Valorificarea Potentialului Turistic al Judetului Mures

Valorificarea potențialului turistic al județului Mureș

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP I. ASPECTE GENERELE PRIVIND JUDEȚUL MUREȘ

SCURT ISTORIC

AȘEZARE GEOGRAFICĂ

CĂI DE ACCES

NIVEL DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ

CAP II PREZENTAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL JUDEȚULUI MUREȘ

2.1. ATRACȚII TURISTICE NATURALE

2.1.1. RELIEF

2.1.2.CLIMĂ

2.1.3.RETEA HIDROGRAFICĂ

2.1.4.VEGETAȚIA ȘI FAUNA

2.1.5. ARII NATURALE PROTEJATE

2.2. ATRACȚII TURISTICE ANTROPICE

2.2.1. VESTIGII ARHEOLOGICE

2.2.2. MONUMENTE ISTORICE

2.2.3. MĂNĂSTIRI SI,BISERICI,MUZEE

2.2.4. CETATI FORTIFICATE

2.2.5. PATRIMONIUL IMATERIAL

CAP III EVOLUȚIA BAZEI TEHNICO-MATERIALE A TURISMULUI IN JUDEȚUL MUREȘ IN PERIOADA 2009-20013

3.1. STRUCTURI DE CAZARE

3.2. STRUCTURI DE ALIMENTAȚIE

3.3. DOTARI DE AGREMENT SI RECREERE

CAP IV ANALIZA CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL MUREȘ IN PERIOADA 2009-2013

4.1. NUMĂR INNOPTĂRI

4.2. NUMĂR SOSIRI

4.3. SEJURUL MEDIU

4.4.DENSITATEA TURISTICĂ

4.5.GRADUL DE OCUPARE

4.6. FUNCȚIA TURISTICĂ

CAP V PERSPECTIVE DE CERCETARE

5.1. ANALIZA S.W.O.T

5.2. CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE

Mureș (în maghiară Maros megye) este un județ în regiunea Transilvania din România. Are o suprafață totală de 6.714 km² care reprezintă 2,8% din suprafața totală a țării. Numele județului provine de la râul Mureș, râu care străbate județul de la NE la SV.

1.1 Scurt istoric

Județul Mureș se află printre județele cu un patrimoniu cultural de o mare bogăție și diversitate. Conservarea și punerea sa în valoare a reprezentat o preocupare continuă de-a lungul timpului a autorităților centrale și locale, care au creat  instituțiile specifice (respectiv muzeele) cât și a colecționarilor pasionați.      Începuturile de natură muzeologică la Târgu-Mureș coboară în timp până spre finele secolului al XIX-lea, când a luat ființă Asociația Culturală și Economică a Secuilor. Unul dintre obiectivele acestei organizații a și  înființarea unui muzeu de artă industrială, a cărei primă expoziție a fost vernisată la 27 iunie 1886. Între anii 1890-1893 a fost construită clădirea Muzeului Secuiesc de Artă Industrială (actuala clădire a Muzeului de Științele Naturii de pe strada Horea nr. 24). Acest muzeu, spre deosebire de celelalte din Transilvania secolului respectiv, s-a remarcat prin profilul său cu totul aparte. Colecțiile sale erau alcătuite, îndeosebi din produse etalon ale diferitelor stabilimente industriale din Imperiul Austro-Ungar, în primul rând din domeniul industriei casnice. Noua instituție își propunea să devină un centru de studiu pentru tineret, viitorii meseriași, expoziția de bază, deschisă în anul 1893, aceasta fiind, de fapt, un fel de precursor al târgurilor  industriale de azi.

De mare valoare istorică și documentară, colecția Muzeului de Artă industrială s-a pierdut aproape în întregime în timpul celui de al doilea război mondial. Doar un număr mic  de exponate au intrat în colecția Muzeului de Arheologie și Etnografie redeschisă în Palatul Culturii, în anul 1949. A fost salvată, în schimb, valoroasa colecție de ceramică și faianță, piesele sale constituind, azi, bunuri de valoare ale colecției Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.

Bazele unui muzeu, în accepțiunea de azi a cuvântului, au fost puse de Aurel Filimon, fondatorul Muzeului de Arheologie și Etnografie din Târgu-Mureș. La 1 mai 1921, acesta a fost numit, de către primăria orașului Târgu-Mureș, cu sprijinul Societății de Arheologie,Istorie și Etnografie din județul Mureș,custode al Muzeului, dată considerată ca moment al întemeierii instituționale a muzeului județean de azi. Personalitate enciclopedică, complexă ca arheolog și etnograf, de numele lui Aurel Filimon se leagă descoperiri de mare însemnătate științifică, care, azi, înnobilează colecțiile de arheologie și etnografie ale muzeului județean.

De-a lungul vremii, Aurel Filimon achiziționează materiale arheologice și etnografice aparținând locuitorilor acestei zone,„fără deosebire de naționalitate”.  Expoziția permanentă de arheologie și etnografie, organizată în patru săli de la etajul II al Palatului Culturii, a fost vernisată în aprilie 1934. Deși , a fost închis în perioada anilor 1940-1944, colecțiile fiind în stare de conservare, muzeul și-a continuat activitatea după război, până în 1957, când, prin hotărârea Comitetului Regional de Partid și a Sfatului Popular Regional, clădirea fostului muzeu de Artă Industrială, de pe strada Horea, nr. 24,  a fost pusă la dispoziția actualului muzeu, deschizându-se aici prima expoziție permanentă  a Muzeului Regional din Târgu-Mureș, respectiv cea de arheologie. În anul 1964, prin decizia C.E. al Sfatului Popular al regiunii M.A.M., clădirea monument istoric din Piața Trandafirilor nr. 11, aparținând fostului conte Toldalaghi, a fost predată în administrarea muzeului.  Aici a fost organizată Secția de Istorie Modernă și Contemporană a Muzeului Județean de azi, a cărei expoziție permanentă a fost mutată, în 1984, la etajele II și III ale Palatului Culturii, locul său fiind ocupat de expoziția de bază a Secției de Etnografie și Artă Populară. După evenimentele revoluționare de la sfârșitul anului 1989, expoziția permanentă de istorie modernă și contemporană a fost desființată considerându-se că nu mai corespunde noilor imperative ale timpului. Din lipsa spațiului, care se va rezolvă prin recondiționarea unei clădiri din Cetatea Medievală, Secția de Istorie a Muzeului Județean Mureș nu are, deocamdată, expoziție de bază.

1.2 Asezare geografică

Județul Mureș este situat în partea central-nordică a Romaâniei si face parte din Regiunea de dezvoltare Centru împreună cu județele Alba,Brașov,Covasna,Mureș și Sibiu.Județul Mureș se află în Podișul Transilvaniei,în bayinul superior al râului Mureș și parțial în bazinele râurilor Târnava Mare și Târnava Mică,între județul Bistrița-Năsăud (nord-nord-est),Suceava (nord-est),Harghita (est-nord-est), Brașov (sud-est),Sibiu (sud),Alba (sud-est) si Cluj (est).

1.3 Căi de acces

Rutiere: E60 – Oradea – Cluj-Napoca – Târgu Mureș – Sighișoara – Brașov – București – Constanta. DN15 – Târgu Mureș – Reghin – Toplița – Borsec – Piatra Neamț – Buhuși – Bacău.
Cele mai importante curse regulate de autobuz din Târgu- Mureș au urmatoarele destinații: Sighișoara, Mediaș, Sovata, Reghin, Târnaveni, Luduș, Fagaraș, Piatra-Neamț, Vatra Dornei, precum si unele orașe din Ungaria si Germania.

Cale ferată: Linia 405 Războieni – Târgu Mureș – Deda, cu legături directe din Războieni (magistrala 300) la Oradea, Huedin, Cluj-Napoca, Teiuș, Mediaș, Sighișoara, Brașov, Ploiești, București și din Deda (magistrala 400) la Satu Mare, Baia Mare, Dej, Toplița, Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Brașov, Ploiești, București.

Aeriene: Târgu Mures (Vidrasău) – București (Băneasa): București (Băneasa) – Târgu Mureș (Vidrasău): Târgu Mureș (Vidrasău) – Cluj-Napoca: Cluj-Napoca – Târgu Mureș (Vidrasău)

1.4 Nivel de dezvoltare economico-socială

Sursa:Anuarul statistic al Romaniei 2013,INSSE,Bucuresti

Structura pe sexe a populatiei

Sursa:Anuarul statistic al Romaniei 2013,INSSE,Bucuresti

Repartizarea populației pe grupe de vârsta in perioada 2009-2013

Sursa:Anuarul statistic al Romaniei 2013,INSSE,Bucuresti

Clasificarea populației Mureșlui dupa etnie

Sursa:Anuarul statistic al Romaniei 2013,INSSE,Bucuresti

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL JUDEȘULUI MUREȘ

Potențialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitare și primirea călătorilor.

2.1. Atracții turistice naturale

O categorie aparte a acestui județ este dată de apa minerală clorurată,sodică a lacurilor helioterme,de mare concentrație ,având o temperatura în lac de ,care variază vara la 1 m adâncime între 30+40 C,iar la 1,50 m între 40’50 C si o concentrație de 40+250 %,nămol sapropelic provenit din lacuri.Această bogătie de ape minerale întalnim la Sovata,Sângeorgiu de Mureș.Vila,Gurghiu,Ideciu de Jos si Brâncovenești.

2.1.1 Relief

Relieful colinar și de podiș deluros este prezent pe suprafața județului într-o proporție de 50%. Din cealaltă jumătate fac parte dealurile subcarpatice transilvănene și munții vulcanici Călimani – Gurghiu. Profilul topografic al reliefului apare sub forma unei curbe hipsografice ascendente cu relative echilibrări orizontale și salturi altimetrice pe sectoare  având ca punct de minim Valea Mureșului din apropierea Ludușului cu o altitudine de 300 m și ca punct de maxim creasta Munților Călimani la 2100 m. Pe suprafața județului pot fi identificate următoarele unități de relief: Munții vulcanici Călimani-Gurghiu, Dealurile subcarpatice transilvănene ale Reghinului și Târnavei Mici, podișul Târnavelor și Câmpia colinară a Transilvaniei.

Munții Călimani ocupă o arie de 2000 km² pe teritoriul județului. Sectorul aflat pe teritoriul județului Mureș este descris de vf. Pietrosu, vf. Răchitișu, vf. Bistricioru până la râul Mureș spre sud, pâraiele Lomaș și Călimănel în est, iar spre vest vf. Poiana Tomii și Poiana Bistrii. Crestele muntoase sunt formate din andezite pe suprafața acestora observându-se urme ale glaciațiunii mai ales în zona vf. Pietrosu dar și din aglomerate pe platourile vulcanice acoperite de pășuni alpine. De menționat este și vf. Scaunul (1381 m) a cărui contur poate fi admirat în întregime din depresiunea Vălenii de Mureș.

Munții Gurghiului pe teritoriului județului se întind de la defileul Mureșului până la partea nordică a Munților Harghitei până la aliniamnetuyl descris de vârfurile Bătrâna, Crucii, Tătarea , Fâncelu și Saca. Masivul este brăzdat de mici defilee create în urma eroziunii de către râurile care traversează masivul.

Defileul Mureșului se întinde între Toplița și Deda este lung de 35 km, fiind săpat de râul Mureș în catena formată de munții Călimani și Harghita. În acest sector valea Mureșului este îngustă, versanții fiind foarte apropiați, pe alocuri doar râul având spațiu pentru trecere. Din acest motiv stâncile de andezit care mărginesc defileul au fost străpunse de tuneluri pentru a permite construirea căii ferate.

Dealurile subcarpatice transilvănene sunt formele de relief care fac trecerea de la zona muntoasă la Podișul Transilvaniei. Regiunile deluroase și depresionare din județul Mureș sunt: Depresiunea Vălenii de Mureș , Culoarul intercolinar al Reghinului (Dealurile Teleacului), Depresiunea Sovata-Praid, Dealurile Bichiș, Depresiunea Dămieni-Chibed-Solocna, Culmea Trei Sate, Depresiunea Sângeorgiu de Pădure.

Podișul Transilvaniei pe teritoriul județului este format din următoarele subunități: Podișul Târgu Mureș, Podișul Târnavelor, Podișul Jacodului, Podișul Vânătorilor, Podișul Hârtibaciului, Podișul Dumbrăveni.

Câmpia Transilvaniei este situată în nordul județului la altitudini medii de 400 m fiind brăzdată de văi săpate în argilă, marne, nisipuri sarmatice, alunecări care au blocat râurile formând lacuri – amenajate ulterior în eleștee. Relieful caracteristic este de domuri gazeifere degradate de apele curgătoare formând lunci largi și colmatate. Interfluviile sunt cultivate, solurile fiind fertile, acesta fiind și motivul pentru care culmile domoale au fost denumite "câmpie".

În partea de vest a județului câmpia primește un caracter de stepă, iar în est crește gradul de împădurire odată cu creșterea altitudinii, acest fapt permițând delimitare a două subunități: Câmpia Sărmașului și Dealurile Mădărașului.

2.1.2 Climă

Trăsăturile climatice a județului Mures sunt o consecință a poziției sale in centrul Transilvaniei, fapt care încadrează acest teritoriu în subprovincia climatică temperat-continental moderată, definiități: Podișul Târgu Mureș, Podișul Târnavelor, Podișul Jacodului, Podișul Vânătorilor, Podișul Hârtibaciului, Podișul Dumbrăveni.

Câmpia Transilvaniei este situată în nordul județului la altitudini medii de 400 m fiind brăzdată de văi săpate în argilă, marne, nisipuri sarmatice, alunecări care au blocat râurile formând lacuri – amenajate ulterior în eleștee. Relieful caracteristic este de domuri gazeifere degradate de apele curgătoare formând lunci largi și colmatate. Interfluviile sunt cultivate, solurile fiind fertile, acesta fiind și motivul pentru care culmile domoale au fost denumite "câmpie".

În partea de vest a județului câmpia primește un caracter de stepă, iar în est crește gradul de împădurire odată cu creșterea altitudinii, acest fapt permițând delimitare a două subunități: Câmpia Sărmașului și Dealurile Mădărașului.

2.1.2 Climă

Trăsăturile climatice a județului Mures sunt o consecință a poziției sale in centrul Transilvaniei, fapt care încadrează acest teritoriu în subprovincia climatică temperat-continental moderată, definită de circulația si caracterul maselor de aer din vest și nord-vest. 
Acestui teritoriu îi sunt specifice verile mai călduroase, iernile lungi și reci, mai ales în sectorul montan cu inversiuni de temperatură pe vai. În partea de vest a județului, climatul este mai cald si mai secetos. 

Datorită etajării reliefului, temperaturile aerului prezintă diferențieri regionale. Urmărind valorile anuale ale temperaturii medii lunare se constată că în zona colinară și de podiș, luna cea mai rece este ianuarie (cu medii de -3°C, -8° C), iar cea mai caldă, iulie (+18°C, +19°C) cu ușoare creșteri pe văi. În zona montană luna cea mai rece este februarie (-4°C, 1°C) iar cea mai caldă este luna august (+8°C, +12°C). Numărul zilelor de vara oscilează intre 60-85. Zilele tropicale sunt puține, astfel că abia se însumează 18 zile din cursul unui an. Din cifra menționată 6 zile revin exclusiv lunii august. Numărul mediu anual al zilelor cu îngheț este de 127. Numărul cel mai mare de zile cu îngheț aparține lunii februarie. 

Cantitatea medie anuală a precipitațiilor însumează 580 mm în partea de vest a județului Mureș, 700-899 mm in partea centrală si de nord-vest si 1400 mm pe crestele munților. Cantitățile medii în luna iulie se încadrează intre 80 și 180 mm, iar în ianuarie între 30 și 50 mm. Cantitățile maxime căzute în 24 ore au înregistrat valori mari de peste 100 mmm, valoarea maximă a fost de 145,5 mm la Miercurea Nirajului (18.06.1929). 

Grosimea medie a stratului de zapadă variază între 80-120 cm la munte și 25-40 cm în zona colinară. 

Umiditatea relativă exprimă gradul de saturarea a atmosferei cu vapori de apa. Dacă în regiunea de munte umiditatea relativă depașește 80% datorită persistenței maselor de aer umede, ea scade la 76% in zona dealurilor subcarpatice si la 70% in culoarul Mureșului. 

Datorită localizarii în partea centrală a țarii, teritoriul cercetat este supus în cea mai mare parte a anului circulatiei maselor de aer dinspre vest și nord-vest, cu intensitate si frecvență mijlocie, viteza medie fiind de 3,1 cm/s. În timpul iernii sunt frecvente vânturile dinspre nord-est care ating uneori viteze ce depașesc 50 m/s.

2.1.3.Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică a județului aparține în totalitate râului Mureș, principalul colector de apă în întreg bazinul Transilvaniei, care străbate teritoriul județului pe o lungime de 187 km, de la Ciobotani, unde pătrunde în județ și până în aval de Chețani unde îl părăsește.

Alte cursuri de apă mai importante care străbat suprafața județului sunt râul Târnava Mică, al doilea ca lungime în județ (115 km), râul Târnava Mare (43 km), râul Niraj (78 km) și râul Gurghiu 55 km.

În ceea ce privește calitatea apelor de suprafață în bazinul hidrografic Mureș, 46 % din total lungime râu supravegheat aparține categoriei de calitate I; 44,9 % categoriei de calitate II și 9,1 % reprezintă apa care depășește limitele categoriei de calitate III.

Resursele de apă de suprafață ale județului sunt:1.200 milioane mc. din care: 950 milioane mc. pe cursul râului Mureș, 200 milioane mc. pe Târnava Mică și 50 milioane mc. pe Târnava Mare.

Apele subterane din zona subcarpatică și de podiș au debite mici și mineralizare ridicată, fiind în general nepotabile. În luncile și terasele râurilor apar ape freatice mai bogate, dar și acestea sunt mineralizate și dure. Ele constituie principala sursă de alimentare cu apă potabilă a localităților din județul Mureș. Resursele subterane sunt de 3.500 l/s.

Din totalul resurselor de apă ale județului au fost captate și utilizate în anul 2003, un volum de 375 mii mc. de către 90 de folosințe care au utilizat apa de suprafață și 190 folosințe care au utilizat apa subterană.

În bazin sunt amplasate 4 acumulări cu un volum total de 86,5 milioane mc., din care 71,5 milioane mc. sunt volume pentru atenuarea viiturilor și 15 milioane mc pentru suplimentarea debitelor pe râul Târnava Mică în perioadele deficitare, necesare în secțiunea Târnăveni, atât pentru apă potabilă, cât și pentru apă industrială.

În județ se află în construcție acumularea Răstolița, cu un volum de 40 milioane mc., care va asigura suplimentarea debitelor pe râul Mureș, în perioadele deficitare.

Lacurile, iazurile și bazinele de retenție completează hidrografia județului.

Pentru Câmpia Transilvaniei sunt specifice iazurile și lacurile de geneză mixtă-naturală și antropică. Pe râuri s-au creat o serie de iazuri de interes piscicol (de exemplu de-a lungul râului Pârâul de Munte, iazul artificial Zau de Câmpie – 133 ha, Șăulia – 48 ha, Tăureni – 53 ha).

Lacul Fărăgău (38 ha) cu apă dulce, prezintă importanță științifică pentru flora și fauna sa, iar lacurile antropogene de la Ideciu de Jos, Jabenița și Sângeorgiu de Mureș, cu apă sărată, prezintă interes balneoclimateric local.

În cadrul complexului lacustru de la Sovata, Lacul Ursu este cel mai mare și mai important lac sărat din Transilvania. Are o suprafață de 5 ha și o adâncime de 18 m, prezentând fenomenul de heliotermie, adică, paralel cu creșterea concentrației sărurilor de la suprafață spre adâncime, până la un anumit nivel (3-3,5 m), se produce o stratificare termică, diferențiată după straturile de apă.

Lacul Negru, având o suprafață de 0,38 ha și o adâncime de 6,82 m este important pentru depozitele de nămol.

2.1.4.Vegetația și fauna

Zona pădurilor de foioase între 500 si 1200 m ocupă Podișul Târnavelor și Câmpia Transilvaniei fiind reprezentată prin păduri de stejar amestecate cu gorun și arțar în alternanța cu pajiști și culturi agricole. Pădurile de molid în alternanța cu bradul alb ocupă înalțimile mai mari de 1000 m. 

Vegetația subalpină situată la peste 1600 m în Munții Călimani și Gurghiului este reprezentată prin tufișuri de jneapăn, smîrdar, enupăr, pajiști cu paușcă, taposică. În paduri se întalnesc ursul, cerbul, lupul, jderul, râsul, mistrețul, căpriorul, cocoșul de munte, alunarul, veverița, salamandra, vipera, fazanul (aclimatizat). Pe culmile goloașe ale munților se întalnește și capra neagră. În râuri păstrăv, lipan, scobar, clean, crap etc. multe specii constituind valoroase trofee de vânătoare.

Diversitatea mediului geografic a determinat crearea unor areale de protecție pentru diferite specii de plante sau animale. Rezervațiile naturale se împart pentru diferite specii de plante sau animale, în mai multe grupe: complexe – lacul Fărăgău (35,5 ha) – ihtiofauna; botanice – Zau de Câmpie (2,5 ha) – acesta fiind singurul loc din țara unde vegetează bujorul de stepă, Vălenii de Mures (2,25 ha) – pentru laleaua pestriță (bibilica); forestiere – Pădurea Mocear (50 ha) – cu stejar seculari de 400 – 700 ani, Pădurea Lăpușna, Pădurea Gurghiu – cu narcise si lalea pestrită, Pădurea Brădet cu larice si tisa; zoologice – Sabet (50 ha) pentru avifauna. Mai sunt ocrotite Lacul helioterm Ursu – Sovata, plantele halofile de la Sovata, Jabenița, Ideciu de Jos.

Unitate teritorial-administrativaă cu conditii naturale deosebit de varietate si prielnice unei ample dezvoltări economice, deși deșine numai 2,8 % din suprafața țarii, judeșul Mureș dispune de un potențial industrial, agricol și forestier considerabil.

2.1.5. Arii naturale protejate

POIANA NARCISELOR 

Situată în comuna Gurghiu la poalele Munților Gurghiu pe o suprafață de 3ha, rezervația botanică cuprinde narcise care înfloresc în perioada aprilie – mai.
     Activități ce se pot desfășura: excursii, drumeții, studiul naturii.

Fig.nr.1.1

  REZERVAȚIA LALEAUA PESTRIȚĂ

     Rezervația se întinde pe teritoriul comunei Brâncovenești în zona deluroasă de la piemontul Munților Călimani pe o suprafață de 4,9ha. Fiind una botanică, atracția sunt lalelele care înfloresc în perioada aprilie-mai cu o densitate de 2 până la 10 pe metru pătrat.
     Activități ce se pot desfășura: drumeții, studiul naturii

Fig.nr.1.2.

STEJARII SECULARI DE LA BREITE

Rezervația forestieră este situată la sud de municipiul Sighișoara pe o suprafață de 70ha și adăpostește un nr. de 639 de stejari seculari cu vârste între 400-500 ani.
     Activități ce se pot desfășura: excursii, drumeții, studiul naturii, cercetare științifică, concursuri, ateliere.

Fig.nr.1.3.
     

REZERVAȚIA NATURALĂ LACUL FĂRĂGĂU

Rezervația se întinde pe teritoriul comunei Fărăgău având o suprafață de 35,5ha. Acest lac împreună cu toată amenajarea piscicolă din aval constituie un excelent loc de refugiu și hrănire pt. un număr mare de specii de păsări (180)
      Activități ce se pot desfășura: bird watching, drumeții.

Fig.nr.1.4.

REZERVAȚIA DE BUJORI DE STEPĂ ZAU DE CÂMPIE

Rezervația este situată în comuna Zau de Câmpie, având o suprafață de 3,49ha. Aici au fost identificate 359 de specii de plante cuprinse în 43 ordine, 63 familii și 216 genuri. Bujorul înflorește la începutul lunii mai
      Activități ce se pot desfășura: drumeții, turism educațional, studiul naturii.

Fig.nr.1.5.
     

PĂDUREA DE STEJARI SECULARI MOCIAR

Rezervația forestieră este situată în comuna Gurghiu pe o suprafață de 48ha, reprezintă un interes științific deosebit, datorită vârstei stejarilor cuprinsă între 400-500 ani
      Activități ce se pot desfășura: drumeții, studiul naturi.

Fig.nr.1.6.
     

REZERVAȚIA PEISAGISTICĂ DEFILEUL DEDA-TOPLIȚA

Defileul Deda-Toplița este amplasat pe cursul râului Mureș traversând comunele Deda, Răstolița, Lunca Bradului, Stânceni, întinzându-se pe o suprafață de 7733 ha.
     Activități care se pot desfășura: drumeții, mountain bike, viev animals, rafting-caiac, excursii.

Fig.nr.1.7.
    

PARCUL NAȚIONAL CĂLIMANI

Parcul Național Călimani este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situat în partea central-nordică a României, pe teritoriul administrativ al județelor: Mureș, Suceava, Harghita și Bistrița-Năsăud.

Scopul parcului este de a menține cadrul geografic natural, de a conserva biodiversitatea florei și a faunei. 
     În parc se pot desfășura o serie de activități: drumeții, excursii, mountain bike, turism ecvestru, schi de tură, bird watching.

Prima propunere de instituire a Parcului Național Călimani a avut loc în anul 1975, acesta urmând să fie declaratarie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone proteajate). În anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora), urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia.

Parcul reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Pietrosul Călimanului – 2100 m, Gurghiu – 1776 m, Harghita – 1800 m, Lucaciu – 1778 m, 12 Apostoli – 1760 m, Ciomatu – 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști.

Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium, Tufărișuri cu specii subarctice de Salix, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Orientalilor.

Situat în Munții Călimani și incluzând cel mai mare crater vulcanic din România cu un diametru de circa 10 km (stins în prezent), Parcul Național Călimani cu o suprafață totală de 24.566 ha, are în componență rezervațiile naturale: Doisprezece Apostoli (cu Poteca tematică 12 Apostoli), Jnepenișul cu Pinus cembra – Călimani și Lacul Iezer și se suprapune ariei de preotecție specială avifaunistică Munții Călimani (sit SPA) – Natura 2000.

Fig.nr.1.8.
     

2.2. Atracții turistice antropice

Spre deosebire de resursele atractive aparținand cadrului natural, zestrea turistica antropică reprezintă o insumare de elemente cu funcție recreativă create de om. Componentele acestei categorii de obiective au intrat, treptat, in aria de interes turistic, pe masura manifestarii tendinței omului modern de a se cunoaste pe sine insuși, prin cunoasterea celor mai reprezentative realizări ale umanitații, din cele mai vechi timpuri până astazi. Intrarea in circuitul cunoașterii, prin turism, a unor destinații si obiective carora li se adaugă, uneori complementara sau derivata, calitatea de atractivitate turistică, poate deveni o preocupare dominantă, cu efecte dintre cele mai benefice.

2.2.1. Vestigii arheologice

Județul Mureș este atestat documentar din 1409 an în care regele Sigismund de Luxemburg a răsplătit vitejia locuitorilor din Cașin și din satele învecinate și a dezlipit acest ținut de ținutul Ciucului, oferindu-i administrație proprie. În 1462 Matei Corvinul întărește hotărârea lui Sigismund prin diploma de la Mediaș, confirmând prin aceasta dreptul locuitorilor de a-și alege judecători și conducători în război.

Deși formarea județului ca teritoriu de sine stător cu o administrație proprie este destul de târzie, există destule urme care dovedesc că locuitorii acestor locuri au construit de-a lungul timpului o civilizație comparabilă cu orice civilizație din acea vreme, din orice colț al lumii. Istoria locurilor și a populație autohtone se pierde în negura timpurilor, reconstrucția istoriei realizându-se prin descoperiri arheologice ale urmelor păstrate până în zilele noastre. Desfășurate în diverse etape, săpăturile arheologice au scos la iveală o multitudine variată de vestigii (arme, podoabe, unelte) încă din neolitic, astfel încât tabloul conturat de acestea prezintă actualul teritoriu al județului Mureș ca pe o arie de populare timpurie, încă din primele faze ale civilizației, din epoca orânduirii comunei primitive.

Cercetările arheologice au scos la iveală elemente materiale care dovedesc existența unei populații pe actualul teritoriu al județului Mureș încă din neolitic (5500-2200 î.e.n.). Descoperirile de pe teritoriul a peste 30 de localități, localizate între Valea Mureșului și văile Târnavelor, semnalizează existența unei civilizații dezvoltate pe aceste meleaguri.

În funcție de caracteristicile ceramicii au fost distinse 6 culturi: cultura Criș – semnalată la Târgu Mureș, Corunca, Cipău și Bernadea, cultura ceramicii liniare – urme descoperite la Târgu Mureș și Cipău, cultura Petrești – răspândită la Cuci, Petrilaca, Ozd, cultura Cucuteni-Ariușd – descoperiri efectuate la Târgu Mureș, Morești, Sângeorgiu de Mureș, Reghin,Botorca, Cornești, Bord, Sighișoara, cultura Decea Mureșului – urme la Târgu Mureș, Iernut, Cuci, cultura Coțofeni – la Lechința, Cristești, Sâncraiu de Mureș, Sângeorgiu de Mureș,Ernei, Gornești, Glodeni.

Diverse urme trace din epoca bronzului (2200-1200 î.e.n.) – unelte, arme, vase, podoabe, obiecte de cult – au fost descoperite pe suprafața a peste 40 de localități din actualul județ Mureș. Obiectele scoase la lumină în urma săpăturilor arheologice au fost grupate în 3 culturi: cultura Brașov, cultura Sighișoara, cultura nouă. Cea mai importantă cultură datorită originalității și răspândirii o reprezintă cultura Sighișoara. Aceasta a fost definită pe baza fragmentelor de ceramică cu ornamentație în meandre și spirale, dar și prin numeroaselor obiecte din bronz rămase de la populația tracă. Descoperirile principale au fost făcute pe Dealul Turcului, un fragment al terasei pleistocene înaltă de 30 de m, în partea de vest a orașului Sighișoara.

Depozitul de bronz de la Suseni este o altă descoperire arheologică de mare importanță și valoare din această perioadă. Tot aici au fost descoperite seceri, topoare, târnăcoape, cuțite. Printre descoperirile arheologice din acest sit este și Fibula de la Suseni, descoperire devenită simbol al județului, figârând pe actuala stemă a județului Mureș.

2.2.2. Monumente istorice de artă si arhitectură

În marea lor majoritae se găsesc în orașele județului,din care enumerăm Monumentul lui Avram Iancu din (Târgu Mureș) , Monumentul Bolay Farkas (Târgu Mureș) , Monumentul lui Bolay Janos (Târgu Mures), Statuia “piramida viorilor” (care ne amintește de meșteșugul care face celebru oreșul Reghin,construcția de viori) Bustul lui Petru Maior (Reghin).

Statuia lui Avram Iancu a fost o sculptură ecvestră de bronz, amplasată în centrul orașului Târgu Mureș, în Piața Regele Ferdinand (astăzi Piața Trandafirilor), pe locul în care se află în prezent Statuia ostașului român. Statuia, opera sculptoruluiIon Dimitriu-Bârlad, a fost definitivată în cursul anului 1927 și a fost dezvelită în 10 mai 1930. După doar 10 ani, din dorința de a salva statuia de urmările cedării Ardealului, conform Dictatului de la Viena, statuia lui Avram Iancu a fost mutată laCâmpeni, în județul Alba, împreună cu Statuia ostașului român (aceeași soartă a avut și Monumentul latinității, fiind mutat laTurda).

În 1978, în aceeași piață, dar la polul opus față de vechea amplasare a statuii lui Dimitriu-Bârlad, a fost dezvelit un alt monument ecvestru înfățișându-l pe Avram Iancu, opera sculptorului Florin Codre.

Monumentul Bolay Farkas si Bolay Janos

Sculptorii Izsak Marton și Csorvassy Istavan au realizat în anul 1957 o statuie dedicată lui Bolyai Janos, matematician vestit, și Bolyai Farkas, tatăl acestuia – profesor la școala reformată, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la inaugurarea Colegiului Reformat, devenită între timp Liceul Teoretic Bolyai Farkas. Dealtfel, odată cu inaugurarea grupului statuar, cunoscuta școală mureșeană a primit denumirea oficială de Bolyai Farkas.Grupul statuar îi prezintă pe cei doi, tată și fiu, în ipostaze gânditoare, transmițând ideea de performanțe obținute prin trudă și exercițiu al minții. Bolyai Janos este cunoscut în lume datorită faptului că a inventat geometria ne-euclidiană.Statuile pot fi găsite în fața Liceului Teoretic, în zonă fiind amenajat un parc foarte cochet, o veritabilă oază de verdeață în apropierea centrului orașului.

Statuia ”piramida viorilor”

"Orașul de pe Deal " sau "Orașul Viorilor", cum este el cunoscut în documente, este al doilea municipiu al județului ca mărime, număr de locuitori si importanță economică. Atestat documentar în anul 1228, burg sas în timpul evului mediu a fost centru al luptei pentru emanciparea națională și municipalitate din anul 1994.

Fin.nr.2.1

2.2.3. Mănăstiri.biserci,muzee

Mănăstirea Recea

Este una dintre cele mai mari mănăstiri ortodoxe din județul  Mureș.  Aflată pe Drumul European E 60,  Mănăstirea se află la numai doi kilometri de Aeroportul Târgu-Mureș și ladoar 14 kilometri de Municipiul Târgu-Mureș . Turnurile Bisericii se văd încă din șosea, e greu să treci pe lângă ea fără să n-o vezi iar un indicator te îndrumă spre intrarea în lăcașul sfânt. Acest complex arhitectonic inaltat in doar 10 ani  are in istoria sa  sufletul si creierul maicii starete Stavrofora Cristina alaturi de minunata lucrare spirituala  a parintelui Ioan unul din cei mai  incercati si importanti duhovnici ai neamului romanesc.

Astfel in 1991 cu binecuvantarea  Inalt Prea Sfintitului Andrei, si cu intrarea in randul monahismului a Maicii Starete  Stavrofora Cristina demareaza constructia complexului manastiresc pe locul unei bisericuta si o cladire ambele neterminate lasate Episcopiei de preotul Ioan Lazar.

Fig.nr.2.2.

Biserica Sachiz

Pe locul unde altă dată se afla o bazilică romanică, s-a ridicat în 1493 o mare biserică fortificată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită din piatră de carieră, în stil gotic, este de tip sală, întărită cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate.

Un nivel de apărare a fost construit din cărămidă deasupra sălii și a corului, în mod similar fiind ridicate deasupra bolții stelate a sacristiei încă două niveluri. Biserica are trei portaluri[2] cu ambrazuri terminate în arc frânt. Prin vestul bisericii se află două turnulețe din cărămidă prin care se face accesul în interior. Prin intermediul unor arcade late care sunt sprijinite pe retragerile contraforturilor este susținut parapetul etajului de apărare care mascheză gurile de turnare. Deasupra tuturor se ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectilelor aruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri.

Fig.nr.2.3

Biserica fortificata CLOASTERF

Cloasterf, mai demult Cloastarf, Cloasterz, Miclosa (în dialectul săsesc Klosderf, Kluisderf, Klîsderf, Klîstref, Kliusderf, în germană Klosdorf, în maghiară Miklóstelke) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România.

Ansamblul fortificat al Bisericii evanghelice-luterane se numără printre cele mai omogene din Transilvania, fiind opera coerentă a unei singure perioade de construcție (1521-1524), sub conducerea maestrului Ștefan Ungar din Sighișoara. Biserica are aspectul unui masiv reduit, deasupra navei și corului cu bolți în rețea înaltându-se un etaj fortificat, prevăzut cu ferestre de tragere și guri de aruncare. Incinta patrulateră, cu turnuri de colț în plan pătrat, cu acoperiș în pupitru.

La interiorul bisericii se păstrează balcoane de lemn pictate din secolele XVI – XVII. În 1716 pictorul Andreas Hermann din Sibiu realizează altarul baroc, deasupra căruia se montează orga in anul 1832. 

Între 1816 și 1819 in colțul de sud-vest al incintei se construiește locuinta paracliserului si turnul clopotnita. In 1996 locuința se prăbușește și în anii următori se ridica o alta devenita muzeu. 

Fig.nr.2.4.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară este situat în Piața Trandafirilor nr. 11, în Târgu Mureș. Clădirea, care este numită Palatul Toldalagi, după ctitorul său, contele Toldalagi László, este printre cele mai frumoase palate baroce din Transilvania. A fost realizată între anii 1759-1772 de arhitectul Schmidt Pal, după planurile arhitectului francez Jean Louis d'Or.

Din anul 1984 adăpostește secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Mureș.

Muzeul Județean Mureș se prezintă cu un patrimoniu de 205.188 bunuri culturale. Începuturile de natură muzeologică la Târgu-Mureș încep spre finele secolului al XIX-lea, cînd a luat ființă Asociația Culturală și Economică a Secuilor. Prima expoziție a Muzeului de Artă Industrială s-a deschis la 27 iunie 1886, iar între 1890-1893 a construit clădirea Muzeului Secuiesc de Artă Industrială (actuala clădire a Muzeului de Științele Naturii de pe strada Horea, nr. 24). De mare valoare istorică și documentară, colecția Muzeului de Artă industrială s-a pierdut aproape în întregime în timpul celui de al doilea război mondial. Doar un număr neînsemnat de exponate au intrat în colecția Muzeului de Arheologie și Etnografie, redeschisă în Palatul Culturii, în anul 1949. A fost salvată, în schimb, valoroasa colecție de ceramică și faianță, piesele sale constituind, azi, bunuri de valoare ale colecției Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Bazele unui muzeu, în adevăratul sens al cuvântului, au fost puse de Aurel Filimon, fondatorul Muzeului de Arheologie și Etnografie din Târgu-Mureș, personalitate enciclopedică, complexă ca arheolog și etnograf, de numele său se leagă descoperiri de mare însemnătate științifică, care înnobilează colecțiile de arheologie și etnografie ale muzeului de azi.

Expoziția permanentă de arheologie și etnografie, organizată în patru săli de la etajul II al Palatului Culturii, este vernisată în aprilie 1934. Deși expoziția a fost închisă în conjunctura anilor 1940 – 1944, colecțiile fiind depozitate, muzeul și-a continuat activitatea după război, până în 1957, când, prin hotărârea Comitetului Regional de Partid și a Sfatului Popular Regional, clădirea fostului muzeu de artă industrială de pe strada Horea 24 a fost pusă la dispoziția actualului muzeu, deschizându-se aici prima expoziție a Muzeului Regional din Târgu-Mureș. În anul 1964, clădirea monument istoric din Piața Trandafirilor, nr. 11 a fost predată în administrarea muzeului. Aici a fost organizată Secția de Istorie Modernă și Contemporană a Muzeului Județean de azi. În anul 1984, s-a redeschis expoziția permanentă de etnografie și artă populară, cu sediul în Piața Trandafirilor nr.11, iar în anul 1988, cea de științele naturii, în clădirea de pe str. Horea nr. 24. Drept urmare, la finele deceniului al VIII-lea al sec. XX, Muzeul Județean Mureș devenise un veritabil complex muzeal, în condițiile în care funcționau patru secții și un laborator de conservare-restaurare. Un moment important în viața Muzeului Județean Mureș îl constituie anul 1979-1980, când cele două expoziții, respectiv cea de Arheologie și cea de Istorie Modernă și Contemporană, au fost reunite și aduse în Palatul Culturii. Această dată poate fi considerată actul de naștere al Muzeului de Arheologie și Istorie, aflat în structura Muzeului Județean Mureș. Spațiul expozițional s-a întins pe trei nivele ale aripii stângi a Palatului Culturii, expoziția cuprinzând tematic aspecte din istoria județului și a etniilor care îl locuiesc, începând din cele mai vechi timpuri până în perioada contemporană. Actualmente acestă secție își schimbă sediul.

Muzeul de Istorie are un patrimoniu care numără în jur de 57.000 de piese, care se constituie în colecții de: artă decorativă,documente, istorie, medalii și plachete, decorații, numismatică, știință și tehnică. Activitatea expozițională s-a realizat prin expoziții temporare care au pus în valoare colecțiile muzeului privind dezvoltatea municipiului Târgu-Mureș. Expoziție a Muzeului de Istorie va purta titlul de "Muzeul culturii și civilizației mureșene". Prin obiectele expuse și prin materialul intuitiv adecvat se va urmări reprezentarea tuturor etniilor conlocuitoare în spațiul mureșan: români, maghiari, germani, evrei etc., începând din Evul Mediu până în perioada contemporană. Expoziția va fi structurată pe două mari segmente: cel economic și cel cultural.

Muzeul de științele naturii, situat pe strada Horea nr. 24 în Târgu Mureș, a fost construit în stilul neobaroc, având elemente ale stilului renascentist italian, și a fost destinat a fi lăcaș al Muzeului de Artă Secuiască. Clădirea adăpostește astăzi exponate aparținând tezaurului natural mureșan. Primele discuții pe tema înființării unei instituții muzeale au fost purtate în 1874 la o ședință a Asociației Secuiești de Cultură, dar ideea s-a concretizat abia în 1885, când s-a vorbit despre un Muzeu al Industriei și Meșteșugurilor, ce urma a fi construit pe un teren dat de către edilii orașului din terenurile de exercițiu ale pompierilor (pe fosta stradă a Luntrașilor, azi Horia). Proiectul construcției a aparținut arhitectului Kiss István (profesor universitar), iar lucrările au demarat în 1890, avându-i ca antreprenori pe Sófalvi József și Soós Pál, construcția fiind finalizată în 1894. Stilul clădirii este neoclasic, cu elemente grecești și renaisseance italiene. Statuile din timpanul fațadei sunt realizate de Róna József, semnificând misiunea statului în promovarea industriei. În 1931, Aurel Filimon propune înființarea unei secții de științe naturale, având o colecție personală de botanică (peste 3000 de plante), entomologie (6600 specii de insecte), mineralogie, petrografie, paleontologie (peste 4000 piese). În timpul celui de-al doilea război mondial se pierde mare parte a materialului expozițional (cel de științele naturii, expus în pavilioanele expoziționale de la București a fost distrus în totalitate), iar cel rămas va fi inclus la secția de istorie și etnografie (găzduită în Palatul Culturii). Clădirea va funcționa până în 1957 ca internat, devenind apoi din nou muzeu, și anume Muzeul Județean din Tg-Mureș, expunând o expoziție amalgam, de artă industrială, istorie, meșteșuguri și etnografie, iar din 1968 a adăpostit o expoziție de istorie (incluzând perioadele neolitic și până la sfârșitul orânduirii feudale). În clădire ființează un muzeu de științe ale naturii începând cu anul 1988.

Cetăți fortificate

Cetatea medievală se află în centrul municipiului Târgu Mureș.

Complexul cetății are o suprafață de 4,3 ha și este format dintr-o incintă fortificată cu 7 bastioane unite prin ziduri.

În interiorul fortificației se găsește Biserica Reformată-Calvină și Clădirea Manutanței. Cetatea actuală a fost construită pe locul unei alte fortificații ridicate în secolul XV (1492) și care a aparținut voievoduluiTransilvaniei, Báthori István. Aceasta primă cetate a fost distrusă în 1601, în timpul lui Mihai Viteazul, în urma invaziei condusă de Giorgio Basta.[1][2][3][4][5]

Între anii 1602 și 1652 s-a construit actuala cetate, de formă pentagonală, având 5 din cele 7 bastioane construite de breslele muncitorești ce au utilizat ca materiale de construcție piatra de râu și cărămida.

Fig.nr.2.5.

Castelul Bethlen

  Din Criș a fost construit între sec XIV-XVIII, în stilul Renașterii transilvănene, ca reședință nobiliară fortificată, de mică amploare (cel mai frumos castel Renascentist din Ardeal). Are o incintă fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colțuri și turn de intrare pătrat, structură tipică arhitecturii militare medievale târzii, anterioară castelului de pe latura de sud. Reședința are două nivele, un impozant turn circular (Turnul Arcașilor) și o logie cu deschideri arcuite semicirculare, sprijinite pe coloane cilindrice scunde. După construirea castelului, sistemul de fortificații a fost completat cu o semi-incintă cu bastioane pană.

Fig.nr.2.6.

Castelul Kendy-Kemény

A fost ridicat în 1557-1558 de voievodul Ferenc Kendy, în stilul Renașterii transilvănene. Dupa moartea lui Kendy castelul si-a schimbat des proprietarul. Au stăpânit-o pe rând, Bathori Zsigmond, Bocskai István, Bethlen Gábor, Rákoczi György iar în ultimii 300 de ani familia Kemény. Castelul a suferit mari transformari in sec.XIX.Datorită inițiativei ultimului conte al castelului, care purta același nume ca și strămosțul său Ioan Kemeny, în 1926 la castelul de la Brâncovenești este fondată asociația culturală ardelenească Helikon. Din acest moment, timp de douăzeci de ani castelul de la Brâncoveni a devenit centrul întâlnirilor literare ale scriitorilor ardeleni de limba maghiară dar nu numai.Cel de-al II-lea război mondial a adus mari distrugeriîn zonă, iar după ce familia a fugit de pe domeniu, populația a devastat castelul. După 1945 castelul a devenit azilpentru copii cu handicap. 

Fig.nr.2.7.

Castelul Kornis-Rakoczi-Bethlen

Castelul Kornis – Rákoczi – Bethlen din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în anul 1545, fiind astăzi unul dintre castelele transilvănene încadrate din punct de vedere stilistic în curentul renascentist.

Fig.nr.2.8.

Castelul are un plan patrulater, cu o curte interioară de mici dimensiuni și patru bastioane masive la fiecare colț. Zidurile, cu o grosime de aproape un metru, sunt construite din cărămidă, dar în cazul subsolului a fost folosită pe anumite porțiuni și piatră. Fațadele exterioare au un aspect sobru, cu foarte puține elemente decorative. Se remarcă cele două portaluri cu deschideri semicirculare, de pe laturile de nord și sud, prin care se asigură accesul în curtea castelului. Pe latura nordică, axul median este marcat de un mic balcon sprijinit pe două console cu profilatură curbilinie. De asemenea, câteva dintre ferestrele etajului sunt surmontate de frontoane triunghiulare. La interior, în pofida modificărilor aduse în perioada comunistă, când castelul a fost transformat în liceu, sălile parterului păstrează câteva elemente arhitecturale specifice perioadei renascentiste. Sistemul de acoperire este cel al bolților în cruce cărora li se asociază pe alocuri mici console de piatră, decorate cu motive geometrice sau vegetale, precum și chei de boltă de formă florală. Ușile care asigurau trecerea dintr-o încăpere în alta și care au fost zidite ulterior, aveau ancadramente cu profilaturi  alcătuite din succesiuni de toruri și scoti  și cornișe puternic reliefate în partea superioară. Unul dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate ancadramente este cel al încăperii din colțul nord-estic, decorat cu pilaștri suplii care susțin același tip de cornișă. Tot pe partea interioară a laturii nordice se află o mică nișă semicirculară și alungită, al cărui cadru este decorat cu două flori sculptate în relief.

Cetatea Sighișoara

Cetatea Sighișoara, cea mai frumoasă și mai bine păstrată cetate orășenească din Transilvania a primit de-a lungul timpului apelative ca: "Perla Transilvaniei", "Mărgăritar al Transilvaniei", "Nurnberg transilvănean". Sighișoara ni se înfățișează ca un veritabil oraș-muzeu, oferind vizitatorului modern șansa rară de a realiza o întoarcere în timp, în atmosfera medievală de acum câteva sute de ani. 

     Sighișoara este inclusă din anul 1999 în patrimoniul UNESCO, fiind considerată cel mai bun exemplu din Transilvania și din Europa centrală pentru un fost oraș de meșteșugari și agricultori, lucru documentat prin formele arhitectonice ale caselor vechi, cu porți carosabile și curți interioare. Orașul este atestat de la 1280 sub numele de Castrum sex. 

     Sub pavăza turnului cu ceas se adăpostește casa în care a locuit, între 1431-1435, Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân și tatăl lui Vlad Țepeș.

     Alte obiective de vizitat în Sighișoara sunt "Scara acoperita" cunoscută și sub numele de "Scara Școlarilor" sau Biserica din deal și Biserica Mănăstire.

2.2.5 Patrimoniul immaterial

În satele județului Mureș se păstrează de asemenea o multitudine de obiceiuri, dintre care amintim câteva, interesante pentru ochiul călătorului ce poposește pe aceste meleaguri, dar și pentru cei ce caută vastul spațiu și diversitatea în manifestare a culturii tradiționale.

ȚURCA

  Obicei de colindat al cetei de feciori, practicat în special în satele de pe Mureșul Superior, în seara și noaptea de Ajun a Crăciunului, dar a cărui pregătire începe la intrarea în post, cu alegerea vătafilor cetei și a locului unde se va face "Berea" – casa unde se vor aduna tinerii – feciori și fete – în serile din post, chemați prin ,,buciu'' (bucium), pentru a pregăti turca. Numele obiceiului vine de la masca zoomorfă deosebit de interesantă ce însoțește cu jocul ei colindele specifice ale cetei de feciori – animal fantastic, simbol al zeiței preistorice care poartă numele feminin al taurului, obiceiul păstrând ecourile miturilor precreștine legate de moartea și renașterea naturii, cu rol refertilizator. 
      Ceata, formată din tinerii din sat, câțiva dintre bătrânii buni cunoscători ai obiceiului și colindelor specifice, turca, jucată de un tânăr priceput, "bgidușul", însoțitorul îndeaproape al acesteia și conducătorul ceremoniei, și câțiva muzicanți, colindă toate casele din sat, începând de la cea a preotului, urând pace și sănătate, colindele fiind menite să asigure belșugul în casa celui colindat în anul care vine. În casele unde sunt fete de măritat sau neveste tinere, acestea sunt jucate de către feciori. Colinda turcii este plătită de fiecare casă, în produse și bani, cu care se organizează masa si petrecerea pentru toți cei care au primit-o, la Bobotează. Azi obiceiul îl mai întâlnim, reluat cu regularitate, an de an, în Idicel Sat și Idicel Pădure, Săcalu de Pădure, Deleni, Pietriș, Vătava, Bistra Mureșului etc.

FĂRȘANGUL

   Este un vechi obicei care se mai păstrează și în prezent în unele localități cu populație maghiară din județul Mureș (Chibed, Cîmpenița, Fîntînele, Sîncraiu de Mureș, Breaza). Înainte de intrarea în Postul Paștelui, de obicei într-o zi de sâmbătă, un alai de feciori, îmbrăcați în costume specifice, întruchipând diferite personaje (miri, husari, unii dintre ei călare, paznici ai alaiului, cerșetori etc, însoțiți de muzicanți), colindă satul, casă cu casă, joacă fetele gazdelor, fiind răsplătiți cu mâncare și băutură. Spre seară se adună la căminul cultural, împreună cu fetele din sat, unde se încinge o petrecere până dimineață. Este un ultim prilej de petrecere înainte de intrarea în Postul Paștel

Fig.nr.2.9.

NUNTA

  O nuntă tradițională în unul din satele mureșene, în oricare din sub-zonele etno-folclorice, era un adevărat spectacol pentru ochiul privitorului, un spectacol la care participă ca actori aproape întreaga comunitate sătească. De la chemătorii care plecau în vinerea dinaintea nunții prin sat, pentru a chema lumea la petrecere, urmând "steagul" sau petrecerea mirilor și a tinerilor de sâmbătă seara, pregătirile de duminică dimineața de la casa miresei și a mirelui, îmbrăcatul acestora, mersul pe "cale mare" al alaiului de nuntași de la casa mirelui, la cea a miresei, însoțiți de 8-10 călăreți în straie de sărbătoare și cu caii maiestuos împodobiți, luatul zestrei miresei, colăcăritul și strigatul peste poartă, jocul în drum la biserică, "ospățul" cu muzica, jocurile și strigăturile specifice ocaziei, chiuiturile la găină, toate urmau un tipar bine stabilit, complex, menit să marcheze cum se cuvine momentul deosebit de important din viața tinerilor. Și astăzi sunt localități în care măcar în parte acest ceremonial de nuntă este respectat, și perechi de tineri care se reîntorc cu dragoste la aceste vechi modele.

Fig.nr.2.10

CSÉPTÁNC – Jocul cu îmblăciul

Joc maghiar specific localității Măgherani, ce pornește din una dintre vechile tradiții care se petrecea în timpul verii, după seceriș, în perioada când nu se lucra mecanizat în agricultură ci se secera cu secera, cerealele se adunau și se depozitau în șură, iar după ce se uscau se îmblăteau cu îmblăciul. Adunarea recoltei era un prilej de bucurie și o zi de sărbătoare pentru țăran, fiindcă grâul asigura posibilitatea de supraviețuire pentru familia sa. Cum clăcile se făceau de multe ori cu "ceterași", terminându-se cu muzică și dans, în timp s-a încetățenit un joc anume, în care gazda făcea cu îmblăciul niște mișcări specifice de dans în timp ce îmblătea. Astfel s-a păstrat la Măgherani ,,dansul cu îmblăciul", un joc inedit, specific acestei localități, pe care îl regăsim astăzi în repertoriul mai larg al ansamblului folcloric maghiar de aici.

ȘEZĂTOAREA

În serile lungi de peste iarnă, femeile și tinerele fete se adunau la o casă, pe criterii de vecinătate sau rudenie, în șezătoare, prilej de muncă (tors, cusut, brodat și alte operații necesare pentru obținerea pânzei, a lânii, pentru articolele de îmbrăcăminte și alte textile de uz gospodăresc), dar important și sub aspect al socializării și ca formă de petrecere a timpului, aici cântându-se cântece, spunându-se ghicitori, așteptându-se feciorii care veneau în șezători pentru a întâlni tinerele fete. Deși în prezent numărul articolelor pe care femeile le lucrează cu mâna lor este mult mai mic, practica încă se păstrează, în special în satele mai conservatoare în ce privește păstrarea vechilor tradiții.

În fiecare an, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, este marcată în unele zone rurale din județul Mureș, prin organizarea de „Balul ale Ionilor”. Asemenea manifestări au avut la Bistra Mureșului, iar sâmbătăm 11 ianuarie la Lunca Tencii. Sărbătoarea de Bobotează are un farmec aparte pentru localnicii comunei, care așteaptă an de an să petreacă împreună în tradiție, joc și voie bună. Astfel că sărbătoarea religioasă se transformă într-una a comunității. Evenimentul a debutat la ora 14,00 cu tradiționala paradă a călăreților.

În satul Sânmihai din județul Mureș, tânărul care iese primul la arat în primăvară – "Pogăniciul" – este urmărit, în a doua zi de Paște, de șapte "fugari" desculți, țelul primului fiind să urce în turnul bisericii și să tragă clopotele fără a fi prins și astfel să primească băutură și ouă roșii.

În Sânmihai (Mureș) se păstrează, an de an, unul din cele mai vechi obiceiuri de Paște, Fugăritul "Pogăniciului", legat și de muncile agrare, care îl sărbătorește pe cel mai harnic fecior din sat, transmite corespondentul MEDIAFAX.

În a doua zi de Paște, imediat după ieșirea de la biserică, gospodarii din Sânmihai se adună pe dealul satului, pentru un obicei păstrat cu sfințenie – Fugăritul "Pogăniciului”.

"Pogăniciul" constituie practic o recunoaștere ca membru al colectivității agrare a feciorului care a ieșit primul la arat în primăvară. Obiceiul, legat la origine de anul agrar, implică "Pogăniciul" și șapte "fugari" – alți tineri care îl urmăresc, desculți, în timp ce acesta încearcă să ajungă, fugind, la biserică. Dacă reușește, "Pogăniciul" trebuie să urce în turnul bisericii și să tragă clopotele, fiind apoi cinstit cu băutură și ouă roșii de urmăritori. Dacă, dimpotrivă, este prins, este aruncat în pârâul ce traversează satul, apoi trebuie să le facă cinste.

Un alt obicei de Paște din Mureș este strigatul fetelor din turla bisericii, în satul Petea, care are loc imediat după slujba de Înviere și în cadrul căruia băieții aprind un foc mare, după care urcă în turla bisericii pentru a striga, în versuri, despre lucrurile rele făcute de tinerele de măritat.Pe parcursul evenimentului, unul din tineri, comornicul, trebuie să păzească toaca de hoți. Dacă aceasta este furată, trebuie răscumpărată cu ouă roșii și vin.În mai multe localități din județ se practică și "udatul fetelor" de Paști, obicei preluat de la maghiari, în care tinerele femei sunt stropite cu parfum de bărbați.

Cap 3 Evolutia bazei tehnico materială a turismului din județul Mureș in perioada 2009 2013

Baza tehnico-materiala a turismului, numita generic si structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In acest context sunt luate in vedere atat mijloacele materiale specifice turismului, cat si cele comune, apartinand altor ramuri.
Ordonanta Guvernului nr.58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, defineste structura de primire turistica ca fiind orice constructie si amenajare destinata, prin proiectare si executie, cazarii turistilor, servirii mesei pentru turisti, agrementului, transportului special destinat turistilor, tratamentului balnear pentru turisti, impreuna cu serviciile aferente.
In cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spatiile de cazare, alimentatie pentru turism, agrementul etc., prin numarul, capacitatea si structura lor, reflecta in cea mai mare masura, gradul de dotare si dezvoltare turistica in ansamblu sau la nivel teritorial.

3.1. Structuri de cazare

Capacitatea si activitatea de cazare turistică

3.2. Structuri de alimentație

Caracteristici funcțional-comerciale ale principalelor unitați de alimentație

Acestea se referă la facilitațile de alimentație și “catering” pentru servirea mesei turiștilor pe durata sejurului lor temporar la destinațiile turistice.Tot aici sunt incluse si facilitațile oferite de unitațile de alimentație:berării,cafenele,baruri de zi și noapte,cofetării,patiserii,etc.

RESTAURANTUL este local public care imbina activitatea de producție cu cea de servire punând la dispozitie clienților o gama diversificata de preparate culinare,produe de cofetărie-patiserie,băuturi și unele produse pentru fumatori.

3.3. Dotări de agrement si tratament

De regulă în jurul lacurilor mari (Ursu, Aluniș, Negru) se practică un turism organizat și se pot instituii și anumite reguli de păstrare și protecție a calităților naturale ale apelor. În cele mici însă, accesul turiștilor (publicului) este liber și aici nu se poate vorbi de măsuri de protecție sau conservare a calităților apelor, deși unele dintre lacuri (Roșu, Verde) au calități naturale (apă, nămol) care pot fi folosite în diverse tratamente balneare.

Lacurile de la Sovata au stat tot timpul in atenția specialiștilor, fiind cercetate din diferite puncte de vedere, de D.Slavoacă, V.Bulgăreanu, I.Pișota, P.Gâștescu, Al.Bobeică, Venera Șerbănescu,Valeria Trică s.a. Sovata, datorită efectelor curative ale apelor și nămolurilor din lacurilesărate, a fost declarată în 2002 stațiune turistică de interes național. Existența salbei de lacuri sărate, situate într-o formațiune geologică cu substrat de sare, a pădurii cu aspect peisagistic deosebit și cu rol de protecție a lacurilor a făcut ca zona din jurul Lacului Ursu să fie declarată rezervație naturală mixtă (Lacul Ursu și arboreturile pe sărături) pe o suprafață de 79 ha. Rezervația cuprinde complexul de lacuri sărate și „masivul de sare”. Acesta este protejat de un strat subțire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasă pe care există păduri seculare cu o vegetație foarte bogată.

Este bogată și flora erbacee a pădurilor care cuprinde 30-35 de specii. Se remarcă și prezența unor flori endemice ca: lăptuca oii (Telekia speciosa – endemism intracapatic) și plante rare papucul doamnei (Cypripedium calceolus) și crinul de pădure (Lilium martagon). Turism balnear se mai desfășoară și în alte zone ale județului Mureș, acolo unde există lacuri sărate, în stațiunile de interes local de la Ideciu Băi, Sângeorgiu de Mureș și Jabenița.

Lacurile sărate de la Ideciu de Jos au permis dezvoltarea unei stațiuni balneare locale,situată la 365 m altitudine, utilizând pentru tratamente apa sărată și nămolul sapropelic.Stațiunea este vestită pentru izvoarele sale cu apă clorosodică concentrată care alimentează bazinele ștrandului. În apropiere se află alte patru lacuri cu apă sărată, dintre care trei comunică temporar între ele fiind dispuse în cascadă. Lacurile se folosesc pentru băi și tratament cu nămol în sistem neorganizat.

În extremitatea nordică a satului Jabenița exista o salbă de lacuri sărate, azi o parte dinele sau colmatat. Acestea au permis apariția unei stațiuni balneare locale ce datează din jurul anului 1830.

Din 435-436 lacurile rămase, Lacul numărul 4 („lacul din bălți”) este cel mai mare, format într-o salină romană. La circa 400 m de acesta se află Lacul din Băi, de formă dreptunghiulară, cu lungime de 31 m, lățime de 32 m, suprafață de aproximativ 1000 m2 și o adâncime de 14 m (din informațiile de la localnicii care au lucrat la amenajarea lacului ca ștrand între 1935-1936, lacul avea peste 70 m adâncime). La 50 m de lac se află râul Gurghiu care întregește oferta turistică a stațiunii balneare, fiind ideal pentru turismul piscicol (pescuit sportiv). În 1997 s-a înființat stațiunea locală „Băile sărate Jabenița” pe un teren de aproximativ 4 ha unde se folosește pentru tratament apa sărată din lacurile din apropiere. În sezonul de vară stațiunea este vizitată de peste 20.000 de turiști care vin aici mai ales pentru băile sărate dar și pentru agrement.

Stațiunea locală Sângeorgiu de Mureș este cunoscută din anul 1880 când exista aici un mic bazin amenajat, alimentat de la un izvor natural de suprafață. S-a extins apoi la începutul sec. XX când au fost amenajate primele bazine cu apă sărată (și termală) care provenea de la sonde forate (prima în 1912) pentru extragerea gazului metan de la adâncimi cuprinse între 800 și 950 m. Mineralizarea de excepție, prin concentrație (124 g/l) și prin conținut (iod, calciu, magneziu, potasiu, azotați), conferă acestor ape calități terapeutice. Apa are cel mai mare conținut de iod (11,4 mg/l) din Transilvania, chiar din Europa, după informațiile preluate de la specialiștii care lucrează în cadrul bazei de tratament balnear. După privatizarea din anul 1999, s-au realizat investiții importante care au transformat vechea stațiune într-un complex modern de recreere și tratament fiind dintre cele mai dotate locații cu profil de wellness (Complexul Apollo Wellness Club) din regiune și, beneficiind de bogăția resurselor naturale, devine una dintre cele mai moderne atracții din

turismul balnear local și național. Complexul balnear are o suprafață de 13 ha, având în dotare ștrand cu apa dulce (2000 m2), un bazin cu apă sărată, saune, sala fitness etc.

O categorie aparte de lacuri din județ o reprezintă iazurile și heleșteele din Câmpia Mureșană

(subunitate a Câmpiei Transilvaniei) situate la nord de râul Mureș și lacurile de acumulare de pe râurile Cușmed și Răstolița . Aceste lacuri, de origine naturală sau antropică, au o funcție turistică determinată de rolul lor peisagistic, amplificat, parțial, și de configurația generală a teritoriului cu cueste și domuri. Ele devin însă spații propice pentru promovarea turismului recreativ-piscicol (pescuitul de agrement sau sportiv) și a navigației de agrement.

Dintre lacurile de acumulare, cel de pe râul Cușmed (la Bezid), este finalizat și funcționează la

capacitate, fiind creat cu triplu scop, de protecție contra inundațiilor și alimentare cu apă a localităților situate în aval și de producere a energiei electrice . Nivelul normal de retenție (NNR) s-a atins în 1994. Suprafața bazinului de recepție controlat de baraj este de 148 km2 (din totalul de 157 km2), barajul fiind amplasat la cca. 1,5 km de confluența pârâului Cușmed cu Târnava Mică. Suprafața lacului în funcție de nivelele de umplere, variază și ea între 184 și 285 ha. Încă de la darea lui în folosință temporară (1988-1989), lacul a constituit o importantă atracție turistică atât pentru turismul de agrement, de odihnă și plimbări cu ambarcațiuni ușoare, cât mai ales pentru turismul piscicol, aici venind pescari și din localități situate la distanțe mai mari (din județele Alba, Mureș, Harghita, Sibiu sau chiar Cluj). Afluxul mare de turiști, mai ales la sfârșit de săptămână, a

permis apariția primelor amenajări în jurul lacului (debarcader, locuri amenajate pentru pescuit, centru de închiriat bărci și echipament pentru pescuit, câteva pensiuni etc.).

Complexul hidroenergetic de la Răstolița este realizat în proporție de 70% și va avea un rol

important în producerea de energie electrică pentru județele Mureș, Harghita și Covasna, va sigura alimentarea cu apă a localităților din aval și Târgu-Mureș precum și a celor din Câmpia Transilvaniei, acolo unde deficitul de apă este mare. Există reale posibilități de a se dezvolta turismul de agrement, nautic, balnear sau agroturismul, zona Mureșului superior fiind cunoscută pentru tradițiile sale etnografice și de artă populară, pastorale sau gastronomice.

Lacurile din Câmpia Sărmașului (subunitate a Câmpiei Mureșene) situate la nord de râul Mureș au geneză și caracteristici morfometrice, hidrice și fizico-geografice variate. Ca origine, lacurile din această zonă a județului pot fi naturale sau antropice. Majoritatea lacurilor sunt asociate în complexe lacustre și numai uneori sunt solitare.

Dintre cele naturale se remarcă Lacul Pogăceaua (Iștan-Tău), pe Valea Mădărașului și Lacul Dătășeni (în amonte de confluența pârâului Ranta cu Mureșul) care au apărut în mici depresiuni lacustre situate între valurile de alunecare. Acestea sunt de mici dimensiuni și permit practicarea unui turism de agrement sau piscicol.

Lacurile artificiale (iazurile) reprezintă o caracteristică geografică specifică „câmpiei” care o

diferențiază de zona dealurilor situate la sud de Mureș. Toate iazurile se întâlnesc în bazinul Mureșului și se asociază în complexe lacustre situate de-a lungul principalilor afluenți ai acestuia (Pârâul de Câmpie, Șar, Șes).

Cap 4 Analiza circulației turistice din județul Mureș in perioada 2009-2013

4.1. Numar innoptari

4.2. Numar turisti sositi

4.3. Sejurul mediu

Sm=nr.innoptari(nr.zile turist)/nr.turisti sositi(nr.turisti cazati)

4.4. Densitate turistică

Densitatea in raport cu populatia =turisti sositi/numar locuitori

Densitatea in raport cu suprafata = turisti sositi/ suprafata

4.5. Gradul de ocupare

G=(nr.innoptari/nr.locuri de cazare x nr. zile de functionare) x100

4.6. Funcția turistică

F= (număr total locuri cazare/populația permanenta) x 100

Cap V Perspective de cercetare

5.1. Analiza S.W.O.T.

5.2. CONCLUZII

Sistemul de colectare al apelor uzate în zona urbană

Sistemul unitar de canalizare

Canalele din sistemul unitar sunt conectate la 3 colectoare principale unitare:

Colectorul principal zona N-E a orașului cu secțiunea de pornire Dn 600 mm, preia apele uzate menajere din canalul menajer al comunei Sângeorgiu de Mureș și din ansamblul de blocuri de locuințe 22 Decembrie. La acest colector principal se racordează și colectoarele secundare din zona Nord a orașului (străzile Marinescu, Grigorescu, Mihai Viteazu, Cornișa, Platoul Cornești etc.)

Colectorul principal zona S-E preia apele uzate din ansamblul de blocuri de locuințe Tudor. La acest colector principal se racordează colectoarele secundare din zona str. Libertății și Gh. Doja.

Colectorul principal S-V preia apele uzate din ansamblul de blocuri de locuințe și case al cartierul Mureșeni.

Colectoarele principale unitare se racordează la două colectoare principale de evacuare:

Colectorul principal de evacuare I cu dimensiunea ovoid 120/180 cm

Colectorul principal de evacuare II, tip clopot circular 240/157.

Înainte de punctele de racord cele trei colectoare principale au puncte de deversare.

Apele uzate diluate în perioadele de precipitatii cu ape meteorice sunt transportate prin

colectoare principale de evacuare către Stația de epurare. Ele sunt dimensionate la 2Qmax orar.

Surplusul de debit ce depășește 2 Qmax orar se deversează direct în râul Mureș, pârâul Pocloș și

bazinul de retenție.

Sistemul separativ de canalizare

Canalele și colectoarele pluviale din sistemul separativ transportă apele pluviale

gravitațional, descărcându-le în cursurile de apă ce traversează orașul (râul Mureș și afluenții

săi). Sistemul pluvial are un număr de cca. 50 guri de vărsare din care furnizorul de servicii de

canalizare administrează 38, restul fiind în administrarea R.A. Apele Române, a Primăriei

Tîrgu-Mureș sau a unor agenți economici. Gurile de vărsare nu sunt echipate cu organe de

închidere, cu excepția a 4 guri care deverseaza în râul Mureș.

Distribuția energiei termice și a gazelor naturale

Amplasat într-o zonă a țării cu bogate zăcăminte de gaz metan, în Municipiul Tîrgu-Mureș și localitățile din zona sa periurbană acestea acoperă în proporție de aproape 100% consumul de combustibil pentru încălzire, prepararea apei calde menajere, prepararea hranei și pentru utilizări tehnologice. Circa 11% din producția de gaze este distribuită și utilizată în cadrul județului.

Atât municipiul, cât și localitățile periurbane sunt echipate cu rețele de distribuție de gaze naturale amplasate pe aproape toate străzile din respectivele localități, în prezent desfășurându-se lucrări de înlocuire a rețelelor cu durata de viață expirată sau care sunt subdimensionate pentru consumurile actuale.

Alimentarea cu gaze naturale a Municipiului Tîrgu-Mureș și a localităților din zona periurbană se face din sistemul de conducte de transport de înaltă presiune prin intermediul Stațiilor de reglare măsurare – predare (SRMP) de la înaltă la medie presiune: Corunca, Cristești, Tofalău, Sântana de Mureș, Sâncraiu de Mureș.Rețeaua de distribuție funcționează în regim de presiune redusă sau, în zonele în carerețeaua de gaze s-a realizat de mai mult timp, presiune joasă, alimentarea fiind făcută dinStațiile de reglare de sector și de reducere a presiunii de la presiune medie la presiune redusă

sau joasă (SRS).Amplasarea conductelor este în general subterană, conductele fiind confecționate din oțel sau polietilenă. În unele zone din localitățile din zona periurbană, în special acolo unde

riveranii au fost investitori, conductele sunt amplasate suprateran, ceea ce creează o serie de

disfuncționalități pentru circulație, dar și din punct de vedere estetic.

Energia termică

Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) din municipiul Tîrgu-

Mureș se compune din:

44 de Centrale termice de cvartal (CT), o centrală termică reprezentând ansamblul de instalații, construcții și echipamente unde prin arderea gazului metan se produce energie termică;

19 de Puncte termice (PT), punctul termic reprezentând ansamblul instalațiilor care realizează adaptarea parametrilor agentului termic la necesitățile consumului utilizatorilor;

Rețele termice:

– primare – ansamblul de conducte cu ajutorul cărora energia termică se transportă în regim continuu și controlat de la locul de producere (centrala termică) la punctul termic, în lungime totală de 5,7 km

– secundare – ansamblul de conducte prin care energia termică se transportă în regim continuu și controlat de la punctul termic/centrala termică la utilizator, în lungime totală de 90,2 km.

Perspective de dezvoltare 2009-2015

În conformitate cu strategia energetică locală aprobată prin HCL nr. 11/2007 și cu

prevederile contractului de delegare de gestiune din 28.02.2006, S.C. Energomur S.A.

derulează lucrări de investiții în vederea creșterii eficienței energetice a sistemului de

alimentare centralizată cu energie termică a municipiului Tîrgu-Mureș, respectiv pentru

creșterea calității serviciului și îmbunătățirea percepției consumatorului asupra calității

serviciului.

Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al Municipiului Tîrgu-Mureș

Lucrări programate: finalizarea înlocuirii conductelor aferente rețelelor termice de

distribuție al C.T. nr. 3, 4, 5, 6 și 7 Tudor Vladimirescu

Modernizarea producției și distribuției de energie termică în ansamblul de locuințe

Dâmbul Pietros din municipiul Tîrgu-Mureș

Consumatori deserviți: 5.528 apartamente, 12.315 persoane

Perioada de implementare: 2006-2013

Lucrări programate:

– finalizarea punerii în funcțiune a agregatelor de cogenerare la CT Dâmbul Pietros nr.2;

– izolarea termică a instalațiilor termomecanice, realizarea instalației electrice finale și a instalației de automatizare, încheierea lucrărilor de reabilitare a clădirii CT 2 și 3 Dâmbul Pietros;

– modernizarea producției energiei termice la CT 1 și 4 Dâmbul

Pietros;

– instalarea punctului termic la Clinica de neonatologie și prematuri;

– finalizarea pozării conductelor aferente rețelelor termice de distribuție al CT 1, 2, 3 și 4 Dâmbul Pietros;

– automatizarea producției energiei termice în zona Dâmbul Pietros.

Modernizarea alimentării cu energie termică pentru încălzire și prepararea apei calde de consum din zona 7 Noiembrie a municipiului Tîrgu-Mureș

Consumatori deserviți: 2344 apartamente, 4778 persoane

Perioada de implementare: 2008- 2013

Lucrări programate:

– modernizarea producției energiei termice la CT Cărămidărie, CT Păcii și CT Cornișa;

– transformarea centralelor termice Secuilor Martiri și Mihai Viteazul în puncte termice și interconectarea lor cu CT Cărămidărie respectiv CT Cornișa;

– automatizarea centralelor și punctelor termice;

– pozarea rețelei termice primare între centralele termice și punctele termice;

– înlocuirea rețelelor termice secundare.

La nivel județean

Strategia de Dezvoltare a Județului Mureș pentru perioada 2007-2013 se axează pe aceleași sectoare prioritare ca și strategia regională: competitivitate, transporturi, resurse umane, dezvoltare rurală și mediu.

La nivel județean au fost identificate 2 tipuri de obiective: obiective strategice și obiective prioritare. Obiectivele prioritare se doresc a fi concluzii ale activității de planificare strategică.

Obiectivele prioritare la nivelul județului Mureș sunt următoarele:

– Dezvoltarea infrastructurilor majore – transporturi;

– Integrare regională și dezvoltare metropolitană;

– Valorificarea patrimoniului imobiliar al Consiliului Județean Mureș;

– Valorificarea patrimoniului natural;

– Dezvoltarea zonală a infrastructurilor edilitare;

Primăria Municipiului Tîrgu-Mureș Februarie 2010-2014

Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al Municipiului Tîrgu-Mureș

– Infrastructură pentru cercetarea științifică integrată și stimularea mediului de afaceri;

– Creșterea PIB/locuitor la nivel județean;

– Reabilitarea și modernizarea patrimoniului rețelei de învățământ.

Primul obiectiv prioritar, dezvoltarea infrastructurilor majore, susține dezvoltarea

Aeroportului Internațional Tîrgu-Mureș, realizarea variantelor ocolitoare pentru Tîrgu-Mureș:

1. drumuri naționale:

Varianta de ocolire a municipiului Tîrgu-Mureș:

– varianta sud – pe tronsonul Tîrgu-Mureș – Acățari – Reghin (DN13 – DN15);

– varianta est – pe tronsonul Tîrgu-Mureș – Livezeni – Ernei (DN13 – DN15).

Varianta de ocolire a municipiului Reghin se desprinde din DN15 la km 99+200,

ocolește localitatea Apalina, intersectează DN16 la km 89+200, ocolește municipiul la nord-

vest și revine în DN15 la km 110+500.

Reabilitare primară a DN15 Tîrgu-Mureș – Toplița (100 km).

2. drumuri județene: modernizare, întreținere, administrare 205,57 km; consolidări,

reabilitări 14,43 km.

3. drumuri comunale: modernizare, reabilitare în localitățile: Nadeș, Frunzeni-Băița,

Gurghiu, Bălăușeri, Păsăreni, Acățari, Mica, Miheșu de Câmpie, Batoș, Chiheru de Jos,

Ațintiș, Gălești, Gheorghe Doja, Viișoara, Ideciu de Jos, Vătava, Sânpaul, Crăciunești,

Sîmpetru de Cîmpie, Brâncovenești, Cuci, Sânger, Vărgata, Ghindari, Aluniș, Bichiș.

– realizarea următoarelor lucrări pe termen mediu la rețeaua de căi ferate:

reabilitarea terasamentelor și suprastructurii de cale ferată la linia cu ecartament

îngust Tîrgu-Mureș – Sovata și redarea în circulație în scop turistic.

De asemenea este vizată crearea zonei metropolitane (prin cel de-al doilea obiectiv), având municipiul Tîrgu-Mureș drept centru polarizator. Se dorește valorificarea patrimoniului imobiliar și natural al județului prin facilitarea unor investiții, precum și a parcului industrial Mureș – platforma Vidrasău, Ungheni, modernizarea Teatrului Național Tîrgu-Mureș și a Muzeului Județean Mureș,reamenjarea Cetății Medievale din Tîrgu-Mureș, a Platoului Cornești și a complexului de agrement „Week-End”, parcaje și servicii, Spitalul Județean Regional de Urgență, înființarea Centrului de Cercetare, Inovare și Transfer de Tehnologie. Un alt obiectiv vizează dezvoltarea infrastructurii edilitare – apă, canalizare, drumuri, electricitate, gaze naturale și gestionarea deșeurilor. Crearea unui mediu optim aplicării tehnologiilor de vârf, invențiilor și inovațiilor tehnice, a locurilor de muncă pentru absolvenții învățământului superior se doresc a fi realizate prin crearea unui Centru de Cercetare Interdisciplinară Mureș și prin intermediul incubatoarelor de afaceri (parteneriat cu învățământul universitar și agenții economici).

Obiectivele strategice au fost elaborate în funcție de cele 5 sectoare prioritare:

– Creșterea competitivității economice bazate pe cunoaștere;

– Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

– Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;

– Dezvoltarea resurselor umane, creșterea gradului de ocupare și combaterea

excluziunii sociale;

– Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;

– Participarea echilibrată a tuturor comunelor din județul Mureș la procesul de

dezvoltare socio-economică.

PROFILUL STRATEGIC AL MUNICIPIULUI MUREȘ

Caracteristici pozitive

Existența unui potențial economic. Municipiul Tîrgu-Mureș deține câteva atuuri economice care îl disting: sector bancar bine dezvoltat, numărul mare de IMM-uri active, parc industrial în dezvoltare, volum mare de investiții, forță de muncă calificată, capacitate crescută în domenii economice de înaltă tehnologie, o comunitate de afaceri dinamică și motivată, număr mare de societăți comerciale cu capital străin.

Existența unui potențial crescut în domeniul medical. Acest potențial este important în dezvoltarea rolului regional al Tîrgu-Mureșului în ceea ce privește capacitățile de integrare internațională, în dezvoltarea serviciilor auxiliare domeniului, în stimularea capacităților universitare și în atragerea unei forțe de muncă de înaltă calificare.

Existența unui potențial turistic. Datorită caracteristicilor sale, Tîrgu-Mureș deține capacități foarte mari de dezvoltare a turismului pe două axe principale: turismul de afaceri și turismul urban (turismul istoric/cultural). Acest lucru se datorează pe de o parte caracteristicilor istorice ale orașului, iar pe de altă parte dezvoltării sectorului economic, cultural și universitar.

Existența unui potențial educațional al municipiului. În prezent a devenit un important centru universitar, în care funcționează atât universități de tradiție cât și unități noi particulare. Acest potențial contribuie la creșterea gradului de educație și pregătire profesională a populației din municipiu și regiune, și în același timp contribuie la dezvoltarea unui sistem de conferințe și congrese care generează dezvoltarea turismului tematic în municipiu.

Existența unui potențial turistic de agrement al municipiului. Beneficiind de un cadru natural deosebit prin așezarea sa geografică, amenajarea zonelor situate în apropierea pădurilor, dar și a râului Mureș poate contribui la îmbogățirea ofertei turistice, contribuind în același timp la asigurarea condițiilor de recreere și confort a cetățenilor. Multiculturalismul. O societate multiculturală este mai putenică la nivelul diversității resurselor decât o comunitate monoculturală (conceptul de„valoare adaugată”). Ceea ce a fost Primăria Municipiului Tîrgu-Mureș Februarie 2014

Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al Municipiului Tîrgu-Mureș considerat a fi un pericol și un potențial focar de conflict poate fi reconsiderat ca fiind o oportunitate de către o comunitate europeană inteligentă. Acest potențial de multiculturalism poate aduce avantaje majore în intregrarea internațională, dezvoltarea turistică, dezvoltarea economică și universitară, dezvoltarea culturală și atragerea de investiții.

Caracteristici negative

Constrângeri datorate poziționării geografice. Poziționarea geografică a orașului reprezintă o problemă strategică importantă. Ea se manifestă la niveluri diferite: de la probleme în domeniul infrastructurii, circulației și a spațiilor locuibile, la probleme în ceea ce privește spațiile verzi și nivelul poluării. Dezvoltarea municipiului Tîrgu-Mureș este afectată în acest moment de traficul intens, numărul insuficient de parcări, probleme în ceea ce privește numărul de locuințe disponibile, terenuri insuficiente care să fie puse la dispoziția investitorilor etc. Toate aceste probleme sunt datorate, în bună măsură, poziționării geografice și imposibilității de extindere a municipiului.

Dificultăți în racordarea municipiului la căi de comunicație majore. Orașul suferă

încă din cauza lipsei unor conexiuni cu unele căi majore de comunicație rutieră. De asemenea, dezvoltarea orașului trebuie văzută în directă legătură cu dezvoltarea aeroportului internațional Tîrgu-Mureș.

Migrația forței de muncă; probleme legate de resursele umane. Deși orașul Tîrgu-Mureș dispune de o resursă umană deosebit de bine pregătită, care îl diferențiază de alte localități similare, se înregistrează probleme în păstrarea acestei resurse umane sau atragerea unor resurse umane bine pregătite din exterior. Acest fapt poate afecta în mod negativ dezvoltarea strategică a orașului.

Slaba valorizare a potențialului multicultural. Tîrgu-Mureș deține, ca oraș multicultural, un potențial superior unor comunități monoculturale. Acest potențial nu numai că nu a fost utilizat, ci a și fost considerat, o perioadă lungă de timp, ca reprezentând un „pericol”. Înțelegerea oportunităților oferite de profilul multicultural la nivel economic, social, universitar, cultural etc. poate reprezenta un avantaj strategic semnificativ.

Suprafața spațiilor verzi existente raportată la numărul de locuitori este scăzută

Proiectele județului Mureș

“REABILITAREA SITULUI POLUAT ISTORIC –IAZ BATAL 30 HA – TÎRGU-MUREȘ”

PREZENTARE PROIECT

 1. Obiectivul general: Reabilitarea sitului contaminat de 30 ha, din cadrul platformei de producere a îngrășămintelor chimice (Azomureș) pentru conformarea cu standardele de remediere acceptate, prin aplicarea celor mai bune practici internaționale și a tehnicilor de investigare precum și a tehnologiilor de remediere disponibile.

Obiectivul acțiunilor de remediere:

–          Reducerea într-o anumită măsură a fluxurilor de substanțe anorganice care ajung în pânza freatică;

–          Protejarea apelor de suprafață (emisari: râul Mureș și canalul de colectare al efluenților);

–          Curățarea terenului de 30 ha de substanțe de contaminare și aducerea lui la un standard corespunzător pentru a soluționa orice impact asupra mediului local de activitatea anterioară din cadrul sitului.  

2. Valoarea proiectului:

Valoarea totală a proiectului este de 109.622.063 Lei fără TVA din care:

–         Valoarea eligibila nerambursabila din FEDR si buget de stat: 107.370.534 lei

–         Contribuția proprie: 2.191.235 lei

–         Valoarea neeligibila: 60.294 lei

3. Sursa de finanțare:

Fondul European de Dezvoltare Regională în cadrul Programului Operațional Sectorial “Mediu” 2007-2013, Axa prioritară 2- “Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate istoric”, Domeniul major de Intervenție 2 “Reabilitarea zonelor poluate istoric”

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial “Mediu” 

4. Perioada de implementare: 16.03.2012 – 31.07.2015

5. Responsabil implementare: Unitatea de Implementare a Proiectului

6. Stadiul : In curs de implementare

Reamenajare si conservare Cetatea Medievala Tirgu-Mures

1.    PREZENTARE PROIECT:

Obiectivul general:

Valorificarea Cetății Medievale Tîrgu-Mureș prin reamenajare și conservare, în vederea creșterii numărului de turiști în zonă

Obiective specifice:

–  Creșterea numărului de turiști datorită gradului îmbunătățit de atractivitate al cetății

–  Punerea în siguranță și refuncționalizarea clădirilor și incintei pentru valorificarea durabilă a acestora

–  Introducerea Cetății Medievale Tîrgu-Mureș în circuitul turistic al zonei

–  Îmbunătățirea stării mediului și păstrarea echilibrului ecosistemului din cadrul Cetății Medievale prin reamenajarea spațiilor verzi

–  Creșterea numărului de angajați cu 25 persoane și menținerea personalului existent

Prin lucrările de reamenajare se vor crea urmatoarele functiuni:

Corp B: Centru de conferințe, Casa  Căsătorilor

Corp D: Centru intercultural, săli întruniri, spații cazare

Corp E: Spații multifuncționale (expoziții, colocvii, artă culinară tradițională), ateliere pictură, spații cazare

Corp F: Centru de informare și promovare turistică

Corp G: Teatru în aer liber

Bastionul Măcelarilor: Spații multifuncționale, evenimente cultural – artistice

Bastionul Croitorilor: Centru teatral, club, sală spectacole

Bastionul Dogarilor: Club muzică (jazz, cameră), teatru păpuși tineret

Bastionul Blănarilor: Centru de tineret, săli de conferințe, expoziții

Bastionul Tăbăcarilor: Spații expoziții – galerie artă

Bastionul Mic: Spații muzeistice Cetate

Bastionul Porții: Spații muzeistice, arheologice și de Artă Cetate

2.    VALOAREA PROIECTULUI:
Valoarea totală a proiectului este de : 29.220.376,00 lei  din care:
Asistență financiară nerambursabilă (fonduri europene): 21.705.285,15 lei
Contribuția proprie (bugetul local):                                 1.912.669,41 lei
Diferența de (5.602.422,14 lei) este reprezentată de costurile neeligibile și TVA –ul care va fi recuperat prin proceduri speciale.

3.    SURSA DE FINANTARE:

PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL 2007 – 2013, AXA PRIORITARĂ 5. –Dezvoltarea durabilă a patrimoniului, DOMENIUL MAJOR DE INTERVENȚIE  5.1 -“Restaurarea și valorificarea durabilă a       patrimoniului cultural, crearea / modernizarea infrastructurilor conexe”

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional: MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI

4.    TERMEN DE EXECUTIE: 2011-2014

5.    RESPONSABIL IMPLEMENTARE: DIRECTIA TEHNICA

6.    STADIU: – executia lucrarilor

Zonă de agrement în Cartierul Tudor Vladimirescu- Tîrgu-Mureș

1. PREZENTARE PROIECT:

Obiectivul general:

Ținând cont de faptul că renumitul complex de agrement și sport Mureșul, după efectuarea lucrărilor de modernizare din ultimii ani, a devenit foarte aglomerat în perioada călduroasă,  municipalitatea a hotărât crearea unei noi zone de agrement, în cel mai mare cartier al orașului, Tudor Vladimirescu.

Această zonă de agrement se va intinde pe o suprafață de aprox. 6 ha pe  terenul situat între Calea Sighișoarei, Universitatea Dimitrie Cantemir, Jandarmerie și va cuprinde  bazin de înot pentru adulți, bazin de înot pentru copii, aqualand, terenuri de sport sintetice cu tribună si dotări specifice, locuri de joacă pentru copii, skatepark, alimentație publică și un amfiteatru generos.

Obiective specifice:

–   Bazin Olimpic: 50×25 m

–   Bazin pentru copii: 25×24,5 m

–   Aquapark: 250 mp

–   Skatepark

–   Teren sintetic minifotbal: 40×20 m

–   Teren sintetic baschet: 40×20 m

–   Amfiteatru: 1025 locuri

–   Clădiri (administrative, toalete etc): 4

–   Parcare amenajată: 150 locuri

2. VALOAREA PROIECTULUI:  48.546.040 Lei

3. SURSA DE FINANȚARE: se caută surse extrabugetare

4. TERMEN DE EXECUȚIE:2017

5. RESPONSABIL IMPLEMENTARE: DIRECȚIA TEHNICĂ

6. STADIU: – sunt executate Studiu de Fezabilitate și Proiectul Tehnic

CENTRU DE INFORMARE ȘI PROMOVARE TURISTICĂ – TÎRGU-MUREȘ

1.PREZENTARE PROIECT:

Obiectivul general:

 – promovarea și informarea asupra potențialului turistic al municipiului și al împrejurimilor, prin crearea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Tîrgu-Mureș, care va duce la îmbunătățirea imaginii țării, cu scopul de a promova România în țară și străinătate și de a crește atractivitatea sa pentru turism și afaceri.

Obiective specifice:

Creșterea gradului de promovare la nivel național și internațional a produselor turistice identificate în Tîrgu-Mureș și împrejurimi;

Creșterea gradului de informare a turiștilor care vizitează zona și a operatorilor din domeniul turismului (cu 27% în primul an după implementare);

Conectarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Tîrgu-Mureș la rețeaua națională de centre de informare și promovare turistică;

Dezvoltarea mediului de afaceri în județul Mureș, prin promovarea produselor turistice din municipiu;

Creșterea numărului de baze de date a ofertei turistice românești, odată cu implementarea proiectului;

Promovarea la nivel național și informarea turiștilor și a operatorilor de turism asupra produselor turistice din municipiu și din împrejurimi prin organizarea trimestrială a unor prezentări interactive a obiectivelor și activităților turistice de către centrul nou înființat;

Dezvoltarea turismului sportiv în Regiunea de Dezvoltare Centru prin informarea cu privire la activitățile specifice sportului extrem, care se pot desfășura în județ;

Dezvoltarea activităților economice în județul Mureș prin promovarea obiectelor meșteșugărești, a portului tradițional, a datinilor și obiceiurilor tradiționale transilvănene și a festivalurilor populare;

Crearea de 2 noi locuri de muncă permanente;

Vizitarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Tîrgu-Mureș de către aproximativ 20.000 de turiști anual, ceea ce reprezintă un procent de aproximativ 9% din numărul de turiști ai județului înregistrați în anul 2010;

Vizitarea website-ului de către aproximativ 37.000 de turiști anual, ceea ce reprezintă un procent de aproximativ 17% din numărul de turiști ai județului înregistrați în anul 2010;

Creșterea numărului de turiști ai județului cu 3% în primul an după implementare, față de anul de referință 2010, din care rezultă o valoare absolută de 6.470 turiști anual.

2.    VALOAREA PROIECTULUI:
Valoarea totală a proiectului este de : 294.798,12 lei  din care:
Asistență financiară nerambursabilă (fonduri europene): 188.885,61 lei
Contribuția proprie (bugetul local):   48.854,81 lei

3.    SURSA DE FINANTARE:

PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL 2007 – 2014, AXA PRIORITARĂ 5. – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, DOMENIUL MAJOR DE INTERVENȚIE  5.3 – Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică , OPERAȚIUNEA – Crearea Centrelor Naționale de Informare și Promovare Turistică (CNIPT) și dotarea acestora

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional: MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI

4.    PERIOADA DE IMPLEMENTARE: 12 luni

5.    RESPONSABIL IMPLEMENTARE: Serviciul Proiecte cu Finanțare Internațională

6.    STADIUL PROIECTULUI: – în evaluare