Valorificarea Potentialului Turistic al Vaii Cernei In Contextul Dezvoltarii Ecoturismului

Valorificarea potențialului turistic

al Văii Cernei în contextul

dezvoltării ecoturismului

CUPRINS

Introducere.

Capitolul I Concepte și metode de studiu

1.1.Turism și potențial turistic

1.2.Ecoturism – definire, componente, principii

1.3.Ecoturism și dezvoltare durabilă

Capitolul II Potențialul turistic al Văii Cernei. – fond turistic si aspecte demografice

2.1.Potențial turistic natural

2.1.1.Relief

2.1.2.Clima

2.1.3.Hidrografia

2.1.4. Flora și Fauna

2.2.Potențial turistic antropic

2.2.1.BăileHerculane

2.3.Conservarea diversității biologice în Parcul National Domogled-Valea Cernei

2.4. Aspecte demografice si economice

Capitolul III Infrastructura si circulația turistică

3.1.Unități de cazare

3.2.Unități de alimentație

3.3.Unități de tratament

3.4. Circulația turistică

Capitolul IV Valorificarea potențialului ecoturistic al Văii Cernei

4.1. Trasee turistice și activități ecoturistice pe Valea Cernei

4.2. Marketing și promovare turistică pe Valea Cernei

Capitolul V Valorificarea potențialului turistic al Văii Cernei prin propunere de circuit turistic tematic

Concluzii

Bibliografia

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să ofere un fond de informații geografice generale despre Valea Cernei. Am ales această temă din dorința de a elabora o lucrare cu problematică din domeniul turismului, iar aria de studiu aleasă se individualizează ca fiind unul din cele mai mari parcuri naționale din țară.

Întreaga zonă a Văii Cernei este declarată rezervație naturală făcând parte din Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Valea Cernei este situată în partea de sud-vest a României, teritoriul său acoperind o parte din suprafețele județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj. Obiectivul principal al lucrării de licență constă în evidențierea potențialului turistic al Văii Cernei în contextual dezvoltării ecoturismului, în baza datelor statistice prelucrate cu privire la: infrastuctura turistică existentă, precum și circulația turistică manifestată în zonă.

Cele cinci capitole ale lucrării includ analize și prelucrări ale unor date referitoare la Valorificarea potențialului turistic al Văii Cernei în contextul dezvoltarea ecoturismului.

Analiza potențialului turistic pornește de la definirea acestui concept, până la detalierea acestui element prin prezentarea fiecărei componente.

Îndeplinirea obiectivelor prezentei licențe s-a realizat în baza datelor statistice având ca sursa date preluate de la Institutul Național de Statistică ce au fost prelucrate conform metodelor specifice analizei turistice (datele prelucrate fiind reprezentate sub forma graficelor de tip coloane, dar și a tabelelor). Nu în ultimul rând se va încerca să se coreleze potențialul turistic existent în această zonă cu procesul de dezvoltare al ecoturismului, la această abordare contribuind în mare măsură ieșirile pe teren și observațiile în interiorul văii în anii 2012, 2013, 2014 și 2015. Fotografiile realizate confirmă încă o dată rezultatele statistice cu privire la potențialul turistic al Văii Cernei și valorificarea acestuia.

Pentru sprijinul primit în realizarea acestei lucrări, pentru informațiile și materialele puse la dispoziție, mulțumesc cadrelor universitare de la Departamentul de Geografie al Universității din Craiova, și în special îndrumătorului științific al lucrării de față – Lector Oana Ionuș.

Capitolul I Concepte și metode de studiu

1.2.Turism și potențial turistic

Orizontul geografic este locul în care se desfășoară orice activitate turistică. Turismul, cristalizat în Anglia în a doua jumătate a sec. al XIX- lea, din punct de vedere etimologic provine din englezescul ,,tour” sau ,,to tour”, ,,to take a tour” desemnând acțiunea de voiaj, călătorie, excursie, derivând din termenul franțuzesc ,,tour” (DEX – Dicționarul explicativ al limbii române).

Ca fenomen economico-social turismul, consolidat în Europa încă din anul 1800, are caracter de masă ce cuprinde relațiile și activitățile desfășurate într-o țară, segmente sociale largi, fiind responsabil și mobilizând un amplu potențial material și uman, având consecințe atât asupra dezvoltării economiei și societății, cât și asupra raporturilor interumane naționale și internaționale. Actvitatea turistică se concretizează în servicii ce oferă spre consum confort și produse pentru care există o cerere activă, rezultatul activității turistice fiind ,, produsul turistic” (Ionescu, 2000).

Turismul manifestă și dezvoltă conceptul de întreprindere printr-o dinamică de creație, programare, rentabilitate, astfel realizându-și o etichetă proprie a muncii, economiei și investițiilor (Ionescu, 2000). Conform Dicționarului Turistic Internațional turismul este deosebit de călătorie și definit ca fiind ,,alegerea deliberată a unei destinații realizată de o persoană ce se preocupă exclusiv de satisfacerea propriei plăceri”. Turismul reprezintă acea stare de recreere, împreună cu alte activități și diferite forme de petrecere a timpului liber.

Conform O.M.T. noțiunile de turism și turist sunt definite drept: ,,activitatea unei personae care călătorește în afara mediului ei obișnuit pentru o perioadă specifică de timp și al cărei scop principal este de a vizita, ci nu cel de a fi remunerat în zona turistică aleasă”.

Atât turismul, cât și geografia ce cercetează existența umană, în toate privințele ei (apariție, răspândire, dezvoltare spațio-temporală, mișcare, producție, evoluție și prognoză), nu pot fi separate de contextul uman și social unind în mod continuu omul de spațiul geografic, special amenajat și modificat potrivit scopurilor sale (Mazilu, 2007).

Turismul ca și fenomen este susținut de o serie de noțiuni, principii, metode și mijloace de studiu cum ar fi (Mazilu, 2007, Cocean, 2009):

– principiul genetic (reliefează modul de apariție și de dezvoltare a spațiilor turistice)

– principiul selecției (analize cantitativo-calitative a acelor fenomene și elemente ce organizează fenomenele turistice, de exemplu, fluxurile turistice)

– principiul omogenității (se bazează pe strânsa legătură prin diversitate ce nu permite sau provoacă discontinuități funcționale)

– principiul funcționalității (presupune acțiunea și interacțiunea continuă, integrată, funcțională a tuturor componentelor geografico-turistice dintr-un anumit areal)

– principiul unicității (menționeaeză faptul că fiecare element, obiectiv sau destinație turistică deține acea autenticitate nerepetată în timp și spațiu)

– principiul comparabilității

– principiul complexității (face trimitere la totalitatea componentelor fenomenului turistic, la eterogenitatea fiecăruia în parte, dar și ca întreg)

– principiul obiectivității (se pune accent pe analiza reală, obiectivă și relațională, a tuturor elementelor geografico-turistice dintr-un teritoriu).

Fig. 1.1. Principii, metode, și mijloace de studiu în Geografia turismului (Cocean, 2004)

Dezvoltarea turismului se bazează pe existența unui potențial turistic, cu un grad ridicat de atractivitate ce presupune stimularea și garantarea integrării unei zone, regiuni cu înclinație turistică atât în circuitele turistice interne, cât și în cele internaționale permițând intrarea turiștilor în amenajări turistice corespunzătoare (Ionescu, 2000). Datorită creșterii dinamice a economiei naționale a unei țări, precum și a politicii de ansamblu promovate, se obține valorificarea resurselor naturale și a celor antropice dintr-o anumită zonă fiind oferite anumite facilități cu scopul de a atrage un număr cât mai mare de turiști.

Turismul reprezintă totodată și un important factor de educare, apropiere și înțelegere între oameni, contribuind la lărgirea și îmbogățirea orizontului cultural al acestora. Potențialul turistic reprezintă elemental esențial de a cărui valoare, compoziție, capacitate și grad de atractivitate depinde deplasarea turiștilor spre o anumită destinație, determinând intensitatea fluxurilor turistice.

Conform literaturii de specialitate potențialul turistic este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-demografice și tehnico-economice, recunoscute științific, cantitativ și calitativ și dovedite ca prezentând posibilități de valorificare turistică și dând o anumită funcționalitate pentru turism” (Mazilu, 2007).

O altă definiție enunțată a acestuia este ,,totalitatea valorilor naturale și valorilor economice, culturale,. care în urma unei activități umane pot deveni obiective de atracție turistică” (Snack et al 2001). Conform O.M.T. dar și altor organisme de profil din cadrul Comunității Europene, potețialul turistic este definit ca fiind ,,un ansamblu de componente naturale, culturale și socio-economice care arată posibilitățile de valorificare în plan turistic din cadrul unei țări sau zone geografice și care oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului având un rol esențial în dezvoltarea activităților de turism”. Așadar, potențialul turistic poate fi numit și ”materia primă a activității turistice, fără de care nu ar exista turiști și nici forme de turism” (Cândea M., Șimon T., 2006).

Fig. 1. 2. Structura Potențialului turistic (Mazilu, 2011, ,,Potențialul turistic al României” – curs universitar)

Conform literaturii de specialitate realizate de Mazilu, (2007), noțiunea de potențial turistic este sinonimă cu cea de fond turistic, cu mențiunea că patrimoniul turistic are o sferă de abordare mai cuprinzătoare, incluzând alături de atracțiile turistice și baza tehnico-materilă specifică sau infrastructura, elemente care asigură exploatarea și valorificarea eficientă a bogățiilor turistice. Astfel patrimoniul turistic reprezintă ,,ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale, dar și totalitatea amenajărilor (căi de comunicație, bază de cazare, odihnă, tratament, masă, amenajări pentru distracție și instrucție) destinate activităților turistice de pe un teritoriu (oraș, județ, regiune, țară etc.)”.(M. Mazilu, 2007)

Fig. 1.3. Structura Patrimoniului turistic (Mazilu, 2011, ,,Potențialul turistic al României” – curs universitar)

Potențialul turistic cuprinde deci o asociere spațială între fondul turistic și infrastructura specifică. Astfel, varietatea și multitudinea de tipuri de resurse turistice, atât naturale, cât și antropice sunt clasificate conform unor criterii de clasificare (Mazilu, 2007):

criteriul genetic:

potențial turistic natural (relief, climă, ape, vegetație + faună);

potențial turistic antropic – resurse turistice antropice: obiective istorice, religioase, culturale, activități și manifestări antropice cu funcție turistică (târguri, festivaluri, concursuri, expoziții, etc.);

criteriul funcționalității (gradul de recunoaștere):

potențial turistic funcțional-activ (intrat deja în circuit turistic);

potențial turistic latent sau disponibil care deține elemente de interes – polarizatoare, dar care nu au intrat în circuitul turistic;

criteriul capacității (volumului):

potențialul turistic absolut care urmărește 2 elemente: intrarea în circuitul turistic a tuturor componentelor dintr-un teritoriu; exploatarea la parametri maximali a componentelor;

potențialul turistic relativ care vizează exploatarea doar a unei părți dintr-un teritoriu care poate funcționa și independent ca element de atractivitate turistică;

criteriul limitei de consum:

potențial turistic inepuizabil cuprinde acele resurse turistice a căror capacitate de exploatare turistică nu poate fi epuizată (teoretic): relief, ape etc;

potențial turistic epuizabil include componentele epuizabile în urma exploatării turistice: elemente floristice, faunistice, monumente arheologice, istorice etc.

Promovarea potențialului turistic și a activităților aferente lui se bazează pe material publicitar, publicitatea reprezintă un element de bază pentru o dezvoltare durabilă având rol de informare-documentare a potențialilor turiști, cum ar fi: pliantele, broșurile, cataloagele, ghidurile turistice, hărțile și atlasele turistice, albumele turistice,potențialul turistic absolut care urmărește 2 elemente: intrarea în circuitul turistic a tuturor componentelor dintr-un teritoriu; exploatarea la parametri maximali a componentelor;

potențialul turistic relativ care vizează exploatarea doar a unei părți dintr-un teritoriu care poate funcționa și independent ca element de atractivitate turistică;

criteriul limitei de consum:

potențial turistic inepuizabil cuprinde acele resurse turistice a căror capacitate de exploatare turistică nu poate fi epuizată (teoretic): relief, ape etc;

potențial turistic epuizabil include componentele epuizabile în urma exploatării turistice: elemente floristice, faunistice, monumente arheologice, istorice etc.

Promovarea potențialului turistic și a activităților aferente lui se bazează pe material publicitar, publicitatea reprezintă un element de bază pentru o dezvoltare durabilă având rol de informare-documentare a potențialilor turiști, cum ar fi: pliantele, broșurile, cataloagele, ghidurile turistice, hărțile și atlasele turistice, albumele turistice, afișele și panourile publicitare, anunțurile publicitare în presă, scrisorile publicitare.

România deține un bogat și complex potențial turistic format dintr-o diversitate de elemente cum ar fi de forme de relief, izvoare cu apă minerală, termală, sulfuroasă, diverse tipuri de lacuri amenajate pentru activități de agrement și sportive, un important fond forestier (păduri de foioase și conifere), peisaje unice, litoral și Delta Dunării.

1.2. Ecoturism – definire, componenete, principii

Conceptul de ecoturism a fost introdus în literatura de specialitate de Ceballos Lascurian Hectod în anul 1987, el definind acest concept ca și călătoria în zonele relativ nepertutbate sau necontaminte pentru a admira și aprecia peisajele, flora și fauna, precum și manifetările culturale trecute și prezente. 

Ecoturismul necesită, în utilizarea sa, efectuarea activităților turistice într-un mediu cu un cadru neatins de poluare și recreativ. Obiectivul ecoturismului este ocrotirea fondului turistic natural destinat cercetării, admirației, recreării, refacerii atât fizice, cât și psihice, și nu distrugerii. Ecoturismul este o formă de turism practicat în zone naturale sau culturale tradiționale ușor transformate de om, ce formează arii protejate, pentru a ajuta la creșterea economică a comunității locale (Ionescu, 2000). Apărut în SUA, în 1980, această formă de turism este un model de valorificare a resursei turistice ce presupune păstrarea ecosistemelor prin promulgarea unor legi de dezvoltare și protejare a fondului turistic natural și a patrimoniului cultural.

Conform Federației Europene a Parcurilor Naționale, noțiunea de „turism durabil” este „dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integrarea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale pentru generațiile viitoare”.

Conform societății Talamaka pentru Ecoturism și Conservarea din Costa Rica, ecoturismul este definit ca fiind ,,mai mult decât cărți și albume despre faună, mai mult decât arta populară care este afișată pe pereții hotelurilor și restaurantelor, însumând de fapt o luptă continuă pentru apărarea peisajelor cu susținerea tradiției culturale a popoarelor”.

Componentele ecoturismului

Definirea noțiunii de ecoturism este sprijinită de o serie de elememnte componente, acestea fiind (Ghincea, 2008): – ecoturismul contribuie la conservarea biodiversității prin beneficiile pe care le produce, prin evoluția proiectelor, prin exploatarea amenajărilor turistice, prin supunerea unor tarife pentru realizarea activităților turistice (examinarea plantelor, animalelor, servicii de îndrumare realizare de rangeri).

– pentru binele comunităților locale este necesară dezvoltarea activităților ecoturistice ce implică diversificarea activităților economice din zonă, precum și intrarea de capital, dar și generarea de beneficii utillizate pentru ameliorarea indicatorilor de calitate a vieții

– ecoturismul poate fi o experiență deosebită de interpretare și învățare pentru cei care utilizează aceast tip de turism (persoane receptive, active, cu un anumit nivel al educației, care vor să întreprindă activități noi fiind conduse către un turism neconstructiv)

– evoluția activităților turistice presupune acțiuni responsabile din partea turiștilor precum și a industriei turistice, un element important este dezvoltarea pe un fundament durabil a întregului ansamblu de amenajaări și activități ecoturistice

– ecoturismul este văzut ca o formă de turism care se adresează grupurilor mici de turiști și unor afaceri la scară redusă reprezentând opusul turismului de masă.

– producerea unor cantități foarte reduse de produse neregenerabile, precum și a unor consumuri minime se datorează dezvoltării unor facilități turistice adresate grupurilor mici, adică unui număr mic de vizitatori

– ecoturismul antrenează participarea locală, creeând oportunități pentru afaceri pentru micii proprietari (populația rurală) prin participarea socială și economică.

Ecoturismul reprezintă cel mai important tip de manifestare a turismului durabil. Poate fi privit sub forma unui proces de dezvoltare economică bazat pe o cooperare strânsă între turiști, touroperatori, agenții de turism, comunitățile locale, administrațiile arealelor protejate, precum și organizațiile de protejare a mediului și specialiștii în domeniu. Ecoturismul se bazează pe conceptul de petrecere a unei vacanțe într-un mediu natural și antropic autentic în care se găsesc obiective deosebite. Mediul reprezintă componenta de bază a ecoturismului, însă pentru o dezvoltare favorabilă acesta surprinde în principal următoarele aspecte:

– cel economic – prin nivelul ridicat de valorificare a resurselor, în special a celor mai puțin utilizate, astfel diminuându-se presiunea exercitată asupra celor foarte exploatate

– cel ecologic – prin protejarea ecosistemelor, diminuând și înlăturând rezidurile prin reciclare, astfel garatându-se conservarea și protecția mediulu printr-o utilizare rațională a tuturor resurselor

– cel social – prin menținerea unor îndeletniciri, meserii tradiționale, astfel provocând creșterea numărului de locuri de muncă prin implicarea populației în practicarea diverselor forme de turism

– cel cultural – prin exploatarea unor obiective de civilizație, artă și cultură cu o anumită identitate culturală dezvoltând astfel o rațiune bazată pe toleranță

Promovarea ecoturismului presupune utilizarea unor cerințe de bază precum (Ionescu, 2000):

– crearea unui inventar amănunțit al resurselor atât actuale, cât și a celor potențiale,

– aprecierea stării lor și a posibilităților de valorificare a acestora,

– identificarea produselor turistice ce pot fi concepute, dar și a piețelelor,

– crearea unor programe cu date exacte de înființare a produsului turistic având pentru toate produsele turistice în mod individual realizate scheme-cadru de evoluție diferențiate,

– punerea în practică a programelor de dezvoltare admise printr-o supraveghere prudentă a etapelor de realizare și implementare,

– crearea structurii legale precum și a reglementărilor necesare pentru a garanta atât o susținere institușională, cât și financiară potrivită în spijinirea programelor de dezvoltare persistând colaborarea între toți factorii interesați,

– strângerea datelor pentru urmările post-proiect ale programelor de dezvoltare stabilind aspectele negative, pentru ca în final să se efectueze verificarea programelor inițiale.

Întregul ansamblu de cerințe prezentate sunt utilizate pentru a garanta existența și funcționalitatea ecoturismului ca model de dezvoltare durabilă a turismului atât la nivel local, cât și în cel regional. În planul politicii de funcționare a ecoturismului trebuie adaugate politicile legate de agricultură, silvicultură, al apelor, devoltării așezărilor rurale, și cel mai important, protecția mediului, acest lucru este necesar datorită marii eterogenități a mediului natural protejat.

Principii de acțiune ecoturistică

Exploatarea echilibrată a resurselor turistice naturale existente într-o regiune reprezintă unul dintre principiile de fundament ale ecoturismului și presupune ca desfășurarea activităților ecoturistice să mențină integritatea structurii mediului și să nu afecteze prin intervenția antropică starea de echilibru dinamic stabil a ecosistemelor.

Principiul privitor la șansele egale de evoluție presupune garantarea unor câștiguri pe perioadă mai mare de timp atât pentru resursele cu potențial ecoturistic, comunitățile locale, cât și pentru industria turistică prin utilizarea unui management integrat al activităților economice efectuate în zonă. Orice inițiativă de valorificare a zonelor turistice trebuie să respecte următoarele principii (Ionescu, 2000):

– să respecte exact și constant sălbăticia vieții biotopurilor prin păstrarea varietății biologice și a calității acestora prin păstrarea și creșterea nivelului de trai din așezările umane

– să aplice un sistem democratic prin cercetarea și negocierea planurilor de exploatare și dezvoltare între diferitele grupe sociale

– să existe o concordanță între politicile de dezvoltare și investiții pentru a reduce disfuncționalitățile teritoriale și să asigure anumite tipuri de păstrare și protejare a mediului.

1.3. Ecoturism și dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă (Ionescu, 2000) presupune exploatarea și valorificarea resurselor disponibile ale planetei, în sensul creșterii economice, dar și tehnologice, a investițiilor precise astfel încât să mulțumească exigențele din prezent, dar și pe cele din viitor ale societății din zilele noastre, insistând pe fondul ecologic al mediului înconjurător prin diminuarea efectelor provocate de poluare. Conform literaturii de specialitate realizate de Ionescu, (2000), dezvoltarea durabilă a turismului vizează cel puțin trei planuri:

– economic (prin creșterea nivelului de exploatare și valorificare a resurselor)

– ecologic (prin reciclare, împiedicarea degradării mediului)

– social (prin creșterea numărului locurilor de muncă, profesarea meseriei tradiționale, atragerea populației la practicarea turismului). Acest proces propune următoarele :

– respect și grijă față de modul de viață a comunităților umane,

– creșterea nivelului de viață al habitatelor umane

– conservarea biodiversității bioecosistemelor Terrei

– reducerea exploatării resurselor epuizabile

– păstrarea capacității de susținere a Terrei

– modificarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile,

– oportunitatea comunităților de a-și păstra propirul mediu

– realizarea cadrului național pentru dezvoltare și ambient

– conservare integratoare și crearea de alianțe globale.

În dezvoltarea durabilă este necesară implicarea autorităților, comnităților, întreprinzătorilor și a agențiilor de turism, aceasta bazându-se pe o serie de principia, precum:

– mediul înconjurător deține o valoare foarte mare pentru turism, el reprezentând o activitate pozitivă și complex, astfel încât activitatea turistică să poate fi sprijinită de mediu pe o perioadă mai mare de timp, în acest mod crescând relația dintre mediul ambiant și turism

– dezvoltarea turismului trebuie să conducă la protecția, păstrarea și ameliorarea mediului și nu la deterioararea acestuia, în această acțiune fiind necesară respectarea caracteristicilor zonei (ecologice, sociale, economice, culturale, arhitecturale)

– dezvoltarea turismului trebuie să aibă ca țel întotdeauna stabilitatea în ceea ce privește relația dintre nevoile turiștilor – destinații – gazde

– garantarea condițiilor de practicare a turismului de un flux ridicat de oameni

– crearea unei conexiuni între generații pentru o mai bună promovare a turismului

– realizarea unui turism bazat pe servicii de calitate și prudent în ceea ce privește gradul de protecție al mediului prin participarea, în aplicarea dezvoltării durabile, a mediului de afaceri și a partenerilor sociali

– înțelegerea atât temporală, cât și spațială a politicilor de extindere a turismului la stadiu local, regional și național prin utilizarea și folosirea unor evaluări atât de impact, cât și de mediu pentru absolut toate formele de turism

– folosirea celor mai de recente informații și rezultate prezentate în cercetarea de mediu cu o importantă contribuție în determinarea coordonatelor dezvoltării durabile

– includerea în strategiile sectoriale durabile a principiilor cu rol de prudență și achitare a unor tarife de către poluatori. Ecoturismul se bazează pe investiții mari de capital, ceea ce pentru dezvoltarea turismului durabil înseamnă creșterea sumelor ce trebuie alocate pentru protecția mediuluiși a resusrselor ecoturistice. Turismul durabil (Mazilu, 2011) s-a dezvoltat pe conceptul de satisfacere a tuturor cerințelor turiștilor (economice, sociale, estetice, de loisir astfel persistând integritatea ecologică, varietatea biologică, culturală, precum și întregul ansamblu de sisteme ce susțin viața), a industriei turistice, protecției mediului, dar și a oportunităților de viitor.

Turismul, ca activitate turistică, are un rol semnificativ în realizarea de noi locuri de muncă, fiind sursa de venit al comunității locale și bugetelor guvernamentale, dar și în mobilizarea zonelor slab dezvoltate. Din punct de vedere al infrastructurii corespunzătoare turismului, activitățile desfășurate în teritoriu trebuie să fie susținute de o capacitate de primire a turiștilor funcțională dezvoltată pentru toate gradele aflate în concordanță cu nevoile de utilizare.

Factorii de mediu ce au o influență asupra intensificării atracției turistice sunt: utilizarea, protejarea și ameliorarea arealelor ce dețin o mare frumusețe peisajistică naturală sau resurse turistice semnificative; îmbunătățirea rețelei de transport și a celei de comunicații prin utilizarea unor tehnologii eficiente și nepoluante; crearea unor porturi și debarcadere turistice; promovarea ospitalității localnicilor și diversificarea ofertei; protecția și remedierea mediului urban prin crearea de spații verzi, de recreere, grădini; revitalizarea centrelor istorice; implementarea și utilizarea unor servicii de curățare și salubrizare, prezența stațiilor de tratare și epurare a apei, dotări tehnico-edilitare și comercial-sanitare (Băltărețu, 2010).

Capitolul II Fondul turistic al Văii Cernei

2.1. Potențial turistic natural

   2.1.1. Relief

Ghincea (2008), afirma că ,,relieful reprezintă pentru potențialul ecoturistic al Văii Cernei cea mai importantă componentă deoarece valoarea patrimoniului turistic este dată de formele carstice (abrupturi, exocarst), de relieful glaciar din Munții Godeanu, dar și de morfologia generală a văii". Conform lui Novăcescu (2012), Valea Cernei este singura vale din cele prezente în Carpații Meridionali localizată în întregime într-un culoar tectonic longitudinal, separând astfel două masive muntoase deosebite din punct de vedere al trăsăturilor orografice, Munții Godeanu și Munții Cernei de Munții Vâlcanului și Munții Mehedinți, având o orientare pe direcția NE-SV.

În Valea Cernei predomină șisturile cristaline, calcarul (60% din suprafața munților Mehedinți) și granitul. Astfel valea a căpătat un profil de covată uriașă (în partea superioară), fiind marcată la extreme de două culmi distincte ca altitudine și aspect, îmbinate sub forma unei înșeuări cu o înălțime de 1320 m, alcătuind astfel cumpăna de apă între bazinele Cernei și Jiului.

În urma analizei reliefului efectuate de Ghincea (2008), a rezultat faptul că ,,limitele bazinului Cerna coincid cu liniile celor mai mari înălțimi (peste 2000 m) ale munților de pe colinele cărora Cerna își adună afluenții, în Munții Godeanu (Vf. Godeanu 2.229 m, Vf. Bulzului 2.245 m, Vf. Micușa 2.179 m, Vf. Galbena 2.161 m, Vf. Paltina 2.149 m)”, precum și faptul că din punct de vedere altitudinal, din culmile montane principale se desprind culmi secundare orientate SV – NE, excepție făcând Munții Vâlcan, care au o orientare generală E – V.

Bazinul Văii Cerna este unul tipic asimetric, versantul nordic fiind abrupt, iar cel sudic cu o pantă lină. Lățimea maximă a văii atinge 13 km în sectorul superior (datorită dezvoltării mai puternice pe versantul sud-estic al munților Godeanu), scăzând treptat la 10-11 km în dreptul pâraielor Iauna și Arșasca, ajungând astfel la doar 5-6 km. O notă aparte este dată reliefului în primul rând de desfășurarea unităților tectonice majore ce sunt delimitate de falii putenic decroșate pe vertical ce au determinat invidualitatea abrupturilor tectonice ce prezintă pentru accesibilitatea reliefului un element devaforizant.

Aspectul general al reliefului. precum și configurația rețelei de văi sunt datorate unei evoluții îndelungate ceea ce a condus la o alcătuire geologică foarte variată reprezentată de un ansamblu de roci metamorfice, sedimentare vechi și magmatice ce aparțin domeniilor getic și danubian (Parcul Național Domogled-Valea Cernei).

Potrivit lui Ghincea (2008), Badea et al (1981), ,,formele ce corespund structurilor anticlinale sunt armonioase în relief și corespund celor mai mari înălțimi’’. Culmea Cernei (la nord de Vf. lui Stan și până la Cheile Corcoaiei) se suprapune axului de anticlinal format din roci granitoide. Aici văile afluente Cernei sunt scurte cu caracter torențial, înguste, și flancului de anticlinal. Datorită faliilor prezente spre Grabenul Cernei, la traversarea acestora văile sunt mai înguste și prezintă repezișuri. Aici se află Geanțurile Cernei.

Contactul dintre granitoidul de Cerna și calcarele geanțurilor este adesea marcat printr-o depresiune de contact, suspendată. În cadrul celui de-al doilea anticlinal de la Vf. lui Stan spre Masivul Domogled se desfășoară în partea centrală Duplicătura de Cerna. Această structură anticlinală are o lățime de 7 km în dreptul Vf. lui Stan și de numai 3 km în dreptul Văii Feregari, și este fragmentată de o serie de falii de tensiune cu direcție vest-est. Acestea au generat o serie de compartimente mai mult sau mai puțin ridicate deasupra aliniamentului tectonic al Cernei și astfel a apărut o imensă cuestă tectonică – Marele Abrupt al Cernei. În axul central al acestui anticlinal, pe calcare, s-au dezvoltat Poienile Cernei (Iliescu, 1957, Ghincea, 2008).

Fig. 2.1 Culmi secundare – vedere de pe Vf. Domogled

Sursa Oprea R., mai 2013

Ele sunt în fapt depresiuni carstice suspendate, asociate într-un platou carstic de altitudine ce se desfășoară mai ales între Valea Țăsnei și Vf. lui Stan. Pe marginea acestora există o serie de cueste calcaroase aflate față în față, iar spre valea Cernei acestea constituie biotopul favorabil dezvoltării asociațiilor vegetale cu Pinus nigra ssp. Banatica. Anticlinalul Cernei se găsește la est de sinclinalul Cernei în spațiul unității Munților Cernei și este orientat paralel cu acesta. În câteva sectoare partea estică a anticlinalului se afundă sub grabenul Cernei.

Fig. 2.2 Stânga Cheile Țăsnei, dreapta Munții Mehedinți – vedere din Cheile Țăsnei

Sursa Oprea R., noiembrie 2012

Tot Ghincea,2008, Badea et al, 1981, susțin că ,,formele ce corespund structurilor sinclinale se desfășoară în sectorul mediu al văii unde sinclinalul Cernei se dezvoltă pe versantul drept spre Munții Cernei pe o lungime de cca. 25 km plecând de la Băile Herculane spre NNE, flancul vestic al acestui sinclinal fiind efilat și deversat spre est.

În cadrul său există o succesiune de abrupturi tăiate în calcare sau în roci cristaline, iar văile, la traversarea acestora formează sectoare de chei: Pecinișca, Iuți, sau cascade (Vânturătoarea). În sectorul superior al Văii Cerna se află Ciucevele Cernei.

Ghincea, (2008), Povară, (1980) prezintă influența faliilor în relief astfel: ,,în cadrul bazinului Cernei există trei aliniamente de falii, cel mai important fiind sistemul care aparține grabenului Cernei și care are direcție NNE-SSE, urmat de faliile de tensiune cu direcție E-V și de falii mai puțin profunde cu direcție NV-SE”.

Munții Mehedinți, situați între două aliniamente de falii aproape paralele (una la nord – falia Cerna-Jiu, și un aliniament la sud ce îi desparte de Podișul Mehedinți) funcționează ca un horst cu desfășurare generală N-E – S-V. Grabenul Cernei (40 km lungime) poate fi urmărit de la confluența Cernei cu Belareca și până la Vârful lui Stan. Grabenul este numit în literatură și defileul Cernei (Grigore, 1989) deoarece prezintă sectoare de îngustare; Cheile Bobotului la vărsarea Arșascăi în Cerna, Gura Iuți, sectorul Cociu-Domogled și sectoare de lărgire la confluențele dintre Topenia, Ogașul Ursului și Cerna sau sectorul Pecinișca – Belareca.

Între Văile Arșasca și Pecinișca, abruptul Cernei are caracter de cuestă tectonică de mari dimensiuni cu energie de relief de 300 – 850 m. Ea este secționată de văi de tip torențial (Pecinișca, Feregari, Șauda Padina, Cociu, Femea, Țăsna, Râmnuțele), iar interfluviile au forme triunghiulare sau trapezoidale. La nord de Vârful lui Stan, Valea Cernei este o vale tectonică axată pe falia Jiu-Cerna (Năstăseanu, 1980). Văile afluente pe stânga Cernei, la sud de Arșasca au caracter suspendat chiar cu câteva sute de metri deasupra acesteia. Un alt sistem de falii paralele cu cele din grabenul Cernei se află în partea centrală a Munților Mehedinți, prin a căror prezență lor și circulație subterană au apărut depresiunile carstice suspendate.

În urma acțiunii factorilor interni și externi, pe Valea Cernei a luat naștere o serie de structuri naturale care au condus la crearea unor peisaje tipice, cum ar fi (Ghincea, 2008; Niculescu, 1967; Planul de management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei):

– Abrupturi calcaroase cu Pin Negru de Banat situate în partea estică sau versanții din partea stângă a Cernei ce sunt definite de formațiuni calcaroase, cum ar fi: Marele Abrupt al Cernei, Abruptul Suscu, Abruptul Hurcu și Abruptul Domogled

– Canioane cu pâraie cu debit puternic fluctuant, cum ar fi: Cheile Râmnuțelor, Cheile Țăsnei

– Vârfuri calcaroase acoperite de vegetație submediteraneană

– Păduri de fag seculare localizate în: Valea Olanului, Valea lui Iovan, Cărbunele, Radateasa

– Goluri alpine cu jnepeniș, cum ar fi cele de pe Vf. Munților Godeanu.

– Lacuri de acumulare montane : Lacul Iovanu și Lacul Prisaca.

– Chei și prăpăstii calcaroase: Cheile Corcoaiei, Cheile Țăsnei, Cheile Feregari, Cheile Pecinișcăi

– Cătune izolate în munte – prin menținerea obiceiurilor tradiționale, precum și prin interacțiunea cu mediul înconjurător acestea se bucură de o mare apreciere în rândul turiștilor

– Pajiști subalpine cu lapiezuri – ce creează ecosisteme ce au nevoie de conservare, cum ar fi lapiezurile întâlnite în zona Tâlva, Piatra Mare a Cloșanilor și formațiunile din Poiana Beletina

– Geanțurile și Ciucevele Cernei sunt bare calcaroase delimitate ce urmează paralel pe stânga și pe dreapta cursul văii Cerna în sectorul său superior. Au altitudini reduse, prezintă pante mari (peste 60°) spre valea Cernei, sunt fragmentate de văi torențiale, ogașe. În cadrul lor potențialul este augmentat de prezența peșterilor cu extindere redusă. În sectorul superior al Ciucevelor sunt două puncte de atracție turistică: Cheile Cernișoarei și Izbucul Cernei (cea mai mare resurgență carstică din țară), iar în sectorul superior al Geanțurilor, la ieșirea Cernei spre bazinetul de la Cerna Sat se află Cheile Corcoaiei.

– Relieful carstic de pe platoul Munților Mehedinți (la sud de valea Arșasca) – reprezentat prin cele mai mari și mai spectaculoase depresiuni carstice de altitudine din Carpații Românești (Poiana Beletina, Poiana Mare, Crovu Mare, Crovu Medved, Poiana Porcului, Poiana Ploștina și Balta Cerbului), văi carstice (Mușuroane, Țăsnei), văi seci, doline, uvale, humuri, creste și abrupturi calcaroase, vârfuri calcaroase (Vârful lui Stan), câmpuri de lapiezuri.

– Relieful glaciar – la izvoarele râurilor afluente pe dreapta ale Cernei ce vin din Munții Godeanu s-au dezvoltat cinci complexe glaciare (Olanu, Balmoșu, Ivanu, Cărbunele, Gârdomanu cu Cernișoara). Aici există circuri glaciare simple și complexe și chiar văi glaciare cu toate microformele asociate specifice. Spectaculozitatea acestui relief este mai redusă decât în alte unități montane din Carpați deoarece expoziția sudică și climatul mai blând au permis instalarea unui covor vegetal – etaj al pajiștilor, care maschează formele reliefului glaciar și periglaciar (cu grad mare de atractivitate). La acestea se adaugă și transformarea lacurilor glaciare (alt element cu potențial important) în mlaștini.

– Relieful depresiunilor suspendate atât în Munții Cernei cât și în Munții Mehedinți (mai bine evidențiate prin utilizare antropică la nord de valea Arșasca) se desfășoară, între culmile principale și un aliniament de bare calcaroase ce însoțesc valea Cernei, o serie de depresiuni aflate la 750 – 1.100 m altitudine. Aici sunt de remarcat sălașele și chiar cătunele (Dobraia, Prisacina, Scărișoara, Iuți) în care casele risipite pe culmi sunt înconjurate de fânețe, livezi și chiar mici grădini. Din cadrul lor perspectiva spre etajul superior al bazinului Cerna este impresionantă (se pot observa vârfurile calcaroase, platoul carstic al Munților Mehedinți, chiar circurile din Munții Godeanu).

– Valea Cernei și afluenții săi – valea propriu-zisă a Cernei prezintă (din punct de vedere turistic) cel mai mare potențial prin peisajele ce pot fi observate (abrupturile calcaroase, sectoarele cu chei și reprezișuri). Cascadele Roșețu (20 m cădere de apă) și Vânturătoarea (45 m cădere de apă) sunt alte puncte de atracție, la care se adaugă numeroasele sectoare de chei din lungul său (Cernișoarei, Corcoaiei, cheile de la Piatra Pușcată) sau ale afluenților (Cheile Bobotului, Cheile Prisacinei, Țăsnei).

– Relieful endo-carstic – conform Cadastrului peșterilor din România (C. Goran coord.) în bazinul Cernei sunt 887 de peșteri cu orientare perpendiculară pe culmi. Dintre acestea doar 23 au lungimi mai mari de 200 m, cinci sunt influențate de termalism și doar una este considerată ca fiind importantă pentru vizitare (Grota Haiducilor). Cea mai spectaculoasă dintre peșterile din bazinul Cernei este Peștera lui Ion Bârzoni.

Pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei au fost delimitate un număr de 11 rezervații naturale (Planul de Management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei):

Tabel 2.1.Localizarea și suprafața rezervațiilor naturale din Valea Cernei

Sursa: Parcul Național Domogled Valea – Valea Cernei

2.1.2. Clima

Datorită poziției sale geografice, bazinul Cernei este supus predominant circulației atmosferice de vest (45% – aproximativ 160 – 170 zile/an) și sud-vest. Astfel, cu excepția sectorului nordic al zonei, respectiv sectorul înalt al Munților Godeanu și parțial al Munților Cernei, pe parcursul întregului an, dar în mod predominant iarna, valea este ocupată de mase de aer umed și cald de origine mediteraneană și oceanică, ce determină o creștere a valorilor temperaturii aerului, comparativ cu restul țării. În perioada de vară are loc o instabilitate termică ce prezintă un grad ridicat datorită averselor și a descărcărilor electrice.

   Acest lucru se datorează circulației ciclonilor mediteraneeni ce deplasează aerul umed, care la contactul cu munții din bazinul Cernei, dau naștere la precipitații orografice, fenomen des întâlnit în lunile noiembrie și decembrie. În timpul iernii se face simțită și acțiunea anticiclonului siberian, care determină uneori producerea ninsorilor și a viscolelor în bazinul Cernei, având durată și intensitate redusă (Geografia României, Vol III, 1987, Ghincea, 2008).

   Valea Cernei este înconjurată de masive muntoase înalte, ce îi oferă protecție, în special în partea de nord. Relieful văii ce este așezat în mod treptat (de la peste 2000 m altitudine până la 168 m în Băile Herculane), a determinat o diversitate a temperaturilor medii anuale (de la 0°C în Munții Godeanu, până la aproape 11°C cursul inferior al bazinului). Astfel, în Băile Herculane temperatura medie multianuală ajunge la 10,5ºC, aceeași temperatură ca cea înregistrată în Câmpia Română, Dobrogea Centrală și Câmpia Crișanei (Novăcescu,2012).

   Fluctuația altitudinii izotermelor s-a facut resimțită atât în formarea solurilor, cât și în etajarea vegetației, ceea ce a condus la localizarea pădurilor de fag direct sub vegetația etajului alpin. Caracteristice zonei sunt primăverile mai timpurii și trecerea bruscă de la iarnă la primăvară, prin alternarea invaziilor de aer rece și cald.

   Prelungirea procesului de desprimăvărare, precum și deplasarea acestuia în cursul superioar al bazinului, a condus la alimentarea în mod favorabil a rețelei hidrografice prin topirea treptată a zăpezii. Precipitațiile variază în funcție de altitudine fiind mai accentuate la înălțimi de 1600-2000 m, depășind chiar această înălțime, deși temperaturile scăzute și aerul mai puțin umed eliberează cantități reduse de precipitații.

   Repartiția anuală a precipitațiilor prezintă două maxime și două minime anuale, datorită influenței oceanice și mai ales a celei mediteraneene. Comparativ cu Topleț și Orșova, în Băile Herculane maximul este înregistrat la începutul verii datorită "efectului de vale", acelaș fenomen întâlnindu-se și în cazul bazinului superior comparativ cu cel inferior.

   Diferențele de nivel din cuprinsul bazinului Cernei, orientarea generală și deschiderea culoarului spre sud, sud-vest, lărgirile din bazinul superior, precum și așezarea verticală a culmilor secundare, diversitatea litologică, gradul mare de fragmentare a reliefului, existența a numeroase abrupturi, dar și gradul ridicat de acoperire cu vegetație, au cauzat o mare diversificare a condițiilor climatice, ceea ce indică existența mai multor topoclimate.

Conform lui Ghincea, 2008, Teodoreanu, (1981, 2002), potențialul climato-turistic cumulează totalitatea formelor de exercitare a principalilor factori climatici (temperatură, presiune, umiditate, radiație solară) asupra organismului uman. Astfel, valea Cernei este caracterizată de un potențial climato-turistic favorabil pentru oraganismul uman.

Unul din cele mai importante elemente ale climei din această zonă este aeroionizarea naturală, în aer se existând între 2000-2500 ioni negativi/cm³/s, ceea ce rezultă că în aproape tot spațiul montan al bazinului Cernei se găsește unul dintre cele mai benefice și mai sănătoase forme de aer din țară. Din punct de vedere terapeutic aeroionizarea acționează asupra organismului în două moduri: prin pătrunderea aerului în plămâni odată cu fiecare inspirație efectuată, dar și prin acțiunea direct a aerului asupra pielii.

Astfel în urma unor analize realizate asupra aerului prezent în această zonă s-a constat faptul că aerul ionizat de pe valea Cernei produce o ameliorare a stării generale a oragnismului. O simplă plimbare pe valea Cernei va avea următoarele efecte curative asupra oraganismului: reglarea hipertensiunii, a tulburărilor endocrine, încetarea cefaleei și ameliorarea insomniei.

2.1.3. Hidrografia

Conform literaturii de specialitate realizate de Sârbu, (2000), rețeaua hidrografică de suprafață a râului Cerna începe de la 2070 m altitudine, acolo unde se află izvoarele Cernișoarei, la o distanță de peste 9 km amonte, sub Vf. Paltina, acolo unde acestea se unesc cu Izbucul, localizat sub Ciuceava Chicerii. O mare parte din afluenții Cernei se găsesc pe partea dreaptă a bazinului deoarece acesta este caracterizat de o puternică asimetrie. Cei mai mari afluenți ai Cernei cu lungimi cuprinse între 8-10 km, sunt localizați la altitudini foarte mari, aceștia având obârșia în Munții Godeanu. Cei mai mari afluenți ai Cernei sunt Cărbunele – ce s-a format prin unirea pâraielor Cărbunele și Rădoteasa -, Iovanul – ce s-a format prin unirea pâraielor Mocirliu și Scărița -, Balmeșul, Olanu – ce s-a format prin unirea pâraielor Mihoc, Olănelul, Pârâul Lung și Sterminosul -. Între Balmeș și Olanu sunt două pâraie scurte Naiba și Curmezișa.

   În zona Munților Cernei bazinul își menține forma asimetrică, principalii afluenți aflați în această zonă sunt: Mihalca, Iauna (ce s-a format prin unirea celor două pâraie Iauna Mare și Iauna Mică), Topenia, Nanesul, Iuta, Prisacina și Bedina, toți având izvoarele la altitudini cuprinse între 1300-1700 m, debite relativ constante fără pierderi subterane.

Fig. 2.3.Cursul râului Cerna în perimetrul localității Cerna Sat

Sursa Oprea R., mai 2015

   Datorită structurii geologice diferite, versantul stâng al bazinului Cernei prezintă două zone distincte (Oancea, 1965). Astfel, în partea de nord a acestui versant sunt localizate cele mai lungi cursuri permanente ale pâraielor, acestea având lungimi ce nu depășeșc 3-4 km, dintre aceștia cei mai importanți fiind: Râmnuța Mare, Râmnuța Mică și Arșasca unită cu Ogașul Dracilor.

  În ceea privește partea de sud a bazinului, aceasta prezintă o rețea hidrografică slab dezvoltată, valea fiind caracterizată de cursuri de apă temporare ce au pierderi mari în patul văilor, aici fiind caracteristice văile seci și oarbe. În ceea ce privește modul de curgerea al apelor din bazin, acesta este de tip rectiliniu pe o distanță mare, formând unghiuri de confluență de cca 90°. 

Din punct de vedere turistic, cele două baraje construite pe râul Cerna, în urma cărora s-au format cele două lacuri de acumulare Prisaca și Valea lui Iovan, reprezintă puncte de atracție ce se bucură de o mare apreciere turistică. Barajul Prisaca prezintă un volum de apă de cca 14 mil. m³, în urma căruia s-a format Lacul Prisaca. Barajul Cerna, cu un volum de apă de 120 mil. m³, în urma căruia s-a format Lacul Valea lui Iovan, face parte din triunghiul hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana. 

Fig. 2.4 Stânga Barajul Prisaca, dreapta Lacul Prisaca

Sursa Oprea R., mai 2015

Râul Cerna prezintă o altimetrie mixtă formată din apele subterane în proporție de 54% și apele de suprafață în proporție de 47%, pe parcursul lui având loc schimburi sensibile între cele forme de ape, în unele sectoare ale bazinului (Negrea și Negrea, 2002).

  Izvoarele sunt generate de apele de infiltrație, acestea pătrunzând în zonele ce prezintă fracturi până la 1200 m adâncime, unde sunt încălzite și mineralizate, pentru ca apoi să iasă la suprafață în malurile Cernei. Apele minerale, localizate în stațiunea Băile Herculane, sunt caracterizate de debite constante, cu temperaturi cuprinse între 40°- 60°C, foarte diversificate din punct de vedere al compoziției minerale (sufuroase, clorurade, sodice, calcice, hipotone, chiar și oligominerale).

Sursele hidrominerale terapeutice formează o categorie de factori generatori ai celei mai vechi și caracteristice forme de turism practicate în zona văii Cerna – turismul balnear. Apele termale sunt folosite la Băile Herculane încă dinaintea sosirii romanilor pe aceste meleaguri (70-44 î.e.n.) de către locuitorii Daciei lui Burebista și Decebal (87 – 106 e.n.) (Ghincea, 2008).

Dacă gradul de mineralizare al apelor termominerale crește de la nord la sud, compoziția chimică variază de la un izvor la altul. Unul din elementele caracteristice apelor termale de la Herculane îl constituie hidrogenul sulfurat în concentrații mari. Analizele apelor termominerale au scos în evidență prezența dominantă a ionilor de Cl-, Na++ și Ca++ alături de ionii de Br-, I-, K+ și Mg++. La aceștia se adaugă elemente ca litiu, stronțiu, titan, cobalt și altele (Ghincea, 2008).

În ceea ce privește gazele libere și dizolvate, azotul (65-90% din total), oxigenul, bioxidul de carbon, metanul sunt prezenți în toate cele cinci grupe de izvoare termo-minerale aflate în cuprinsul bazinului Cernei: Șapte Izvoare Calde și forajul Crucea Ghizelei, Grupa Hercules, Grupa Diana, Grupa Neptun și Grupa sudică (Vicol – Fabrica de Var).

2.1.4. Flora și fauna

Deoarece întreaga vale a Cernei a fost declarată rezervație naturală ce face parte din Parcul Național Domgled-Valea Cernei, aceasta se suprapune atât sitului de imporatnță comunitară Domogled-Valea Cernei, cât și ariei de protecție specială avifaunistică omonime, în baza desemnării cărora se află căteva specii faunistice și floristice enumerate în Anexa I a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. Flora întâlnită pe teritoriul Văii Cernei este foarte diversificată fiind formată din 110 specii mediteraneene (10%), 106 specii alpine (9,6 %), 45 specii carpatice (4%), 75 specii dacice (6,7%), 37 specii balcano-carpatice (3,3%), 17 specii moesice (1,5%), 14 specii anatolice (1%), 509 specii formate din elemente eurasiatice, central europene (cca 45,9%).

Datorită complexității aspectelor staționale, fizico-geografice și climatice, fondul floral ce s-a dezvoltat pe Valea Cernei este unul foarte bogat și prezintă un grad ridicat de diversificare, acesta însumând 1110 specii de plante vasculare (superioare). Cu toate astea din numărul total de plante superioare inventariate, un număr de 66 de specii reprezintă taxoni periclitați, rari și în parte endemici, în această zonă existând specii rare, unele chiar necunoscute în alte părți ale țării, cum ar fi: Vicia truncatula (un neam de borceag balcanic), Tragopogon balcanicus (barba caprei balcanice), Cerastium banaticum (cornutul bănățean), Lamium bithynicum (urzica moartă originară din Bithynia), (Planul de Management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei).

   Datorită condițiilor staționale deosebite, precum și a prezenței reliefului calcaros, în această regiune s-au dezvoltat numeroase endemisme, cum ar fi: Linum uninerve (in galben de Banat), Primula aurica ssp.serratifolia (ciuboțica cucului bănățean), Hypericum rochelii (pojarnița lui Rochel), Dianthus giganteus (scaunul cuculului (Parcul Național Domogled – Valea Cernei). 

Unele din cele mai atrăgătoare și rare specii balcanice și mediteraneene (110 specii) se găsesc atât pe valea mijlocie, cât și pe valea inferioară a văii Cernei, acestea fiind: Aristolochia pallid (mărul lupului), Seseli rigidum (buruiana vântului).

Speciile Ruscus aculeatus, Lycopodium selago (Huperzio selago), Lycopodium annotinum, Leucobryum glaucum și Ruscus aculeatus ce sunt întâlnite în cuprinsul văii, apar în anexa 5 a Legii 462/2001 – ca specii de plante și de animale de interes comunitar a căror prelevare din natură și exploatare fac obiectul măsurilor de management.

Totodată Cladonia L.subgenus Cladina se mai întâlnește și sub forma următorilor taxoni: Cladonia fimbriata, C.f.var.simplex, C.chlorophaea, C.ch.f.costata. Valoarea științifică privită sub raport biologic, geobotanic și ecologic a văii Cernei este amplificată de prezența celor doi cenotaxoni superiori Micromerion pulegi și Danthonio-Brachypodion ce fac parte din cei 9 cenotaxoni de bază absolut endemici, și anume, As.Asplenio-Silenetum petraeae, Danthonio-Chrysopogonetum grylii, Telekio-Alnetum incanae ce aparțin celor 30 de asociații de specii.

Un alt tip de vegetație prezent pe Valea Cernei sunt pajiștile localizate în etajul alpin la altitudini cuprinse între 1500-1800 m, acestea fiind reprezentate de specii precum Juniperus sabina (cetina de negi), Juniperus communis nana (ienupăr), Pinus montana (jneapăn), Vaccinium myrtillus (afn), dar și numeroase graminee cum ar fi Festuca rubra (păiușul roșu), Festuca supina.

  Un aspect important al florei din Valea Cernei este faptul că în această zonă există specii de plante aflate sub protecție strictă, iar distrugerea lor este pedepsită de lege, specii precum: Nigritella nigra (sângele voinicului), Trollius europaeus (bulbucul de munte), Rhododendron kotschyi (smârdar) acesta fiind întâlnit în locurile stâncoase din etajul alpin, Iris graminea (stânjenenelul) și Crocus moesiacus (brândușa galbenă).

Speciile de plante din categoria ierburilor ce sunt localizate în această arie și incluse în aceeași Anexă I a Directivei Consiliului European sunt: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), clopoțelul de munte (Campanula serrata), talpa-ursului (Acanthus longifolius), bria (Athamanta turbith ssp. hungarica), tășculiță (Aethionema saxatile), iarba-mare (Achnatherum calamagrostis), albăstreaua de munte (Centaurea pinnatifida), pesmă (Centaurea atropurpurea), clopoțeii Cazanelor (Campanula crassipes), cornul bănățean (Cerastium banaticum), căpșuniță (Cephalanthera damasonium), specii de orhidee (Cephalanthera longifolia, Dactylorhiza cordigera), specii de garoafă ( Dianthus kitaibelii, Dianthus giganteus ssp. banaticus, Dianthus tenuifolius), lalea pestriță (Fritillaria orientalis), sânzienă roșie (Galium purpureum), mlăștiniță (Epipactis helleborine), crin de pădure (Linum uninerve).

În Parcul Național Domogled-Valea Cernei se află miezul de răspândire a Pinului Negru de Banat (Pinus nigra ssp. banatica), specie endemică, renumită pentru rezistența și adaptarea sa în condiții staționale vitrege, ceea ce înseamnă că se dezvoltă pe stânci abrupte dezgolite (fără sol). Pinul negru de Banat formează arborete, pâlcuri sau se află diseminat pe stânci calcaroase. În lungul Văii Cernei este răspândit începând de la Pecinișca și Herculane până la Corcoaia cu întrerupere în Cheile Cernei, pe stânci abrupte în masivul Domogledului (Domogled, Șușcu, Hurcu), pe Culmea Sesiminului și Arjanei din dreapta Cernei (Clepeneac, Piatra Baniței).

Fig. 2.5. Stânga Abruptul Domogled cu Pin negru de Banat, dreapta Sequoia gigantean – Băile Herculane

Sursa Oprea R., mai 2015

Valea Cernei adăpostește o faună foarte bogată și interesantă, în această zonă întâlnindu-se o multitudine de specii de animale cu o mare importanță științifică, fiind chiar unicate în țară sau în afara ei, excelând prin diversitatea insectelor. La nivel național, Parcul Național Domogled-Valea Cernei reprezintă zona cu cea mai mare biodiversitate în ceea ce privește lepidopterele, aici întâlnindu-se apropae 1500 de specii de fluturi (1463), ceea ce înseamnă un procent de 45% din fauna de lepidoptere existente la nivelul țării și concentrat în această arie.

Originalitatea regiunii este susținută și de nevertebratele din speciile foarte rare ale Enchitreidelor, Colembolelor, Nematodelor, Lumbricidelor și Ortopterelor. Speciile endemice din rândul lepidopterelor întâlnite pe Valea Cernei sunt Lampronia aeripenella, Brevantenia banatica, Eupithecia domogledana, Melicta athalia mehadiensis.

Fauna formată din specii de păsări vertebrate, enumerate în Anexa I a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice protejate semnalate în acest real, este foarte variată și bogată fiind reprezentată de elemente de origine meridională (mediteraneană și indo-africană), cum ar fi: fâsă de munte (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvila de munte (Aquila chrysaetos), porumbel de scorbură (Columba oenas), cuc (Cuculus canorus), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presura de grădină (Emberiza hortulana), șoim călător (Falco peregrinus), muscar (Ficedula parva), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), sfâncioc-roșiatic (Lanius collurio), ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea), viespar (Pernis apivorus) sau ciocănitoarea verzuie (Picus canus).

Vipera ammodytes, Lacerna agilis, L.praticola, L,viridis și L.muralis fac parte din categoria reptilelor ce se găsesc pe teritoriul văii Cernei și a parcului de la etajul alpin până la etajul nemoral, etaje populate cu aceste specii endemic și protejate prin Legea 462/2001.

Din categoria amfibienilor fac parte următoarele specii Triturus alpestris aplestris, Bombina variegta (ivorașul-cu-burtă-galbenă), Natrix tessellatto, Salamandra salamandra, Bombina bombina, Rana dalmatina, broasca țestoasă de uscat (Testudo hermanni). În ceea ce privește speciile de pești din amonte de Băile Herculane, acestea sunt Salmo trutto fario (păstrăvul indigen), Thymallus thymallus (lipanul), Barbus barbus (mreana).

Pe Valea Cernei se întâlnesc 14 specii de mamifere, cum ar fi (Povară,1997): ursul brun (Ursus arctos), lupul cenușiu (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), vidra de râu (Lutra lutra), dar și numeroase specii de lilieci. Fauna guanoului de liliac este bine reprezentată într-una din peșterile termale ale parcului unde se găsesc cele mai mari depozite de guano din peșterile țării.

Speciile nevertebrate localizate pe teritoriul văii sunt în număr de 22, cum ar fi: gândacul cu aripi scurte (Oxyporus mannerheimii), gândacul auriu (Buprestis splendens), cărăbușul (Carabus variolosus), gândacul sihastru (Osmoderma eremitta), gândacul de apă (Rhysodes sulcatus), cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii (Odontopodisma rubripes), rădașca (Lucanus cervus), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), croitorul cenușiu al stejarului (Morimus funeres), croitorul alpin (Rosalia alpina), greierul (Paracaloptenus caloptenoides), melcul cerenat bănățean (Chilostoma banaticum), racul de ponoare (Austropotamobius torrentium).

2.2. Potențial turistic antropic

Potențialul turistic constituie ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice (Ghincea, 2008).

În ceea ce privește potențialul turistic antropic existent pe Valea Cernei, acesta este format atât din edifii cu funcție turistică, cât și din activități umane cu funcție turistică.

În ceea ce privește edificiile cu funcție turistică localizate în cuprinsul văii acestea sunt încadrate în mai multe categorii, cum ar fi (Erdeli și Gheorghilaș, 2006):

– edifii religioase în categoria cărora intră Biserica "Schimbarea la Față" din Băile Herculane, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric, Biserica romano-catolică "Sf. Maria" din Băile Herculane, construcție 1838, monument istoric.

– edifii culturale în categoria cărora intră comunitățile din zonele izolate prin păstrarea obiceiurilor tradiționale, Muzeul Stațiunii Băile Herculane, Muzeul de istorie ,,Nicolae Cena”, dar și monumente de artă și arhitectură (statuia din bronz a lui Hercule, băile imperiale romane, băile imperial austriece, centrul vechi al stațiunii), Situl arheologic din Băile Herculane (Epoca medievală, Epoca daco-romană, Hallstatt, Epoca bronzului, Neolitic).

– edifii economice sau obiective cu caracter economic Gara din Băile Herculane, Ansamblul de mori (Moara de la Pod, Moara lui Dămșescu, Moara lui Hașca, Moara lui Șandru, Moara lui Jargea, Moara lui Ion Boartă) din Topoleț, construcție din secolul al XX-lea, monumente istorice.

– edifii cu funcție turistică propriu-zisă în categoria cărora intră parcul de recreere din Băile Herculane, centrele spa din bazele hotelurilor.

– elemente de artă populară tradițională (morile de apă încă în stare de funcționare, vâltorile, stânele și sălașele) (Ghincea, 2008).

În ceea ce privește activitățile umane cu funcție turistică ce se maifestă pe Valea Cernei, în mod predominant în orașul/stațiunea Băile Herculane, acestea sunt reprezentate atât de festivaluri artistice tematice, cum ar fi ,,Festivalul Pinul Negru de Banat” – Ediția a X-a, 31 mai 2014, ,,Festivalul Internațional de Folclor Hercules” – Ediția XXXXIV, ,,Festivalul Comunităților entice din Banat”, ,,Festivalul Folcloric Ceh”, Concursul Național de Muzică Ușoară și Populară ,,Zâmbet de copil”, dar și de manifetări sportive ,,Hercules Maraton”.

Arhitectura populară în Valea Cernei prezintă aspecte de mare atracție pentru drumeții care iubesc muntele (Surd, 2005, Ghincea, 2008). Peste tot unde sunt pășuni și fânețe de unde se pot vedea adăposturi numite sălașe, odăi sau conace, locuințe folosite doar pe timpul cositului. Sălașele sunt construite din lemn, au o singură încăpere și o tindă, iar alăturat pot avea un grajd, țarc pentru vite și o grădină cu pomi și straturi de legume. Sunt destul de numeroase și casele care au fost construite pe temelie de piatră, pereți din bârne și lemn cioplit, cu acoperiș de șindrilă și prispă la fațadă. Asemenea case mai pot fi admirate în localitățile mehedințene ca Podeni, Izverna, Obârșia Cloșani, precum și în zona cătunelor bănățene aparținând comunei Cornereva.  

Între instalațiile de tehnică populară din bazinul Cernei, se remarcă gaterul acționat de apă (gaterul de pe Valea Frasâncea – Com. Cornereva), vălaiele pentru prelucrat postavul, vâltori pentru spălatul hainelor (Dolina și Topla), presa de ulei, targa pentru uscat prune și morile de apă de la Izvoarele Cernei, aval de izbuc, Cerna Sat și cea mai cunoscută, cea de pe valea Țăsnei în sectorul superior al cheilor.

Creația artistică populară se remarcă prin prezența pieselor din piele și obiectelor de lemn, sculptate măiestrit. În plus, deși nu există centre foarte cunoscute, meștesugul olăritului își are încă locul bine meritat în unele sate mehedințene.

Portul popular tradițional este păstrat cu grijă de femei și mai poate fi întâlnit în sate ca: Izverna, Balta, Obârșia Cloșani, Padeș, Cloșani, Cornereva, Plugova, Mehadia (Ghincea, 2008). Literatura populară în versuri cuprinde cântecul liric (de dragoste, de dor și jale,de înstrăinare) și cântecul satiric. Muzica populară, ca pretutindeni în Banat și Oltenia de munte, este transmisă prin viu grai de către rapsozi populari. Reprezentativ este cântecul de joc și mai ales doina, a cărei linie melodică presupune multă măiestrie în interpretare. Folclorul muzical este vehiculat prin instrumente ca fluierul, taragotul și vioara. Dansul popular este exprimat în principal prin hora, doiul și brâul (Sandu, 2012).

2.2.1. Băile Herculane

Stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane este localizată în partea de sud-vest a țării, mai exact în sud-estul județului Caraș-Severin, de-a lungul Văii Cernei. Limitele administrative ale orașului/ stațiunii sunt încadrate în cadrul Parcului Național Domogled-Valea Cernei, fapt ce reprezintă un punct imporatnt al dezvoltării durabile.

Stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane este considerată a fi emblema turistică a Banatului Montan, fiind cea mai veche stațiunea din țară și una din cele mai vechi din lume, atestată documentar încă din anii 153 d.H. fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi, ceea ce redă faptul că stațiunea are o vechime de aproape două milenii, rezultat al recunoașterii efectelor tămăduitoare a izvoarelor minerale.

Stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane este singura așezare din bazinul Cernei care are o valoare istorică și artistică deosebită. Întreaga porțiune dintre Biserica romano-catolică, la nord și Biserica ortodoxă română, la sud, incluzând clădirile de pe ambele maluri ale Cernei au fost declarate rezervație de arhitectură. În acest perimetru se află toate monumentele care alcătuiesc complexul balnear construit în secolele XIX-XX.

Ele aparțin mai multor stiluri arhitectonice: neoclasic (monumentele din jurul pieței Hercules), empire (Pavilionul 4) și baroc vienez (între Hotel Cerna și podul acoperit de peste râul Cerna), Cazinoul construit în stil baroc vienez din secolul al XIX-lea a cărui sală de argint adăpostește Muzeul de istorie ce poartă numele fondatorului său „Nicolae Cena”. Istoria modernă și contemporană a stațiunii Băile Herculane începe și datează din anul 1718 când regiunea a devenit parte a Imperiului Austriac, atunci când s-au construit majoritatea edificiilor din stațiune (stil baroc austriac), și s-a realizat reconstrucția și modernizarea ,,băilor”, a căilor de acces. Stațiunea a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Charlotte, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. Începând cu anii 1970-1980 stațiunea Băile Herculane a fost transformată dintr-o localitate turistică și de tratament de scară medie, într-un proiect de turism de scară largă.

Conform Planului Integrat de Dezvoltare Urbană a Băilor Herculane, 2012, în prezent conducerea stațiunii încearcă să facă economic viabil această stațiune prin întreținerea și adaptarea acesteia la noile cerințe ale pieței turismului internațional. Sistemul de bilete de tratament, încă activ, acoperă parțial cheltuielile legate de întreținerea și funcționarea hotelurilor, dar nu constituie o sursă de finanțare a dezvoltării bazei turistice.

Amenajările inițiale, localizate în imediata apropiere a izvoarelor s-au transformat treptat în amenajări turistice adecvate practicării turismului, fiind dotate cu echipamente specifice pentru primirea turiștilor și pentru îngrijirea sănătății. Această evoluție a stațiunii balneoclimaterice s-a datorat interesului pentru cura balneară și trecerii spre un turism de masă.

Dezvoltarea centrelor turistice a fost influențată:

– de durata lungă a sejurului

– de posibilitatea realizării curei pe întreg parcursul anului.

Din punct de vedere al amenajării turistice, stațiunea Băile Herculane prezintă o localizare în formă de ,,pânză de păianjen”, specifică văilor largi fiind influențată de factori fizico-geografici, astfel oferind avantajul unui punct de centrare al activităților (Minciu, 2000).

Fig. 2.6. Stațiunea balnoeclimaterică Băile Herculane – vedere de pe Vf. Domogled

Sursa Oprea R.,septembrie,2013

2.3.Conservarea diversității biologice în Parcul National Domogled-Valea Cernei

Confom lui Novăcescu, (2012), biodiversitatea în cadrul bazinului Cernei este amenințată de presiunea antropică determinată de creșterea mereu crescândă a nevoilor de interes economic, mai ales în ceea ce privește exploatarea fondului forestier și utilizarea terenurilor agricole.

Parcul Național Domogled – Valea Cernei este o arie protejată ce corepunde categoriei II UICN, încadrându-se titulaturii de „Parc Național: arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere” (Planul de Management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei). Parcul Național Domogled-Valea Cernei este localizat și se extinde pe teritoriul a trei județe (în estul județului Caraș-Severin, ocupând suprafața de 23.185 ha, în vestul județului Mehedinți ocupând suprafața de 8.220 ha și respectiv în vestul județului Gorj cu o suprafață de 29.806 ha). Din punct de vedere geografic, Parcul Național se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei pe versantul drept și respectiv Munților Vâlcanului și Muntilor Mehedinți pe versantul stâng.

În interiorul parcului accesul se realizează pe drumuri asfaltate, dar și pe drumuri forestiere și poteci (Planul de management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei).

Parcul Național Domogled-Valea Cernei reprezintă un punct de atracție deosebit pentru publicul larg datorită valorilor deosebite ale zonei: tradițiilor locale, istoria și cultura locurilor, peisajul caracteristic foarte variat. În ceea ce privește protejarea biodiversității parcului, aceasta este amenințată de activitățile turiștilor în interiorul parcului, ce pot avea un impact negativ asupra mediului. Activitățile turistice se axează în general pe vizitarea punctelor de interes, camparea pe văile pitorești din parc.

Un mare impact dăunător asupra biodiversității îl reprezintă activitățile precum lăsarea resturilor manajere în natură, camparea ilegală în zonele protejate, deschiderea focului în spații neamenajate, colectarea de specii de floră și faună în alt interes decât cel științific, distrugerea sau degradarea panourilor informative, indicatoarelor și semnelor de marcaj de pe traseele turistice, degradarea adăpostărilor, podețelor sau altor construcții de pe teritoriul parcului, intrarea cu mijloacele auto în albia pâraielor pentru spălare, în interiorul fondului forestier sau pe fânețe.

Prezența vizitatorilor în Parcul Național Domogled-Valea Cernei se concretizează într-un beneficiu indirect, dar important pentru zonă, respectiv stimularea dorinței de protecție a zonei și cunoașterea istoriei și a tradițiilor locale prin sensibilizarea vizitatorilor.

Beneficiile directe pe care vizitatorii le pot aduce zonei se împart în:

– beneficii pentru comunitățile locale din zona Parcului Național Domogled- Valea Cernei prin dezvoltarea ecoturismului, a turismului rural și valorificarea obiectelor de artizanat;

– beneficii pentru cabanele, hotelurile și pensiunile de pe raza parcului.

În cadrul evaluării posibilităților de apariție a unor conflicte între diverși factori interesați, au fost identificate următoarele posibile situații:

– între unele activități ale vizitatorilor și activitatea de conservare a biodiversității, cauza principală a conflictelor fiind poluarea apelor și a mediului în general cu deșeuri, vetre de foc, spălare mașini, fapt ce poate afecta ecologic zona de impact;

– camparea ilegală pe terenurile proprietate privată a locuitorilor.

Parcul Național Domogled-Valea Cernei oferă și posibilitatea de a se practica alpinism. Nu a fost încă evaluat efectul practicării acestui sport asupra habitatelor specific zonelor de stâncă. Atragerea vizitatorilor, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor, reducerea impactelor negative asupra parcului, sunt numai câteva din aspectele de interes major pentru Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei. Dezvoltarea unui turism durabil poate aduce beneficii directe și indirecte zonei, respectiv Parcului, comunităților și proprietarilor de cabane sau altor investitori din zonă.

2.4. Aspecte demografice și economice ale Văii Cernei

2.4.1.Situația demografică

Potrivit datelor statistice din anul 2010 (Novăcescu, 2002), comunele din bazinul râului Cerna pot fi grupate pe categorii în:

– comune mici, sub 1000 locuitori (Mehadica),

– comune mijlocii cu o populație cuprinsă între 1000 și 3000 de locuitori (Domașnea, Lăpușnicel, Cornea, Luncavița, Topleț, Iablanița)

– comune mari cu peste 3000 locuitori (Cornereva, Padeș, Mehadia). Spațiul rural al bazinului Cernei ocupă o suprafață mult mai mare în bazin față de spațiul urban.

 În interiorul Parcului Național Domogled-Valea Cernei comunitățile sunt reprezentate printr-o localitate – Cerna Sat, 12 cătune și orașul Băile Herculane care deși nu este inclus la propriu ca și suprafață în parc, este înconjurat în procent de 95% de suprafața parcului.

Populația în această zonă nu este foarte numeroasă, remarcându-se astfel cătunul Prisăcina cu 22 familii, urmat de Poiana Lungă – 8 familii, Țațu – 7 familii, Ineleț  – 6 familii, Cracu Mare – 5 familii, Cracu Teilor – 3 familii, Scărișoara- 3 familii, Gura Iuții – 3 familii, Stepăn – 3 familii, Bedina – 2 familii, Dobraia – 2 familii și Slătinic cu o familie. În plus, se observă un proces de îmbâtrânire a populației, media de vârstă a locuitorilor fiind de 50 de ani (Novăcescu, 2002).

Tabel 2.2. Populația stabilă la 1 ianuarie pe sexe, medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe

Sursa prelucrare date de pe INSSE

În tabelul 2.2. este prezentată evoluția populației stabile începând cu 1 ianuarie, în perioada 1990-2013 la nivelul județelor Caraș-Severin și Mehedinți, având ca ani de referință 1990, 1995, 2000, 2005, 2010 și 2013. Astfel se poate observa o scădere continuă a numărului de locuitori în ambele județe. Județul Mehedinți înregistra în anul 1990, 329.584 locuitori, iar până în 2013 numărul acestora a juns la 286.240 locuitori. Județul Caraș-Severin avea în anul 1990 408.510 locuitori, scăzând până în anul 2013 la 315.532 locuitori. Comparând numărul de locuitori existent în cele județe, putem observa că cele mai mari valori se înregistrează în județul Caraș-Severin.

Fig.2.7.Sporul natural al populației pe medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe

Sursa prelucrare date dupa INSSE

Figura 2.7. prezintă evoluția sporului natural înregistrat în perioada 1990-2013 la nivelul județelor Caraș-Severin și Mehedinți, având ca ani de referință 1990, 1995, 2000, 2005, 2010 și 20113. Astfel se poate observa că începând cu anul 1995 și până în anul 2013 sporul natural în cele două județe este negativ, acesta având un trend oscilatoriu. Județului Mehedinți a înregistrat cele mai scăzute valori în anul 2005 depășind -1500 locuitori, dar cele mai ridicate în anul 1990. În cazul județului Caraș-Severin putem observa că în prezent acesta înregistrează cele mai mici valori ale sporului natural având un deficit de peste -1500 locuitori, depâșind județul Mehedinți. Totodată putem observa că în această perioadă 1990-2013, județul Caraș-Severin a înregistrat numai valori negative, fiind caracterizat de un spor natural negativ în continuă creștere.

2.2. Situația economică

Bazinului Cernei este un spațiu rural agricol determinat de caracteristicile cadrului natural. Luând în calcul modul de utilizare al terenurilor și activitățile desfășurate de locuitori, așezările bazinului Cernei pot fi încadrate tipului de așezări funcționale mixte, încadrându-se în mai multe funcții: industrială, agricolă și de servicii (Novăcescu, 2002). Ponderea activităților cu specific agricol face posibilă clasificarea așezărilor în următoarele categorii:

– așezările cu profil cerealier sunt specifice culoarelor de vale și în sectoarele de depresiuni închise. În cadrul acestor așezări predomină cultura porumbului: Plugova, Topleț, Mehadia.

– așezările cu profil legumicol și pomicol, sunt cele aflate în preajma luncilor, fiind posibilă irigarea culturilor legumicole: Mehadia, Domașnea.

– așezările cu profil agricol și zootehnic, acolo unde este practicată creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor sunt: Cornereva, Bogâltin, Cracu Teiului.

– așezările agro-pastorale sunt localitățile în care suprafețele din extravilan sunt ocupate cu pășuni și fânețe și care sunt favorabile activităților pastorale, alături de aceste suprafețe fiind utilizate și pășunile subalpine. Acest tip de așezări se întâlnește frecvent în bazinul superior al Cernei, de la contactul cu rama muntoasă, unde ocupația de bază a locuitorilor este creșterea oilor: Lunca Florii, Ineleț, Dobraia.

Specificul agricol este completat și de funcții industriale legate de exploatarea și prelucrarea lemnului, având în vedere că spațiul montan este acoperit cu specii valoroase de fag și brad. Conform lui Novăcescu (2002), lemn din bazinul Cernei poate fi exploatat (Topla, Cerna-Sta) sau prelucrat (Mehadia). Preocupările locuitorilor acestor comunități aflate în apropierea parcului național și care dețin suprafețe în interiorul acestuia, au ca activități principale: exploatarea resurselor pădurii, creșterea animalelor și pășunatul (oilor și vitelor), agricultura (pomi fructiferi, legume, porumb), turismul balnear.

Comunitățile incluse în interiorul Parcului Național Domogled-Valea Cernei, cât și cele limitrofe parcului, dar cu puternice influențe în interiorul ariei protejate, sunt foarte slab dezvoltate din punct de vedere economic, zona fiind până în anii 1960 o adevărată zonă de sălbăticie.

  În perioada 1965 –1985 au fost dezvoltate o serie de activități cu impact major  asupra parcului național, cum ar fi:

 – regularizarea cursului Cernei prin construirea a două lucrări hidrotehnice de mare anvergură (barajul Prisaca – km 5, barajul Iovanu)

–  exploatarea masei lemnoase în bazinele forestiere adiacente râului Cerna,

– cariere: anrocament, balast, argilă.

  Astfel populația locală și cea stabilită în zonă a beneficiat de o piață de muncă vastă, putând să-și asigure traiul în condiții normale. Problema principală cu care se confruntă familiile din cătunele situate pe suprafața parcului este lipsa unui drum de acces, ușor practicabil, în localitățile adiacente acestora. Greutățile localnicilor decurg și din lipsa unei infrastructuri adecvate satisfacerii nevoilor ce privesc problemele zilnice cu care se confrunta aceștia, și anume: lipsa unui cabinet medical, a curentului electric, a apei curente și modalități de obținere a unor venituri suplimentare.

Există, însă și localnici care au avut posibilitatea să-și asigure, prin montarea unor generatoare pe apă, curentul electric atât de necesar desfășurării activităților zilnice într-o gospodărie, și chiar amenajarea gospodăriilor cu scopul de putea primii turiști.

Odată cu definitivarea obiectivelor hidrotehnice și cu reducerea volumului de masă lemnoasă exploatată anual după 1989, locuitorii zonei se confruntă cu probleme sociale, economice și de infrastructură destul de grave cum ar fi: lipsa locurilor de muncă, volumul investițiilor aproape inexistent, deteriorarea infrastructurii existente anterior,izolare, acces dificil, lipsuri în ceea ce privește accesul la educație și asistență medicală.

Comunitățile incluse în interiorul parcului contribuie atât la atractivitatea, cât și la valoarea ariei protejate prin obiceiurile tradiționale, bogăția culturală și ospitalitate. De asemenea, comunitățile locale ocupă un loc important în dezvoltarea unui turism durabil care, fără o colaborare susținută și înțelegere din partea localnicilor, nu ar putea fi realizată în armonie cu spiritualitatea locală (Planul de management al Parcului Național Domogled-Valea Cenei).

Fig.2.8.Numărul mediu al salariaților pe categorii de salariați, forme de proprietate și județe

Sursa prelucrare date după INSSE

Figura 2.8. prezintă situația salariaților în perioada 1990-2013 în județele Mehedinți și Caraș-Severin având ca ani de referință 1990, 1995, 2000, 2005, 2010 și 2013. Astfel se poate observa o oscilație a numărului de salariați precum și faptul că numărul acestora este în continuă scădere în ambele județe. Județul Mehedinți numărul salariaților a scăzut continuu de la puțin peste 100.000 în anul 1990, la 40.000 în anul 2013. Aceeași tendință de scădere se observă și în județul Caraș-Severin, numărul salariaților scăzând de la puțin 140.000 în anul 1990, la 50.000 în 2013. Comparând numărul salariaților din cele două județe, putem observa faptul că deși în descreștere, numărul de salariați din județul Caraș-Severin este mai mare față cel din județul Mehedinți.

Fig.2.9. Populația ocupată civilă, în profil teritorial și pe activități ale economiei 2013 mii persoane

Sursa prelucrare date dupa INSSE

În figura 2.9. este prezentată populația ocupată civilă în principalele activități ale economiei în anul 2013 în județele Mehedinți și Caraș-Severin. Astfel se observă că cea mai dezvoltată ramură economică în cele două județe este agricultura, cele mai mari valori înregistrându-se în județul Mehedinți cu 47,8 mii persoane, fiind urmat de Caraș-Severin cu 41,2 mii persoane. Pe locul doi se situază industria prelucrătoare cu cele mai mari valori în județul Caraș-Severin 20,2 mii persoane, respectiv 11,3 mii persoane în județul Mehedinți. Cele mai scăzute valori se înregistrează în informații și comunicații cu valori de 0,5 mii persoane în județul Caraș-Severin și 0,3 mii persoane în județul Mehedinți.

Conform Monitorului Oficial al României privind legile și decretele aprobate de Planul de amenajare a teritoriului național – Sceținua I- Rețele de transport, căile de acces spre Valea Cernei, sunt reprezentate de căi rutiere, feroviare, aeriene, dar și navale.

Căile de comunicație rutieră sunt reprezentate printr-o rețea de drumuri rutiere naționale și județene dispuse în lungul văilor principale.

– Coridorul Pan European pe direcția sud-nord, dintre Craiova spre Arad, traversând astfel județul Caraș-Severin, trecând prin orașul Băile Herculane.

– drumul european E70 pe direcția sud-nord, (DN6) din dreptul Băilor Herculane;

– drumul național DN 67D (ce leagă Băile Herculane de Târgu Jiu) din dreptul localității Godeanu;

– drumul național DN 66A, pe direcția Petroșani – Lupeni – Câmpul lui Neag – Izvoarele Cernei – Pasul Jiu-Cerna, pe direcția sud-est

– drumul național DN 57 pe direcția sud – nord-vest

– drumul județean DJ 671 (ce leagă localitățile Apa Neagră și Valea Mare) în dreptul localității Cloșani; la acestea se adaugă calea rutieră județeană DJ 608 și căile rutiere comunale DC 36 și 28.

Conform Planului de management al parcului Național Domogled-Valea Cernei, cele mai bune condiții pentru circulație sunt pe drumul european E70, a cărui reabilitare a început în 2009 și a fost sfârșită în 2011, și drumul național DN 66. În ceea ce privește traficul, cele mai folosite drumuri sunt E70 (pe toată lungimea sa) – întrucât face legătura spre Timișoara și mai departe spre Europa de Vest sau spre Craiova-București.

Bazinul Cernei este deservit de o singură cale ferată, dublă, care face parte din magistrala 900 CFR, București-Roșiori-Craiova-Filiași-Caransebeș-Timișoara pe o distanță de 46 km în bazin. Calea ferată dublă este modernizată, iar dirijarea circulației se face centralizat și electrodinamic. Prin această rețea se asigură traficul de mărfuri și călători, local și în tranzit prin intermediul stațiilor principale de cale ferată Orșova și Băile Herculane și a haltelor: Mehadia, Iablanița, Domașnea și Luncavița. Rețeaua de cale ferată aflată în folosință asigură legături cu punctele nodale din afara spațiului, Caransebeș și Drobeta Turnu Severin, realizându-de în acest mod legătura cu județele din țară. Lungimea și repartiția teritorială a căilor ferate este pe departe de a fi satisfăcătoare întrucât numeroaselor localități din bazinele superior și mijlociu ale râului Cerna nu le sunt asigurate legături cu exteriorul și prin calea ferată: Cracu Mare. Ineleț, Scărișoara, Cerna-Sat, Prisăcina, Dolina, Lunca Florii, Macoviște, Globurău, Cuptoare, Valea Bolvașnița. Alte linii ferate au rămas în stadiul de proiect, din perioada interbelică și până în prezent, cum ar fi: Băile Herculane-Baia de Aramă-Târgu Jiu, Stamora Moravița-Jamu Mare-Comorâște (pe linia Berzovia-Oravița), Iablanița-Bozovici-Anina. Accesul pe cale aerienă se realizează prin Aeroportul Internațional de la Timișoara, Aeroportul Caransebeș și Aeroportul Internațional Craiova. Accesul pe cale fluvială se realizează pe Dunăre prin porturile de la Orșova, Drobeta Turnu-Severin și Moldova Veche pentru turiștii care sosesc pe cu nave de croazieră dinspre vestul Europei.

Capitolul III Infrastructura și circulația turistică în Valea Cernei

3.1.Unități de cazare

Valea Cernei, (Badea et al, 1981), prin varietatea peisajelor pe care le oferă, este ea însăși un element de atractivitate turistică. În ultimii ani au apărut foarte multe cabane, pensiuni, hoteluri și chiar case particulare. Sunt în general construcții noi, care nu respectă specificul arhitectonic al localității Băile Herculane, dar acest fenomen nu e prezent doar în oraș (figura 3.1.).

El poate fi urmărit în lungul Cernei până dincolo de km 14 pe șoseaua ce leagă Băile Herculane de Baia de Aramă. Datorită morfologiei văii construcțiile lipsesc sau sunt poziționate mai departe de vale în sectorul cuprins între Țăsna și Arșasca, urmând ca pe drumul județean ce leagă șoseaua națională de Cerna-Sat aceste construcții noi să reapară. Mai există un sector atractiv pentru construcții noi în zona Izbucul Cernei – Cheile Cernișoarei unde în ultimii 4 ani au apărut peste 10 vile noi ce au proprietari veniți din orașul Târgu Jiu. Aici accesul se face pe drumul ce vine dinspre Motru Sec prin Obârșia Cloșani (Cocean și Dezni, 2009).

Prin urmare, cu excepția apariției construcțiilor noi în lungul Cernei și al afluenților (Iauna, Balmeș, Cărbunele), în apropierea lacurilor antropice (Lacul Prisaca și Lacul Valea lui Iovan, și stațiunea Băile Herculane) nu putem vorbi despre amenajări turistice majore de-a lungul apelor.

Fig. 3.1. Stânga Baza de tratament și recuperare Tierna Baraj Prisaca, dreapta amenajare turistică Lac Prisaca

Sursa Oprea R., mai 2015

În interiorul văii și pe raza acesteia există mai multe pensiuni turistice, acestea fiind deținute de proprietari privați (figura 3.2.). Totodată pe suprafața parcului sunt amenajate cabane silvice, administrate de Ocoalele Silvice din județul de care aparțin, unde condițiile de cazare diferă de la o cabană la alta, fiind condiționate de administratorii acestora (Erdeli și Gheorghilas,2006).

Fig. 3.2. Stânga amenajări turistice Cerna-Sat, dreapta amenajare turistică amonte Băile Herculane

Sursa Oprea R., mai 2015

Deoarece, în prezent Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei nu are în patrimoniu nici o cabană silvică, posibilitățile de cazare în astfel de locații sunt condiționate de administratorii acestora.

Întrucât stațiunea balneoclimaterică Băile-Herculane, caracterizată de prezența unui flux continuu de turiști, se află pe teritoriul Parcului Național Domogled – Valea Cernei, aceasta reprezintă un punct de plecare pentru cei care doresc să viziteze parcul, oferind condiții de cazare foarte variabile ce răspund cerințelor turiștilor.  În plus, în interiorul parcului se găsesc 6 campinguri, figura3.3. putându-se oberva două dintre acestea. Conform Regulamentului Parcului Național Domogled-Valea Cernei, camparea este permisă doar în următoarele locuri destinate acestui scop:

– 7 Izvoare Calde – amenajat corespunzător (km 3 pe DN 67D)

– Poiana Țăsnei – amenajat pe proprietăți particulare (km 13 pe DN 67D)

– Coada Lacului Prisaca – amenajat pe proprietetate particulară ( km 11-12 pe DN67D)

– Poiana Bechet – doar vatră pentru foc (traseul turistic Cheile Țăsnei – Vârful Ciolanu, după 2ore de mers)

– Cerna-Sat – doar vatră pentru foc (la marginea Cerna Sat către barajul Iovanu)

– Izvoarele Cernei – neamenajat.

În ceea ce privește unitățile de cazare existente în stațiunea Băile Herculane, acestea sunt formate din hoteluri, hosteluri, moteluri, vile turistice, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice. Datorită lipsei investițiilor, baza tehnico-materială existentă, precum și echipamentele și amenajările publice (pavilioane de cură internă, captările de izvoare) au fost afectate de timp prin procesul de degradare și învechire.

Fig. 3.3. Stânga vedere camping Poiana Țăsnei dinspre DN 67 D, dreapta intrarea în camping 7 Izvoare dinspre DN 67D

Sursa Oprea R,1mai 2015

În ultimii 15 ani baza tehnico-materială din stațiuni s-a degradat, lipsa unor investiții a făcut ca multe unități construite în anii 1970-1980 să rămână cu echipamente învechite și depășite moral în hoteluri și în bazele de tratament, echipamentele edilitare și amenajările publice (parcuri, pavilioane de cură internă, captările de izvoare), protecția surselor de factori naturali s-au degradat considerabil așa cum se poate observa în figura 3.4.. Această situație este întâlnită în mod predominant în central istoric al stațiunii (Plan integrat de dezvoltare urbană a Băilor Herculane, 2012).

Fig,3.4. Stânga Hotel Decebal, dreapta fostele băi sulfuoase

Sursa Oprea R, mai 2015

Însă această situație nu este întâlnită pe tot cuprinsul stațiunii, deoarece în centrul nou al stațiunii, se găsesc unități de cazare noi sau recondiționate, acestea fiind în stare de funcționare.

Fig. 3.5.. Stânga Hotel Domogled, dreapta Hotel Cerna

Sursa Oprea R. mai 2015

Fig 3.6. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri, oraș Băile Herculane

Sursa prelucrare date de pe INSSE

În figura 3.6. sunt reprezentate principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare pe tipuri de structuri, în orașul Băile Herculane în perioada 1990-2014, precum și evoluția dezvoltării și apariției acestor tipuri de structuri, având ca ani de referință 1990, 1995, 2000, 2005, 2010, 2013 și 2014. Urmărind evoluția generală (totală) a dezvoltării și a apariției structurilor de primire turistică, putem observa că de la un număr de peste 20 structuri de cazare în anul 1990, numărul acestora a scăzut până în anul 1995 la 15 structuri de cazare, urmând ca din acest an să crească continuu ajungând la peste 60 structuri de cazare în anul 2014. Analizând evoluția structurilor de primire turistică pe tipuri de structuri, se observă că în perioada 1990-2000, numărul hotelurilor era sub 10, acesta începând să crească în perioada 2005- 2014, ajungând la 12 structuri de cazare de acest tip. În ceea ce privește numărul vilelor turistice din această zonă, se observă faptul că în anul 1990, numărul acestora era aproape de 10, urmând ca acesta să scadă în mod continuu, ajungând ca în anul 2014 să mai fie înregistrată o singură vilă turistică. Analizând evoluția pensiunilor turistice, putem observa că acestea au apărut în această zonă începând cu anul 2005, numărul acestora fiind în continuă creștere, ajungând de la sub 10 structuri de cazare în anul 2005, la 40 de pensiuni turistice în anul 2014, devenind în perioada 2010-2014 principala formă de cazare din orașul Băile Herculane. În ceea ce privește celelalte tipuri de structuri de cazare, se observă faptul că ele au început să apară predominant începând cu anul 2005, numărul acestora oscilând, dar menținându-se la sub 10 structuri de cazare.

Fig 3.7.Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică, oraș Băile Herculane (număr locuri)

Sursa prelucrare date de pe INSSE

În figura 3.7. este reprezentată capacitatea de cazare turistică existentă (număr locuri de cazare) pe tipuri de primire turistică, în orașul Băile Herculane, în perioada 1990-2014, având ca ani de referință 1990, 1995, 2000, 2005, 2010, 2013 și 2014. Analizând capacitatea de cazare turistică existentă generală (totală) se observă faptul că deși prezintă o evoluție oscilatorie, trendul general este de scădere de la aproape 6000 locuri de cazare în anul 1990, la 4500 locuri de cazare în anul 2014. Analizând capazitatea de cazare existentă pe tipuri de structuri de primire turistică, se observă că cel mai mare număr de locuri de cazare se înregistrează în cazul hotelurilor. Astfel numărul de locuri de cazare existent în hoteluri s-a menținut în perioada 1990-2005 în jurul valorii de 4000 de locuri de cazare, urmând ca în perioada 2010-2014 numărul acestora să scadă continuu și să ajungă la 3300 locuri de cazare în anul 2014. În cazul vilelor turistice se observă faptul că acestea înregistrau în număr aproximativ de 1000 locuri de cazare în perioada 1990-2000, urmând ca până în anul 2014 numărul de locuri de cazare să scadă foarte mult, ajungând la sub 50 locuri de cazare. În ceea ce privește numărul de locuri de cazare înregistrat în cazul pensiunilor turistice, se observă că acesta este foarte mic în anul 2005, urmând ca în perioada 2010-2014 acesta să crească continuu și să ajungă la aproape 1000 locuri de cazare în anul 2014. În ceea ce privește celelalte tipuri de structuri de primire turistică, numărul de locuri de cazare înregistrat este foarte mic sau inexistent.

Fig. 3.8. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică, oraș Băile Herculane (număr locuri/zile)

Sursa prelucrare date de pe INSSE

În figura 3.8. este reprezentată capacitatea de cazare turistică în funcțiune (număr locuri/zile) pe tipuri de structuri de primire turistică în orașul Băile Herculane, în perioada 2001-2014, având ca ani de referință 2001, 2005, 2010, 2013 și 2014. Analizând capacitatea de cazare turistică în funcțiune generală (totală) se observă o oscilație a numărului de locuri/zile de cazare. Astfel, de la un număr de peste 1200000 locuri/zile de cazare în anul 2001, se observă o scădere până în anul 2010 ajungând la aproape 800000 locuri/zile de cazare, urmând ca numărul acestora să crească din nou până în anul 2014 înregistrând aproape 1200000 locuri/zile de cazare. În ceea ce privesște capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică, se observă că cel mai mare număr de locuzi/zile de cazare se înregistrează în cazul hotelurilor, ce prezintă o evoluție oscilatorie. Astfel, de la un număr de 1200000 locuri/zile de cazare în anul 2001, se observă o scădere foarte mare, ajungând în anul 2010 la aproape 600000 locuri/zile de cazare, urmând ca acesta să crească din nou până în anul 2014 și să înregistreze puțin peste 800000 locuri/zile de cazare. Pe locul doi ca număr locuri/zile de cazare sunt pensiunile turistice, înregistrând în anul 2005 un număr foarte mic de locuri/zile de cazare, urmând ca acesta să crească în perioada 2010-2014 și să ajungă la 200000 locuri/zile de cazare în anul 2014. În ceea ce privește celelalte tipuri de structuri de primire turistică, acestea prezintă valori foarte mici ale numărului de locuri/zile de cazare, comparativ cu cele analizate, neputându-se urmări o evoluție în timp.

3.2. Unități de alimentație

În ceea ce privește unitățile de alimentație existente pe Valea Cernei, acestea sunt localizate predominant în stațiunea Băile Herculane, în restul teritoriului găsindu-se o asigură unitate de alimentație în apropiere de Ștrandul 7 Izvoare (figura 3.9.). În stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane, alimentația îmbracă toate formele specifice acestui sector, de la restaurante și restaurante-pensiune (Restaurantul Sfinxul Bănățean, Restaurantul Paradis, Restaurantul Golden Spirit, Restaurantul Magic), pizzerii (Pizzeria Cristal, Pizzeria Grecească Dimitrios, Pizzeria Capșa), la baruri, disco-baruri, autoserviri, bufete, cofetării și patiserii (tabel 3.1.). Aceste unități din punct de vedere al clasificarii cuprind toate categoriile, predomină însă multe unitați de categoria II, III și IV cu dotări aflate mult sub cerințele turistice actuale. Conform Antrec, pe teritoriul Văii Cernei se găsește doar o pensiune care promovează un turism rural și ecologic, ea fiind localizată în stațiunea Băile Herculane, denumită Pensiunea Casa Natura de 3 stele.

Conform Oficiului Național al produselor tradiționale și ecologice românești, Valea Cernei nu reprezintă o zonă producătoare de produse tradiționale și ecologice românești, însă la nivelul județului Caraș-Severin există localități care dețin această funcție de producător și care se găsesc aproximativ în apropiere de Valea Cernei. Spre exemplu în comuna Ramna se produce telemea albă de oaie, în Vermeș se fac produse precum unt, telemea, smântână, la Bocșa se găsesc vișli, mititei, sângerete afumat, șuncă de casă afumată, toba de casă, cârnați de casă, slănină afumată, costiță afumată, caltaboș de casă afumat, jumări, cârnați cabanos, gușă afumată, șuncă ardelenească, pâine bănățeană coaptă pe vatră și în formă, la Reșița se fac în special produse de cofetărie, cum ar fi: ecleru, doboșul, amandine, inidiene, diplomat, savarine.

Tabel.3.1.Tipuri de unități de alimentație

Sursa prelucrare date de pe Turist-Informator (Gastronomie – alimentație publică în Băile Herculane)

Fig. 3.9. Stânga unitate de alimentație pe Valea Cernei, dreapta unitate de alimentație în stațiunea Băile Herculane

Sursa Oprea R,mai 2015

3.3. Unități de tratament

În ceea ce privește unitățile de tratament amenajate pe Valea Cernei, acestea valorifică resursele curative cum ar fi izvoarele termo-minerale, acestea localizându-se predominant în bazinul inferior al Cernei, în aria stațiunii Băile Herculane. Din punct de vedere al stării de conservare al amenajării, o parte din izvoarele termo-minerale au fost captate și folosite atât în mod public, cât și în mod privat în hoteluri, acestea având o condiție bună de utilizare.

Principalele boli care pot beneficia de tratamente în Băile Herculane sunt:
a)  boli ale aparatului locomotor –  reumatism inflamator (artralgii după reumatisme articulare acute, reumatisme secundare infecțioase, poliartrită reumatoidă, forme clasice cu activitate inflamatorie, spondilită anchilozantă, etc.);
–  reumatism degenerative (boli artrozice ale membrelor inferioare și ale centurii sacroiliace, artroze ale mâinilor și ale centurii scapulo-humerale);
–  afecțiuni degenerative ale coloanei (spondiloza cervicală și discopatii cervicale, spondilozesi discopatii dorsale, spondiloze și discopatii lombare);
–  boli reumatismale articulare inflamatoare sau degenerative (suferințe articulare ale membrelor inferioare, suferințe articulare ale membrelor superioare, suferințe articulare ale coloanei vertebrale);
–   afectiuni post-traumatice.
b)  boli ale sistemului nervos:
–  afecțiuni neurologice periferice (paralizii și pareze post-traumatice ale membrelor, polinevrite, poliradiculoneuropatii în faza sechelară, sindromul de „coadă de cal”, sechele tardive după poliomelita);
– afecțiuni neurologice centrale funcționale (nevroza astenică);
– vicii de atitudine la copii și tineri (capul înclinat înainte, omoplați depărtați, spatele rotunjit, umeri aduși, bazin basculat înainte, abdomen proeminent, aplatizare a bolții plantare).
Bazele de tratament specializate din Băile Herculane sunt dotate cu:
–  piscina cu apă termală sau caldă, cu sistem de filtrare și preaplin;
–  bazine individuale și bazine duble cu apă termală; 
–  baie galvanică 4 celule, cadă galvanică pentru tot corpul;
–  aparate electro-magneto-terapie;
–  aparatura kinetoterapie, gimnastică medicală, acupunctură și fitness;
–  sauna și masaj;
–  mese tratament și alte aparate.  
Dotările bazelor de tratament în Băile Herculane sunt grupate pe specialități, în sectoare distincte și permit în principal următoarele proceduri terapeutice: tratamente cu apă termală în bazine individuale sau cu 2 locuri;
•băi galvanice simple și cu duș subacval;
•hidroterapie și băi cu plante; 
•fizio-electro-magneto-terapie: ultrasunete, ultrascurte, curenți diadinamici, interferențiali, magnetodiaflex; saună; gimnastică medicală, kinetoterapie; masaje, aerosoli; acupunctură.
Băile Herculane – Tratamente în baza de tratament aflate la Hotelurile Internațional, Hotel Ferdinand, Hotel Geta, Hotel Dacia, Hotel Sara's Sons și Pensiunile Casa Maria, Pensiunea Casa Ecologică, Pensiunea Trandafirul Galben, Pensiunea Magic, Pensiunea Casa Lorabella.

Fig 3.10. Stânga Izvorul Domogled, dreapta Izvorul Neptun III

Sursa Oprea R., mai 2015

3.4. Circulația turistică

Valea Cernei este o zonă foarte apreciată, oferind condiții optime pentru odihnă, recreere și tratament. Funcția turistică este destul de complexă, fiind reprezentată prin: turismul montan (drumeție, cunoaștere, alpinism); sporturi de iarnă (Muntele Mic); odihnă și recreere (în toți munții și îndeosebi pe Bistra Mărului, cu lacul și Complexul Scorillo); vânătoare și pescuit sportiv; turism itinerant cu valențe culturale; agroturism (satul Marga). Această zonă este accesibilă de pe E70 cu telescaunul (Muntele Mic), din culoarul Bistrei sau de pe Valea Cernei (Munții Godeanu) (Planului de management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei).

Pentru Parcul Național Domogled-Valea Cernei nu s-au efectuat studii speciale de turism, însă administrația ariei naturale protejate în urma implementării unei acțiuni de monitorizare a fluxului de turiști prin completarea de chestionare elaborate special acestui scop, a ajuns la concluzia că fenomenul turistic existent pe suprafața parcului poate fi împărțit în următoarele categorii :

– turismul ocazionat de șederea în stațiune Băile Herculane, atât pentru tratamente balneoclimaterice cât și pentru vizitarea acestei stațiuni bimilenare,

– turism de tranzit pe DN 67D – Băile Herculane – Tg. Jiu,

– turism de odihnă și recreere pe suprafața parcului național, în zonele de camping ale ariei naturale protejate,

– drumeție montană – Parcul Național Domogled-Valea Cernei.

– turism sportiv (alpinism, speologie, canioning, etc. ).

Majoritatea turiștilor vin pe teritoriul parcului pentru tratamentele balneoclimaterice, astfel se explică fluxul mare de persoane în perioada mai-septembrie în zona Șapte Izvoare, locul unde există izvoare naturale cu apă termală .

Totodată, datorită ofertelor turistice balneoclimaterice existente la hotelurile din stațiune, prezența turiștilor este remarcată pe tot parcursul anului, însă aceștia se încadrează în categoria persoanelor care nu au condiția fizică necesară pentru vizitarea parcului național pe marea parte a traseelor turistice existente. Cu toate acestea, trasee turistice cum ar fi: Băile Herculane – Grota cu Aburi și Băile Herculane – Crucea Albă sunt accesibile și categoriei de turiști cu posibilități fizice mai reduse. Turiștii interesați exclusiv de Parcul Național și Valea Cernei sunt cei care au o educație ecologică ridicată și aleg recreerea într-o arie protejată practicând ecoturismul. O parte din această categorie de turiști sunt interesați în descoperirea modului de viață , tradițiilor, culturii comunităților locale.

Tabel 3.2. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri în orașul Băile Herculane

Sursa prelucrare date de pe INSSE

În tabelul 3.2., respectiv figura 3.11. este reprezentată evoluția fluxului turistic, mai exact a sosirilor, în orașul Băile herculane, în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, în perioada 2001-2014, având ca ani de referință 2001, 2005, 2010, 2013, 2014. Analizând evoluția numărului total de sosiri al turiștilor se observă o oscilație a valorilor, trendul general de evoluție fiind de scădere. Astfel, se observă că de la număr de aproape 90000 de sosiri înregistrate în anul 2001, se înregistrează o scădere foarte mare până în anul 2010 ajungând la aproximativ 50000 sosiri, urmând ca până în anul 2014, acesta să crească din nou și să ajungă la aproximativ 76200 sosiri. În ceea ce privește numărul de sosiri în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, se observă că cel mai mare număr de sosiri este înregistrat în cazul hotelurilor, care asemenea situației generale, prezintă un număr de sosiri oscilatoriu a valorilor, trendul general fiind tot de scădere.

Fig. 3.11. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri în orașul Băile Herculane

Sursa prelucrare date de pe INSSE

Astfel, de la un număr de peste 85000 sosiri înregistrate în anul 2001, se observă o scădere foarte mare până în anul 2010 ajungâng la o valoare de aproximativ 35000 sosiri, urmând ca apoi să crească din nou până în anul 2014 ajungâng la un număr de aproape 60000 sosiri. Pe locul doi ca număr de sosiri înregistrate se remarcă pensiunile turistice, care în anul 2001 au înregistrat un număr de 579 sosiri, urmând ca acesta să crească din anul 2005 ajungând în anul 2014 la peste 10000 sosiri. În cazul vilelor turistice se poate observa că numărul sosirilor în aceste unități a scăzut foarte mult în perioada 2001-2010, de la un număr de 440 sosiri în anul 2001, ajungând o valoare minimă de 38 de sosiri în anul 2010, urmând ca în perioada următoare acesta să crească din nou ajungând la 254 sosiri în anul 2014. Hostelurile au înregistrat o creștereba numărului de sosiri în perioada 2010-2014, de la peste 1200 sosiri în anul 2010, la peste 2000 sosiri în anul 2014, comparativ cu motelurile care au înregistrat o scădere continuă a numărului de sosiri în aceeași perioadă, de la aproape 3000 sosiri în anul 2010 la 757 sosiri în anul 2014. În ceea ce privește popasurile turistice, se observă o creștere continuă a numărului de sosiri în perioada 2001-2014, de la 854 sosiri în anul 2001 la peste 2800 sosiri în anul 2014. De asemenea se poate observa că în cazul cabanelor turistice, taberelor de elevi și preșcolari și pensiunilor agroturistice, nu s-a înregistrat un flux constant de sosiri, datele aproape lipsind.

Tabel 3.3.Înnoptări în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri în orașul Băile Herculane

Sursa prelucrare date după INSEE

În tabelul 3.3., respectiv în figura 3.12., este reprezentată evoluția fluxului turistic, mai exact a înnoptărilor, în orașul Băile Herculane în perioada 2001-2014, în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, având ca ani de referință 2001, 2005, 2010, 2013 și 2014. Astfel analizând numărul total de înnoptări înregistrat se observă faptul că asemenea numărului de sosiri, acesta prezintă o oscilație a valorilor, trendul general de evoluție fiind de scădere. Astfel de la un număr de peste 700000 înnoptări înregistrat în anul 2001, a scăzut până în anul 2010 ajungând la aproximativ 350000 înnoptări, urmând ca apoi să crească din nou până în anul 2014 ajungâng la un număr de peste 400000 înnoptări. Analizând numărul de înnoptări înregistrat pe tipuri de struturi, se observă că cel mai mare număr de înnoptări se înregistrează în cazul hotelurilor. Astfel, de la un număr de peste 700000 înnoptări înregistrat în anul 2001, a scăzut până în anul 2010 ajungând de peste 313000 înnoptări, urmând ca apoi acesta să crească din nou până în anul 2013 ajungând la peste 360000 înnoptări, pentru ca apoi să scadă din nou în anul 2014 la un număr de peste 362000 înnoptări. În ceea ce privește numărul de înnoptări înregistrat de pensiunile turistice în perioada 2010-2014, acesta prezintă o creștere continuă a valorilor de la 1009 înnoptări în anul 2001, la peste 30000 înnoptări în anul 2014. În cazul vilelor turistice se poate observa că numărul înnoptărilor în aceste unități a scăzut foarte mult în perioada 2001-2010, de la 919 înnoptări în anul 2001, la 240 de înnoptări în anul 2010, pentru ca în perioada următoare să crească din nou ajungâng la un număr de peste 1700 înnoptări în anul 2014.

Fig.3.12. Înnoptări în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri în orașul Băile Herculane

Sursa prelucrare date de pe INSSE

Hostelurile prezintă o oscilație a valorilor, de la 8004 înnoptări în anul 2010, numărul de înnoptări a scăzut la aproximativ 7200 înnoptări în anul 2013, urmând ca apoi să crească din nou ajungând la peste 9000înnoptări în anul 2014, comparativ cu motelurile care au înregistrat o scădere continuă a numărului de înnoptări, de la aproape 3000 înnoptări în anul 2010, la 757 înnoptări în anul 2014. În ceea ce privește popasurile turistice, se observă o creștere continuă a numărului de înnoptări în perioada 2001-2014, de la aproape 5000 înnoptări în anul 2001 la aproape 7500 înnoptări în anul 2014. De asemenea se poate observa că în cazul cabanelor turistice, taberelor de elevi și preșcolari și pensiunilor agroturistice, nu s-a înregistrat un flux constant de înnoptări, datele aproape lipsind.

Fig. 3.13. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri, pe tipuri de turiști în județul Caraș-Severin

Sursa prelucrare date după INSSE

În figura 3.13. este reprezentată evoluția generală (totală) a sosirilor în structurile de primire turistică a fluxurilor de turiști români și străini, în județul Caraș-Severin, în perioada 1990-2014, având ca ani de referință 1990, 1995, 2000, 2005, 2010, 2013 și 2014. Analizând numărul total de sosiri al turiștilor se observă o oscilație a valorilor, trendul general de evoluție fiind de scădere. Astfel de la un număr de peste 300000 sosiri înregistrate în anul 1990, numărul acestora a scăzut foarte mult până în anul 1995 ajungând la un număr de aproape 150000 sosirii, această valoare menținându-se până în anul 2000. După anul 2000 se înregistrează o scădere continuă a nmărului de sosiri ajungâng la aproape 100000 sosiri în perioada 2005-2010, urmând ca până în anul 2014 numărul de sosiri să crească din nou ajungâng la peste 120000 sosiri. Analizând numărul de sosiri pe tipuri de turiști, se observă faptul că numărul de sosiri al turiștilor români prezintă aceeași evoluție a valorilor înregistrată ca cea la nivel total. În ceea ce privește numărul de sosiri al turiștilor străini, se observă faptul că el a fost înregistrat în perioada 2010-2014 și este foarte mic comparativ cu cel al turiștilor români.

Fig. 3.14. Înnoptări în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, tipuri de turiști în județul Caraș-Severin

Sursa prelucrare date de pe INSSE

În figura 3.14. este reprezentată evoluția generală (totală) a înnoptărilor în structurile de primire turistică a fluxurilor de turiști români și străini, în județul Caraș-Severin, în perioada 1990-2014, având ca ani de referință 1990, 1995, 2000, 2005, 2010, 2013 și 2014. Analizând numărul total de sosiri al turiștilor se observă o oscilație a valorilor, trendul general de evoluție fiind de scădere. Astfel de la un număr de aproape 1600000 înnoptări înregistrate în anul 1990, numărul acestora a scăzut foarte mult până în anul 1995 ajungând la peste 860000 înnoptări, urmând ca până în anul 2000 această valoare să scadă la un număr de aproape 800000 înnoptări. Anul 2005 înregistrează o nouă scădere a numărului de înnoptări, însă apropiată de cea din anul 2000; această scădere continuând până în anul 2010 ajungând la un număr de peste 470000 înnoptări, urmând ca până în anul 2013 numărul de înnoptări să crească din nou ajungâng la aproape 600000 înnoptări, urmând ca apoi să mai scadă până în anul 2014, noul număr de înnoptări fiind însă apropiat de cel înregistrat în anul 2013. Analizând numărul de înnoptări pe tipuri de turiști, se observă faptul că numărul de înnoptări al turiștilor români prezintă aceeași evoluție a valorilor înregistrată ca cea la nivel total. În ceea ce privește numărul de sosiri al turiștilor străini, se observă faptul că el a fost înregistrat în perioada 2010-2014 și este foarte redus comparativ cu cel al turiștilor români.

Capitolul IV Valorificarea potențialului ecoturistic al Văii Cernei

4.1. Trasee turistice și activități ecoturistice pe Valea Cernei

Conform lui Băltărețu, (2010), turismul practicat în parcurile naționale sau arii protejate încurajează utilizarea productivă a terenului ce prezintă un randament agricol scăzut, ceea ce permite ca mari întinderi de teren să rămână acoperite cu vegetația naturală.

Datorită gradului de fragmentare, altitudinilor relativ mici, existenței unor monumente naturale ce oferă peisaje unicate, pe Valea Cernei au fost amenajate un număr de 34 de trasee turistice, dintre care 20 sunt omologate, iar 14 în curs de omologare.

Acestea au fost diferențiate în funcție de distanța dintre obiective, timpul necesar parcurgerii acelei distanțe, de gradul de dificultate, precum și de accesibilitatea pe teren. Marcarea traseelor, întreținerea, precum și recondiționarea acestora s-a realizat cu sprijinul, coordonarea și supravegherea administrației Parcului Național Domogled-Valea Cernei, a Primăriei orașului/stațiunii Băile Herculane, precum și a voluntarilor (figura 4.1.).

Fig.4.1. Stânga marcaj traseu spre Izvorul Munk, dreapta identificare marcaj traseu turistice spre Izvorul Munk

Sursa Oprea R. mai 2015

De asemenea, pe rutele rutiere principale, dar și în interiorul parcului, de-a lungul traseelor turistice au fost amenajate puncte de recreere și luat masa (popas, foișor) pentru a se evita degradarea mediului și a proteja în mod eficient natura, în prezent acestea necesitând lucrări de recondiționare (figura 4.2.).

Fig.4.2. Popas turistic în Valea Cernei pe DN 67D (punct de belvedere)

Sursa Oprea R. mai 2015

Totodată in interiorul văii, la anumite distanțe, sunt amenajate panouri ce conțin diverse informații turistice, cum ar fi indicarea traseelor, a unor obiective turistice, informații cu rol restrictiv sau avertizare (figurile 4.3. și 4.4.). Pentru a putea controla posibilele efecte negative aduse împotriva mediului, precum și pentru a putea efectua unul din traseele turistice existente, turiștii trebuie să respecte o serie o reguli. Turiștii care încalcă regulile impuse de conducerea ariei pot suporta consecințe de ordin material. Conform administraței Parcului Național Domgled-Valea Cernei regulile de vizitare a parcului sunt:

– vizitarea ariei naturale protejate se face contracost, achitând tariful de vizitare;

– nu se permite ca lăsarea gunoaielor să știrbească frumusețea valorilor naturale, turiștii sunt sfătuiți să fie prieteni cu natura,

– nu se rup florile și nu se inscripționează numele pe arbori;

– se păstrează liniștea și armonia pădurii;

– se respectă traseele marcate pentru drumețiile pe care propuse;

– nu se distrug indicatoarele și panourile informative, acestea sunt o cale de constientizare și de călăuzire;

– camparea se face doar în locuri special amenajate și desemnate;

– aprinderea focului este permisă doar în vetrele special amenajate acestui scop.

Fig.4.3. Stânga și dreapta – imagini cu informații turistice cu rol restrictiv

Sursa Oprea R, mai 2015

– se interzice abaterea de pe traseele turistice marcate;

– accesul câinilor însoțitori este permisă doar pe traseele marcate, având lesă;

– copii sub 14 ani au acces în raza parcului doar însoțiți de o persoană majoră responsabilă sau în grupuri organizate conduse de o persoană majoră responsabilă;

– turiștii au obligația să respecte indicațiile agenților de teren, a pădurarilor și a personalului din administrația parcului, să se legitimize la cererea personalului din cadrul administrației parcului la constatarea unor acțiuni sau fapte ce contravin legilor în vigoare;

– este interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative și indicatoare, precum și a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice și din interiotul parcului.”

Fig.4.4. Stânga imagine panou informații turistice, dreapta imagine informații turistice traseu

Sursa Oprea R. mai 2015

Cele mai multe trasee turistice pornesc din stațiunea Băile Herculane și se pot încheia în afara acesteia. Aceste trasee se bucură de o mare apreciere în rândul turiștilor, ele contribuind în mod direct la dezvoltarea ecoturismului de pe Valea Cernei.

Trasee turistice omologate în Valea Cernei (conform Parcului Național Domogled-Valea Cernei):

Traseu turistic: Băile Herculane(Cartierul Zăvoi) – Platoul Coronini – Foișorul Verde – Izvorul Diana

Sursa prelucrare date conform Parcului Național Domogled-Valea Cernei

Traseu turistic: Băile Herculane – Cascada Vânturătoarea –Poiana Cicilovete

Sursa prelucrare date conform Parcului Național Domogled-Valea Cernei

Traseu turistic: Băile Herculane – Crucea Albă – Peștera de sub Șărban – Vf. Domogled Mic – Vf. Domogled Mare – Cheile Ferigari – Fosta Fabrică de var

Sursa prelucrare date conform Parcului Național Domogled-Valea Cernei

4. Traseu turistic: Cărarea Pisicii – Vf. Domogled Mic – Domogled mare

Sursa prelucrare date conform Parcul Național Domogled-Valea Cernei

Fig.4.5. Stânga imagine belvedere asupra stațiunii Băile Herculane, dreapta traseu turistic Drumul Pisicii

Sursa Oprea R., mai 2013

Trasee turistice neomologate în Valea Cernei:

Traseu turistic: Băile Herculane – Cerna-Sat – Vf. Cioaca Înaltă –Valea Caprei –Valea Motrului Sec – Cloșani

Sursa prelucrare date confrom Parcului Național Domogled-Valea Cernei

Traseu turistic: Băile Herculane – Cerna-Sat – Oslea Românească – Vf. Godeanu

Sursa prelucrare date conform Parcului Național Domogled-Valea Cernei

3.Traseu turistic: Băile Herculane – Motru Sec – Poiana cu Narcise – Piatra Cloșanilor – Valea Mare

Sursa prelucrare date conform Parcului Național Domogled-Valea Cernei

Activitățile ecoturitice ce valorifică fondul turistic natural organizate pe Valea Cernei, și care atrag anual un însemnat număr de turiști sunt: alpinismul, escalada, parapanta, montainbike-ul, drumuțiile, tiroliana, speologia, off road-ul, sporturile de iarnă (Muntele Mic), vânătoare și pescuit, odihnă și recreere (în toți munții și îndeosebi pe Bistra Mărului, cu lacul și Complexul Scorillo); sporturile nautice atât pe oglinda lacurilor de acumulare Iovanu și Prisaca, cât și pe râul Cerna-de către amatorii de navigație pe ape repezi de munte (rafting, canoeing) care posedă ambarcațiuni adecvate (fără motor).

Astfel în urma amenajărilor specifice, în această zonă se practică mai multe forme de turism cum ar fi turismul de transit, turismul de circuit, turismul balnear, turismul climacteric (de odihnă și recreere), turismul montan (drumeții, alpinism), speoturismul, ecoturismul, turismul etnografic și folcloric, turism itinerant cu valențe cultural, turism științific. Activitățile turistice se axează în special pe vizitarea punctelor de interes, turism de week-end sau concediu, prin camparea pe văile pitoreși din parc. O altă formă de activități cu un puternic efect polarizator sunt activitățile umane cu funcție turistică cum ar fi nedei, carnavaluri, târguri și expoziții, hramuri și pelerinaje turistice, festivalutile tematice, manifestările sportive de tipul turneelor, campionatelor, concursurilor, ce atrag pe Valea Cernei turiști de pe tot teritoriul țării și chiar din străinătate.

Astfel de activități sunt organizate în mod predominant în orașul/stațiunea Băile Herculane, fiind reprezentate atât de festivaluri artistice tematice, cum ar fi ,,Festivalul Pinul Negru de Banat” – Ediția a X-a, 31 mai 2014, ,,Festivalul Internațional de Folclor Hercules”- Ediția XXXXIV, ,,Festivalul Comunităților entice din Banat”, ,,Festivalul Folcloric Ceh”, Concursul Național de Muzică Ușoară și Populară ,,Zâmbet de copil”, cât și de manifetări sportive dintre care putem menționa ,,Hercules Maraton”.

4.2. Marketing și promovare

În condițiile privatizării majorității patrimoniului stațiunii balneoclimatice în forma unor structuri de turism variabile ca dimensiuni și forță economică, investitorii din domeniul turismului balnear din România caută soluții și formule pentru ca hotelurile și nu numai acestea, să devină atractive și viabile, atât pentru populația României, cât și pentru străini, cu intenția de reintegrare a stațiunii balneoclimatice în circuitele balneare internaționale. Pentru o dezvoltare durabilă și continuă a stațiunii, autoritățile locale trebuie să apeleze la spijinul comunității locale și a sectorului privat.

În opinia mea Parcul Național Domogled-Valea Cernei, deși vizitat de numeroși turiști, nu are o imagine clar conturată în mentalul colectiv, deoarece nu a beneficiat de acțiuni de promovare unitare și coerente, iar gradul de cunoaștere în rândul publicului este scăzut. Acesta are o imagine eronată în rândul publicului-țintă care îl percepe, prin asociere cu orașul Băile Herculane, ca un spațiu destinat persoanelor de vârsta a treia care aleg această destinație doar în scopuri curative și de odihnă. În acest spațiu, se îmbină tradiția curativă, binecunoscută a izvoarelor termominerale, cu posibilitatea de a desfășura sporturi extreme, atât de căutate de către tineri. Astfel se încearcă crearea unei promovări în funcție de fiecare categorie de public-țintă. Prețurile produselor pot varia în funcție de seviciile solicitate, precum și de forma de turism practicată.

Promovarea se realizează prin intermediul site-urilor și paginilor online, bloguri personale ale celor care au ajuns în această zonă și care oferă informații despre specificul zonei,unitățile de cazare existente,activitățile desfășurate. Piața țintă este constituită din categoria persoanelor cu un venit mediu-ridicat, fără o categorie de vârstă precisă, fiind destinată atât tinerilor, cât și persoanelor în vârstă, cu studii medii spre superioare.

Principalele mijloace de promovare utilizate sunt bazate pe informațiile oferite prin presă (ziare, reviste, pliante și broșuri turistice) sau de posturile de radio și televiziune (reclame publicitare), sursele online (site-uri online-agenții de turism, Facebook).Publicitatea este un mijloc cheie de promovare turistică.

Capitolul V Valorificarea potențialului turistic al Văii Cernei prin propunere de circuit turistic tematic

Ruta: Craiova-Filiași- Strehaia- Drobeta Turnu- Severin-Orșova-Băile Herculane – Ponoare (Baia de Aramă) – Tismana – Târgu Jiu – Filiași – Craiova

Elemente de prezentare generală:

– cazare: 5 nopți,

– km parcurși: 392 km

– mijloc de transport: autocar 30 locuri

– Condiții de participare: personae adulte cu vârste cuprise între 18 și 35 ani.

Ziua 1: luni, – ora 08, prezențaînparcareFacultatea de Agronomie.

ora 08:15 – plecarea din Craiova pe ruta Craiova – Filiași – Strehaia (distanța 64 km, 53 minute)

ora 09:10 – sosire în Strehaia, vizitare Mânăstirea Strehaia (30 minute)

ora 09:40 – plecare spre Orșova (Distanța 64km, 52 minute)

ora 10:32 – sosire la Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier I (timp vizitare și masă 1h)

ora 11:32 – plecare și sosire în Orșova ( 20 minute)

ora 12:05 – vizitare Mânăstirea Sf. Ana, Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae și Biserica Romano-Catolică (vizitare și pozelor 1h și 30)

ora 13:45 – se va lua masa (35 minute)

ora 14:25 – plimbare cu vaporașul pe Dunăre (45 minute)

ora 15:10 – cazare la Pensiunea Oliver

ora 15:30 – 19 – program la alegere

ora 19:05 – cina

Ziua 2: marți, -ora 08:30 minute micul dejun (30 minute)

ora 09:05 – plecare spre Cazanele Dunării (distanța parcursă 14 km, 20 minute)

ora 09:25 – vizitare Bustul lui Decebal și Mânăstirea Mraconia (40 minute)

ora 10:05 – plecare spre Dubova

ora 10:20 – sosire în centrul Dubovei

ora 10:30 – pornire pe traseuMasivul Ciucaru Mare ( 2 h), urmând marcajul triunghi galben. Pe traseu se vor face pauze de masă.

ora 13 – plimbare pe Dunăre cu barca, vizitare peșterile Ponicova și Veterani, Tabula Traina (3h) – 30 ron

ora 16:05 – întoarcere în Orșova (30 minute)

ora 16:40 – sosire Pensiune Oliver

ora 17 – se va lua masa

ora 17:30 – 19 program la alegere

ora 19:05 – cina

Ziua 3: miercuri, ora 08:30 micul dejun (30 minute)

ora 09:05 – pleacare spre Băile Herculane (distanșa parcursă 22 km în 22 minute).

ora 09:30 – sosire în stațiune

ora 09:45 – cazare la Hotel Dacia

ora 10:45 – plimbare la pas prin stațiune, centrul vechi

ora 11:30 – vizitare Biserica Catolică și statuia lui Hercule (15 minute)

ora 11:45 – mers în zona Hotel Roman

ora 12:15 – dat cu tiroliana ( cine dorește) – 5 ron

ora 13:20 – întoarcere la hotel pentru masă

ora 14 – plecare spre Platoul Corinini (2 h)

ora 16 – întoarcere hotel program liber

ora 19:30 – cina cu program artistic

Ziua 4: joi, – ora 08:30 micul dejun (40 minute),

ora 09 10 – plecare pe traseu Băile Herculane – Crucea Albă – Izvorul Jelărău – Culmea Munților Mehedinți, pe traseu se vor face pauze de masă, (circa 4-4½ ore)

ora – la întoarcerea pe de traseu turiștii vor avea program la alegere

ora 20 – cina cu program artistic

Ziua 5: vineri, – ora 09 micul dejun (40 minute),

ora 10 – plecare pe traseu Băile Herculane (Cartierul Zăvoi) – Izvorul Coronini – Izvorul Munk – Izvorul Diana III, pe traseu se va face pauză de masă(2 – 2 ½ h),

ora – la întoarcerea pe de traseu turiștii vor avea program la alegere

ora 19 – cina

Ziua 6: sâmbătă, – ora 08 micul dejun (30 minute),

ora 09 10 – decazare hotel

ora 09 25 – plecare spre Baia de Aramă – Ponoare (distanșa parcursă 61 km, 55 minute)

ora 10 30 – sosire destinație

ora 10 40 – se vor vizita Podul lui Dumnezeu, Câmpurile de Lapiezuri, Lacul Zăton,Peștera Ponoarele (40 minute)

ora 11 30 – se va lua masa (30 minute)

ora 12 – plecare spre Tismana (distanța parcursă 15 km, 16 minute)

ora 12 16 – sosire și vizitare Mânăstirea Tismana (1h)

ora 13 10 – plecare spre Târgu Jiu (distanța parcursă 32 km, 35 minute)

ora 13 45 – sosire destinație și vizitare ”Poarta Sarutului”, ”Masa Tacerii”, ”Coloana Infinitului” (1h)

ora 15 – plecarea spre Craiova (distanța parcursă 113 km, 1h 40 minute)

ora 16 40 – sosire Craiova

Fig. 14 Tabel buget – călătorie

Total circuit/persoană = 949 ron/6 zile

Obiective vizitate

1.Mănăstirea Strehaia este o mănăstire ortodoxă din România situată în orașul Strehaia, județul Mehedinți. Mănăstirea Strehaia s-a constituit în curtea domnească a lui Matei Basarab, ridicată spre mijlocul secolului al XVII-lea, și își are originile în curtea boierilor Craiovești.

2.Hidrocentrala Porțile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea și are o putere instalată de 1080 MW. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW.

3.Mănăstirea Sfânta Ana este situată în orașul Orșova pe defileul Dunării, unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din țara noastră. Ea este așezată pe coama Dealului Moșului, care domină orașul Orșova. A fost ctitorită de către ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, care a luptat în zona Orșovei în calitate de sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie în Primul Război Mondial.

4.Biserica ortodoxă Sf. Nicolae din Orșova este situată în partea de sud a orașului. Începuturile ei sunt cunoscute din 1660. Biserica de atunci era modestă, fiindca și parohie, avea un număr foarte mic de localnici.

5.Biserica romano-catolică din Orșova are o formă non conformistă, fiind singura biserică catolică ridicată în timpul regimului comunist (în perioada 1972-1976).

6.Defileul Dunării reprezintă cel mai lung defileu din Europa (134 km). Este alcătuit dintr-o succesiune de largiri și îngustări (clisuri) determinate de alternanța rocilor. Din întregul defileu, zona Cazanelor este cea mai spectaculoasă.

7.Cazanele Dunării se află la sud-vest și nord-est de localitatea Dubova, între Valea Ogradena și Ogașul Turcului. În această zonă, Dunărea străbate cea mai îngustă și mai grandioasă zonă a Defileului Dunării, Cazanele Mari fiind despărțite de Cazanele Mici de bazinetul Dubova. 

8.Bustul lui Decebal, sculptat în stâncă, este așezat la vărsarea râului Mraconia în Dunăre și se poate vedea de pe DN 57, care leagă Eșelnița de Dubova și, de asemenea, poate fi văzut de pe Dunăre. Bustul este amplasat aici ca o replică a monumentului Tabula Traiana ce se află la câteva sute de metri în aval, pe țărmul sârbesc al Dunării.

9. Mânăstirea Mraconia, lacașul "stă" ascuns într-un loc pitoresc în fața fostului drum Traian de pe malul sârbesc, unde se află "Tabula Traiana". În apropiere sunt "Cazanele", cea mai frumoasă și fermecătoare porțiune a Dunării.

10.Peștera Ponicova este cea mai mare peșteră din întreg Defileul Dunării (galeriile însumează 1660 m) și poate fi accesată de pe uscat sau de pe Dunăre cu barca.

11.Peștera Veterani este situată în Defileul Cazanelor Mari, la 25 kilometri de municipiul Orșova. Poate fi vizitată doar cu acces dinspre Dunăre, unde se poate ajunge cu barca sau cu șalupa. Frumusețea peisajului a facut din aceasta peșteră o atracție atât pentru turiștii români cât și pentru occidentali.

12.Tabula Traiana se află pe malul sârbesc, aproape de Cazanele Mici, în dreptul fostului așezământ al satului Ogradena. Pe malul opus trecea vechiul drum roman cu parapete de protectie. 

13.Biserica Catolică poarta hramul  "Adormirea Maicii Domnului " si a fost construita intre anii 1836-1838, in timpul imparatului Ferdinand I.

14.Platoul Coroninii e un drum de munte usor de parcurs, e un loc de odihna pentru drumet si ne ofera o imagine idilica a statiunii si versantilor opusi platoului, privelisti largi catre Valea Cernei dominat de M. Domogled.

Ponoare localitate amplasată în nordul județului Mehedinți, la aproximativ 5 km distanță de orașul Baia de Aramă.

15.Peștera Ponoarele este situată la o altitudine de 337 m. Lungimea sa este de 734 m. Peștera este o strapungere hidrogeologică realizată de apele ce se strâng in Lacul Zăton.

16.Podul lui Dumnezeu sau Podul natural cum i se mai spune se află în centrul localității. El s-a format prin prăbușirea peretelui superior al peșterii și se impune în peisaj prin masivitate: 30 m lungime, 13 m înălțime, 22 m lățime și 9 m deschidere.

17.Zătonul Mare și Zătonul Mic sunt două lacuri de origine carstică, de dimensiuni diferite, aflate de o parte și de alta a Peșterii de la Pod.

18.Lapiezurile reprezintă forme carstice deosebite pe care apa le-a încrustat în calcare. Ele au forma unor caneluri fiind adevărate riduri brăzdate de timp pe suprafețele calcaroase.

19.Mănăstirea Tismana cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, având un rol primordial în menținerea credinței ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Mănăstirea se află pe teritoriul orașuluiTismana din județul Gorj, la 36 de km de orașul Târgu-Jiu.

20. Coloana Infinutului este înaltă de 29,35 metri, structurată pe trei părți distincte pentru care s-a acordat o atenție specială.

21.Poarta sãrutului, care se aflã amplasatã pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este dãltuitã din piatrã poroasã, extrasã din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcãtuitã din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijinã o arhitravã cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lãțimea de 6,45m, înãlțimea de 5,13m și grosimea de 1,69m.

22.Masa tãcerii, lucratã în calcar, reprezintã masa dinaintea confruntãrii în bãtãlia la care urmeazã sã participe combatanții. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circularã a celor 12 scaune-clepsidre, care îl mãsoarã. Totul decurge în tãcere.

Fig. 5.1. Circuit turistic tematic în Oltenia cu includerea Văii Cernei ca obiectiv principal – vizualizare satelitară

Sursa: Google Maps, accesat Aprilie 2015

Fig. 5.2. Circuit turistic tematic în Oltenia cu includerea Văii Cernei ca obiectiv principal – vizualizare rutieră

Sursa: Google Maps, accesat Aprilie 2015

CONCLUZII

Având in vedere nivelul cunoștințelor actuale, disponibilitatea datelor și a informațiilor necesare si, nu in ultimul rând, structura si conținutul lucrării, s-a încercat o abordare integrală a elementelor caracteristice valorificării potențialului turistic al Văii Cernei în contextual dezvoltării ecoturismului în cinci capitole.

In primul capitol ,,Concepte și metode de studiu (turism, potențial turistic natural, ecoturism, dezvoltare durabilă)”, am introdus subcapitole ce se referă la turism și potențial touristic, la ecoturism prin definirea acestuia, prezentării componentelor și a princiipilor ce îl formează, precum și la relația ecoturism-dezvoltare durabilă.

Capitolul al II-lea „Potențialul turistic al Văii Cernei-fond touristic și aspect demografice” cuprinde potențialul turistic natural cu toate componentele sale, respectiv potențialul turistic antropic, conservarea diversității biologice în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, dar și aspecte demografice ale văii.

Potențialul turistic natural este format din relief, climă, hidrografie, vegetație și faună, în timp ce potențialul turistic antropic se axează pe dezvoltarea istorică a regiunii și a stațiunii Băile Herculane, cea mai dezvoltată localitate aflată pe Valea Cernei. De asemenea în acest capitol este prezentată importanța conservării diversității biologice din această arie, precum și ce presupune această conservare.

Capitolul al III- lea „Infrastructura turistică” cuprinde o analiză a unităților de cazare, unităților de alimentație, a unităților de tratament, precum și a circulației turistice înregistrate pe Valea Cernei. Un scurt istoric al dezvoltării și a stării de conservare actuale a unităților ce formează inffrastructura turistică, răspândirea lor pe Valea Cernei, dar și gradul de atrasție al acestei zone în rândul turiștilor.

Valorificarea potențialului touristic se bazează pe numărul de turiști pe care o zonă îl atrage, în funcție de acest lucru fiind posibilă dezvoltarea acelei arii. Un alt aspect important este cel al promovării, un element foarte important pentru atragerea turiștilor, precum și a managementului pe care se axează.

Capitolul al IV-lea „Valorificarea potențialului ecoturistic al Văii Cernei ” cuprinde două subcapitole ce prezintă modul în care sunt amenajate elementele potențialului natural astfel încât ele să poată fi utilizate de turiști în diverse scopuri, și mă refer aici la traseele turistice existente și la modul în care acestea au fost amenajate, precum și la diversitatea de activități care se pot practica în această zonă.

Capitolul al V- lea „ Valorificarea potențialului turistic al Văii Cernei prin propunere de circuit turistic tematic” cuprinde un traseu turistic realizat pe zona de studio. Acesta se desfășoară pe o perioadă de 6 zile și 5 nopți, pe o distanță de 392 de km trecând prin principalele așezări urbane, ce include în prețul total al pachetului transportul, cazarea, masa, ghidul și intrările în obiectivele turistice.

În concluzie, Valea Cernei dispune de un potențial turistic bogat și diversificat ce reușește să atragă anual un număr semnificativ de turiști.

BIBLIOGRAFIE

Cândea M., Șimon T., Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București 2006

Mirela Mazilu, Geografia turistică, Editura didactică și pedagogică, București 2007

M. Cândea, G. Erdeli, T. Simon, D. Peptenatu, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Ed. Universității, București, 2003

Mirela Mazilu, Ecoturism și amenajări turistice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004

Mazilu,Mirela.,Turism și Dezvoltare Durabilă,Editura,Universitaria,Craiova,2011

Ionescu I., 2000, Turismul fenomen social – economic și cultural, Editura Oscar Print, București

Badea L., Alexandru Madeleine, Buza M., Dinu M., 1981, Valea Cernei – studiu de geografie, Editura Academiei, București

Novăcescu P.A. (2012), Dinamica așezărilor rurale în bazinul Cernei – rezumatul tezei de doctorat, Facultate de Geografie, București

Erdeli, G., Gheorghilaș, A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universitară, București

Iliescu, E., 1957, Pe valea Cernei, Editura Tineretului, București

Niculescu, G., 1967, Șarcu – Godeanu, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, București

Negrea, Șt., Negrea. A. – Ad Aquas Herculis Sacras, Ed. Timpul, Reșița 2002

Oarcea Z., 1965, Valea Cernei, Editura de Cultură Fizică și Sport, București

Povară, I., 1997, Studiu fizico-geografic al bazinului hidrografic Cerna cu privire specială asupra hidrologiei carstice, teza de doctorat, manuscris

Sârbu, I., 2000, Valea Cernei. Caracterizare fizico-geografică cu privire specială asupra hidrografiei, teza de doctorat, București

Surd, V., 2005, Amenajarea teritoriului și infrastructuri tehnice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Teodoreanu, Elena, 2002, Bioclimatologie umană, Ed. Academiei, București

***, 1987, Geografia României, vol. III, Carpații și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, București

Iordache Costela, (2009a), Geografia populației și așezărilor umane din România, Editura niversitaria, Craiova, ISBN 978-606-510-801-1, 213 p.

Iordache Costela, (2009b), Geografia economică a României, Vol. I,Universitaria, Craiova, ISBN 978-606-510-802-8, 259 p

Cocean, P., Dezsi, Șt.(2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 282

pag., ISBN 978-973-610-955-3

Ciangă, N., Dezsi, Șt.(2007), Amenajare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 296 pag., ISBN 978-973-610-631-6.

Dezsi, Șt.(2006), Patrimoniu și valorificare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 244 pagini, ISBN (10) 973-610-469-9; ISBN (13) 978-973-610-469-5.

Băltărețu,A.M.,(2010), Amenajarea turistică și dezvoltarea durabilă, Editura Universitară, București

Citari figuri si tabele in text

BIBLIOGRAFIE

Cândea M., Șimon T., Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București 2006

Mirela Mazilu, Geografia turistică, Editura didactică și pedagogică, București 2007

M. Cândea, G. Erdeli, T. Simon, D. Peptenatu, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Ed. Universității, București, 2003

Mirela Mazilu, Ecoturism și amenajări turistice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004

Mazilu,Mirela.,Turism și Dezvoltare Durabilă,Editura,Universitaria,Craiova,2011

Ionescu I., 2000, Turismul fenomen social – economic și cultural, Editura Oscar Print, București

Badea L., Alexandru Madeleine, Buza M., Dinu M., 1981, Valea Cernei – studiu de geografie, Editura Academiei, București

Novăcescu P.A. (2012), Dinamica așezărilor rurale în bazinul Cernei – rezumatul tezei de doctorat, Facultate de Geografie, București

Erdeli, G., Gheorghilaș, A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universitară, București

Iliescu, E., 1957, Pe valea Cernei, Editura Tineretului, București

Niculescu, G., 1967, Șarcu – Godeanu, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, București

Negrea, Șt., Negrea. A. – Ad Aquas Herculis Sacras, Ed. Timpul, Reșița 2002

Oarcea Z., 1965, Valea Cernei, Editura de Cultură Fizică și Sport, București

Povară, I., 1997, Studiu fizico-geografic al bazinului hidrografic Cerna cu privire specială asupra hidrologiei carstice, teza de doctorat, manuscris

Sârbu, I., 2000, Valea Cernei. Caracterizare fizico-geografică cu privire specială asupra hidrografiei, teza de doctorat, București

Surd, V., 2005, Amenajarea teritoriului și infrastructuri tehnice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Teodoreanu, Elena, 2002, Bioclimatologie umană, Ed. Academiei, București

***, 1987, Geografia României, vol. III, Carpații și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, București

Iordache Costela, (2009a), Geografia populației și așezărilor umane din România, Editura niversitaria, Craiova, ISBN 978-606-510-801-1, 213 p.

Iordache Costela, (2009b), Geografia economică a României, Vol. I,Universitaria, Craiova, ISBN 978-606-510-802-8, 259 p

Cocean, P., Dezsi, Șt.(2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 282

pag., ISBN 978-973-610-955-3

Ciangă, N., Dezsi, Șt.(2007), Amenajare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 296 pag., ISBN 978-973-610-631-6.

Dezsi, Șt.(2006), Patrimoniu și valorificare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 244 pagini, ISBN (10) 973-610-469-9; ISBN (13) 978-973-610-469-5.

Băltărețu,A.M.,(2010), Amenajarea turistică și dezvoltarea durabilă, Editura Universitară, București

Citari figuri si tabele in text