Valorificarea Potentialului Turistic al Tinutului Padurenilor
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1. Dimensiuni ale conceptului de turism.
1.1.Forme de turism
1.2.Caracterizarea unor forme moderne de turism.
1.3.Altă clasificare a formelor de turism.
1.4.Rolul turismului ca activitate complexă.
1.5.Turismul – activitate economică,socială, culturală și politică
Capitolul 2. Ținutul Pădurenilor – zonă turistică cu o personalitate etnofolclorică distinctă a județului Hunedoara.
2.1. Localizare istorică și geografică.
2.2.Castelul Hunedoarei și Furnalul de la Govăjdie poarta de intrare în Ținutul pădurenilor.
2.3. Potențialul turistic al zonei Pădurenilor.
2.4. Tradiții și obiceiuri în ținutul Pădurenilor.
Capitolul 3. Impactul turismului asupra dezvoltării durabile a Ținutului Pădurenilor
Capitolul 4. Valorificarea potențialului turistic al ținutului Pădurenilor.
4.1.Atractii turistice
4.2.Lacul Cinciș
4.3.Complex turistic,,Ovi”
4.4.Complexul turistic “Valea lui Liman”
Introducere
Numărul celor care consideră astăzi că turismul reprezintă, în primul rând, o modalitate plăcută de refacere a forței de muncă – mai ales pe fondul stresantei vieți moderne contemporane, este din ce în ce mai mare. Drept urmare, numărul celor care călătoresc este și el în creștere. Putem afirma în mod logic că o parte dintre aceste aspecte sunt datorate îmbătrânirii populației planetei și dorinței de a recupera câte ceva din ,, lucrurile “ din prima ,,tinerețe”.
Undeva, în Muntii Poiana Ruscai, exista niste locuri despre care mi se spune ca sunt “buricul Raiului”. O zona mai aparte a Tinutului Padurenilor, dincolo de care se întinde Banatul. La doar cativa kilometri de municipiul Hunedoara, peisajul pare a scapa din chingile rosietice ale aerului inca poluat de activitatea, din ce in ce mai restransa totusi, a fostului Combinat Siderurgic.
Pe malul lacului Cincis, o alta lume: bogata, opulenta, etaland in mangaietoarea lumina a soarelui si in sclipirile jucause ale apei, vile somptuoase, greu de incadrat in categoria celor “de vacanta”.
Dar nu, nu aici e buricul Raiului. Mai e cale pana acolo! Padurea, deasa si racoros inverzita, lasa loc drumului doar atat cat ea si oamenii care o strabat sa nu-si deranjeze reciproc existenta.
Un tunel sapat in stanca pare sa fie hotarul obligatoriu de trecut pentru a ajunge dincolo, în satele asezate cuminti pe malurile Cernei. Ca intr-o poveste nescrisa inca, in cealalta parte a tunelului, un alt taram mi se infatiseaza.
In Tara Padurenilor, la Ghelari, o biserica a trecut prin istorie ca un martir. Inainte de a creste maiestuos, pe un varf de munte, din sudoarea minerilor si tenacitatea suprafireasca a unui preot, biserica aceasta a fost doar un vis neobisnuit. La porunca lui Dumnezeu Insusi, a fost cladita pe cel mai inalt loc din sat, care s-a dovedit a fi o adevarata Golgota. Pentru ca biserica lor sa se nasca, iar apoi sa nu moara, minerii din Ghelari si-au ingropat la temeliile ei viata. Si inca mai au de dat.
La Lelese, Cerisor si Cerbal, vechi si frumoase sate padurenesti, viata femeilor se tese cu firele unei plante, pe care o culeg in diminetile de Santoader. Planta magica, de protectie si de leac.
Așa poate fi caracterizat acest ținut lăsat de la Dumnezeu și păstrat de oamenii locului așa cum l-au primit de la strămoșii lor și vor să-l lase mai departe copiilor cu obiceiuri, tradiții, cu bogățiia din sufletele lor nealterate de viteza globalizării dar cuinformația la zi.
]
Capitolul 1
Dimensiuni ale conceptului de turism.
Termenul de turism, etimologic, își are originea în latinescul ,,tornus” (călătorie în circuit) din care derivă termenul francez ,,tour” cu înțelesul de călătorie, mișcare înb aer liber, plimbare , drumeție în circuit. Majoritatea dicționarelor pun însă, la originea termenului de turism, expresiile engleze,, tour” și ,,to tour”( a călători, a face o călătorie, a colinda) intrate în circulație în Anglia, în jurul anilor 1700. Acești termeni stau la baza noțiunilor ,,tourisme” – la francezi, ,,tourism” – la englezi, ,,tourisimo” – la italieni, ,, tourismus” – la germani, turizm – la ruși, ,,turism” – la români. Din termenul de turism, derivă și cel de turist.
De la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX datează primele încercări de definire a acestor termeni, de delimitare a dimensiunilor, în timp și în spațiu.
Literatura de specialitate semnalează următoarele opinii mai semnificative:
– turismul este un fenomen al timpurilor moderne bazat pe creșterea necesităților de refacere a sănătății și schimbare a mediului înconjurător, de a trezi și cultiva sentimentul pentru frumusețile naturii (E. Guyer Freuler);
– turismul este ansamblul de relații și fapte care rezultă din deplasarea și sejurul persoanele, în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare (W.Hunziker);
– turiștii sunt persoane care se aflăîn afara reședinței lor permanente, a locului de muncă,într-un loc temporar cu intenția clară de a se întoarce după o absență de câteva zile, săptămâni sau câteva luni ( A. Melik);
– economistul G. Young susține că turistul este persoana care călătorește în afara locuinței în sensul localității de domiciliu;
– turismul cuprinde activități și călătorii realizate pentru timp liber și motive familiale sau de afaceri, altele decât naveta(E. Laws).
Dicționarul Enciclopedic Român consideră turismul ca fiind activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe pentru vizitarea regiunilor pitorești, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.Conferința Organizației Mondiale de Turism de la Ottawa din 1991 a definit turismul ca ansamblul activităților angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial pentru o perioadă de peste 24 de ore sau cel puțin o noapte, fără a depăși un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive adică în alte scopuri decât prestarea unei activități enumerate în locul vizitat.
Pe lângă acești termeni de bază în tehnica turistică, se operează și cu alte concepte a căror semnificație, în concordanță cu terminologia elaborată de Organizația Mondială a Turismului, se prezintă într-o gamă foarte variată pe care o vom enumera succint, fără a o considera exhuastivă.
Turismul interior – este activitatea turistică practicată în interiorul unei țări, cuprinzând atât ,, turismul intern” realizat de rezidenții unei țări care vizitează propria lor țară, cât și ,,turismul receptor”care se referă la vizitele nonrezidenților în țara respectivă.
Turismul național – grupează turismul intern al unei țări, și ,,turismul emițător” ce se referă larezidenții acelei țări care vizitează alte țări.
Turismul internațional – este format din ,, turismul receptor “ și turismul emițător”.
Angajament turistic – ansamblul bunurilor și servicilor prestate în timpul deplasării în scopuri turistice a unei persoane sau a unui grup, pe baza unui program prestabilit, oferit de o firmă specializată sau sugerată de client.
Atracție turistică – tot ce poate determina un turist să viziteze o arie sau o zonă (munte, plajă,loc istoric,etc.).
Itinerar turistic – traseul pe care se desfășoară o călătorie cu indicarea celor mai potrivite localități sau puncte de interes turistic, în relația cu motivația organizării acesteia, perioada și serviciile prestate. Itinerariul îmbracă forma unui program care detaliază zi cu zi, mijloacele de transport utilizate, localitățile care vor fi vizitate, și toate serviciile ce urmează a fi prestate turistului pe parcursul întregii acțiuni turistice.
Circuitul turistic – itinerarul de vizită a mai multor zone, localități,țări, al cărui punct de plecare coincide cu cel de sosire.
Preocupările în direcția standardizării conceptuale se cer continuate și dezvoltate pentru a înlătura confuziile cu privire la conținutul și semnificația termenilor de bază și a înlătura neconcordanțelor în interpretarea și cuantificarea proceselor specifice pieței turistice.
Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerț).Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitatdeoarece, ca orice activitate umană, cadesub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști,geografi,psihologi, sociologi.
Turismul se prezintă, așadar, ca o activitate complexă, cu o multitudine de fațete, cu încărcătură economică semnificativă, poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare din economie.
1.1. Forme de turism
Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.
În practica turistică există o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism:
a) În funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:
– turismul intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale;
– turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință. Turismul internațional se subdivide în turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.
b) După modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:
– turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).
– turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.
– turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.
c) În funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:
– turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.
– turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în:
– turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință;
– turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12 – 15 zile);
– turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate.
d) Din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:
– turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);
– turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).
e) După mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în: drumeții;
turism rutier;
turism feroviar;
turism naval;
turism aerian.
În funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:
– turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;
– turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;
– turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;
– turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;
– turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;
– turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.
După caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:
– turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;
– turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În aceeași categorie se încadrează și cei care solicită bilete prin sindicat;
– turismul pentru tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresându-se, cu precădere, categoriilor tinere ale populației. Această formă de turism apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;
– turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.
După categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:
– turism pentru tineret;
– turism pentru populația activă;
– turism pentru pensionari.
După caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:
– turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;
– turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuță, bob, patinaj, snowbord);
– turismul în stațiunile balneo-climaterice reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor;
– turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.
j) În continuare se mai pot menționa, tot după caracteristicile socioeconomice ale cererii și ale clientelei și:
– turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracție pentru călătorie. Astfel o derivată de la forma politică este cea guvernamentală (aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialități politice)
– turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc. Datorită acestei accepțiuni el are o sferă de cuprindere extrem de largă și deci este destul de dificil de particularizat în raport cu alte forme de turism. De regulă proporția turismului urban intern deține cote superioare celui internațional. La toate acestea este necesar de adăugat că circa 80% din vizitele la oraș reprezintă turism urban pur iar 20% este turism complementar, vizitarea zonelor urbane fiind asociată altor forme de petrecere a vacanței (litoral, munte, circuite).
– turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale. Se știe însă că sfera de cuprindere turismului rural este destul de largă, iar acesta se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijlocul de cazare fiind fie gospodăria țărănească, fie echipamente turistice generale cum sunt hanurile, hotelurile, popasuri. Agroturismul pe de altă parte este mai strict din punctul de vedre al condițiilor ce se impun pentru petrecerea vacanței și presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea într-o anumită măsură la activitățile agricole specifice. Indiferent despre ce tip de turism este vorba, conținutul activității turistice rurale se circumscrie coordonatelor: spațiu rural, locuitori ce păstrează anumite tradiții, obiceiuri și produse agroalimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria țărănească.
După caracteristicile geografice ale zonelor în care sunt amplasate și de categoria valorilor turistice existente, satele turistice se grupează în:
– etnofolclorice
– de creație artistică și artizanală
– peisagistice și climatice
– viti-pomicole
– pescărești și vânătorești
– pastorale
– pentru practicarea sporturilor de iarnă
k) După vârsta participanților:
– turismul pentru preșcolari;
– turismul pentru elevi;
– turismul pentru tineret (18-31 ani);
– turismul pentru adulți (31-60 ani);
– turismul pentru vârsta a III-a
Formele de turism prezentate oferă o imagine a complexității activității, a proprietății serviciului turistic de a se particulariza în raport cu specificul cerințelor fiecărui turist sau grup de turiști, a varietății problemelor ce trebuie soluționate de organizatorii de turism.
1.2. Caracterizarea unor forme moderne de turism
În structura circulației turistice, în funcție de motivația deplasării, în practica turistică internațională și, chiar și în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor.
În continuare vom prezenta câteva forme moderne de turism:
a)Turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni. Turismul de afaceri deține, astăzi, în lume, circa 20% din totalul călătoriilor internaționale și aproape ¼ din totalul încasărilor turistice, având cote diferite de la o țară la alta, în funcție de dotarea turistică și nivelul de dezvoltare economică. Din punct de vedere al conținutului, formele turismului de afaceri se structurează în:
– turism general de afaceri se referă la activitatea persoanelor ce lucreză, pentru o scurtă perioadă de timp, în afara locului de muncă obișnuit (ex. reprezentanți vânzări, ziariști);
– turismul de reuniuni este determinat de participarea la un eveniment de tipul întâlnirilor, conferințelor, simpozioanelor, colocviilor, congreselor și este considerat una dintre cele mai obișnuite forme ale călătoriilor de afaceri;
târgurile și expozițiile se definesc prin prezentări de produse și servicii, destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau a informa vizitatorul. Ca formă de turism, ele stimulează călătoria a două categorii de persoane: expozanți și vizitatori;
călătoriile stimulent îmbracă forma unor vacanțe scurte, dar de un nivel de confort foarte ridicat, oferite anumitor categorii de angajați și, frecvent, familiilor acestora, cu accent pe distracție, relaxare, ca recompensă pentru performanțele deosebite obținute în activitatea profesională.
Turismul urban se referă, în general, la petrecerea timpului liber, a vacanțelor în orașe, pentru vizitarea acestora și pentru desfășurarea unor activități de natură foarte diversă, cum sunt: vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expoziții, efectuarea de cumpărături. Turismul urban, prin motivația sa foarte diversă, deține o pondere însemnată în structura circulației turistice. Astfel, pentru majoritatea țărilor europene, deplasările în orașe concentrează circa 35% din totalul călătoriilor, cu ponderi variate de la o țară la alta, dar și diferențieri între turismul intern și internațional al fiecăruia.
Turismul cultural presupune vizitarea, în scopul satisfacerii nevoilor culturale și spirituale, a monumentelor de artă și arhitectură, locurilor istorice, muzeelor, galeriilor de artă. Turismul cultura, prin natura motivelor sale, prin locul de desfășurare și modul de organizare, se integrează celui urban și se interferează – în acest perimetru – cu cel de loisir și cel de afaceri. Produsul turistic cultural se constituie prin sinteza a două grupe distincte de elemente: cele culturale – dorință, obiectiv, ghid și cele turistice – mijloace de transport, de primire, de găzduire și de alimentație.
Turismul rural se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediu rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria țărănească – pensiune, fermă agroturistică – cât și echipamente turistice de factură generală: hanuri, hoteluri rustice, popasuri.
Agroturismul presupune șederea în gospodăria țărănească – pensiune, fermă – consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă și participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activitățile agricole specifice.
Față de cele prezentate, mai există și alte forme de turism care răspund, prin caracteristicile lor, atributului de modern (ex. croazierele) sau cerințele unui turism durabil (ex. turismul în parcuri și rezervații).
1.3. Alta clasificare a formelor de turism
Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic si practic și oferă elemente de fundamentare științifică a deciziilor cu privire la dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.
La fel ca și circulația internațională a bunurilor substanțiale, circulația turistică cuprinde o diversitate de produse, grupate în forme de turism-clase categoriile tipice activității turistice. Circulația turistică de concretizează către anumite bazine turistice. La scară europeană țările se împart în două mari grupe: țări preponderent emițătoare de turiști-țările nordice și țări preponderent receptoare de turiști-cele sudice.
Aceste forme de turism s-au delimitat ca o rezultantă a preocupării de clasificare, după anumite criterii, a circulației turistice pornind de la complexitatea și eterogenitatea acesteia și de la varietatea posibilităților de acces a consumatorilor la produsul turistic.
Delimitarea clară a conținutului fiecărei forme de turism prezintă importanță pentru identificarea comportamentului vizitatorului în materie de consum și cheltuieli și a responsabilităților și obligațiilor organizatorilor de vacanțe (agențiile de voiaj și touroperatori în speță) sau a prestatorilor de servicii cum sunt societățile de transport, hoteluri, restaurante etc.
În general forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl are asocierea serviciilor de transport, de cazare, alimentație și agrement care constituie produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.
Există numeroase modalități de clasificare a acestor forme de turism, conform experienței internaționale, între acestea enumerându-se următoarele:
motivul de călătorie
gradul de mobilitate a turistului
originea sa
periodicitatea plecărilor în vacanță
caracterul voiajelor
modalitatea de comercializare
În mod curent turismul de divide după locul de proveniență a turiștilor în două forme generale:
turism național (intern) – practicat de cetățenii unei țări în interiorul granițelor sale
turism internațional (extern) – diferențiat de primul prin vizitele cetățenilor străini într-o țară și prin plecările cetățenilor autohtoni în scopuri turistice în afara granițelor țării lor.
Ambele forme de turism prezentate mai sus prezintă un număr de particularități, existând o interdependență care are ca scop promovarea în ansamblu a activității turistice, fapt cât se poate de obișnuit, pentru că se oferă aceeași bază materială de primire atât turiștilor interni, cât și celor externi, văzuți și tratați ca solicitanți simultani de servicii turistice.
Astfel în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se disting două forme majore :
turism intern , practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale
turism internațional care apare ca rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință
Formele fundamentale ale turismului
Turismul intern și internațional reprezintă două forme de exprimare ale aceluiași fenomen, raportul dintre ele fiind net în favoarea celui intern, cu valori diferite de la țara la țară. În cazul țărilor bogate din punct de vedere al patrimoniului turistic precum Franța, Italia, Spania, turismul intern deține 70-80 % din totalul vacanțelor, iar în ceea ce privește cele mai puțin dotate ca Germania, Olanda proporția turismului intern este ceva mai redusă aproximativ 60 % (în România raportul a fost de 50 %)
Urmărind curentele turistice internaționale care se produc într-o zonă delimitată ca suprafață, se poate reda următoarea clasificare a turismului internațional:
turism receptor (de primire sau pasiv) care înregistrează sosirile cetățenilor străini într-o țară dată, aceștia având domiciliul permanent în țara emitentă. Turismul receptor reprezintă pentru țara primitoare o sursă de încasări valutare deosebit de importantă
turismul emițător (de trimitere sau activ) reprezentând acea parte a turismului internațional care înregistrează plecările cetățenilor unei țări în străinătate
Raportul dintre numărul plecărilor și cel al sosirilor de turiști în și din străinătate determină situarea unei țării într-o categorie sau alta , iar din punct de vedere economic influențează aportul de valută al activității turistice și implicit echilibrul balanței de plăți.
Unul din cele mai complexe și mai de importanță majoră criterii de clasificare a formelor de turism este tipul de comercializare a vacanțelor, de angajare și de plată a prestației turistice.
Astfel turismul poate fi:
neorganizat sau pe cont propriu
organizat
mixt
Turismul neorganizat, sau pe cont propriu nu presupune angajarea anterioară a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur destinația, duratei deplasării, perioadei de realizare a acestora, mijlocul de transport, etc.
Această formă este practicată în mod deosebit de turiștii experimentați, automobiliști și de persoanele cu venit mare, costul fiind superior celui din cadrul turismului organizat. În țările cu o bogată tradiție turistică, unde există deja o bună infrastructură turistică și o informare adecvată a vizitatorilor, turismul pe cont propriu reprezintă cea mai întâlnită formă practicată; în țările vest-europene aproximativ 70 % din fluxul turistic.
Turismul organizat a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost amplificat în mod accentuat în epoca contemporană; este o alternativă pentru persoanele cu venituri mici, care în vederea unui consum turistic minim, achită un preț global unui comerciant care organizează voiajul.
Avântul turismului organizat are drept fundament avantajele pe care le prezintă atât pentru organizator , care obține un profit din activitatea depusă, cât și pentru turiști, prin nivelul de preț mult mai accesibil, ambianța pe care o creează, certitudinea consumului etc.
Se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau a principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor sau a altor tipuri de înțelegeri convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe . în aceste înțelegeri sunt înscrise serviciile solicitate și oferite, condițiile de plată alte obligații ale părților implicate.
Totuși mobilitatea scăzută a turistului, cât și rigiditatea cantitativ-calitativă și structurală a consumului, au determinat o anumită plafonare în evoluția acestei forme de turism și apariția turismului semiorganizat care combină avantajele celorlalte două.
În această situație o parte a serviciilor (mai ales cazarea și demipensiunea) este angajată în prealabil, iar alte servicii sunt obținute direct pe măsura derulării călătoriei-servicii de transport și agrement în speță.
Toate formele turistice detaliate mai sus se adresează în mod echivalent grupurilor de turiști sau persoanelor individuale; ca urmare aplicarea lor în practică se exprimă la rândul ei, printr-o mare diversitate.
Sub aspectul avantajelor și dezavantajelor se pot sublinia următoarele aspecte: turismul organizat și cel semiorganizat oferă posibilitatea unei planificări a acțiunilor anterioare voiajului, asigurând utilizarea rațională a capacității de cazare și mijloacelor de transport, o mai bună evaluare a resurselor de muncă, inclusiv certitudinea încasărilor.
Totodată cu ajutorul acestor forme se stimulează mișcarea turistică în ansamblu, se atenuează caracterul sezonier al manifestării cererii. Din punctul de vedere al turistului, opțiunea pentru un sejur organizat înseamnă certitudinea primirii condițiilor de confort promise, a serviciilor corespunzătoare-respectiv o prioritate în obținerea acestora, buna gospodărire a bugetului de vacanță.
Principalele dezavantaje ale turismului organizat și într-o anumită măsură a celui semiorganizat, ia formă pentru organizatorul de vacanțe sau cel ce prestează serviciile, în încasări pe zi-turist mai reduse datorită sistemului de facilități practicate, cu obligativitatea respectării a condițiilor contractuale. În ceea ce privește turistul, solicitarea unui aranjament organizat îi îngrădește libertatea de mișcare în sensul acceptării și participării la un program ce nu răspunde în totalitate dorințelor sale și al îndeplinirii unor cerințe legate de modalitățile de plată.
Turismul pe cont propriu reprezintă în special pentru prestatorii de servicii avantajul unor încasări medii pe zi-turist mai mari ca urmare a eliminare a sistemului de reduceri dar și diversității serviciilor, mai ales cele complementare, cerute de turiști. Această formă asigură în același timp valorificarea mai bună a potențialului turistic, prin orientarea turiștilor către toate zonele de atracție, pentru vizitator fiind create condiții de organizare a vacanței după bunul plac, fapt ce duce la o mai bună mobilitate a cestuia precum și vizitarea unor mai multe locuri intr-un spațiu mai scurt. Totuși există și inconveniente care decurg din sezonalitatea accentuată a manifestării cererii și a exprimării ofertei – de aici apare și o suprasolicitare în anumite perioade a bazei materiale a turismului (capacități de cazare, alimentație, agrement, mijloace de transport) cu efecte negative asupra economiei. Din punctul de vedere al turistului apare imposibilitatea satisfacerii cererii sau al satisfacerii ei la nivel redus. În plus această ofertă trebuie să acopere în paralel și cerințele turismului organizat, acesta având de obicei prioritate.
Cu toate aceste lipsuri – inclusiv prețul mai ridicat – turismul pe cont propriu cucerește noi segmente de consumatori fapt datorat dorinței tot mai puternice a vizitatorilor de călători individual, de a-și plănui singuri voiajul, de nu fi obligați să respecte un program prestabilit. De asemenea creșterea gradului de dotare cu automobile și echipament pentru turism ca și a experienței turiștilor acționează în sensul creșterii ponderii turismului pe cont propriu.
Pe de lată parte însă, creșterea preocupării organizatorilor de vacanțe pentru diversificarea ofertei de programe, cu scopul elasticizării acestora și apropierea de gusturile și preferințele clienților s-au, materializat în creșterea interesului în materie de forme organizate, este drept în ritm mai lent.
O altă clasificare a turismului este cea după gradul de mobilitate a turistului. Turismul intern sau internațional poate să-și satisfacă cererea de servicii turistice fie rămânând un timp cu durată variabilă într-o zonă turistică ceea ce adus la definirea noțiunii de turism de sejur, cu un gard de mobilitate redus, fie sub forma unor de plasări continue, pe itinerare stabilite în prealabil sau ocazional, cu opriri și rămâneri scurte în diferite localități de pe traseele traversate, ceea ce a dus la turismul itinerant, cu un grad de mobilitate ridicat.
Turismul de sejur după utilizarea timpului disponibil pentru călătorii se împarte astfel:
turismul de sejur scurt care cuprinde turiștii ce se deplasează pe o durată scurtă de timp (maxim o săptămână) reprezentativ este aici turismul de weekend
turismul de sejur mediu care cuprinde turiștii a căror ședere într-o zonă nu depășește 30 zile, perioadă ce coincide cu durata concediilor plătite. Este cel mai practicat, fiind unul de masă, lucru datorat disponibilității de perioade limitate de timp liber a populației, însă are un caracter sezonier accentuat
turismul de sejur lung este alcătuit din cei ce au o durată de ședere mai mare de 30 zile. Această formă turistică deține trăsături tipologice bine conturate pentru că presupune că cei ce călătoresc au depășit deja vârsta muncii active – pensionarii, sau cei ce dețin venituri ridicate și își pot permite să se bucure de perioade mai lungi de vacanță; tot aici se poate integra într-o anumită măsură și turismul de tineret deoarece elevii, spre exemplu au vacanțe de mai mult de o lună.
În cazul turismului internațional se desprinde și turismul de tranzit, noțiune strâns legată de traversarea unor țări cu oprire sau fără pentru a ajunge la niște destinații anumite.
Deoarece turistul devine tot mai mobil se tinde către un turism de vizitare în acre programul cuprinde vizitarea într-o singură vacanță a mai multor localități sau țări.
Din punctul de vedere al frecvenței, se distinge turism continuu (pe întreaga perioadă a anului calendaristic; turism balnear, cultural sau de afaceri) și turism sezonier care se împarte în:
turism de iarna care conține două caracteristici distincte, după motivul pentru care se face deplasarea: turismul pentru zăpadă și cel pentru soarele și căldura căutată și în timpul iernii
turismul de vară care are loc în perioadele calde ale anului. Se deosebește de celelalte prin fluxuri masive cu o mare diversificare în ceea ce privește tipologia turiștilor și produselor turistice, având îndeosebi un caracter de masă
turismul de circumstanță este de obicei un turism localizat în timp și spațiu cu fluxuri limitate ca durată generate de anumite evenimente specifice sau de diferite festivități
Folosind drept criteriu de clasificare tipul mijlocului de transport ce se utilizează în efectuarea călătoriei, formele de turism se pot grupa în:
drumeție cuprinzând deplasările pedestre cu scop recreativ și de îngrijire a sănătății, excursiile montane etc.
turismul rutier – cicloturismul, motociclismul respectiv automobilismul
turismul feroviar – una din cele mai vechi forme de călătorie practicate
turismul naval – croaziere, turismul nautic – excursii cu caiac, bărci cu motor pe diferite trasee fluviale
turismul aerian – practicat pe distanțe lungi și foarte lungi
În practica activității turistice au apărut și sunt în uz din ce în ce mai des combinațiile de diferite forme de transport tip „FLY AND DRIVE”, sau croaziere fluviale cu returnarea turiștilor pe cale aeriană ce dovedește multitudinea mijloacelor de transport.
Având în vedere că turismul are mai tot timpul un caracter activ, el se practică în funcție de anumite motivații, de cele mai multe ori având amprente tipic individuale.
Motivația este un criteriu deosebit de important în ceea ce privește departajarea formelor turistice:
turismul de agrement, practicat de călătorii care caută să profite de frumusețile naturii, locuri și obiceiuri noi, etc., formă ce se interferează cu turismul cultural – atribut ce se poate oferi oricărei forme de turism care depășește sfera odihnei, distracției sau sportului și trebuie să îndeplinească trei condiții: sa fie determinat de dorința de cunoaștere, să aibă loc consumul unui produs cu tipologie culturală, să presupună intervenția unui mediator – persoană, document scris, material audio-vizual, care să pună în valoare, să realizeze produsul cultural
turismul religios ce constă în pelerinajele credincioșilor la lăcașurile de cult
turismul de odihnă și recreere, de refacere a psihicului și tonusului pierdut pe perioada anului, pe fondul agitației urbane
turismul de tratament și cură balneomedicală, practicat încă din antichitate cu scop de refacere a sănătății – sub prisma perioadelor viitoare, ca urmare a creșterii longevității, această formă de turism se va dezvolta considerabil, având ca obiect nu numai tratamentul balnear propriu zis, ci și tratamente profilactice aplicate persoanelor active de vârstă medie și peste medie
turismul sportiv este o formă a celui de agrement, pondera cea mai însemnată ocupând-o sporturile nautice de vară, cele de iarnă, pescuitul sportiv, dar și alte manifestări sportive ocazionale.
Unii organizatori de turism includ în această categorie și voiajorii ce vin ca spectatori la diferite spectacole sportive, de fapt turismul sportiv reprezintă redarea unor posibilități de agrement pentru cei ce își petrec vacanța într-o anumită zonă.
O serie de forme de turism nu mai puțin importante, dar mai puțin întâlnite sunt și cele ce urmează: turism de cumpărături – ce rezidă în deplasările ocazionale în alte localități cu dorința de a cumpăra diferite produse, turismul tehnic și științific – se referă la vizitarea cu caracter documentar a unor obiective industriale sau agricole etc.
În funcție de caracteristicile socioeconomice ale cererii și ale clientelei o clasificare a formelor turistice se face în felul următor:
turism particular ce se referă la cei ce călătoresc pe cont propriu și este tipic segmentelor de populație cu venituri ridicate care au experiență în domeniul călătoriei și care sunt dispuși să își asume anumite riscuri. Aceștia însă manifestă o mai mare exigență în ceea ce privește calitatea și diversitatea serviciilor oferite, identificându-se chiar cu turismul de lux. Această formă a luat proporții odată cu dezvoltarea circulației turistice și reprezintă acum mai mult de jumătate din întregul volum de activități turistice.
turismul social mizează pe promovarea unui sistem de facilități cum sunt reducerile de tarife, acordarea de subvenții. Prin caracteristicile sale turismul social asigură accesul la vacanțele unor categorii defavorizate ale populației având chiar un rol de protecție socială. O definiție a turismului social este prezentată de W. Hunziker : „acel turism care se caracterizează prin faptul că este practicat de cercuri cu putere de cumpărare mică și că este facilitat prin prestații cu totul speciale, ușor de recunoscut ca atare”. Acesta însă, nu trebuie confundat cu turismul de masă, el fiind doar integrat acestuia, piața țintă fiind alcătuită din populația care are venituri modeste, iar o parte a cheltuielilor sunt finanțate de sindicate, case de asigurări sociale etc.
turismul de tineret este o formă particulară a turismului social care prin facilitățile acordate acestui segment al populației încurajează dezvoltarea călătoriilor, cu scopuri instructiv-educative.
turismul de afaceri și congrese este un ansamblu de călătorii care sunt organizate de companii și administrații publice în interes profesional pentru personalul propriu.
Activitatea turistică, datorită complexității și multiplelor abordări pe care le suportă, se mai poate clasifica și în funcție de următoarele criterii:
a) după motivele călătoriei.
• loisir, recreere și vacanță (odihnă);
• vizite la rude și prieteni;
• afaceri și motive profesionale;
• tratament medical;
• religie/pelerinaje;
• alte motive.
b) după gradul de mobilitate al turistului di stingem:
• turismul de sejur (lung/rezidențial; mediu; scurt).
• turismul itinerant (de circulație);
• turism de trenzit
c) în funcție de caracteristicile sociale și economice ale cererii
• turismul particular;
• turismul social;
• turismul de masă.
d) după modul de angajare al prestațiilor turistice distingem:
• turismul organizat;
• turismul neorganizat;
• turismul mixt.
e) după vârsta participanților:
• turismul pentru preșcolari;
• turismul pentru elevi;
• turismul pentru tineret (18-31 ani);
• turismul pentru adulți (31-60 ani);
• turismul pentru vârsta a III-a.
1.4. Rolul turismului ca activitate complexă.
În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect, stimularea producției ramurilor participante la : construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi nautice, de iarnă,etc. Turismul are, așadar un important efect de antrenare, de stimulare a producției în alte domenii.
De mare importanță pentru economia fiecărei țări este aportul de valută, prin participarea pe piața turistică internațională, fapt ce atestă posibilitatea de echilibrare și creare a unui sold pozitiv, activ în propria balanță de plăți prin respectarea unui raport rațional între încasările și plățile extene.
Pe lângă contribuția la crearea de venit național, la echilibrarea balanței de plăți și la valorificarea superioară a unor posibilități interne, activitatea turistică joacă un rol important șiîn dezvoltarea anumitor județe, zone și localități din țară, iar prin amenajările și condițiile pe care le presupune, contribuie la ridicarea economică și culturală a perimetrelor respective și la crearea de condiții mai bune de viață pentru populația locală.
Totodată, turismul are un rol important în atenuarea decalajelor regionale, prin intermediul mutațiilor pe care le determină în dezvoltarea în profil teritorial.
Turismul în dezvoltarea lui, favorizează utilizarea în plan teritorial adiferitelor resurse, a disponibilităților de forță de muncă. Între efectele inevitabile ale acestei dezvoltări se înscriu stabilizarea forței de muncă, eliminarea fenomenelor de migrare, ridicarea nivelului de instruire și de calificare a acesteia, cu toate consecințele ce decurg de aici pentru nivelul de trai. Pe lângă locurile de muncă permanente, turismul oferă și locuri de muncă sezoniere, reprezentând circa 1/3 dintotal, și mărește cererea de forță de muncă pentru alte sectoare și ramuri de activitate sa de consumator debunuri și servicii, turismul influențează benefic utilizarea forței de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia, cum ar fi agricultura,industria alimentară, construcțiile,etc.).
Prin urmare, turismul joacă un rol important în economia unei zone și prin faptul că generează noi locuri de muncă ducând astfel la atenuarea șomajului.
Efectele economice ale activității turistice cunosc și alte forme de manifestare. Astfel, prin contribuția la refacerea capacității de muncă și la îmbogățirea cunoștințelor personale, turismul participă la creșterea capacității creative a celor ocupați în diverse ramuri ale economiei naționale, cu consecințe pozitive pe planul eficienței economice în toate ramurile de activitate; prin preluarea veniturilor populației sub forma cheltuielilor pentru turism, contribuie la asigurarea unei circulații bănești normale.
1.5. Turismul – activitate economică,socială, culturală și politică.
Privit în ansamblu, turismul constituie un fenomen social – economic complex, specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății, și, ca atare, influențat de evoluția ei. Adresându-se unor segmente largi ale populației și răspunzând necesităților oamenilor de refacere a sănătății, de recreere și cunoștere, turismul se caracterizeză printr-un înalt dinamism, atât la nivel național cât și la nivel mondial. Totodată, prin caracterul lui de masă și conținutul său complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații profunde asupra evoluției întregii societăți.
Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la tezaurul de civilizație și frumusețe al societății, facilitează schimbul de opinii, de idei și gânduri, contribuind în mod egal la formarea intelectuală a indivizilor și la înțelegerea între popoare.
De asemenea, turismul lărgește orizontul de cunoaștere și facilitează contactul turiștilor cu zone cu nivel diferit de cultură și civilizație, presupunând satisfacerea unor nevoi de ordin superior.
Turismul are în același timp vocație ecologică, vizând frumusețea peisajelor, controlul dezvoltat al stațiunilor, orientarea fluxurilor turistice spre zone inedite, organizarea de parcuri și rezervații, promovarea formelor de vacanță mai puțin agresive,ecoturism, turism rural,devenind astfel un factor activ al dezvoltării durabile.
Pe plan economic, turismul se dovedește a fi un factor al progresului economic, cu largi și pozitive implicații asupra dezvoltării întregii societăți.Prin introducerea în circuitul economic a resurselor turistice, a patrimoniului cultural – istoric, de mare atracție, precum și a unora din realizările contemporane în domeniul construcțiilor și al artei,turismul se constituie într-un factor dinamizator al sistemului economic și social,într-un mijloc de diversificare a structurilor economice, într-un factor de optimizare a structurii ecpnpmiei locale.
Turismul contribuie din plin la creșterea PIB-ului și a venitului național prin creșterea volumului încasărilor și realizării de valoare adăugată, în condițiile în care alte ramuri și sectoare ale economiei naționale și-au micșorat vizibil contribuția la creșterea venitului național.
Turismul internațional de recepție contribuie la echilibrarea balanței de plăți comerciale, ca urmare a creșterii rolului încasărilor valutare din vânzarea serviciilor pe valută și export intern. În funcție de condițiile în care se desfășoară turismul reprezintă atât import cât și export astfel: bunurile și serviciile pe care le consumă turiștii pe durata deplasării lor într-o țară sunt asimilatepentru țara vizitată cu un export, pe când, cheltuielile pe care le face un turist în străinătate constituie pentru țara lui de reședință un import.
Turismul internațional poate fi exprimat prin totalitatea fluxurilor care i-au naștere între bazinele( țările) de cerereemițătoare) și bazinele de ofertă(țări receptoare).
Bazinele de cerere sunt de regulă, țările dezvoltate economic, care oferă locuitorilor posibilitatea efectuării unor călătorii internaționale cu cheltuieli valutare(importatori de servicii turistice.
Bazinele de ofertă sunt reprezentate de țări cu economie cosolidată, dar și de țări în curs de dezvoltare care dipun de zone cu atracții turistice deosebite, beneficiind de încasări valutare(țări cu statut de exportator).
Turismul, din punct de vedere economic, este un consummator de bunuri și servicii. Din mijloacele financiare realizate prin acest consum, o parte revin factorilor generatori direcți, din economia turistică ca venituri, o parte intră în bugetul statului sub forma impozitelor,taxelor, iar o altă parte este transmisă diverselor ramuri ale economiei pentru prestații anterioare. Incidența turismului asupra economiei naționale se manifestă atât prin efectele directe(cre;terea producției, utilizarea forței de muncă), cât și indirecte(investiții în alte sectoare de activitate – servicii, comerț).
Turismul își face simțită acțiunea sa favorabilă asupra altor ramuri ale economiei naționale, în primul rând prin cererea de bunuri și servicii, dar și pentru asigurarea infrastructurii care să facă posibilă ajungerea la aceste obiective. Astfel, la industria construcțiilor, turismul face apel pentru a i se asigura dezvoltarea bazei materiale(construirea de noi unități de cazare, de agrement); la industria construcțiilor de mașini pentru a-i furniza instalațiile specifice; la industria textilă, pentru a-și procura materialele necesare confecționării lenjeriei, covoarele,mochetele, iar în al doilea rând, influența pozitivă este rezultatul circulației turistice, care apelează la o serie de servicii și la industria artizanatului, etc..
Turismul joacă un rol important în economiilor multor țări, oferind locuri de muncă și adesea fonduri pentru lucrări de conservare a monumentelor. Un număr mare de turiști pot însă distruge mediul natural pe care au venit, de fapt, să-l admire.
Turismul de masă este un fenomen relativ recent , care a luat amploare în ultimii 40 ani. Numărul turiștilor internaționali a crescut de la 25 mil.în 1950 la peste 440 mil. în 1990. Aceste cifre reflectă însă doar o parte a fenomenului deoarece turismul intern reprezintă cam două treimi din traficul turistic mondial.
Pe locul întâi ca destinație preferată pentru petrecerea concediului se află SUA, urmată de Franța, Italia, Spania și Marea Britanie. În 1990, peste 18 mil.de turiști au vizitat de exemplu, Maarea Britanie. Ei au cheltuit aproximativ 8 mld.lire sterline sau aproximativ 150 lire sterline pe cap de localnic.
Aproximativ 59% din turiștii străini proveneau din Europa Occidentală și 21 procente din America de Nord.
Secolul al XIX a adus multe schimbări în turism și călătorii . Dezvoltarea marilor centre industriale a creat o clasă de mijloc înstărită . Concediile plătite au devenit obișnuite și noile mijloace de transport ofereau ocazia de a ajunge din orașe până pe țărmul mării .
Turismul modern a fost favorizat de mai mulți factori . În primul rând , au crescut veniturile reale ale oamenilor și durata concediilor plătite .De exemplu , în 1960 , o optime din muncitorii britanici aveau trei sau chiar mai multe săptămâni de concediu plătit .Astăzi , aproape toți muncitorii au patru sau mai multe săptămâni de concediu , în vreme ce aproape 25% au cinci sau chiar mai multe săptămâni de concediu .
Beneficiile turismului sunt răspândite inegal. În 1990 Europa a încasat 55% din venitul total al turismului , urmat de cele două Americi cu 26% și regiunea Asia-Pacific , inclusiv Australia și Noua-Zeelandă , cu 15% .
Capitolul 2.
Ținutul Pădurenilor – zonă turistică cu o personalitate etnofolclorică distinctă a județului Hunedoara.6
2.1. Localizare istorică și geografică.
Tinutul Pădurenilor este situat in judetul Hunedoara, pe Valea raului Cerna, delimitat la nord de valea Muresului, la sud de Tara Hategului si la vest de Muntii Poiana Rusca, fiind considerat una intre cele mai bogate zone etnografice ale Romaniei.
Datorită reliefului, în majoritate culmi împădurite , principala îndeletnicire a "pădurenilor" este exploatarea si prelucrarea lemnului și păstoritul.
Istoria Tinutului Pădurenilor începe cu mult timp în urmă, suprapunandu-se peste o veche vatră dacică. La începutul secolului II e.n. partea de est a Munților Poiana Ruscă se afla în aria principalelor centre dacice și romane.
Foarte aproape, în depresiunea Hațegului, se afla capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Se spune că în această zonă s-au refugiat o parte din dacii retrași în munți.
Acestă izolare geografică a așezării pădurenilor le-a permis, probabil secole de-a rîndul conservarea graiului actual si păstrarea unor entități particulare ale portului, asemănătoare, spun unii cercetatori, cu cel dacic.
Prima atestare scrisă a așezărilor din acest ținut datează din 1297, într-un document în care satele Zlaști și Ruda sînt menționate ca supuse ale pîrcălabului de Hunedoara.
Ulterior, în secolele XIV și XV găsim mențiuni despre toate așezările cunoscute astăzi și despre altele care probabil, au dispărut cu timpul.
Relieful predominant sunt dealurile cu păduri de foioase și conifere. La nord, ținutul este mărginit de valea râului Mureș, la sud de Țara Hațegului, iar la vest de Munții Poiana Ruscă. Ținutul Pădurenilor este un platou înalt, așezat între Depresiunea Țării Hațegului, la sud, și Valea Mureșului, la nord, respectiv la apus fiind înălțimile nelocuite ale Munților Poiana Ruscă.
Ținutul este compus din următoarele commune și sate:
Comune – Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari , Lelese, Lunca Cernii și Toplița
Sate – Alun, Cerișor, Poinița Voinii , Plop, Ruda și Vălari,Cernisoara Florese
2.2.Castelul Hunedoarei și Furnalul de la Govăjdie poarta de intrare în Ținutul pădurenilor.
Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.
Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.
Castelul Huniazilor în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală.
Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de onoare.
Galeria și donjonul – ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției.
Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova).
În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini).
În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.
Furnalul de la Govăjdia
Activitatea de exploatare si prelucrare a minereurilor feroase este atestata documentar si arheologic din secolul IX, in comuna Ghelari putand fi vizitat “cuptorul inalt cu cuva “ din locul numit Valea Caselor a carui macheta este expusa la British Museum din Londra;
Exista pe valea paraului Retisoara si Nadrab o linie ferata atestata prin documente existente in arhiva primariei, din anul 1902 fiind denumita “Prima cale ferata a Ardealului “;
În anul 1806, se pune în funcțiune la Govășdia un furnal înalt cu o capacitate anuală de 8000 tone, care a funcționat pînă în anul 1918.
Tunelul de 747m dintre cătunul Cățănaș și valea Zlaștiului, care a fost săpat între 1888 și 1894 pentru calea ferată îngustă dintre Hunedoara-Govăjdia-Retișoara.
Al doilea tunel este un tunel mai scurt de 42m în curbă, se află în apropierea cătunului Tulea. Calea ferată îngustă dintre Hunedoara și Crăciuneasa a fost dezafectată în 2001 alături cu podurile metalice.
În 1482 a fost numit Gawasdywar, în 1506 Gabosdwar, în 1808 Gavosdia și Govosdia, în 1888 a fost numit în final Govasdia . Mai multe ateliere de fierărie au funcționat la Govăjdia, în care pe lîngă localnicii romîni și țigani au mai lucrat și nemți mutați aici din Steiermark, Austria.
Atelierul din valea Nădrab a fost menționat încă din 1517, în 1754 avea deja trei cuptoare și o forjă, în 1872 deja a fost ruină. Forja de coase a funcționat pînă în 1872.
Atelierul Limpertul Vechi a fost construit între anii 1674-1675, la confluențele pîrîurilor Runc și Nădrab, și a fost demolat în 1806. La atelierul Limpertul De Jos producea anual 180-190T anual de oțel forjat și bare de oțel. Între 1848-1849 au produs oțel pentru fabrica de armament de la Oradea. Pînă în 1872 a produs doar sape. În 1875 s-a transformat în moară care și astăzi se poate vedea. Atelierul Limpertul de Sus în 1754 avea în dotare două cuptoare cu vatră închisă, un furnal cu vatră deschisă. În 1849 a fost modificat să producă bare din oțel, și în 1871 a fost dezafectat.
Atelierul țigănesc a funcționat între 1754-1872. Forja de la Tulea care se situa la vest de cătunul Tulea, pe malul pîrîului Govăjdia, în anul 1754 era deja în folosință. Între anii 1848-1849 s-au produs baionete și cazmale militare, în 1872 s-a dezafectat. Atelierul de la Plosca în 1700 era deja în funcțiune însă a fost dezafectat în 1815. La Baia Plosca (în maghiară: Ploszkabánya, în germană Plotzka) s-a exploatat minereu de fier încă din perioada romanilor.
Exploatarea de minereu a fost reluată în 1858 de către asociația minieră de la Brașov, și în 1890 a fost preluat de Societatea pe acțiuni al uzinelor de fier de la Nădrag.
Tot acolo înainte de trasarea granițelor, în 1762 au distrus o mănăstire în care locuiau doi enoriași ortodocși. După 1808 s-a creat o parohie Greco-Catolică independentă.
În 1857 au transferat de la Ghelari la Govăjdia parohia Romano-Catolică. După documentele oficiale din 1867, reiese că la uzina de fier de la Govăjdia lucrau 162 muncitori. După părerea etnografului Jankó János din 1894 reiese că "Casele nemților mineri sînt mai frumoase decît casele derăpănate ale romînilor localnici". Cei 100 muncitori romîni de la furnal alături de majoritatea muncitorilor țigani și muncitorilor nemți proveniți din Steiermark Austria, în 1906 toți au fost plătiți după realizări.
În 1900 au inaugurat calea ferată cu ecartament îngust ce lega Hunedoara de satul Govăjdia. În 1910 la Cățănaș s-a construit o centrală hidro-electrică.
Furnalul de la Govăjdia – azi
Furnalul de la Govăjdia în 2008
Uzina de fier de la Govăjdia în 1905
Tunelul de 747m
Interiorul tunelului de 747m
2.3. Potențialul turistic al zonei Pădurenilor.
2.3.1. Obiective turistice naturale
Cheile Cernei – reprezintă o Rezervație Naturală mixtă, de categorie IV (conform clasificării U.I.C.N), în suprafață de 2 ha, aflată pe teritoriul administrativ al județului Hunedoara, pe raza comunei Lunca Cernii de Jos. Rezervația Naturală reprezintă o formațiune geomorfologică de chei, cu versanți verticali și profil transversal îngust, săpată în roci metamorfice (șisturi cristaline) de apele Râului Cerna. Sectorul de chei constituie o arie protejată de interes național, declarată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 ce vizează aprobarea Planului de amenajare al teritoriului național – Secțiunea a III-a – Arii protejate.
Codrii seculari de pe Valea Dobrișoarei și Prisloapei alcătuiesc o arie protejată de interes național, ce corespunde categoriei a IV-a (conform clasificării U.I.C.N) – Rezervație Naturală de tip forestier. Rezervația, cu o suprafață de 139,30 ha este situată pe teritoriul administrativ al comunelor Bătrâna, Bunilă și Cerbăl. Rezervația conține arboret natural cu structuri pluriene, cvasivirgine, de dimensiuni mari și vârste de până la 200 de ani.
Pădurea Pleșu reprezintă o Rezervația naturală de tip forestier, de categorie IV (conform clasificării U.I.C.N), în suprafață de 1980,70 ha, ce aparține din punct de vedere geografic Munților Poiana Ruscă. Pădurea Pleșu a fost declarată arie protejată de interes național prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004.
Locul fosilifer Lăpugiu de Sus este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a (conform clasificării U.I.C.N) – rezervație naturală de tip paleontologic. Rezervația are o suprafață de 5 ha și este situată pe teritoriul satului Lăpugiu de Sus, în comuna Lăpugiu de Jos, din cadrul județului Hunedoara.
Peștera Românești cunoscută și sub denumirea de “Peștera Mare de la Fereșești” sau “Peștera cu Apă” este cea mai cunoacută peșteră din Munții Poiana Ruscă, fiind situată în bazinul Bega, în amonte de Mănăștur (conform Cadastrului Carstrului din România). Din punct de vedere teritorial-administrativ, peștera este localizată pe teritoriul satului Românești, comuna Tomești, județul Timiș. Peștera a fost explorată pe o lungime de 1450 metri, în prezent aflându-se în curs de explorare. Galeriile acesibile turiștilor însumează 340 metri. Intrarea în peșteră este lată de 9,5 metri și înaltă de 2 m, acest fapt materializându-se prin pătrunderea luminii în interiorul peșterii pe o lungime de 70 de metri. Galeria principală este aproape rectilinie și înregistrează dimensiuni mari. Peștera deține o acustică excelentă, fapt pentru care, în interiorul acesteia se realizează concerte încă din 1984 (http://www.speotimis.ro/concert-in-pestera-romanesti.html). Importanța peșterii este cu mult mai mare cu cât în cadrul acesteia se adăpostește o colonie de lilieci.
Peștera Românești
Peștera Pietroasa sau “Peștera Albastră” este situată pe versantul drept al Văii Pietrii, din cadrul bazinului hidrografic Bega, în amonte de Mănăștur. Din punct de vedere teritorial-administrativ, peștera se află poziționată pe teritoriul satului Pietroasa, comuna Pietroasa, județul Timiș. Peștera Pietroasa este formată în calcare devoniene și dolomite, având o lungime totală de 1455 de metri. Accesul în interiorul peșterii se realizează printr-o deschizătură de 0.8 – 1 m, înaintarea efectuându-se apoi, pe circa 15 metri, pe un culoar îngust. Dimensiunile maxime se ating în cadrul Sălii Principale, care înregistrează lungimi de 30 de m, lățime de 35 de metri și înălțime de cca. 20 de metri. Peștera constituie una dintre cele mai importante atracții turistice natural din bazinul Begăi, datorită abundenței speleotemelor (stalactite, stalagmite, gururi etc.) din interiorul acesteia.
Peștera Pietroasa
Cascada Șopot realizată de râul omonim, este localizată pe teritoriul comunei Pietroasa. Accesul se realizează pe trasee turistice marcate din comuna Pietroasa.
Biserica din Ghelari
Biserica din Ghelari
2.3.2. Obiective turistice antropice
2.4. Tradiții și obiceiuri în ținutul Pădurenilor.
Satul
Casa tradițională
Gospodariile taranesti erau imprejmuite cu gard de nuiele acoperit cu paie si aveau in alcatuirea ei, casa propriu-zisa, sura (care cuprindea si grajdul, cocina, eventual un sopron care adapostea carul, sania si alte unelte specifice muncii la camp), precum si un bordei care tinea loc de beci.
Casa era asezata in fundul curtii, intotdeauna cu fata la drum, iar sura era in apropierea drumului.
Casele tradiționale din Pădureni erau formate din două încăperi, camera de locuit și cămara, cu intrări separate dintr-un târnaț, plasat pe colț în fața cămării sau la fațada construcției.
Locuintele atrag atentia prin proportiile lor, acoperisul ajungând sa fie de doua sau de trei ori mai înalt decât peretii.
Oamenii locului, pădurenii
Populatia Pădurenilor locuieste în sate mici, asezate pe culmi si creste de dealuri. Aici s-a dezvoltat, datorita conditiilor geografice speciale, una dintre cele mai originale culturi populare. Locuitorii Ținutului Pădurenilor își spun, simplu, „pădureni“.
Ei reprezintă o „insulă etnografică“ în care s-a păstrat cultura populară arhaică, extrem de originală și de diferențiată față de aceea a regiunilor învecinate.
Trăsăturile principale ale acestei culturi constau în: amplasarea așezărilor pe culme, culturi agricole pe dealuri terasate, lipsa olăritului, portul specific (în special al femeilor) și graiul.
Satele pădurenilor nu depășesc limita zonei înalte de platou a Munților Poiana Ruscă .
Îndeletnicirile pădurenilor
In trecut, majoritatea locuitorilor satelor padurenesti se angajeau la minele din Ghelari, Teliuc, la uzinele din Govajdia si Hunedoara, la minele de talc din Lelese, Cerisor sau la cariera de marmura de la Alun.
Alte indeletnici specifice zonei erau: creșterea vitelor, cultivarea unor suprafețe restrînse pe terase nivelate în jurul așezărilor, sculptură în lemn, țesătorie și broderie, toate în limitele ne-cesităților de trai propriu.
În ultimul timp mineritul și lucrul în pădure au devenit preocupările de bază ale pădurenilor. Ca si o curizitate, mestesugul olaritului lipseste în aceasta zona.
Costumul popular
Portul traditional din Tinutul Padurenilor (in special cel femeiesc) este considerat cel mai arhaic si cel mai bine conservat in intreaga tara si unul dintre cel mai vechi din Europa.
Felul in care isi incing mijlocul femeile din acest tinut este unul dintre cele mai complicate si mai interesante cu semnificatii care merg pana in perioada neolitica, amintind de urmele unei străvechi arte dacice de prelucrare a metalelor, precum și de unele rituri și culturi ale acestora, astazi dispărute, precum si ale credintelor lor, legate puternic de ritualuri ale cultului soarelui.
Se spune, chiar, ca portul pădurenilor era foarte asemanator cu cel purtat de daci si coafura femeilor la fel.
Costumul femeilor este ornamentat cu mult gust prin modele geometrice încadrate în chenare cu unghiuri drepte și dezvoltare preferențială pe verticală.
Femeia poarta pe cap o broboada din giulgiu, brodata, ce atarna pe spate, aproape pana jos. Podoaba capului este o basma de sub care ies simetric două șuvițe de păr în formă de colți, întărite și lipite de frunte cu zahăr dizolvat în apă.
La gat are salbe, bani sau margele. Femeile poartă oprege (înainte și înapoi), două piese de lână care înfășoară partea inferioară a corpului, strânse ca o fotă, ce dă un aspect mai svelt femeii pădurence. Ea este bogată în ornamente cu tăblii late de-a lungul mânecii și la gura pieptului cu o cusătură grea și izbitoare de culori aspre: roșu, negru și albastru.
Camasa este impodobita cu modele traditionale pe umeri, pe marginea manecii si pe piept. Peste mijloc are un brau tesut frumos, impodobit cu margele, bani si inele. Peste brau poarta un lant. Pe piept poarta pieptare, iarasi cu cusaturi. Peste acestea isi arunca, pe umar, suba scurta alba din lana si cu gluga. Incaltamintea favorita e opinca.
Imbracamintea barbatilor este mai putin complicata: o camasa de panza nu prea lunga, cu maneci largi, legata peste mijloc cu un serpar. Pantalonii sunt din lana alba. Un pieptar peste care pun “recalu”. Pe cap poarta o palarie cu bordurile stramte si rasfrante. in picioare opinci, iar pe umar suba.
Detaliile de impodobire al mijlocului femeilor ne sugereaza urme al unei stravechi arte de prelucrare a metalelor, precum si resturile unei mentalitati legate de unele rituri si culturi astazi disparute, intre care cele ,,solare'' erau predominante.
În picioare, femeile și bărbații poartă opinci cu gurgue foarte înalte. Bărbații poartă cioareci strâmți, laibăr scurt de lână și pălărie cu marginea întoarsă.
Nevastă și fată din Ghelari (Pădureni) si Port tradițional din Bunila (Pădureni)
Cântecul Bradului
„Ceea ce individualizează Ținutul Pădurenilor sub aspectul liricii funebre este Cântecul Bradului, conservat în Poiana Răchițelii și practicat ori de câte ori defunctul este tânăr.
În dimineața zilei înmormântării tinerii aleg bradul din pădure, pe care îl sacrifică, după ce își fac semnul crucii, urmând să îl poarte pe umeri până în sat.
La marginea pădurii cortegiului simbolic i se alătură grupul de femei care, interpretând Cântecul Bradului – îl conduce până la casa mortului.
Acolo, bradul – sprijinit cu vârful de streașina casei – este împodobit de tinerele fete în timp ce femeile continuă dramaticul cântec. După îngropăciune, bradul se înalță lângă cruce și se aruncă mac pe mormânt.
O femeie împrăștie apă și semințe de mac în urma celor care pleacă din cimitir, încheind astfel ceremonialul.” – Grigore Leșe
Nedeile
Nedeile sunt sarbatori specifice fiecarei localitati. In asezarile padureane nedeia se organizeaza aproape de ziua sfantului care protejeaza biserica din sat, datele fiind stabilite cu multi ani in urma. De regula, atunci se pregatesc bucate alese si se primesc oaspeti (rude si prieteni) veniti de departe.
Dupa slujba, tinerii tocmesc muzicanti din satele vecine. Spre seara, muzicantii se prezinta la caminul cultural, asteptati cu nerabdare mai ales de tineri.
Fiecare nedeie are particularitățile sale. Spre exemplu, specific comunei Cerbăl este scoaterea crucii în țarină.
Masuratul laptelui
Masuratul laptelui este un obicei vechi de sute de ani si se desfasoara inaintea inceperii pastproitului si are menirea de a asigura din partea ciobanilor cantitatea de lapte corectă pe care trebuie să o primească.
Obiceiul incepe cu o seara inainte cand se aduc pentru prima dată oile tuturor sătenilor, la comun, pe Dealul Strezii. Sunt mulse de cei mai vrednici oameni din sat, pentru a se asigura că toate oile au ugerele goale. Această operațiune se numește „roscolul oilor”.
A doua zi in ziua de măsurat, fiecare pădurean vine la stână la ora 12, își pregătește un loc de muls la „fruntar”. Se aduc oile din stână, se sfințesc de către preotul satului.
Toate vasele în care se mulg oile, împodobite cu flori vesele, sunt verificate să nu aibă apă. Dupa aceea, fiecare isi mulge oile sale. Laptele rezultat este masurat si trecut in socoteala ciobanului.
Aceasta inseamna ca, de acum incolo, ciobanul trebuie sa obtina de la respectivele oi aceeasi cantitate de lapte pe care a obtinut-o si stapanul lor in acea zi.
Pentru a tine mai bine evidenta acestor cantitati de lapte, ciobanul isi incrusteaza pe toiagul sau semne speciale. Inainte de plecarea turmei, satenii se veselesc, cantand, mancand si dansand.
Ieșitul în țarină
Acest obicei are loc inainte de inceperea recoltarii graului, cand intreaga comunitate a satului, avandu-l in frunte pe preot, ies in «tarina » (terenurile agricole din jurul satului) pentru a sfinti si binecuvanta recoltele.
Totul începe cu o slujbă la biserică, la care participă toată suflarea satului, fiind prezenți chiar și cei plecați prin alte părți. Se pleacă, apoi, spre țarină, sau holdă, ori lan, în fruntea alaiului fiind prapurii purtați de feciori.
La fiecare răscruce se face câte o oprire, și se rostesc rugăciuni de/pentru belșug în case, pace, bunăstare și roade ale pământului. Când se ajunge la țarină tinerele nemăritate culeg fire de grâu abia înspicat, pe care le împletesc într-o fumoasă și mare cunună.
Respectiva cunună se așează pe o cruce de la marginea țarinei și se mai oficiază o slujbă religioasă specifică pentru belșugul recoltei.
Ruga satului – sat Pietroasa (jud. Timiș) – se organizează cu prilejul sărbătorii Hramului Bisericii Ortodoxe “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, anual, în 29 iunie.
Bucataria traditionala
Zeama cu branză. Se fierbe zeama (supa) cu cațiva cartofi albi. Cand erste gata fiartă, se adăuga branză frămăntată de oaie, potrivindu-se să fie nici groasă, nici subțire.
Sarmale cu păsat – un fel de făină de mălai, dar măcinată mai mare. Se pune făină, sare, orez, ceapă și se inveleau in frunze de varză.
Pădurenii sunt recunoscuți si pentru plăcintele lor tradiționale. Rețeta pentru placintele padurenesti este una transmisa din generatie in generatie; cu toate acestea, insa, este extrem de simpla. Aluatul se prepară din faina, putină drojdie si sare. Odată compoziția omogenizată, se framanta la fel ca si aluatul pentru paine. Consistenta trebuie sa fie, insa, putin mai moale. Dupa framantat, aluatul nu se lasa la dospit. Umplutura pentru placinta conține: branza dulce, ou, smantana si marar. Se ia o bucațica din aluat si se intinde o foaie rotunda si nu prea groasa, iar in mijlocul ei se pune umplutura. Se ridica aluatul peste umplutura, din cinci colțuri. Apoi, placinta se prajeste in ulei fierbinte.
Capitolul 3.
Impactul turismului asupra dezvoltării durabile a Ținutului Pădurenilor
Ținutul Pădurenilor deține un patrimoniu turistic de invidiat. Este renumită pentru frumusețea peisajelor sale, pentru tradiții și mai ales pentru mănăstirile sale, a căror valoare și vechime este cunoscută peste tot în lume, biserica din Densuș "Patrimoniul Mondial UNESCO din Romania.
Așezările din Ținutul Pădurenilor sunt cunoscute prin obiceiurile și tradițiile pe care le au încă din cele mai vechi timpuri, din care nu putem uita si numeroasele activități artizanale ale zonei: meșteșugul lemnului, sculptură, țesut, măști populare; muzee istorice și etnografice, case memoriale, cadru natural propice relaxării.
Potențialul turistic variat al zonei a impus măsuri de dotare și organizare la nivelul cerințelor turismului modern. Astfel pe traseele turistice si în localitățile importante începând cu Hunedoara, cu zona Cinciș, au fost amenajate hoteluri, moteluri, campinguri, hanuri, restaurante, cabane și pensiuni.
Cu toate că tot mai mulți localnici din zona turistică a Ținutului Pădurenilor au înțeles să valorifice resursele existente în această zonă și contribuie la dezvoltarea infrastructurii de cazare prin transformarea propriilor locuințe în pensiuni turistice sau prin construirea de noi pensiuni, adevăratul potențial al acestei zone nu este intens valorificat.
De cele mai multe ori principalele probleme sunt legate de calitatea și standardele serviciilor turistice prestate, implicarea gazdelor în activități agroturistice, lipsa colaborării între autoritățile locale și administratorii de pensiuni, dar bineînțeles infrastructura și sursele de finanțare, la fel ca în multe alte zone din țară, rămân cele mai acute dintre probleme.
Conform datelor furnizate de Direcția județeană de Statistică Hunedoara dezvoltarea turistica in zona Ținutului Pădurenilor este în continuă creștere,conform tabelului de mai jos:
Potrivit acestor date putem spune ca raportat la potentialul de turisti oferta de cazare acoperă cererea.
Datorită dezvoltări tot mai mari la nivelul turismului electronic , promovarea online, promovarea unitatilor de cazare rezervarea de locuri de cazare, informarea despre spatiile respective cât și despre locurile pe care le pot vizita în vecinătatea spațiilor de cazare a dus la cresterea numărului de turiști atât români cât și străini în ultimi ani.Dar din cauze legate de infrastructură (lipsa unui drum de legatură cu autostrada A1 culuarul 4 paneuropean) numarul turistilor străini nu este la fel de mare ca în alte zone ale țării unde este promovat turismul, unde standardele de cazare si serviciile oferite sunt la standarde superioare.
Este de apreciat faptul că se depus eforturi și se efectueaza cheltuieli pentru îmbunătățirea serviciilor și condițiilor de cazare în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turiști. Prin urmare, numărul de turiști cazati la unitatile din zona Ținutului Pădurenilor este în continuă creștere față de anii precedenți, înregistrându-se în cursul anului 2013 un număr total de 201.472 din care turiști români 131.656 iar străini 69.816.
Capitolul 4.
Valorificarea potențialului turistic al ținutului Pădurenilor.
4.1.Atractii turistice
Pestera Romanesti
Platoul Luncanilor
Castelul Corvinilor
Biserica de lemn din satul Ruda, datand din anul 1653 ;
Furnalul de fier din satul Govajdia, datand din anul 1806: de retinut este faptul ca la acest furnal s-au turnat pilonii de sustinere a Turnului Eiffel din Paris;
4.2.Lacul Cinciș
Lacul Cinciș este un lac de acumulare din jud. Hunedoara. Lacul Cinciș este de unul dintre cele mai mari lacuri din Transilvania, acesta avand o adancime de 48m, si o suprafata de aproximativ 200 ha.
Lacul Cinciș este situat in partea sud-vestică a României la 15 km de Municipiul Hunedoara. Lacul este situat în centrul județului Hunedoara.
Lacul de acumulare Cincis numit și Marea hunedorenilor, se gaseste in Muntii Poiana Rusca, la circa 10 kilometri de municipiul Hunedoara, intr-o zona de un pitoresc aparte care atrage mii de turisti an de an. Cand nivelul apelor este scazut, in coada barajului se mai vad inca ruinele fostei biserici a satului Cincis, atestata documentar inca din 1360, biserica ce a fost inghitita de ape. Satul ce dateaza inca din anul 1300, a fost stramutat in 1962, cand apele Lacului Cincis au acoperit vechea vatra, sat in care se gasea si o biserica, monument istoric ce data din anul 1448. Se spune ca numele acestui sat se trage de la cei ‘cinci insi’ care au intemeiat asezarea, facandu-si aici cinci case. Se mai spune ca cei cinci intemeietori (bunicul, fiul si trei nepoti) erau luptatori viteji, care l-au salvat pe imparatul lor din prinsoarea turcilor, intr-o lupta data la locul numit astazi Poiana Turcului. Drept urmare, ei au primit ca rasplata plaiul Cincis.
Lacul Cincis este o amenajare artificiala cu suprafata de 867 ha. Intreaga zona este de un pitoresc deosebit si atrage multi turisti. Pe malurile lui, au aparut numeroase cabane si hoteluri particulare existand conditii de cazare si distractie pentru dorinta fiecaruia.
Recunoscut ca zona de agrement cautata de turisti, mai ales pe perioada verii, Lacul Cincis ascunde insa si numeroase legende si povesti spuse de localnici cu patima, in caz ca veti intra in vorba cu ei. Misterios, acest lac de acumulare te cucereste iremediabil.
Lacul Cincis este un loc ideal. In apropierea lacului se afla Orasul Teliuc si Satul Cincis-Cerna. Drumul de acces spre lac porneste din Hunedoara si inconjoara aproape tot lacul.
In zona actualului lac de acumulare a existat (pana in 1954) o valoroasa biserica, monument deosebit de important pentru arta medievala romaneasca. Construita in sec. XV, ea prezenta un plan dreptunghiular, cu absida decrosata poligonala, cu unghi in ax. In coada lacului sunt ruinele celorlalte doua biserici pangarite de constructia lacului. Cand apele lacului se retrag, se poate ajunge la ruinele bisericii ortodoxe, iar la un kilometru de ea, pe acelasi mal, e biserica romano-catolica din Baia Craiului, singura ramasa pana in zilele noastre cu zidurile intregi.
Faptul ca apele lacului de acumulare au inghitit satul Cincis, doua biserici – dintre care una atestata documentar inca din 1360 – si cimitirele asezamantului au dat nastere unor legende despre furia spiritelor celor morti care bantuie locul. Aceste istorioare spuse de localnici au facut ca Lacul Cincis sa capete si supranumele de“Lacul blestemat“.
În total, în 1962, patru biserici au fost distruse, dintre care două în totalitate și înghitite de apă și două distruse parțial, ruinele lor însă se văd și în ziua de azi, două sate și patru cătune din Valea Cernei, si anume: Cincis, Cerna, Valea Plostii, Baia lui Crai (Paroasa), Moara Ungurului si Ciuleni au fost inundate dupa ce au fost stramutate pe Dealul Iuba, cu mortii din cimintire si cu viii ce locuiau acolo, peste 800 de oameni s-au retras din calea apelor.
Malurile lacului sunt alcătuite din mai multe habitate, 48% sunt considerate a fi în stare naturală, iar restul de 52% este nisip. Principalele specii de pești sunt crapul, somnul, știuca, amurul, șalăul, carasul.
Localitățile din jurul lacului sunt Cinciș-Cerna – Bulbucani – Ciuleni
Sezonul turistic de vârf, se întinde de la începutul lunii iunie până la sfârșitul lui august.Temperatura medie a apei este de 18 °C. făcând posibil înotul.
Principalele atracții turistice sunt reprezentate de pescuit, sporturi nautice, vizitarea obiectivelor turistice din zonă.Țărmul nordic al lacului este alcatuit din plaje, în timp ce țărmul sudic este alcătuit din dealuri si paduri. In jurul lacului sunt 2 camping-uri, 3 motele și mai multe pensiuni, numeroase vile(particulare sau destinate turiștilor) o sala de popice, etc.
Lacul CINCIȘ
4.3.Complexul turistic ,,Ovi”.
Lacul Cincis, Sarmisegetuza, Cetatea Deva, Complex Ovi. Lacul Cincis este situat langa Complexul Turistic Ovi din judetul Hunedoara. Vilele Ovi va asteapta in orice moment al anului, intr-o locatie de lux, langa lacul Cincis, oferindu-va posibilitatea petrecerii unor zile de relaxare și odihnă. Complexul Ovi imbina intr-o manieră deosebită clasicul cu modernul, punandu-vă la dispozitie o pensiune intima cu deosebite conditii de cazare. Ca stil modern si ornamental, complexul turisitic OVI este realizat modern si cu bun gust.
Lacul Cinciș, Sarmisegetuza, Cetatea Deva, Complex Ovi. Pensiunile din judetul Hunedoara sunt intr-un numar din ce in ce mai mare datorita potentialului turistic deosebit al zonei. Daca alegeti să vizitati obiectivele turistice din zonă si doriti cazare la pensiuni deosebite, veniti la Complexul Turistic OVI . La Complexul Turistic Ovi puteti sa faceti plimbari pe Lacul Cincis cu Hidrobicicletele,Banana,Skyjet,Biscuitele,Parapanta si cu Barca. Complexul Turistic OVI va ofera multa distractie si puteti organiza Petreceri Private, Zile Onomastice si multe alte Evenimente care sunt cele mai frumoase pe Lacul Cincis.
Aceasta fiind cel mai atragator si frumos Complex din judetul Hunedoara.
Obiective turistice în vecinătatea Complexului Ovi
Sarmisegetuza7
Castelul Corvinilor8
Cetatea Deva
Biserica Densus
Pe malul lacului Cinciș, in dreptul Motelului Cinciș, se ridica o cruce uriasă în memoria locuitorilor satelor strămutate
4.4.Complexul turistic “Valea lui Liman”
Complexul turistic “Valea lui Liman” – Comuna Tomești (jud. Timiș) – dispune de 75 locuri de cazare în regim hotelier și de 60 de locuri în căsuțe, precum și de un restaurant, cu o capacitate de 200 de locuri (http://www.valea-lui-liman.ro/).
Localizarea Complexului turistic “Valea lui Liman”
Pensiune în cadrul Complexului “Valea lui Liman”
Casuțe în Complexul turistic “Valea lui Liman”
Pensiunea “La Sandu” – com. Tomești (jud. Timiș) – dispunde de o capacitate de 45 de locuri de cazare, în camere de 6 și 8 persoane, precum și de o sală de mese cu o capacitate de 75 de locuri. Pensiunea deservește în special, pentru grupuri organizate (elevi, studenți etc.).
Pensiunea “Panoramic” – sat Ghelari, com. Ghelari (jud. Hunedoara) – dispune de 17 locuri de cazare (în două camere duble și trei apartamente) și un restaurant cu o capacitate de 40 de locuri. Pensiunea deține parcare proprie, terasă acoperită și un teren, în suprafață de 4 ha, pe care sunt amplasate leagane, bănci, foișor de observare și un spațiu de joacă pentru copii (http://pensiunepanorama.ro/).
Pensiunea ”Panoramic”
Cabana de vânătoare “Cheia” – sat Poieni, com Pietroasa (jud. Timiș). Cabana Cheia, situată în treimea superioară a bazinului râului Bega, pe versantul nord-vestic al Munților Poiana Ruscă, se află în administrarea Ocolului Silvic Cosava și dispune de 9 camere duble cu baie proprie, sală de mese, bucătărie, terasă și piscină.
Gospodării agroturistice – sat Românești, com. Tomești (jud. Timiș) – dispun de 5 – 10 locuri de cazare.Gospodării agroturistice – sat Luncanii de Jos, com. Tomești (jud. Timiș) – dispun de 5 – 10 locuri de cazare.
Festivalul folclorului pădurenesc – Poienița Voinii9
Biserica din marmură din satul ALUN
Satul de marmură – ALUN
BIBLIOGRAFIE
Balaure V., Cătoiu I., Vegheș C., Marketing turistic, Editura Uranus, București, 2005,
Benedek, J., Dezsi, Șt. Analiza socio-teritorială a turismului rural din România din perspectiva dezvoltării regionale și locale, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. (2006),
Bran, Florina; Dinu, M.; Simon, Tamara Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București. (1998),
Bran, Florina; Simon, Tamara; Nistoreanu, P. Ecoturism, Editura Economică, București. (2000),
Ciangă, N. Turismul în Carpații Orientali. Studiu de geografie umană, Editura Presa Universitară Clujeană, (1997), Cluj-Napoca.
Ciangă, N. România. Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, (2001), Cluj-Napoca.
Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B. Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, (2002), București.
Cozmescu, Ioan ,Turismul – fenomen complex contemporan, Ed. Economică, București, 1998
Dinu, Mihaela Impactul turismului asupra mediului. Indicatori și măsurători, Editura Universitară, București. (2005),
Dinu, V. Asigurarea calității serviciilor prestate în turism, Amfiteatru economic, Editura ASE, București, (2005),
Gerea, Carmen Globalizare și turism, Amfiteatru economic, Editura ASE, (2005),, București
Glavan, Vasile Resursele turistice pe Terra – Editura Economică, București, 2000
Ioncica, M. Strategii de dezvoltare a sectorului terțiar -, Ed. Uranus, Bucuresti, 2004
Ionescu, I. Turismul social-economic și cultural, Editura Oscar Print, . (2000), București
Ișfănoni, Rusalin, Pădurenii Hunedoarei, Editura Mirabilis,București,2004.
Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, București,2004
Muntele, I., Iațu, C Geografia turismului. Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală, Editura Sedcom Libris, Iași. . (2003),
Nedelea, Alex, Piața turistică -, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003.
Nistoreanu, P., Ecoturism și turism rural. Elemente de management, marketing și economic, Editura ASE, (1999) București.
Nistoreanu,P Dinu.V Nedelea Alex. Producția și comercializarea serviciilor turistice -, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2004.
Popescu, Delia Turism și e-commerce, Amfiteatru economic, Edit. ASE, (2007),, București.
Rotaru, I. Globalizare și turism, Editura Continent, (2004), Sibiu.
Stănciulescu, Gabriela, și colectiv, Strategii și politici regionale de dezvoltare durabilă a spațiului dunărean. Provocări pentru turism,
(http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.aspid=338&idb=) .
Snak, O., Baron, P., Neacșu, N. Economia turismului, Editura Expert, București(2001),
Snak Oscar, Managementul serviciilor în turism – Academia Română de Management, București, 1994.
G. Stănciulescu și colectivul, ,Strategii și politici regionale de dezvoltare durabilă a spațiului dunărean – Ed. AS.E., Bucuresti, 2004
Vellas, Fr. Turismul – tendințe și previziuni -, Ed. Walforth, Bucuresti, 1994.
http://padureni.wordpress.com/
http://draganmuntean.blogspot.com/
http://ghelar.ro/ro/traditii.html
http://www.tinutulpadurenilor.info/
http://www.ghelari-primarie.ro/trad.swf
http://pensiunepanorama.ro/
http://www.valea-lui-liman.ro/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valorificarea Potentialului Turistic al Tinutului Padurenilor (ID: 148564)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.