine estică, care trece la vest de fostul sat Sinăuții de Jos, care a fost înglobat în anul 1968 în satul Mihăileni.

Coordonatele geografice prezentate demonstrează faptul că teritoriul județului Botoșani este așezat în apropierea părții de mijloc a zonei temperate, fiind supus predominant influențelor climatice continentale ale Europei de Est și mai puțin ale Europei de Vest, de Sud-Vest sau Sud, deși cea mai mare parte a precipitațiilor sunt opera maselor de aer care se deplasează dinspre vestul și nord-vestul Europei. Această poziție geografică explică influența pe care o au elementele est-europene în vegetația și fauna județului, elemente care sunt caracteristice, pe o mare întindere, silvostepei cu soluri fertile cernoziomice.

Precipitațiile sunt suficiente pentru practicarea agriculturii în anii, cu valori cuprinse între 500 – 600 mm/an. Vremea prezintă și unele perioade de secetă, care alături de rețeaua de ape curgătoare, mai ales din interiorul județului, cu debite reduse și variabile, evidențiază redusele posibilități de alimentare cu apă a orașelor și satelor și de practicare a irigațiilor, de unde rezultă necesitatea extinderii iazurilor și a altor lacuri antropice.

Județul Botoșani are următoarele limite: în parte nord-vestică, între localitățile Mihăileni și Oroftiana (comuna Suharău), granița cu Ucraina, în zona de nord și est, pe cursul râului Prut, între localitățile Oroftiana și Bădărăi (comuna Santa Mare), hotarul cu Ucraina și Republica Moldova. Județul Botoșani se mărginește cu două județe ale Moldovei, cu județul Iași la sud, între localitățile Bădărăi, comuna Santa Mare și Tudora și județul Suceava în partea vestică, între localitățile Tudora și Mihăileni, cu care are în prezent cele mai strânse legături

economice și social-culturale.

Figura 1.2. Harta fizico-geografică a județului Botoșani

(sursa: http://pe-harta.ro/judete/Botosani.jpg, site accesat la data de 10.08.2017)

Punctele de trecere a frontierei pe teritoriul județului Botoșani sunt: Racovăț, comuna Pomârla, spre Ucraina, Stânca-Ștefănești și Rădăuți-Prut, spre Republica Moldova, Acestea sunt considerate puncte de trecere simple.

Față de calea ferată ce vine dinspre Polonia și intră în țară la Vicșani îndreptându-se spre București, județul Botoșani ocupă o poziție laterală. Distanța de la Botoșani până la stația Verești este de 44 km, până la București 475 lm.

În județului Botoșani se identifică ocupă următoarele drumuri importante, și anume:

– DN 28B, pe axa: Târgul Frumos – Hârlău – Botoșani;

– DN 29B, pe axa: Suceava – Săveni – Manoleasa;

– DN 29D, pe axa: Botoșani – Ștefănești;

– DJ 296, pe axa: Botoșani – Roma – Nicșeni;

– DC 61: Siliștea.

O altă cale de acces o reprezintă și Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare”, din Salcea, care constituie un punct de legătură cu marile orașele aeroportuare ale României dar și internaționale, acesta poziționându-se la aproximativ 35 km față de reședința județului Botoșani. Cu toate că este o distanță mai mare, și Aeroportul Internațional Iași reprezintă o accesibilitate a județului Botoșani, acesta fiind localizat la o distanță de aproximativ 130 km.

Dacă prin suprafața de 4.986 km², reprezintă doar 2,1% din teritoriul țării noastre, prin populația de 412.626 de locuitori, valoare stabilită la recensământul din 2011, care constituie aproximativ 2,3% din populația României și se poziționează la limita dintre județele mijlocii și cele mici.

1.4. – Aspecte generale ale turismului din zona studiată

Rolul imaginii locale a unui spațiu, a unei zone, este unul important deoarece ajută la dezvoltarea turismului saula crearea unui produs turistic; astfel, dacă respectiva zonă are o imagine pozitivă, promovarea produsului turistic are un efect pozitiv asupra turiștilor, iar dacă imaginea zonei este negativă, deși produsul turistic este unul atractiv, el nu are impactul sau efectul dorit. Prin urmare, dezvoltarea unei imagini negative a zonei prin realizarea unui brand care să scoată în evidență naturalețea, ruralitatea zonei, un exemplu elocvent îl constituie județul Botoșani, impresia turiștilor români despre acest județ este una negativă din cauza faptului este considerată o zonă mai puțin dezvoltată în care predomină mediul rural, dar această imagine poate fi dezvoltă astfel încât să atragă turiști străini deoarece aceștia iubesc și caută zone predominante de ruralitate.

Dacă dorim să realizăm o imagine locală, este necesar să identificăm totalitatea componentelor caracteristice ale spațiului ce va fi transformat într-un spațiu turistic. Rolul acestei imagini locale este cel de a crea și promova produsul turistic și putem afirma că imaginea locală și cea turistică pot fi identic, în special dacă imaginea locală este întrebuințată în scop turistic. Imaginea zonei respective poate avea un efect pozitiv, prin atragerea turiștilor, sau unul negativ, prin lipsa interesului oamenilor de a vizita o anumită zonă.

Imaginea locală poate fi promovată prin mai multe modalități: mass-media – presă, TV, radio, publicitate în spațiul public – prin broșuri, pliante, postere, campanii publicitare și de vânzări până în momentul când se va realiza site-ul de prezentare a unei imagini și spațiul online și participarea anuală la diferite manifestări ce au un caracter expozițional – organizarea unui propriu stand. Se folosesc elemente caracteristice de imagine ale zonei promovate – sigla, culoare, slogan. Dezvoltarea relațiilor publice sunt foarte importante în ceea ce privește acțiunile de promovare: interviuri, conferințe de presă, participări la emisiuni radio-TV, realizarea de articole.

Turismul din județul Botoșani a parcurs aceleași etape în evoluția sa în timp ca și cel național, incipient, modern, contemporan.

Turismul incipient se practica din vechime sub forma pelerinajului la mănăstirile din nordul Moldovei. Se cunosc deplasări spre mănăstirile din Bucovina, la Putna, Sucevița, Voroneț, Dragomirna, prilejuite de sfințirea locașurilor de cult și hramul sfântului ocrotitor. La marea serbare organizată în luna august a anului 1872, moment ce se împlineau 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna au fost invitați personalități marcante ale academiilor și universităților române și străine, reunind în jurul mormântului lui Ștefan cel Mare mii de patrioți, printre aceștia au participat Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu, Mihail Kogălniceanu și A. D. Xenopol, toți fiind găzduiți câteva nopți în turnul mănăstirii.

Etapa turismului modern se desfășoară în timp de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la cel de-al doilea Război Mondial.

Construirea căilor ferate, dezvoltarea automobilismului, înființarea în capitală a societăților de turism oferă condiții bune de călătorie și de propagandă turistică pentru călătorii din județul Botoșani.

La Botoșani existau doar persoane voluntare ce aveau legături cu societățile din București și făceau înscrieri pentru excursii. Amatorii de călătorie plecau la București unde se alăturau grupului și plecau pe traseele incluse în program. Alteori ajungeau la constanța și se îmbarcau pe vapor sau la Iași și plecau în Rusia.

Această situație s-a menținut până la înființarea la Botoșani și Dorohoi a Oficiului Județean de Turism O.N.T. La Botoșani s-a înființat la 26 martie 1936. Conform instrucțiunilor Ministerului de Interne, consiliul de administrație era compus din prefect ca președinte, primarul orașului de reședință, inginerul șef al județului, medicul șef al județului, câte un reprezentat al învățământului secundar, un ofițer delegat al garnizoanei, inspectorul C.F.R. din localitate, un delegat al societății turistice din localitate, șeful poliției, un reprezentat al Automobil Clubului din localitate, un reprezentat al Camerei de Comerț, câte un reprezentat al hotelurilor și restaurantelor și alte persoane ce se ocupau cu activitatea turistică.

În 1939, Oficiul Județean de Turism Botoșani avea 4 secții: secția comunicațiilor, hotelurilor și restaurantelor, informațiilor și propagandei turistice, administrativă și amenajării stațiunilor.

Etapa turismului contemporan la Botoșani trece prin aceleași forme de organizare și activitate ca cele de pe plan național. După naționalizarea din 11 iunie 1948 turismul devine de stat până în 1990. Începând cu acest an în Botoșani se înființează societăți de turism particulare.

Primul drum șoseluit în Moldova a fost cel care venea din Liav, trecea prin Mihăileni – Bucecea – Botoșani – Iași – Galați. Aceasta era calea principală pe care circulau diligențele și poștalioanele care porneau din Iași, treceau pin Botoșani – Mihăileni și se îndreptau spre Polonia – Germania – Franța. Mai târziu au fost șoseluite drumul din lungul Prutului, Iași – Ștefănești – Rădăuți – Prut, drumul Suceava – Botoșani – Ștefănești și drumul Botoșani – Dorohoi – Darabani. Cu diligențele și poștalioanele călătoreau persoanele însemnate ale timpului, delegații diplomatice, misionari, solii, personalități ai culturii care plecau în alte state la studii. În lungul lor existau hanuri unde înnoptau călătorii. Astfel s-a format un turism de tranzit pe teritoriul județului.

Turismul din județul Botoșani s-a diversificat ca tipuri și forme în strânsă dependență de existența obiectivelor turistice, de scopul urmărit de turiști, de nivelul de pregătire intelectuală și specializarea în ramurile activităților sociale, de aria în care se petrece fenomenul turistic și de mijloacele de transport.

Turismul cultural în județul Botoșani ca urmare a existenței obiectivelor antropice, deține primul loc printre celelalte tipuri de turism.

Turismul științific este practicat din vechime de peroane specializate într-o anumită ramură a științei. Geologii de la Facultatea de Geologie și Geografie din Iași vin aici în a cerceta profilele geologice de la Crasnaleuca, Miorcani, Darabani, de calcarele din perioada Buglovian din lungul râului Prut. Geomorfologii și geografii au întreprins cercetări asupra reliefului și așezărilor din Câmpia Moldovei. Biologii de la Facultatea de Biologie din Iași au studiat flora și fauna din rezervațiile „Emil Racoviță” din lungul râului Prut, turbăria de la Lozna – Dersca. Istoricii și arheologii din centrul Universitar din Iași au cercetat siturile de importanță istorică, descoperind vechi așezări omenești, astăzi devenind puncte de atracție pentru turiști.

Turismul cultural muzeistic deține primul loc printre celelalte tipuri de turism practicate în județul Botoșani atât prin numărul obiectivelor și importanța lor științifică, cât și ca număr de vizitatori.

În județul Botoșani primele forme de turism artistic s-au practicat cu ocazia iarmaroacelor anuale, bâlciurilor, continuând în perioada contemporană cu serbări organizate în locuri pitorești și festivalurilor culturale din țară și zonele apropiate.

Tipul structural de turism comercial-cultural este foarte vechi și s-a practicat în târguri cu ocazia bâlciurilor, iarmaroacelor anuale în Botoșani, Dorohoi, Săveni până după al doilea război mondial.

În județul Botoșani se cunosc două momente de serbări câmpenești ținute în locuri diferite: unul în poiana de lângă mănăstirea de maici Vorona denumit „Serbările Pădurii” și unul la Pădurea Baisa denumit „Sărbătoarea Recoltei”.

Drumețiile în județul Botoșani sunt foarte rare. Mai cunoscute sunt cele practicate de unele persoane, de regulă tineri, din Botoșani spre Pădurea Baisa, Ipotești, lacul lui Eminescu. Din Dorohoi locuitorii se deplasează spre Pădurea și Mănăstirea Gorovei.

Turismul periurban de la Botoșani a cunoscut primele manifestări încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se cunosc deplasări ale unor boieroaice soții de mari negustori la mănăstirea Agafton, unde rămâneau câteva zile, participând la slujbele religioase. Un alt punct de atracție era Ipoteștiul, după înființarea casei memoriale închinată lui Eminescu, veneau cărturarii timpului, eminescologii și făceau cercetări despre viața și opera marelui poet.

În județul Botoșani, datorită distanței mari până la Dunăre și Marea Neagră, turismul de croazieră astăzi ocupă un loc neînsemnat. Mai dezvoltat era în perioada anterioară dezvoltării căilor și mijloacelor de transport rutiere și aeriene.

După aria în care se practică turismul balnear din județul Botoșani, este de două tipuri: local și balneoclimateric montan, litoral, de câmpie și de deal.

Cu toate condițiile naturale improprii în județul Botoșani s-a practicat un turism balnear local în perioada dintre primele decenii ale secolului al XIX-lea până după al doilea Război Mondial, în două locuri, pe Siret la Bucecea și pe malurile Lacului Ezer – Dorohoi.

Vizitele la întreprinderile industriale din județ erau mai frecvente. Se vizitau Uzinele Textile „Moldova”, I.U.P.S., Fabrica de Confecții din Botoșani și Fabrica de obiecte de sticlă și ceramică de la Dorohoi.

Botoșanii se înscriu în istoria națională nu numai cu importante evenimente de profundă semnificație și rezonanță pentru trecutul poporului nostru, ci și cu inegalabila contribuție pe care fiii acestor străvechi meleaguri românești și-au adus-o la patrimoniul culturii românești și universale.

Aici se află Ipoteștii copilăriei marelui poet, Mihai Eminescu, Livenii lui George Enescu, unde au răsunat primele acorduri ale unei viori ce avea să farmece lumea, Ștefăneștii lui Ștefan Luchian, Botoșanii lui Octav Băncilă – pictorul răscoalei de la 1907, al marelui istoric Nicolae Iorga, al geografului Victor Tufescu, al biologului Grigore Antipa.

Capitolul 2 – Potențialul turistic – natural și antropic al județului Botoșani

Conceptul de potențial turistic a fost definit de către Organizația Mondială a Turismului și alte organisme de profil din cadrul Comunității Europene ca fiind la nivelul unui stat sau al unui areal geografic, un ansamblu de elemente naturale, culturale și socio-economice care arată posibilitățile de valorificare în plan turistic și ofertă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului, constituind un rol esențial în dezvoltarea activităților de turism. Componentele mediului natural sau cele a mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni „atracții turistice”, constituindu-se în „resurse” turistice pentru industria turistică și pot beneficia de amenajări specifice.

Conceptul de atracție turistică este considerat de unii specialiști în domeniu ca fiind sinonim cu resursa turistică, exprimă cu precădere latura cognitiv-estetică, afectivă, a diferitelor elemente din componența potențialului turistic, care produc impresii de o intensitate deosebit de puternică, influențând, în mod direct, anumite segmente ale cererii turistice.

Conceptul de resursă turistică reprezintă un element mult mai complet și mai complex, cuprinzând, pe lângă atracțiile turistice pretabile pentru vizitare și elementele naturale sau antropice care pot fi valorificate direct în activitățile turistice ca „materie primă”, generând diferite forme de turism.

2.1. – Potențialul turistic natural

Potențialul natural al turismului reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice dintr-un teritoriu care este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural: unități, tipuri și forme de relief; tipuri și subtipuri climatice; ape de suprafață și subterane; etaje de vegetație sau asociații vegetale, care cuprind și modificările produse de intervențiile antropice – care prin valoarea și atractivitatea lor justifică deplasări de populație pentru vizitare, demonstrând capacitatea de a exercita o atracție asupra unor potențiali turiști, conducând la amenajări de ordin turistic. Prin contopirea secvențială sau totală a caracteristicilor dominante ale componentelor mediului natural se conturează aprecieri cantitative și calitative asupra potențialului turistic natural al unui teritoriu.

2.1.1. – Relieful

Relieful constituie suportul tuturor componentelor mediului geografic, inclusiv al societății și al activităților antropice cele mai diverse. De aceea, relieful reprezintă și suportul activităților turistice, atât prin valoarea potențialului său de atractivitate, cât și prin posibilitatea de echipare a sa cu o suprastructură care să-i permită valorificarea sa turistică.

Relieful influențează direct, dar și indirect, prin expunere, etajare și orientare a formelor majore, pin geodeclivitate sau fragmentare, distribuția tuturor celorlalte componente ale învelișului geografic – climă, apă, biodiversitate.

Definit si potențial morfoturistic, potențialul reliefului pentru turism are o structură complexă fiind dependent de parametrii variabilelor sistemului geomorfologic.

Relieful județului Botoșani este format din două unități morfologice: Podișul Sucevei la vest și Câmpia Moldovei de Nord, în partea centrală și estică. (Figura 2.1)

Podișul Sucevei se întinde de la est de Siret până în Obcinile Bucovinei. În partea estică este străbătut de Valea Siretului străjuită de o culme de dealuri denumite Dealurile Siretului, aflate pe teritoriul județului Botoșani.

Valea Siretului se desfășoară de la nord la sud cu un șes larg acoperit cu lanuri de cereale, culturi de cartofi, plante furajere și industriale, dovadă a unei puternice umanizări a zonei înconjurătoare. Pe terasele Siretului se înșiruie sate mari, bine gospodărite după modelul bucovinean. Dintre acestea Mihăilenii și Bucecea au funcționat ca târguri până în 1950. Bucecea a devenit oraș în anul 2002.

Figura 2.1 Podișul Moldovei – Harta geomorfologică

(sursa: Mihai Ielenicz – „Dealurile și podișurile României”, Editura Fundației „România de mâine”, București, 1999, pag. 41)

Culmea Siretului ce străjuiește spre este valea râului cu același nume, este formată dintr-o succesiune de dealuri, unele mai înalte, altele mai joase, despărțite de înșeuări, largi porți de legătură între Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei. În extremitatea nordică se află masivul Baur – 572 în Dealul Petriș – Dersca, la sud se ridică Dealul Mare – Tudora – 587 m.

Aceste două masive sunt separate de Șeaua Bucecei de dealuri ce depășesc ușor 300 m – 330 m în Dealul Baisa și sectoare mai joase, peste care trec două șosele ce vin dinspre Suceava, una pe la Baisa și alta pe la Vârful Câmpului – Cucorăni și ajung la Botoșani.

În nord Culmea Siretului se prelungește spre est sub forma unor dealuri tot mai joase spre est, ajungând până la vest de Darabani, denumită Coasta Ibăneștilor – 385 m.

Racordarea dintre Dealurile Siretului și Câmpia Moldovei se face printr-o pantă accentuată ce se întinde de la nord de Dorohoi până la sud de Iași, întreruptă doar de pintenul Copălău – Cozancea, cu orientarea nord-vest spre sud-est. În județul Botoșani are lățimea de 3 – 5 km și este brăzdat de văile scurte ale pâraielor afluenți ai Dreslencei și Miletinului, colectate de Sitna.

Zona este bine individualizată prin morfologia reliefului, peisajul umanizat și modul de folosință a terenului. Pădurea de stejari, tei, carpeni, fag se întinde peste tot. Prin despădurire, mici suprafețe, cu pante mai line, au fost redate agriculturii și așezărilor rurale. Pe versanții însoriți se înșiruie o mulțime de sate, cu case în stil moldovenesc ce abia se zăresc printre livezi. Primăvara în luna lui florar peisajul este încântător. Printre pomii împodobiți de flori ce apar ca niște bulgări uriași de zăpadă, profilați pe covorul verde, proaspăt, abia se zăresc acoperișurile de țiglă roșie ale caselor. Satele împreună cu elementele cadrului natural puternic umanizat formează o liniaritate frumoasă de sate din țară, care se pot compara cu cele din zona de Curbură a Carpaților.

Întreaga zonă este bine populată cu sate vechi, renumite în creșterea vitelor pentru lapte, cultivarea legumelor, zarzavaturilor, pomilor fructiferi și viței de vie. Unele sunt renumite prin trecutul lor cultural, istoric și social: Ipotești, Stâncești, Agafton (Figura 2.2) Coșula, Flămânzi, Frumușica. În această zonă s-au format și funcționat secole în șir cele mai însemnate orașe din județ: Dorohoi, Botoșani.

Ici și acolo priveliștea este îmbogățită de dealuri ce abia trec de 200 m altitudine, acoperite de păduri de stejari, tei, carpen ori salcâm, numite uneori „raiuri”, denumire atribuită de lucrătorii câmpului ori de drumeți, pentru că la umbra arborilor se odihnesc ca într-un rai. Vara totul se îmbracă într-un covor colorat în galben auriu al lanurilor de grâu, galbenul strălucitor al culturilor de floarea soarelui, în verdele sănătos al porumbului, albastrul instigator și gingaș al culturilor de in sau de fânețele presărate cu flori multicolore.

Acest peisaj încântător, plin de viață, în care omul trăiește și muncește de milenii, odată ce-l privești, îți trezește profunde sentimente de admirație și satisfacție, o frământare lăuntrică ce nu le poți uita toată viața. Din acest mediu s-au inspirat mari creatori de artă și cultură lăsând în urmă lucrări de valoare artistică și literară nemuritoare.

Figura 2.2 Zone pitorești din județul Botoșani

(sursa: www.wikipedia.org, site accesat la data de 15.08.2017)

2.1.2 – Clima

Clima, alături de relief, constituie o componentă de importanță majoră a potențialului turistic natural, favorizând sau, dimpotrivă, inhibând organizarea și desfășurarea activităților turistice. Caracteristicile climatice sunt influențate de nivelul radiației solare, circulația generală a maselor de aer continentale și maritime, de factorii fizici, condițiile geologice și geografice care definesc teritoriul.

Potențialul turistic al climei se diferențiază în timp și spațiu, fiind în strânsă corelație cu valorile înregistrate de elementele care susțin sau limitează – de la caz – activitatea turistică.

Județul Botoșani fiind așezat în nord-estul țării, se încadrează în tipul de climă temperat continentală, într-o zonă de influență directă a climatului continental al Europei de Est și a curenților atmosferici din nord-est și nord care pătrund nestingheriți, întrucât în calea lor nu se interpune niciun obstacol. Acest tip de climă temperat continentală se datorează predominării influenței directe a maselor de aer continental, de origine central-asiatică, care, în general, iarna sunt uscate și reci, iar vara sunt calde sau foarte calde și uscate. Ca urmare, precipitațiile sunt reduse, ele oscilând între 450 – 500 mm/an în jumătatea estică și între 500 – 600 mm/an în jumătatea vestică. Repartiția precipitațiilor pe parcursul anului este neuniformă, înregistrându-se perioade secetoase cu o frecvență mai mare vara.

Relieful cu altitudini relativ coborâte creează totuși condiții locale de climă și anume: inversiuni termice în văile Siretului, Prutului, Jijiei, Sitnei și Miletinului, temperaturi moderate în timpul verii în zona pădurii, temperaturi mai ridicate pe versanți adăpostiți spre nord-vest, nord și nord-este, folosiți pentru cultura viței de vie și a pomilor fructiferi.

Radiația solară are un rol important, constituind sursa energetică care stă la baza tuturor proceselor și fenomenelor climatice. La nivelul județului Botoșani se constată o variație a radiației solare, de la 112,5 kcal/cm²/an, în partea nord-vestică a județului, la 117,5 kcal/cm²/an în zona de sud-est a teritoriului, direcția de nord-vest – sud-est, fiind dată de direcția vântului predominat.

Datele culese din stațiile meteo de la Botoșani – 160 m, Dorohoi – 173 m, Ștefănești – 70 m și Dealul Holm – 540 m, atestă climatul răcoros al județului Botoșani. Față de valorile radiației solare totale, în zona județului Botoșani, temperatura medie anuală este la Botoșani de 8,6°C, 8,3°C la Dorohoi, 9,2°C la Ștefănești și 7,4°C în Dealul Holm, aflat în zona de nord-vest a județului.

Precipitațiile sunt mai abundente în partea de vest a județului: 569 mm, la Botoșani, 561 mm, în Valea Siretului, 563 mm, la Dorohoi, dar scad sub 500 mm, spre est și sud-est: de 488 mm , la Trușești, 486 mm, la Sulița, 452 mm, la Avrămeni.

În concluzie, pentru județul Botoșani, clima este temperat continentală, cu nuanțe proprii, determinate de așezarea sa în partea de nord-est a țării, în „umbra” Carpaților Orientali. Ca urmare, de la nord-vest și nord, spre sud-est și est, valoarea elementelor climei se modifică sporind în același sens gradul ei de excesivitate.

2.1.3. – Hidrografia

Apa – privită ca resursă turistică, „materie primă” pentru diferite forme de turism, ca element al spațiului geografic definit printr-o mare atractivitate – ocupă un loc prioritar în turism, impunându-se prin multiplele sale forme de organizare: ape subterane, izvoare, rețele hidrografice, lacuri, mări, prin calitatea sa și, nu în ultimul rând, prin conținut extrem de variat de săruri, sau valoarea peisagistică deosebită.

Apa este un factor indispensabil vieții, astfel că arterele hidrografice au constituit dintotdeauna principalele areale de concentrare a populației și a așezărilor omenești. În același timp, ele reprezintă importante axe de transport. Alături de elementele reliefului, apele contribuie la definirea unor peisaje atrăgătoare, principale surse de atracție turistică ale mediului natural.

Datorită climei continentale județul Botoșani se înscrie în categoria zonelor geografice deficitare în rețeaua hidrografică. Densitatea medie este de 0,43 – 0,62 km/km². Râurile fiind alimentate din precipitații au un debit variabil, unele seacă în perioadele secetoase, doar cele ce-și trag izvoarele din vestul și nordul județului au scurgere permanentă, astfel că importanța turistică o prezintă numai Prutul, Siretul și lacurile de origine antropică.

Siretul izvorăște din Carpații Păduroși – Ucraina și după ce străbate 133,5 km pătrunde în țară cu un debit de 11,5 m³/s. În terasele tale îndeosebi cea inferioară, sunt acumulate pânze freatice cu apă de cea mai bună calitate captată în 1900 și folosită la alimentare cu apă a Botoșaniului. P cursul său. În amonte de Bucecea, la Rogojești, s-a construit un lac de acumulare (Figura 2.3) din care se alimentează orașele Botoșani, Dorohoi și Bucecea.

Figura 2.3 Lacul Bucecea

(sursa: http://www.blogprinvizor.ro/2015/06/10/baltile-siretului-la-bucecea-beresti/, site accesat la data de 16.08.2017)

Are cursul puternic meandrat cu scruntare și plaje folosite încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea ca locuri pentru băi de soare, îndeosebi de populația Bucecei.

Prutul izvorăște din Carpații Păduroși, în apropiere de izvoarele Siretului și după ce parcurge 249 km intră în țară la Oroftiana cu un debit mediu anual de 67 m³/s, de 5 ori mai mare ca a Siretului. Pe cursul său, la Stânca, s-a construit un baraj, formând un lac ce poartă o hidrocentrală. Pe albia minoră se găsesc în buclele meandrelor scruntare folosite de localnici pentru plaje.

Potențialul turistic al Prutului este dat de barajul de la Stânca – Costești, lacul de acumulare, stâncile de calcare din perioada Buglovian din lungul văii și pădurile de luncă.

Pentru suplinirea deficitului de apă, din cele mai vechi timpuri localnicii au amenajat mai întâi bulhace, apoi au construit iazuri de mare capacitate, utilizate ca adăposturi, piscicultură, purtatul morilor de apă iar în zilele noastre la irigații, hidrocentrale și alimentarea orașelor.

Unele documente arată că în anul 1905 existau în județul Botoșani 160 de iazuri, iar în 2008 mai existau 100 de iazuri.

Iazul Dracșani (Figura 2.4) este situat pe râul Sitna și își trage numele de la satul în dreptul căruia se află barajul. A fost construit în secolul al XV-lea pe timpul lui Alexandru cel Bun, fiind cel mai vechi iaz din județ. De-a lungul secolelor a fost folosit ca adăposturi, piscicultură și la baza barajului a existat o moară care a funcționat până după al doilea Război Mondial. Astăzi este cea mai importantă bază piscicolă din Câmpia Moldovei.

Fiind situat la poalele unei păduri seculare, cu poieni presărate cu flori, iazul este un loc de atracție pentru pescarii amatori cu undița, de plajă și picnicuri.

Figura 2.4 Barajul de acumulare Dracșani

(sursa: http://www.visitbotosani.ro/ro/2014/04/barajul-acumulare-dr%C4%83c%C5%9Fani/,

site accesat la data de 20.08.2017)

Lacul Dorohoi, situat la 2 km nord de Dorohoi, mai este cunoscut si sub numele de Ezer. Renumele său este dar nu de ceea ce este astăzi ci de istoria și importanța economico-socială și turistică ce le-a avut în vremurile trecute.

Ezerul apare menționat în documente prima dată în 1587 dar cu siguranță a fost construit cu mult timp înainte.

Colmatarea și scurgerea apelor în urma ruperii barajului de către Jijia au redus treptat suprafața lacului. În 1866 avea 212 ha, în 1890 în unele documente apare o suprafață de 430 ha – deci de două ori mai mare. Diferența se explică prin faptul că ultima măsurătoare s-a făcut iarna, când, lacul fiind înghețat, apa care venea din amonte pe Jijia și Buhai s-a extins peste gheață mărind suprafața.

Importanța turistică a Ezerului de la Dorohoi, prin peisajul mirific din jurul Ezerului format din pădurile din apropiere, covorul de iarbă cu flori multicolore de pe maluri, plantele iubitoare de apă, plajele de pe marginea lacului, atrăgeau locuitorii târgului Dorohoi și satele din împrejurimi, transformând întreaga zonă într-un punct turistic.

Aici făceau plajă, organizau jocuri, picnicuri și petreceau ore în șir în mijlocul naturii. Deseori în orele de după amiază tineretul din oraș făceau plimbări.

Dintre celelalte lacuri de pe aria județului, importanță turistică o are lacul de la Stânca Costești – pe Prut, de la Rogojești – pe Siret și Ezerul de la Dorohoi – pe Jijia.

2.1.4 – Vegetația

Vegetația contribuie alături de celelalte componente ale mediului la dezvoltarea turismului. Ea se manifestă în forme deosebit de variate, specifice zonelor climatice de la Ecuator spre Poli, sau de la nivelul câmpiilor litorale până la marile înălțimi montane.

Rolul turistic al vegetației este conținut în:

– compoziția asociațiilor vegetale;

– prezența unor plante endemice și relicte;

– prezența unor plante cu modificări teratologice;

– dimensiunile și vârsta anumitor plante;

– ritmurile evoluției anuale;

– efectul de margine și efectul de insulă;

– vegetația ca ecotop;

– elemente de ordin spiritual legate de existența vegetației.

Învelișul fitogeografic al județului Botoșani este alcătuit din vegetație zonală – pădure, silvostepă, stepă și azonală – vegetația de luncă, hidrofilă și xenofilă.

Zona forestieră se întinde pe dealurile mai înalte de 200 m și este formată din subetajul stejarului și subetajul fagului.

Subetajul stejarului ocupă suprafețele cele mai întinse ale zonei forestiere, acoperind relieful cu altitudini între 200 și 400 m. În nordul județului coboară până în albia Prutului. Pe Dealurile Siretului în vest și Ibăneștilor în nord formează păduri continue cu caracteristicile unor codri seculari.

Etajul arbuștilor se dezvoltă la marginea pădurii și prin poieni pentru a beneficia de lumina și căldura soarelui, formând un adevărat gard viu, natural, de netrecut.

Etajul ierbos, prin coronamentul stejarului, lumina și căldura soarelui pătrund până la sol, pe care se dezvoltă o mare varietate de plante ierboase, de mull și graminee.

Pădurea de fag acoperă dealurile mai înalte de 400 m și formează păduri pure – făgetele. Cele mai renumite se găsesc pe Dealul Bour și Dealul Mare. Solul este mai puțin acoperit de plante ierboase, doar în poieni apar graminee.

Silvostepa formată din trei tipuri de asociații floristice, a gramineelor, a arbuștilor și pădurii de stejar, ocupă cea mai mare suprafață a județului.

Stepa, asociație a numeroase specii de graminee, datorită condițiilor climatice, de relief și acțiunii factorului antropic, astăzi ocupă areale mici. Farmecul stepei este format de fânețe împodobite cu flori multicolore. Nicăieri nu se poate întâlni un peisaj mai încântător ca fâneața înflorită.

Rezervațiile naturale (Figura 2.5) și monumentele naturii sunt puține pe teritoriul județului Botoșani ca urmare a stratului geologic de la suprafață format din depuneri moi, din perioada Neogenului, care acoperă aproape întreg teritoriul județului.

În județul Botoșani sunt înregistrate 9 rezervații naturale incluse în Rețeaua Națională de Arii Protejate, iar pe plan local au mai fost declarate încă 23 de rezervații naturale, situate în fondul forestier. În acest scop, au fost declarate monumente ale naturii 65 de arbori seculari și 7 specii de plante rare ocrotite.

Cele mai importante rezervații naturale floristice sunt:

– Rezervația floristică Stânca-Ștefănești, cu o suprafață de 1 ha;

– Rezervația floristică Ripiceni – 1 ha.

– Rezervația floristică – Turbăria Lozna-Dersca – 10 ha;

– Rezervația floristică Bălțile Siretului – 2 ha.

O rezervație forestieră binecunoscută este cea a arboretului secular de tisă de la Tudora, în suprafață de 119 ha. Arbore de origine central0-europeană, cu longevitate mar, cu lemn dens, tare, a fost mult exploatată în trecut, încât a necesitat să fie declarată specie ocrotită.

În rezervația Tudora apare în pădurea de fag, cu gorun și carpen, în special de-al lungul văilor Tisei și Racului, care debușează în Pârâul Pleșu, cât și de-a lungul versanților văii Ocup.

Figura 2.5 Rezervații naturale în județul Botoșani

(sursa: www.wikipedia.org, site accesat la data de 20.08.2017)

2.1.5 – Fauna

Fauna, ca și vegetația, se impune prin varietate, densitate și valoarea trofeelor, din punct de vedere turistic prezentând importanță prin valoarea sa estetică, recreativ-cinegetică și științifică. Deși are o mobilitate accentuată în spațiu, fauna se structurează, la rândul său, altitudinal, contribuind la individualizarea unor asociații faunistice deosebite, cu numeroase elemente de interes cinegetic.

Fauna prezintă importanță științifică pentru zoologi, geografi iar speciile cinegetice pentru vânători. Amatorii de turism de agrement pot admira exemplarele de faună în mediul natural.

Fauna actuală de pe teritoriul județului este formată din specii de pădure, silvostepă stepă și ihtiofaună.

În pădurea de stejar trăiesc mistrețul, vulpea, căprioara, viezurele, iepurele, mai rar pisica sălbatică și lupul. În pădure găsesc adăpost și hrană iar în câmpurile alăturate cultivate, porumb, cartofi, sfeclă, producând deseori pagube însemnate. În pădurile de fag se întâlnesc exemplare de cerb, mistreț, mai rar lupul.

La marginea pădurii de stejar, lângă silvostepă, în arbori și desișul de arbuști cuibăresc păsări cântătoare, sticletele, pițigoiul, privighetoarea, mierla, gaița, pupăza, ciocănitoarea, porumbelul, guguștiucul, iar dintre croncănitoare se disting ciorile.

Fauna de silvostepă și stepă, se disting rozătoarele, iepurii și păsările – potârnichea, prepelița.

Fauna acvatică este formată din mamifere, bizamul, vidra, păsări – rața, gâsca, lișița.

Ihtiofauna este reprezentată de specii de pești – crapul, carasul, știuca, somnul.

2.2 – Potențialul turistic antropic

Spre deosebire de fondul atractiv aparținând potențialului natural care reprezintă o minune a naturii, bogăția turistică antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcție recreativă create de om.

Resursele turistice create de societatea umană s-au format de-a lungul istoriei omenirii, îmbogățindu-ne treptat cu noi valori, pe măsura creșterii gradului de cultură și civilizație al popoarelor. Obiectivele turistice de natură antropică existente în prezent au apărut inițial, pentru scopuri și cu funcții diferite de cele actuale. Pe măsura trecerii timpului, au căpătat patina vremii, s-au încărcat de semnificații și au ajuns să dobândească atractivitate, intrând în categoria de patrimoniu turistic antropic. Bogăția acestuia s-a amplificat de la o etapă istorică la alta, pe măsura dezvoltării societății omenești, iar creșterea actuală, ca număr de obiective turistice de natură antropică și ca diversitate pe unitatea e suprafață, este considerată fătă precedent.

Ca și în cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice antropice rezultă din reflectarea asupra lor, a unor elemente ca: unicitatea, vechime, inedit, dimensiune, formă, funcție, semnificație, perioada de timp. Valabilitatea acestor însușiri poate fi verificată și raportată la spațiul național sau la cel internațional. De asemenea, trebuie raportată la o a anumită perioadă istorică de timp.

2.2.1 Edificii culturale

Majoritatea păstrează funcția avută inițial sau căpătată în timp. Atributele atractive ale edificiilor culturale provin din exercitarea funcției lor, la care se adaugă uneori și atractivitatea construcției în sine. Astfel de edificii sau urmele lor sunt cunoscute din Antichitate până în prezent. Cele mai căutate de turiști sunt centrele culturale de tipul: agora sau forumul, amfiteatrul, teatrul, opera, universitatea, biblioteca, muzeul, casa memorială.

Elementele derivate din spiritualitate umană în diferitele ei forme de expresie au constituit totodată ținta curiozității omului, în aceeași măsură ca și spectacolul naturii. Acestea formează potențialul cultural, extrem de bogat și diversificat, mizând adesea, ca și potențial natural, pe spectaculos.

Județul Botoșani reprezintă un important centru cultural al patriei române. Aceste meleaguri au fost marcate de existența a patru mari genii ce și-au pus amprenta asupra vieții culturale a județului: Mihai Eminescu (născut în Botoșani, 1850 – 1889), George Enescu (născut în Liveni, 1881 – 1955), Nicolae Iorga (născut în Botoșani, 1871 – 1940) și Ștefan Luchian (născut în Ștefănești, 1868 – 1916); de asemenea, mai există și multe personalități botoșănene din diferite domenii, care au dus la sporirea prestigiului culturii noastre.

Soarta teatrului la Botoșani a fost una privilegiată. În octombrie 1838 a avut loc cel dintâi spectacol reprezentat de trupa lui Costache Caragiale. Pe atunci municipiul Botoșani era singurul oraș din cele trei țări românești în care spectacolele erau ținute în limba română. În intervalul de timp 1857 – 1858 a luat naștere o trupă proprie a teatrului.

Înființarea Teatrului „Mihai Eminescu” a avut loc în anul 1914 și influența pozitivă pe care acesta îl are asupra cetățenilor botoșăneni este incontestabilă. Alături de acest teatru mai există și alte atracții ale județului: Teatrul de Păpuși „Vasilache”, Galeriile de Artă „Ștefan Luchian”, Orchestra de muzică populară „Rapsozii Botoșaniului”.

Cele 50 de biblioteci din care fac parte 380.000 de volume, îmbogățesc și ele viața culturală.

Presa este foarte îmbelșugată în ceea ce privește evenimentele. După anul 1860, au apărut primele ziare și reviste „Albina”, „Viața botoșăneană” și „Foișorul de Dorohoi”. În acest moment, la viața culturală își aduc contribuția 4 ziare locale, două posturi locale de radio și două posturi private de televiziune.

Se poate afirma cu mândrie că o multitudine de personalități botoșănene au contribuit la dezvoltarea științei, culturii și artei, marcând profund aceste domenii.

Casa memorială „Mihai Eminescu” (Figura 2.6). După ce a vândut casele din Botoșani, 2 ianuarie 1855, Eminovici s-a mutat la Ipotești și a locuit, la început, în casa veche, cumpărată odată cu moșia, aflată la marginea Ipoteștilor, unde se găsește astăzi Memorialul Eminescu.

Muzeul a început să se organizeze după ce s-a construit Casa Memorială, la 1 octombrie 1936. La început muzeul a fost dotat cu un număr redus de piese: 4 scaune și un dulăpior cu 25 de broșuri obținute de la Casa Școalelor, mobilarea și dotarea urmând să se facă pe parcurs.

În primăvara anului 1949, spațiul casei este destinat în întregime muzeului, moment când începe o perioadă de restaurare și dotare cu noi piese expuse în ordine pe o anumită tematică.

Muzeul Tematic „Mihai Eminescu”. Ca omagiu adus marelui poet, din inițiativa ministrului culturii și a directorului Memorialului Ipotești din acea perioadă, între 1966 – 200 s-a ridicat, cu fonduri alocate de la Ministerul Culturii, o clădire modernă care adăpostește un mare muzeu organizat pe o tematică din cercetarea vieții și operei lui Mihai Eminescu, numit „Muzeul Tematic Mihai Eminescu”. Planul interior este structurat în săli spațioase, birouri, dormitoare pentru străini care vin să cerceteze, cu instalații de apă, energie electrică. Muzeul este în curs de completare și amenajare și, pe măsura achiziționării unor noi obiecte, va cuprinde întreaga viață și operă a poetului.

La 15 ianuarie 1950, cu ocazia centenarului nașterii poetului, s-a dezvelit o placă memorială, din partea Uniunii Scriitorilor din România și amplasată pe peretele din fața casei. Din partea Muzeului Literaturii Române s-au primit peste 800 de fotografii, fotocopii după manuscrisele existente la Biblioteca Academiei Române, și alte obiecte care au fost apoi expuse în sălile muzeului din Ipotești.

Figura 2.6 Casa memorială „Mihai Eminescu” din Ipotești

(sursa: www.wikipedia.org/wiki/Casa_Memorială_„Mihai_Eminescu”_din_Ipotești.ro,

site accesat la data de 24.08.2017)

Casa memorială și muzeul „George Enescu” – Liveni (Figura 2.7). Casa lui George Enescu nu se deosebește prea mult de casele celor mai buni gospodari din Liveni. Este așezată în partea de nord-vest a satului, de care este despărțită de o văiugă cu pante repezi, acoperită de ierburi și salcâmi. Este casa în care s-a născut și a copilărit marele compozitor. Este o casă tipic moldovenească cu pridvor de lemn vopsit și cu temelie de piatră.

Interiorul oferă vizitatorilor posibilitatea cunoașterii mediului familial în care a trăit în primii ani ai copilăriei, condițiile de viață, jucăriile, desenele, câteva manuale pe care a învățat Jorjac, fotografiile de familie, manuscrisele și obiectele ce aparținuseră părinților și copilului. Pe pereții holului sunt expuse trei tablouri mari unul reprezentând satul Liveni și două case din Cracalia, dintre care unul cu țărani adunați în curte și altul cu o horă țărănească la care privea Jorjac.

În fața casei se află bustul marelui muzician, operă a sculptorului Gheorghe Anghel, așezat pe un soclu înalt și zvelt, amintind de talia lui Enescu.

Figura 2.7 Casa memorială „George Enescu”

(sursa: http://www.visitbotosani.ro/ro/2014/04/casa-memorial%C4%83-george-enescu-3/,

site accesat la data de 25.08.2017)

Casa memorială „Nicolae Iorga” (Figura 2.8). Oficialitățile locale și centrale atât în timpul vieții câr și după moartea marelui istoric, au omagiat meritele sale științifice, sociale, culturale și politice prin formele morale cele mai potrivite ce vor rămâne pentru totdeauna în istoria Botoșaniului.

În 1965 s-a inaugurat Casa memorială „Nicolae Iorga” în singura locuință păstrată până astăzi din cele 10 în care a trăit familia în perioada 1876 – 1880, Zulnia, mama, împreună cu fiii săi Nicolae și George, în calitate de chiriașă.

Casa este construită în stilul celor boierești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În față un pridvor pe care se ajunge urcând o scară cu câteva trepte din lemn de stejar. Plafonul se sprijină în față pe doi stâlpi de stejar, lung cât casa și lat de aproximativ 2 m. De o parte și de alta se află câte o cameră.

Figura 2.8 Casa memorială „Nicolae Iorga”

(sursa: www.wikipedia.org/wiki/Casa_Memorială_„Nicolae_Iorga”, site accesat la data de 25.08.2017)

Muzeul de Științele Naturii Dorohoi se află pe Strada Al. I. Cuza, la numărul 43, în clădirea fostei prefecturi a județului Dorohoi. Proiectul clădirii aparține unui arhitect francez și a fost elaborat în 1878. Construcția a fost dată în folosință în 1887 și finalizată în 1988. Este amplasată în punctul cel mai înalt al colinei care domină vestul Jijiei și domină orașul prin semeția, masivitatea construcției și stilul baroc. Clădirea se compune din 46 de camere spațioase, situate la subsol, parter și etaj, oferind condiții bune pentru activitatea numeroșilor funcționari și păstrarea arhivelor fostei prefecturi.

Muzeul s-a înființat în 1953 prin munca și pasiunea unui grup de profesori de istorie, biologie, desen care au cules, din proprie inițiativă, documente, obiecte de podoabă, unelte vechi, cele mai multe descoperite întâmplător sau cumpărate, precum și păsări, mamifere, fluturi și insecte. Muzeul dispune de 21 de săli pentru expoziții, 12 galerii de artă contemporană și 9 săli cu piese de istorie naturală, o sală pentru expoziții temporare, săli pentru depozite, un laborator de restaurare și conservare, birouri pentru personal. Patrimoniul actual este compus din 276.428 de piese expuse în diorame cu speciile de mamifere, păsări, moluște, pești, fluturi. Clădirea mai posedă o bibliotecă de 5.000 de volume de o deosebită valoare științifică.

Biblioteca județeană „Mihai Eminescu”. A fost construită în 1904, în cadrul societății cu același nume de către elevii Liceului „Laurian”, unde își avea și sediu. A fost distrusă în întregime de incendiul din 1917. La 27 martie 1919 a fost reînființată din inițiativa a 14 elevi cercetați de la liceele „Laurian” și Comercial, conduși de profesorul Vintilă Mihăilescu. În 1924 fondul de cărți ajunsese la aproape 5.500, iar al cititorilor era de 3.000. În 1931 se aflau în rafturi 9.400 de volume din care peste 7.000 românești. Astăzi patrimoniul este constituit din circa 500.000 de volume, iar numărul cititorilor activi se clasează la peste 150.000.

Muzeul județean – Secția de istorie și arheologie. Clădirea este monument istoric, fiind inițial Prefectura județului. Datează din anul 1913, construit de maeștri italieni, în stil eclectic clasicizat. Prezintă în cele 17 de săli de expoziție, dispuse la parter și etaj, cele mai semnificative momente ale evoluției zonei Botoșanilor din preistorie până în contemporaneitate. Muzeul mai cuprinde obiecte care au aparținut unor mari personalități născute pe aceste meleaguri: o vioară și fotografii ale lui George Enescu, brevetul Legiunii de Onoare franceze al chirurgului Iacob Iacubovici; obiecte de birou ale savanților Mihai și Alexandru Ciucă.

2.2.2 Edificii religioase

Omul căutând, încă din zorii cunoștinței sale, să-și clădească anumite adăposturi unde să poată comunica nestingherit cu divinitatea.

Construcțiile religioase au fost ridicate în locuri retrase, chiar ascunse, pentru meditație sau rugăciune. De la peșterile și grotele utilizate inițial în acest scop, oamenii și-au construit treptat altare de cult care au îmbrăcat diferite forme. Formele lor, ca și modul de amenajare și decorare, au progresat o dată cu dezvoltarea societății și și-au diversificat ca urmare a varietății religiilor, tradițiilor și vechimii populării regiunii. Ele au devenit obiective turistice, răspândite pe toate continentele, unde îmbracă culoarea locală, specifică. Aceste edificii de află în grade diferite de păstrare, în funcție de distrugerile pe care le-au suferit.

Biserica „Sfântul Nicolae” – Popăuți (Figura 2.9). Istoria seculară, arhitectura, piesele de muzeu, odoarele bisericești, situează biserica Popăuți printre cele mai însemnate obiective turistice din oraș. Biserica „Sfântul Nicolae” – Popăuți zidită de Ștefan cel Mare este cel mai vechi locaș de cult ortodox din Botoșani.

Biserica a fost așezată la răscruce de importante drumuri comerciale, în apropierea târgului Botoșani ce avea doar o vechime de 57 de ani de atestare documentară. A fost amplasată la jumătatea drumului dintre Suceava și Hârlău unde domnul se ducea adesea.

Biserica Sfântul Nicolae a fost „mirenească” până în 1751, când domnul fanariot Constantin Racoviță a prefăcut-o în mănăstire de călugări greci și depindea de Patriarhia din Antiohia. În anul 1840 mănăstirea Popăuți era în culmea bogăției sale, ceea ce a atras și atenția domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Din 1863 mănăstirea a rămas biserică de mir cu doi preoți, un diacon și doi cântăreți. După 1880 biserica era o adevărată ruină, rămasă fără livadă luată de Compania Căilor Ferate. În mai 1897, a căzut partea superioară a catapetesmei, din care cauză protoieria a închis biserica. În 1897 a fost declarată monument istoric și în 1899 statul a început restaurarea pereților exteriori și a acoperișului.

Figura 2.9 Mănăstirea Sfântul Nicolae Domnesc – Popăuți

(sursa: https://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-sfantul-nicolae-domnesc-popauti-117634.html, site accesat la data de 27.08.2017)

Mănăstirea de maici Vorona (Figura 2.10). Mănăstirea se află în sud-vestul județului Botoșani, la aproximativ 5 km de satul Vorona, într-o poiană largă pe un platou al Dealului Holm, prelungire spre nord a Dealului Mare Hârlău – Tudora. Sunt cunoscute două opinii cu referire la denumirea mănăstirii și satului Vorona:

– se crede că numele se trage de la o plantă cu flori, veronica, care crește prin împrejurimi;

– se trage de la „voron”, cuvânt de origine slavă, care însemnă corb sau cioară.

Într-adevăr, în vremuri îndepărtate, în această zonă trăiau o mulțime de ciori, unde găseau adăpost și locuri de cuibărit, iar în apropiere, lanuri de cereale, de unde își procurau hrana.

Până la construirea bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în 1803, în poiana Vorona era numai un schitișor din lemn, mic, construit de călugării ruși care au adus cu ei tot ce le era necesar activității bisericești – obiecte de cult, cărți bisericești, odăjdii. Între 1803 – 1859 s-au construit încă 3 biserici din zid. Călugării și călugărițele, știutori și iubitori de carte, au transformat mănăstirea într-o adevărată instituție de cultură. Au înființat o bibliotecă cu volume rare, tipărite în țară, unele cumpărate, altele dăruite de familiile de boieri Miclescu, Mavrogheni.

La mănăstirea Vorona și-au făcut ucenicia numeroși copii de țărani care au devenit slujitori ai bisericii ortodoxe. Printre cei mai se seamă se află Teoctist care a devenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Unii călugării cunoșteau leacuri de vindecare a unor boli și le recomandau celor aflați în suferință.

Figura 2.10 Mănăstirea Vorona

(sursa: www.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Vorona, site accesat la data de 27.08.2017)

Mănăstirea Gorovei (Figura 2.11). Mănăstirea se află într-o poiană largă, de 43 ha în anul 1890, pe versantul sudic al Dealului Bour, loc denumit „Gura Văii”. Pădurea de cedru, fag, stejar, tei, carpen formează un adevărat zid natural împotriva viscolelor din timpul iernii, iar vara se menține un aer răcoros, instalându-se permanent un climat plăcut și liniștit.

Legat de toponimul „Gorovei” se cunosc trei variante:

– cea mai aproape de adevăr afirmă că provine de la boierul Gorovei care a ajuns stăpânul pădurii și a unor moșii din județele Dorohoi și Fălticeni;

– în partea de nord-est a poienii își are obârșia o vale străbătută de un pârâu afluent al Siretului, populația a denumit zona „Gura Văii”, unde toponimul a evoluat fonetic, ajungându-se la expresia populară „gura văi”, apoi gorovei;

– denumirea își are originea în slavonă, însemnând land de dealuri și păduri.

Înainte de înființarea schitului Gorovei pădurea și moșia din împrejurimi au fost dăruite mănăstirii Moldovița, apoi au ajuns în proprietatea Dragomirnei. Călugării de la aceste mănăstiri veneau la Gorovei unde își înființase o stupină.

Începând cu 1775, an când Bucovina de Nord a fost răpită de Imperiul Austro-Ungar, au loc transformări însemnate, în viața economică a mănăstirii Gorovei. Starea de confuzie și nesiguranță în perioada premergătoare anului 1775 au dus la destrămarea averii mănăstirii.

În 1775, mănăstirea Gorovei devine independentă pe teritoriul Moldovei, dar săracă. În această situație domnitorii și boierii, unii monahi, vin în ajutor făcându-i danii de moșii, păduri. Astfel, în 1852 averea mănăstirii se ridică la 1.500 de galbeni, iar în 1858 poseda o moșie de 286 ha pământ arabil, păduri, imașuri, fânețe, vii, case, dughene, locuri virane, hanuri în Dorohoi și Botoșani. La secularizarea din 1863, mănăstirea a fost deposedată de multe bunuri.

În 1959, prin aplicarea decretului 410, mănăstirea a fost desființată și averea trecută la stat. După 1990, mănăstirea se reînființată și începe să-și recapete treptat averea.

Figura 2.11 Mănăstirea Gorovei

(sursa: https://gorovei.mmb.ro/manastirea-gorovei-galerie-foto, site accesat la data de 28.08.2017)

Biserica Duminica Mare, are hramul Pogorârea Sfântului Duh. S-a construit în vara anului 1838, lângă locul unde a fost o altă biserică de lemn cu hramul Sf. Vasile, din inițiativa preotului Nicolae, cu banii locuitorilor din zonă. Este așezată lângă vechiul iarmaroc, într-un cartier – cândva – cu mulți muncitori săraci, din care unii se ocupau cu fabricarea cărămizilor, cartier numit pe vremuri „În calicime”.

Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, prima mențiune documentară despre existența catolicilor în Botoșani s-a găsit într-o veche mitrică a parohiei Horlești, azi pe teritoriul județului Iași, unde se găsește mențiunea că, în anul 1748, s-a înființat parohia catolică din Botoșani. Actuala biserică s-a ridicat cu ajutorul bănesc al catolicilor localnici și din alte localități, la care s-a adăugat ajutorul substanțial acordat de Francisc I, împăratul Austriei.

Cimitirul „Eternitatea”, s-a sfințit la 26 aprilie 1881, slujba religioasă fiind oficiată de protopopul județului însoțit de preoții de la bisericile din oraș. Primul mort dus la „Eternitatea” a fost Costache Meica, îngropat la 29 aprilie 1881, decedat de „dambla”.

Acest cimitir este indubitabil sanctuarul în care aproape toate personalitățile botoșănene își dorm somnul de veci în lumea tăcerii eterne.

2.2.3. Aspecte etnografice

Etnografia studiază originea, răspândirea în spațiu ți în timp a artelor, credințelor și obiceiurilor din culturile populare, la care se adaugă și influențele datorate unor grupuri etnice distincte.

Zona etnografică reprezintă un teritoriu mai mult sau mai puțin riguros delimitat, care prezintă caractere etnografice unitare, determinate de tradiția și evoluția istorico-culturală, cristalizate în tipul așezărilor, ocupațiilor, locuinței, portului, artei populare, la care se adaugă toate manifestările culturii spirituale, ca și modul de viață.

Peisajele culturale din lumea rurală se identifică prin modul în care se prezintă așezările umane și prin modul de organizarea gospodăriei țărănești.

Așezările rurale tradiționale, privite în ansamblu, reprezintă un grup de construcții, locuințe care alcătuiesc un anume mod de viață, care își poate schimba funcțiile și fizionomia în timp și spațiu.

Arhitectura tradițională s-a conturat în timp, specificul ei fiind dat de structura materială a construcțiilor, proporții, volume, decor, ornamente. Condițiile naturale, împrejurările sociale, istorice și, nu în ultimul rând, îndemânarea tehnică, opțiunea estetică a locuitorilor și-au pus amprenta asupra diferitelor edificii de lemn sau zidărie ale statului românesc.

Costumul popular reprezintă o adevărată carte de vizită a neamului românesc, fiind un ansamblu vestimentar cu piese de îmbrăcăminte și podoabe distincte, de mare valoare artistică. Costumul popular este determinat de condițiile naturale – relief, climă – ocupații, meșteșuguri și reflectă starea socială, vârstă, stilul de ornamente, trecutul istoric.

Manifestările etnofolclorice la nivelul comunităților rurale viața socială se desfășoară în concordanță cu un anume instrument de măsurare a timpului, care să pună în acord varietatea preocupărilor umane cu fenomenele constante ale mediului terestru și cosmic. Aceste legături sunt materializate prin multiple sărbători și ritualuri specifice poporului român.

Județul Botoșani se bucură de o cultură etnografică îmbelșugată al cărei scop este cel de a promova și păstra tradițiile, datinile și obiceiurile străbune de pe meleagurile botoșănene; accentuarea autenticității și unicității zonei etnografice, valorificarea meșteșugurilor tradiționale, conservarea specificului local, includerea unor prețioase piese de artă populară în cadrul muzeelor sătești; exemplificarea morfologiei și a structurii din zona botoșăneană; sporirea documentelor pe baza cercetărilor etnografice și accentuarea acestora.

Teritoriul județului Botoșani reprezintă o parte din Țara de Sus și a conservat însemnate vestigii ce denotă faptul că civilizația și cultura își au rădăcinile în epoca paleolitică ți în cea neolitică; remarcabile și de o mare importanță sunt așezările de la Trușești, Drăgușeni, Ripiceni, Mitoc și Stâncești (Figura 2.12), deoarece au păstrat urmele unor cetăți de origine traco-getică.

Figura 2.12 Cetățile dacice de la Stâncești

(sursa: http://www.turism4you.ro/istoric/vestigii-istorice_botosani_judetul-botosani-vestigii-istorice-cetati-dacice-stancesti~232, site accesat la data de 30.08.2017)

Însemnați voievozi ai Țării Moldovei precum Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu, Petru Rareș, Ieremia Movilă, au deținut curți domnești în reședința de județ a zilelor noastre, acest fapt arătând importanța pe care o avea orașul în epoca medievală.

Județul Botoșani este remarcat și apreciat pentru autenticitatea și diversitatea teatrului său folcloric și în special pentru datinile și obiceiurile din preajma sărbătorilor de iarnă, în cadrul acestora desfășurându-se jocuri cu măști și alaiul: ursul, calul, capra, banda lui Coroi, banda Jianului, banda lui Codreanu, banda lui Gruia.

Autenticitatea și varietatea de jocuri cu măști, măreția tradițiilor și a obiceiurilor, creațiile deosebite ale meșteșugarilor din domeniul ceramicii, al broderiei pe piele și al țesăturilor de interior îi atrag din ce în ce mai mult pe vizitatori și le plăsmuiește dorința nestăvilită de a cunoaște și mai bine ținuturile Botoșaniului.

Anual, în Botoșani are loc Festivalul județean al obiceiurilor de iarnă care prezintă artiști ce în valoare dansul și cântecul caracteristic zonei, dar și costumul popular tradițional. Festival care de-a lungul timpul adună formații și din alte regiuni ale țării dar și din Republica Moldova, toate unite sub numele – „Din străbuni din oameni buni” (Figura 2.13).

Figura 2.13 Afișul festivalului și momente

(sursa: http://www.google.ro, site accesat la data de 15.09.2017)

Chiar și în ziua de azi, municipiul Botoșani păstrează o autentică arhitectură civilă urbană. Piesele specifice ale traiului tradițional și ale obiceiurilor de iarnă, dar și valorile semnificative din cadrul artei populare botoșănene se regăsesc în Secția de Etnografie a Muzeului Județean de Istorie.

Casa Ventura. Nu se cunoaște cu exactitate anul construcție, se bănuie în jurul anilor 1860 – 1865. Se știe sigur că în anul 1872 clădirea exista și se număra printre cele mai de cinste case boierești din oraș. Casa Ventura a fost construită de către unul din familia Ventura, fapt dovedit de 7 litere care alcătuiesc numele familiei Wentura – descoperite sub tencuielile ce au urmat pe frontonul de sub balconul dinspre răsărit al casei. Familia Ventura se numără printre cele mai de seamă familii de boieri moldoveni.

Casa Ventura face parte din categoria construcțiilor ridicate în Botoșani începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Stilul și arhitectura, aprobate de inginerul orașului: temelie de piatră, ziduri de cărămidă, etaj cu balcon de fier forjat lat de cel mult un metru și acoperișul de tablă.

Instituțiile găzduite de Casa Ventura, după 1948 în clădire au funcționat numai instituții

de cultură. În 1952 până în 1955 – 1956 a funcționat școala de educatoare cu tot cu internat. Apoi a fost pusă la dispoziția Filarmonicii. Astăzi găzduiește Școala Populară de Artă la etaj și Muzeul de Etnografie.

Secția de etnografie a Muzeului de Istorie Botoșani (Figura 2.14). Bogăția, varietatea și frumusețea artei populare de pe aria județului au fost un adevărat catalizator pozitiv, polarizând forța, pasiunea și priceperea muzeologilor care au achiziționat ani în șir obiecte și au organizat un muzeu care reflectă obiceiurile, meșteșugurile și dragostea pentru frumos a comunității rurale.

Primele obiecte au fost achiziționate între 1957 – 1958 și colecția a crescut an de an donații, achiziționări. În anul 2005 Secția de Etnografie a Muzeului de Istorie Botoșani posedă 3.338 de piese expuse în cele 9 săli, reprezentând arhitectura rurală, ocupațiile sătenilor, interior de locuințe, obiceiuri de Crăciun, Anul Nou, de Paște.

Figura 2.14 Intrarea în Muzeul de Etnografie (stânga) și interior (dreapta)

(sursa: http://www.botosaninecenzurat.ro/arhiva-stiri/expozitia-de-la-bob-la-ulcica-de-vin-la-muzeul-de-etnografie-botosani, site accesat la data de 16.09.2017)

Nu există prea multe date în ceea ce privește dezvoltarea culturii Moldovei de Nord, cu toate acestea însă, cele existente sunt îndeajuns pentru a reliefa tradiția cultural-artistică. Începutul veacului anterior a fost marcat de o „breaslă a lăutarilor”, iar în anul 1860 a avut loc înființarea corului din Ștefănești și a societății culturale „Ion Creangă” și „Casa de sfat și citire Nicolae Iorga”, la Botoșani, „Societatea artistică-culturală George Enescu” – Dorohoi și „Universitatea populară” la Ungureni – considerată ca fiind cea dintâi universitatea populară sătească.

În județul Botoșani, folclorul literar este ilustrat prin povești, basme, ghicitori, poezie lirică, proverbe, zicători, descântece.

Folclorul popular este redat prin cântecul propriu-zis, doină, cântecul epic, strigături la petreceri – nuntă, horă, cumetrie. Cântăreții de muzică populară, dar și rapsozi au păstrat viu ducând mai departe, din generați în generație, repertoriul vocal vechi și cel instrumental – instrumentele muzicale caracteristice zonei sunt vioara, cobza și fluierul. Acest fapt este dovedit de formațiile de fluierași din Călărași, Bălușeni, Hilișeu, Vorniceni.

Folclorul coregrafic este caracterizat de jocurile de grup, acestea se joacă în cerc sau semicerc și cele în perechi. Aceste jocuri tradiționale se petrec la diferite ocazii: petreceri în cadrul familiei, sărbătorile anuale, hora duminicală. De obicei, aceste jocuri sunt însoțite de strigături specifice.

Două manifestări folclorice colective ce se remarcă sunt nunta și Anul Nou. Nunta este un eveniment ce pune în valoare folclorul muzical și coregrafie prin obiceiurile caracteristice: hora, vestita orație, „Cântecul miresei și al mirelui”. De Anul Nou sunt practicate o mulțime de obiceiuri și datini transmise din generație în generație, precum: jocurile de urși, căiuți, capre.

Arta populară este îmbelșugată în tradiții, astfel, prin intermediul ciopliturilor în lemn, sunt făurite multe obiecte utile pentru casa fiecărui om.

Casele țărănești sunt decorate pe fațadă cu dantelărie – înfăptuită prin traforaj, iar pe acoperișuri sunt decorații săvârșite prin tăierea în scândură a unor forme, desene.

Olăritul este un meșteșug strămoșesc, practicat încă din epoca neoliticului, transmis de la o generație la alta și dezvoltat în centre manufacturiere la Mihăileni și Botoșani.

Extrem de frumoase și deosebite sunt țesăturile și cusăturile – ocupații ale femeilor din mediul rural, ce reprezintă piese decorative de interior. În zona Botoșaniului se regăsesc printre cele mia prețioase scoarțe românești ce ies în evidență prin splendidele decorații și gama multiplă de culori.

Costumul popular din Botoșani se particularizează prin motive geometrice și florale, sobrietate cromatică, inserare unor culori vii și îmbogățirea tiparelor tradiționale.

Toate obiceiurile s-au păstrat nealterate până prin 1950, după care a început o perioadă de decădere. Cauze sunt multiple, unele de ordin politic, altele de ordin social și altele de ordin demografic. Migrarea tinerilor la orașe, începând cu 1962, a dus la îmbătrânirea populației rurale. Astfel, formațiunile de căiuți, capră, urs, colindători, s-au diminuat iar în unele sate au dispărut total. Azi, se mai păstrează aceste obiceiuri doar la: Vorona, Tudora.

Nivelul de cultură și civilizație care a cuprins lumea satelor în a doua jumătate a secolului al XX-lea a accentuat renunțarea la obiceiurile tradiționale. Astăzi se consideră ca un fapt depășit și chiar penibil. Doar câte un copil mai umblă cu uratul la rudele apropiate.

Culegătorii și cercetătorii de folclor, televiziunea vin în satele din județul Botoșani, unde se mai păstrează asemenea obiceiuri și asistă câteva ore la program, înregistrează imaginii, culeg informații transmise apoi pe posturile de televiziune și publicate în diverse reviste.

2.2.4. – Evenimente culturale

Festivalurile sunt manifestări artistice ce se desfășoară într-un anumit domeniu: muzicale, teatrale, cinematografice, folclorice. Festivalurile pot avea caracter național sau internațional. Majoritatea se desfășoară la aceeași dată, în același loc sau în locuri diferite.

Instituțiile de cultură dețin un loc important în sprijinirea actului de creație și de desfășurare a manifestărilor artistice.

În fiecare an, pe meleagurile botoșănene se desfășoară o mulțime de evenimente culturale ce sunt folclorice sau care au drept scop evidențierea și punerea în valoare a tradițiilor, datinilor și obiceiurile din acest județ. Unele dintre acestea sunt permanente , însă altele, cum ar fi Festivalul usturoiului de la Copălău (Figura 2.15), a existat o perioadă de pauză, însă cu anul 2017 a revenit, constatându-se că impactul asupra localnicilor și cetățenilor din întreaga țară a fost unul pozitiv.

Figura 2.15 Afișul Festivalului Usturoiului

de la Copălău – 2017

(sursa: http://www.botosaniexclusiv.ro/duminica-are-loc-editia-a-iii-a-a-festivalului-sarbatoarea-usturoiului.html, site accesat la data de 20.09.2017)

Anual, au loc multe evenimente culturale, majoritatea dintre ele desfășurându-se în municipiul Botoșani, iar altele în diferite orașe ale județului sau în sate. În județul Botoșani se desfășoară festivaluri precum:

Tabelul 2.1 – Calendarul evenimentelor cultural-folclorice din județul Botoșani

(sursa: http://www.cjbotosani.ro/files/Calendar%20evenimente%202017.pdf,

site accesat la data de 27.09.2017, cu modificări)

Alte două evenimente culturale ce au loc în cadrul municipiului Botoșani sunt Festivalul Heartrock, desfășurat în luna iunie și Festivalul Verii, acesta neavând o dată fixă.

La aceste evenimente se adaugă activitatea Teatrului „Mihai Eminescu”, prag al instituției ce a fost pășit în 2017, de peste 22.000 de spectatori, la care se alătură încă 20.000 de elevi și studenți. Spectacole ce se joacă aproape în fiecare week-end al săptămânii. Apoi se alătură activitatea Filarmonicii de Stat Botoșani cu spectacole în fiecare vineri și spectacole speciale cu ocazia zilei orașului, zilei naționale, concertul de Crăciun și cel de Anul Nou.

Pe 14 și 25 ianuarie se desfășoară Zilele „Mihai Eminescu” în cadrul cărora este decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” și premiul pentru debut. Cu această ocazie, operei eminesciene:

– se dă o interpretare critică de către oamenii de cultură;

– sunt organizate inaugurări de expoziții, simpozioane, lansări de carte.

Cei care participă la evenimentul acesta au oportunitatea de a vizita două locuri foarte importante din viața marelui poet: Ipotești – satul natal și biserica Uspenia, unde a fost botezat.

„Mărțișor Dorohoian” este un eveniment cultural la nivel național de muzică ușoară care are loc ori la finele lunii ianuarie, iar la sfârșitul lui martie, la Dorohoi. Scopul acestuia este de a promova tinere talente, dar și creația autentică românească; sunt invitați și cântăreți faimoși de muzică ușoară din România.

Zilele municipiului Botoșani au loc pe 20 – 23 aprilie, anual, la Botoșani. Sfântul Gheorghe este patronul spiritual al acestui municipiu, iar biserica ce îi poartă numele are hramul pe data de 23 aprilie. Pe durata acestor trei zile se desfășoară diferite manifestări culturale, iar în ziua când este hramul, enoriașii, turiștii și asistența sunt serviți cu tradiționalele sarmale moldovenești.

Festivalul folcloric se desfășoară fie în luna mai, fie în luna iunie, la Vârful Câmpului festival promovează repertoriul specific zonei, încurajează activitatea artistică în cadrul căminelor culturale și lansează tinere talente; este organizat în aer liber un spectacol folcloric și de asemenea, spectatorii se pot bucura de o paradă ce prezintă portul tradițional românesc.

Festivalul folcloric al cântecului moldovenesc „Satule, mândră grădină” are loc în a doua jumătate a lunii mai, la Bucecea, și scopul acestuia este de a promova talentele interpretative: soliști vocali și instrumentiști.

„Moștenite din bătrâni” este un eveniment cultural ce valorifică dansul și cântecul popular, este dedicat elevilor și are loc între 24 – 26 mai, la Vorona. Acest festival pune în valoare talentele interpretative, dar și originalitatea portului popular; sunt organizate spectacole și expoziții.

La Ipotești, pe 14 – 15 iunie, se desfășoară un șir de manifestări culturale ce își propun să onoreze memoria poetului național.

Festivalul fanfarelor din Botoșani (Figura 2.16) pune în valoare repertoriul autentic caracteristic fanfarelor țării noastre; de asemenea, sunt organizate o serie de spectacole și expoziții în cadrul acestui eveniment.

Figura 2.16 Moment din cadrul Festivalului fanfarelor – 2017

(sursa: https://www.centrulcreatieibt.ro/calendar/festivalul-fanfarelor-6-august-2017.html,

site accesat la data de 05.10.2017)

Festivalul folcloric „Holda de aur” este un eveniment cultural ce are loc la nivel de județ, în iunie-iulie, la Tudora. Aici sunt promovate talente interpretative, iar formațiile de amatori li se oferă șansa de a se manifesta. Acest festival îi îndeamnă pe membrii comunității să ia parte la un deosebit act de cultură.

Orașul Flămânzi este gazda unor serbări desfășurate în luna august, care prezintă cântece și dansuri populare caracteristice acestei zone, portul de costume naționale, sunt promovați tineri talentați și formații de amatori cu ocazia de a-i încânta pe cei prezenți.

Festivalul „Cânt și joc pe valea Jijiei” se desfășoară în august, la Ungureni. Asemenea celorlalte evenimente culturale, și acesta promovează tinere talente și îi delectează pe spectatori cu programul artistic al unor formații de amatori. Simultan, are loc și hramul bisericii care poartă denumirea de „Adormirea Maicii Domnului”.

Festivalul „Serbările pădurii” se desfășoară la Vorona, pe dat e 8 septembrie, și este un eveniment cultural-artistic foarte amplu. În cadrul acestuia se organizează spectacole în aer liber, sunt purtate costume naționale cu ocazia horei și a dansurilor populare, se desfășoară o paradă de măști populare și creații deosebite ale maestrului popular, Gheorghe Țugui, locuitor al Voronei. În paralel, este hram la mănăstire – aceasta se află într-un sublim cadru pitoresc, împrejmuită de lac, pădure, falnicul gorun al lui Cuza Vodă, și anual participă numeroși enoriași. În cadrul acestui festival, permanent participă interpreți locali și formații din Republica Moldova și Ucraina.

Festivalul comunităților etnice are loc în septembrie, la Botoșani. Scopul său este de a pune în valoare și de a conserva specificul cultural al diferitelor etnii – greci, ruși, evrei, lipoveni, armeni, polonezi, rromi – în dorința unei viitoare Europe Unite. Se organizează spectacole și târguri, fiecare etnie prezentându-și specificul: dansurile populare, portul și muzica. În acest fel, participanții au ocazia de a vedea originalitatea, dar și diversitatea culturală a fiecărei etnii.

Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă se desfășoară între 15 – 22 decembrie, în mai multe localități: Botoșani, Tudora, Corni, Dorohoi, Vârful Câmpului. În cadrul acestuia are loc prezentarea obiceiurilor specifice zonei, reunind mai multe formații din țară dar și din Republica Moldova, Ucraina și care își desfășoară un program artistic.

Din dorința promovării, conservării și valorificării acestor tradiții populare și culturale, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Botoșani împreună cu Centrul Național de Promovare și Informare Turistică Botoșani cu ajutorul mijloace media se implică în mediatizarea prin afișe și site-uri de socializare ideea de înființare a unor muzee din mediul rural, redarea funcționalității corespunzătoare a căminelor culturale și invitația oamenilor la cât mai multe activități culturale.

Capitolul 3 – Valorificarea potențialului turistic din județul Botoșani

3.1. – Exploatarea potențialului turistic

Din păcate, obiectivele turistice nu sunt puse în valoare așa cum ar trebui, momentan, potențialul natural nu este valorificat încă, iar cel antropic este doar parțial valorificat. Astfel, este pus în valoare numai potențialul turistic al Ipoteștiului, aici regăsindu-se o zonă de agrement.

Deși au fost realizate o mulțime de inventarii, fondul turistic nu poate fi valorificat din cauza faptului că nu au fost realizate materiale promoționale de promovare a turismului, o hartă turistică, un site care să conțină ofertele și obiectivele turistice din județul Botoșani și de asemenea, lipsește cu desăvârșire un „brand” care să scoată în evidență valoarea turismului din această zonă. Administrația județeană este conștientă de necesitatea unui brand botoșănean, ținând cont de rolul important pe care acesta în are în dezvoltarea turismului, însă nu s-a făcut nici un demers în aflarea unuia.

Pentru ca potențialul turistic să fie valorificat cu eficacitate, trebuie să avem în vedere analiza S.W.O.T. sau o analiză amănunțită a felului în care sunt valorificate resursele existente, cu scopul de a fi sesizate atât oportunitățile, cât și amenințările, care trebuie luate în calcul atunci când sunt elaborate politicile de marketing. Rolul acesteia este stabilirea obiectivelor strategice de valorificare eficace a potențialului turistic din zona aceasta. Scopul acestor analize este de a transforma amenințările în oportunități prin folosirea corespunzătoare a resurselor existente.

În acest moment, edificiile religioase reprezintă un adevărat interes turistic, acestea fiind răspândite în mai multe localități din județ, repartiția acestora este una relativ uniformă, în fiecare regiune din județ se regăsește câte o mănăstire sau o biserică ce poate fi vizitată de turiști. Atât în comunele din nordul județului, cât și-n sudul județului sunt concentrate cele mai multe edificii religioase, dar majoritatea bisericilor și mănăstirilor cu interes turistic se regăsesc în municipiul Botoșani – aici sunt localizate aproximativ 10 astfel de edificii.

Localizarea și distribuția edificiilor religioase în județul Botoșani

Cu toate că se găsesc multe în acest județ, bisericile de lemn nu sunt incluse în această repartiție, deși ar putea atrage mulți turiști dacă s-ar înfăptui o reabilitare a acestora.

Referitor la distribuția și localizarea edificiilor culturale, trebuie menționat că distribuția acestora s-a realizat în funcție de locul de naștere al unor mari personalități precum Eminescu, Iorga, Enescu sau în funcție de însemnate evenimente ce au dus la constituirea unor muzee de interes turistic: Săveni – Muzeul de Arheologie și Flămânzi – Muzeul Răscoalei. Astfel, putem observa că cele mai multe edificii culturale se regăsesc în municipiul Botoșani, aici fiind localizate case memoriale, muzee, dar și clădiri cu o valoare arhitecturală remarcabilă, determinând astfel potențialitatea municipiului Botoșani de a fi centru cultural.

Distribuția edificiilor culturale în județul Botoșani

Edificiile religioase, dar și cele de cultură reprezintă fondul turistic antropic, acestea fiind puse în valoare, dar nu în totalitate.

Rezervațiile naturale au o mare importanță în privința fondului turistic natural. Distribuția acestora este neuniformă, concentrația lor nefiind doar într-un singur loc.

Distribuția și localizarea rezervațiilor naturale în județul Botoșani

Majoritatea rezervațiilor se regăsesc în partea estică a județului, formându-se astfel o concentrare pe axa Ripiceni-Stânca-Ștefănești-Călărași. Rezervațiile acestea nu sunt îndeajuns de exploatate fiindcă acestea au elemente ce nu sunt specifice zonei acesteia, neputând astfel atrage turiști și cercetători.

După repartiția fondului turistic natural și antropic alcătuit din muzee, biserici, mănăstiri, case memoriale, clădiri cu o grandioasă valoare arhitecturală și rezervații naturale, și se constata o distribuire pe întreg întinsului județului; zona central-nord-estică este mai puțin bogată din punctul de vedere al turismului.

Repartiția potențialului turistic în județul Botoșani

În urma localizării și distribuției fondului turistic pot fi formate câteva centre turistice pentru că pot fi sesizate câteva locuri în care turismul este mai înfloritor precum municipiul Botoșani ce deține ponderea fondului turistic antropic, apoi municipiul Dorohoi, Vorona, Ipotești și Stânca-Ștefănești, iar în jurul lor să fie pus în valoare și potențialul zonelor din apropiere.

În acest moment, județul Botoșani se confruntă cu un deficient în privința valorificării potențialului turistic. Nu există hărți cu un grad mare de complexitate pentru județul Botoșani, însă se poate găsi pe internet si anumite cărți următoarele hărți turistice (Figura 3.1 și Figura 3.2):

Figura 3.1 Harta turistică a municipiului Botoșani

(sursa: Ioan Prăjinariu și Valeria Robu – „Județul Botoșani – Monografie turistică”, Editura Geea, Botoșani, 2013, pag. 94, cu modificări)

Din punct de vedere turistic, aceste două hărți nu pun în valoare Botoșaniul, pe hartă nu regăsim niciun obiectiv turistic, ci doar o „căsuță” situată în zona Ipoteștiului, al cărei rol este cel de a sugera Complexul Memorial „Mihai Eminescu” – singurul punct turistic; acestor hărți le lipsește o legendă corespunzătoare, iar hărți de felul acesta se găsesc pe internet pentru județul Botoșani, internetul fiind modalitatea cea mai facilă de promovare a turismului. Dacă cei care vor să viziteze Botoșaniul, căută o hartă turistică corespunzătoare, vor fi dezamăgiți din cauza faptului că nu vor găsi obiective turistice și nici altceva care să-i convingă să vină în județul acesta.

Aceste două exemple de hărți turistice, dar care nu sunt complete, fiind necesar un studiu în detaliu privind baza de cazare, al potențialului turistic, al locurilor de agrement.

Figura 3.2 Harta turistică a județului Botoșani

(sursa: Ioan Prăjinariu și Valeria Robu – „Județul Botoșani – Monografie turistică”, Editura Geea, Botoșani, 2013, pag. 95, cu modificări)

Din punct de vedere al potențialului turistic, aceste ouă hărți sunt incomplete, dar ele pot fi îmbunătățite prin identificarea tuturor elementelor importante ce țin de potențialul turistic.

Județul Botoșani ilustrează, într-o măsură excepțională, ideea de spațiu mioritic. Dealurile domoale, dar rodnice, dau dimensiunea verticalei. Pădurile adăpostesc o faună demnă de interes turistic sau cinegetic. Râurile – Siret, Bașeu, Jijia, Sitna și Prut – sunt bogate în pește, la fel ca iazurile, în păpurișul cărora se ascund zburătoare sălbatice Monumentele arhitecturii medievale, amintesc de istorie, și de marii ei ctitori. Orașele, mai ales Botoșanii, păstrează casă și cartiere de mare frumusețe, unele unicate, reprezentative pentru arhitectura românească de sfârșit de secol XIX-lea și în puține locuri, atât de bine conservate. Din acest județ, s-au ridicat multe din mințile alese ale neamului românesc, și vizitarea locurilor de naștere, aduce un parfum și fior de contemporaneitate. La toate, se adaugă elementul indescriptibil al ospitalității botoșănene.

3.2. – Promovarea turismului județului

În acest moment, județul Botoșani nu este perceput va fiind un județ turistic, dar prin intermediul unor studii și strategii de dezvoltare a Botoșaniului în perioadele 2008 – 2015 și 2014 – 2020 se poate observa dorința de dezvoltare și promovare a turismului în acest județ.

Potențialul turistic al județului Botoșani este promovat în mediul online, dar și cu ajutorul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Botoșani. Din păcate însă, prin acest mod de promovare turiștii nu sunt atrași, iar acest fapt este pricinuit de lipsa unui brand al acestui județ, coate că pe teritoriul acesta regăsim elemente unice.

La momentul actual, turismul județului Botoșani este insuficient promovat, nu există pe nici un site de turism românesc informații privitoare la obiectivele turistice ale acestui jude, nu sunt promovate tipurile de turism practicabile, ofertele turistice. Un alt dezavantaj al turismului botoșănean este construit de lipsa unui hotel sau a unei pensiuni pe site-ul A.N.T.R.E.C., acesta scoate în evidență nepracticarea turismului rural și a agroturismului. Există mai multe dezavantaje în ceea ce privește promovarea Botoșaniului în calitate de județ turistic, precum: nepromovarea unor elemente unice ale acestui județ, în special în mediul online – la nivel de localitate, regiune, țară și în străinătate, inexistența unui ghid turistic complex al acestui județ.

Momentan, promovarea nu este dezvoltată suficient, nu există o strategie pentru a promova imaginea Botoșaniului. Imaginea turistică a județului Botoșani poate fi promovată prin mai multe modalități: pliante, broșuri, CD-uri, DVD-uri, participări la anumite târguri de turism și emisiuni cu tematică turistică, mass-media, internet, dar și prin intermediul agențiilor de turism și al centrelor de informare turistică din țară.

Totuși se poate remarca existența unui centru de informare și promovare turistică, ceea ce înseamnă că imaginea județului va fi promovată de către acesta, deja se poate găsi un DVD, un mic ghid turistic și câteva materiale promoționale referitoare la proiectele ce au în plan dezvoltarea turismului botoșănean.

Până la acest moment Botoșaniul nu a fost prezent la niciunul dintre târgurile internaționale de turism organizate, iar acest fapt constituie un dezavantaj pentru că târgurile acestea de turism sunt o oportunitate de promovare a ofertelor de turism și a potențialului turistic al zonei cu caracteristicile și unicitatea sa. Dar Botoșaniul a avut oportunitatea de a fi nominalizat să reprezinte țara noastră la un târg internațional de turism ce se desfășoară în fiecare an în Elveția, la Lugano. Anual, pentru Expoziția Internațională Elvețiană de Vacanțe sunt alese cele mai de seamă destinații turistice din lume și prezentate publicului larg. În fiecare n, mii de vizitatori iau parte la acest eveniment de la Lugano și de asemenea, participă și operatori care-și doresc dezvoltarea unei afaceri în domeniul turistic. La ultima ediție a acestui eveniment, România s-a numărat prin preferatele publicului, acesta având astfel ocazia să cunoască tradițiile, obiceiurile, dar și particularitățile acestei țări. Prezența României la ultima ediție a acestui eveniment a fost un adevărat succes, iar datorită acestui fapt organizatorii au reprodus sub numele „Comorile Europei de Est”, unde statele din Europa de Est au primit o platformă profitabilă prin intermediul căreia să-și promoveze propriile valori.

Data aceasta, Botoșaniul a fost selectat pentru a reprezenta țara noastră pentru regiunea aceasta. Potențialul turistic cultural pe care-l deține Botoșaniul – filarmonica, turismul cultural ce este legat de numele marelui poet național, două teatre, numărul mare de capacități de cazare, multitudinea de obiective religioase, culturale și de agrement – i-a făcut pe organizatori să fie interesați pentru următoarea ediție. Astfel, pe lângă celelalte mari orașe din lume se va afla și Botoșaniul la unul dintre cele mai mari târguri de turism pentru a-și prezenta potențialul turistic, tradițiile și obiceiurile.

În toamna anului 2017, Centrul Național de Promovare și Informare Turistică Botoșani a fost prezent la târgul de turism organizat la București, organizat de Romexpo, unde reprezentații noștri au făcut o impresie deosebită. Tot în toamna aceasta la inițiativa a patru tinere fete, interprete de muzică populară au creat o melodie populară brand al județului. Ele prezentându-se sub numele de „Fetele din Botoșani” (Figura 3.3), iar titlul melodiei este „Hai la Botoșani”, un îndemn în a vizita meleagurile natale ale marilor personalități naționale: Eminescu, Enescu, Iorga și Luchian.

Botoșaniul ar trebui să profite de faptul că are ocazia de a lua parte la târgul acesta internațional și cel național de turism, având în vedere că până în acest moment județul Botoșani nu a fost prezent la târguri de felul acesta.

Figura 3.3 „Fetele din Botoșani”

(sursa: http://www.botosaniexpress.ro/video-fetele-din-botosani-au-filmat-cel-mai-frumos-clip-de-promovare-a-judetului/, site accesat la data de 01.11.2017)

Aceasta este o oportunitate prin care Botoșaniul își poate valorifica potențialul turistic și totodată poate atrage turiști.

Cea mai facilă modalitate prin care turismul se poate promova este internetul; cu toate că nu există un site care să promoveze turismul, exceptându-l pe cel al centrului de informare turistică din municipiul Botoșani, unele comune au creat site-uri proprii ce au în vedere evidențierea elementelor turistice din respectiva zonă sau au creat o stemă personală a comunei al cărei scop este cel de a stârni curiozitatea și interesul turiștilor pentru a vizita aceste meleaguri. Un exemplu demn de urmat îl reprezintă site-ul primăriei George Enescu fiindcă acesta a valorificat imaginea marelui compozitor. Atunci când este accesat site-ul, se regăsesc informații, fotografii, muzică și partiții ale acestui însemnat artist încă de pe prima pagină; alături de acestea, și stema comunei are în prim plan tot imaginea sa. Astfel, site-ul promovează unul dintre cele mai importante puncte turistice ale județului – Casa memorială „George Enescu”.

De asemenea, și alte comune doresc să-și pună în valoare atracțiile turistice cu ajutorul internetului, promovând elemente caracteristice de care turiștii pot fi atrași; comunele au steme ce includ elemente care sugerează potențialul turistic din respectiva comună sau posibilitatea practicării unei anumite forme de turism. Un exemplu în acest sens îl reprezintă comuna Sulița, pe a cărei stemă se află un pește, acesta sugerând un fond piscicol bogat – datorită iazului Dracșani și practicarea turismului piscicol, mai ales că aici se desfășoară anual un festival cu tematică piscicolă intitulat „Festivalul Crapului”; totodată, pe stemă mai regăsim și alte elemente ce sugerează un mediu rural, un cadru pitoresc.

Stema comunei Mihai Eminescu (Figura 3.4) are în prim plan pe marele poet, dar se regăsesc și elemente ce simbolizează locul de naștere al acestuia, unicitatea.

Figura 3.4 Stema comunei Mihai Eminescu

(sursa: http://www.prefecturabotosani.ro/comune/localitati/mihai_eminescu.htm,

site accesat la data de 05.11.2017)

Astfel, deși județului Botoșani îi lipsește o strategie de a se promova din punct de vedere turistic, comunele încearcă o promovare online – prin intermediul fotografiilor și al stemelor, dorindu-și astfel să atragă cât mai mulți turiști în respectivele zone.

Stemele sugerează diverse aspecte ale comunelor: mediul rural, existența unei biserici care se poate vizita, un fon piscicol dezvoltat, spațiul natural recreativ și de agrement.

O altă modalitate de promovare a Botoșaniului ca județ turistic ori județ al geniilor sunt monedele și bancnotele (Figura 3.5) fiindcă pe aceste sunt imprimate chipurile marilor oameni de cultură ai Botoșaniului și ai României: Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga și Grigore Antipa – acesta însă este un mijloc de promovare pentru cei care îi pasionează cultura.

Figura 3.5 Bancnotele și monedele naționale

(sursa: http://www.bnr.ro/Home.aspx, site accesat la data de 06.11.2017)

În concluzie prin intermediul atâtor mijloace se poate realiza o impresionantă imagine de marcă ce poate avea ca fundament principal cultura, care se poate baza pe un trecut bogat al județului Botoșani, prin importanța edificiilor religioase și culturale, a geniilor de pe aceste meleaguri, cât și prin folclorul și etnografia care se păstrează autentice și nu în ultimul rând, prin cadrul natural cu elementele sale unice.

3.2.1. – Posibile trasee turistice

Prin poziția geografică, importanța administrativă, economică, socială și turistică, municipiul Botoșani este considerat punct de plecare, spre o serie de obiective de interes turistic, în județ. Natura locurilor, un relief deluros, puțin înalt, cu rotunzimi ce se repetă ca o ușoară legănare, până la orizont, întrerupte ici-acolo, de câte o diademă de pădure, ori de oglinda iazurilor ce se înșiruie pe văile râurilor, alături de monumente istorice valoroase.

În județul Botoșani se pot identifica următoarele trasee turistice – frecventate sau potențiale:

I. Itinerariu eminescian: Botoșani – Ipotești – Lacul „Mihai Eminescu” – Agafton – Botoșani

Obiective: Biserica Uspenia, satul Ipotești, Memorialul „Mihai Eminescu” din Ipotești,

Lacul lui Eminescu, mănăstirea Agafton, Parcul „Mihai Eminescu” din municipiul Botoșani.

Biserica Uspenia, este a treia biserică ortodoxă ca vechime din oraș, după cea din Popăuți și Biserica Sfântul Gheorghe, dintre cele existente astăzi. A fost construită de Elena Doamna, în timpul domniei lui Ștefan, cel de-al doilea fiu al ei, după modelul celei de la Popăuți. Biserica a suferit mari pagube în timpul marelui incendiu din anul 1887. Fiind așezată în centrul orașului, a fost considerată biserică catedrală, titlul recunoscut oficial abia în 1906. La data de 21 ianuarie 1850, în biserica „Uspenia” a avut loc botezul lui Mihai Eminescu. În 1872 s-a instalat în clopotniță primul ornic public și tot aici în secolul trecut se semnalau pompierilor, de către paznici speciali incendiile prin tragerea clopotelor, apoi prin focuri de armă și telefon.

Satul Ipotești. Varietatea și numeroasele elemente ale cadrului natural, social și economic, cultural și istoric formează în zona Ipoteștilor un adevărat complex turistic, unic în felul său, ce-și dezvăluie calitățile numai atunci când pătrunzi și rămâi câteva clipe în intimitatea sa. Peisajul mirific al Ipoteștilor, cu dimineți și seri liniștite, străbătute doar de cântecele scoase de fluierele și bucimurile ciobanilor ce se odihneau după terminarea treburilor. Pe timpul lui Eminescu, la Ipotești era pădure de codru, cu arbori seculari și desișuri neumblate, acoperind Culmea Siretului până pe Dealul Crucea în est.

Lacul lui Eminescu din pădurea Baisa. Copilul Mihai străbătând pădurea în lung și în lat a descoperit câteva heleștee, pe malurile cărora poposea și se odihnea, privind cu atenție luciul apei încărcat de vegetație. Spre partea nordică a lacului se afla o insulă acoperită cu stufăriș și iarbă verde, la care Mihai, împreună cu fratele său Ilie, ajungea înnotând și își construiau un mic adăpost de trestie Astăzi lacul este în starea naturală în care se afla pe timpul lui Eminescu. A rezistat și insula verde, legată astăzi de un podeț cu uscatul.

Agafton. Frumusețea cadrului natural, trecutul istoric al lăcașurilor de cult și satului Agafton, legăturile între familia Eminovici cu aceste locuri, conferă acestei microzone un rol turistic apreciat de locuitorii botoșăneni precum și de persoanele ce doresc să cunoască mediul vizitat de poet în copilărie, din care s-a inspirat în unele creații lirice. Înființarea schitului și satului Agafton fost consecința unor evenimente social-istorice și religioase petrecute la Mănăstirea Doamnei în secolul al XVIII-lea, sat situat la aproximativ 5 km sud-vest de Botoșani. Printre cele mai de seamă măicuțe care au slujit la mănăstirea Agafton, și s-au evidențiat prin spiritul gospodăresc, nivel de cultură și origine familială, au fost mătușile dinspre mamă ale lui Mihai Eminescu: Fevronia, Sofia, Olimpiada, Iurașcu și Xenia. Eminescu a vizitat Agaftonul încă din copilărie.

Parcul „Mihai Eminescu” – Botoșani. Parcul este situat pe Bulevardul Mihai Eminescu. Parcul „Mihai Eminescu” reprezintă un crâmpei din pădurea ce acoperea dealurile mai înalte din jurul Botoșanilor și s-a înființat în 1869 din inițiativa boierului Vârnav, stabilit la Botoșani. Renumit pentru comerțul cu produse agricole și meșteșugărești, cu perspective mari de dezvoltare și posibilități de distracție. Din 1869, de când s-a înființat și până în 1873, când a fost cumpărată de primăria Botoșani, se numea „Grădina Vârnav”, după numele proprietarului. Într-adevăr, era o grădină cu pomi, vie, arbori, în spate cultivată cu porumb. După ce primăria a ridicat movila din spatele parcului și a construit pe ea un foișor, populația i-a dat numele de „Belvedere”. După moartea lui Eminescu, ca un omagiu adus marelui poet care se plimba adeseori prin parc, când venea la Botoșani, primăria i-a atribuit numele de „Parcul Mihai Eminescu” care se păstrează și astăzi.

II. Itinerariu enescian: Botoșani – Dorohoi – George Enescu

Obiective: Municipiul Dorohoi, Casa memorială „George Enescu” – Liveni, Muzeul memorial „George Enescu”, Biserica „Sfântul Nicolae, Catedrala, Muzeul Întreprinderii de Sticlărie, parcuri de agrement, pădurea Gorovei.

Municipiul Dorohoi se află în nord-estul țării, ocupând un spațiu din nord-vestul județului, la 35 km distanță pe șosea și 36 km pe calea ferată. Săpăturile arheologice au identificat urme materiale reprezentând Paleoliticul Târziu – Cultura Gravetiană, în sud-vestul orașului, pe teritoriul satului Stracova, azi înglobat la comuna Șendriceni. De-a lungul istoriei sale, Dorohoiul a trecut prin perioade de dezvoltare, stagnare și decădere, ca urmare a unor evenimente și fenomene economico-sociale și istorice petrecute în Moldova apoi în România.

Liveni și Cracalia – două puncte ale peisajului enescian. Sunt două sate mici: Liveni – azi George Enescu și Cracalia azi Dumeni, așezate undeva, în nordul Moldovei, la 14 km de Dorohoi, între Siret și Prut, într-un relief de câmpie, brăzdat de colinele îmbătrânite, care au intrat în istoria culturii muzicale românești și universale prin personalitatea lui George Enescu.

Casa memorială și Muzeul memorial „George Enescu” – Liveni (George Enescu). Casa lui George Enescu nu se deosebește prea mult de casele celor mai buni gospodari din Liveni. Este așezată în partea de nord-vest a satului, de care este despărțită de o văiugă cu pante repezi, acoperite de ierburi și salcâmi. Este casa în care s-a născut și copilărit marele compozitor. Este o casă tipic moldovenească cu pridvor de lemn vopsit și cu temelie de piatră.

Muzeul memorial „George Enescu” – Dorohoi. După obiceiul timpului, în 1910 Costache Enescu, tatăl compozitorului, a cumpărat o casă în Dorohoi, aproape de gară, cu toate dependințele. Până în 1916 a fost dată cu chirie și, după dorința lui George Enescu, în ea a funcționat o grădiniță de copii. După decesul compozitorului, un grup de intelectuali din Dorohoi, în frunte cu profesorul de desen Constantin Radinschi, intervin și insistă la oficialitățile timpului care au transformat-o în muzeu, în 1957. La început, muzeul avea doar 116 obiecte. Treptat, colecția s-a îmbogățit, astăzi ajungând la 1.200 de piese.

Biserica „Sfântul Nicolae” – Dorohoi este cel mai vechi locaș de cult ortodox din Dorohoi și a fost construită de Ștefan cel Mare în 1495. Biserica se află în partea de sud-est a municipiului, dominând cu zidurile și turlele sale întregul cartier.

Catedrala orașului a fost construită în perioada dintre 6 septembrie 1869, când s-a pus piatra fundamentală și 1894 când s-a dat în folosință. Este construită din cărămidă aparentă, cu 5 turnuri acoperite cu tablă zincată. Pereții în interior sunt pictați cu chipuri ale sfinților și scene religioase, lucrare de adevărată artă în frescă.

II. Itinerariul Botoșani – Vorona – Tudora – Botoșani

Cadrul natural șu potențialul turistic: pădurea de codru, mănăstirea de maici, schitul de călugări, manifestările culturale organizate în fiecare vară denumite „Serbările pădurii”, hramul mănăstirii – 8 septembrie – Sfânta Maria – rezervația de tisa de pe Dealul Mare – Tudora, obiceiurile folclorice organizate de săteni cu prilejul Anului Nou. Toate conferă complexului monahal Vorona cel mai frecventat obiectiv turistic din județ.

Pădurea Vorona. De la limita de sud și sud-est a vetrei satului Vorona, se întinde o pădure de codru acoperind peste tot Dealul Mare, cu vestitele păduri de la Tudora, Oneaga, pe Culmea Siretului până pe Dealul Repedea, sud de Iași. În jurul mănăstirii de maici, pe un platou, se află o poiană largă, cu vegetație ierboasă, străjuită de arbori înalți și viguroși, oferind turiștilor un climat liniștit, însorit și un peisaj natural plăcut și liniștitor.

Mănăstirea de maici Vorona. Mănăstirea se află în sud-vestul județului Botoșani, la 4 km de satul Vorona, într-o poiană largă de pe un platou al Dealului Holm, prelungire spre nord a Dealului Mare Hârlău-Tudora. Prin apropiere curg pâraiele Vorona și Sihăstria, separând din Dealul Mare câteva culmi cu denumiri sugestive: Holm, Mesteacăn, Runc, Tudora. Până la construirea bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în 1803, în poiana Vorona era numai un schitișor din lemn, mic, construit de călugării ruși care au adus cu ei tot ce le era necesar activității bisericești. La mănăstirea Vorona și-au făcut ucenicia numeroși copii de țărani care au devenit slujitori ai bisericii ortodoxe. Printre cei mai de seamă se află Teoctist care a devenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Unii călugări cunoșteau leacuri de vindecare a unor boli și le recomandau celor aflați în suferință.

Nedeea de la Vorona. În fiecare an, la 8 septembrie, de Sfânta Maria, când este hramul bisericii, se organizează sub cerul liber, în poiana de lângă mănăstire, una dintre cele mai însemnate manifestări culturale și economice din județ. Pe tăpșanul poienei, lateral, se instalează gherete, tarabe, mese cu băuturi, răcoritoare, dulciuri, fructe, produse de artizanat.

Sihăstria Voronei. Sihăstria se află pe un platou al Dealului Holm, într-o poiană a codrilor seculari de fag, stejari, carpen și tei. Distanța de la mănăstirea de maici este de aproximativ 4 km pe un drum de exploatare forestieră ce continuă până la Oneaga. Din documentele bisericești și a legendelor transmise din generație în generație, se deduce că la început călugării au săpat în stânca de gresie a Culmii Holm de pe stânga pârâului, o grotă în care și-au trăit viața de sihaștri, amintind de renumitul Daniil Sihastrul. Abia în 1857 există o atestare documentară despre începutul construirii și abia în 1876 finalizarea construcției sihăstriei. În 1959, sihăstria a fost închisă, apoi redeschisă în 1968, moment când se realizează diverse reparații și amenajări.

Satul Tudora. Așezat în extremitatea sud-vestică a județului, la poalele Dealului Mare, satul Tudora se remarcă prin câteva elemente social-culturale, științifice și de peisaj, de o importanță turistică aparte. Turiștii iubitori de artă populară și datini strămoșești pot admira în zilele de Crăciun și Anul Nou – tineri întruniți în grupe – umblă la fiecare casă cu programe folclorice, interpretând „dansul ursului”, „căldărarilor”, „jocul căiuților”, „caprei”, spun urături și urează gospodarilor „La mulți ani”.

III. Itinerariul Botoșani – Săveni – Miorcani – Rădăuți Prut – Darabani

Săveni. Orașul Săveni este așezat în zona centrală a județului, la 35 km est de Botoșani, 46 km sud-est de Dorohoi și 25 km vest de Prut. Până la înființarea târgului, în 1816, Săveni era un sat situat printre celelalte sate răzeși de pe moșia proprietarului Sava Husaru. Fiind situate la o răscruce de drumuri, departe de alte târguri și orașe, populația și proprietarul moșiei au ales satul Săveni ca loc de adunare unde să-și valorifice produsele agricole și meșteșugărești.

Muzeul de arheologie – Săveni se află în clădirea unui fost han construit în 1800, astăzi monument istoric. Arhitectura exterioară este specifică construcțiilor pentru deservirea drumeților de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, cu ziduri groase și poartă largă, înaltă și boltită. În camerele largi sunt expuse piese din Paleolitic și Neolitic, unelte și arme din silex, oase de mamut descoperite în atelierul de confecționat unelte de la Mitoc.

Profilul geologic de la Crasnaleuca prezintă interes științific pentru geologi, geografi, geomorfologi, studenți, elevi precum și pentru amatorii care doresc să cunoască structura și evoluția Podișului Moldovei.

Miorcani. Miorcanii se numără printre cele mai însemnate zone din județ în care s-au descoperit urme de așezări ale omului primitiv. „La treuci”, la aproximativ 2 km de sat, s-au descoperit 5 cenușare din care s-au cules 3 cuțite de silex, și două lame de silex denticulare, iar în zona „la Duruitoare”, la circa 800 m de sat, s-au recoltat fragmente de ceramică, fusaiole și piese de silex, un fragment de polonoc, după figurine antropomorfe aparținând culturii Cucuteni.

Conacul Pillat din Miorcani. După ce a cumpărat moșia Miorcani, bunicul poetului Pillat, a construit un conac pe locul cel mai înalt din vestul satului, alături de biserică, la marginea unei păduri de foioase ce acoperea pe atunci dealurile Prutului. Conacul este construit din cărămidă, în 1830 pe temelie de piatră, cu o terasă în față lungă cât pereții casei.

Parcul dendrologic Pillat și pădurea din lunca Prutului. În jurul conacului se află un parc cu specii arboricole caracteristice zonei de silvostepă, stejari, carpeni, tei, arbori ornamentali, printre care se numără castanii, arbuștii, formând un mediu plăcut, liniștit, asemenea unei sihăstrii așa cum l-a numit Ion Pillat, poetul, și fiul său Dinu.

Mina de nisip cuarțos Miorcani se află la baza versantului drept al văii Prutului la aproximativ 5 km în amonte de sat. Prezența nisipului în punctul unde se va construi viitoarea mină a fost cunoscută de populația locală din timpurile străvechi. Primele cercetări geologice au fost întreprinse în 1903 de către botoșăneanul Ion Simionescu.

Rădăuți-Prut. Satul Rădăuți-Prut se află la extremitatea nord-estică a județului. Satul apare menționat pentru prima oară, la 20 decembrie 1437. Târgul Rădăuți-Prut s-a înființat după intrarea în funcțiune a drumului comercial din lungul Prutului care pornea de la Galați, trecea prin Bârlad, Iași, Ștefănești și ajungea la Rădăuți-Prut unde trecea râul prin vad spre Lipcani – Republica Moldova.

Darabani. Orașul Darabani se află în extremitatea nord-estică a județului Botoșani. Descoperirile arheologice și documentele de arhivă demonstrează că zona Darabanilor a fost locuită în permanență din Paleolitic. Simultan cu înfățișarea târgului au apărut și meșteșuguri de deservire a mijloacelor de transport rutier, lemnării, rotării, fierării, de harnașamente, curelării. Apoi au apărut și meșteșugari pentru deservirea populației: croitorii, cizmării, cojocării.

Casa Theodor C. Balș se află pe locul cel mai înalt din mijlocul localității. A fost construită de boierul Theodor C. Balș între 1824 – 1834 și se impune prin masivitate și arhitectură specifică caselor boierești înălțate după aplicarea Regulamentului Organic: pereți din cărămidă, temelie de piatră și balcon la etaj.

În județul Botoșani se pot identifica și următoarele itinerarii turistice:

Botoșani – Zosin – Coșula – Flămânzi – Botoșani

Obiective: Mănăstirea Zosin, Mănăstirea Coșula, Podul de piatră peste râul Miletin,

orașul Flămânzi.

Botoșani – Bucecea – Mănăstirea Gorovei – Mihăileni – Turbăria Dersca

Obiective: Hanul Cucorăni, Satul Călinești, Conacul Miclescu, Captarea iminentă de la

Bucecea, Orașul Bucecea, Mănăstirea Gorovei, Mihăileni, Turbăria de la Lozna – Dersca.

Botoșani – Ștefănești – Stânca – Ripiceni

Obiective: Orașul Ștefănești, Barajul de la Stânca-Costești, Rezervația naturală „Emil

Racoviță”, Peștera de la Stânca „Peștera Doamnei”

În municipiul Botoșani se evidențiază următoarele obiective turistice:

– Vechiul centru comercial;

– Cuptoarele medievale din centrul istoric;

– Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Uspenia;

– Casa Ciomac – Cantemir;

– Biserica „Sfântul Gheorghe”;

– Biserica Armeano-Gregoriană „Sfânta Maria”;

– Casa Sofian;

– Casa memorială „Nicolae Iorga”;

– Muzeul Județean de Istorie Botoșani;

– Muzeul de Etnografie;

– Parcul „Mihai Eminescu”;

– Mănăstirea Popăuți;

– Realizarea unui tur armenesc.

Dintre cele prezentate, rezultă că în județul Botoșani se prefigurează 5 mari axe de concentrare a resurselor turistice, toate în legătură directă cu prezența axelor rutiere importante:

Botoșani – Mihai Eminescu – Dorohoi;

Botoșani – Vorona – Tudora – Dolhasca;

Botoșani – Flămânzi – Frumușica – Hârlău;

Lunca Prutului între Rădăuți-Prut – Santa Mare – Călărași;

Mihai Eminescu – Bucecea – Vârful Câmpului – Siret.

Arealele naturale majore cu posibilități concrete de valorificare în turism sunt:

Culmea Siretului, între Dealurile Ibănești și Dealul Mare Tudora;

Arealele naturale protejate din Lunca Prutului;

Lunca Jijiei.

3.3. – Promovarea imaginii negative a județului Botoșani

În cadrul țării noastre, imaginea pe care o are județul Botoșani este una relativ negativă.

Factorii ce au dus la formarea unei imaginii negative pot fi următorii: sărăcie, tradiționalism, izolarea județului – acesta este localizat în nord-estul României și-l mai putem numi, capăt de linie; perificitate sau simpla necunoaștere a acestor meleaguri.

Astfel, metaforic vorbind, se poate afirma că acest județ se află la „capătul țării”, ori la „capătul lumii”, aici însă, aceste spații periferice încununează romantismul într-un cadru feeric, aproape de mama natură.

Resursa umană, omul are un rol decisiv, esențial cu privire la imaginea județului. Din punctul acesta de vedere, prin intermediul aprecierilor ce au venit dinspre resursa umană locală pe diverse trepte de referință – cetățeni, politicieni, reprezentanți ai administrației, experți – starea identificată care caracterizează în acest moment municipiul și județul Botoșani nu este una favorabilă, caracteristicile care ar putea să o descrie fiind următoarele:

– starea de resemnare, negativism, pesimism;

– considerarea Botoșaniului ca fiind oraș de capăt de linie, la periferia națională;

– gândirea că aici nu există perspective;

– lipsa unor elemente definitorii ale acestui oraș;

– lipsa unei viziuni de dezvoltare;

– dezvoltare internă locală cu puține conexiuni din mediul extern – la nivel național sau internațional;

– dezvoltare intensificată spre centrul municipiului;

– neexploatarea economică a potențialului local existent;

– lipsa terenurilor pentru investiții;

– imposibilitatea dezvoltării spre exterior;

– exploatarea limitată a gradului de antreprenoriat;

– investiții scăzute;

– procent mare al populației plecate la lucru în străinătate;

– probleme referitoare la dezvoltarea resurselor umane;

– imposibilitatea de a ieși din cercul vicios în viziunea cetățenilor;

– dificultatea accesului la infrastructura rutieră – și de transport – națională și internațională;

– slaba dezvoltare și reprezentare a mediului O.N.G.;

– calitatea inferioară a serviciilor;

– accesul redus la informații;

– influența scăzută a administrației locale și județene din ultimii ani;

– lipsa comportamentului civic al cetățenilor;

– parteneriate puține între factorii cheie locali.

Astfel, se poate observa că imaginea negativă a Botoșaniului (Figura 3.6) a luat naștere de la înșiși locuitorii județului, apoi s-a extins și către ceilalți cetățeni ai României. Imaginea aceasta negativă a pornit de la faptul că au fost mediatizate elementele cu caracter negativ ale acestui județ, astfel județul a primit porecle precum: „țara paielor”, „țara tizicului” sau „județul capăt de țară”, cu semnificația de județ sălbatic. În mass-media este accentuat faptul că economia acestui ținut este slab dezvoltată, modernitatea și civilizația nu și-au făcut simțită prezența în toate comunele acestui județ – localnicii nu sunt considerați prea civilizați, educați, ei însă mai întrebuințează căruța și calul pentru muncile agricole sau pentru a se deplasa dintr-o parte în alta.

Totalitatea acestor aspecte negative care îi impulsionează pe posibili turiști să nu mai viziteze aceste meleaguri, cu toate că ar găsi un mediu excelent de relaxare, de agrement, multe obiective de vizitat, ar putea constitui o strategie pentru a crea un brand, o imagine turistică pentru turiștii străini, fiindcă aceștia caută și doresc să viziteze locuri ce nu au fost „contaminate” în întregime de civilizație și modernitate și în care se pot întâlni practici strămoșești – depinde de unde sunt originari turiștii, deoarece e posibil ca ei să nu mai fi întâlnit sau auzit de anumite obiceiuri și practici ale localnicilor din acest teritoriu. Dezavantajul acesta de a construi și promova turismul în județul Botoșani se poate transforma într-un avantaj pentru a atrage turiștii de peste hotare.

Figura 3.6 Sălbăticia și ruralitatea în județul Botoșani

(sursa: http://botosaninews.ro/56118/economic/peste-100-de-milioane-de-euro-investiti-in-dezvoltare-rurala-in-botosani/, site accesat la data de 15.11.2017)

Dacă turismul s-ar forma spre turiștii străini, județul ar avea mai multe avantaje:

– dezvoltare economică;

– sporirea numărului de turiști străini ar conduce la o dezvoltare a infrastructurii de transport și de turism;

– apariția unor locuri de muncă pentru cetățenii din județ și determinarea emigranților de a se reîntoarce pentru că județul le-ar oferi oportunitate de a avea un serviciu bine plătit și posibilitatea de a sta cu familia acasă;

– conservarea tradițiilor și a obiceiurilor, cu toate că sunt considerate ca fiind un semn al sărăciei la nivel național pentru a-i atrage pe turiștii internaționali și pentru a păstra spiritul locului.

Atunci când acest fel de imagine locală va duce la intensificarea turismului, se va putea pune în practică și în alte județe ce au o situație similară cu cea a Botoșaniului.

S-ar putea realiza imaginea locală a județului Botoșani pentru turiștii care nu cunosc acest județ „sălbatic” situat la „capătul lumii”, care le-ar stârni curiozitatea și dorința de a descoperi acest ținut „uitat de lume sau părăsit”. Potențialii turiști ar putea fi curioși să vină și să viziteze aceste meleaguri dacă ar fi creată impresia că civilizația nu a atins acest spațiu. Alături de imaginea aceasta creată care îi va determina pe aceștia să facă vizite în acest județ, ar putea fi promovate și imaginile care au fost prezentate sau s-ar putea propune o oferă opțională prin care să fie puse în valoare celelalte imagini care ar scoate în evidență și ar valorifica potențialul turistic existent deja. Dacă turiștilor străini le vor fi oferite niște condiții prielnice, ospitaliere, dar și „primitive”, acest fapt i-ar putea impulsiona pe aceștia să se reîntoarcă în acest ținut, dar nu singuri, ei și-ar putea convinge rudele și prietenii să vină să-și viziteze aceste locuri sau chiar ar putea să-și petreacă aici concediile.

O soluție pentru turismul din județul Botoșani poate fi „Genius Loci” – concept care desemnează spiritul locului al unei regiuni. Pentru început s-ar putea încerca să se examineze dacă soluția aceasta are un efect de durată în domeniul turismului, iar ulterior se poate pune în practică și în județele a căror situație este asemănătoare cu cea a Botoșaniului. Astfel, prin intermediul acestui brand sunt conservate originalitatea județului și spiritul locurilor, iar acest fapt constituie un avantaj pentru locuitori, dar și pentru turiști. Atunci când se va promova acest brand, va trebui să se aibă în vedere păstrarea practicilor locuitorilor și „spiritul locurilor” pentru ca turiștii să nu aibă parte de o dezamăgire – turiștii nu vor mai dori să viziteze aceste meleaguri dacă în oferta prezentată se regăsesc anumite aspecte ce nu sunt în concordanță cu realitatea.

Așadar, totalitatea acestor imagini locale sunt o adresare către mai multe grupuri de turiști, dar este necesar ca promovarea făcută să fie una adecvată și de asemenea, trebuie create condiții astfel încât turiștii să-și petreacă timpul într-un mod cât mai agreabil. Acestea pot reprezenta un „remediu” atât pentru intensificarea turismului, cât și pentru valorificarea potențialului existent în județ.

Capitolul 4 – Strategia de promovare a turismului în arealul studiat

4.1. – Imaginea turismului botoșănean adresată unui public țintă

Este necesar ca imaginea turistică realizată să se adreseze unui sau mai multor grupuri țintă, să existe o strategie de promovare și poate să se adreseze unei piețe segmentate cu condiția de a fi clar către cine se îndreaptă adresarea.

Odată ce piața turistică este segmentată aceasta se adresează o dată segmentului de caracterizare a călătoriei și o dată segmentului adresat tipului de turist. Segmentul descrierii călătoriei se referă la scopul acesteia fie el recreativ, de afaceri sau orice alt tip de turism. Segmentul adresat descrierii turistului care realizează călătoria, se identifică prin următoarele segmentări: geografică, după venit, sex, socio-demografică, stil de viață, personalitate, comportament.

Atunci când se promovează un brand sau un produs turistic, fragmentarea pieței turistice reprezintă un avantaj în ceea ce privește dezvoltarea turismului fiindcă în acest fel se pot atrage mai mulți posibili turiști ce practică diferite forme de turism. Pentru a ajuta promovarea turismului este important de promovat și oportunitățile suplimentare pe care le oferă zona respectivă, dar și formele de turism ce pot fi practicate.

Având în vedere clasificarea fragmentării pieței turistice pe descrierea produsului, este posibilă alcătuirea unei strategii de promovare a produselor turistice realizate și în acest fel poate decide către ce persoane sunt adresate produsele acestea turistice și de asemenea se poate stabili persoanele vizate pentru a vizita județul acesta. Ținând cont de promovarea produselor turistice, se poate clasifica promovarea în două tipuri: una al cărei public țină este cel din România și una ce se adresează potențialilor turiști de peste hotare.

Pe plan intern imaginile turistice ce se pot realiza pentru Botoșani, prezentate în această lucrare, trebuie să fie promovate corespunzător și eficace pentru a atrage turiști români. Se poate utiliza fragmentarea pieței turistice pentru promovarea produselor turistice, fiindcă se hotărăște „cui” sunt promovate imaginile acestea turistice și „cine” se vrea să vină să viziteze meleagurile botoșănene.

Având în vedere imaginile turistice pe care le-am prezentate, se poate remarca faptul că ar putea atrage turiști români numai sloganuri precum „Botoșani – o oază a tradițiilor pure și nealterate”, „Botoșani – tărâmul luceferilor” și „Botoșani – tărâm al iazurilor”, sloganul celălalt „Genius Loci” se poate adresa mai mult turiștilor din străinătate, fiindcă aceștia doresc cu ardoare să viziteze meleaguri pe care civilizația și modernitatea nu le-a „alterat”.

Ținând cont de faptul că turiștii din România preferă în ultima vreme să-și petreacă timpul liber peste hotare, dorind să practice un turism de lux sau unul „exotic”, odată cu sloganurile acestea pot fi promovate și tipurile de turism practicabile. Astfel, tipurile de turism ce pot fi promovate sunt următoarele:

– turismul de shopping;

– turismul de week-end;

– turismul festivalurilor;

– turismul de tranzit;

– turismul rural;

– turismul piscicol;

– turismul de agrement;

– turismul religios;

– turismul muzeistic;

– turismul cultural;

– turismul științific;

– turismul arhitectural;

Dintre formele acestea de turism este necesară promovarea turismului de agrement și a celui de week-end pentru atragerea turiștilor din România, fiindcă aceștia practică în mod frecvent la nivel național tipurile acestea de turism, iar construirea unei imagini cu caracter pozitiv în cadrul județului Botoșani are drept rezultat atragerea turiștilor din alte județe ale României și în consecință, conduce la practicarea formelor acestora de turism.

Pentru un progres cât mai eficient al turismului este necesară luarea unor decizii în ceea ce privește nișele de piață în urma procesului de fragmentare a acesteia, mai apoi trebuie stabilirea strategiei ce va urma, strategia poate fi de două feluri:

– de concentrare, aceasta se focusează doar asupra unui segment de piață, se perfecționează pe o formă de turism bine determinată și se adresează numai acelor turiști ce practică forma de turism respectivă;

– de acoperire a pieței în totalitate, este o promovare nedefinită, nu are un grup țintă stabilit, ci se adresează tuturor potențialilor turiști cărora le prezintă totalitatea produselor și ofertelor turistice din zona aceasta.

Pe piața turistică românească, grupul țintă al ofertelor de turism din județul Botoșani este format din cetățenii județelor vecine – Suceava, Neamț, Iași – în primul rând, iar mai apoi oferta turistică se poate promova tuturor turiștilor români. Se vizitează pe faptul că aceștia pot ajunge mult mai ușor și mai repede în județul Botoșani având în vedere distanța relativ mică dintre județe.

Pe plan intern este necesară realizarea unui studiu de piață pentru observarea preferințelor turiștilor români și adaptarea ofertei turistice la cererea turiștilor. Astfel, se poate clasifica grupul țintă pe plan intern:

– grupul țintă al turiștilor locali;

– grupul țintă al turiștilor regionali;

– grupul țintă al turiștilor naționali.

Grupul țintă al turiștilor locali poate fi împărțit în categorii ce țin cont de: vârstă, sex, situație financiară, comportament.

Județul Botoșani își poate crea fie un, fie mai multe imagini turistice ori branduri ce s-ar putea adresa unei mulțimi de grupuri țintă. Lucrul acesta se poate realiza fiindcă fondul turistic permite județului acestuia să își constituie mai multe oportunități prin care să se pună în valoare. Astfel, pentru a promova și valorifica într-un mod cât mai eficient turismul ca activitate economică este recomandată folosirea unei metode de promovare ce poate să acopere piața turistică în întregime, atât cât este permis de potențialul turistic, și de asemenea să ofere diferite oportunități turistice turiștilor.

Pe plan intern este creată o distincție a grupului țintă având în vedere anotimpul sau sezonul turistic. Spre exemplu, în timpul verii, când marea parte a oamenilor merg la mare pentru a-și petrece concediile, poate fi promovat sloganul „Botoșani – tărâmul iazurilor”, Botoșaniul fiind o alternativă pentru cei care vor să-și petreacă timpul liber la mare, dar n-au timpul sau banii necesari. Grupul țintă este alcătuit din locuitorii județului Botoșani, ar și din cei ai județelor alăturate – Suceava, Iași, Neamț.

Pe plan intern, grupul țintă poate fi format din elevi și studenți, fiindcă aceștia merg în excursii și sunt mereu dornici de a căuta și explora locuri noi care să cuprindă elemente unice, nemaivăzute. Dacă produsele turistice se vor adresa acestor categorii de vârstă, acest lucru va determina promovarea și-n rândul adulților, în special al părinților acestor tineri, dacă aceștia sunt satisfăcuți de zona pe care au vizitat-o, de produsul achiziționat și de serviciile oferite. În acest fel este creat o imagine pozitivă și grupul țintă se mărește.

Privitor la promovarea în străinătate a turismului din Botoșani, grupul țintă poate fi clasificat ținând cont de criteriile fragmentării pieței turistice, dar și de statele vecine ale județului Botoșani. Astfel, locuitorii statelor alăturate pot alcătui grupul țintă – în acest fel se promovează turismul de tranzit sau turismul transfrontalier – împreună cu cetățenii statelor dezvoltate din lumea întreagă – astfel se promovează totalitatea formelor de turism practicabile: turism piscicol, muzeistic, cinegetic, religios, cultural, de agrement, de evenimente sau festivaluri.

Pe plan extern, grupul țintă este format de oameni de afaceri potenți din punct de vedere financiar, care au dorința de a găsi li explora spații noi turistice, ce nu sunt cunoscut în momentul când au apărut. Spre deosebire de turiștii români, cei străini sunt foarte doritori să descopere și să cerceteze meleagurile „sălbatice” de „la capătul lumii”.

„Genius Loci” este un brand al județului Botoșani a cărui promovare îi are în vedere pe turiștii străini și alături de formele de turism care au fost prezentate, pot avea parte de promovare și turism difuz, cel de explorare sau activ. Grupul țintă alcătuit din turiști străini constituie un avantaj fiindcă aceștia sunt tot timpul atrași de locuri mai puțin atinse de civilizație și modernitate, vor să se relaxeze în locuri cât mai naturale, cât mai pure și să scape astfel de tot „zbuciumul” pe care-l oferă mediul urban.

Locurile unice sunt principala atracție a turiștilor străini și având în vedere că sloganul „Genius Loci” este promovat ca fiind caracteristic județului Botoșani este scoasă astfel în evidență ruralitatea ca element unic și distinctiv al Botoșaniului. Așadar, pe plan extern, unul dintre grupurile țintă sunt turiștii pe care îi atrag locurile unice, locuri ce se întâlnesc pe meleagurile botoșănene.

4.2. – Tehnici de promovare

Promovarea reprezintă un ansamblu de mijloace și acțiuni de conștientizare și atragere a potențialilor turiști către diverse obiective turistice, în vederea satisfacerii dorințelor acestora și implicit favorizarea unei creșteri economice.

Organismele abilitate din domeniul turismului au ca instrument principal în activitatea lor realizarea unei promovări a turismului din România și unor politici de marketing adecvate. În ierarhia lor se identifică următoarele departamente:

– departamentul brand, realizarea de evenimente;

– departamentul PR, suport comunicare;

– serviciul coordonare sucursale din mediul extern.

În vederea unei bune desfășurări a activității de promovare turistice trebuie să existe o strânsă legătură între brand – promovare – comunicare. Promovarea turistică se defalcă în mai multe ramuri, în funcție de modalitățile și mediul de reclamă, în care se pun în valoare serviciile dar și ofertele turistice.

Activitatea de promovare se face prin intermediul activităților de comunicare, activitate ce susține și întregește sfera distribuției produselor turistice, chiar și atunci când aceste instrumente îndeplinesc aceleași roluri și de distribuție dar și de comunicare, cum de altfel o realizează ghidurile turistice. Datorită segmentului adresat, acest instrument de comunicare, în domeniul turistic, capătă o imagine specială asupra produsului. În domeniul turismului această imagine este indispensabilă pentru că anumiți factori, cum ar fi intangibilitatea serviciilor și distanța până la produs, se realizează prin vânzarea unor imagini și oferte în a răspunde unor posibile așteptări. Un rol esențial într-o activitatea cât mai eficientă în promovarea turismului o reprezintă publicitatea, publicațiile, de tipul: cataloagelor, afișelor, hărților, traseelor, ghidurilor turistice, pliantelor, diverse târguri de specialitate, mediul online și altele.

Cele mai la îndemână modalități de promovare sunt: târgurile de turism, birourile de turism și centrele de informare și promovare turistică, pliantele, ghidurile turistice, anunțurile în presa scrisă, O.N.G.-urile din domeniul turismului, mediul online, grupurile de prieteni, dar cele mai importante categorii de promovare le reprezintă: promovarea prin intermediul târgurilor de turism, mass-media, prezentarea vizuală și internetul. La ora actuală, internetul prin site-urile de socializare reprezintă mijlocul cel mai important în activitatea de promovare, atribuindu-i-se chiar și o denumire, e-turism, care se referă la o promovare în mediul virtual al turismului care facilitează promovarea prin bannere, filmulețe de prezentare și imagini.

Activitatea de promovare în județul Botoșani se poate realiza prin următoarele metode ca: prezența unui ghid turistic al județului, pliante de prezentare a anumitor obiective turistice și cu caracter turistic sau punerea în valoare a anumitor localități cu potențial turistic, conceperea unui titlu adecvat broșurilor și revistelor tematice, cum ar fi: „Botoșani – tărâmul geniilor”, dat de prezența unor importanți oameni de cultură, „Botoșani – domeniu al iazurilor”, titulatură primită de prezența a peste 14.000 ha de luciu de apă, „Botoșani – datini și tradiții”, dat de activitatea meșteșugărească, perpetuarea tradițiilor pure și nealterate și nu în ultimul rând „Botoșani – tărâm sălbatic”. Campaniile de promovare trebuie să existe atât pe plan național, cât și pe plan internațional și vor conține spoturi publicitare în cadrul televiziunii, reclame pe mijloacele de transport local, dar și internațional pe rute cunoscute, ca: Anglia, Spania, Italia, Franța, Israel, dar și în stațiile unde poposesc aceste mijloace de transport, apoi promovare în mediul online și reclame în presa scrisă. Ar trebui ca spoturile naționale să includă ca și destinație turistică și județul Botoșani, ca mai apoi aceste spoturi să fie difuzate și de presa și televiziunea străină, cum ar fi: Discovery, Da Vinci Learning, CNN, BBC. Târgurile de turism joacă și ele un rol important, ca de altfel și bursele de profil din străinătate: Statele Unite ale Americii, Țările Scandinave, Ungaria, Federația Rusă, Austria, Elveția, Anglia, Germania – în total existând peste 50 de astfel de manifestări. Dar ar trebui folosite și metode moderne de promovare ca: pool system, dyna scan sau gesture tech.

În momentul când se utilizează internetul, în promovarea Botoșaniului trebuie să se urmărească următoarele puncte:

– realizarea unei pagini web la nivelul județului Botoșani, care să cuprindă toate aspectele turismului din acest areal;

– rezultatul creat să fie ușor accesibil și incorporat pe plan național, iar site-ul să corespundă și exigențelor străine, oferind posibilitatea unei sau mai multe variante lingvistice, reprezentând un avantaj deosebit;

– realizarea unei pagini web în care să se pună în valoarea diverse activități culturale desfășurate în județul Botoșani.

Ca promovarea județului Botoșani să fie una cât mai eficientă trebuie ca atunci când se elaborează strategiile de dezvoltarea în domeniul turismului să respecte politicile de dezvoltare și să obiectivele legate de turism, iar promovarea trebuie să se realizeze de la micile târguri de turism locale, regionale, naționale, până la cele transfrontaliere și internaționale.

4.3. – Impactul turismului în județul Botoșani

Realizarea unui brand pentru județul Botoșani favorizează evoluția turismului, care să conducă la conceperea unei strategii de promovare. Din cauză lipsei unei imagini turistice a județului Botoșani, nu există nici imboldul în vederea dezvoltări turismului în acest județ și nici atragerea de turiști. Atunci când județul Botoșani își va construi imaginea turistică cu care să se regăsească, chiar dacă va prezenta mai multe sloganuri va rezulta ca și consecință dezvoltarea turismului și promovarea lui. Odată ce imaginea turistică se face remarcată, trebuie ca mai apoi să existe și amenajări specifice pentru baze de agrement, realizarea unei infrastructuri adecvate desfășurării în bune condiții a actului turistic în care turiștii să nu fie dezamăgiți în momentul când vizitează acest ținut, ca mai apoi să se pună bazele realizării unei strategii de promovare. Firesc este ca înainte trebuie să se realizeze dezvoltarea în domeniul turismului și abia apoi promovarea, atâta timp cât timp nu există amenajări adecvate, nu poți invita turiști să viziteze zona respectivă.

Ca județul Botoșani să se poată dezvolta și promova în domeniul turismului trebuie să își conceapă o imagine turistică într-o activitate economică competitivă, care va conduce la o stimulare a inițiativei pe plan local și atragerea investițiilor externe în vederea constituirii unei perspective coerente a evoluției economice cu ajutorul turismului.

În elaborarea acestui brand, trebuie ținut cont de câțiva pași de urmat, în care imaginea turistică să reprezinte un mijloc de evoluție economică. Așa că trebuie identificat, creat și promovat acest brand al județului, ca identitate specifică județului la nivel local și regional, apoi imaginea turistică trebuie promovată de către companii profesioniste, iar acesta va fi folosit ca instrument de identitate vizuală.

Miza cea mai importantă o reprezintă dezvoltarea turismului, ca și strategie, considerat ca fiind un element stimulator pentru economie în dezvoltare pentru județul Botoșani și implicit a creșterii nivelului de trai. De aceea este imperios necesar elaborare unei strategii coerente care că cuprindă atât imaginea turistică, dar și dezvoltarea și promovarea turismului. De exemplu pentru județul Botoșani se poate promova un turism ramificat sub clasificarea județului ca leagăn al culturii și tradiției: turism tradițional, turism cultural, turism de afaceri, turism medical, turism transfrontalier.

După stabilirea brandului sunt necesare investiții în domeniul turismului, prin dezvoltarea unei infrastructurii corespunzătoare în transport, unități de cazare și alimentație publică, la un nivel modern, în care să satisfacă nevoile turiștilor, prezența unor zone de agrement realizate într-un concept modernist, servicii de agrement și curățenie, care conduc la sporirea gradului de confort al turiștilor de toate vârstele prin practicarea turismului de week-end și/sau vacanță pe plan local și dorința unei atractivități turistice crescute. Prin acțiunea de voluntariat a O.N.G.-urilor de profil pot ajuta la promovarea bradului județului Botoșani, conducând la o evoluție a turismului.

Între aceste două concepte, cea de promovare a brandului și cea a dezvoltării, din sfera turismului, între ele existând diferențe. Așa că prin conceperea unei imagini turistice va avea o influență asupra dezvoltării dar și promovării județului Botoșani.

Odată cu dezvoltarea turismului se dorește și o dezvoltare durabilă care urmărește să îndeplinească nevoile prezentului, dar fără a periclita șansele viitoarelor generații în vederea satisfacerii propriilor nevoi. În buna desfășurarea a unei dezvoltări durabile aceasta trebuie să respecte trei condiții, indiferent de perioada de timp a resurselor naturale, culturale și economice.

Turismul reprezintă un proces dinamic și acest fapt se datorează acelor tendințe de expansiune și regresie, de intensificare și atenuare ritmică pe care fenomenul turistic le are pe parcursul evoluției sale, care în plan general nu are nici un efect negativ asupra capacității de dezvoltare continuă a unui teritoriu cu potențial turistic și care produc, prin natura lor, transformări și schimbări de valori individuale, bunuri, dar și de modele culturale. Infrastructura și resursele atractive reprezintă potențialul turistic, care este un factor static al acestui fenomen analizat, motivând astfel existența acestuia. Turistul este cel care asigură elementul dinamic al procesului, prin valorificarea însușirilor de calitate ale resurselor și apelarea la serviciile infrastructurii.

Dezvoltarea turismului implică mai multe aspecte:

– reabilitarea și revigorarea infrastructurilor ce există în domeniul turistic;

– dezvoltarea unor structuri noi de primire turistică și pachetele de servicii care au scopul de a reduce șomajul;

– punerea în valoare a potențialului turistic existent;

– înregistrarea județului Botoșani în dezvoltarea turistică a țării noastre;

– valorificarea și răspândirea potențialului turistic al Botoșaniului;

– dobândirea de venituri din turism, în pondere asemănătoare Comunității Europene, de 5,5% din P.I.B.-ul județului;

– acoperirea unui procent de circa 6% din totalitatea locurilor de muncă, cu indivizi angrenați în domeniul turistic după modelul european;

– dezvoltarea din punct de vedere economic al județului și promovarea imaginii Botoșaniului cu ajutorul turismului.

Obiectivele pe care trebuie să le aibă dezvoltarea turismului sunt următoarele:

– intensificarea parteneriatului civic, cu participarea autorităților publice, a sectorului privat – mediul de afaceri – și a societății civile;

– cooptarea într-un parteneriat elaborat/dezvoltat și corelația tuturor inițiativelor referitoare la prezentul și viitorul turismului din Botoșani;

– atragerea de investitori atât autohtoni, cât și străini, publici, dar și privați;

– corelarea cu inițiativele asemănătoare (centrale – naționale ori regionale);

– susținerea mediului de afaceri-sursă de oportunități în ceea ce privește dezvoltarea turismului local;

– creșterea calitativă și diversificarea serviciilor turistice;

– dezvoltarea unor localități (stațiuni) în calitate de centre turistice: Botoșani, Dorohoi, Ștefănești-Prut, Săveni, Copălău, Darabani, Tudora, Vârful Câmpului;

– intensificarea umărului de turiști și creșterea veniturilor directe și indirecte ce provin din turism;

– dezvoltarea variatelor forme de turism: turismul de week-end, turismul de shopping, turismul de tranzit, turismul piscicol, turismul transfrontalier, turismul cinegetic, turismul de afaceri, turismul rural, turismul cultural, turismul ecologic și agroturismul, turismul istoric, turismul de agrement, turismul religios, turismul medical-stomatologic.

Turismul aduce o contribuție considerabilă la crearea P.I.B.-ului, acesta fiind o modalitatea de a diversifica economia, în special că stimulează producții din domenii diferite. Totalitatea resurselor umane pot fi valorificate prin intermediul turismului.

Dacă turismul va fi valorificat , acest fapt va constitui un efect pozitiv asupra economiei din județul Botoșani și astfel, aceasta va avea parte de o dezvoltare puternică.

În primul rând, este efectul direct ce presupune creșterea veniturilor în cadrul sectorului turistic – salarii, profituri ale unităților de cazare, agențiilor tour-operatoare, a unităților de alimentație publică – ca rezultat al diverselor cheltuieli ce au fost efectuate de turiști pe parcursul unei perioade de timp – de obicei un an. În al doilea rând, este un efect indirect ce privește creșterea cheltuielilor pentru serviciile turistice și impactul pe care acesta îl au asupra ramurilor ce produc bunuri de consum la care apelează mereu firmele turistice pentru a-și sprijini oferta turistică la parametri concurențiali.

În al treilea rând, este un efect indus asupra economiei în totalitate, fiindcă veniturile celor ce lucrează direct în turism, dar și cele care sunt destinate sectorului ce produce bunuri de consum sunt investite din nou în vederea obținerii altor servicii și mărfuri necesare.

Dezvoltarea turismului duce la crearea unor locuri de muncă, fiindcă acestuia îi trebuie multă forță de muncă și ca urmare, se va diminua rata șomajului, va crește nivelul de trai.

Efectele turismului nu se răsfrâng doar asupra economiei, ci și asupra societății. Atât turiștii, cât și locuitorii din județ sau din zonele alăturate sunt cei asupra cărora turismul acționează.

Turismul nu îi satisface pe oameni doar din punctul de vedere al nevoilor materiale, ci și din punct de vedere spiritual. Astfel, turiștii ce doresc să vină în acest județ – în special cei străini – au oportunitatea de a vedea și explora un nou teritoriu și acest fapt va aduce modernizarea plaiului botoșănean, dar și a societății acestuia.

Turismul este o excelentă modalitate de a-ți petrece timpul liber, având în vedere că la nivel mondial s-a propus o creștere a numărului de ore al timpului liber, astfel, acest fapt va conduce la o diversificare modurilor de valorificare a acestuia, ceea ce va însemna o creștere a importanței turismului.

În ceea ce privește pe plan social, județul Botoșani va fi ajutat de turism să lege relații cu mai multe state dezvoltate precum Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Germania.

Sectorul turistic cunoaște o dezvoltare, în special numărul locurilor din domeniul turismului, fapt care îi va determina pe tineri să-și găsească loc de muncă în județ, fără a mai fi nevoiți să plece în alte județe sau în străinătate. Prin sosirea turiștilor străini, nivelul de trai și calitatea vieții vor crește și astfel, se va cunoaște o creștere și a nivelului de civilizație prin schimbul elementelor culturale.

Concluzii

Turismul, ramură terțiară a economiei în județul Botoșani, se practică și evoluează în aceleași tendințe ca turismul național și european, formând un proces complex și continuu ce implică activități ample și diversificate din partea organismelor administrative de stat și întreprinzătorilor privați.

Dintre formele de turism practicate de locuitorii orașelor din județ cele de agrement și al sfârșit de săptămână predomină. Mai frecvente sunt zonele periurbane ale orașelor Botoșani și Dorohoi și montane din Bucovina, mănăstirea Vorona, Gorovei cu poienile și pădurile de codru din împrejurimi. Dintre obiectivele antropice sunt vizitate permanent muzeele și casele memoriale din Botoșani, Dorohoi, Ipotești, George Enescu. Specificul acestor obiective impun practicarea unui turism sezonier cu un flux mai puternic în anotimpul cald și în momentul unor manifestări culturale, folclorice, sportive.

Ca urmare, circulația turistică are un punct convergent orașul Botoșani, centrul administrativ al județului, în care se înregistrează cel mai mare flux de turiști. De aici se îndreaptă câteva trasee spre celelalte obiective din județ. Circulație sporadică se înregistrează spre mănăstirile Vorona și Gorovei, spre lacul Stânca-Costești, Ipotești.

După 1990, în noile condiții sociale și politice, turismul extern a luat o mare amploare. Cele mai frecvente state sunt Germania, Elveția, Austria, Franța, Italia, Spania, Turcia și Grecia.

Ca și amenajări, la marginea orașului Botoșani, pe stânga șoselei ce duce spre Suceava, la locul denumit „La Pacea”, este necesar amenajarea unui spațiu pentru plajă, cu instalații de dușuri, instalații sanitare, spații de practicare a unor sporturi. Rentabilitatea acestor amenajări va fi asigurat prin taxe accesibile ce vor fi plătite la intrarea în spațiu, de numărul mare ce vin astăzi în acest loc, fără amenajări. Pentru deservirea persoanelor sunt necesare cofetării, bufete, restaurante.

Asemenea amenajări sunt necesare și la mănăstirea Vorona, Sihăstria Voronei, unde se pot construi căsuțe pentru cazare.

Se pot amenaja plaje pe scruntarele Siretului la Huțani, Bucecea și alte lacuri, la Stânca-Costești, la lacul Hănești, lacul Stăuceni.

Pentru documentarea turiștilor sunt necesare monografii detaliate ale caselor memoriale, muzeelor, monumentelor istorice, cu imagini și text explicativ, biografia persoanei în memoria cărora s-au înființat, prezentarea exponatelor.

Județul Botoșani prezintă un potențial turistic ce poate fi exploatat în bune condiții, dar trebuie să respecte etapele dezvoltării programului de dezvoltare a turismului, și după poate ajunge la nivelul arealelor turistice dezvoltate, ca Bucovina și Maramureș.

În concluzie, prin crearea unei imagini turistice și promovare turismului și care trebuie să se afle într-o strânsă legătură, în vederea promovării corespunzătoare a județului Botoșani, ca teritoriu unic în România și să impulsioneze turiștii să îl descopere.

Lista figurilor și tabelelor

Lista figurilor

Lista tabelelor

Bibliografie

– Cardaș, A. și colab. – „Județele Patriei – Botoșani – Monografie”, Editura Sport – Turism,

București, 1980

– Cândea, Melinda și colab. – „Potențialul turistic al României”, Editura Universitară,

București, 2007

– Ciubotaru, Ștefan – „Monografia orașului Botoșani”, Editura Axa, Botoșani, 1997

– Cojocariu, C. – „Județul Botoșani – structuri administrativ teritoriale”, Editura Quadrat,

Botoșani, 2008

– Dinu, Mihaela – „Geografia turismului”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

– Ielenicz, M. – „Dealurile și podișurile României”, Editura Fundației de Mâine, București,

1999

– Ielenicz, M. și colab. – „Dicționar de termeni geografici”, Editura Corint, București, 2001

– Prăjinariu, Ioan și colab. – „Județul Botoșani – Monografie turistică”, Editura Geea,

Botoșani, 2013

– Posea, G. și colab. – „Geografia de la A la Z”, Editura Științifică și enciclopedică, București,

1986

– Roșu, Alexandru – „Geografia fizică a României”, Editura Didactică și Pedagogică,

București, 1980

– Stoica, C. și colab. – „Meteorologie generală”, Editura Tehnică, București, 1958

Surse internet:

– http://pe-harta.ro/

– http://documents.tips/

– http://www.istoria.md

– https://harlau625.files.wordpress.com/

– https://ro.wikipedia.org/

– http://www.harti.co/

– http://statistici.insse.ro/

– http://dexonline.ro/