Valorificarea Potentialului Etnografic, Valea Marei Judetul Maramures

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Specializarea: Geografia Turismului

Valorificarea potențialului etnografic pe Valea Marei, județul Maramureș

Îndrumător științific:

Prof. RADU IRIMIA

Absovent:

STAN I. SORINA

BUCUREȘTI

2018

Cuprins:

Introducere

Maramureșul reprezintă, din toate punctele de vedere, o resursă extrem de importantă pentru țara noastră. De această zonă sunt legate numeroase legende privind întemeierea spațiului românesc, aici având loc o mare dezvoltare culturală, deși condițiile nu au fost întotdeauna favorabile. Dezvoltarea culturii și civilizației în această zonă a avut un impact ridicat asupra patrimoniului național al României.

Această dezvoltare a fost reprezentată în special prin creația populară. Din secolul XVI, ca urmare a comunicării susținute cu celelalte zone ale țării, s-a produs și o dezvoltare din ce în ce mai mare a culturii scrise, ceea ce a condus la integrarea Maramureșului în circuitul cultural românesc.

Cu toate acestea, cultura populară rămâne principalul motiv pentru care Maramureșul se evidențiază în cadrul patrimoniului nostru cultural. Cultura populară maramureșeană se remarcă printr-o puternică vitalitate și originalitate, fapt care constituie una dintre explicațiile pentru care este atât de apreciată la nivel național și internațional. Aceste trăsături sunt expresia personalității creatorilor locali de pe văile Marei, Tisei, Izei, Vișeului și Cosăului, care au adaptat tradiția la viața modernă, au subordonat progresul tehnic tradiției lor și au utilizat descoperirile moderne, prin împrumutul unor elemente externe zonei, din diverse medii, care au fost asimilate și introduse natural, ceea ce dă o originalitate superioară creațiilor din alte zone ale României.

În satele din Maramureș există încă elemente culturale arhaice, între care menționăm cele pastorale, folclorice sau obiceiurile de nuntă. Pe lângă acestea, întâlnim și elemente moderne, de natură urbană. Toate aceste aspecte sunt evidențiate în decorarea caselor, în arhitectură, înîmbrăcăminte și în creația folclorică. Astfel de fenomene sunt caracteristice comunităților cu tradiții de lungă durată, conținând încă structurile originare de bază.

Maramureșenii sunt foarte mândri de originile lor, de istoria lor și de obiceiurile pe care încă le practică. Acest sentiment de mândrie se face simțit atât în viața de zi cu zi, cât și în cadrul sărbătorilor, în relație cu ceilalți membri ai comunității, dar și cu cei care fac parte din alte comunități, precum și în cadrul creațiilor populare. Sentimentul decurge din ocupațiile tradiționale, care constituie atât o sursă de informație, cât și o atmosferă propice studierii culturii populare și a tradițiilor.

Motivația lucrării provine din necesitatea analizei zonelor cu potențial turistic ale României, mai ales în condițiile în care acestea dețin un potențial deosebit și insuficient exploatat, cum este cazul Maramureșului. O altă motivație este reprezentată de tenința generală actuală de dezvoltare a turismului cultutal și etnografic, tip de turism pentru care zona maramureșeană este una dintre cele mai potrivite regiuni turistice.

În prima parte am analizat principalele elemente ale cadrului natural ca premisă a dezvoltătii turismului etnografic, având în vedere mai multe aspecte: așezarea geografică și limitele, elementele geologice, relieful și influența acestuia asupra turismului, fenomenele climatice cu influență asupra turismului, condițiile hidrografice și importanța acestora asupra turismului, importanța elementelor biogeografice asupra turismului și elementele pedologice cu influență asupra turismului.

În partea a doua, am prezentat o serie de considerații teoretice legate e turismul etnografic, cum ar fi conceptul de identitate teritorial și aspectele legate de acesta legate de zona prezentată. În cea e-a treia parte, am prezentat aspectele economice ale zonei, respectiv situația economică actuală, investițiile realizate și importanța turismului pentru economie.

În cea de-a patra parte, am prezentat resursele turistice ale zonei analizate, respectiv resursele naturale și resursele antropice. In a cincea parte am prezentat tipurile de turism care sunt practicate în zonă – turism cultural, etnografic, religios, de recreere, de afaceri și de tratament.

În partea a șasea, ne-am referit la baza materială utilizată în turism în zona Maramureșului, avân în vedere structurile de cazare turistică, structurile de alimentație publică și structurile turistice de agrement. În partea a șaptea, ne-am referit la circulația turistică, respectiv evoluția numărului de turiști, indicatori ai fenomenului turistic, indicele de utilizare a capacității de cazare si sezonalitatea circulației turistice, evoluția numărului de unități de cazare, analiza de piață de marketing, motivația turistică, profilul turistului și opinia turiștilor si a localnicilor in legătură cu fenomenul turistic etnografic de pe Valea Marei.

In partea a opta, am realizat un studiu de caz privind promovarea unui produs turistic, ”Tradiții pe Valea Marei”, analizând aspectele necesare acestui demers.

Turismul rural s-a dezvoltat cu succes în spațiul maramureșean, pe fondul existenței unor valori spirituale tradiționale bine păstrate de-a lungul timpurilor. Elementele de atracție ale județului în domeniul turismului rural sunt numeroase și deosebite. Tradițiile și obiceiurile, străvechi și nealterate, sunt nelipsite din viața rurală, iar portul și arhitectura îi conferă o identitate specifică. De aceea, elementul primordial al turismului în Maramureș este viața satului. Identitatea Maramureșului este completată de peisajul construit și de peisajul natural, elemente componente importante ale spațiului rural din Maramureș.

PARTEA I – NOȚIUNI GENERALE. CADRUL NATURAL – PREMIZĂ ÎN DEZVOLTAREA VALENȚELOR TURISTICE ETNOGRAFICE

1.1. Așezare geografică si limite

Maramureșul reprezintă o regiune geografică și etno-culturală, care este formată din Depresiunea Maramureșului, situată pe cursul superior al văii Tisei, precum și din versanții munților din jur, respectiv Munții Oașului, Munții Gutâi, Munții Țibleș și Masivul Rodnei în partea sudică și vestică și Munții Maramureșului în partea estică (fig. 1.).

Fig. 1. Harta județului Maramureș. Sursa http://pe-harta.ro/maramures/, accesat la data de 29.11.2017

Suprafața regiunii Maramureș este de 3.311 km², reprezentând circa 51,78 % din suprafața județului Maramureș. Distanța dintre punctele extreme estic și vestic este de circa 150 km, iar cea intre punctele extreme nordic și sudic, de aproximativ 80 km. Partea de sud a acestei zone aparține la ora actuală țării noastre, formând nord-estul județului Maramureș, în timp ce partea de nord se găsește în estul regiunii Transcarpatia, aparținând Ucrainei, respectiv raioanele Rahău, Slatina, Teceu, Hust. Regiunea comunică cu cele din jur prin pasuri, care au fost valorificate rutier – Pasul Huta (587 m), Pasul Gutâi (987 m), Pasul Neteda (1040 m), Pasul Rotunda (1 080 m), Pasul Șetref (817 m), Pasul Prislop (1416 m). Punctele de trecere al frontierei se găsesc la nivelul podului istoric care unește malurile Tisei, la nivelul municipiului Sighetu Marmației și alte puncte de la Câmpulung la Tisa și Valea Vișeului.

Țara Maramureșului aparține Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest a României, aceasta din urmă fiind alcătuită din șase județe – Bihor, Bistrița-Nǎsǎud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj (fig.2).

Fig. 2. Situarea Maramureșului pe harta generală a României. Sursa: www.pinterest.com, accesat la data de 29.11.2017

Maramureșul a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1199, iar prima monografie asupra Țǎrii Maramureșului datează din anul 1876, incluzând date demografice și statistice, precum și o cartografiere în detaliu a zonei.

Maramureșul reprezintă una intre cele mai importante regiuni din România, având în vedere sistemul său teritorial, din punct de vedere istoric, natural, economic, demografic și antropic. Cadrul natural cuprinde elemente aflate în strânsă legătură, bazate pe structurile de relief, care are forma unui amfiteatru deschis spre partea de nord, îndeplinind semnificativ funcția de adǎpost.

Valea Marei reprezintă unul dintre itinerariile cele mai interesante, accesibil prin D.N.18, pe direcția Baia Mare – Sighetu Marmației, caracterizat printr-un peisaj pitoresc, cu o mare valoare turistică și artistică, prin monumentele de artă și arhitectura populară caracteristică, reprezentată de sculpturile în lemn ale porților, de modul de construcție al caselor, de bisericile din lemn, create de meșteri populari. Casele au o adevărată valoare de muzeu de artă populară, decorațiunile fiind specifice, respectiv obiecte ceramice, țesături și obiecte casnice lucrate în lemn.

Un oraș important din această zonă este Baia Sprie, care este totodată un centru de extracție a minereurilor neferoase. Acesta se numea în secolul al XIV-lea ”Medium Mons”. Principalele atracții turistice din acest oraș sunt Primăria și casa de lemn Csaszi.

In partea cea mai de sus a pasului Gutâi, la 1109 m, se găsește Hanul Pintea Viteazul, accesul făcându-se prin serpentine, alături de care se găsește ”Izvorul lui Pintea”, loc istoric legat de haiducul maramureșean din timpul răscoalei din perioada 1703- 1711. De aici pornește accesul spre stânca Creasta Cocoșului, situată la 1438 m și spre vârful Gutâi (1442 m).

Satul Mara este un exponent important al tradiției, aici putând vedea case, stâlpi și porți din lemn, sculptate cu elemente tradiționale maramureșene.

Satul Șugatag este cunoscut pentru atelierele de fabricat cojoace, găsindu-se la 5 km de Ocna Șugatag, care este o cunoscută stațiune balneoclimaterică și de tratament.

Satul Hoteni este cunoscut prin organizarea în fiecare primă duminică a lunii a serbării ”Tanjaua”, în cadrul căreia este premiat cel care a început primul să lucreze câmpul. Satul Berbești este cel din care a fost transportată o casă la Muzeul Țăranului Român din București. Comuna Vadu Izei este cunoscută pentru cele mai frumoase porți sculptate.

Sighetu Marmației este atestat din 1346 și reprezintă un centru cultural foarte important prin păstrarea vechilor traiții. Printre obiectivele turistice cele mai importante, se numără Muzeul Municipal, Muzeul Satului Maramureșean și Parcul Grădina Morii. Orașul găzduiește în ultima săptămână a fiecărui an o manifestare folclorică dedicată obiceiurilor de iarnă, prezentând portul popular și traițiilor din această zonă.

Comuna Săpânța este o așezare de oieri, unde sunt lucrate cergile maramureșene și unde se găsește ”Cimitirul Vesel”, cunoscut la nivel internațional. De aici, se pătrunde în Țara Oașului, care prezintă o mare atractivitate turistică.

1.2. Componentele fizico-geografice și rolul lor în dezvoltarea turismului 
1.2.1. Elemente geologice și importanța acestora asupra turismului

Numeroase studii geologice au fost realizate în Munții Maramureșului, în special în a doua parte a secolului XX, datorită caracteristicilor speciale din punct de vedere geologic, manifestând o structură extrem de complexă. Aici se regăsesc concentrate roci cu geneze foarte variate, metamorfice, magmatice și sedimentare, caracterizate prin suite foarte diverse din punct de vedere litologic și al vârstelor. Datorită acestei diversități, se poate vorbi și de o varietate morfologică, ceea ce implică și o mare varietate a florei.

Munții Maramureșului se caracterizează printr-o structură ce implică o dezvoltare semnificativă a pânzelor de șariaj de vârstă cretacică, pânze de soclu care fac parte din Unitatea Dacidelor Mediene, formată din mai multe unități suprapuse prin șariaj, respectiv pânzele infrabucovinice, pânza subbucovinică și pânza bucovinică.

Acești munți au o mare variație reliefală, implicând existența unui relief vulcanic de vârstă mezozoică (în vârfurile Farcău, Mihăilecu), a unui relief glaciar (în Pietrosul Maramureșului, Farcău, Mihăilecu), periglaciar din pleistocenul, relief biglaciar din pleistocenul, relief bazat pe depozite de calcare și șisturi cristaline (fig. 3).

Parcul reprezintă o culme geomorfologică principală fragmentată de vârfurile Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan, precum și de versanți calcaroși, versanți stâncoși, versanți monoclinali, culmi line, dealuri, văi, mlaștini, cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene.

Fig. 3. Harta geologică a județului Maramureș. Sursa: http://eeagrants-tisa.ro/en/activity-2/, accesat la data de 29.11.2017

Predominanța cea mai mare este a șisturilor cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre, din jurasicul superior, în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei.

Cheile Lăpușului au fost săpate de Valea Lăpuș în structurile de calcar cristalin ale Culmii Preluca și au o lungime de aproximativ 25 km, sunt mărginite de pereți abrupți. In zona Capul Podului, versantul stâng al acestor chei are 540 m.

Cheile Tătarului au fost săpate de cursul superior al Văii Marei în platoul vulcanic Izvoarele (Vf. Runcu – 1022 m). Acestea fac parte dintr-o rezervație geologică cu o suprafață de 15 ha. Aceste chei prezintă niște pereți abrupți, fragmentați semnificativ, unde se regăsesc blocuri de andezit.

Defileul Vaserului se găsește în Vișeul de Sus, unde se observă prezența unor enomene carstice. Acest defileu are o lungime de 50 ș și a fost săpat de Valea Vaserului în coloanele Munților Maramureșului, între Vârful Piatra Făinii, cu o înălțime de 1283 m și Vișeul de Sus.

Geologia județului Maramureș a produs forme de relief și efecte care au contribuit la dezvoltarea turismului, reprezentând atracții importante și unice. Aceste atracții naturale sunt rezultatul unei geologii rar întâlnite, rezultatul unor procese variate, cum sunt tectogeneza, procesele magmato-vulcanice, metamorfice, procesele de acumulare a depozitelor marine și lacustre sau modelare glaciară, periglaciară și lacustră, reprezentând astfel o sursă de dezvoltare a turismului în această zonă. Munții in această regiune, formați din depozite cristaline sunt o resursă turistică importantă, zona depresionară prezentân de asemenea interes turistic, aceasta fiin formată din depozite sedimentare, la fel văile apelor care sunt alcătuite din epozite sedimentare cutate, toate acestea prezentân interes și pentru turismul științific, mulți geologi venind aici pentru studiul acestei zone.

1.2.2. Relieful și influența acestuia asupra turismului

Spațiul maramureșean, cu aspect de cetate naturalǎ, ocupǎ Depresiunea Maramureșului flancatǎ pe trei pǎrți de șirul de Munți Igniș – Gutâi – Țibleș – Rodnei – Maramureșului, iar la nord, cursul Tisei constituie limita. Este o regiune geograficǎ complexǎ, individualizatǎ în cadrul Carpaților. Forma sa se poate asemǎna cu cea a unui paralelogram a cǎrui colțuri sunt reprezentate de pasul Prislop – vf. Stogu – Teceu Mic – Munții Țibleș.

Fig. 4. Harta reliefului juețului Maramureș. Sursa: http://eeagrants-tisa.ro/en/activity-2/, accesat la data de 29.11.2017

Rețeaua hidrograficǎ bine reprezentatǎ și cu rol deosebit de important pentru maramureșeni stǎ la baza individualizǎrii unitǎților de rang inferior numite generic ”vǎi”, dupǎ numele arterelor majore: Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosǎului, Valea Vișeului, Valea Vaserului, Valea Ruscovei, Valea Tisei. Convergența acestora spre punctul de atracție Sighetu Marmației, ce polarizeazǎ regiunea este baza, fundamentul care a fǎcut posibilǎ existența și permanența Țǎrii Maramureșului (fig. 4).

Altitudinal, ocupǎ un ecart de aproape 2 100 m, de la 214 m la Teceu Mic în partea vesticǎ, la ieșirea Tisei din țarǎ, la 2 303 m în vârful Pietrosul din Munții Rodnei, fiind totodatǎ și cel mai înalt punct din Carpații Orientali. Orientarea generalǎ, conform direcției de curgere a râurilor, este de la SE spre NV. Mai trebuie amintit faptul cǎ în bazinul Izei doar trei sate au vetrele situate la peste 500 m altitudine, iar în bazinul Vișeului majoritatea se situeazǎ între 400 și 700 m.

Relieful prin caracterele sale poate constitui factor favorabil sau dimpotrivǎ, factor restrictiv pentru activitǎțile umane. În principiu se pornește de la premisa cǎ este un element de favorabilitate în ceea ce privește locuirea, agricultura și activitǎțile industriale.

Altitudinea, fragmentarea și morfologia de detaliu sunt atât factori de favorabilitate cât și de risc. Se pot evidenția o serie de planuri altitudinale: planul depresiunilor joase, cu relief neted favorabil agriculturii, dar și altor activitǎți umane, fǎrǎ riscul producerii unor alunecǎri de teren, dar cu riscul producerii inundațiilor sau al drenajului insuficient în cazul terenurilor expuse; planul zonelor interfluviale deluroase, cu relief ușor ondulat, în general lipsit de vegetație arborescentǎ, prezintǎ riscul alunecǎrilor de teren și al degradǎrii prin utilizare iraționalǎ ce favorizeazǎ eroziunea; planul zonelor montane, cu relief înalt, accidentat nu este favorabil locuirii sau agriculturii, singurul mod de utilizare fiind cel forestier; planul culoarelor de vale din cadrul zonei montane este intens utilizat pentru comunicații, necesitând totuși câteva tipuri de amenajǎri.

Relieful constituie de asemenea bazǎ pentru o serie de corelații cu alte elemente fizico-geografice. Dispoziția altitudinalǎ a treptelor de relief oferǎ baza etajǎrii altitudinale a vegetației naturale, a solurilor, a peisajelor precum și a tuturor elementelor climatice. Varietatea reliefului, altitudinea și gradul de fragmentare, orientarea și expoziția versanților, vegetația, solul și rețeaua hidrograficǎ determinǎ repartiția elementelor climatice pe verticalǎ, baza corelației fiind relieful. Barierele orografice și canalele imprimǎ topoclimatelor maramureșene un anumit specific. Topoclimatul munților înalți și mijlocii sunt expresia etajǎrii altitudinale, iar topoclimatele de adǎpost din bazinetele depresionare, efectul de culoar exercitat de marile artere hidrografice.

Regimul anual al scurgerii râurilor maramureșene depinde în cea mai mare mǎsurǎ de tipul de alimentare: pluvio-nival, nivo-pluvial, factor strict dependent de regimul elementelor climatice și de altitudine. Formațiunile vegetale sunt bine individualizate în directǎ corelare cu factorii climatici și edafici, se pot distinge o serie de etaje altitudinale tipice, iar excepțiile sunt dependente de morfologia de detaliu și de condițiile climatice locale. Relieful prin desfǎșurarea sa pe verticalǎ pe aproape 2 100 m determinǎ etajarea solurilor pe altitudine, urmare fireascǎ a distribuției principalilor factori zonali ai solificǎrii – clima și vegetația.

Turismul este favozirzat în Maramureș de nivelul de accesibilitate al reliefului, inclusiv al celui montan, unde se găsesc numeroase pasuri și văi. Un alt aspect favorabil pentru turism este reprezentat de diversitatea resurselor fiecărei unități de relief.

Zona Maramureșului devine tot mai atractivă pentru turiștii din străinătate, prin relieful său montan spectaculos și diversificat, evidențiat prin forme de relief vulcanic, de tipul neck-urilor, dyke-urilor, turnurilor și coloanelor eruptive, dar și relief periglaciar, zone de stâncă din etajul subalpin, abrupturi montane, chei și defileuri, cascade , lacuri glaciare, turbării și izvoare minerale. Relieful este însă accesibil turismului, putând fi realizate trasee montane, datprită existenței pasurilor și bazinetelor de eroziune, precum și a pajiștilor alpine.

De asemenea, relieful este propice sporturilor de iarnă, aici existând stațiuni turistice precum Izvoarele sau zona turistică Pleșca-Poiana lui Ștefan, de la poalele Munților Igniș, și stațiunea Mogoșa de unde se pot crea trasee spre Munții Gutâi.

1.2.3. Fenomene climatice cu influență asupra turismului

Regiunea Maramureș are o climă moderatǎ de tip temperat continental, mai asprǎ în nord și sud-est, cu ierni lungi și veri scurte și rǎcoroase. Existența culoarelor de vale și a bazinetelor depresionare favorizeazǎ inversiunile termice. Aceste condiții, deși aspre, permit desfǎșurarea activitǎților turistice tot timpul anului, dar diversificatǎ dupǎ sezon. O cacteristică este menținerea stratului de zǎpadǎ astfel încât sporturile de iarnă pot fi practicate.

În Țara Maramureșului, ansamblul de caracteristici climatice (în combinație cu componenta biogeograficǎ, orograficǎ și hidrograficǎ) a favorizat individualizarea regiunii ca spațiu habitabil, a influențat tipul de activitǎți agricole/silvice și calendarul lor, și-a pus amprenta asupra tipului constructiv maramureșean (material de construcție, arhitecturǎ), asupra portului popular de varǎ și iarnǎ.

Turismul destinat sporturilor de iarnă începe să se dezvolte din ce în ce mai mult, fiind favorizat de aspectele climatice specifice acestei regiuni. Aici există peste 40 de zile de ninsoare anual, iar datorită existenței de lanțuri montane cu versanți abrupți și cu interfluvii largi, cu pante și expoziții corespunzăroare ale versanților, sporturile de iarnă pot fi practicate în condiții optime. Zilele cu ninsoare se întind pe parcursul multor luni, din septembrie până în martie, iar grosimea stratului de zăpadă oscilează de la 12 cm în luna aprilie la 37 cm în luna februarie. Există pârtii de schi la Baia Borșa, Borșa-Complex, Pasul Neteda, Izvoare, Mogoșa, Șuior. Se poate vorbi de patru zone unde condițiile sunt optime practicării sporturilor de iarnă, prin amenajarea unor noi pârtii de schi alpin: zona Munților Rodnei, zona Munților Gutâi-Igniș Sud (unde se afirmă stațiunile Cavnic, Mogoșa, Izvoarele), zona Munților Maramureș și zona Munților Igniș Nord. Oportunitățile climatice oferite de masivul Țibleșului nu au fost încă valorificate, mai ales pe versantul său nordic, din Maramureș.

1.2.4. Condiții hidrografice și importanța acestora asupra turismului

Maramureșul are o rețea hidrograficǎ întinsă (fig. 5), aici existând râuri cu lungimi considerabile, cum ar fi Vișeul, care are mai mult e 60 km lungime, având ca afluenți râurile Vaser și Ruscova, Iza, care are circa 83 km lungime, care are ca afluent râul Mara, ce izvorăște din Munții Igniș. Tisa urmărește forntiera în partea nord-vestică pe o distanță de 62 km, unindu-se pe parcurs cu Vișeul și cu Iza.

Fig. 5. Harta rețelei hirografice a județului Maramureș. Sursa: https://www.muntiimaramuresului.ro/index.php/ro/62-news-events/194-plan-de-management, accesat la data de 29.11.2017

Pe teritoriul maramureșean se găsesc și izvoare minerale, în special sulfuroase și feruginoase, precum și cloro-sodice la Ocna Șugatag și la Coștiui, în acesete zone masivele de sare găsinu-se în apropierea suprefaței.

Lacurile din Maramureș au variate origini, astfel există lacuri glaciare în Munții Rodnei, lacuri formate în nișe nivale în Munții Maramureșului, în Munții Igniș și în Munții Gutâi și Munții Igniș sunt lacuri formate în nișe nivale, lacuri sărate la Ocna Șugatag și la Coștiui, care s-au format în depresiuni care au rezultat din prǎbușirea unor ocne. Aceste lacuri constituie atracții turistice, care au fost și amenajate.

Sistemul hidrografic al Țǎrii Maramureșului constituie un element important în localizarea așezǎrilor. Toate satele sunt amplasate pe câte o vale, cu regim hidrologic relativ constant care le-ar putea asigura cantitatea necesarǎ, inclusiv în anii secetoși. Alimentarea cu apǎ a localitǎților precum și a activitǎților economice se realizeazǎ din pânza freaticǎ. În aceastǎ regiune nu existǎ acumulǎri de suprafațǎ pentru alimentarea cu apǎ (cea de la Runc este destinatǎ municipiului Baia Mare). Instalațiile tehnice țǎrǎnești sunt elemente de marcǎ ale economiei tradiționale maramureșene, sunt surse de energie omniprezente, încǎ utilizate în cadrul gospodǎriilor: mori, pive, vâltori, gatere, batoze etc. Cele mai frecvente sunt localizate pe cursurile râurilor mai repezi: afluenții din stânga ai Izei (inclusiv Mara, Cosǎu), Sǎpânța, Ruscova.

Dezvoltarea turismului în această zonă este influențată de resursele hidrografice de mare valoare, începând cu apele subterane, bogate în mineralizări, și până la varietatea apelor de suprafață. În Maramureș există 4 zone de de exploatare a izvoarelor minerale – bazinul Baia Mare (Valea Borcutului, Firiza-baraj, Chiuzbaia, Baia Sprie, Apa Sărată, Băile Dănești, Șomcuta Mare și Cicârlău), bazinul Lăpușului (Coaș, Măgureni, Stoiceni, Băiuț, Cărbunari, Poiana Botizei, Țibleș), bazinul depresionar Maramureș (Săpânța, Breb, Slătioara, Poienile Glodului, Botiza, Vișeul de Sus, Valea Vinului, Vaser) și bazinul asociat munților Maramureșului și Rodnei (Suligu, Mihai, Baia Borșa și Borșa). Cele mai multe dintre acestea nu mai sunt valorificate.

Turiștii sunt atrași în mare măsură de lacurile glaciare, cum sunt Buhăescu I, Buhăescu II, Buhăescu III, Buhăescu IV, Iezer, Izvoru Bistriței, Vinderel și de lacurile de prăbușire, cum este Lacul Albastru.

De asemenea, există acumulări lacustre destinate activităților de cură și agrement, cum sunt cele de la Ocna Șugatag și Coștiui (lacurile antroposaline Gavrilă, Tăul Fără Fund, Vrăjitoarei, Bătrân și Roșu și carstosaline Vorsing, Lacul Alb, Mihai, Pipiriga de Sus, de Mijloc și de Jos, Lacul Fântâna de la Slatină).

1.2.5. Importanța elementelor biogeografice asupra turismului

Vegetația este diferențiată pe altitudine, în relație cu clima și cu solul. Formațiunile vegetale ce caracterizeazǎ regiunea Maramureș sunt rǎspândite pe altitudine sub formǎ de fâșii late de 300–500 m, alcǎtuind etaje și subetaje de vegetație. Pe versantul nordic al Munților Rodnei, la altitudini de peste 1 800 m pe versantul de nord al Munților Rodnei și pe vârfurile cele mai înalte din Munții Maramureșului se găsește etajul alpin, acesta fiind format din pajiști și stânci, sub care se găsește etajul subalpin, cu vegetație formată din jnepeni, afini etc. Coniferele sunt reprezentate în special prin molizi, păurile fiind compacte în zone precum Munții Maramureșului și Rodnei și cu aspect insular sau mixte, cu foioase precum fagul în celelalte masive.

Pădurile de fag sunt cele mai răspânite la altitudinile de 400 – 1 000 m, acestea fiind compacte pe munți și sub formă de pâlcuri în apropierea așezărilor, oamenii creând pășuni. Gorunul urcă până la 600 ș, fiin găsit în vestul Depresiunii Maramureșului, sub formă de pâlcuri, iar pe suprafețe reduse se găsesc și plante de sǎrǎturǎ și zǎvoaie în lunci.

Diversitatea vegetației a condus la o mare varietate a fauneim aici găsindu-se și specii având valoare cinegeticǎ. La altitudini mari, se găsesc animale precum capra neagrǎ, marmota, acvila de stâncǎ. La altitudini mai scăzute, există specii precum cocoșul de munte, cocoșul de mesteacǎn, ierunca, cerbul, ursul brun, cǎprioara, jderul, râsul. În apele repezi ale râurilor viețuiesc lostrița, pǎstrǎvul indigen și curcubeu, lipanul, scobarul.

In Maramureș, s-au creat și o serie de rezervații naturale, pentru protecția unicității și frumuseții naturale a acestei regiuni, ar și pentru protejarea unor specii animale și vegetale aflate pe cale de dispariție, unele fiind declarate monumente ale naturii (fig. 6).

Fig. 6. Harta rezervațiilor naturale din județul Maramureș. Sursa: https://www.muntiimaramuresului.ro/index.php/ro/62-news-events/194-plan-de-management, accesat la data de 29.11.2017

Rezervația biosferei Pietrosul Mare, aflată în limitele localităților Borșa și Moisei, reprezintă zona cea mai semnificativă protejatǎ prin lege, aceasta întinzându-se pe circa 3.300 ha, dintre care 1.200 ha fiind gol de munte și 1.500 ha fiind acoperite de pǎduri.

O altă rezervație importantă este Rezervația Cornedei-Ciungii Bǎlǎsânii, aceasta găsindu-se în Munții Maramureșului. Rezervația include goluri de munte. Scopul creării acestei rezervații a fost protejarea cocoșului de mesteacǎn.

O altă rezervația creată cu scopul protejării unei specii este Rezervația de sub Muntele Sâlhoi și Zimbroslavele din Munții Maramureșului, aceasta protejând planta numită Cochlearia pyrenaica, plantă care este un relict glaciar, fiind o specie rarǎ în România.

Alte rezervații naturale sunt Mlaștinile Vlǎsinescu, Tǎul lui Dumitru de pe platoul Izvoarelor, Poiana Brazilor și Lacul Morǎrenilor în hotarul satului Breb. Aceste mlaștini se caracterizează printr-o vegetație conținând elemente nordice și relicte glaciare.

Rezervația Creasta Cocoșului se găsește în masivul Gutâi și este o rezervație cu caracter geologic, fiind formată dintr-un masiv andezitic de forme și dimensiuni foarte mari, la fel ca și Cheile Tǎtarului de pe pârâul Brazilor, pe Valea Marei.

Izvorul Albastru al Iezei se găsește pe raza comunei Sǎcel și trece prin mediu calcaros printr-o porțiune subteranǎ printr-un mediu calcaros. In această regiune, mai există și o serie de rezervații floristice dedicate protejării diverselor specii de plante, dintre care menționăm gorunul (la Ocna Șugatag și Ronișoara) și laricele (Ocna Șugatag și Coștiui). Alte plante care sunt protejate prin lege sunt bujorul de munte, laleaua pestrițǎ și o serie de arbori seculari. Fauna protejată pin lege include râsul, corbul, acvila țipǎtoare micǎ, bufnița, huhurezul, ciuful, cocoșul de munte și lostrița.

Toate acestea reprezintă atracții turistice importante, atât pentru turiștii veniți în scop de agrement, dar și pentru turismul științific și turismul de vânătoare.

1.2.6. Elemente pedologice cu influență asupra turismului

In regiunea Maramureș, solurile includ grupa celor caracteristice pentru zonele de munte și depresionare, acestea la rândul lor, determinând caracteristicile de faună și floră. (fig. 7)

Fig. 7. Harta pedologică a județului Maramureș. Sursa: http://eeagrants-tisa.ro/en/activity-2/, accesat la data de 29.11.2017

Ținând seama de caracteristicile imprimate de condițiile fizico-geografice învelișului de sol, Țara Maramureșului face parte din regiunea pedogeograficǎ a Carpaților în care se remarcǎ etajarea verticalǎ pe domenii: domeniul cambisolurilor, spodosolurilor și umbrisolurilor etajate pe verticalǎ și domeniul cambisolurilor și argiluvisolurilor din depresiunile montane cu caracter colinar.

PARTEA A II – A. CONSIDERAȚII ISTORICE ȘI CONCEPTUL DE TURISM ETNOGRAFIC 

2.1. Conceptul de identitate teritorială în turismul etnografic 

Bob McKercher și Hillary du Cros (2002) au scos în evidență condițiile sine-qua-non ale existenței turismului de patrimoniu cultural. Acestea presupun existența a patru elemente: activitatea de turism, utilizarea bunurilor de patrimoniu cultural, consumul de experiențe și produse, și, desigur, turistul. Pentru a înțelege modul în care acestea se intercalează, definirea fiecărui concept apare ca necesară. Astfel, conform definiției oficiale furnizată de Organizația Mondială a Turismului, turismul: ”cuprinde activitățile pe care persoanele care călătoresc și stau în afara reședinței lor, pentru o perioadă de nu mai mult de un an, în scopuri de agrement, de afaceri și în alte scopuri”.

Turismul cultural, utilizat ca termen interșanjabil cu cel de ”turism de patrimoniu cultural”, oferă turiștilor atracția tradițiilor culturale, a locurilor și valorilor precum și aspecte precum practici religioase, tradiții folclorice, personalizate social comunitățiților. O definiție exhaustivă a fost oferită de Guvernul Federal Australian, în documentul Creative Nation: Commonwealth Cultural Policy (1994). Turismul de patrimoniu cultural este acela care permite: ”cuprinderea unei întregi game de experiențe de către vizitatori, aceștia putând conștientiza ceea ce o destinație și locuitorii acestia fac în mod distinct și distinctiv – stilul de viață, patrimoniul caracteristic, arta, locuitorii -, în scopul interpretării acestor experiențe culturale și îmbogățirii personale”.

În ceea ce privește bunurile de patrimoniu cultural, în vederea definirii lor, mai întâi este necesară definirea coordonatelor ”patrimoniului cultural”. Davison (2008) a definit patrimoniul ca ”proprietate” (amintiri de familie) pe care părinții le transmit copiilor lor. Referindu-se la termenul ”proprietate”, Davison are în vedere un complex de elemente prețioase, care necesită îngrijiri suplimentare, în vederea transiterii lor către următoarea generație. Tunbridge și Ashworth (1996) au sugerat o modalitate de definire a termenului ”patrimoniu”, abordându-l din trei perspective: trecutul ca ”ceea ce s-a întâmplat”; istoria ca ”încercari selective pentru a descrie un anume element și cum lucrurile au ajuns să fie așa cum sunt”, patrimoniul ca ”un produs contemporan în formă de istorie”.

Conform Departamentului de Patrimoniu Național, patrimoniul poate fi clasificat în două categorii: patrimoniul cultural și patrimoniul natural. Este prevăzută de asemenea sub-clasificarea primei categorii în ”elemente de patrimoniu fix” și ”elemente de patrimoniu mobil”. Deși fac parte din aceeași categorie, sunt diferite prin natura lor. Elementele de patrimoniu fix fac referire la acelea care sunt în permanență tangibile, corporale. La rândul lor, acestea pot fi clasificate în elemente: statice – se referă la situri istorice, monumente, clădiri etc.; mobile – se referă la artefacte culturale care pot fi mutate, cum ar fi manuscrisele, obiectele textile, ceramică, metal etc.

Categoria de patrimoniu cultural imaterial este descrisă de Organizația Națiunilor Unite, în cadrul Convenției pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial 2003 ca fiind: ”practici, reprezentări, expresii, cunoștințe, aptitudini – cu aceasta, precum și a instrumentelor, obiecte, artefacte și spații culturale asociate – care comunitățile, grupuri și, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte a patrimoniului lor cultural”. De asemenea sunt prevăzute cele cinci domenii principale în care patrimoniul cultural imaterial este evident: tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vehicul al patrimoniului cultural imaterial; spectacole; obiceiuri sociale, festivități și ritualuri; cunoștințe și activități legate de natură și univers; meșteșuguri tradiționale.

În ceea ce privește consumul de experiențe și de produse specifice turismului de patrimoniu cultural, turismul, pentru a deveni turism de tip cultural, este imperios necesar să implice și consumul de experiențe și de produse locale. Trebuie avută însă în vedere și modalitatea prin care elementele de patrimoniu cultural, tangibil sau intangibil, sunt transformate în produse de turism de patrimoniu cultural, deoarece printre principalele obiective ale acestei forme de turism este protejarea elementelor pe care le valorifică. Turistul, cel de-al patrulea element al turismului de patrimoniu cultural, este de fapt coloana vertebrală în sectorul turismului. Goeldener et. al (2009) au definit turiștii ca fiind acele ”persoane care călătoresc într-o altă țară decât cea în care își au reședința, pentru o perioadă de cel mult 12 luni, în alt scop decât cel de exercitare a unei activități remunerate”.

McKercher și Du Cross (2002) au identificat cinci tipologii de turist cultural: turistul în scop cultural – turismul cultural este motivul principal pentru a vizita o destinație, cu scopul dobânirii unei experiențe profunde; turistul cultural în scop peisagistic – turismul cultural este într-o oarecare măsură motivul principal pentru a vizita o destinație, dar experiență culturală este superficială; turistul cultural neașteptat- un turist care nu călătorește în scop de turism cultural, dar care, după sosirea la destinație, ajunge să aibă o profundă experiență de turism cultural; turistul cultural incidental – turismul cultural este un motiv slab pentru a vizita o destinație, iar rezultatul experienței este unul superficial; turistul cultural ocazional – acest tip de turist nu are printre principalele obiective de călătorie turismul cultural, dar cu toate acestea participă la unele activități și are parte de o experiență culturală superficială. Toate cele cinci tipuri de turiști descrise mai sus sunt de fapt influențate de destinația aleasă pentru vizitare, iar din acest punct, comunitatea gazdă are rolul de a își consolida identitatea, în funcție de unicitatea lor natural specifică.

Un produs turistic de patrimoniu este legat foarte mult la ora actuală de modul de prezentare și de recrearea tradițiilor etnice, autenticitatea având o foarte mare importanță pentru calitatea acestui tip de produs, contribuind decisiv la satisfacția turiștilot. În ceea ce privește cererea, turismul de patrimoniu este reprezentat în prezent de dorința vizitatorilor, a turiștilor, de a experimenta direct și a participa mai mult sau mai puțin activ la activități culturale, de tip spectacol, gastronomie, artizanat, etc. Din perspectiva ofertei, turismul de patrimoniu este larg privit ca un instrument pentru comunitatea economică, pentru dezvoltare și este adesea promovată în mod activ de către administrațiile locale și întreprinderile private. Cu toate acestea, există puține informații cantitative care ar ajuta planificatorii să determine cererea turistică a patrimoniului și structurile comportamentale care stau la baza acesteia.

Ințelegerea motivațiilorși percepțiilor este utilă pentru administrarea patrimoniului prin prisma factorilor precum politica de prețuri, atractiile, dar și înțelegerea profilului de vizitatori, în vederea gestionării durabile, inclusiv a finațărilor. Aceste informații apar ca utile mai ales pentru comunitățile care încearcă să promoveze turismul de patrimoniu, deoarece ar putea duce la dezvoltarea de produse mai bune, adaptate la gusturile potențialilor turiști. Un atribut important al patrimoniului turistic este autenticitatea, sau cel puțin percepția acesteia. De fapt, concentrarea pe elemente de autenticitate este un principiu de bază pentru acest tip de dezvoltare a turismului.

Din punct de vedere al identității teritoriale, Maramureș este foarte bine reprezentat și se încadrează foarte bine în obiectivele unui astfel de concept, fiind vorba de un peisaj distinct, specific maramureșean, în cadrul căruia au loc interacțiuni între factorul antropic și cel natural, caracterizate prin note definitorii, având rolul de a susține această unitate teritorială, aceste componente fiind puternic intercondiționate.

In această regiune, se urmărește realizarea coeziunii teritoriale, fiind transformată diversitatea teritorială într-un avantaj, prin controlul resurselor umane, conservarea resurselor naturale, dezvoltarea economică și dezvoltarea relațiilor dintre mediul rural și cel urban.

2.2. Identitatea teritorială pe Valea Marei

2.2.1. Istoria locuirii

Istoriografia afirmǎ cǎ cele mai vechi urme ale locuirii în spațiul maramureșean dateazǎ din neolitic (5 500 – 1 800 î.Hr.). Materialele cartografice demonstreazǎ marea stabilitate a vetrelor, moșiilor satelor pânǎ azi, împǎrțirea actualǎ fiind doveditǎ chiar și în diplomele maramureșene și în hǎrțile cele mai vechi, chiar dacǎ apartenența lor la structurile administrative superioare, de rang comunal și supracomunal, s-a mai schimbat în timp.

Ca premisǎ socialǎ a individualizǎrii Țǎrii Maramureșului, evoluția demograficǎ este indicatorul potențialului uman al regiunii, alǎturi de diferitele tipuri de structuri. Evoluția numericǎ a populației de pe teritoriul actual al Țǎrii Maramureșului se caracterizeazǎ printr-o creștere susținutǎ pânǎ în anul 1 992. Descreșterea care a urmat în perioada 1992 – 2002 este uniformǎ ca valoare absolutǎ (1 000 de locuitori în fiecare an). Populația totalǎ a regiunii studiate în anul 2002 a fost de aproximativ 250 000 de locuitori, cele mai mari concentrǎri de populație înregistrându-se în orașele Sighetu Marmației, Borșa, Vișeul de Sus și de-a lungul vǎilor Iza și Vișeu (fig.8).

Fig. 8. Harta orașelor din jud. Maramureș. Sursa: http://hartagiurgiu.ro/harta-ro-Giurgiu-SCOLAR–492-Maramures___Orase.html, accesat la data de 29.11.2017

Sporul natural cu cele douǎ componente ale sale (natalitatea și mortalitatea) plaseazǎ regiunea Maramureș pe unul din primele locuri la nivel național: -18‰. La nivel regional existǎ diferențieri marcante, cuprinse între 14‰ la Poienile de sub Munte și -2‰ în Poienile Izei. Valori medii sunt caracteristice pentru Sighetu Marmației, Vișeul de Jos, Vadu Izei și Botiza.

Migrația este un fenomen caracteristic societǎții maramureșene, menționat încǎ din documentele secolului al XV-lea, cauzele se înscriu într-o gamǎ foarte largǎ, de la lipsa de teren arabil la mari calamitǎți (secete prelungite, foamete, epidemii etc.) Migrația maramureșenilor are câteva trǎsǎturi specifice: deplasarea este sezonierǎ, la munci agricole și pe șantier, în alte regiuni ale României (Banat, București, Cluj, Constanța), migrația definitivǎ internǎ și internaționalǎ e mai puțin semnificativǎ în raport cu cea temporarǎ, problemele economice apǎrute dupǎ 1 989 au intensificat fenomenul.

Valorile statistice referitoare la migrația definitivǎ au relevat grupǎri teritoriale compacte în SE respectiv NV Țǎrii Maramureșului, cu un maxim remarcabil la Bocicoiul Mare și Ocna Șugatag. În ceea ce privește imigrația Sighetu Marmației și Vișeu de Sus își mențin poziția de centru de atracție. La acestea se mai adaugǎ și comunele cu structurǎ etnicǎ mixtǎ. Emigrația este carcteristicǎ în SV regiunii.

Migrația internaționalǎ a maramureșenilor s-a intensificat mult în ultimii 10 ani datoritǎ condițiilor socio-economice specifice precum și datoritǎ unui anumit cult al migrației, înrǎdǎcinat de secole. Sursele oficiale (C.J.S. Maramureș, 2002) indicǎ faptul cǎ 43 % din sporul migratoriu o reprezintǎ migrația internaționalǎ. Fluxurile migratorii își au originea în fiecare localitate din Țara Maramureșului, îndeosebi satele: Poienile Izei, Slǎtioara, Glod. Destinația o constituie țǎrile latine ale Europei: Spania, Italia, Franța, dar și Austria, Cehia, Israel, Germania. Dupǎ nivel educațional, migreazǎ persoanele cu nivel mediu și primar, forța de muncǎ aptǎ pentru activitǎți pe șantierele de construcții. Ele se transformǎ în migrație definitivǎ doar în 1 % din cazuri.

Resursele umane alǎturi de cele materiale, financiare și informaționale sunt elemente de bazǎ ale economiei Țǎrii Maramureșului. Analiza lor cantitativǎ și calitativǎ oferǎ o imagine de ansamblu a modului în care ele participǎ la specializarea funcționalǎ. În acest sens, economia acestei regiuni dispune de resurse umane cu urmǎtoarele caracteristici: populație totalǎ în scǎdere foarte lentǎ, mai lentǎ decât la nivel județean sau național; mortalitate infantilǎ redusǎ, populația ruralului ocupatǎ în agriculturǎ și servicii; populația urbanului în industrie și servicii; populație de vârstǎ activǎ în jurul valorii de 50 %, populația activǎ care a suferit de pe urma restructurǎrii industriei extractive și a construcțiilor de mașini s-a reorientat spre industria lemnului și servicii (agroturism) și ponderea populației cu nivel înalt de calificare și specializare este în creștere.

Sistemul de așezǎri a condus la evidențierea unor noduri cu rol de joncțiune precum și a unor axe structurante (grefate invariabil pe principalele vǎi) cu rol major în organizarea teritoriului. De menționat cǎ în proiecția mentalǎ a maramureșeanului, ”valea” joacǎ un rol primordial, nu numai ca element peisagistic dominant, ci și ca spațiu de viețuire și perenitate. La o analizǎ de ansamblu se poate observa dispunerea altitudinalǎ a majoritǎții vetrelor pânǎ la 500 m. Caracterele rețelei de așezǎri din Țara Maramureșului sunt consecința evoluției istorice, economice și sociale, precum și sinteza modului în care a reușit sǎ valorifice avantajul pozițional oferit de suma elementelor cadrului natural.

În prezent, rețeaua de așezǎri este compusǎ dintr-un municipiu: Sighetu Marmației, patru orașe: Borșa, Vișeu de Sus, Sǎliștea de Sus și Dragomirești, 30 de comune și 56 de sate. În ansamblu, rețeaua de așezǎri a regiunii are aceeași configurație ca acum 2-3 secole, cu câteva ajustǎri legate de fenomene tipice datorate exploziei demografice, îmbunǎtǎțirii tehnicilor de lucru și exploatǎrii puternice a resurselor naturale.

Posiblitǎțile de comunicare de-a lungul vǎilor maramureșene au fost valorificate prin crearea rețelei de drumuri de vale și mai târziu a celei de cǎi ferate cu ecartament normal, îngust și larg. Tocmai puterea de polarizare a Sighetului a fǎcut ca localitǎțile considerate extreme sau ”cap de linie” sǎ fie mult mai numeroase decât în alte regiuni. În Țara Maramureșului existǎ 10 astfel de localitǎți (Breb, Glod, Poienile Izei, Ieud, Poienile de sub Munte, Coștiui, Valea Stejarului, Crasna Vișeului, Botiza) și alte 6 localitǎți ”interfațǎ” (Piatra, Mara, Budești, Sǎcel, Borșa, Valea Vișeului) cu regiunile limitrofe, pe axe de intensǎ circulație.

2.2.2. Situri arheologice în Valea Marei

Din 1986 până la ora actuală, s-au desfășurat o serie de cercerări de pe teritoriul istoric maramureșean, în cadrul cărora au fost găsite aproximativ 30 puncte arheologice, în cea mai mare parte preistorice, pe văile cele mai importante, respectiv Valea Marei, Valea Izei, Valea Tisei, Valea Cosăului și ValeaVișeului. Acestea provin în mare parte din epoca bronzului, unele fiind chiar și mai vechi, datând din paleolitic, iar alte sunt in perioadele prefeudală și feudală.

Deși o mare parte a Maramureșului istoric a fost cercetată, nu s-au descoperit vestigii certe din perioada dacică, cu toate că aceștia au locuit în Maramureș, fapt dovedit prin monedele descoperite în această regiune, teoria cea mai pertinentă fiind că dacii au avut situate așezările în zone inaccesibile în zilele noastre, pe vârfurile dealurilor sau sub centrul localităților care există la ora actuală.

Nu s-au putut realiza datări cronologice exacte pentru punctele arheologice, deoarece materialul găsit în cadrul cercetărilor de suprafață este redus, fragmentar și în general atipic, fiind necesară cercetarea stratigrafiei siturilor. 

La Berbești-Valea Arjii, așezare aflată deasupra râului Mara, s-au descoperit unelte din piatră cioplită, care nu au putut fi datate.

Au fost descoperite urme de așezări din epoca bronzului, constând în bucăți de ceramică și utilaj din piatră, la Giulești-Valea Sărată, pe pintenul de terasă aflat în partea de sud a văii, în apropierea confluenței cu Mara.

La Ocna Șugatag-Handal a fost descoperită o așezare datând din epoca bronzului, la sud de lacul Gavrilă, fiind găsit un strat de cultură și bucăți ceramice în râpile de pe pintenul de terasă, la 0,7 m adâncime.

La Săpânța – Sub Scaun a fost descoperită o așezare de dimensiuni mari, care a fost locuită în mai multe epoci, respectiv în paleolitic, în epoca bronzului și în feudalism. Au fost găsite unelte fabricate din piatră, fragmente ceramice din epoca medievală etc. In centrul platoului se găsește o ridicătură de teren unde pare să se găsească un material bogat.

La Săpânța-Părți au fost descoperite urme de așezări vechi, reprezentate de fragmente ceramice și unelte din piatră cioplită.

In apropiere de Sighetu Marmației, au fost găsite mai multe așezări din epoca bronzului și in paleolitic.

La Vadu Izei-Pticuiu a fost descoperită o așezare preistorică, datân din neogen, aflată pe marginea exterioară a piemontului Mara-Săpânța, la aproximativ 80 metri deasupra râului Mara, pe malul stâng, la ieșirea dinspre sud a satului Vadu Izei.

2.2.3. Multiculturalismul în Maramureș și pe Valea Marei

Ca urmare a situării geografice a Maramureșului, aflându-se în apropiere de centrul geografic al Europei, în această zonă au ajuns diverse naționalități, pe lângă români, cum ar fi maghiarii și ucrainienii. Acești și-au păstrat de-a lungul timpului propriile elemente culturale și religioase, fapt evidențiat în elementele arhitecturale, costume și gastronomie.

Românii conviețuiesc cu alte etnii de foarte multă vreme, astfel încât fenomenul multiculturalității este prezent și înrădăcinat, manifestat în tradiții și obiceiuri.

În anul 1910, Maramureșul era format din teritoriile de pe cele două părți ale Tisei, având reședința la Sighetu Marmației, și înregistra 73.506 populație română, peste 33.000 de maghiari, peste 32.000 de evrei, peste 28.000 de germani, peste 21.000 de ucraineni și încă aproximativ 430 alte etnii, care trăiau în comunități compacte sau mixte, fiecare conservându-și tradițiile, dar interacționând cu cultura celorlalte etnii.

In 1733, Maramureșul făcea parte din Ungaria și a fost supus la numeroase invazii străine. In 1773, au fost aduși coloniști germani, aceștia maghiarizându-se cu timpul. Tot în această perioadă, au fost aduși coloniști germani care se ocupau cu mineritul, dulgheria și plegăritulm numiți și ”țipteri”, numărul acestora scăzând foarte mult în secolul XX, datorită emigrărilor în Germania, astfel încât această comunitate este aproape dispărută în Maramureș.

Evrei sunt prezenți în Maramureș din secolul XVIII, prima atestare documentară fiin în anul 1728, ei venind din Galiția. Inițial, ei plăteau proprietarilor de pământuri o taxă de toleranță, devenind apoi negustori de cereale și de vite și, mai apoi, mari proprietari, având în proprietate terenurile și casele din apropierea drumului principal, unde și-au amplasat ateliere și magazine. In 1930, existau peste 34.000 de evrei, dar la sfârșitul secolului XX comunitatea s-a destrămat.

Maghiarii și ucrainienii sunt atestați documentar din secolul XIV. Numărul maghiarilor a crescut foarte mult în timpul stăpânirii ungurești, având loc și maghiarizarea restului etniilor din Maramureș, mulți dintre aceștia din urmă declarându-se maghiari, astfel că în 1930 populația maghiară număra 11.200 de locuitori.

Ucrainienii erau enumiți ruteni în perioada interbelică, ei trăind în așezări compacte pe Valea Vișeului, pe Valea Ruscovei, pe Valea Tisei și pe Valea Ronișoarei. Se regăsesc, de asemenea, în așezări mixte în Câmpulung la Tisa, aici mulți ucrainieni fiind maghirizați.

2.2.4. Gastronomie

Maramureșul contribuie la tradiția bucătăriei românești cu feluri arhaice, reprezentative pentru civilizația pastorală. Bucătăria maramureșeană are o individualitate proprie, fiin un amestec aparte de tradiții care au conservate până în prezent.

Bucătăria maramureșeană folosește foarte multă untură de porc, smântână afumată sau costiță. Alimentul folosit în cele mai multe combinații este brânza. Ca băuturi, cele mai folosite sunt horinca de prune și țuica fiartă cu miere. Primăvara, când se formează turmele de oi care vor pleca la pășunatul de alpin, se sărbătorește stâna maramureșeană. Sărbătoarea are loc pe dealurile din vecinătatea satelor, consumându-se mâncăruri și băuturi tradiționale și ascultându-se muzică populară veche. în acordurile unei muzici folclorice cu ecouri ancestrale. Voia-bună și dansul continuă până noaptea târziu la casa administratorului stânei. Dintre felurile consumate, sunt mămăliga cu brânză, sarmalele, supele și ciorbele, fripturile și clătitele cu brânză și smântână. Amășiga cu brânză și jumări este sprecifică acestei regiuni, consumată cu ceapă verde și horincă. Ciorbele, borșurile și majoritatea supelor sunt pregătite cu un rântaș și drese cu smântână.

O altă sărbătoare la care maramureșenii petrec și se ospătează este Tânjaua. Această tradiție este practicată încă la ora actuală pe Valea Marei, fiind sărbătorit cel care a început primul să-și lucreze pământul, fiind plimbat de ”tânjaua plugului” și udat cu apă ”dătătoare de viață”. Obiceiul continuă cu ospătatul la casa sărbătoritului, unde toți participanții sunt serviți cu mâncăruri și băutură din belșug.

Astăzi, bulzul maramureșean e de găsit în multe restaurante românești, la fel ca și clătitele cu brânză de vaci și smântână, care se pun la cuptor. În zonă se mănâncă și piure de castane cu frișcă, desert orășenesc, preluat de laViena. Un deliciu Maramureșean e mai nou și găina unsă cu untură de porc și pusă pe jar, dar umplută cu ficat și legume. Mai rar veți găsi, pe Valea Izei, doar în casele gospodarilor vechi, o mâncare care seamănă cu paella spaniolă: mămăligă subțire în care gospodina azvârle bucăți de brânză sfărâmată, de cârnăciori de casă uscați, două-trei ouă, lapte și smântână: iese ceva de te lingi pe degete, care e la fel de bună și rece, dar udată cu horincă.

Principalele festivaluri gastronomice sunt: Târgul cepelor, care are loc în septembrie și Târgul cireșelor, în iunie, care se desfășoară la Asuajul de Sus; Festivalul castanelor, care are loc toamna, la Baia Mare; Ruptul sterpelor, care se desfășoară în mai, în Bogdan-Vodă; Sânzienele, în iulie, la Borșa; Tânjaua, în prima duminică din mai, la Hoteni, și în aprilie la Ocna Șugatag; Târgul de Sântămărie, care se desfășoară pe 15 august, la Moisei; Hora de la Prislop, pe 13 august la Prislop-Borșa; Festivalul Obiceiurilor din Țara Chioarului, în iulie, la Satulung; Festivalul Obiceiurilor laice de iarnă, în decembrie, la Sighetu Marmației; Festivalul Obiceiurilor din Țara Lăpușului, în iulie, la Stoiceni; Stejarul, festivalul verii, în prima duminică din iuliem la Șomcuța Mare; Nunta, în iulie, la Vadu Izei; Serbarea căpșunilor, în iunie, la Călinești-Oaș; Festivalul codrenesc, în august la Chilia; Carnavalul, în decembrie, la Sighet. Paștele Blajinilor (a patra zi după Paști) și Sâmbra oilor se desfășoară în mai multe localități.

2.2.5. Tradiții și manifestări etno-folclorice

Maramureșul este zona cunoscută sub numele de inima satului tipic românesc și se focusează asupra a tot ceea ce presupune viața la țară. Maramureșul este văzut de turiști ca fiind locul care deține cele mai multe atracții culturale, fie ele naturale sau artizanale, iar unul dintre cele mai accesibile și simple moduri de a le cunoaste este o plimbare pe acele meleaguri în compania unuia dintre săteni. Această zonă mai este numită și lăcașul sărbătorilor creștine. Spre exemplu, după semănat, după Postul cel Mare și cel al Sfintelor Paști, după costit, după strângerea recoltei și după terminarea pregătirilor de Crăciun, maramureșenii petrec aceste sărbători cu mâncăruri tradiționale și cu muzică și dansuri pe măsură.

În ceea ce privește pregătirea mâncărurilor tradiționale există multe obiceiuri.Spre exemplu, în sâmbăta dinaintea Floriilor, gospodinele pregătesc câte o pâiniță pentru fiecare membru al familiei, supranumită și “floare de grâu”, pentru a se întâlnii cu toții în Rai, după cum spune tradiția. După cum se știe, maramureșenii au fost și sunt preocupați de prelucrarea lemnului, de aceea majoritatea obiectelor, lucrurilor și lăcașelor care-i înconjoară sunt din lemn, iar pentru ei reprezintă cea mai veche tradiție preluată de la străbuni.

În zilele de astăzi, cele mai impresionante sculpturi din lemn pentru maramureșeni sunt reprezentate de porțile de lemn, fiecare poartă având modelul său propriu și simbolizând viața veșnică iar funia răsucită face legătura între cer și pământ.

Maramureșul este cunoscut ca fiind locația care deține cele mai multe obiceiuri și tradiții pur românești și care totodată sunt sărbătorite și păstrate cu sfințenie. Printre cele mai importante obiceiuri și tradiții se regăsesc obiceiurile și tradiții de primăvară.

“Danțul Cosercilor” are loc în Valea Chioarului unde localnicii se strâng cu toții la căminul cultural pentru a se întrece în coserci. Cosercile sau coșurile sunt împodobite cu ștergare tradiționale căt mai deosebite, iar coșurile sunt aduse de acasă pline cu mâncăruri tradiționale alese și cât mai gustoase, apoi localnicii se petrec cu dansuri și mâncarea adusă de ei.

Fig. 9. Danțul Cosercilor. Sursa: google images, accesat la data de 02.12.2017

Începutul Postului Mare – în ziua de dinaintea începerii Postului Mare localnicii din toate satele maramureșene se srâng într-un loc pentru a prevestii începutul postului, sărbătorind prin muzică și dans. Mai apoi, timp de șapte săptămâni, toată lumea postește și nu va mai avea loc nicio petrecere pănă la sărbătoarea Sfintelor Paști.

Seara de Bunavestire este o sărbătoare creștină celebrată în fiecare gospodărie maramureșenească prin aprinderea unui foc înalt.Tradiția spune că acel foc înlătură din casă, gospodărie și din viețile oamenilor toate relele și necazurile.

Cu ocazia sărbătoririi Sfintelor Paști, toți locuitorii Maramureșului îmbracă haine populare noi, lucrate manual, îndeosebi copiii, vopsesc și încondeiază ouălele, iar în noaptea de Înviere gospodinele se duc cu pasca proaspăt facută la răsărit. De asemenea, a doua zi, în Surdești, este sărbătorit gospodarul care a terminat cel dintâi munca câmpului.

”Tânjaua de pe Mara” se sărbătorește în Hoteni, și simbolizează ieșirea primului om la arat. Sătenii îmbracă haine populare cât mai colorate și cu imprimeuri cât mai bogate care să semnifice prosperitate. De asemenea, țăranii spun că această tradiție își are rădăcini foarte vechi, iar numele acesteia provine de la “tanja”, reprezentând proțapul în care se prin vitele la plug.

Fig. 10. Tanjaua de pe Mara. Sursa: google images, accesat la data de 02.12.2017

În ziua Rusaliilor, creștinii își împodobesc casele cu ramuri verzi de paltin sau tei și petrec această zi cu mâncare tradițională. Băieții tineri, strâng în acest timp cât mai multe nuiele groase pentru a ridica în mijlocul satului o prăjină înaltă împodobită cu coronițe de flori. Acest obicei străbun semnifică pentru locuitori simbolul înălțării sau al renașterii, totodată această tradiție mai este numită și “Armindenii Rogozului”.

Sărbătoarea Narciselor de la Repedea are ca scop sărbătorirea narciselor, astfel că comuna care deține cea mai mare câmpie de narcise oferă un festival cu muzică și dansuri folclorice precum și o paradă de haine populare.

Dintre obiceiurile și tradițiile de vară, amintim Sărbătoarea cositului și a plăcintelor – în momentul în care iarba a crescut suficient cât pentru a fi cosită, sătenii se strâng într-un loc special în care bărbații își demonstrează îndemânarea la cOașă iar femeile prezente trebuie să treacă o probă, prin care se atestă care dintre ele a făcut cea mai coaptă și arătoasă plăcintă.Această tradiție este prezentă și cel mai mult practicată în comuna Mesteacăn, dar și în alte zone din județul Maramureș.

In Seara de Sânziene, fetele care nu sunt căsătorite fac coronițe din flori de sânziene pentru a le agăța mai apoi la streșinile caselor precum și la stâlpii porților, această tradiție este aducătoare de noroc, dacă este îndeplinită cum trebuie, și anume cu mult fast, ca sânzienele să nu se supere, de aceea de ziua lor li se dedică tot felul de manifestări, și anume, o serbare câmpenească și trei festivaluri, unul în Borșa, unul în Rona de Jos și unul în Tăuții Măgheruș.

Danțul de Sânpetru își are originea din sărbătorirea hramului bisericii din Șindrești, de ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, astfel că după slujba religiOașă, sătenii se strâng cu toții pentru a dansa, a cânta și a se înfrupta din mâncărurile alese.

Sărbătoarea Sfintei Mării Mare își are rădăcini vechi, deoarece se strâng grupuri mari de pelerini care se îmbracă în alb, semnificând astfel puritatea fecioarei, pentru a merge la mânăstirile din împrejurimi.Cu această ocazie, atăt pelerinii cât și tinerii care se strâng, cântă cântece în cinstea Maicii Domnului. Poporul acestei zone afirmă căci această sărbătoare simbolizează trecerea de la anotimpul cald la cel răcoros, iar după trecerea acestei zile apar ploile și își face apariția răcoarea, și totodată dacă oamenii bolnavi se roagă în acea zi Maicii Domnului pentru vindecare, rugile le sunt ascultate.

Dintre obiceiurile și tradițiile de toamnă, amintim Sărbătoarea strugurilor sau Balul Strugurilor, cum i se mai spune, reprezintă o veche tradiție, așa că după culegerea strugurilor, aceștia se pun într-o albie mare iar fetele tinere, nemăritate sunt puse în acea albie și dansează cu scopul de a zdrobii strugurii, și sunt privite de către tineri îndeosebi. De asemenea, acest obicei mai reprezintă și ieșirea tinerilor în societate.

Fig. 11. Balul strugurilor. Sursa: google images, accesat la data de 02.12.2017

Sărbătoarea de Sfântul Andrei – cu prilejul acestei sărbători, fetele nemăritate își pregătesc o turtă foarte sărată facută de ele pe care o mănâncă înainte de culcare, iar în vis va apărea băiatul care le va aduce apă pentru a le potoli setea și acela le va fi soț. Tot în acea seară, fetele își pun sub pernă 41 de spice de grâu pentru a visa, și umple o farfurie cu nouă cești de apă, iar a doua zi de dimineață le numără din nou, și în cazul în care mai rămâne apă în farfurie norocul le surâde și se vor mărita.

Dintre obiceiurile și tradițiile de iarnă, amintim Obiceiurile de Ignat, tradiție care este specifică Maramureșului, deoarece în ziua de Ignat nu se mai practică nicio altă activitate decât tăierea porcilor după un ritual specific, și pregătirea acestora de către gospodine, iar preparatele din carnea porcului sunt așezate pe o masă în fața colindătorilor care vin, ca drept ofrandă pentru că au venit să-i colinde. Bătrânii din această zonă susțin cu tărie căci dacă porcul nu este tăiat în ziua de Ignat, adică pe data de 20 decembrie, porcului nu îi va mai merge bine, mai exact nu se va mai îngrășa sau chiar se va îmbolnăvii.

De Crăciun, ziua în care se celebrează Nașterea Domnului, în această zonă se cântă multe colinde și se joacă tot felul de jocuri de către tineri pe tot parcursul acelei zile. De asemenea, în Maramureș, în noaptea de Craciun luminile din casă nu se sting și nicio casă nu rămâne necolindată, iar vitele precum și grajdurile sunt unse cu usturoi pentru a alunga duhurile rele ce fură animalelor laptele, dar și casele și oameni se ung cu usturoi în anumite zone pentru a fi feriți și a îndepărta de duhurile rele. Colindătorii din aceste meleaguri sunt răsplătiți pentru urări cu diferite fructe, prăjituri și nuci. În ziua de Crăciun, în Maramureș casele nu se mătură, ci abia a doua zi se mătură, iar gunoiul astfel strâns se pune la pomi pentru a fi roditori.

Obiceiurile și tradițiile de Anul Nou și Sfântul Vasile – această tradiție este plină de semne de pretutindeni care au tot felul de semnificații pentru anul care tocmai a venit, și anume: dacă în ziua de Anul Nou este frumos afară, anul care va veni va fi bun din toate punctele de vedere, sau dacă pe zăpada din acea zi se văd multe steluțe este semn că în noul an vor fi multe cununii. Sătenii mai spun că în ziua de Sfântul Vasile oamenii trebuie să ia pe nemâncate uneltele cu care lucrează și să le mânuiască de trei ori, semnificând astfel spor la lucru și siguranța zilei de măine în anul ce tocmai a venit. Anul Nou și sărbătoare de Sfântul Vasile se petrec prin colinde și jocuri practicate de copii satului și de tinerii necăsătoriți.

Fig. 12. Tradiții de Anul Nou in Maramureș. Sursa: google images, accesat la data de 02.12.2017

Bobotează este celebrată în primul rând de sfințirea caselor din zonă cu apă sfințită de către preotul comunității, alături de un alai de copii care le urează locuitorilor din case să aibă parte de mult belșug, sănătate și tot ce-i mai bun.În seara de Bobotează fetele și băieții se întâlnesc la căminul cultural pentru a dansa și a se cunoaste mai bine în vederea unei eventuale căsătorii.

Fig. 13. Traiții de Bobotează. Sursa: google images, accesat la data de 02.12.2017

2.3. Rolul factorului istoric și rolul identității teritoriale în dezvoltarea turismului etnografic

Cultura popularǎ și mentalitatea sunt douǎ elemente complementare ale unui sistem care azi apare distinct, net diferențiat, materializat prin ceea ce se numește ”Zona etnograficǎ Maramureș”. Cultura popularǎ ca premisǎ a individualizǎrii Țǎrii Maramureșului cuprinde un ansamblu de valori materiale și spirituale create de-a lungul timpului de societatea maramureșeanǎ. Aceste valori reprezintǎ un complex de cunoștințe, credințe religioase, arta, morala, obiceiurile populare care au ca prim scop contribuția la dezvoltarea materialǎ și tehnicǎ. Ele converg spre un anumit mod de viațǎ al maramureșeanului, ghidat de mentalitate.

Cadrul valorilor materiale și spirituale, simbolul și modelul cultural care diferențiazǎ Țara Maramureșului de regiunile similare din România este alcǎtuit din: casa și gospodǎria țǎrǎneascǎ, bisericile din lemn, instalațiile tehnice țǎrǎnești, portul popular, ceramica, floclorul, obiceiurile și ocupațiile tradiționale.

Pentru Țara Maramureșului sunt caracteristice gospodǎriile cu curți închise, cele cu curți deschise fiind excepții, mai ales în satele risipite. Planul casei este în general rectangular. Prispa cu stâlpi și arcade devine modelul casei. Unicitatea constǎ și în panta mare a acoperișului, în patru ape, datoritǎ precipitațiilor abundente. De asemenea, se pot percepe diferențieri regionale ale materialului de construcție predominant: în sectorul vestic al regiunii (Mara – Cosǎu, Iza superioarǎ) dominant de lemnul de fag și sectorul estic cu lemn de conifere, de unde și stilurile diferite. Evoluția locuinței pânǎ în actualitate s-a realizat odatǎ cu inovațiile în materie de stil, tehnicǎ de lucru, necesitǎți funcționale. S-a trecut de la casa cu o singurǎ încǎpere la cea cu douǎ (apare tinda) la care se mai adaugǎ în timp și casa mare (a treia camerǎ). Inovațiile legate de noile materiale de construcție, mai ales extraregionale, au dus la conturarea casei pe douǎ niveluri din cǎrǎmidǎ sau unul din lemn (superior).

Arhitectura tradiționalǎ maramureșeanǎ are ca și elemente marcante poarta și biserica din lemn. Prin amplificare ele au devenit simboluri ale Maramureșului, larg cunoscute și recunoscute în lume. S-au edificat adevǎrate monumente de arhitecturǎ din lemn care sfideazǎ legile gravitației: Bârsana și Peri – Sǎpânța, cele mai înalte construcții din lemn din lume (peste 75 m).

Biserici din lemn existǎ aproape în toate satele. Majoritatea datând din secolele XVII – XVIII, unele fiind reconstruite dupǎ incendiile provocate de marea invazie a tǎtarilor din 1717. Cea mai veche este Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ieud (1364), cunoscutǎ și sub denumirea de Biserica din deal. Bisericile din lemn se încadreazǎ într-o vasǎ topologie, dar toate au câteva elemente comune definitorii pentru aceastǎ regiune: turnul înalt, zvelt, asemenea unei sǎgeți cǎlare pe pronaos; acoperișul asemǎnǎtor cu cel al caselor vechi (în patru ape), etajat, acoperit cu șindrilǎ.

Poarta tipicǎ maramureșeanǎ are trei stâlpi. În bazinul superior al Izei porțile au cinci stâlpi mai subțiri care dau aparența unei structuri pe trei piloni. În trecut, porțile erau simbolul apartenenței la o anumitǎ clasǎ socialǎ; porțile mari, ornamentate, aparțineau nobililor. Legǎtura dintre bisericǎ, poartǎ, casa și mentalitatea maramureșeanului se poate clarifica analizând simbolistica sculpturii. Din aceast perspectivǎ Țara Maramureșului este supranumitǎ,,civilizația lemnului’’. Repartiția geograficǎ a porților maramureșene este relativ uniformǎ pe toatǎ suprafața regiunii, predominând tipul tradițional. Cele mai vechi exemplare se gǎsesc pe valea Cosǎului. De-a lungul axelor de circulație se remarcǎ însǎ porțile noi, care au tendința de a nu mai respecta tiparele tradiționale.

Felul particular de a gândi și reacționa al maramureșeanului a condus la cristalizarea folclorului, dar mai ales a obiceiului tradițional. În Țara Maramureșului, obiceiurile sunt și norme de comportament, strict dependente de valorile spirituale ale grupului cǎruia îi aparține. Fiind o regiune de tip,,țarǎ’’ obiceiurile au și funcție juridicǎ, numite obiceiurile pǎmântului, menționate chiar în diplomele maramureșene cu titlul de jus valachorum: proprietatea funciarǎ și a altor bunuri, moștenirea bunurilor, infracțiuni și pedepse. Obiceiurile au avut în timp și funcție miticǎ, religioasǎ. O serie de sǎrbǎtori religioase asociate cu obiceiuri mai sunt încǎ respectate în Maramureș. Dintre acestea, o parte au intrat în circuitul valorilor spirituale mondiale, fiind deja valorificate pe plan cultural și turistic.

Existǎ o serie de particularitǎți ale folclorului maramureșean prin care se diferențiazǎ de alte spații etnografice, în principal datoritǎ vechimii lor. Maramureșenii horesc și cântecele lor se numesc ”hori”. În poezia riturilor funerare maramureșenii nu cunosc cuvântul bocet, ci ei se cântǎ, iar verbul reflexiv aratǎ cǎ discursul exprimǎ ceea ce simt.

Aria portului popular s-a restrâns treptat spre regiunile mai înalte și mai izolate, dar cu un ritm mult mai lent decât în alte regiuni ale țǎrii. La acestea contribuie în principal mentalitatea maramureșeanului care nu concepe elementele de port popular ca obiect de muzeu, ci le utilizeazǎ frecvent, în mod spontan. Costumul popular bǎrbǎtesc este mult mai puțin diferențiat regional, resimțindu-se totuși ușoare modificǎri de croi și ornamentație mai bogatǎ la Sǎpânța. În schimb, costumul femeiesc are o serie de variante locale. Elementele cu specific strict local sunt: croiul pieselor, zadiile, ornamentele.

Ocupațiile tradiționale ca elemente componente ale sistemului culturii populare, reflectǎ fie modul de trai al unei populații, un anumit tip de economie, o anumitǎ tehnicǎ de valorificare a resurselor naturale. Ele se materializeazǎ în structura gospodǎriilor, tipul de așezǎri și au impact asupra vieții spirituale.

Condițiile în care s-au dezvoltat meșteșugurile tradiționale sunt strâns legate de caracterele popluației (predominant ruralǎ), autarhie și identitate culturalǎ, coeziunea internǎ. Conlucrarea dintre factorii naturali și sociali a dus la dezvoltarea unei economii în tranziție de la autarhie spre piațǎ. Agricultura și creșterea animalelor erau ocupațiile cu ponderea cea mai importantǎ. Sectorului primar îi mai aparțin ocupații tradiționale ca: pescuitul, albinǎritul, culesul din naturǎ.

Ca fazǎ primarǎ a prelucǎrii lemnului, lucrul la pǎdure, exploatarea, a devenit o ramurǎ importantǎ a ecomomiei Țǎrii Maramureșului, cu denumirea localǎ de ”butinǎrit”. Faza a doua era reprezentatǎ de transportul buștenilor sub forma plutelor, iar ocupația numitǎ plutǎrit.

Germenii sectorului secundar al economiei se regǎsesc în activitǎți legate de materii prime locale. Meșteșugurile țǎrǎnești au ajuns la un înalt grad de rafinament și specializare încât ramurile industriale care primeazǎ azi în Țara Maramureșului sunt: industria textilǎ și industria lemnului. Astfel, sunt menționate încǎ din cele mai vechi documente meșteșuguri tradiționale legate de textile: tors, țesut, cusut; de pielǎrie: cojocǎritul, opincǎritul; olǎritul (cu materie primǎ din abundențǎ în sectorul depresionar); prelucrarea lemnului care a dat Maramureșului numele de ”civilizația lemnului”.

Patrimoniul cultural al zonei este bine păstrat de instituții prestigioase ce tezaurizează atât valorile tradiționale cât și valorile culturale contemporane. Este bine de ținut minte că muzeele cunoscute din Baia Mare și Sighetu Marmației nu sunt singurele atracții din zonă.

O multime de ”comori”  din patrimoniul cultural se pot găsi în  mici muzee sătești și case memoriale. S-ar putea să găsesti în locurile unde te astepți cel mai puțin, colecții de carte veche, de icoane pe lemn sau sticlă ''ascunse'' intr-o biserică dintr-un sat uitat de lume. 

“Țara Maramureșului”, cunoscută și sub numele de “Maramureșul istoric”, este împărțită pe văi: Valea Marei, Valea Izei, Valea Cosăului, Valea Vișeului și Valea Tisei.

Valea Marei, cea mai bună metodă de a o explora este probabil cu bicicleta sau la pas. Pe valea Marei, porțile de lemn sculptate sunt ca niste străjeri ce păzesc casele de zgomotul din lumea de afară iar casele de lemn în stil medieval și șurile alcătuiesc peisajul în drumul spre Valea Maramureșului.

Localitatea Ocna Șugatag este situată pe o culme și în afară de tradițiile cu care atrage turiștii, aceasta mai este vestită prin “băile cu apă sărată și pieptarele cu oglinzi și cu ciucuri, ornamentate atât pe față cât și în spate.”

PARTEA A III – A. ECONOMIE

3.1. Situația economică actuală în Maramureș și pe Valea Marei

Produsul intern brut reprezintă indictorul prin care este exprimat cel mai pertinent nivelul de dezvoltare economică al unei regiuni. Produsul intern brut al județului Maramureș este în valoare de 8.219,6 milioane de lei în prețuri curente ale anului 2016. Ritmul de creștere din ultimii 3 ani, pe perioada 2014-2016 a înregistrat 13,3% în 2014 față de 2013, 14,0% în 2015 față de 2014 și 1,0% în 2016 față de 2015.

În anul 2016, economia județului Maramureș, a avut parte de schimbări benefice în numeroase sectoare de activitate. Producția industrială înregistrată pe anul 2016, față de cea din anul 2015, a cunoscut o creștere cu 1,6% în volum absolut, ceea ce însemnă că indicele valoric al cifrei de afaceri totale a unităților industriale în 2016, l-a depășit cu 13,5% pec el din 2015.

La sfârșitul anului 2016 au fost înregistrați 31.792 de agenți economici, dintre care: 21.344 de Societăți cu Răspundere Limitată, 426 de Societăți în Nume Colectiv, 343 de Societăți pe Acțiuni și 9.597 de asociații familiale și persoane fizice autorizate, cu un capital social subscris de 1001,08 milioane de lei.

În anul 2016, la Registrul Comerțului din județul Maramureș au fost înmatriculați un număr de 1.113 agenți economici și 714 agenți economici au fost scoși din funcțiune.

Agricultura a înregistrat printre cele mai mari creșteri economice, acest fapt s-a datorat și faptului că în această zonă principala sursă de venit a locuitorilor o constituie agricultura, de aceea i se acordă cea mai mare atenție. Au fost efectuate lucrări de recoltare la culturile de toamnă și primăvară pe suprafețe ca: culturi de grîu+secară – 3 065 de hectare cu o producție de 8 046 tone; culturi de triticale – 1 814 hectare cu o producție de 5 025 tone; culturi de orz de toamnă – 284 hectare cu o producție de 751 tone; culturi de porumb de consum – 14 250 hectare cu o producție de 45 600 tone; culturi de floarea soarelui – 686 hectare cu o producție de 820 tone; culturi de cartofi- 12 343 hectare cu o producție de 154 287 tone; struguri de vin – 243 hectare cu o producție 555 tone. Pe perioada anului 2016, au luat naștere 80 de producători de produse ecologice dintre care: 17 operatori pe miere ecologică, 58 producători agricoli mixt și 5 procesatori.

La capitolul creșteri, în ce privește efectivele de animale, numărul bovinelor din județ din anul 2016 a crescut cu 598 de capete, respectiv de la 86.242 la 86.840 iar la efectivele de ovine, acestea au crescut cu 4 320 de capete.

Exporturile de mărfuri din județul Maramureș în perioada 1 ianuarie- 31 octombrie 2016, au cunoscut o creștere cu 20,9% față de perioada similară din anul 2015, astfel că în structura pe mărfuri a exporturilor, ponderi mai mari au deținut mărfuri și produse diverse în valoare de 35,1%, mașini și echipamente în valoare de 32,8%, produse din lemn în valoare de 8,3%, materii textile și articole din acestea în valoare de 6,9%, metale comune și articole din acestea 6,0%, materiale plastice, cauciuc și articole din acestea 4,9% și încălțăminte cu 1,6%. Importurile de mărfuri din aceiași perioada au fost n creștere cu 17,7% față de perioada corespunzătoare din anul 2015 și în structura pe mărfuri a importurilor, ponderi mai mari au deținut mașinile și echipamentele cu 39,1%, materiile textile și articolele din acestea cu 12,1%, materiale plastice, cauciuc și articole din acestea cu 11,5%, metale comune și articole din acestea cu 8,0%, piei crude, piei tăbăcite și blănuri cu 5,7%, mijloace de transport cu 4,7%, mărfuri și produse diverse 3,7%. Soldul balanței comerciale anul trecut a înregistrat un excedent de 135 232 de euro (față de un excedent de 100 098 de euro în aceeași perioadă din anul 2015).

Investițiile realizate pe totalul anului 2016 au ajuns la valoarea de 364.571 mii lei, fapt care denotă o creștere cu 3,0% față de investițiile realizate în anul 2015. În cadrul cheltuielilor de investiții, utilajele și mijloacele de transport au reprezentat 62,9% din total, în timp ce lucrările de construcții dețineau în total 33,9%. În anul 2016 investițiile din sectorul majoritar privat au totalizat 232.058 mii lei, reprezentând 63,7% din total față de 62,5% în anul 2015.

Distribuția investițiilor realizate în anul 2016, pe activități, a condus la situarea pe primul loc a industriei prelucrătoare reprezentând 47,5% din total, urmată de industria extractivă cu 3,4%, construcții 2,0%, distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, și activități de decontaminare 1,0%. În anul 2016 au fost depuse un număr de 135 de proiecte în valoare totală de 415.664,57 mii Euro, ceea ce conduce la o bună dezvoltare a economiei județului.

În județul Maramureș, prin intermediul programului de pietruire, întreținere, reabilitare și asfaltare drumuri comunale și județene, au fost realizate lucrări de întreținere curentă și întreținere periodică în valoare de 12.917,6 mii lei și a fost alocată suma de 17.425.764 lei pentru plata unei cote parte din lucrările restante din anul 2015. Totodată se află în execuție reabilitarea drumurilor județene: Baia Sprie (Drumul Național 18) – Cavnic (Drumul Județean 184)- Ocna Șugatag (Drumul Județean 109F) –Călinești (Drumul Județean 109 F) – Bârsana (Drumul Județean 1895), această procedură fiind un proiect finanțat din fonduri europene.Astfel pe parcursul anului 2016 au fost efectuate lucrări, în valoare de 3.655,29 mii lei..

Prin Programul de dezvoltare a infrastructurii în spațiul rural, program aprobat prin O.G. 7/2006 a avut ca drept scop îmbunătățirea situației sociale și economice a localităților din mediul rural, în județul Maramureș s-a alocat suma de 12.109 mii lei pentru lucrări de conservare și plata arieratelor pentru 14 de localitați.

Din analiza situației realizării veniturilor cuvenite bugetului general consolidat al statului pe total, în anul 2016, comparativ cu cele realizate în cursul anului 2015, se constată că acestea au scăzut cu 39.445,13 mii lei, ceea ce procentual reprezintă o diminuare de numai 3,73%, în condițiile în care contribuabilii fie și-au redus activitatea, fie au stagnat-o urmare a blocajului financiar creat de lipsa lichidităților.

Populația civilă ocupată la 1 ianuarie 2016 era de 195,1 mii persoane, din care 103,6 mii persoane (53,1%) erau bărbați și 91,5 mii persoane (46,9%) erau femei, astfel că rata de ocupare a forțelor de muncă a fost de 58,4%, fiind mai scăzută la femei decât la bărbați (56,7% față de 60,0%). Distribuția populației ocupate pe activități ale economiei naționale evidențiază că cea mai mare parte se regăsește în agricultură, silvicultură și pescuit (37,2% în totalul populației ocupate), pe locul al doilea fiind industria (23,7%) și comerțul, repararea mijloacelor de transport (11,4%), iar în celelalte activități ponderile oscilează între 5,5% și 0,2%.

Șomajul înregistra un număr de 8358 persoane în 2016, n scădere cu 348 persoane față de luna precedentă, și cu 4132 persoane față de luna decembrie 2015, iar rata șomajului nregistrat n luna decembrie 2016 a fost de 4,0%, calculată n raport cu populația activă civilă totală.

3.2. Ultimele investiții in domeniul turismului

Revitalizarea satului maramureșean este dorită din ce în ce mai mult de către conducerea județului, astfel încât Consiliul Județean a cerut realizarea unui parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, Filiala Teritorială Nord-Vest și 18 unități administrativ-teritoriale din jueț.

Comunele avute în vedere au fost Desești, Budești, Ocna Șugatag, Călinești, Poienile Izei, Botiza, Ieud, Bogdan Vodă, Giulești, Oncești, Vadu Izei, Bârsana, Strâmtura, Rozavlea,  Săcel, Șieu și orașele Săliștea de Sus și Dragomirești.

Scopul cel mai important al acestui proiect este reprezentat de valorificarea și protecția patrimoniului cultural maramureșean. Proiectul are în vedere realizarea unui concurs de arhitectură pentru proiectarea a zece case, dintre care jumătate mari și celalată jumătate mici în stilul traițional caracteristic maramureșean, pe Valea Marei, Valea Cosăului și Valea Izei.

Proiectul se numește ”Plan de revitalizare a satului Maramureșean” și presupune realizarea de investiții începând din 2017, finanțate de bugetul județean, având ca obiectiv conștientizarea locuitorilor din cadrul județului referitor la importanța și valoarea patrimoniului local, precum și a tradițiilor, urmărind totoată să-i responsabilizeze față de protecția, conservarea, valorificarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural maramureșean.

Un alt scop al proiectului este reprezentat de diseminarea și promovarea de materiale care expun specificul local. De asemenea, se are în vedere crearea unor modele de case tradiționale cu scopul punerii lor la dispoziția celor interesați, fiind construite cu respect pentru valorile tradiționale.

Proiectul ”Moștenire maramureșeană între Mara și Cosău” a fost finanțat cu 992.870 lei, prin Programul Operațional Regional 2007-2013. Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului. Proiectul a fost implementat în perioada 2011-2013 și a avut ca scop principal creșterea vizibilității regiunii situate între Valea Marei și Valea Cosăului, localitățile implicate în proiect fiind Budești, Sârbi, Breb și Hoteni. S-a urmărit crearea unei identități regionale și a brandului turistic al acestei zone, cu scopul integrării ei în piața turistică. Elementele antropice care constituie principalele atracții turistice sunt casele și vechile porți de lemn, biericile de lemn, folclorul și meșteșugurile tradiționale.

Proiectul PL@NETour a fost finanțat cu 529.724 Euro prin Prioritatea 1 a Programului ENPI – Promovarea dezvoltării economice și sociale și a avut drept scop crearea și dezvoltarea unui produs turistic cu scop științific, în regiunile Maramureș și Transcarpathia. Proiectul a avut ca obiectiv principal dezvoltarea potențialului turistic în regiunile menționate, iar ca obiective specifice îmbunătățirea dotărilor Planetariului Baia Mare și a Laboratorului de cercetări spațiale a Universității Naționale Uzhgorod, crearea unui parteneriat privind turismul științific, creșterea interesului în domeniul astronomiei și pentru o serie de activități educative non-formale. Planetariul Baia Mare a fost dotat cu un proiector optico-mecanic de ultimul tip și Laboratorul de Cercetări Spațiale a Universității Naționale Uzhgorod a fost echipat cu un proiector digital de planetariu și cu un dom de planetariu portabil. Produsul de turism științific rezultat a presupus realizarea observațiilor astronomice în aceste două centre și sub cerul liber în puncte specifice, precum și prezentări de planetariu și dezvoltarea unui ghid de orientare pe cer.

Proiectul ”Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord”, a fost finanțat prin POR 2007-2013 și a avut o valoare totală de 19.851.280 lei. Bisericile de lemn sunt un element caracteristic pentru regiunea maramureșeană, cu o mare autenticitate, care au îndeplinit numeroase funcții de-a lungul timpului, pe lângă cea religiOașă, cum ar fi de școală, de lăcaș de cultură și artă etc. Aceste biserici sunt înscrise ca elemente de patrimoniu național și al UNESCO și se urmărește înscrierea lor în circuitul turistic cultural și religios, fapt care auce cu sine și creșterea atractivității zonei turistice maramureșene. In proiect au fost incluse 16 biserici de lemn din diverse localități maramureșene, respectiv: Bârsana, Bogdan Vodă, Botiza, Călinești, Copalnic Mănăștur, sat Cărpiniș, Desești, Ieud, Ocna Șugatag (sat Șugatag), Poienile Izei, Remetea Chioarului, Rozavlea, Săcălășeni, Șișești. Acțiunile întreprinse includ reabilitarea drumurilor de acces, crearea unui punct de informare turistică, alimentarea cu apă, canalizarea, iluminatul stradal și punerea în evidență a obiectivului turistic.

Proiectul ”Turism în regiunea Transcarpatică – Rețea de promovare a turismului în județele Maramureș, Zakarpatia și Ivano-Frankivsk” a fost implementat în perioada 2007-2008 și este cadrul de acțiune comună pentru promovarea turismului în regiunea de graniță. El vizează realizarea unei rețele de informații turistice la nivel internațional fiind orientat spre extinderea zonei de impact a ofertei turistice regionale integrate și dezvoltarea ofertei turistice prin stimularea interesului turiștilor în zona transcarpatică. Proiectul a fost finanțat prin programul Phare CBC 2005/017-539, cu suma de 433.800 euro. Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea turismului și creșterea atractivității investițiilor în regiunile de graniță Maramureș, Zakarpatia și Ivano-Frankivsk prin asigurarea metodelor necesare pentru investiții și dezvoltarea ofertelor turistice în această zonă. Obiectivele specifice: realizarea unei rețele de informare turistică; realizarea de materiale promoționale relevante: filme, cărți, broșuri; realizarea unei rețele de puncte de informare turistică dotate corespunzător; crearea unui instrument informatic de informare și comunicare; realizarea de portaluri dedicate fiecărei regiuni; asigurarea vizibilității proiectului și acțiuni prin intermediul mass media.

Proiectul ECOTUR – Turism în zona transcarpatică are ca scop promovarea biodiversității, exprimate în numeroasele zone ocrotite prin lege in Maramureș, e acest proiect beneficiind 37 de locații, dintre care Parcul Natural Munții Maramureșului și Parcul Național Munții Rodnei. La acestea se adaugă și rezervații naturale din Ucraina. Scopul acestui proiect a fost promovarea turismului ecologic, prin valorificarea biodiversității din această zonă. Proiectul a fost implementat în perioada 2008-2009 și a fost finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul de Vecinătate România Ucraina 2004-2006 a sprijinit financiar acest proiect cu suma de 495.000 euro.

3.3. Locul și rolul turismului in economie

Turismul reprezintă o ramură a economiei la nivel național, incluzând activități diversificate și complexe, concretizate în servicii manfestate ca produse turistice. Turismul inclue ansamblul aspectelor referitoare la petrecera timpului liber, la nivel național, cât și internațional.

In cadrul Conferinței Organizației Mondiale de Turism (OMT) din 1991, desfășurate la Ottawa, turismul a fost definit drept corespunzând acelor activități în care persoanele se implică în timpul călătoriilor sau concediilor în locații aflate în exteriorul mediului în care locuiesc, pe o durată de minim 24 ore sau o noapte, maxim un an, cu scopul petrecerii timpului liber, cu scop de afaceri sau pentru diverse alte scopuri diferite de o activitate plătită.

Se poate vorbi e existența mai multor tipuri de turism: turismul intern, național; turismul internațional receptor, când cei care nu locuiesc într-o țară vizitează acea țară; turism internațional emitent, atunci când cei care locuiesc într-o țară călătoresc în alte țări.

Serviciile turistice au ca scop asigurarea condițiilor corespunzătoare odihnei și refacerii forței de muncă, odată cu petrecerea agreabilă a timpului liber, contribuind, de asemenea, la dobândirea de cunoștințe, obiceiuri și experiențe noi, precum și la creșterea calității vieții persoanei. Serviciile turistice trebuie să aibă în vedere tendințele actuale orientate spre forme de odihnă activă, organizatorii trebuie să se orienteze din ce în ce mai mult spre diversificarea ofertei de agrement, astfel încât oferta turistică să devină din ce în ce mai atractivă, în condițiile în care turismul reprezintă la ora actuală un fenomen de masă, iar frecvența petrecerii timpului liber în exteriorul locuinței a crescut foarte mult.

Datorită existenței a numeroase tipuri de servicii, faptului că turismul are un caracter sezonier, diversificării tarifelor și a existenței unor forme variate de turism, nu se poate vorbi de un singur indicator în acest domeniu, ci de un sistem de indicatori, care fac parte din sistemul e indicatori ai economiei naționale.

Acest sistem de indicatori trebuie să ofere informații cu privire la mai multe aspecte: oferta turistică, luând în considerare baza materială și personalul; cererea turistică, în acest cazfiin măsurate dimensiunile și volumul circulației turistice interne și internaționale; rezultatele valorice, exprimate în venituri, cheltuieli și eficiența economică; calitatea activității turistice, exprimată în efectele socio-politice și cultural-educative produse.

Porinnd de la lceste cerințe de bază, sistemul de indicatori ai activității de turism se compune din mai multe subsisteme. În sens mai general sistemul cuprinde: indicatorii ofertei turistice sau al potențialului economic; indicatorii circulației turistice; indicatorii rezultatelor valorice; indicatorii calității calității activității turistice.

Pentru a spori eficiența acestui sistem, indicatorii statistici respectivi pot subdiviza astfel: indicatorii ofertei turistice: indicatorii bazei materiale a turismului și cei ai forței de muncă implicate în turism; indicatorii rezultatelor valorice: ai cheltuielor, încasărilor și ai eficienței economice a turismului.

Unitatea de observare sau de înregistrare în turism o reprezintă turistul. Drept unitate de raportare este considerată unitatea turistică, precum și unitatea bancară care efectuează operațiuni in domeniul turismului. Raportările se fac periodic prin intermediul rapoartelor statistice.

Pentru obținerea datelor statistice și informațiilor statistice referitoare la activitatea de turism, se utilizează următoarele metode: informări administrative periodice, care se pot face: la frontieră, pe baya evidenței pe care o țin organele de vamă sau de pază, prin buletine de intrare-ieșire; în unitățile de cazare, prin sistemul de inregistrare hotelieră; de organele bancare, pentru intrările de valută din activitatea turistică; eșantionarea de turiști sau sondaje și anchete în rândul populației și al turiștilor.

Turismul în România se află în plin proces de reorganizare și restructurare. De aceea fundamentarea strategiei de restructurare a turismului românesc trebuie să aibă ca punct de plecare atributele care îi definesc poziția de factor important, prioritar, in dezvoltarea economiei in ansamblu. Natura reală a turismului, având ca scop final creșterea calității vieții, pune în evidență marea responsabilitate a statului în procesul de restructurare, acesta trebuind să identifice posibilitățile și mijloacele necesare asigurării compatibilității perfecte intre turismul național și internațional, între turismul național, regional și local, între factorii care participă la viața turistică: ministerele și departamentele cu responsabilități în realizarea obiectivelor politicii guvernamentale in domeniul turismului; autoritățile publice locale; organizațiile internaționale de turism; agenții economici (cu capital de stat particular și mixt) implicați în activitatea de turism; populația beneficiară a serviciilor turistice.

Deși evaloarea gradului de valorificare a potențialului turistic este o problemă dificilă, necesitând luarea în calcul, pe lângă elementele obiective și a unor aspecte subiective, greu de cuantificat și exprimat cantitativ, o imagine concludentă se poate obține comparând atracțiile existente cu dotările turistice și intensitatea cererii. În aceste condiții majoritatea specialiștilor sunt de acord că, apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor și structurii echipamentelor și, respectiv, ai circulației turistice, se poate determina, în mare măsură, gradul de valorificare. Nu lipsite de relevanță sunt și comparațiile internaționale. De asemenea, tuturor acestora ar mai putea fi adăugate elemente cu privire la diversitatea formelor de turism, structura și calitatea serviciilor oferite.

Potențialul turistic al României, cu puține excepții, este subvalorificat, există numeroase atracții pentru care se impune cu pregnanță antrenarea în circuitul turistic. Desigur, problemele trebuie abordate diferențiat pe zone, în funcție de particularitățile lor- valoarea atracțiilor, gradul de înzestrare, calitatea mediului-, și ordonarea acțiunilor privind: dezvoltarea echipamentelor tehnice de cazare sau numai modernizarea lor, creșterea dotărilor de agrement, diversificarea formelor de turism și multe altele.

PARTEA A IV – A

RESURSELE TURISTICE

4.1. Resursele turistice naturale

4.1.1. Totalitatea resurselor naturale

Maramureșul ascunde frumuseți ce pot fi apreciate doar străbătând și analizând fiecare cadru naturat în parte. Varietatea formelor de relief, cum ar fi conurile vulcanice, stâncile abrupte, chei, defilee, depresiuni intramontane, ne dezvăluie o mirifică lume de basm. Extracția și prelucrarea minereului neferos, tăierea și cioplirea în felurite forme a lemnului, creșterea animalelor, pomicultura, demonstrează preocupările în timp ale oamenilor acestor locuri.

Pe acest fond s-a acumulat un bogat tezaur de cultură populară, exprimat prin obiecte de artă, producții folclorice autentice și originale, obiceiuri și datorii care au răzbatut prin istorie până în zilele noastre.

Munții Rodnei din care face parte țara Maramureșului, reprezintă cel mai înalt masiv din Carpații Orientali, vf. Pietrosul – 2303 m, jalonați de o serie de văi, cu un pitoresc aparte: Iza-Vișeu, Bistrița Aurie, Someșul Mare, Săpânța. Munții Rodnei au devenit cunoscuți și printr-o serie de forme caracteristice dezvoltate în calcare eocene, răspândite mai ales pe versantul sudic. Dintre ele se evidențiază Peștera Izvorul Tăușoarelor, descoperită în 1955, la o altitudine de 550m, cu galerii în lungime de 9530 m. Ea face parte din complexul carstic Tăușoare-Zalion și a fost declarată monument al naturii. Creasta principală măsoară 50 km lungime, pe o lățime de 30-40km și prezintă o asimetrie asemănătoare cu cea făgărășană, abruptă spre nord, domoală spre sud, cu excepția zonei Pusdrele, în aproprierea căreia se află o cabană și un refugiu salvamont. Masivul este indicat pentru drumeții cu cortul, fiind lipsit de popasuri amenajate.

Munții vulcanici ai Maramureșului sunt situațiîntre Valea Tisei și cea a Salautei, având altitudini scăzute, între 600 și 1000 m. Au un aspect de platouri deasupra cărora se află conuri vulcanice. In funcție e formele de relief predominante și de caracteristicile petrografice, acești munți sunt divizați în două grupe. Prima grupă este reprezentată de Munții Oaș-Gutâi, care sunt alcătuiți din piroclastite și lave aflate pe un substrat sedimentar, alcătuit din marne, argile și gresii. Ei prezintă un relief de platouri vulcanice, peste acestea găsindu-se vârfuri conice. Acest relief caracteristic se menține la altitudini relativ coborâte în Munții Oaș, unde punctul culminant, vf. Frasin atinge abia 827m și la înălțimi mai mari în Munții Gutâi, unde unele vârfuri depășesc 1300 și chiar 1400m (Igniș – 1307m, Gutâi – 142m). Acești munți care se întind până la valea Botizei, au pe alocuri curmături relativ joase, folosite ca pășuni de culme, între care mai circulate sunt Negrești-Oaș, Sighetul Marmației și Gutâi (987m).

A doua grupă a Munților Țibleș este constituită preponderent din roci aparținând paleogenului, care produc culmi teșite sau ușor ondulate la aproximativ 1000 m înălțime, producând proeminențe de relief sub forma unor măguri conice, cel mai înalt fiind vf. Țibleș, 1839 m altitudine.

Munții Maramureșului se înșiruie de la nord spre sud-est de la văile Carlibada și Bistrița aurie până la frontieră, pe partea dreaptă a Vișeului. In general sunt constituiți din șisturi cristaline, străpunse de andezite. In cadrul lor se detașează Culmea Pop Ivan, cu vf. Mica Mara – 1815m, Muntele Muncel – 1815m, Muntele Pop Ivan – 1937m.

Masivul Farcău este așezat între văile Ruscova, Repredea și Rica. Vârful care domină masivul se numește Mihăilescu (1918 m), unde se află și lacul periglaciar Venderelu. In cadrul acestui lanț muntos se află și Culmea Copilașu 1611 m și Muntele Bârsănescu (1542 m). Aici se practică pășunatul de primavara până toamna, locul fiind împânzit de turme de oi, stavre de cai, cirezi de vite, care s-au păstrat neschimbate încă din secolul XIV-lea, când aceste locuri apar pentru prima dată menționate în documente.

Culmea Pietrosu Maramureșului sau Bardăului este situată între Rușcova și râul Vaser. Vârful are o altitudine de 1850 m, din acestă culme se detașează și pasul Prislop (1201 m), Grebeni, Novicioru, Muntele Suligu cu vf. Budescu Mare (1679 m) și Ludescu (1580 m). Culmea Rosusnei prelungită spre sud de poienile de sub munte cu dealul Muncelul Maxim – 1220 m. Mai la sud spre Borșa se găsește Culmea Toroiaga-Jupania, care merge de la Veser până la izvorul Tibăului, pe Valea Tasla. La est de Borșa se dezvoltă masivul Cearcănu Prislop, care cuprinde Muntele Cearcănu (1847 m) și culmea Prislop.

Munții Zimbroslaviile sunt localizați între văile Tibăului și Bistrița Aurie până la valea Ursului. Din Munții Maramureșului face parte și Obcina Țapului, localizată între Carlibaba și Tibău.

Depresiunea Maramureș este cea mai mare formațiune de acest gen din Carpații Orientali. Porțile de intrare în depresiune sunt marcate de pasurile de peste munții care o înconjoară, pasuri care din vremuri străvechi o leagă de celelalte ținuturi românești. Astfel, intrarea în Maramureș dinspre Depresiunea Baia Mare, se face prin pasul Gutâi, dinspre Moldova de Nord-Bucovina intrarea se face prin pasul Prislop, dinspre zona Bistrița-Năsăud, legătura cu depresiunea și Țara Maramureșului se face prin pasul Șetref, iar legătura cu depresiunea și Țara Maramureșului se face prin pasul Huta. Aceste locuri de trecere sunt de o mare frumusețe naturală și beneficiază de amenajări turistice adecvate (hoteluri, cabane, hanuri), toate cu specific zonal.

In depresiunea Maramureș există două tipuri principale de relief. Prima dintre acestea este formată din dealuri și piemonturi, iar cea de-a doua, din văi, bazine și depresiunimici. Principalele piemonturi sunt Piemontul Mara-Săpânța, Piemontul Gutâiului, Piemontul Văratecului și Piemontul Botizei. Depresiunile de mici dimensiuni, precum cele ale orșei, Vieșului, Ruscovei și bazinele Bistriței au fost create de valea Vieșului și afluenții acestuia. Culoarul Izei cuprinde de asemenea, o serie de bazinete, respectiv Săcel, Siliștea de Sus Dragomirești. Acesta include de asemenea și depresiuni de mici dimensiuni propice pentru așezări, cum sunt Bârsana și Vadul Izei. Râurile și afluenții lor in aceast zonă au produs o serie de depresiuni de mici dimensiuni, denumite după râul respectiv – Mara, Cosău, Rona și Sighet. Depresiunea Săpânța a fost creată de către râul Săpânța, aici apărând așezarea omonimă.

Tabelul nr. 1. Principalele altitudini muntoase ale județului Maramureș. Sursa: Anuarul statistic al județului Maramureș 2016, www.insse.ro, accesat la data de 12.12.2017

Râul Vișeu izvorăște de sub pasul Prislop, având o altitudine de 1416 m, și se varsă în Tisa în localitatea Valea Vișeului. De la izvoare și până la Borșa-Moise se numeste Borșa sau Vișeu. Pe partea stângă, Vișeul are ca afluenți pe cei din Munții Rodnei – Valea Fântânelor, Podul Izvorului, Cimpoieșu, Negoiescu, Pietroasa, Vermusu, Pârâul Hotarului, Valea lui Dragos, Izvorul Negru. Din partea dreaptă, Vișeul primește ca afluenți Vaserul și Ruscova.

Râul Iza izvorăște de sub vârful Bătrâna din Munții Rodnei (1380 m altitudine) și se varsă în Tisa, străbătând peste 83 km. Afluenții Izei pe partea stângă sunt: Băleasa, Baicu, Slatina, Iedișorul, Botiza, Slătoaia, Mara, Pârâul Șugăului. Pe partea dreaptă, cel mai important afluent este Pârâul Ronișoara cu o lungime de 22km. Râul Mara are izvorul sub vârful Iezurile din Munții Igniș (1040 m altitudine).

Raul Săpânța are izvorul sub vârful Rotundu (1150 m) altitudine în Munții Igniș. Caracteristica râului este debitul mare și constant, datorat pădurilor numeroase care atrag și mențin umiditatea în sol.

O mare bogăție a zonei atât din punct de vedere peisagistic cât și al rezervei de apă sunt lacurile. Cele mai numeroase, dar și cele mai mici sunt cele glaciare din Munții Rodnei și cele de tip periglaciar din Munții Maramureșului (Vendereu din Muntele Mihăilescu). Lacurile de sub abrupturile Gutâiului (Iezerul Mare, Iezerul Mic, Tăul lui Dumitru). Dintre lacurile glaciaare amintim: Buhăescu Mare, Iezerul Pietrosului. In minele de sare de la Ocna Șugatag s-au format opt lacuri, cel mai întins lac de mină din România fiind lacul Gavrilă, iar restul Tăul fără Fund, Lacul Bătrâna, Lacul Roșu și încă peste 30 de lacuri mici în coline. Apele sărate și lacurile care s-au format la Ocna Șugatag și Coștiui au permis în timp dezvoltarea în cele două localități a unor stațiuni de agrement și balneare, cu largi posibilități de tratament al bolilor reumatismale.

Lacul Albastru prezintă o caracteristică special, respective își modifică culoarea dependent de lumina care cade asupra lui. El este situate la circa 3 km distanță de Baia Sprie, pe versantul Dealul Minei și a fost format prin prăbușirea unei galerii de mina, unde s-a adunat în timp apă de ploaie. Suprafața sa este circa 0,5 ha și forma sa este cvasi circulară, dând impresia craterului unui vulcan. Lățimea sa este de aproximativ 50 m, iar adâncimea de 4 m. Când mina se inundă, culoarea lacului devine verde, din cauza sulfurilor, iar dacă mai mulți oameni înoată în lac, culoarea sa redevine albastră. Lacul este accesibil înotului, în ciuda concentrației de sulf. Pentru pensiunile aflate în această zonă, lacul reprezintă o atracție turistică.

Tabelul nr 2. Principalele cursuri de apă ale județului Maramureș Sursa: Anuarul statistic al județului Maramureș 2016, www.insse.ro, accesat la data de 12.12.2017

4.1.2. Favorabilitatea factorilor de climă pentru turism

  Clima regiunii Maramureș este o climă moderată, tip temperat-continentală, cu ierni destul de reci și de lungă durată, în timpul cărora cade abundent zăpadă, fiind prezente și lapovițe și ploi reci.

Precipitațiile sunt mult mai abundente în munți, zăpada atingând grosimicare depășesc 80-100 cm, stratul de zăpadă menținându-se circa 200 zile pe an. Chiar și în timpul verii se poate observa stratul de zăpadă în covata din zona versantului de nor al Pietrosului Rodnei.

Aerul are temperaturi în medie între 0 °C în regiunile montane înalte și 9,4 °C în zona de depresiune. Cea mai mare temperatură de până la ora actuală a fost înregistrată n 1952, la Seieni, fiind de 39,4 °C, iar cea mai scăzută temperatură a fost înregistrată în 1954, la Vișeul de Sus, fiind de -31,6 °C.

În perioada de iarnǎ, sunt frecvente inversiunile de temperaturǎ în ariile depresionare, precum și invaziile de aer rece.Vânturile sunt moderate și bat în general din nord și vest (dinspre munți); nu sunt vifornițe și vijelii.Clima regiunii este beneficǎ pentru practicarea turismului, ea favorizând drumeția și turismul sportiv în principalele forme de relief atât vara cât și iarna pe trasee marcate.Deasemenea clima este favorabilǎturismului de agrement, de recreere sau tratament.

4.1.3. Obiective turistice naturale

Pentru însemnătatea lor științifică și totodată pentru a salva de la distrugerea iminentă, au fost puse sub ocrotire, fiind declarate rezervații naturale sau monumente ale naturii, o parte din cele mai reprezentative specii de plante și animale, precum și cele de interes geologic.

Parcul Național Munții Rodnei este situat în zona centrală a Munților Rodnei și este desemnat internațional ca Rezervație a Biosferei de către Comitetul UNESCO “Omul și Biosfera”. Importanța acestui parc se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât si prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare. Suprafața actuală a parcului este cea stabilită în anul 2002 de către Ministerul Apelor și Protecției Mediului. Din suprafața totală de 46.399 ha a PNMR, 3,300 ha au fost declarate Rezervație a Biosferei în anul 1979.

Parcul Național Munții Rodnei a avut la bază o rezervație de floră și faună și cuprinde o serie de circuri glaciare si lacuri, dintre care Lala, Pietrosul, Izvorul Bistriței și Buhăescu. In unele lacuri se găsește o populație de păstrăv indigen. Flora alpină cuprinde o serie de specii rare, cum sunt floarea de colț, gușa porumbelului și gențiana galbenă. Se întâlnesc și specii rare cum sunt zâmbrul, tisa, smirdar și jneapăn în zona subalpină. Eixtă și peste 1.000 de specii de plante cormofite. Fauna cuprinde capra neagră, mistrețul, cerbul, lupul, cocoșul de munte, acvila, cocoșul de mesteacăn și marmota, aceasta in urmă fiind ocrotită prin lege și a fost repopulată în 1972.

Parcul permite puține activități, precum cele efectuate de comunitățile locale în acord cu legea, ecoturismul, activitățile cu scop științific și educativ.

Parcul cuprinde și o serie de lacurir glaciare, de o deosebită valoare naturală, peisagistică și turistică. Există 23 de lacuri glaciare, cele mai mari fiind Buhăescu (cel mai adânc – 5,2 m), Pietrosu, Repede, Negoiescu, Lala Mare (cel mai mare volum de apă – 5637 mp). De asemenea, apele minerale au o importanță deosebită. Cele mai însemnate care se găsesc sunt cele din localitățile Pârva, Sângeorz Băi, Valea Vinului, Borșa, Anieș, Zăvoaiele Borcuțului, Rodna.

Pe lângă obiectivele turistice naturale, obiecivele turistice de ordin social-economic se găsesc concentrate în localitățile de pe văile ce încadrează Munții Rodnei. Astfel, pe valea Someșului Mare se află stațiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi (așezarea este atestată încă din anul 1245, iar apele minerale au fost evidențiate începând cu secolul al XVIII-lea), localitățile Maieru (biserica de lemn de la începutul sec. al XIX-lea, muzeu sătesc cu secțiune dedicată scriitorului Liviu Rebreanu), Anieș (urme de fortificații din sec. XIV, XVII, izvoare minerale), Rodna (ruinele unei bazilici din sec. al XIII-lea, biserici din sec. XVIII si XIX). Din localitatea Rodna se pleacă spre Valea Vinului, stațiune de interes local, cu exploatări miniere din vremea romanilor și ape minerale.

Rezervația Științifică Piatra Rea a fost creată mai ales datorită întâlnirii foarte frecvente aici a florii de colț. Rezervația are circa 50 ha, se găsește în localitatea Borșa, la o altitudine de 1.500 m și face parte din Parcul Național unții Rodnei. Rezervația are ca scop conservarea habitatelor naturale, precum și a florei și faunei. Este delimitată la est și la vest de pârâiele Fântâna și, respectiv, Cimpoiașa și găzduiește cascada cea mai spectaculoasă din munții Carpați, cascada Cailor, care cade de la o înățime de 80 m. Relieful este format din calcare cristaline și prezintă peșteri, ravene, lapiezuri și doline. Vegetația este foarte variată, iar fauna include multe specii rare, protejate prin lege.

Rezervația mixtă Pestera și Izbucul Izvorul Albastru aal l Izei se găsește în estul Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura, aparținând de comuna Săcel. Numele acestei rezervații provine de la culoarea verde-albastră a izvorului carstic care reprezintă unul din primii afluenți ai râului Iza. Izbucul Izei reprezintă ieșirea apelor care pătrun în subteran in peștera Izei, formată la zona de întâlnire dintre zona de șisturi cristaline in Munții Rodnei și zona calcaroasă, și are o lungime de 2500 m. Peste șisturile cristaline din Munții Rodnei, se găsesc calcare eocene în care se ezvoltă fenomene carstice, corespunzând fostei limite a țărmului din Eocen. Ai sus de Izbucul Izei se găsește Ulița de Piatră, care reprezintă un defileu săpat în calcare eocene, avân pereți in stâncă, e înălțimi între 4 și 10 m, prezentând uneori un aspect de canion.

Creasta Cocoșului este o rezervație naturală care se află în Munții Gutâi, la circa 30 km nord de orașele Baia Mare și Baia Sprie în județul Maramureș. Denumirea este dată de localnici datorită asemănării crestei privite dintr-un anumit unghi cu o creastă de cocoș. Această rezervație nu depășește suprafața de 50 de ha, și este situată la o altitudine medie de 1200 m. Punctul cel mai înalt al Crestei are 1450 m. Este caracterizată printr-o grupare de stânci ascuțite cu o formă crenelată întinzându-se pe o lungime de 200 de m pe direcția NV – SE. Este formată din roci vulcanice, rezultate în cadrul unor erupții cu caracter exploziv, sculptate de agenții hidro-atmosferici. Prezintă forme diferite în funcție de poziția privitorului. Poate fi admirată de la distanțe foarte mari dinspre Țara Maramureșului, pentru care este un veritabil punct de belvedere. Configurația acestei formațiuni geologice permite și practicarea alpinismului. La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiș, denumită Poiana Boului.

Mlaștina Vlăsinescu este situată pe platoul vulcanic Izvoare din Masivul Igniș la circa 900 m înălțime, în locul unde are loc confluența intre pârâurile Igniș și Vlăsinescu, aici găsindu-se un complex de mlaștini de 4,5 ha, de natură oligotrofă, in turbă, în centru și mlaștini mezo și eutrofe, spre periferie. Mlaștina Vlăsinescu se găsește pe raza comunei Desești, în satul Mara, are o suprafață de 3 ha și a fost declarată rezervație pentru a se conserva o serie de plante rare sau pe cale de dispariție. Este alcătuită dintr-un strat de turbă cu grosimi de până la 5,4 m, iar flora și fauna sunt specifice unor astfel de zone, existân o serie de plante rare, cum sunt Lycopodium inundutum, Scheuchzeria palustris și Drosera rotundijolia, precum și planta carnivoră roua cerului, rogoz, friga de mlaștină, bumbăcărița, brădișor, trifoi de baltă, molid, scoruș de munte, mesteacăn etc. Fauna este bine reprezentată, prin viperă, șopârla de munte, buhaiul de baltă, broasca roșie de munte, salamandra carpatică. Mlaștina conservă foarte bine resturi de organisme și polen, in cauza mediului acid care împiedică dezvoltarea bacteriilor,astfel încât se pot reconstitui aspecte floristice in vremuri îndepărtate. Mlaștina are o valoare economică datorită turbei, precum și valoare medicinală.

La granița dintre județele Maramureș și Sălaj, de-o parte și de alta a drumului principal, se înalță Cheile Babei. Este o rezervație naturală din punct de vedere geologic și monument al naturii din anul 2000. Formațiunea calcaroasă a fost săpată în stâncă de râul Valea Babei, iar pe vremuri oamenii lucrau acolo în cariera de piatră. Pe o suprafață restrânsă, în Cheile Babei, întâlnim o cascadă, Peștera Zmeului, izvoare, grote și pereți de stâncă abrupți. Atât comunitatea din Poiana Blenchii, cât și cea din Coroieni sunt conștiente de importanța acestor monumente ale naturii și încearcă să le protejeze pe cât posibil. Este o formațiune calcaroasă, Valea Babei a săpat în stâncă aceste chei. Face parte dintr-un relief calcaros, care se întinde de la Napradea, podișul Boiu Mare, până aici pe chei. Aici este ultima parte a acestui relief calcaros. Este granița dintre județul Sălaj și județul Maramureș, practic desparte două lumi: Valea Someșului și Valea Lăpușului. Partea dinspre Sălaj este și ea protejată. Maramureșul are aproximativ 1,5 kilometri, iar Sălajul are o jumătate de kilometru. În anii 1980, Ocolul Silvic din Târgu Lăpuș a luat măsuri pentru ca pereții de piatră să nu se prăvălească peste drum. Pe coaste au fost plantați pini, pentru a se opri eroziunea. Dar se pare că nu a fost de ajuns, pentru că și în ziua de azi indicatorul ”Atenție, cad pietre” sporește vigilența trecătorilor, deși nu prea pot face mare lucru. Odată cu construcția drumului au fost deschise două cariere de piatră

4.2. Resurse turistice antropice

4.2.1. Obiective turistice cultural-istorice

Cadrul natural al județului Maramureș și locuitorii spațiului saă istorico-geografic au conlucrat la alcătuirea unui patrimoniu material și spiritual de o mare bogăție și originalitate. Numărul foarte mare de obiecte turistice naturale și antropice conferă Maramureșului atributul de zonă turistică de interes major.

Cetatea Chioar este așezată pe malul râului Someș, pe un munte ce se înalță până la cer și cuprinde două fortificații foarte puternice care stau față în față. Cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o cetatea Chioar în secolele XV-XVI, când stăpânea un domeniu foarte întins, format din 58-94 de sate. Centrul politic și militar al domeniului Chioar, Cetatea de Piatră (Chioarului) a fost ridicată în secolul al XIII-lea (însă menționată abia în 1319) pe un câmp izolat, într-o cotitură a râului Lăpuș. Cetatea este situată la peste 400 m altitudine, pe șeaua unui deal înconjurat de apa Lăpușului, care realizează la poale un defileu între stânci.

Cetatea de pe Dealul Cetățeaua este situată în comuna Oncești, pe malul stâng al Izei, județul Maramureș, la altitudinea de 488 m. Aici au fost descoperite urmele unei cetăți feudale din secolele XIV-XV, din care s-a mai păstrat un turn de piatră vizibil și astăzi. Fortificația a fost înălțata peste o cetate ce aparținea liniei de fortificații dacice de pe segmentul superior al Tisei.

Castelul Lonyai este situat în comuna Medieșul Aurit, la 20 km de Satu Mare, pe malul drept al râului Someș, fiind alcătuită din 4 corpuri de clădiri așezate în jurul unei curți, prezintă bastioane în formă de pană și are o fațadă principală cu un turn octogonal situat easupra porții, precum și ancadramente din piatră de caloare.Castelul a suferit un incendiu în timpul celui de-al doilea război mondial. S-au descoperit aici o serie de cuptoare pentru ars ceramica, în stare bună de conservare, la punctul Suculeu. In 1892 a fost construită biserica reformată, iar în mijlocul satului se află biserica ortodoxă, construită în acelați an, precum și monumentul ridicat în cinstea celor care au participat la revoluția din 1848. In vestul satului se află o pădure cunoscută în istorie ca adăpost pentru tâlhari.

Cetatea Baia Mare, situată în reședința județului Maramureș, municipiul Baia Mare, datează din secolul al XV-lea. Cea mai mare parte a fost construită sub domnia lui Matei Corvin (1458-1490), a fost demolată și reconstruită de mai multe ori. Pe baza unei hărți din 1783 se poate constata că incinta fortificată a orașului medieval a avut un plan neregulat, apropiat de un oval. Dotată cu mai multe turnuri care au fost întreținute de diferite bresle, în izvoarele scrise fiind amintite Turnul măcelarilor, Turnul roșu, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor și Turnul olarilor, porțile erau îndreptate spre cele patru direcții cardinale, adică spre localitățile mai importante ale regiunii. In anul 1703, o parte dintre haiducii aflați în tabăra curuților, conduși de vestitul Pintea Viteazul, reuseste să intre în oraș, dar apărarea orașului respinge această tentativă. Haiducul Pintea Viteazul a fost împușcat în apropiere de Turnul Măcelarilor.

Cetatea de la Seini este situată pe Dealul Cetății, aria localității Seini, județul Maramureș, menționată în anul 1490, iar în anul 1677 a fost distrusă de tătari, populația refugiindu-se în pădurile învecinate. Seiniul este menționat printre cetățile existente în secolele X – XIII, sub numele de Castrum Zynyr sau sub alte denumiri ca Seinen sau Seini. In anul 1563 este distrusă dar asezarea supravietuiește sub formă de opidum.

In 1899 a fost înființată Asociația muzeală băimăreană, în contextul mișcărilor de culturalizare a maselor, cu scopul protejării valorilor din trecut. Muzeul Orășenesc Baia Mare a fost deschis în 1904, fiind subordonat primăriei, avân în patrimoniu 6.900 obiecte, in categoriile arheologie și istorie, artă, științele naturii, bibliotecă și arhivistică. In timp, aceste colectii s-au dezvoltat prin donații și achiziții ajungând, spre exemplu, în anul 19124, la un patrimoniu alcătuit din 11.489 de piese. După 1918, și la Baia Mare s-a desfășurat procesul de integrare al activității muzeale în noul context spiritual al României, legislația culturală oferind un cadru adecvat de funcționare a acestor instituții. După 1945, viața culturală și activitatea muzeală au primit conținuturi noi, în conformitate cu ideologia regimului comunist. Din anul 1951, instituția a funcționat sub titulatura “Muzeul Regional Baia Mare”, având în subordine muzeele regionale din Satu Mare și Sighet (din 1954), precum și Muzeul Orășenesc Baia Spire (până în anul 1960, când a fost desființat). In acestă perioadă, muzeul avea un patrimoniu de peste 10.700 de piese, la care se adaugă o bibliotecă având aproximativ 14.000 de volume.

Revenirea la formula tradițională a județelor a însemnat transformarea instituției, care a devenit Muzeul Județean Maramureș (1968 – 2006). In această perioadă, s-au desfășurat activități specifice de dezvoltare a colecțiilor, de conservare, cercetare și punere în valoare a patrimoniului în cadrul secțiilor istorie și arheologie, artă, etnografie și mineralogie, aceasta din urmă devenind muzeu de sine stătător (Muzeul de Mineralogie) în anul 1992. Un moment important în istoria instituției a avut loc în anul 2006 când, prin reorganizarea Muzeului Județean Maramureș s-au înființat trei unități de cultură distincte: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară și Muzeul Județean de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare”. Astăzi, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie administrează un patrimoniu de peste 70000 de piese structurate în colecții de arheologie, istorie, tehnică și bibliotecă.

Muzeul de mineralogie este cel mai mare muzeu regional din Europa și cuprinde exponate clasificate ca unicate la nivel mondial, reprezentând, totodară, valori de patrimoniu. Muzeul a fost înființat în 1989, încă din 1969 începân a fi constituită colecția mineralogică în cadrul uzeului Juețean Maramureș, pornind de la un număr de circa 1.500 bucăți nedeterminate, care se găseau de mai multă vreme într-un depozit, iar prin colectări la fața locului, onații și achiziții, s-a ajuns la 16.000 eșantioane determinate și inventariate la ora actuală. Totodată a crescut și valorarea colecției, în ansamblul ei și ca valoare științifică și estetică.

Muzeul Județean de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare”, instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Maramureș, este singura din țară, atât prin profilul colecțiilor sale, cât și prin programele expoziționale pe care le promovează, toate fiind dedicate istoriei trecute și prezente a Centrului Artistic Baia Mare. Noua expoziție permanentă intitulată ”Centrul Artistic Baia Mare”, prezintă peste 300 de lucrări realizate exclusiv de artiști care au lucrat și creat la Baia Mare din 1896 și până în prezent. Clădirea în care funcționează, începând din 1984, a fost ridicată în 1748, fiind modernizată în decursul vremii. Ultimele lucrări majore de modernizare au fost realizate în perioada 2007-2011 odată cu transformarea muzeului în instituție independentă, importante resurse financiare fiind investite de Consiliul Județean Maramureș în scopul reabilitării la standarde europene. De la 195 de piese înregistrate în anul 1960, când a fost înființată Colecția de artă românească modernă și contemporană din cadrul Muzeului Regional Maramureș, în prezent s-a ajuns ca, prin achiziții, transferuri și donații, în patrimoniul muzeului să existe peste 3.900 de lucrări de artă, în ultimii patru ani dezvoltarea colectiilor înregistrând aproape 500 de noi piese. Dată fiind unicitatea sa în cadrul rețelei muzeelor de profil din România, din 2001, instituției i s-a conferit denumirea de Muzeul de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare”, iar din septembrie 2006 denumirea oficială a instituției este aceea de Muzeul Județean de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare”.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară – în anul 1899, a luat ființă la Baia Mare Asociația Muzeală Băimăreană, ai cărei membri au donat sau au determinat pe alții să doneze obiecte ce urmau a constitui primele colecții ale muzeului băimărean. După înfiițtarea muzeului, în 1904, atât documentele scrise, inventarele păstrate cât și documentele fotografice ale unor expoziții organizate în prima parte a secolului XX la Baia Mare, atestă prezența în colecțiile muzeului a numeroase piese etnografice. Cel de al doilea război mondial a întrerupt activitatea muzeală în Baia Mare. Ea a fost reluată în anul 1950, însă atunci se punea un accent deosebit pe secția de istorie. Aprobarea de înființare a unei secții de etnografie și artă populară a venit abia în 1964. In acei primi ani s-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea numerică a colectiilor muzeale și foarte curând numărul de piese etnografice a depășit 1.000 de obiecte. Patrimoniul muzeului a ajuns azi la peste 7.000 de piese, multe dintre acestea având valoare de tezaur.

Planetariul Baia Mare este primul planetariu public deschis în România în 1969 și unicul din Transilvania până în 2010. Din anul 2006, planetariul este un departament de specialitate în cadrul Muzeului de Mineralogie din Baia Mare. Fiind una dintre cele mai populare instituții de profil din România, cu activități cultural-științifice dedicate audienței generale dar în special publicului din mediul educațional, activități ce cuprind demonstrații în cupolă, expoziții, observații astronomice, proiecții de filme documentare, ateliere practice de astronomie și prelegeri tematice personalizate. Complexul de Astronomie Populară Baia Mare a fost proiectat a se derula într-un program de execuție în perioada 1967–1970, dar fie din cauza resurselor financiare, fie din alte cauze, precum prioritatea altor șantiere și lucrări, recepția pentru planetariu s-a realizat abia în vara anului 1969, iar cea pentru etapa a II-a, Observator astronomic, în 1973. Planetariul Baia Mare are în patrimoniu și o valoroasă colecție de timbre cu tematică astronomică, respectiv ”Omul în spațiul extraterestru”, album filatelic ce cuprinde aproape 700 de timbre și a fost realizat de un reputat filatelist băimărean și pasionat de astronomie.

Muzeul de Etnografie și Istorie este situat în localitatea Vișeu de Sus, județul Maramureș. Iși are începuturile în preajma anului 1970, sediul clădirii a aparținut unor etnici germani. In anul 2001 a fost reamenajat, adăugându-i-se un nivel, unde dispune de o sală de istorie, o sală pentru expoziția de etnografie, una pentru obiectele de cult, precum și o terasă pentru expunerea obiectelor muzeale mai mari. In secția de istorie se află obiecte și ilustrații (reproduceri de documente, fotografii), dispuse în cinci vitrine și pe nouă panouri de sticlă, înfățișând o sinteză a istoriei locale.

Muzeul memorial Vasile Lucaciu a fost înființat în 1968 și include 6 obiective principale: casa parohială, Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor, Locul de adunare și Izvorul Românilor, documente și fotografii de epocă, piese de mobilier originale, biblioteca cu peste 15.000 de volume.

Muzeul Satului Maramureșean este un obiectiv turistic situat în orașul Sighetu Marmației, județul Maramureș, deschis în anul 1981, care grupează, în principal, o colecție de case specifice zonei Maramureșului. Muzeul a fost inaugurat la 30 mai 1981, după o muncă asiduă de colecționare a exponatelor, începută în 1972 și care continuă și în prezent, prin achiziționarea de noi obiective, în ciuda subfinanțării muzeului.

Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piesele originale. Casele și gospodăriile conservate sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric. Prin structura sa, creează impresia unui sat tipic maramureșean. Ulițe drepte principale și întortocheate, poteci și ”prilazuri”, alcătuiesc structura intimă a așezării și converg ca în toate satele maramureșene, spre biserică.

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței se găsește la Sighet și a fost creat de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului, care a alcătuit proiectele pentru reabilitarea și dotarea muzeului, precum și baza de date pentru conținutul acestuia, stimulând dezbaterea de teme nediscutate anterior.

Monumentul Eroilor din Moisei este situat pe raza localității Moisei, județul Maramureș, realizat de sculptorul Vida Gheza. Monumentul a fost ridicat în memoria martirilor din Moisei uciși de trupele horthyste în retragere. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră: 2 chipuri omenești și 10 măști tradiționale maramureșene. Masacrul a avut loc în 14 octombrie 1944, când trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 39 de români și 3 evrei în două case de lemn de la ieșirea din comuna Moisei către Borșa, pe motivul că ar fi fost partizani și că ar fi obstrucționat retragerea.

Turnul Ștefan a aparținut de catedrala Sf. Ștefan și a beneficiat de o serie de reparații, începând din secolul XVI și a fost victima mai multor incendii, cel mai mare fiind în 1869, când biserica a fost desființată, iar turnul a fost refăcut. Are o înălțime de peste 40 m și conține elemente care aparțin stilului gotic târziu.

Casa Iancu de Hunedoara, numită și Casa Elisabeta, este o construcție cu pereții foarte groși, cea mai veche construcție privată. A fost construită la mijlocul secolului XV-lea de către Iancu, pentru soția sa Elisabeta. Imobilul se află în stare satisfăcătoare raportat la vârsta clădirii și lipsa unei renovări sau reabilitări capitale de-a lungul existenței sale. În centrul orașului Baia Mare există un monument, inclus în patrimoniul cultural național.

Hanul Vulturul Negru se găsește în Baia Mare și este un monument istoric și arhitectural, aici funcționând în secolul XIX primăria orașului, iar în perioaa 1950-1999, au funcționat aici Judecătoria Baia Mare și Oficiul de Carte Funciară.

Casa memorială Stan Ioan Pătraș este situată în Săpânța la doar câteva sute de metri de Cimitirul Vesel și este dedicată memoriei celui care a pornit obiceiul crucilor cu inscripții vesele. Casa memorială a lui Stan Ioan Pătraș este o clădire cu două camere și curte în care este atelierul de sculptură și pictură al maestrului care realiza cruci. In incinta muzeului se pot admira costume populare specifice zonei Săpânța, obiecte de artizanat (cergi, covoare, oale de lut, icoane, tablouri de lemn realizate de Ioan Stan Pătraș, precum și poze ale familiei acestuia). Urmașul său Dumitru Pop a ales să locuiască în casa maestrului său, el fiind cel care o întreține atât ca atelier cât și ca muzeu.

Casa memorială Ion Siugariu a fost deschisă publicului vizitator în anul 1983, casă în care s-a născut poetul Ion Siugariu, adăpostește manuscrise, fotografii, corespondență de familie, piese de mobilier și obiecte specifice zonei miniere.

Casa memorială Petofi Sandor este adapostită de castelul construit între anii 1740 – 1760 de către familia Teleki și oferit publicului spre vizitare în anul 1960. Marele muzician Francz Liszt și scriitorul Jokai Mor au vizitat această casă memorială în calitate de oaspeți. La această reședință, marele poet maghiar Petofi Sandor a scris câteva din poeziile sale traduse astăzi în mai multe limbi, în perioada anilor 1846- 1847. Piesele de mobilier, materialul iconografic, manuscrisele poetului au fost completate de-a lungul timpului prin donații alcătuind un patrimoniu considerabil.

Casa memorială George Pop de Băsești este situată în localitatea Băsești în județul Maramureș. Muzeul memorial George Pop de Băsești a fost inaugurat la 1 februarie 1976, în conacul ce a aparținut Tribunului Unirii. Construită în anii 1885-1890 constituind timp de trei decenii un punct de referință și de întâlnire a multor personalități transilvănene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Teodor Mihail. Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin și soțul ei Francisc Hossu Longin. In perioada 1970-1976 s-au executat lucrări de reabilitare. Oferă vizitatorilor documente de familie, fotografii, obiecte personale care recompun viața și activitatea lui George Pop de Băsești.

Casa memorială Ioan Mihaly de Apsa este situată în Sighetul Marmației, județul Maramureș, ridicată în cinstea lui Ioan Mihaly de Apsa, născut la 25 ianuarie 1844 în satul Ieud. La parter există o colecție de artă, iar la etaj un salon cu mobilier stil Ludovic al VI-lea și camera de lucru. Dr. Ioan Mihaly de Apsa a fost membru corespondent al Academiei Regale Române, fondator al “Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român” din Maramureș, fondatorul departamentului Sighet, luptător pentru drepturile limbii române în comitat, primul doctor între juriștii maramureșeni, colecționar de numismatică și de obiecte vechi pe care le-a cules de la țăranii maramureșeni. Păstrează cea mai valoroasă și bogată colecție de floră a Maramureșului Herbarul Ing. Arthur Coman. Pot fi văzute colecții de faună, micromicete dar și mineralogie. Intr-un spațiu de circa 250mp este organizată o expoziție tematică permanent, cuprinzând exponate rarități din colecții.

Casa memorială Ellie Wiesel se găsește în Sighetu Marmației, aici putând fi văzută o colecție mare de obiecte de cult, fotografii, mobilier și alte exponate ale comunității evreiești din Maramureș. Ellie Wiesel a suferit ororile deportării naziste și a fost militant pentru pace, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace. A fost autor al aproape 40 de cărți, inspirate de drama evreilor în cel de-al doilea război mondial.

Cimitirul Vesel e la Săpânța a fost numit astfel datorită crucilor colorate, inscripționate cu poezii și epitafuri amuzante. Acest cimitir a devenit un obiectiv touristic foarte cunoscut. A fost construit în perioada anilor 30 de către Stan Ioan Pătraș, care a creat vreme de 50 de ani cruci de lemn în acest stil satiric special, munca sa fiind continuată e ucenicul său, Dumitru Pop Tincu. Culorile folosite sunt specifice pentru această zonă, fiind puternice și intense, cum sunt ”albastrul de Săpânța”, verdele, roșul, galbenul și albul. Poeziile inscripționate pe cruci sunt spontane, conținân numele celui decedar și o serie de aspecte specific vieții acestuia. Ideea de veselie în fața morții provine din legenda care consideră că este un obicei dacic, aceștia crezând în viața eternă, în trecerea într-o altă lume, unde îl vor putea întâlni pe Zamolxes. In cimitir există peste 800 de cruci, care contribuie la istoria maramureșenilor din Săpânța.

4.2.2. Obiective turistice religioase

Bisericile de lemn din Budești, Josani, Desețti, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal se află în Maramureșul istoric, cele de la Surdești și Plopiș sunt din vechea Țară a Chioarului, iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz este situată în Țara Lăpușului. Impreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea, ele sunt expresia particularității locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.

Vom prezenta în continuare câteva biserici de lemn de pe Valea Marei. Biserica de lemn din Budești face parte din patrimoniul UNESCU și a fost construită în 1643, având hramul Sf. Nicolae. Soclul pe care este construită este format din piatră de râu, iar pereții sunt formați din bârne solide. In această biserică sunt păstrate cămașa de zale și coiful haiucului Pintea. Este pictată în culori calde, armonioase, pictura fiind realizată în 1762, nemaifiind vizibilă decât pe pereții dinspre vest. Aici există icoane vechi pe sticlă și pe lemn din secolul XVII. Caracteristic pentru această biserică este turnul, la baza clopotniței găsindu-se patru turnuri mici, fiind singura biserică de acest gen din Maramureș.

Biserica de lemn din Desești face, de asemenea, parte din patrimoniul UNESCO, fiind construită în 1770 și avân hramul Sf. Paraschiva. Legena susține că piatra de altar a decis amplasamentul bisericii, încercându-se ridicarea ei și în alte locuri, e fiecare dată piatra căzând. Pictura ei a fost realizată în 1780, fiind simplă, naivă. Construcția este tradițională, remarcându-se prin îmbinările lemnului, iar elementul de originalitate este reprezentat de cârnele din partea e sus care susțin acoperișul, acestea fiind prelungite și sculptate în scară. In cimitirul bisericii se găsesc cruci celtice.

PARTEA A V – A

TIPURI DE TURISM

5.1. Turism montan

Turismul montan se dezvoltă în condiții favorabile, ca urmare a potențialului oferit de Carpații Orientali, în special fiind vorba de Munții Maramureșului, Munții Rodnei și Munții Țibleș. Principalele activități practicate în această zonă sunt drumețiile, urmate de alpinism și escaladă pe traseul Rodnei-Țibleș. Există o serie e cărări marcate și nemarcate pe unde pot fi descoperite zonele muntoase.

Munții Maramureș sunt printre cele mai sălbatice zone din Europa de Est, ce dispun de priveliști încântătoare, lacuri mici, peșteri și floră rară foarte interesantă, în schimb, Munții Rodnei sunt cei mai înalți munți ce sunt acoperiți cu zăpadă de-a lungul întregului an, aceștia fiind printre rezervațiile naturale cel mai bine păstrate din întreaga Europă. Turismul montan este practicat în Maramureș în numeroase localități, cum sunt Baia Mare, Cavnic, ăiuț, esești, Baia Sprie, în unții Gutâi, Târgu Lăpuș în Munții Țibleș, Borșa, Dragomirești, Moisei, în unții Ronei și Vișeul de Sus și Vișeul de Jos în Munții Maramureșului..

5.2. Turism religios

Dintre zonele preferate pentru acest tip de turism, sunt bisericile de lemn din regiunea Munților Maramureșului, Cimitirul vesel de la Săpânța, manifestările religioase care au loc n regiunea de depresiune, mănăstirile din regiunea Lăpuș și din Maramureșul istoric.

Faima acestei zone se datorează în special monumentelor arhitecturale tradiționale, în număr de peste 200, care au fost păstrate prefect până în prezent.

Bisericile din lemn au fost construite cu sute de ani în urmă, având în interior fresce remarcabile pictate. Aceste biserici sunt deschise vizitatorilor, având în același timp un rol de muzeu. Opt dintre aceste biserici de lemn au fost introduse în patrimoniul UNESCO, fiind înscrise în Lista Internațională a Moștenirilor.

Împreună, aceste opt biserici de lemn: Budești, Desești, Bârsana, Poienile Izei, Ieud, Șurdești, Plopiș și Rogoz, reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularității locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.

Specific acestei zone este elementul multicultural, care a fost valorificat turistic și crește gradul de atractivitate al acestor obiective.

5.3. Turism cultural

Zona Maramureș oferă țării și lumii o originală și bogată spiritualitate, fapt care o clasează pe primul loc între zonele țării la obiective de patrimoniu, de monumente U.N.E.S.C.O, în topul primelor destinații culturale din România. Este de neprețuit tezaurul de cultură populară, tradițiile, obiceiurile, folclorul și meșteșugurile, așa încât cercetătorii din țară încât și cei din străinătate caracterizează zona Maramureșului ca fiind “o placă turnantă” a civilizației populare. În toate localitățile din zonă există o tețea de sărbători de datini folclorice și de târguri ale meșterilor, evidențiându-se astfel festivalurile datinilor de iarnă de la Sighet și Târgu Lăpuș, “sărbătoarea castanelor’ de la Baia Mare, ale cântecului, dansului și portului popular din Șomcuța Mare, Asuaju de Sus și Mesteacăn, obiceiuri de “Sânziene”, și “Hora la Prislop” de la Borșa,”Tânjaua de pe Mara” de la Hoteni precum și “Armoniile de primăvară” din Vișeu de Sus.

Un important obiectiv cultural sunt cetățile medievale din această zonă, cum sunt cele din Baia Mare, respectiv Turnul Sf. Ștefan, Turnul Măcelarilor și Muzeul Județean Maramureș, precum și Cetatea Chioarului. De asemenea, muzeele din Sighetu Marmației și Baia Mare, bisericile de lemn monumentele de arhitectură din Baia Mare, centrul istoric al orașului Baia Mare.

O altă atracție este reprezentată de centrele meșteșugărești din Baia Sprie și Săcel, în omeniul olăritului, Săpânța și Târgu Lăpuș, în domeniul textilelor, văile Mara, Cosău, Iza și Vișeu, în domeniul porților.

In această regiune, sunt practicate meșteșuguri precum pictura icoanelor pe lemn și pe sticlă, sculptura și realizarea podoabelor populare. O mare atracție o reprezintă și bucătăria tradițională, care este însă puțin valorificată de restaurantele locale.

5.4. Turism de afaceri

Practicarea turismului de afaceri în zona Maramureșului este considerată ca fiind cea mai importantă pentru hotelurile din zonă, datorită numărului din ce în ce mai crescut de turiști care vin aici pentru afaceri, orșa fiind orașul cel mai vizitat în acest scop, permițând excursii pe timp de vară, precum și condițiile corespunzătoare pentru organizarea de congrese și simpozioane.

Desigur, conferințe și simpozioane sunt organizate în cadrul hotelurilor și instituțiilor din marile orașe, cum este cazul Millennium Business Center din aia Mare, precum și Centrul de Marketing și Expoziții al Camerei de Comerț și Industrie Maramureș și Biblioteca Județeană cu spații generoase de conferințe, dotate cu aparatură tehnică multimedia și cu facilități de nivel european.

5.5. Turism balnear

Turismul balnear în zona Maramureș se remarcă prin renumitele stațiuni climaterice (Borșa, Izvoarele, Mogoșa) și balneo-climaterice (Ocna Șugatag, Cărbunari, Dăneșt ). In scopuri terapeutice și de recuperare sunt utilizate apele din aceste stațiuni, iar atracții turistice importante sunt atorate minelor de sare închise și lacurilor sărate de la Coștiui și Ocna Șugatag.

La câțiva kilometri est de Borșa, mijlocul peisajelor alpine, se regăsește una dintre cele mai imporatnte stațiuni din nordul României, și anume, Stațiunea Borșa, situată la o altitudine de 850 de metri. Datorită altitudinii, a pădurilor mereu înverzite și a aerului, mulți turiști vin aici pentru a fi tratați pentru bolile pulmonare diverse, precum bronșitele. Ca în multe locuri din România, tratamentele se bazează adesea pe remedii naturale și ape minerale, dar aici se includ și mofetele, ieșiri vulcanice în pământ, de unde iese dioxdul de carbon precum și alte gaze. Aici sunt recomandate apele minerale cu fier, calciu și magneziu, pentru persoanele cu probleme digestive, renale sau urinale. Regiunea se potrivește de minune și iubitorilor de sporturi, precum și excursioniștilor, de unde își pot începe marea aventură în faimoșii munți ai Rodnei.

La 20 de kilometri de Sighetul Marmației, este localizată Stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag, a doua stațiune ca importanță din zona Maramureș, aceasta este situată la o altitudine de 490 de metri, la poalele lanțului vulcanic Țibleș-Gutâi. În această stațiune tratamentele se rezumă pe remedii naturale din apă sărată, dar de asemenea, această stațiune reprezintă și alte obiective de interes pentru turismul de odihnă și tratament.

5.6. Turism rural și agroturism

Arealele semnificative dezvoltării turismului rural și agroturismului sunt reprezentate de zonele etnofolclorice numite ”țări”, cum sunt Țara Maramureșului, Țara Lăpușului, Țara Chioarului și Țara Codrului,

In regiunea Maramureș, turiștii pot descoperi tradițiile și obiceiurile care există aici de secole, fără a fi afectate de timpurile moderne. Aici sunt păstrate modul de viață tradițional, obiceiurile și folclorul, locuitorii din această zonă păstrându-le nealterate.

In zonele rurale, sunt încă păstrate meșteșugurile, cum sunt olăritul, lădăritul, cioplitul în piatră și marmură, cojocăritul și sculptura în lemn. Agricultura în Maramureș este principala sursă de venit pentru locuitori, asta datorându-se în mare parte și solului foarte roditor, dar și interesul oamneilor de a duce mai departe tradițiile. De aici, în ultimii ani, au apărut pe piață forte multe pensiuni agroturistice, care își servesc clienții cu mâncăruri tradiționale preparate din producțiile proprii, iar acestea au un foarte mare impact asupra turiștilor. Conform Consiliului Județean din Maramureș, până în prezent există 73 de pensiuni agroturistice pe raza județului precum, Vadu Izei, Ilea, Ancuța, Muntean sau Busta care acționează în prezent, și au o cifră de afaceri încurajatoare.

5.7. Turism ecologic

În zona Maramureș există foarte multe spații protejate și destinate practicării acestei forme de turism care indiferent de anotimp, prezintă o atracție anume, într-un cadru natural e o frumusețe rară, care de altfel reprezintă un real interes pentru turiștii aflați în această zonă. În această zonă există numeroase spații destinate ecoturismului și anume:

– 3 rezervații științifice: Pietrosul Mare, Rezervația fosiliferă Răzvan Givulescu Chiuzbaia, Piatra Rea;

– un parc național: Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a biosferei;

– un parc natural: Parcul Natural Munții Maramureșului;

– 18 monumente ale naturii: Creasta Cocoșului, Iezerul Mare, Rozeta de piatră de la Ilba, Lacul Albastru – Baia Sprie, Turbăria Iezerul Mare – Munții Gutâi, Cheile Tătarului, Peștera de la Vălenii Șomcutei, Peștera cu oase, Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele, Mlaștina Vlășinescu, Tăul lui Dumitru, Cheile Babei, Peștera Boiu Mare, Coloanele de la Limpedea, Peștera din dealul Solovan, Mlaștina Tăul Negru, Peștera Ponorul Jitelor, Ponorul și Peștera Izei.

– 13 rezervații naturale: Pădurea Crăiască, Pădurea Bavna, Rezervația Arcer-Țibleș, Cornu Nedeii-Ciungii Bălăsânii, Lacul Morărenilor, Mlaștina Poiana Brazilor, Pădurea de larice de la Coștiui, Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare, Defileul Lăpușului, Pădurea Comja, Farcău-Vinderel-Mihăilescu, Poiana cu narcise Tomnatec-Sehleanu.

5.8. Alte forme de turism

În zona Maramureș mai există câteva forme de turism, care aparțin per ansamblu turismului de aventură, și au un potențial de dezvoltare destul de ridicat în această zonă, și care merită menționate:

Pentru alpinism, există zone special amenajate, cum este Creasta Munților Rodnei, reprezentând un traseu dificil pe timp de iarnă, recomandat exclusiv sportivilor. Alpinismul se practică și pe Creasta Cocoșului, care este arie protejată și cariera Limpedea Baia Mare.

De asemenea, există turiști care vin cu scopul practicării parapantismului, în special în zonele montane, cum sunt Creasta Cocoșului și Igniș.

Vânătoarea și pescuitul reprezintă alte motivații care atrag numeroși turiști, aici existând 62 de terenuri de vânătoare, însumând 580.000 de hectare. A fost puternic limitată vânătoarea de capre negre în Munții Rodnei, cu scopul protejării speciei. In zonele de câmpie, vânatul este reprezentat de vulpi, fazani, mistreți, iepuri și țapi. Turismul având ca scop vânătoarea se practică în Munții Gutâi, Oașului, Tibleș și dealurile Codrului, pentru fazan, mistreț și căprioare.

Fotosafariul reprezintă observarea animalelor sălbatice și a plantelor, în special a celor rare, cu scopul obținerii de imagini indeite. Acest tip de turism vizează în special parcurile naționale și rezervațiile naturale.

Raftingul și canotajul sunt posibile datorită faptului că pe unele cursuri de apă debitele sunt constant crescute, cum este cazul pe Someș, Bistrița, Rebra și Sălăuța. Acest sport a evenit din ce în ce mai popular, contribuind astfel la creșterea numărului de turiști din zonă, iar cele mai recomandate trasee sunt în Cheile Lăpușului și în Săpânța. Practicarea acestei forme de turism este recomandată să se practice în intervalul lunilor martie-aprilie, deoarece în această perioadă, zăpada de pe munți se topește iar astfel nivelul apelor se ridică și face ca râurile să fie mai navigabile.

Cicloturismul este posibil, de asemenea, datorită numeroaselor drumuri și poteci montane care pot fi străbătute cu bicicleta pentru cei care caută aventură și testarea capacităților. Acesta se practică mai ales în Munții Rodnei, Gutâi și Maramureșului.

Automobilismul de teren și motociclismul off road.Această formă de turism este practicată în mod special de turiști tineri dornici de andrenalină, și este foarte practicată în această zonă. In 2001 a fost organizat în Munții Ronei cea dintâi etapă a Campionatului Național de Motociclism Off Road, iar începând de atunci acest tip de sport a început să se dezvolte din ce în ce mai mult.

PARTEA A VI – A

BAZA MATERIALĂ FOLOSITĂ ÎN TURISM

Baza tehnico-materială a județului Maramureș este formată din baza tehnico-materială specific turistică și din infrastructură. Dotările specific turistice sunt reprezentate de rețeaua unităților de cazare, o parte din rețeaua unităților de alimentație, mijloacele de transport din structura turismului, instalațiile de agrement și cele specifice tratamentului balneo-medical, satele turistice și satele de vacanță.

6.1. Structuri de cazare turistică

Tabelul nr. 3. Evoluția numărului de unități de cazare turistică. Sursa: Anuarul statistic al județului Maramureș 2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul 3, se observă că numărul unităților de cazare turistică a crescut în 2016, comparativ cu 2015, mai ales în ceea ce privește pensiunile turistice rurale, în detrimentul celor urbane.

Tabelul nr. 4. Capacitatea si activitatea de cazare turistică. Sursa: Anuarul statistic al județului Maramureș 2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul 4, se observă că doar o treime din capacitatea de cazare existentă este în funcțiune, numărul sosirilor și înnoptărilor crescând e-a lungul perioaei analizate.

Tabelul nr. 5. Tipuri de unități de cazare. Sursa: Anuarul statistic al județului Maramureș 2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul 5, observăm că unitățile de cazare sunt reprezentate în special de pensiunile turistice, urmate de hoteluri și de pensiunile agroturistice. Zona analizată este deficitară din punct de vedere al locațiilor pentru camping.

Tabelul nr. 6. Distribuția unităților de cazare turistică pe categorii de confort. Sursa: Tabel realizat pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică, accesat la data de 15.12.2017

Indicatorii cei mai reprezentativi și frecvent utilizați pentru exprimarea circulației turistice și a principalelor ei caracteristici sunt: numărul turiștilor, numărul mediu zilnic de turiști, număr zile/turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulației turistice și preferința relativă a turiștilor.

Tabelul nr. 7. Sosiri ale turiștilor în județul Maramureș în perioada 2012-2016. Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul 7, observăm că sosirile turistice în cee ace privește turiștii români au scăzut în perioaa 2012-2015, înregistrân o ușoară creștere în 2016. Numărul de sosiri ale turiștilor straini a cunoscut o creștere constantă în perioaa analizată.

Tabelul nr. 8. Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică în funcție de cazarea turistică 2014-2016. Sursa: Institutul Național de Statistica, accesat la data de 15.12.2017

Tabelul nr. 9. Innoptări în unități de cazare turistică în județul Maramureș – 2016. Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Numărul înnoptărilor pentru turiștii români și străini este cel mai crescut în cazul hotelurilor, urmate de moteluri și de pensiunile agroturistice.

Tabelul nr. 10. Durata medie (zile) a sejurului în județul Maramureș – 2016. Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul 10, se remarcă faptul că durata sejurului este aproximativ aceeași pentru turiștii români și străini, sejururile având loc în special în tabere de elevi, pensiuni agroturistice și hoteluri.

Tabelul nr. 11. Densitatea circulației turistice în raport cu populația în județul Maramureș (turist/locuitor). Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul 11, observăm că densitatea circulației turistice în raport cu populația în județul Maramureș a scăzut din 2012 până în 2015, înregistrând o creștere ușoară în 2016.

Tabelul nr.l 12. Densitatea circulației turistice în raport cu suprafața în județul Maramureș (turist/km2). Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul nr. 12, observăm că densitatea circulației turistice în raport cu suprafața în județul Maramureș a scăzut din 2012 până în 2015, înregistrând o creștere ușoară în 2016, ca urmare a promovării mai susținute a zonei.

6.2. Structuri de alimentație publică

Unitatea de alimentație publică este localul care îmbină activitatea de producție cu cea de servire, punând la dispoziția clienților o gamă diversificată de preparate culinare, produse de cofetărie- patiserie, băuturi și unele produse pentru fumători.

Deși sunt variate, aceste unități de alimentație publică nu constituie în sine puncte de atracție turistică. Pentru gastronomia specfică locală sunt mai solicitate pensiunile agroturistice.

Restaurantele cu specific național sau regional sunt cele care propun specialități culinare ținând de specificul unei anumite țări sau zone, oferind variate preparate culinare, băuturi alcoolice și nealcoolice care sunt caracteristice pentru țara sau zona respectivă.

Astfel de restaurante în Maramureș sunt: Crama Veche- Baia Mare; Hexalit – Târgul Lăpuș; Casa Veche- Vișeu de Sus. Alte unități de alimentație ce merită amintite sunt: Restaurant Doi Păuni; Restaurant Union; Restaurant Plazza Rebel. Pe lângă unitățile amintite mai există și fast-food-uri, pizzeria, unități de tip expres, braserii, cofetării, patiserii, etc.

6.3. Structuri turistice de agrement

Cea mai importantă zonă de agrement a județului Maramureș o reprezintă stațiunea Borșa. Situat la 12 km nord-est de centrul orașului Borșa, el este amplasat la poalele Munților Rodna și Maramureș, la 700-850 de metri altitudine, pe valea superioară a Vișeului, în apropiere de Pasul Prislop.

Aici există variate posibilități de practicare a turismului montan și a sporturilor de iarnă: numeroase trasee marcate, pârtii de schi cu diferite grade de dificultate, trambulină olimpică naturală (113 metri) amenajată pentru sărituri cu schiurile, linia de teleferic ( de 1900 lungime și 500 metri diferența de nivel) și teleschi (790 metri) care leagă Complexul Borșa cu vîrful Runcu Știorului (1611 metri).

În apropierea orașului Baia Sprie se află cabana Mogoșa (731 metri altitudine) unde există un telescaun ce urcă până la vârful Mogoșa (1346 metri altitudine). De aici coboară o pârtie de schi de 2100 metri lungime, cu o diferență de nivel de 500 metri, una din cele mai bune din țară pentru probele de slalom.

Alte unități de agreement sunt reprezentate de numeroasele cluburi, terenuri de sport (tenis de câmp, fotbal, handball, baschet, etc), discoteci, baruri, existente în marile orașe ale județului.

PARTEA A VII – A

CIRCULAȚIA TURISTICĂ

7.1. Evoluția numărului de turiști

Circulația turistică presupune deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul, cel mai adesea între localitatea de reședință (considerată ca zonă emițătoare) și locul ales pentru satisfacerea necesităților recreativ – curative (zona receptoare).

În județul Maramureș, în general, circulația turistică prezintă un maxim principal, în sezonul estival, și un maxim secundar, în sezonul de iarnă. În unele localități maximele pot fi inversate, adică au un maxim principal în sezonul de iarnă (Borșa, Mogoșa, Cavnic, Izvoare, Botiza, Vadul Izei), iar maximul secundar, în sezonul estival (restul localităților).

Totuși acest flux turistic are și o parte negativă, cea a distrugerii sau degradării obiectivelor turistice, în cazul unor turiști ce nu pot înțelege cât de important este să păstrezi anumite obiective turistice foarte vechi sau cât de greu se întrețin locurile din jurul bisericilor, mănăstirilor și chiar pajiștile din aerul liber.

Circulația turistică într-o regiune se caracterizează prin următorii indicatori: evoluția numărului de turiști, numărul înnoptărilor și gradul de ocupare a locurilor de cazare.

Cu toate că deține un renume pe piața turistică națională, Maramureșul prezintă o circulație turistiă relativ redusă în comparație cu alte regiuni ale țării, datorită faptului că acesta se află la distanțe mari de centre urbane emițătoare de turiști (cel mai apropiat oraș de rang superior fiind la 120 km, Cluj-Napoca), de aici și prezența sezonalității (în mare parte), cauzată de sejururile medii și lungi.

Impactul turismului rural este pluridirecțional și contradictoriu, atât pentru mediul rural, cât și pentru ramurile economice locale și regionale, studiile de specialitate reliefând acest lucru. Principalele aspecte pozitive sunt creșterea economică, chiar dacă agricultura asigură sau nu sursa de trai a comunităților, crearea de noi locuri de muncă, utilizarea forței și îndeletnicirilor feminine rurale, perpetuarea meșteșugurilor, dezvoltarea artei artizanale, ș.a, într-un cuvânt dezvoltarea regională. Impactul negativ atrage atenția de cercetare, în special în detrimentul dezvoltării turismului rural, concentrându-se în pe aspecte sociale și culturale modificate în rândul comunităților gazdă, dar mai ales impactul asupra mediului.

Tabelul nr. 13. Numărul turiștilor români și străini, sosiți în județul Maramureș, între anii 2012-2016. Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

Fig. 14. Numărul turiștilor români și străini, sosiți în județul Maramureș, între anii 2012-2016. Sursa: www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

Conform datelor preluate de pe Institutul Național de Statistică și prelucrate în tabel, putem afirma faptul că ponderea majoritară în ceea ce privește turiștii ce vizitează Maramureșul o dețin turiștii români. Numărul acestora este însă în scădere.

Numărul turiștilor străini este mult mai mic, raportat turiștilor români, reprezentând 8- 10 % din cei români, numărul cel mai mare fiind înregistrat în anul 2016 când puțin mai mult de 9 mii turiști străini au vizitat Maramureșul, acest lucru datorându-se programelor de promovare desfășurate de Ministerul Turismului împreună cu asociațiile de turism dar și notorietății din ce în ce mai mari a zonei, promovate de agențiile de turism externe.

Tabelul nr. 14. Numărul total al înnoptărilor din judetul Maramureș, între anii 2012-2016 (mii persoane). Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

Fig. 15. Numărul total al înnoptărilor din judetul Maramureș, între anii 2012-2016 (mii persoane). Sursa: www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

După cum reiese din tabelul 3.4 numărul total al înnoptărilor a avut un ritm de creștere pozitiv, plecând de la 186 în anul 2012, și perioada de vârf fiind în anul 2015, cu un număr al înnoptărilor de 229 mii persoane. Această situație este posibilă datorită unei mai bune promovări a zonei dar și creșterii nivelului de trai al populației, datorată situației economice tot mai favorabile.

Tabelul nr. 15. Durata medie a sejurului, din județul Maramureș, în funcție de numărul de turiști și numărul înnoptărilor, între anii de 2012-2016. Sursa: Anuarul statistic al Romaniei 2012-2016, www.insse.ro, accesat la data de 15.12.2017

Din tabelul anterior reiese faptul că durata medie a sejurului este în continuă scădere în perioada 2012-2016, de la 2,354 zile la 2,034 în anul 2016.

7.2. Indicatori ai veniturilor turistice

Veniturile directe obținute din desfășurarea turismului rural provin, în general, din înnoptările și alimentația în unitățile de cazare, completate cu venituri din activitățile de agrement.

Fig. 16. Evoluția cifrei de afacere și a veniturilor nete în perioada 2013-2015. Sursa: www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

Fig. 17. Veniturile medii obținute în urma înnoptărilor în pensiunile rurale în perioada ianuarie -august 2015 și 2016. Sursa: www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

Foarte important de urmărit sunt veniturile și evoluția numărului de angajați, înainte și la începutul resimțirii crizei economice în domeniul turismului. Cuantificarea numărului și evoluției angajaților în entitățile de tip AF, IF, PFA este foarte greu de realizat, neexistând o bază de date concretă și clară, iar din acheta de teren, datele obținute din declarațiile proprietarilor/administratorilor de pensiuni sunt neconclude, aceștia declarând că sunt ajutați rar de rude dacă este cazul. Din analiza empirică realizată în teren am constatat că în unitățile de cazare care oferă și servicii de alimentație există și angajați sezonieri, de preferință liceeni (personal necalificat cu un salar minim). Cu toate acestea personalul angajat în turism din Maramureș (conform CAEN) este redus în comparație cu alte ramuri economice.

Dar veniturile din/în turim nu reprezintă doar cele provenite din înnoptări, alimentație, promovare, ci și din aprovizionarea cu produse alimentare și nealimentare necesare desfășurării turismului, astfel veniturile în ramurile conexe turismului înregistrează venituri suplimentare (industria chimică, industria materialelor de construcție, industria alimentară, industria ușoară, transporturile, mass-media, telecomunicațiile, serviciile bancare, etc).

Viitorul turismului rural maramureșean este promițător cu condiția să existe o mai mare conștientizare a autorităților publice și din sectorului privat, dar mai ales a consumatorilor, cu privire la capacitatea turismului rural de a contribui la conservarea patrimoniului natural și cultural din zonele rurale, și la îmbunătățirea standardelor de viață din acestă regiune a țării. Turismul rural trebuie să asigure o conservare a ruralului și nicidecum să susțină urbanizarea acestuia. Infrastructura turistică trebuie să reflecte o notă rurală și tradițională specifică Maramureșului, atât din punct de vedere arhitectural cât și dimensional.

7.3. Indicele de utilizare a capacității de cazare si sezonalitatea circulației turistice

In ceea ce privește sezonalitatea circulației turistice din județ, aceasta a fost, în anul 2016, mai scăzuta decât cea înregistrată la nivel național. Dacă în sezonul estival gradul de ocupare din județ este similar cu cel de la nivel național, în perioada decembrie-aprilie, acesta este aproape dublu la nivel de județ.

Ecartul dintre luna cu cel mai bun grad de ocupare și cea cu cel mai redus este de 15 puncte procentuale la nivel județean, respectiv de 20 de procente la nivel național. De remarcat este faptul că la nivel județean luna cu cel mai înalt grad de ocupare a fost septembrie, în timp ce la nivel național a fost august (datorită ocupării mai mari din zona litoralului).

Gradul scăzut de sezonalitate al activității turistice din județ, rezultat al ofertei turistice din Satu Mare, este un aspect pozitiv pentru activitatea firmelor din domeniu, conferindu-le stabilitate financiară, și pentru dezvoltarea acestui sector la nivel de județ.

Indicele oficial de utilizare a capacității de cazare este de doar 12%, sub media națională și regională, însă există și activități turistice nefiscalizate.

7.4. Evoluția numărului de unități de cazare

La nivel național, în anul 2016, capacitatea de cazare din stațiunile montane reprezenta 16,7% din totalul capacității de cazare. În cadrul acestora, analizând tipurile de structuri, ponderea cea mai mare o au hotelurile, aproximativ 40%, urmate de taberele de elevi și școlari și cabanele turistice. Față de anul 2015, capacitatea de cazare turistică în funcțiune a cunoscut o creștere ușoară în stațiunile montane în 2016, numărul locurilor fiind cu 1,2% mai mare, trendul fiind așcendent în ultimii 10 ani.

În Județul Maramureș existau în luna decembrie a anului 2016 un număr de 186 structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, acest număr situându-l pe locul 2 în regiune, după județul Cluj care are o pondere cu puțin mai mare.

Tabel 16. Principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, deschise în decembrie 2016, în Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord). Sursa: Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare în anul 2016, INS, www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

Pe segmentul de turism rural și agroturism există 118 pensiuni rurale și doar 2 cabane turistice. Infrastructurile de cazare pe segmentul de cazări de agrement sunt subdimensionate. Nu exista nici un sat de vacanță în județ, un singur camping și nici o căsuță turistică. Dacă se analizează repartizarea structurilor turistice pe județele componente ale Regiunii de dezvoltare Nord-Vest se observă că cele mai multe se regăsesc în județul Maramureș.

7.5. Piața turistică

Județul Maramureș reprezintă o destinație turistică importantă, promovând în principal produse turistice de tip stațiuni turistice, turism montan și turism cultural.

Pe piața europeană, turismul cunoaște o dezvoltare explozivă, numărul de turiști crescând exponențial în ultimii 20 de ani. Țintele sunt destinații clare, în special spre Sudul Europei – Franța, Italia, Spania, Grecia. Tipurile de turism oferite sunt în special date de turismul cultural, istoric și de relaxare. Turismul aduce o pondere importantă în PIB-ul acestor țări.

Și în România a avut loc o creștere a numărului de turiști străini. Trebuie menționat însă că numărul de plecări ale vizitatorilor români în străinătate este mai mare decât cel al sosirilor vizitatorilor străini în România, ceea ce duce la o balanță turistică negativă.

Pentru România, în 2016, cea mai mare pondere a turiștilor străini a fost dată de turiștii din Europa (82%), America (8%) și Asia (8%). Structura turiștilor străini cazați, pe țări din UE este: Italia (17%), Germania (16%), Franța (10%), Ungaria (8%) și Marea Britanie (7%).

Potrivit datelor furnizate de INS în Județul Maramureș au fost înregistrate următoarele sosiri pentru turiștii străini/români:

Tabel 17. Sosiri turiști. Sursa: www.insse.ro, accesat la data de 16.12.2017

7.6. Motivația turistică

Motivația călătoriilor turistice în zonele etno-culturale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de tradiții și obiceiuri, de activitătile practicate în aceste zone.

Consumatorul de turism etno-cultural caută un alt mod de petrecere a vacanței, pe de o parte propice contactului cu natura, întoarcerii la origini, iar pe de altă parte propice contactului cultural, îmbogățirii experientelor.

O altă particularitate a Maramureșului din punct de vedere al atracției turistice etno-culturale o constituie numeroasele obiective, folclorice, tradiționale, culturale dar și cele naturale sau meșteșugărești.

Turiștii care aleg petrecerea unei vacanțe într-un cadru deosebit, prin valorile etnografice și culturale pe care le deține Maramureș, o fac pentru că doresc să se desprindă de citadin și vor să se întoarcă la origini și la natură.

Principalele motivații ale celor ce aleg petrecerea unei vacanțe etno-culturale sunt:

motivații fizice: este o motivație valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, socioprofesionale, statut social; este rezultatul necesității de refacere, sănătate si confort fizic și spiritual;

motivații culturale: se referă la dorința de a vedea și de a cunoaște culturi noi,

motivatii sociale: turiștii simt nevoia apartenenței de un grup, cu care să descopere și să exploreze noi civilizații;

motivații cognitive: e identificată cu nevoia de cunoaștere a tradițiilor, obiceiurilor, meșteșugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizație;

motivații estetice: tendința turistului spre frumos, spre artă, cultură și civilizație, spre peisaj inedit

motivația etnică: oportunitatea de întoarcere la rădăcini, de întărire a legăturilor familiale, prin realizarea unor activități împreună; ca de exemplu deprinderea unor abilități precum construirea vaselor din lut sau coșurilor împletite.

Motivația turistică cuprinde, în esență, nevoi, impulsuri, intensități și tendințe specifice având caracter personal, influențate de o mulțime de factori dintre care nu lipsesc aspecte ale mediului, atitudinile față de acestea și față de propria persoană.

Turismul rural maramureșean grupează în principal serviciile de cazare și masă, și într-o pondere redusă, în mod organizat, alte tipuri de servicii, de genul plimbări cu căruța, cu sania, plimbări ecvestre etc., însă cei ce aleg mediul rural maramureșean pentru petrecerea vacanței au posibilitatea de a cunoaște îndeaproape activitățile tradiționale din gospodărie, obiceiurile și tradițiile desfășurate cu ocazia diferitelor evenimente și momente marcante în viața țăranului maramureșean, fără ca acestea să fie organizate intenționat în scop turistic.

Serviciile oferite turiștilor cazați în mediul rural sunt reduse, în majoritatea cazurilorlimitându-se doar la serviciile de bază, cazare și masă, serviciile auxiliare, oferta secundară, lipsind sau sunt prezente într-un număr foarte redus. Turistul modern nu dorește numai cazare și masă, el dorește o gamă variată de activități care sa-l binedispună. Caracterul individual al fiecărei regiuni și subregiuni maramureșene conferă particularități specifice și speciale produselor turistice oferite.

Calitatea și varietatea peisajului nu este de ajuns pentru a satisface turistul. Satisfacția acestuia este dependentă de o serie de factori variați, însă cea mai importantă este asigurarea unei infrastructuri de cazare, acces și agrement corespunzătoare. Constatăm cu regret că baza materială este învechită, infrastructura este degradată, iar calitatea serviciilor este de multe ori necorespunzătoare. Imaginea dezolantă este întregită de multe ori de standardul scăzut al serviciilor de alimentație publică în ceea ce privește aspectul general, atmosfera, calitatea și varietatea preparatelor, comportamentul personalului sau muzica necorespunzătoare. În concluzie, calitatea prestațiilor turistice este mult sub standardele cu care sunt obișnuiți turiștii, mai ales cei care au experiența din afara țării sau provin din țări occidentale.

Prezența unei oferte turistice diversificate și cu un grad ridicat de atractivitate turistică este cea care calibrează mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor turistice, precum și orientarea acestora în teritoriu, implicit eficiența economică a turismului din județ. Realizarea unor programe legate de ocupațiile tradiționale ale localnicilor destinate turiștilor sunt cu o eficacitate multiplă: pentru turist, care vine în contact cu realitatea rurală maramureșeană prin participare, pentru prestator și/sau realizatorul programului, beneficii de natură economică, pentru societatea rurală, continuitatea meșteșugurilor și a ocupațiilor, iar pentru turism, promovarea și continuitatea desfășurării în timp îndelungat a acestuia.

Alături de resursele turistice de bază (atracții turistice, baza materială și de agrement), personalul implicat în turismul rural influențează într-o mare măsură realizarea unor sejururi deosebite în unitățile de cazare din mediul rural. Profesionalismul personalului, poate să atragă sau, din contra, să respingă potențialii turiști.

Deoarece internetul este cea mai utilizată metodă de promovare este necesar a se prezenta câteva constatări în urma analizei teoretice și practice efectuate. Rețeaua de internet elimină multe din barierele care existau în comunicarea către clientul turist a informațiilor, bariere geografice în special. Avantajul utilizării internetului în promovare constă în capacitatea de a putea stoca și transmite informații cu ajutorul imaginilor, textelor, sunetului, iar costurile utilizării rețelei de internet sunt reduse în comparație cu modalitățile tradiționale de promovare și distribuție.

Existența unei pagini de web pentru unitatea de cazare este un mare avantaj în promovarea acesteia. Însă de multe ori, atunci când internauții caută cu ajutorul motoarelor electronice specializate, această pagină personală nu apare pe prima pagină rezultată în urma căutării, de aceea este recomandat ca unitatea de cazare să se regăsească, cu toate datele de contact, pe mai multe pagini de internet specializate

În prezent, la nivelul județului Maramureș nu există nici o modalitate prin care să li se ofere potențialilor turiști posibilitatea de a obține informațiile complete care să corespundă cerințelor specifice, căutarea și găsirea informațiilor presupunând consultarea numeroaselor site-uri de specialitate, în care informațiile sunt sumare (exemple de site-uri specializate pentru cazare: http://www.cazaremaramures.ro/; http://www.turistinfo.ro/zona-maramures/).

7.7. Profilul turistului

Lucrările de referință și opiniile științifice susțin ideea conform căreia profilul consumatorului se formează prin influența factorilor geografici, demografici și comportamentali.

În cazul setului de factori demografici, se observă că familia și ciclul de viață al familiei exercită influență asupra deciziilor referitoare la o vacanță în zonele rurale. De asemenea, un aspect important se referă la faptul că elementele demografice conlucrează și cu alți factori, reușind să influențeze comportamentul turistului din zonele rurale.

O a doua categorie este cea a a factorilor comportamentali. S-a reușit identificarea unei piramide a nevoilor turiștilor din zonele rurale. Aceasta a fost adaptată după Modelul ETEM (Evolving Tourists Expectation Model) și aparține autorilor Jayawardena & Miththapala (2013).

Un aspect interesant în legătură cu această piramidă face referire la faptul că majoritatea turiștilor din zonele rurale se încadrează pe nivelul trei deoarece aceștia pleacă de la nevoia de a ajunge într-un loc autentic rural, acolo unde să beneficieze de servicii care pun în valoare cultura și tradițiile locului, însă, o dată ajunși, dacă așteptările lor nu sunt satisfăcute pe deplin, se mulțumesc cu ceea ce găsesc acolo.

Există totuși o parte a turiștilor care știu cu exactitate ce anume caută la o excursie în zonele rurale și sunt dispuși să plătească mai mult pentru a fi sigur că, o dată ajunși acolo, vor beneficia de acele servicii cerute inițial. De-a lungul timpului, o serie de cercetători au încercat să găsească un răspuns la întrebarea De ce călătoresc turiștii în zonele rurale?. S-a ajuns la concluzia generală conform căreia beneficiile oferite de acest tip de zone ar fi în topul motivațiilor turiștilor. Park și Yoon indică, în studiile întreprinse, beneficiile zonelor rurale. Un astfel de beneficiu ar fi posibilitatea oferită turiștilor de a explora cultura unor locuri noi, de a participa la activități specifice zonei și de a găsi colțuri ale naturii ce uimesc prin frumusețe și sălbăticie.

7.8. Opinia turiștilor si a localnicilor in legătură cu fenomenul turistic etnografic de pe Valea Marei

Datorită resurselor naturale, a formelor precum și a bogățiilor cu care a fost înzestrată, zona Maramureș, este o zonă în care se practică mai toate formele de turism, în afara celui de litoral, și totodată se numără printre zonele cu un potețial turistic foarte ridicat din țara noastră. Un studiu a urmărit să analizeze care este cea mai atractivă formă de turism. A fost elaborat un chestionar (pentru un model de chestionar vezi anexa 3), pe un eșantion de 102 persoane, mai exact turiști din zona respectivă.

În acest studiu s-a urmărit aflarea preferințelor turiștilor din zona Maramureș cu privire la practicarea formelor de turism din această zonă, mai exact care este cea mai practicată formă de turism.

Rezultatele au arătat că 72,54 % dintre intervievați au mai vizitat zona Maramureș, iar 27,45 % au ales varianta de răspuns nu. De unde rezultă că zona Maramureș este o zonă foarte vizitată și se bucură de un număr foarte mare de turiști indiferent de perioadă sau sezon, totodată această zonă se numără printre cele mai vizitate zone de pe teritoriul țării noastre.

La întrebarea privind scopul vizitei, 17,64 % dintre persoanele chestionate au vizitat zona Maramureș pentru a se recrea, 13,725 % vin în această zonă în scop religios, pentru numeroasele edificii religioase, 12,74 % vizitează zona pentru cultura unică a acesteia, 10,78 % dintre persoane aleg această zonă pentru tratarea diferitelor afecțiuni, 9,80 % ajung aici în scop de afaceri, iar 3,92 % optează pentru a se odihni în această zonă și pentru a vizita zona datorită stațiunilor balneare. În urma acestor răspunsuri reiese că zona Maramureș este o zonă propice pentru recreare și relaxare, avănd în vedere că dispune de cadre și locuri speciale destinate receerii, totodată se numără printre preferințele turiștilor în ce privește acest capitol.

27,45 % dintre persoanele chestionate ar dori să practice turismul cultural, 25,49 % ar opta pentru turismul montan, 21,56 % ar dori să descopere turismul ecologic, 16,68 % dintre intervievați ar vrea să descopere agroturismul, 13,72 % și-ar dori să practice turismul religios, 7,84 % ar vizita zona pentru turismul balnear și doar 2,94 % și-ar dori să practice turismul de afaceri. Astfel, cel mai mare procent este ocupat de turismul cultural, deoarece în zona Maramureșului este foarte dezvoltat și renumele i s-a răspândit peste tot prin țară, astfel că a ajuns să fie forma de turism cea mai dorită de a fi practicată, urmată de turismul montan și turismul ecologic.

23,52% dintre persoanele care au vizitat zona Maramureșului au practicat turismul montan ca principală formă de turism, 21,56 au ajuns în această zonă pentru a practica turismul religios, 19,60 % au ales turismul balnear, 13, 72 % dintre turiști au ajuns aici în scop de afaceri, 12, 74 % dintre persoane au practicat turismul cultural, 10, 78 % au ales ca formă de turism turismul ecologic iar în ultimul rând 5,88 % au practicat agroturismul. De aici rezultă că forma de turism cu cel mai mare procentaj este turismul montan, datorită munților precum și carărilor dintre aceștia foarte mulți turiști vin în această zonă anual pentru a se mai bucura încă o dată de frumusețea care le este oferită. A doua formă de turism practicată de turiști este turismul religios mulțumită edificiilor numeroase, urmată de turismul balnear și de turismul de afaceri.

Obiectivul turistic cu cel mai mare procent pentru care turiști aleg să viziteze zona Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, cu un procent de 30,39 %, urmat de stațiunile balneoclimaterice cu un procent de 13,72 % datorită resurselor pe care le dețin, 12,74 % din turiști aleg să viziteze zona datorită Mânăstirii Bârsana, 9,80 % de persoane vin în această zonă grație Muzeului de Mineranologie și 5,88 % din turiști optează pentru Mocănița din Valea Vaserului. În urma acestor rezultate, putem deduce că Cimitirul din Săpânța este obiectivul turistic cu cea mai mare importanță a acestei zone și nu numai, este obiectivul turistic reprezentativ al țării noastre, fiind vestit în întreaga Europă pentru atmosfera veselă care este redată de epitafurile de pe cruci.Astfel foarte mulți turiști vin aici din curiozitatea de a vedea ceva ce nu au mai vazut niciodată.

În ceea ce privește condițiile din unitățile de cazare din zona Maramureș, 36,27 % dintre turiști le caracterizează ca fiind foarte bune, 23, 27 % au afirmat că sunt bune, 10,78 % dintre chestionați le-au descris ca fiind acceptabile și 1,96 % dintre turiști le consideră a fi slabe. În urma acestor procente, reiese faptul că în zona Maramureș condițiile de cazare sunt de o calitate superioară, fapt care îi mulțumește pe turiști și le lasă o impresie plăcută și siguranța că vor mai reveni pe aceste meleaguri.

Cât despre peisajele întâlnite în zona Maramureș comparativ cu peisajele din alte zone vizitate, 34,31 % dintre turiștii aflați în această zonă le-au catalogat a fi atractive, 32,35 % le consideră foarte atractive iar 5,88 % din persoanele intervievate au preferat să spună că sunt nici atractive, nici neatractive. Din aceste procentaje rezultă că peisajele zonei Maramureș sunt atractive și au atras atenția turiștilor în mod deosebit față de alte peisaje din alte zone vizitate de către aceștia.

Din turiștii care au vizitat această zonă, 26,47 % din aceștia au considerat că această călătorie a contribuit considerent la acumularea cunoștințelor lor cu privire la această zonă, 24,50 % din persoane au considerat a contribuii foarte mult, 13,72 % cred că a contribuit suficient și 3,92 % dintre subiecți au spus că această călătorie a ajutat la cumularea informațiilor despre zonă puțin, respectiv foarte puțin. În urma acestor rezultate, am constatat că voiajul turiștilor în această zonă i-a ajutat să afle căt mai multe informații noi cu privire la această zonă chiar destul de mult.

Intrebați cum ar caracteriza această zonă, persoanele chestionate au dat fiecare cate un atribut semnificativ printre care enumerăm: frumoasă, captivantă, fantastică, fascinantă, valoroasă, uimitoare, specific românescă, cu multe atracții turistice, o zonă bogată în resurse, o zonă cu potențial turistic ridicat, o zonă unică în România, un loc unde tradițiile sunt intacte, precum și multe alte atribute asemănătoare acestora.

În urma analizării rezultatelor acestor întrebări ale chestionarului s-a constatat că cea mai practicată și atractivă formă de turism din zona Maramureș este turismul montan, urmat de turismul religios și de turismul balnear. Atât datorită obiectivelor turistice, tradițiilor cât și peisajelor și a resurselor de care dispune zona Maramureșului, o face pe aceasta să fie una dintre cele mai vizitate zone de pe teritoriul țării noastre și să aibă parte de o cerere turistică foarte mare.

7.9.Analiza SWOT

Puncte forte

Potențial turistic ridicat utilizabil pe tot parcursul anului datorat peisajului montan, tradițiilor, monumentelor, arhitecturale și istorice;

Climă temperat continentală favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;

Foarte multe rezervații naturale, cu o bogată faună cinegetică și o mare varietate botanică;

Meșteșuguri tradiționale artizanale;

Existența unor stațiuni turistice (balneoclimaterice, montane)

Diversitatea produselor agro-alimentare  ecologice, la prețuri mici;

Ospitalitate influențată de caracteristica etnică latină;

Poluare inexistentă sau foarte redusă în majoritatea zonelor rurale;

Varietatea folclorului și a tradițiilor moștenite bine păstrate și  practicate în viața de zi cu zi;

Păstrarea unor metode tradiționale de cultură a pământului;

Infrastructura de drumuri forestiere dezvoltată;

Asocierea comunelor în microregiuni pentru a concepe și proiecte comune de dezvoltare

Existența unui aeroport național în județ, ceea ce favorizează circulația turiștilor.

Puncte slabe

Promovare turistică la nivel regional insuficientă;

Lipsa unei rețele de informații turistice la nivel regional;

Infrastructura de transport, dotare tehnică și marketing turistic necorespunzatoare;

Percepția slabă a unei dezvoltări durabile a turismului și implicit a importanței protecției mediului și a patrimoniului cultural-istoric și arhitectural specific;

Sisteme de informare și  semnalizare turistică insuficient dezvoltate și necorelate cu nivelul de dezvoltare al turismului rural;

Lipsa cunoștiințelor minime de management turistic, în domeniu;

Insuficiența fondurilor la nivelul administrației publice locale.

Oportunități

Programele europene și internaționale care vizează modernizarea infrastructurii;

Creșterea cererii pe plan internațional pentru turismul autohton;

Dezvoltarea și promovarea de programe turistice în domeniul turismului etno-cultural;

Susținerea proiectelor care pun în valoare turistică obiective și evenimente cultural-spirituale  și tradiționale românești;

Amenințări

Creșterea presiunii turiștilor (a factorului antropic) asupra obiectivelor turistice de mare valoare care poate duce la deteriorarea lor;

Pericolul degradării florei și faunei în zonele protejate datorită turismului necontrolat.

Îmbunătățirea mai rapidă a standardelor de calitate a ofertelor turistice ale țărilor vecine direct concurente României;

Nerespectarea regimului silvic de exploatare și tăieri ilegale, cu impact asupra ecosistemelor forestiere;

Lucrări neautorizate în perimetrul ariilor naturale protejate și în vecinătatea acestora.

În urma realizării analizei SWOT a județului Maramureș, putem spune despre perspectivele de dezvoltare ale județului că sunt nenumărate, și că posibilitățile de valorificare sunt extrem de numeroase, dar acestea nu sunt exploatate la adevărata lor capacitate.

Punctele forte și oportunitățile analizate în cadrul analizei SWOT sunt numeroase, dar proiectele de realizare a acestora sunt insuficiente. Conservarea tradițiilor, culturii, a specialităților culinare și a băuturilor precum și diversitatea resurselor turistice rurale oferă potențial pentru dezvoltarea sectorului turistic. Este necesar un proces de modernizare, dezvoltare și inovare pentru turismul românesc, precum și de creare de servicii turistice moderne și competitive.

Pe viitor este necesară modernizarea structurilor turistice, precum și crearea unor  produse turistice noi, a unor programe atractive și inedite , amenajarea bazei de cazare și a unor parcuri noi, care să direcționeze importante fluxuri turistice spre județulMaramureș. Trebuie accentuat faptul că unul dintre cei mai importanți factori care determină dezvoltarea viitoare a turismului în Maramureș este publicitatea însoțită de branding, respectiv promovarea produselor de marcă.

Potențialul turistic montan foarte divers și încă puțin exploatat poate fi valorificat printr-o dotare și echipare corespunzătoare, prin amenajarea unor stațiuni turistice montane care să ofere o infrastructură turistică mai bună și mai modernă.

Este necesră crearea de noi locuri de muncă în domeniul economie tradiționale și e-economiei, promovarea potențialului etnografic prin facilitarea accesului la piețe pentru unități mici de producție prin acțiuni colective.

De asemenea, este importantă reducerea gradului de izolare prin creșterea atractivității pe ecozone de interes, creșterea comunității organizaționale, a comunităților rurale, conservarea patrimoniului natural, patrimoniul agricol și silvic tradițional, a rețelelor hidrografice, ecologizarea zonelor poluate și introducerea lor în eco-circuitele turistice. Aceasta va asigura un viitor armonios generațiilor tinere în comuniune cu natura prin acces la resursele de dezvoltare sănătoasă, la un mediu natural nepoluat, la o calitate ridicată a vieții locale.

7.10. Riscuri turistice

Inundațiile – zonele expuse la riscul de inundații măsoară peste 28.000 ha de teren, iar frecvența medie de producere a inundațiilor pe teritoriul județului este de 2-3 inundații/an, durata acestora variind de la 12 la 15 ore pe cursurile mici, la 5-6 zile pe râurile mai importante. Cele mai importante inundații din județ s-au produs în anul 1970 pe râul Someș, în 2001 pe râul Tisa și în 2008 pe râul Vișeu. Viiturile se produc cel mai adesea în lunile martie, aprilie și mai.

Alunecările de teren – la nivelul județului există un număr de 32 de UAT-uri în care s-au produs, de a lungul timpului, alunecări de teren (cel mai ridicat risc fiind cuantificat pentru Mireșu Mare, Groși, Dumbrăvița, Băsești și Bicaz), respectiv 2 în care s-au produs prăbușiri de teren (Ocna Șugatag, Rona de Sus). Acestea pot fi reactivate în caz de precipitații abundente, mai ales în contextul defrișărilor ilegale, a lipsei de întreținere a lucrărilor de stabilizare, a manifestării fenomenelor asociate schimbărilor climatice.

Incendiile de pădure și vegetație uscată – prin prisma suprafețelor extinse ocupate cu păduri (peste 40% din suprafața totală), județul Maramureș este foarte vulnerabil la incendii de pădure, mai ales în perioada de primăvară, când proprietarii derulează lucrări de igienizare, în perioadele de secetă din sezonul cald, dar și în perioadele de sărbătoare sau de weekend, când pădurile sunt folosite ca locuri de picnic. În zonele agricole se înregistrează anual peste 200 de incendii de vegetație uscată, influențate de practicile agricole tradiționale de igienizare, dar și de condițiile meteo.

Avalanșe – în zona montană a județului, mai ales în culoarele traversate de căi de comunicații (în zona pasurilor și trecătorilor, dar și a orașelor Cavnic, Baia Sprie, Borșa, Băiuț etc.), există risc de producere de avalanșe ca urmare a căderilor masive de zăpadă, pe terenuri cu pantă mare, urmate de perioade de încălzire bruscă a vremii.

Cutremure – în conformitate cu prevederile Legii nr. 575 din 2001, privind aprobarea PATN, Sec iunea a V-a – Zone de risc natural, municipiile Baia Mare i Sighetu Marmației, precum i orașele Baia Sprie i Cavnic, sunt UAT urbane, amplasate în zone pentru care intensitatea seismică, echivalată pe baza parametrilor de calcul privind zonarea seismică a teritoriului României, este minimum VII (exprimată în grade MS ).

La acestea se adaugă riscurile antropice, legate de: activitățile industriale: cu precădere în zonele Baia Mare, Sighetu Marmației, Ulmeni, Borșa, Baia Spre etc. – unde există operatori economici care dețin substanțe periculoase, halde de steril și iazuri de decantare de la fostele exploatări miniere; activități de transport – riscul producerii de accidente pe principalele căi de comunicații rutiere, feroviare și aeriene; riscul de poluare a apelor – mai ales cu apele de mină neepurate sau insuficient epurate, cianurile și metalele grele din haldele de steril și iazurile de decantare; riscul de prăbușire a unor construcții – de ex. barajul de la Acumularea Firiza și alte lacuri de acumulare din județ, iazurile de decantare, unele construcții industriale de mari dimensiuni, clădiri vechi etc.; eșecul rețelelor de utilități publice – întreruperea furnizării de energie electrică, gaze naturale, alimentare cu apă, canalizare etc.; muniția neexplodată; producerea de incendii: cu o frecvență mai ridicată la locuințele populației, unitățile industriale care utilizează materii prime și materiale ușor inflamabile (textile, industria prelucrării lemnului etc.), la pădurile cu rol de agrement. În anul 2014, 4 persoane au decedat și 10 au fost rănite în urma unor incendii, pagubele depășind un milion de Euro.

PARTEA A VIII–A

PROPUNERE DE CAMPANIE PENTRU PROMOVAREA PRODDUSULUI TURISTIC ”TRADIȚII PE VALEA MAREI” PE PIAȚA DIN SPANIA

8.1. Strategia de lansare a produsului turistic “Tradiții pe Valea Marei”

Produsul turistic Tradiții pe Valea Marei se afla în etapa de lansare, încercându-se penetrarea pieței spaniole (dar și a celei românești) și totodată atragerea cumpărătorilor din statele/ țările din jurul țării țintă (cum ar fi Portugalia).

Odată implementat produsul în circuitul turistic spaniol, se va adopta strategia diversificării gamei de servicii care urmărește să nuanțeze posibilitatile de satisfacere a cererii căreia i se adresează produsul și să ducă, pe această cale, la lărgirea pieței acestuia, având în vedere extinderea și pe alte piețe din Europa.

Acestei strategii i se alătură pe parcurs strategia perfecționării produsului prin îmbunătățirea periodică a calității și a componentelor acestuia.

8.2. Strategia de distribuție

Strategia de distribuție pe care o vom aplică în lansarea produsului turistic “Tradiții pe Valea Marei” este reprezentată de posibilitatea rezervării și plății online a biletelor de călătorie, de pe siteul agenției pus la dispoziția turiștilor în vederea facilitării comunicării;.

Mai mult decât atât, agenția intenționează ca odată cu campania de lansarea a produsului turistic “Tradiții pe Valea Marei”, să aibă o linie directă de call center în limba spaniolă/ engleză pentru clienții care doresc informații suplimentare sau o eventuală rezervare de bilete de călătorie. De asemenea call center-ul va fi foarte util în furnizarea de informații detaliate clienților interesați în limbile engleză și spaniolă.

Existența distribuției se justifică prin aceea că, în primul rând facilitează achiziționarea și consumarea serviciilor turistice de către clientelă, iar în al doilea rând face posibilă cumpărarea și alegerea acelor combinații care convin cel mai mult clientelei.

Agenția va distribui produsul prin canal direct, respectiv vânzarea serviciilor din zona Maramureș nemijlocit clienților, metoda fiind mult mai operativă, preîntâmpinând încărcarea tarifelor cu adaosurile pretinse de intermediari.

Agenția va crea pachete de servicii turistice ce vor include: transport zbor charter cu Tarom, Spania – România (opțional); transfer de la aeroport; 5 nopți de cazare în cameră dublă (o noapte în București și 4 nopți în Maramureș, cu mic dejun inclus, în hoteluri și pensiuni de 3*** sau 4 ****); transport, șofer și combustibil inclus; servicii ghid și interpretare și 1 masă tradițională românească cu spectacol folcloric.

8.3. Strategia de preț

Strategia de preț care se dorește a fi aplicată serviciilor de cazare din cadrul produsului “Tradiții pe Valea Marei”, pentru piața internă, este o reducere cu 10% a prețului de cazare inițial, pentru clienții fideli, care au revenit de cel puțin două ori într-un an pentru a beneficia de serviciile oferite de agenție.

Tabel 18. Strategia de preț a proiectului

Prețul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are cea mai mare influență de marketing, deoarece el afectează nemijlocit și prompt: profitul, volumul vânzărilor, cota de piață și poziția pe care aceasta o ocupă pe piață.

Se va aplica strategia prețurilor diferențiate, pentru a asigura o fidelizare a clientului dar și cea a strategiei prețului de forfetare (pausale, globale, "totul inclus") cu aplicabilitate în special turiștilor sosiți pe bază contractuală, în care se oferă turiștilor un pachet minimal de servicii obligatorii (transport, cazare, pensiune completă, etc);

Se va aplica ca strategie de marketing o îmbunătățire a calității produsului turistic Tradiții pe Valea Marei prin dezvoltarea unei game de prețuri și servicii în funcție de tipul de turiști.

Agenția va folosi o strategie de diferențiere: în primul rând diferențierea tarifelor în funcție de sezon și extra sezon (iarna – vara), diferențierea pachetelor turistice pe segmente de clientelă, stabilirea unui nivel corect al tarifului care să corespundă raportului calitate-preț.

Încheierea unor contracte avantajoase cu parteneri străini și români (se urmărește obținerea de reduceri la tarifele de transport (aerian) și cazare pe Valea Marei)

Utilizarea prețurilor combinate, oferind sejururi la un preț constituit dintr-un preț forfetar aferent serviciului de bază, transport, cazare, masă, la care se adaugă în funcție de opțiunile clientului, prețuri separate aferente unor croaziere, excursii sau vizite la obiective turistice locale.

Practicarea unor tarife orientate după cerere.

Datorită caracterului sezonier agenția va putea să apeleze și la strategia utilizării prețurilor modificate de la o perioadă la alta în funcție de sezon.

În ceea ce privește instrumentele de plată, agenția utilizează și primește drept instrumente de plată următoarele:

cash-ul

cecurile de călătorie: Eurocec, Visa, International Money Order

cardurile: American Express: Green Personel, Gold Card, Platinum Card și Centurion Card, Visa, Mastercard, Diners Club, Inercarte, Cartea Albastră, voucher-ul.

8.4. Strategiile de promovare

Una din sarcinile cele mai importante asumate de mixul de marketing este activitatea de promovare, care reprezintă înainte de toate o activitate comunicațională de informare a clientelei în legătură cu produsul pe care-l furnizează, fiind unul din obiectivele ei de primă importanță.

Agenția iși va dezvolta și intensifica programului activităților de promovare a produsului Tradiții pe Valea Marei. La baza promovării viitorului produs stă operațiunea de selectare a segmentelor de piață vizate pentru acest produs, pentru determinarea ponderii unui produs turistic pe un segment de piață, comparativ cu ofertele concurente, pentru o dozare mai rațională a eforturilor promoționale și de publicitate.

Promovarea se va realiza prin intermediul presei (mass media) din Spania în proporție de 20%, internet 40% și participarea la târguri turistice 40%. În presă promovarea se va realiza în principalele cotidiane din Spania, dar și în revistele de specialitate, ca și flyer insert cu o frecvență de apariție de două ori pe săptămână. Pe internet promovarea se va realiza prin direct mail prin trimiterea ofertei la publicul de dinainte selecționat.

Pentru promovarea produsului „Traditii pe Valea Marei”, se vor realiza o serie de materiale informaționale: broșuri, pliante ce vor fi distribuite în publicații de specialitate pentru publicarea ofertei turistice.

Acestea vor conține informații despre zona turistică, indicații terapeutice pentru tratament, informații despre posibilitățile de cazare și servire a mesei în hoteluri, moteluri, cabane, pensiuni, vile, campinguri, pensiuni agroturistice, gospodării țărănești precum și informații despre obiective turistice naturale și cultural-istorice.

O strategie de marketing de promovare va include un program agresiv de publicitate, cu ajutorul internetului, prin alimentarea permanentă cu informații despre vreme, evenimente locale, festivaluri. Acest site va oferi clienților posibilitatea rezervărilor online dar și posibilitatea de a fi solicitate informații, online, despre zonă. De asemenea, va avea o secțiune de online chat, cât și zona de promovare a numerelor de call-center dedicate pentru informare “Tradiții pe Valea Marei”.

Totodată, se va realiza un film de scurt metraj cu secvențe scurte despre Valea Marei care va fi prezentat în cadrul evenimentelor internaționale de turism unde agenția va participa și iși va face cunoscut produsul.

O altă metodă de promovare care va fi utilizată va fi promovarea în social media, pe Facebook și Instagram, iar site-ul va dispune de o aplicație mobilă, cuprinzând principalele obiective turistice, date despre acestea, hărți turistice și o opțiune GPS.

Pentru evaluarea gradului de satisfacție a turiștilor dupa efectuarea sejurului pe Valea Marei, se va elabora un chestionar cu ajutorul căruia va analiza rezultatele în vederea imbunătățirii programului de marketing.

8.5. Identificarea și analiza țintei campaniei promoționale

Campania de promovare al produsului turistic “Tradiții pe Valea Marei” are două direcții generale:

Componentă I – presă scrisă și online. Faza aceasta a campaniei de promovare este bazată pe materiale promoționale ce vor fi inserate în presa scrisă spaniolă și promovare online pe site-ul agenției, site-uri de profil spaniole și printr-o campanie agresivă de mass (emailuri de prezentare a produsului transmise la o bază de date de potențiali clienți), promovarea pe Facebook și Instagram.

Target: atingerea grupului țintă reprezentat de clienții ce vor achiziționa produsul turistic

Componenta II – târg internațional ce constă în participarea la unul din cele mai mari târguri de profil turistic din Europa

Target: – studierea competiției la nivel internațional

– promovarea produsului “Tradiții pe Valea Marei” la nivel internațional, dar și al celorlalte produse oferite de agenție.

Pentru a realiza cea de-a doua componentă a campaniei promoționale produsul va fi prezentat la târgul de turism FITUR, Madrid (care este, potrivit organizatorilor de la Madrid, al treilea mare târg de turism din Europa după WTM Londra și ITB Berlin). Scopul final este promovarea produsului turistic pe care agenția îl lansează în Spania.

În 2016, în cadrul FITUR, au participat 170 de țări și agenții, suprafața târgului fiind de 200.000 mp dispusa în 14 pavilioane. De asemenea, au participat un număr de 157.299 vizitatori profesioniști, 98.518 vizitatori public, si 8.332 reprezentanți din presa internaționala.

8.6. Buget

Pentru distribuirea cheltuielilor promoționale se realizează un plan financiar, care are în vedere medii publicitare și un control riguros asupra acțiunilor desfășurate în cadrul programului.

Bugetul promoțional ia în calcul câteva elemente și anume:

Cheltuieli materiale – cheltuieli cu editarea materialelor publicitare, grafice, în presă, comenzi pentru alte materiale auxiliare.

Tabel 19. Bugetul campaniei de promovare “Tradiții pe Valea Marei” pe cele două componente

8.7. Program de marketing

Maramureșul a fost și a rămas până astăzi unul dintre nucleele "tari" de civilizație și habitat aparte în spațiul geo-spiritual românesc. O călatorie în Maramureș este o încântare pentru turistul dornic de cunoașterea valorilor morale și spirituale ale locurilor, specifice poporului român dar uitate în alte zone. Maramureșul este prin excelență izvorul cel mai bine păstrat al tradițiilor strămoșești. Este locul în care simplitatea se îmbină armonios cu omenia, conferindu-le acea noblețe dătătoare de har. Vizitarea Maramureșului este ca o lecție de istorie, cultură și geografie fără profesor. Nu trebuie decât să priviți și să ascultați cu mare atenție spectacolul ce vă înconjoară. Natura se desfășoară măiestoasă de jur împrejur, iar viața localnicilor, atât de liniștită dar atât de bogată, nu vă va lăsa indiferenți.

8.8. Analiza SWOT a destinației

Puncte tari

Zona geografică cu relief variat

Zona pitorească cu un mare potențial turistic

Peisaje naturale nealterate

Conservarea tradițiilor și obiceiurilor străvechi

Poziționare geografică foarte bună

Prețuri scăzute comparativ cu Spania

Zonă protejată natural (parcul național Rodnei)

Aeroport internațional Baia Mare

Oferte culturale și natural diversificate

Puncte slabe

Infrastructură slab dezvoltată (lipsa autostrăzilor)

Zonă slab dezvoltată din punct de vedere telecomunicațional

Nedezvoltat din punct de vedere al bazei turistice și agrement

Posibilități reduse de a plăți prin carduri de credit

Oportunități

Acordarea de facilități investitorilor străini

Facilitarea accesului prin proiectul de autostradă Transilvania

Amenințări

Riscul producerii de inundații

Aspecte negative privind societatea romanească

După cum reiese din analizele SWOT, se poate observa că zona Valea Marei are un foarte mare potențial turistic dar pana în momentul de față nevalorificat la potențial maxim.

De asemenea, trebuie să se profite de pe urma programelor de promovare lansate de către guvernul Romaniei pentru schimbarea imaginii României în străinătate. În același timp, produsul oferit trebuie să se ridice la nivelul asteptărilor turiștilor spanioli și să fie în concordanță cu noua imagine promovată.

Având în vedere faptul că în ultimii ani climatul internațional a fost destul de tensionat, orice fel de instabilitate politică în țara sau în țările vecine ar putea determina scăderea dorinței de a călători. România beneficiază de un climat destul de favorabil, în țară nu sunt conflicte majore, nu au avut loc acte teroriste sau revolte.

Un alt motiv care ar putea determina schimbarea obiectivelor firmei ar putea fi intrarea pe piață a unui număr foarte mare de agenții de turism din străinătate care să vină cu oferte mult mai bune, la prețuri mult mai mici, ceea ce ar putea determina recalcularea cotei de piață dorită de întreprindere.

Concluzii

Datorită potențialului natural și antropic valoros și al bazei materiale existente diversificate, se pot dezvolta anumite tipuri și forme de turism în regiunea Maramureșului.

Tradițiile populare, arta, cultura și sportul sunt simboluri importante pentru o imagine regională coerentă și atractivă, pentru turiștii autohtoni și străini. Aceste simboluri pot fi susținute mai bine prin organizarea de evenimente, elaborarea strategiilor de marketing, oferirea de materiale promoționale și diversificarea serviciilor turistice care favorizează accesul turiștilor locali și străini la acestea.

Regiunea este una dintre cele mai diversificate regiuni europene în ceea ce privește cultura populară și tradițiile. Putem identifica mai multe spații cu o identitate locală clară ― cele mai relevante fiind Maramureșul, Oașul, Codrul, Năsăudul, etc. La acestea ar trebui adăugate diversitatea obiceiurilor, a costumelor, a dansurilor, a sărbătorilor care pot fi datorate amestecului etnic dintre români, maghiari, rromi, ucrainieni, germani, slovaci și alte minorități care își păstrează propriile tradiții.

Din păcate nu profităm de pe urma acestui potențial impresionant. Turismul cultural este încă slab dezvoltat, deși turismul rural se află pe o pantă ascendentă.

 Județul Maramureș este arealul unde tradițiile strămoșești, portul popular și arta veche, se păstrează ca nicăieri în altă parte a României. De aceea elementul primordial al turismului în Maramureș este viața satului. Bisericile de lemn și porțile sculptate din lemn sunt adevarate capodopere de artă populară. Ele se întâlnesc aproape în fiecare sat din Maramureș, fiind chiar repere pe plan mondial.

Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii este prima prioritate a regiunii in vedere cresterii numarului de turisti

Turismul oferă cea mai bună, și în cele mai multe cazuri, singura perspectiva realistă, pentru dezvoltarea economică a județului.

De aceea, pentru valorificarea acestui potențial, sunt necesare investiții pentru creșterea atractivității și accesibilității unor zone cu potențial turistic, promovarea lor adecvată fiind o precondiție pentru stimularea investițiilor private.

Se consideră necesară promovarea dezvoltării serviciilor în sectorul turistic, prin oferirea de sprijin pentru investițiile în infrastructura turistică și în zonele turistice atractive.

Dezvoltarea și diversificarea industriei, îmbunătățirea calității serviciilor turistice și dezvoltarea tuturor serviciilor sunt strict condiționate de modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport, comunicații și nu numai.

Pentru punerea în valoare a obiectivelor turistice, se dorește asigurarea accesibilității la rețeaua aeriană, feroviară și rutieră, prin dezvoltarea și modernizarea aeroporturilor existente, modernizarea căilor rutiere și extinderea rețelelor telefonice la nivelul tuturor localităților prin utilizarea de tehnologii adecvate. Acestă prioritate vizează reducerea deficitului infrastructurii, urmărind creșterea competitivității turismului românesc și creșterea veniturilor realizate prin atragerea turiștilor.

Alta prioritate este creșterea vizibilității regiunii, dezvoltarea marketingului regional. Pentru ca în viitor ponderea acestui sector economic să crească semnificativ, sunt necesare acțiuni conjugate de promovare, care să aibă ca țintă utilizarea integrală a obiectivelor turistice dispuse pe întreaga suprafață a regiunii.

Pe lângă investițiile de reabilitare și modernizare a acestui sector, este necesară o reclamă turistică bine dirijată și susținută, care să aibă drept efect creșterea vizibilității regiunii prin dezvoltarea, diversificarea și promovarea ofertei turistice.

În vederea dezvoltării turismului rural și etnografic din zona Maramureș, ar putea fi înființate clase speciale de turism și agroturism la unele licee maramureșene, în vederea organizării unor cursuri de pregătire și perfecționare a celor care lucrează în turism.

Un mod de valorificare a potențialului turistic etno-cultural ar putea fi introducerea celebrei “Mocănițe” în cadrul unui viitor proiect național de turism.

Totodată se poate încerca dezvoltarea activităților tradiționale ale județului (confecționare obiectelor din materiale neferoase, lemn, ceramică etc),prin înființarea unor centre speciale, în care meșterii populari să fie la dispoziția turiștilor, pentru a le arăta cum să țeasă, cum să modeleze lutul sau să cioplească în lemn.

O altă propunere care să se încadreze în peisajul etno-cultural ar putea reprezenta construirea unui complex-turistic, o replică a unui sat tradițional maramureșean , din secolul al XIX-lea, o așezare arhaică și autentică.

Douăzeci de case tradiționale, o fermă ecologică și ateliere meșteșugărești într-un peisaj natural, un sat maramureșean care să reînvie trecutul, tradițiile și spiritul acestor meleaguri.

Casele vor arăta, pe dinafară, exact ca în urmă cu un secol, însă în interior vor avea toate dotările, inclusiv conexiune la internet. Decorațiile interioare vor fi alese cu bun gust pentru a recrea atmosfera unei case autentice maramureșene: covoare, obiecte de uz gospodăresc și ceramică de Săcel.

Turiștii pot fi atrași în România prin natura rurală, satele arhaice cu tradiții și folclor nealterate, într-un cuvânt autenticitate. Vor exista dotări moderne, precum curent și canalizare, dar toate cablurile și conductele vor fi subterane, astfel încât atmosfera arhaică să nu aibă de suferit.

Turiștii se pot bucura de liniște și vor putea servi alimente ecologice produse în ferma din cadrul complexului. De asemenea, se poate amenaja o școală de călărie, iar cei interesați vor putea descoperi secretul meșteșugurilor locale în atelierele special concepute în cadrul complexului.

Lista figurilor:

Fig. 1. Harta județului Maramureș…………………………………………………………….3

Fig. 2. Situarea Maramureșului pe harta generală a României………………………………..4

Fig. 3. Harta geologică a sit-urilor Natura 2000………………………………………………6

Fig. 4. Harta reliefului Natura 2000……………………………….…………………………..8

Fig. 5. Harta rețelei hirografice a juețului Maramureș………………………………………11

Fig. 6. Harta habitatelor Natura 2000………………………………………………………..13

Fig. 7. Harta pedologică Natura 2000………………………………………………………..14

Fig. 8. Harta orașelor din jud. Maramureș……………………………………………………20

Fig. 9. Danțul Cosercilor…………………………………………………………………….25

Fig. 10. Tanjaua de pe Mara…………………………………………………………………27

Fig. 11. Balul strugurilor…………………………………………………………………….28

Fig. 12. Tradiții de Anul Nou in Maramureș…………………………………………………29

Fig. 13. Traiții de Bobotează……………………………….………………………………..29

Fig. 14. Numărul turiștilor români și străini, sosiți în județul Maramureș, între anii 2012-2016……………………………….……………………………….…………………………68

Fig. 15. Numărul total al înnoptărilor din judetul Maramureș, între anii 2012-2016 (mii persoane) ……………………………….……………………………….…………………..69

Fig. 16. Evoluția cifrei de afacere și a veniturilor nete în perioada 2013-2015……………..70

Fig. 17. Veniturile medii obținute în urma înnoptărilor în pensiunile rurale în perioada ianuarie -august 2015 și 2016……………………………….……………………………….71

Lista tabelelor :

Tabel 1. Principalele altitudini muntoase ale județului Maramureș……………………42

Tabel 2. Principalele cursuri de apă ale județului Maramureș…………………………43

Tabel 3. Evoluția numărului de unități de cazare turistică……………………………..59

Tabel 4. Capacitatea si activitatea de cazare turistică………………………………….60

Tabel 5. Tipuri de unități de cazare……………………………….……………………60

Tabel 6. Distribuția unităților de cazare turistică pe categorii de confort………………61

Tabel 7. Sosiri ale turiștilor în județul Maramureș în perioada 2012-2016……………62

Tabel 8. Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică în funcție de cazarea turistică 2014-2016……………………………….……………………………………………..62

Tabel 9. Innoptări în unități de cazare turistică în județul Maramureș – 2016…………63

Tabel 10. Durata medie (zile) a sejurului în județul Maramureș – 2016………………64

Tabel 11. Densitatea circulației turistice în raport cu populația în județul Maramureș (turist/locuitor) ……………………………….…………………………………………64

Tabel 12. Densitatea circulației turistice în raport cu suprafața în județul Maramureș (turist/km2) ……………………………….……………………………………………..65

Tabel 13. Numărul turiștilor români și străini, sosiți în județul Maramureș, între anii 2012-2016……………………………….…………………………………………………….68

Tabel 14. Numărul total al înnoptărilor din judetul Maramureș, între anii 2012-2016 (mii persoane) ……………………………….………………………………………………69

Tabel 15. Durata medie a sejurului, din județul Maramureș, în funcție de numărul de turiști și numărul înnoptărilor, între anii de 2012-2016 ………………………………………69

Tabel 16. Principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, deschise în decembrie 2016, în Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) ……………………..73

Tabel 17. Sosiri turiști……………………………….…………………………………74

Tabel 18. Strategia de preț a proiectului……………………………………………….84

Tabel 19. Bugetul campaniei de promovare “Tradiții pe Valea Marei” pe cele două componente……………………….……………………………………………………87

Bibliografie:

Alzua, A., O’Leary, J.T., Morrison, A.M.,Cultural and heritage tourism: identify niches for international travelers, Journal of Tourism Studies. Vol.9(2), 1998

Badea, L., Geografia României,  Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1987

Biltiu, P., Oameni din Maramureș, Editura Maria Montessori, Baia Mare, 2003.

Borlean, I., Vadu Izei si Maramureșul. In tara satelor romanesti, f.a, f.e.

Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P., Ecoturism, Edit. Economică, București, 2000

Dermer, M., Atelierele Cartea Românească, București, 1933

Dermer, M., Atelierele Cartea Românească, București, 1933

Filipascu, A., Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997.

Goeldener, Ch.R., Ritchie, J.R.., Tourism: principles, practices, philosophies, John Wiley & Sons, New Jersey, 2009

H., Cultural tourism: the partnership between tourism and cultural heritage management, New York, Haworth Hospitality Press, 2002

Ielenicz, M., Comǎnescu, L., România. Potențial turistic, Editura Universitarǎ, București, 2006

Ilieș, G., Țara Maramureșului. Studiu de geografie regionalǎ, Editura Presa Universitarǎ Clujeanǎ, Cluj-Napoca, 2007

McKercher, B., Du Cros,

Papahagi, T.,  Graiul si folklorul Maramureșului, Editura Cultura Nationala, Bucuresti, 1925.

Park, D.B., Yoon, Y.S., Segmentation by motivation in rural tourism: A Korean case study. Tourism Management, 30(1), 99-108, 2009

Park, D.B., Yoon, Y.S., Segmentation by motivation in rural tourism: A Korean case study. Tourism Management, 30(1), 99-108, 2009

Petrovai, I., Multiculturalism în Țara Maramureșului, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007

Petrovai, I., Multiculturalism în Țara Maramureșului, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007

Posea, G., Judetul Maramureș, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1980.

Simion, S.A., Turismul rural in Maramureș, Teză de doctorat, Cluj Napoca, 2011

Stef, D.,  Antologie de folclor din Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2007.

Tunbridge, J.E., Ashworth, G.J., Dissonant heritage: the management of the past as a resource in conflict, Chichester, New York: J. Wiley, 1996

Ursu, V., Ursu, T., Cetatea Chioarului – vatră de piatră, de neam și de istorie, în ”Maramureșul”, Baia Mare, 1980

Vladuțiu, I., Creatori populari contemporani din România, Editura Sport-Turism, București, 1981. P. 226

Waitt, G., Consuming Heritage-Perceived Historical Authenticity. Annals of Tourism Research, 27, 835-862, 2000

*** Instituția Prefectului din județul Maramureș, Aport privind starea economică și socială a județului Maramureș în anul 2016

*** Maramureș – monografie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982.

*** Maramureș. Vatra de istorie milenara, Volumul I, Editia a II-a, Editura "Dragos Voda", Cluj-Napoca, 2005.

Webografie:

http://apo.org.au, accesat la data de 01.12.2017

http://eeagrants-tisa.ro/en/activity-2/, accesat la data de 29.11.2017

http://hartagiurgiu.ro/harta-ro-Giurgiu-SCOLAR–492-Maramures___Orase.html, accesat la data de 29.11.2017

http://pe-harta.ro/maramures/, accesat la data de 29.11.2017

http://www.cdep.ro/proiecte/2005/300/80/7/conv387.pdf

https://www.muntiimaramuresului.ro/index.php/ro/62-news-events/194-plan-de-management, accesat la data de 29.11.2017

www.carpati.org/ghid_montan/muntii/maramuresului-77/geologie/

www.insse.ro;, accesat la data de 15.12.2017, 16.12.2017

www.pinterest.com, accesat la data de 29.11.2017

www.strategiedezvoltaremm.cjmaramures.ro, accesat la data de 01.12.2017

www.strategiedezvoltaremm.cjmaramures.ro, accesat la data de 07.12.2017

www2.unwto.org, accesat la data de 03.12.2017

D E C L A R A Ț I E

Subsemnatul /subsemnata _______________________________________ candidat la examenul de finalizare a studiilor universitare de licență/masterat la Facultatea de Geografie, în domeniul Geografie /Știința mediului, programul de studii universitare de licență/masterat__________________________________, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de propietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Semnătura ,

––––

Data______________