VALORIFICAREA POTENȚIALULUI ECOTURISTIC AL PARCULUI NAȚIONAL DOMOGLED-VALEA CERNEI Coordonator științific Titlu Prenume Nume Absolvent Prenume Nume… [305716]

Licență

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI ECOTURISTIC AL PARCULUI NAȚIONAL DOMOGLED-VALEA CERNEI Coordonator științific Titlu Prenume Nume Absolvent Prenume Nume… [305716]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Titlu Prenume Nume

Absolvent: [anonimizat]

2016

[anonimizat]: [anonimizat]

2016

CUPRINS

Capitolul 1 [anonimizat] ………………………………………….p 8

1.1 Turismul și dezvoltarea durabilă…………………………………………………….…p. 8

1.2 Potențialul cadrului natural……………………………………………………………p. 9

1.3 Potențialul turistic antropic……………………………………………………………p. 13

I.4 Perspectivele dezvoltării turistice în bazinul Cernei……………………………………p. 16

CAPITOLUL 2 Analiza de potențial turistic a zonei Valea Cernei…………………….….p. 19

2.1. [anonimizat] – limite și zonare internă……………….p. 20

2. 1. 1 Limitele ariei naturale protejate…………………………………………………….p. 22

2. 1. 2 Zonarea internă a ariei naturale protejate………………………………………….p. 23

2.2 [anonimizat]……………………………………………..….p. 29

2.2.1 Aspecte demografice……………………………………………………………..….p. 29

2.2.2 Elemente de infrastructură………………………………………………………..….p. 31

2.3 [anonimizat]……………………………………………………………..….p. 33

2.4 Descrierea mediului biotic și abiotic………………………………………………..….p. 35

2.4.1 Relieful ……………………………………..……………………………………..….p. 35

2.4.2 Clima……………………………………..…………………………….…………….p. 41

2.4.2.1. Caracteristici ale temperaturii aerului……………………………………..…..….p. 41

2.4.2.2 Precipitațiile atmosferice………………………………………..……………….p. 42

2.4.3 Caracteristicile florei și faunei ………………………………………..…………….p. 44

2.4.3.1 Flora……………………………………..………………………………………….p. 44

2.4.3.2 Fauna……………………………………..…………………………………….…..p. 48

CAPITOLUL III Valorificarea turistică a zone……..…………………………………….p. 53

3.1. Infrastructura generală și turistică……….…………………………………..……….p. 53

3.1.1. [anonimizat]…………………………………..p. 53 3.1.2. Infrastructura turistică……………………………………..……………………….p. 55

3.1.3 Locuri de popas și agrement……………………………………………………….p. 59

3.2 Tipuri și forme de turism…………………………………………………………..….p. 61

3.2.1Turismul de tranzit……………………………………………………………….….p. 61

3.2.2 Turismul de circuit……………………………………………………………….….p. 62

3.2.3 Turismul balnear………………………………………………………………….….p. 62

3.2.4 Turismul climateric.………………………………………………………………….p. 62

3.2.5 Drumeție de munte………………………………………………………………..….p. 63

3.2.6 Speoturismul și alpinismul…………………………………………………………..p. 63

3.2.7 Sporturile nautice…………………………….………………………………..….….p. 64

3.2.8Vânătoarea și pescuitul sportiv………………………………………………………..p. 64

3.2.8 Turismul etnografic și folcloric…………………………………………………..….p. 65

3.2.9 Turism ecologic……………………………………………….………………………p. 65

3.3. [anonimizat]…………………….……………..………….p. 66

CAPITOLUL IV Strategii de dezvoltare a [anonimizat]………………………………………………………………………………………p. 68

4.1. [anonimizat]…….…p. 68

4.2. Acțiuni ……………………………………………………………………………..….p. 70

4.3. Produse ecoturistice……………………………………………………………….….p. 73

Concluzii………………………………………………………………………………..….p. 74

Anexa 1 Lista figurilor …………………….………………………………………………p. 75

Anexa 2 Lista tabelelor ………………………………………………………………….…p. 76

Bibliografie…………………………………………………………………………………p. 77

Introducere

Zona Valea Cernei este, fară îndioală, una dintre cele mai mai frumoase zone turisrice ala țării noastre, insuficient exlorară și exploatată turistic, care înnglobrază Parcului Național Domogled-Valea Cernei (PNDVC), zonă cu statut de protecție atât la nivel național cât și la nivel comunitar.

Înființat în anul 1990, prin instituit prin Ordinul Ministrului Mediului 7/1990, PNDVC se află situat în sud-vestul României și are o suprafață de 61.211 ha, fiind actualmente parcul național cel mai mare din țară, întinzându-se pe teritoriul a trei județe: județul Caraș-Severin – 23. 185 ha, județul Mehedinți ocupând suprafața – 8.220 ha și județul Gorj – 29. 806 ha și cuprinzând suprafețe din 11 unități administrativ-teritoriale.

Teritoriul PNDVC este situat aproximativ între 44°50' 10" și450 161 50" latitudine nordică, respectiv 22°23'50 și 22°51'35"logitudine estică. Prin poziția sa, parcul național se întinde în două regiuni biogeografice europene distincte: alpină (carpatică) și continentală.

Din punct de vedere geografic, suprafața Parcului Național Domogled-Valea Cernei se întinde de-alungul râului Cerna, de la obârșia acestuia până la confluența sa cu râul Belareca (120 m). Teritoriul său, în raport cu bazinul văii Cernei,include masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei, pe versantul drept, respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți, pe versantul stâng.

Valorificarea potențialului ecoturistic al PNDVC este încă într-un stadiu incipient fapt cauzat de insuficienta dezvoltare a infrastructurii generale și turistice.

Lucrarea de față își propune prezentarea atuurilor PNDVC în vederea atragerii unui număr mai marea de turiști, expoatarea turistică ecologică – ecoturismul fiind considerată de către noi cea mai potrivită pentru prezervarea ecosistemelor de pe cuprinsul parcului.

În primul capitol a l lucrării am prezentat cateva concepte cheie în geografia turismului printre care dezvoltarea durabilă și amenajarea turistică, valorificarea patrimoniului cultural, arhitectural și natural al zonei putând duce la o asemenea dezvoltare durabilă. Am continuat cu prezentarea cadrului matural și antrtopic al PNDVC și al perspectivelor de dezvoltare turistică a bazinului Cernei în general.

Capitolul doi prezintă potențialul turistic PNDVC fiind menționate limitele și zonare internă, zonarea internă a ariei naturale protejate, aspecte socio-economice și culturale, demografia zonei, infrastructura existentă, relieful, clima, flora și fauna.

În al teilea capitol am realizat o prezentare a modului în carea este valorificată în prezent zona Valea Cernei, plecând de la infrastructura generală – căi și localități de acces și infrastructura turistică și a locurilor de popas și agrement. Am continuat prin prezentarea tipurilor și forme de turism care se desfășoară în perimetrul PNDVC și în Valea Cernei în general, de la turismul de tranzit, turismul de circuit, turismul balnear, turismul climateric, drumeția de munte, speoturismul și alpinismul, sporturile nautice, vânătoarea și pescuitul sportiv, turismul etnografic și folcloric și turism ecologic. La finalul acestui capitol am analizat fluxurile turistice și segmentarea turistică.

În ultimul capitol al lucrării intitulat „Strategii de dezvoltare a ecoturismului în Parcul Național Domogled-Valea Cernei” am efectuat o analiza SWOT privind turismul în PNDVC și am propus acțiuni pentru eficientizarea exploatării ecoturistice a zonei de referință.

Capitolul 1

Concepte turistice, metodologie

1.1. Turismul și dezvoltarea durabilă

Organizarea spațiului cu valoare turistică pe baza componentelor naturale sau antropice trebuie încadrată în procesul de conservare a mediului, în contextul dezvoltării durabile și revitalizare a localităților. Ca urmarea directă a evoluției și dezvoltării socio-economice ce se manifestă și în spațiul rural s-a impus și un anumit ritm de dezvoltare a cererii turistice, în urma nevoii populației de a se refugia în spații nepoluate, pentru recreere și agrement.

”Valorificarea potențialului natural și antropic prin organizarea diferitelor forme de turism presupune amenajarea și organizarea optimă a spațiului pentru a diminua dezechilibrele între spațiul regional, local și spațiul național, dar și pentru a găsi soluții de stimulare a circulației turistice și de asigurare a integrării turismului în economia teritoriului” (Cândea et al., 2003, p. 37-38). De aceea trebuie avute în vedere direcții de amenajare a spațiului turistic pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, dar și pentru a da localnicilor posibilitatea să-și asigure din activitatea turistică surse suplimentare de venit.

Amenajarea turistică, parte integrantă a amenajării teritoriului, reprezintă un proces cu derulare continuă spațio-temporală de proiectare și localizare a noilor dotări și infrastructuri turistice, de redimensionare a celor existente, de redirecționare a fluxului turistic în funcție de cerere și ofertă, de includere în circuitul turistic a unor noi zone sau localități prin rentabilizarea economică și îmbunătățirea infrastructurii tehnice.

Astfel, amenajarea turistică se bazează pe cunoașterea aspectelor calitative și cantitative ale unui teritoriu, precum localizarea obiectivelor turistice, perioadele optime de valorificare a resurselor turistice, tipologia factorilor de mediu ambiant, amplasarea infrastructurii și dotărilor turistice existente, capacitatea actuală a infrastructurii de a susține derularea activităților turistice, impactul activităților turistice actuale și de perspectivă asupra economiei și dezvoltării, toate aceste ținând cont de principiile de bază ale amenajării turistice: principiul integrării armonioase a elementelor naturale cu suprafețele construite, principiul flexibilității care să permită integrarea pe viitor a unor noi dotări, principiul rentabilității directe și indirecte, ș.a” (Surd, 2005, p. 325-326).

Integrarea României în Uniunea Europeană prevede ca spațiul rural să intre într-un program complex de dezvoltare prin politici susținute ținând cont de principiile dezvoltării rurale durabile și de principiile directoare ale politicilor Uniunii Europene luându-se în vedere inițierea de acțiuni practice în scopul susținerii dezvoltării pe toate planurile: economic, socio-cultural, ecologic, spațial și temporal.

Conceptul dezvoltării durabile a luat contur în momentul în care problema mediului înconjurător se punea din ce în ce mai stringent, astfel că în 1972 Comunitatea Internațională s-a reunit pentru prima dată în cadrul Conferinței de la Stockholm, unde s-au trasat cele „26 de principii din Declarația de la Stockholm și Planul de Acțiune pentru Mediul Uman cu cele trei componente: programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch), activitățile pentru managementul mediului și măsurile de sprijin pentru aceste acțiuni.” (Sărbu, 2000, p. 151)

Principiul 13 al Declarației de la Stockholm arată că „pentru a realiza un management mai rațional al resurselor care să conducă astfel la îmbunătățirea mediului, statele trebuie să adopte o abordare integrată și coordonată a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura că dezvoltarea lor este compatibilă cu necesitatea de a proteja și îmbunătăți mediul în beneficiul propriei populații” (Stockholm Conference of Human Environement, 1972) (Gafta, Mountford, 2008, p. 18).

Noțiunea de dezvoltare durabilă și durabilitate a prins sensuri mai largi odată cu pătrunderea în sfera preocupărilor a economiștilor, ecologiștilor, sociologilor, arhitecților, organelor locale ale administrației, organismelor internaționale. Dezvoltarea durabilă, luând în considerare atât aspectele economice, cât și cele ecologice, urmărește creșterea economică, eradicarea sărăciei și managementul sănătos al mediului ca fiind obiective comune pentru dezvoltarea societății.

Renovarea satelor prin dezvoltarea infrastructurii și valorificarea patrimoniului cultural, arhitectural și natural, poate duce de asemenea la o dezvoltare durabilă. În acest sens, trebuie făcute lucrări de îmbunătățire a infrastructurii, reabilitarea clădirilor, dar și de conservare a peisajului local.

1.2 Potențialul cadrului natural

Componentele cadrului natural foarte variate și de mare atracție, dar și componentele cadrului etnografic și istoric cu mare încărcătură culturală, pot fi considerate elemente favorabile amenajărilor turistice și includerii lor în circuitul turistic național.

Păstorii din Banat, inclusiv cei din bazinul Cernei, au fost, fără îndoială, cei mai vechi drumeți de pe aceste meleaguri. Mânând turmele de oi la munte, ciobanii au practicat în fond ceea ce numim astăzi drumeție. Bătând neîncetat văile și coastele munților până sus, pe golul alpin, în căutare de pășune suculentă, ei au creat o rețea de cărări știute numai de ei și de vânători.

Înainte de construirea șoselei modernizate de-a lungul Cernei, activitatea turistică din bazinul acestui râu se limita în principal la turismul balneoclimateric, la drumeția montană, la pescuitul cu undița în apele curgătoare și la vânătoare. Speoturismul și alpinismul pe versanții Domogledului era apanajul celor puțini inițiați. Mai concret, balneoterapia și turismul climateric (de odihnă și recreere) se practica în sectorul de vale dintre Șapte Izvoare Calde și Pecinișca. La rândul ei, drumeția era practicată pe Valea Cernei (de la Herculane la Izbucul Cernei și Lunca Cernișoarei), în rezervația naturală Domogled – Valea Cernei, în complexul carstic Hurcu – Vârfu lui Stan, în complexul Geanțurilor, în complexul Ciucevelor și în treapta alpină Godeanu – Vlașcu (Muică, 1995, p. 37).

Valorificarea intensă a potențialului turistic din bazinul Cernei a devenit posibilă după construirea șoselei modernizate Băile Herculane – Baia de Aramă în anii 1962-1970.

Legătura directă între bazinul Cernei și cel al Motrului, peste barierele de calcar ale Munților Mehedinți, a înlesnit considerabil circulația comercială și turistică permanentă pe ruta Orșova – Băile Herculane – Baia de Aramă – Târgu Jiu.

După terminarea șoselei din lungul Cernei și apariția unor așezări pe traseu (Cerna-Sat) a început să se practice turismul automobilistic și turismul de sfârșit de săptămână, iar după formarea lacurilor de acumulare Valea lui Iovan și Prisaca s-au adăugat sporturile nautice și pescuitul sportiv lacustru (Doniță et al., 2006, p. 39).

Construirea ulterioară a drumului modernizat care trece peste înșeuarea de sub Oslea, legând șoseaua asfaltată de pe Valea Cernei, ajunsă pe atunci la barajul Iovanu, de Câmpu lui Neag din Valea Jiului de vest, a făcut posibilă legătura directă între Băile Herculane și Petroșani. O derivație din acest drum pleacă de la Izvoarele Cernei și, trecând peste munți, coboară la lacul de acumulare Valea Mare de pe Motru și de acolo la Cloșani – Apa Neagră, unde face legătura cu șoseaua Baia de Aramă-Târgu Jiu.

În ciuda acestor legături de drumuri și a numeroaselor obiective de vizitat, turismul în bazinul Cernei este redus. Explicația constă în starea proastă și îngustimea drumurilor asfaltate sau nu, dar mai ales lipsa unor dotări turistice moderne (hanuri, moteluri și hoteluri). Această stare de lucruri determină un contrast izbitor între zona Herculane, cu multiple posibilități de cazare, și zona din amonte de stațiune, lipsită de asemenea dotări cu confort la nivel european.

Din punct de vedere climatic, bazinul Cernei, prin poziția sa geografică, se află expus circulației atmosferice de vest și sud-vest. Aproape în întregime, bazinul este caracterizat de apariția maselor de aer umed și cald de origine mediteraneană și oceanică, ceea ce explică valorile mai ridicate ale temperaturii aerului față de restul țării, pe tot parcursul anului, dar mai ales iarna. Excepție de la această regulă fac doar sectoarele montane înalte. Climatul din spațiul bazinului Cernei impune starea de desfășurare a activităților recreative și este prielnic desfășurării activității de turism climateric, recreativ și de sejur. Valorile principalelor elemente climatice respectă același determinism spațial impus de treptele de relief, turiștii putând alege pe parcursul anului să își petreacă timpul liber, într-un climat tonic-stimulent, de munte (Sărbu, 2000, p. 131).

Alături de apele curgătoare și izvoarele minerale, ca resurse hidrografice de bază, în circuitul turistic mai pot fi incluse și lacurile aflate în sectorul superior al bazinului Lacul Valea lui Iovan (Fig. I.1) și Lacul Prisaca (Fig. I.2) și numeroasele peșteri, cum ar fi Peștera Haiducilor (Fig. I.3).

Fig. 1.1 Lacul Valea lui Iovan

http://wikimapia.org/119393/ro/Lacul-Valea-lui-Iovan#/photo/909301

Fig. 1. 2 Lacul Prisaca

http://www.uvisitromania.com/ro/tourist-attractions/caras-severin/prisaca-lake-id461

Fig. 1.3 Grota Haiducilor

http://www.infopensiuni.ro/cazare-baile-herculane/obiective-turistice-baile-herculane/pestera-hotilor-grota-haiducilor_4400

Principalele cursuri ale râurilor și ale afluenților acestora ce formează bazinul hidrografic Cerna sunt, numai prin existența lor, importante atracții turistice, oferind turiștilor numeroase dovezi că ele au sculptat în timp îndelungat relieful (cascade, chei, depresiuni de eroziune, maluri abrupte) și au constituit axe importante de circulație și acces. Izvoarele minerale descoperite constituie factori naturali terapeutici de importanță locală ce sunt promovate (Sărbu, 2000, p. 139).

Potențialul natural atractiv superior, prezent în majoritatea comunelor bazinului Cernei, poate constitui un principal punct de plecare în direcția amenajării turistice a spațiului și dezvoltarea unor noi forme de turism în zonă, cu deosebire turismul rural, ecoturismul și turismul cultural.

1.3 Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic se constituie din totalitatea elementelor materiale și spirituale particulare, provenite din adaptarea istorică a omului la condițiile geografice concrete din spațiul analizat. Bazinul Cernei reprezintă o adevărată vatră folclorică, etnografică și culturală. Regiunea cu satele sale răsfirate pe ape și depresiuni intracolinare se remarcă prin monumentele sale istorice, activitățile tradiționale, portul popular, case rustice completate cu peisaje rurale viticole și pomicole, cu livezi frumos îngrijite. Numeroasele descoperiri arheologice confirmă continuitatea locuirii în această vatră din cele mai vechi timpuri.

Pe traseele turistice culturale și religioase pot fi incluse bisericile din zid, lemn sau fortificate, cu vechime de aproximativ două secole.

În patrimoniul cultural al spațiului rural sunt incluse nu mai puțin de 5 monumente bisericești, toate ortodoxe: Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din satul Crușovăț, comuna Cornea, anul 1805, Biserica „Înălțarea Domnului” din comuna Cornea, satul Cuptoare, din anul 1810, Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, din comuna Iablanița, satul Globu Craiovei, anul 1836, Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din aceeași comună, satul Iablanița, anul 1837, Biserica ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului”, din satul Mehadica, comuna Mehadica, ridicată în anul 1769 (Sărbu, 2000, p. 72).

Tradițiile și valorile culturale din satele bazinului Cernei au fost studiate mult timp de către numeroși oameni de știință din diverse domenii: istorici, sociologi, etnologi, geografi, filologi, și majoritatea au ajuns la concluzia că aceste valori trebuie păstrate și promovate: „Arta populară și folclorul țărănesc trăiesc laolaltă vreme îndelungată, izvorând din aceleași origini” (Stahl, 1968, p. 104).

Portul tradițional se distinge prin elemente care s-au păstrat încă de pe timpul dacilor. Costum femeiesc din zona Banatului de munte, diferit de cel întâlnit în Banatul de câmpie sau de „pustă”, este alcătuit din poale din pânză de in cu motive florale, cusute cu fir mătase, peste care se pune șorțul confecționat din catifea, tot cu motive florale, cusute cu fir mătase și paiete, iar partea din spate a șorțului este confecționat din fâșii lungi de fire de mătase viu și divers colorată, componentă ce poartă numele de opreg. Fetițele, respectiv fetele nemăritate se poartă cu capul descoperit, iar femeile își acoperă capul cu batic, viu colorat în diverse motive. Costum bărbătesc din zona de munte a Banatului, cămașa și pantalonii sunt confecționate din pânză de in, cu motive florale cusute cu fir de mătase viu colorată si albă. Ilicul este confecționat din postav cu motive geometrice negre. Încălțămintea tradițională o reprezintă opincile confecționate din cauciuc, dar cu timpul au apărut în portul popular și pantofii. În prezent costumul popular se poartă în zile de sărbătoare sau la festivaluri și mai rar duminica la biserică (Fig. I.4)

Fig. 1.4 Portul popular specific în Valea Cernei

(www.wikipedia.org)

În ceea ce privește țesăturile tradiționale, mai există gospodării care au încăperi destinate acestui tip de activități, încăperile cu război de țesut. Gospodinele își asamblează războaiele de țesut mai ales iama și țes stofă pânză pentru costumele populare, dar și obiecte pentru amenajarea locuinței cum sunt procovițele și ștergarele. Țesutul a fost dintotdeauna la țară una din îndeletnicirile femeii ce a folosit materii prime precum: lâna, cânepa și inul. Țesăturile, fie ele din pânză sau din stofă se confecționează în casă. În prezent tradiția se mai păstrează încă în satele din bazinul superior și mijlociu, pe Valea Ciumenei și Valea Globului.

O deosebită paradă a portului tradițional se desfășoară în fiecare an în satul Plugova, comuna Mehadia, manifestare ce poartă sugestiv numele: „Port, datină, obiceiuri și tradiție în Banatul montan”. Copii de diferite vârste, îmbrăcați în straie tradiționale bănățene, străbat ulițele satului, acompaniați de muzică populară. În spiritul tradiției, al cântecelor și al portului tradițional, manifestarea este continuată la căminului cultural unde se face o deosebită demonstrație a frumuseții jocului popular din Banat (http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2016/02/NL-FEBRUARIE-2016.pdf).

Monumentele istorice dețin în interiorul bazinului un număr impresionant de clădiri sau mori, cu datări dintre cele mai vechi, fapt ce stă sa certifice locuirea acestui spațiu încă din cele mai vechi timpuri.

În comuna Mehadia cele mai importante monumente istorice sunt: Piatra de mormânt a cronicarului Nicolae Stoica de Hațeg, ridicată în curtea bisericii în anul 1833, Situl arheologic, punctul Zidina cu așezare din sec. II – IV d.Hr., epoca romană, castru roman din sec. II-IV d.Hr., necropolă din sec. XI – XIII, epoca medievală timpurie, fortificație pe malul râului Belareca din sec. XIV – XV, cetate medievală pe Dealul Grad, sec. XIII-XIV; Situl arheologic punct Ulici, din sec. XIII-XIV cu biserică din sec. XIII-XIV, așezare din sec. XIII-XIV și așezarea pe Valea lea Slatinei din Eneolitic (http://www.caras-severin.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1505).

Situri arheologice mai sunt întâlnite în comunele Cornea, satul Cuptoare (punct Dealul Sfogea: necropolă din sec. XIII-XIV, așezare din Neolitic, Cultura Sălcuța, mormânt din Neolitic, Cultura Sălcuța), Domașnea, satul Domașnea (punctul Coveiul lui Ioșca: așezare din sec. II – IV d. Hr., epoca romană, fortificație de pământ ridicată în sec. XI – XII), comuna Padeș, satul Padeș (monumentul Proclamației de la Padeș, construite între anii 1921 și 1935) și satul Călugăreni (așezarea din punctul La Morminți, din secolul XVI), comuna Lăpușnicel, satul Lăpușnicel (construcție romană din secolul II-III d.Hr.), comuna Topleț, satul Topleț (apeductul „Podul Turcilor” de pe valea Seracovei, construit de către turci în anul 1739) (http://monumenteistoricegorj.ro/ghid/).

Un turism de calitate se poate desfășura doar dacă spațiile cu potențial atractiv ce urmează a fi vizitate dispun de o infrastructură adecvată, reprezentată de o bază de cazare ce poate asigura un minim de confort, o bază pentru asigurarea alimentației turiștilor, bază de agrement ce asigură petrecerea timpului liber a turiștilor și nu în ultimul rând căile de acces spre locurile turistice de vizitat (căi tehnice (alimentare cu apă, energie, canalizare, telecomunicații ș.a.), în strânsă legătură eu asigurarea confortului în bazele de cazare, alimentație și agrement.

I.4 Perspectivele dezvoltării turistice în bazinul Cernei

Datorită imensului potențialul turistic de care dispune spațiul rural al bazinului și având în vedere că posibilitățile de dezvoltare economică prin intermediul altor ramuri de activitate este mai puțin fezabil, singura șansă de revitalizare a zonei este activarea unei linii de intervenție pentru dezvoltarea turismului. Autoritățile locale ar putea depune mai multe proiecte de implementare și dezvoltare a zonelor cu șanse mari în acest domeniu, turismul. Aceste proiecte de revitalizare a zonelor rurale prin intermediul turismului ar putea avea ca obiective crearea și promovarea unei identități turistice prin:

– promovarea valorilor naturale și culturale cu ajutorul organizării unei campanii, ce va implica atât actorii locali, cât și ONG-urile;

– înființarea unor centre de informare turistică localizate în principalele puncte de acces, de-a lungul căilor de comunicație, așa cum există în centrul stațiunii Băile Herculane;

– promovarea acestor valori pe plan internațional și atragerea turiștilor străini in zonele cu potențial ale bazinului;

– realizarea unor hărți turistice, inclusiv hărți electronice interactive prin pagini web;

Conceperea unui model turistic în zona bazinului Cernei este un instrument esențial pentru dezvoltarea zonei în mod complex și echilibrat.

A vorbi despre turism ca despre industrie, pare le prima vedere impropriu. Cu toate acestea, deși este vorba de asigurarea în ultimă instanță a unor servicii, la baza cărora stă o întreagă activitate productivă, exploatarea zonei trebuie să se facă în mod organizat, întreprinderile trebuind să efectueze atât activitatea de aprovizionare și desfacere comercială, hotelieră și alimentație publică, precum și de asigurare a serviciilor medical-balneare propriu-zise.

Este necesară elaborarea unui model al managementului turistic zonal, plecând de la necesitățile practice, ținându-se seama de relațiile care se creează într-o economie de piață. Acest model cuprinde cinci obiective strategice fundamentale:

– determinarea resurselor zonei, în limitele de influență directă a întreprinderii zonale și în cele de interferență geografică și schimb de activități, având drept coordonate Valea Cernei, de la izvoare până la vărsare și conformațiile geografice limitrofe. Aceasta impune evaluarea științifică la nivelul întregii zone cu privire la regiunile cu potențial turistic.

– întocmirea schiței prospective de valorificare a potențialului turistic zonal, cu amplasarea posibilă a micro – stațiunilor, trasarea circuitelor turistice în perspectivă.

– elaborarea prognozei dezvoltării turistice, pe etape, produse turistice, volum al serviciilor, institute aferente, rentabilitate.

– corelarea planului de dezvoltare a turismului cu cel general economic, cu lucrările de hidroameliorare și cu dezvoltarea infrastructurii; căi de comunicații terestre, fluviale, aeriene (platforme pentru elicoptere), în așa fel încât să se asigure introducerea în circuitul turistic a obiectivelor care satisfac condițiile unei activități turistice, printr-o colaborare încă din faza de proiect-execuție și punere în funcțiune.

– adaptarea prognozei și planului zonal la dezvoltarea turismului în funcție de programul tehnic pe plan mondial, de cercetările proprii inițiate în stațiune, în așa fel încât să se poată efectua schimbările din mers, impuse de apariția a noi procedee de tratament, a noi mijloace de comunicație, a noi condiții favorizante sau bariere în dezvoltarea activității turistice greu previzibile astăzi și chiar mai târziu.

Perfecționarea managementului turistic este în directă legătură și dependență de creșterea competențelor, spiritului de inițiativă al cadrelor conducerii de bază, de întărirea responsabilității colective și individuale, direcție în care se poate acționa printr-o mai largă participare a acestor cadre la toate fazele procesului de realizare a scopurilor propuse.

De aici decurge necesitatea asigurării din timp a cadrelor necesare tuturor compartimentelor. Este nevoie de cadre care să corespundă exigențelor turismului intern și mai ales internațional, cerute de economia de piață. Trebuie formate cadre cu profiluri noi de specialitate profesională, cu aptitudini de cercetare, cu spirit de inițiativă și responsabilitate față de patrimoniul național și față de cerințele naționale pe care turismul perioadei viitoare le va avea de satisfăcut, ca o cerință a creșterii calității vieții, a satisfacției turistice.

De asemenea, este necesară și introducerea unui sistem de calcul și informațional cibernetic, în vederea asigurării în orice moment a cunoașterii locurilor contractate, a gradului de ocupare a capacității de cazare, a componenței clientelei, a felului cum se efectuează transportul, tratamentul, a cunoașterii situației financiare, a sesizărilor clienților și transformărilor în organizare, a bazei materiale turistice.

Crearea, modernizarea și dezvoltarea bazei materiale presupun o concepție de viitor, atât în privința necesităților turismului în condițiile concrete economice, tehnice, cât și în privința concepțiilor arhitecturale, concepții care ar trebui să se orienteze mai mult spre specificul național, luând în considerare clima, peisajul, cât și experiența constructorilor din acest județ. Diversificarea și amplificarea produsului turistic, inovarea acestuia trebuie să pornească de la concepția de „mâine”, fără a se pierde din vedere specificitatea românească, atât de diversificată în unitatea ei.

Turismul de viitor se conturează ca o activitate ce va depăși concepția limitată de „prezent”, din perioada de tranziție, ea va deveni o necesitate vitală pentru salariați, ca un obiectiv însemnat. Acesta înseamnă că atât prin amploarea pe care o va avea turismul, cât și prin conținutul său, el va trebui, în condițiile economiei de piață, să-și găsească formele de organizare la nivelul cerințelor concurențiale, în întâmpinarea cărora vor veni cei noi, cercetători și inovatori. Așadar, trebuie avute în vedere ridicarea calității serviciilor, apropierea societăților de turism de piața internă și externă, folosirea întregii capacități, lichidarea punctelor critice.

CAPITOLUL II

Analiza de potențial TURISTIC a zonei Valea Cernei

2.1. Parcul Național Domogled – Valea Cernei – localizare geografică, limite și zonare internă

Parcul Național Domogled-Valea Cernei (PNDVC)este amplasat în partea de sud-vest a României și are o suprafață de 61.211 ha,fiind actualmente parcul național cel mai mare din țară (fig. 2.1.).

Teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei este situat aproximativ între 44°50' 10" și44° 50' 161 50" latitudine nordică, respectiv22°23'50 și22°51'35"longitudine estică (http://www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html). Prin poziția sa, parcul național se întinde în două regiuni biogeografice europene distincte: alpină (carpatică) și continentală.

Din punct de vedere geografic, suprafața Parcului Național Domogled-Valea Cernei se întinde de-a lungul râului Cerna, de la obârșia acestuia până la confluența sa cu râul Belareca (120 m). Teritoriul său, în raport cu bazinul văii Cernei,include masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei,pe versantul drept, respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți, pe versantul stâng (http://www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html).

Fig. 2.1. Localizarea geografică a PNDVC în cadrul României și la nivel de județe

(sursa: www.domogled-cerna.ro)

PNDVC este cel mai întins parc național din România, cuprinzând suprafețe din 11 unități administrativ-teritoriale. Lista unităților administrativ-teritoriale care sunt identificate în cadrul ariei naturale protejate este prezentată în Tabelul 2.1:

Tabelul 2.1 Lista unităților administrativ-teritoriale din PNDVC

Sursa: http://www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html

Înființat în anul 1990, având administrația proprie începând cu anul 2003, Parcul Național Domogled-Valea Cernei este delimitat din punct de vedere geografic urmărind cumpăna de ape a bazinului Cernei, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, cuprinzând masivul Godeanu și Munții Cernei pe versantul drept și Munții Vâlcan și Mehedinți pe versantul stâng.

Având o suprafață de 61.211 ha, parcul național se întinde pe teritoriul a trei județe: Caraș-Severin – 23.185 ha, Mehedinți – 8.220 ha și Gorj – 29. 806 ha.

Parcul Național Domogled-Valea Cernei are statut de protecție atât la nivel național cât și la nivel comunitar:

Parcul Național Domogled-Valea Cernei a fost constituit prin Ordinul Ministrului Mediului 7/1990, Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea a III-a – Zone protejate, HG 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21860).

În interiorul parcului se delimitează un număr de 11 rezervații naturale având categoria IV IUCN, desemnate astfel prin Legea nr. 5 din 06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a Zone Protejate (Tab. 2.2.).

Tabelul 2.2. Rezervații naturale existente în cadrul PNDVC

Sursa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21860

Fig. 2.2. Rezervațiile naturale din PNDVC (sursa: www.domogled-cerna.ro)

2. 1. 1. Limitele ariei naturale protejate

Limita nordică a PNDVC începe în Vârful Paltina (2149,1 m) și merge spre vest pe culmea munților Godeanu prin vârfurile Galbena (2161 m), Micușa (2179,6 m) și Bulzului (2254,4 m), interfluviul ce formează limita nordică a bazinului Cernei.

Limita vestică continuă pe același interfluviu spre Vf. Godeanu (2229 m), apoi prin Culmea Drăguțului până în Vf. Olanelor (1989,9 m). De aici trece pe interfluviul vestic al bazinului Cernei, prin Culmea Matichii, Vf. Dobrii (1928,4 m), mergând pe culmea principală a Munților Cernei prin Vârfurile Babei (1825 m), Boldoveni (1799,5 m), Vlașcu Mic (1734 m) și Zglivăr (1708 m). De aici merge spre vest pe Custura Pârșului, prin borna 180 din UP V Mehadia – O. S. Belareca și Vf. Pogara (1360,2 m), de unde coboară pe Dosu Frăsincea în Ogașul lui Mihai, mergând pe acesta până la borna 195, de aici urmând limita fondului forestier prin bornele 196, 214, 217, 240. Ajunge în Valea Topla la borna 242, de unde urcă spre Vârfu Sulița până în borna 239. In continuare, merge spre sud-est pe culme până în borna 247, iar de aici spre sud pe lizieră, trece peste Valea Vârtopu prin borna 246 din UP V Mehadia – O.S. Belareca, iar de aici urcă pe culme până în Vf. Arjana (1511,4 m) din culmea Munților Cernei. Limita se continuă pe Culmea principală a Munților Cernei, prin Poiana Lungă, Vf. Ciclovete (1129,5 m), Poiana Ciclovete (1142,6 m) și Culmea Mare (927,6 m) până în borna 45 din UP III Băile Herculane -O. S. Băile Herculane. De aici, limita face iar face un ocol pe versantul vestic, prin borna 415 din UP V Mehadia – O. S. Belareca, mergând pe limita fondului forestier prin bornele 416, 431, 439, până la borna 444 din același UP V Mehadia – O. S. Belareca, din apropierea confluenței Cernei cu Belareca.

Limita sudică, pornește de la borna 444 din UP V Mehadia – O. S. Belareca, merge spre nord pe limita fondului forestier de la marginile localităților Pecinișca și Băile Herculane, prin bornele 4, 8, 18 din UP III Băile Herculane – O. S. Băile Herculane , până în apropierea podului peste râul Cerna, de lângă Uzina Electrică, de unde se întoarce spre stațiunea Băile Herculane pe drumul DN 67 D, pe care îl urmează până în apropiere de intersecția acestuia cu DN 6 A, de unde urcă pe dealul Stoghirului (469 m) și continuă pe Cracu Fâsii și Culmea Padeșu prin Vârfurile Padeșu (709 m) și Creasta Cocoșului (911 m).

Limita estică, continuă din Creasta Cocoșului intrând în culmea principală a Munților Mehedinți pe la est de Masivul Domogled, Ciotul Pietrii (1227,9 m), Culmile Cârligelor, Piatra Coșuștei, Culmea și Vf. Pietrele Albe (1335,3 m), Poiana și Culmea Beletina, Culmea Obârșia până în Vf. Poiana Mică (1179,2 m). Se continuă pe Pârâul Capra și apoi pe Motru Sec,până la limita localității Motru Sec, limită pe care o urmează până la confluența văii Târnicioara cu Motru Sec. De aici urcă pe valea Târnicioara până în șaua dintre Cornetu Musteica și Dealul Măgura, de aici intrând pe limita fondului forestier de pe versantul estic al Cornetului Musteica, pe care o urmează până în borna 837 din UP II Motru Mare. Din acest punct limita merge pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 14, unde trece pe limita fondului forestier, prin bornele 20 și 28 până la borna 25, trecând înapoi pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 39 unde din nou trece pe limita fondului forestier, ocolind Lacul Valea Mare prin bornele 47 si 54, până la borna 76 din UP II Motru Mare – O. S. Padeș. De aici continuă pe malul stâng al Motrului până la confluența cu Valea Mileanului, pe care urcă până sub Vf. Mileanul (1063,7 m), intrând pe culmea Dealului Alunu (1150,1 m). De aici urmează linia culmilor Turcineasa (1518,2 m), Șarba (1742,5 m), Șerbota și Soarbele până în Vârful Paltina (2149,1 m).

2. 1. 2. Zonarea internă a ariei naturale protejate

În conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 57/ 2007, cu modificările și completările ulterioare, PNDVC se împarte în patru zone (fig. 2.3.) după cum urmează:

Zona cu protecție strictă are o suprafață totală de 836 ha. Această zonă este de o mareimportanță științifică ce cuprinde zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sauîn care nivelul acestora este extrem de redus.

Zona de protecție integrală, cu o suprafață de 29. 081 ha. În mare parte, zona de protecție integrală se suprapune peste teritoriul rezervațiilor naturale care se găsesc pe teritoriul parcului, în cele ce urmează fiind redate cele mai valoroase elemente naturale din cadrul acestor zone.

Zona rezervației naturale Domogled include cele mai mari suprafețe de roci carstificabile din Munții Mehedinți, acestea fiind dezvoltate atât pe versantul Cernei, cat si pe platoul somital. Relieful exocarstic este reprezentat printr-o gamă variată de forme, începând cu diferite forme de lapiezuri, doline, uvale, macro – depresiuni carstice si chiar polii. Adăugăm la acestea văile de versant, cu relieful adiacent de creste și turnuri, precum și sectoarele de chei de pe văile Seliște, Feregari, Jelerau, Cociu, dar mai ales Țăsna. Relieful endocarstic este ilustrat printr-un număr de 133 de peșteri si avene, în general de dimensiuni reduse, reprezentând vechi descărcări la versant a apelor de infiltrație.

Rezervația Vârful lui Stan include cele mai spectaculoase forme exocarstice din Munții Mehedinți și, totodată din țară, și anume Poienile Cernei: lapiezuri, mega -depresiuni carstice (ex. Crovu lui Medved, Crovu Mare etc.), custuri. Relieful endocarstic al zonei cuprinde 65 de cavități, dintre care cea mai valoroasă este Peștera cu apă de la Isverna.

Creasta Geanțurilor este o altă zonă valoroasă din punct de vedere geologic-geomorfologic, alternanța calcar-fliș impunând în relief forme interesante ca urmare a eroziunii selective. Cele mai importante elemente de relief sunt geanțurile sau crestele calcaroase. Și în această zonă apar forme endorasctice, reprezentate prin circa 112 cavități (ex. Peștera din Ogașul Adânc (650m), Găurile Hoțești din Cheile Rămnuței (252m), Pestera Labirint din Ogașul Adânc (190m), Peștera dintre Geanțuri (172m), Peștera Mare din Cheile Rămnuței (106m).

Rezervația naturală Cheile Corcoaia cuprinde una dintre cele mai spectaculoase chei carstice din România. Ambii versanți păstrează dovezi de necontestat ale adâncirii în etape a cheilor, sub forma de nivele marmite și peșteri fosile, care pot fi racordate cu terasele Cernei. Pe lângă valoarea peisagistică deosebită, cheile au o importanță științifică deosebită pentru înțelegerea evoluției Cernei la sfârșitul pliocenului și în Cuaternar.

Rezervația naturală Coronini – Bedina, în ciuda unei prezențe mai reduse a calcarului, cel subteran mai ales, este deosebit de valoros științific și peisagistic. Printre cele 149 de cavități carstice, amintim Peștera Șălitrari, Peștera Ion Bârzoni, Peștera Diana, Peștera Hercule, Grota cu Aburi, Avenul lui Adam, Peștera de la Despicătură. Zona este importantă și prin prisma apelor termo-minerale, utilizate în scopuri medicale, cum ar fi sursa termală Șapte Izvoare Calde, cu debite de 2,5 l/s si temperaturi de peste 40 de grade.

Rezervația naturală Piatra Cloșanilor include calcarele dezvoltate intre Motru si Motru Sec. Relieful exocarstic este reprezentat de lapiezuri, doline, uvale, iar cel endocarstic de circa 130 de cavități, câteva dintre acestea fiind mai importante și anume Peștera Mare de la Cloșani, Cioaca cu Brebenei, Peștera Lazului.

Rămnuța Mare- Rămnuța Vânătă pentru care, valoroasă din punct de vedere biotic, prezentăm câteva particularități de ordin geologic. La nord de confluență Cerna-Arșasca, până la Râmnuța Vânătă, în versantul stâng al Cernei se dezvoltă o structură geologică particulară. Rocile sedimentare mezozoice (calcare urgoniene și flișul cretacic superior) sunt comprimate tectonic între Granitul de Cerna din fundament și cristalinul Pânzei Getice. Succesiunea calcar-fliș, deplasată inegal pe verticală, se repetă de 2-3 ori. Flișul cretacic situat între primele două benzi de calcar ale căror straturi au fost redresate aproape de verticală (hog-back) a fost parțial erodat, formând depresiuni alungite paralel cu versantul numite prihod (Prihodul Hărmanului, Prihodul Glodului), caz particular pentru România. Peisajul zonei este dominat de geanțurile de calcar care bordează prihodurile și de abruptul tectonic spre Cerna, prezent sub formă unui perete subvertical de calcar cu înălțime de 300-400 m. Lipsa activităților antropice a determinat conservarea unor habitate endemice cu valoare conservativă mare și versanți stâncoși calcaroși cu vegetație casmofitică.

C. Zona de conservare durabilă, în suprafață totală de 30.388 ha, este constituită din parcelele din fondul forestier care nu fac parte din zonele de protecție strictă și integrală, precum și restul suprafețelor care nu sunt incluse în zona de dezvoltare durabilă respectiv terenuri agricole, fânețe, pășuni, lacurile de acumulare etc.

În cadrul acestei zone, parcelele întregi limitrofe zonelor cu protecție strictă sau integrală însumează o suprafață de 5.618 ha.

În această zonă se remarcă o suprafață de pădure valoroasă din punct de vedere biologic și peisagistic, cu o suprafață de 5,2 hectare în care se impune respectarea unor măsuri speciale de conservare. De asemenea, este necesară montarea unor panouri informative care să conțină date despre flora și faună, scurt istoric, reguli de vizitare.

În această suprafață se interzic următoarele activități:

recoltarea de material lemnos sub orice formă;

recoltarea de produse accesorii de orice natură;

depozitarea deșeurilor de orice natură;

turismul necontrolat;

orice altă activitate fără acordul Administrației Parcului Național Domogled Valea Cernei.

D. Zona de dezvoltare durabilă

Zona de dezvoltare durabilă a fost împărțită în mai multe zone care au fost denumite după numele unității de producție în apropierea căreia se găsesc sau din care fac parte.

Zona de dezvoltare durabilă Cernișoara cuprinde 5 perimetre de dezvoltare durabilă cu o suprafață de 76ha începând de la Cheile Cernișoarei până la Plaiul Bulzului. Se remarca perimetrul Izvoarelor Cernei care este constituit din Lunca Cernișoarei, între Chei și Coada lacului de acumulare Ivanul. Limita acestei zone începe de pe malul drept al Cernișoarei și continuă lao distantă de 50-100m față de liziera pădurii, se suprapune pe anumite locuri peste limita de intravilan a comunei Padeș și ajunge la Izvoarele Cernei, pe care le ocolește la o distanță de 100 m de acestea.

Fig. 2.3. Zonarea internă a PNDVC (sursa: www.domogled-cerna.ro)

Continua tot la o distanță apreciabilă de limita pădurii pe partea dreaptă a drumului de contur lac Ivanul până la coada lacului de unde trece pe partea stângă a acestuia și se întoarce spre Cheile Cernei mergând pe limita zonei inundabile, apoi încadrează construcțiile existente până la podul peste Cerna. De aici urmează drumul forestier pe malul stâng al Cernei cuprinzând Lunca Cernei și continuă până la Cheile Cernei unde trece pe partea dreaptă.

Celelalte 4 perimetre continuă de la coada lacului Ivanul până laPlaiul Bulzului și sunt de o parte și de alta a drumului de contur lac. Nu sunt unite între ele au mărimi diferite și includ conacele comunităților din zonă.

Zona de dezvoltare durabilă Ivanu este formată din 3 perimetre, în suprafață total de8 ha începând de la Plaiul Bulzului până sub coronamentul Barajului Ivanul, versantul drept al lacului de acumulare.

Zona de dezvoltare durabilă Balmeș (sau Balmez) în suprafață totală de 4 ha, formata din 2 perimetre, cuprinde teritoriul fostului bloc administrativ al coloniei de la Barajul Ivanul, cu terenurile aferente, precum și poienile aparținătoare locuitorilor din Cerna Sat.

Zona de dezvoltare durabilă Olanul, formată din 10 perimetre în suprafață de 144 ha cuprinde intravilanul satului Cerna-Sat, comuna Padeș. Limita acestui perimetru începe de la Cheile Corcoaiei, și merge pe deasupra grădinilor locuitorilor din Cerna-Sat până la intersecția cu drumul forestier Olanul unde trece pe cealaltă parte a drumului, înconjoară lunca Cernei și continua prin spatele caselor și agrădinilor pe partea dreaptă a Cernei, până la Cheile Corcoaiei. Celelalte perimetre includ toate terenurile de tipul pajiști, pășuni, fânețuri, terenuri agricole, zone de intravilan și extravilan care aparțin administrativ comunei Obârșia Cloșani și sunt răspândite de o parte și de alta a drumului DN 66A, până la intersecția cu DN67D.

Zona de dezvoltare durabilă Iauna- Craiova cuprinde suprafața de la cabana de la km 36, precum și terenurile aferente acesteia. Suprafața este de 4ha și este administrată de Ocolul Silvic Băile Herculane.

e. Zona de dezvoltare durabilă Topenia are suprafața de 16 ha, cuprinde 6 perimetre, și aici se remarca intravilanele cătunelor Tațu, Ineleț, Scărișoara, Cracul Teiului, Cracul Mare. Acestă zonă include casele și grădinile de pe partea dreaptă a Cernei și aparțin unor locuitori ai comunei Cornereva.

f. Zona de dezvoltare durabilă Băile Herculane, este constituită din 4 perimetre cu o suprafață de 444 ha. Aici distingem intravilanul cătunelor Prisăcina (227 ha) și Dobraia (104 ha) și zone de pe malul drept al Cernei și lacul de acumulare Prisaca. Limita acestei zone merge pe lângă liziera pădurii din U.P. III BăileHerculane și cuprinde casele răspândite ale unor locuitori ai comunei Cornereva.

g. Zona de dezvoltare durabilă Domogled are o suprafață de 50 ha și este constituitădin 21perimetre aflate pe ambele părți ale drumului DN 67D. Începe de la Pensiunea Dumbravă cu zona decampare din vecinătatea acesteia, se continuă cu câteva proprietăți aflate pe partea dreaptă și stânga a drumului până la căsuțele Gorjanu, de aici este întreruptă până în apropiere de Barajul Prisaca. Aici se formează un perimetru mare ce cuprinde, casele de pe partea dreaptă a drumului, coronamentul barajului, ștrandul de la 7 Izvoare Calde, Campingul de aici administrat de O.S. Băile Herculane, și câteva proprietăți.

Alte perimetre de dezvoltare durabilă sunt la Uzina Electrică, în apropierea traseului de la Crucea Albă, la Ferigari și intravilanul comunei Pecinișca, care ține din localitate până în apropierea fostei cariere de piatră de laPecinișca.

h. Zona de dezvoltare durabilă Vârful lui Stan cuprinde proprietățile private, pășunile și fânețele care nu sunt în zona de protecție integralădinU. P. VI Vârful lui Stan și are o suprafață de 10 ha.

Drumurile naționale, forestiere, industriale, publice și de acces de pe teritoriul parcului, cu o suprafață de 149 ha, sunt încadrate în zona de dezvoltare durabilă.Suprafața total a zonei de dezvoltare durabilă din parc este de 906 ha.

2.2 Aspecte socio-economice și culturale

2.2.1 Aspecte demografice

Teritoriul pe care se desfășoară PNDVC se suprapune teritoriului administrativ al 11 localități. Astfel, aspectele de natură demografică sunt parte integrantă din ecosistemul de referință.

Un prim factor deosebit de important este reprezentat de populația stabilă
(Tabelul 2.3) a unităților administrativ-teritoriale care se suprapun cu aria naturală protejată studiată, conform înregistrărilor realizate în octombrie 2011 în cadrul Recensământului Populației și al Locuințelor.

Tabelul 2.3Populația stabilă a UAT de pe teritoriul PNDVC

Sursa: INS, 2016

Din unitățile administrativ-teritoriale care se suprapun cu teritoriul parcului național, 3 reprezintă așezări urbane, respectiv Băile Herculane, Baia de Aramă și Tismana, restul fiind așezări rurale.

Se remarcă faptul că, deși într-un număr mai redus, zonele urbane constituie aproape jumătate din populația totală, după cum reiese și din Tabelul 2.2.

Structura pe medii de viață a populației pune în evidență faptul că populația din mediul rural este majoritară în zona Parcului Național Domogled-Valea Cernei.

Structura pe grupe de vârstă relevă o predominanță a grupei de vârstă 20-64 ani, persoanele de vârstă adultă reprezentând 63 % din totalul populației, prezentate în Tabelul 2.4.

Tabelul 2.4 Structura populației pe grupe de vârstă pe teritoriul pe teritoriul PNDVC

Sursa: INS, 2016

În cadrul unităților administrativ-teritoriale pe suprafața cărora se desfășoarăPNDVC, 9 localități sunt situate în interiorul parcului Tabelul 2.5. La nivelul celor 9 localități se regăsesc 253 de locuitori.

Tabelul 2.5 Localitățile situate pe teritoriul PNDVC

Sursa: INS, 2016

2.2.2 Elemente de infrastructură generală

Principalele elemente de infrastructură de pe suprafața ariei protejate Domogled-Valea Cernei sunt:

Infrastructură rutieră: DN 66A, drumuri locale, drumuri forestiere, drumuri de exploatare agricolă;

Infrastructură de locuire. Aceasta este reprezentată de cătune și de vatra localității Cerna-Sat. Cătunele sunt reprezentate de gospodării permanente ale localnicilor din Munții Cernei și Munții Mehedinți. Cătunele din partea vestică a parcului național aparțin de localitatea Cornereva. Printre cătunele cu gospodării mai numeroase se numără Prisăcina, Dobraia, Ineleț și Scărișoara. Aceste cătune au un farmec aparte deoarece, majoritatea localnicilor trăiesc în armonie cu natura, fără curent electric și apă curentă. Aceste zone nu pot fi accesate cu autovehicule, pentru că nu există drum auto.

Accesul la utilități al UAT situate pe teritoriul PNDVC. Din acest punct de vedere localitățile urbane Băile Herculane, Baia de Aramă și Tismana beneficiază de aproape toate utilitățile publice, excepție făcând încălzirea cu gaze naturale, care nu este disponibilă în niciuna dintre cele 11 localități(Tabelul 2.6). La polul opus, comuna care dispune de cele mai puține utilități publice este Cornereva, fapt explicabil de amplasarea pe teritoriul PNDVC a 8 dintre cele 9 sate existente (Tabelul 2.6).

Tabelul 2.6 Accesul la utilități al UAT situate pe teritoriul PNDVC

Sursa: Novăcescu, 2012, p. 129

2.2.3 Aspecte socio-culturale

Arhitectura populară prezintă aspecte particulare de mare atracție pentru drumeții care iubesc muntele.

Casele vechi erau construite din lemn, pe soclu de piatră, în interiorul căruia era pivnița unde oamenii își păstrau o parte din produse. Aceste case aveau, de regulă, 3 încăperi și erau acoperite cu șindrilă, iar mai târziu cu țiglă. Încăperea din mijloc era „cuina" cu vatră și uneori avea cuptor din cărămidă. Această încăpere era bucătăria, dar era folosită și ca afumătoare pentru carne și produsele obținute din carne.

Legat de „cuina cu vatră", aceasta nu lipsea dintr-o casă țărănească tradițională. Vatra simboliza un cult antic moștenit de la romani. Piatra din vatră era nelipsită, fiind socotită protectoare. Este cunoscut obiceiul de a se arunca această piatră afară pe timp de furtună cu trăsnete pentru a nu se întâmpla vreun rău casei respective.

Încăperea din fața „cuinei", către stradă, constituia camera de locuit unde dormea întreaga familie. În spatele „cuinei" se afla cea de-a treia încăpere care era, de fapt, o cămară unde oamenii își păstrau anumite produse și alimente. Accesul în încăperea din față și din spate se făcea, de obicei, direct din „cuină". Accesul de afară în „cuină" se făcea printr-o încăpere situată pe un perete lateral al clădirii și care se numea „tindă". Camera din față avea una sau două ferestre mai mici, zăbrelite.

Instalațiile de tehnică populară aproape au dispărut din bazinul Cernei și împrejurimi, mai există în prezent gaterul acționat de apă de pe Valea Frasâncea – Com. Cornereva, vălaiele pentru prelucrat postavul, vâltori pentru spălatul hainelor în Dolina și în Topla, presa de ulei și targa pentru uscat prune. Mai persistă de asemenea, cazanele de fiert răchie. Mori de apă au mai rămas în număr destul de mare.

Fig. 2.4. Casă tradițională din zona Văii Cernei (https://i.ytimg.com/vi/alYEBJz5_Ew/maxresdefault.jpg)

Portul popular tradițional este păstrat cu grijă de femei și mai poate fi întâlnit în sate ca: Izverna, Balta, Obârșia Cloșani, Motru Sec, Padeș, Orzești, Cloșani, Cornereva, Bogâltin, Plugova, Mehadia.

Sărbătoarea liliacului, desfășurată anual în luna mai la Ponoarele în peisajul carstic cu faimosul pod natural – Podul lui Dumnezeu. Această sărbătoare este o impresionantă paradă în aer liber a cântecului, dansului și portului popular (http://www.ponoare.ro/sarbatori/sarbatoarea-liliacului-2-3-mai-2015).

Totodată, amintim și sărbătoarea lui Tudor Vladimirescu – Proclamația de la Padeș -prima duminică din iunie-localitatea Padeș.

În paralel cu sărbătorile sătești tradiționale, Casa de Cultură din Băile Herculane organizează, în colaborare cu Centrul de Creație Populară al județului Caraș-Severin, o serie de manifestări cultural-artistice.

Dintre manifestările anuale de amploare amintim:

Festivalul folcloric internațional "Hercules" – în luna iulie – acest festival cuprinde: spectacole ale ansamblurilor folclorice de cântece și dansuri din județele țării și din alte țări, expoziții de artă populară, gale pe teme etnografice și de turism, salon de fotografii etc.;

Festivalul de muzică populară "Mariana Drăghicescu" – în luna octombrie – din 1996;

Colocvii bănățene – în luna octombrie – din 1994;

Festivalul țuicii, când se întâlnesc producătorii de țuică;

Zilele orașului Băile Herculane – în luna septembrie 8, 9 și 10 – din anul 2000.

Festivalul "Pinului Negru de Banat"- festival unde APNDVC este partener principal, prima ediție în anul 2005 și Zilele Parcului Național Domogled-Valea Cernei, ambele manifestări se desfășoară în aceeași perioadă, ultimul week-end al lunii mai.

2.3 Descrierea mediului abiotic și biotic

2.3.1 Relieful

Din punct de vedere geografic, Valea Cernei este unică prin înscrierea totală în culoarul care împarte Carpații de la Vest de Olt în două șiruri de masive. De aceea trăsăturile ei sunt acelea ale unei văi tipic longitudinale, orientată nord-est – sud-vest, care urmează linia tectonică și în același timp orografică dintre Munții Vâlcanului și Munții Mehedinți, pe de o parte și Munții Godeanu, cu continuarea lor sudică, Munții Cernei, pe de altă parte (Alexandru et al., 1981, p. 31).

Sculptarea văii într-un ansamblu geologic foarte complicat,dependența nemijlocită a cursului său de Dunăre, petrecerea unor evenimente de amploare în timpul cuaternarului au determinat diversificarea aspectelor locale ale reliefului și ale peisajului geografic într-o măsură accentuată imprimând bazinului trăsături aparte față de bazinele învecinate.

Valea, asemenea unui imens defileu dintre cele mai puțin accesibile, mai cu seamă in jumătatea ei inferioară, cu toată altitudinea coborâtă la care se situează, a oferit posibilități restrânse de pătrundere a omului spre interiorul munților, rămânând până de curând, în comparație cu văi carpatice asemănătoare, într-un anumit grad de izolare.

Ca urmare, prezența omului cu activități complexe implicând modificări ale mediul natural este mult mai recentă și de proporții mai reduse. Poziția și particularitățile fizice ale văii, în special ale reliefului, arată că acestea au fost mai puțin favorabile pentru o circulație ușoară și stabilirea omului în așezări permanente. Astfel, bazinul Cernei se păstrează încă locuri nemodificate antropic, cu valoare peisagistică deosebită.

Bazinul văii Cerna este unul tipic asimetric înălțimea sa maximă atinge 13 km în sectorul superior (datorită dezvoltării mai puternice pe versantul sud-estic al munților Godeanu), între afluenții săi de pe stânga Cărbunele și Olanul. Spre sud, lățimea scade treptat la 10-11 km în dreptul pâraielor latina și Arșasca și ajunge la doar 5-6 km avale de Băile Herculane. Pentru perimetrul luat de noi în analiză, care de la confluența Cernei cu Belareca urmează succesiv spre sud umerii de vale de pe stânga și pe dreapta, ca ultim nivel in care s-a adâncit valea, lățimea sectorului analizat are doar 1-2 km (Badea, 1987, p. 51).

Valea Cernei are un bazin mai mic decât cele ale Jiului sau Lotrului, râuri alături de care se înscrie în același culoar morfologic și tectonic ce desparte Carpații Meridionali în două șiruri de masive situate la nord și la sud de acesta.

Unitățile de relief pe care se desfășoară Valea Cernei (Fig. 2.5.) aparțin sistemului alpin carpatic și sunt considerați a fi munți cu înălțimi mari, cu intruziuni vechi magmatice și sedimentar vechi (paleozoic final și mezozoic). Ei au o structură cutată în pânze de șariaj, prezintă aliniamente de falie reantrenate în neozoic și păstrează mărturii ale unor nivelări dobândite în ai multe etape și faze (Ielenicz, Pătru, 2005, p.38).

Fig. 2.5. Unitățile de relief din bazinul Cernei (Novăcescu, 2012, p. 24)

Culoarul Cernei este adâncit cu 400-500 m într-o suprafață modelată la altitudinea de 950 – 1.050 m la periferia masivelor înalte incluzând șt masivele scunde care însoțesc valea, Aspectul general este de vale îngustă, uneori cu caracter de defileu (Grigore, 1989), chiar dar există și sectoare cum este bazinetul de la Cerna Sat unde râul și-a dezvoltat terase acoperite din loc în loc de conuri de dejecție formate de torenții de pe versați (Madeleine et al., 1981).

Culoarul propriu-zis al Cernei Valea adâncită sub nivelul Ciucevelor (Fig. 2.6) și al Geanțurilor prezintă două sectoare distincte: unul de obârșie ce ține de la izvoare și până la lunca Olanului (de unde încep geanțurile) și al doilea se prelungește până la confluența Cernei cu Belareca.

Fig. 2.6. Ciucevele Cernei(http://www.foto-magazin.ro/fotolocation_open.php?art=ftm20/archives/2010/12/domogled_valea_cernei.html)

Sectorul de obârșie, legat printr-o șa aflata la 1.400 m de bazinul de obârșie al Jiului de Vest, este Împărțit în două de șirul Ciucevelor. Amonte de Cheile Cornișoarei valea este îngustă și mai greu accesibilă. După trecerea de chei, valea se lărgește considerabil, in lungul ei desfășurându-se o luncă destul de largă, atipică pentru sectorul de obârșie al unei văi de munte.

Valea Cernei are aspectul unui extins culoar sculptat în diferite tipuri de rocă, cu precădere calcar, șisturile cristaline și granit. Fiecare dintre aceste roci dă o notă aparte reliefului, din care se remarcă relieful dezvoltat pe calcar, care ocupă mai bine de 60% din suprafața Munților Mehedinți. Bazinul Cernei are un aspectul unei imense covate, în partea superioară, marcată la margini de două culmi diferențiate ca altitudine și aspect, reunite sub forma unei înșeuări înalte de , alcătuind cumpăna de apă între bazinele Cernei și Jiului (Povară, 2012 p. 26).

Altitudinea bazinului descrește progresiv de la nord spre sud, de la la în Băile Herculane. Analiza geomorfologică a bazinului arată ca Valea Cernei este adâncită cu 400-500 m, într-o suprafață veche de eroziune, aflată la altitudinea de 950-, modelată la periferia masivelor de la vest.

Cele mai mari suprafețe ocupate de relief carstic se întâlnesc în Munții Mehedinți, după care urmează Munții Godeanu (sectorul Ciucevelor) și Munții Cernei (barele calcaroase ce se impun în lungul versanților ca abrupturi) (Oarcea, 1965, p. 19).

Relieful Munților Mehedinți este dominat de abrupturile calcaroase, vârfurile rotunjite și teșite (între valea Țăsnei și Vârful lui Stan), depresiunile carstice de altitudine, dolinele și uvalele, dar și de mulțimea văilor înguste, cu sectoare de chei (singurele puncte de acces spre platoul din partea superioară), și de hornurile ce au străpuns abrupturile pe care se dirijează grohotișurile desprinse din versantul Marele Abrupt al Cernei se întinde fără întrerupere între văile Pecinișca și Vârful lui Stan, și are un pas altimetric de 300 – 850 m cu numeroase tancuri și turnuri calcaroase dispuse haotic, cu creste, pinteni și abrupturi secundare, hornuri și polițe înguste (Madeleine, 1981, p. 47).

Partea superioară a acestuia și unele polițe care apar te profil transversal reprezintă cel mai favorabil loc de dezvoltare a asociației de Pinus nigra ssp. Bannatica (Pătroescu et al., 2007, p. 25).

Peșterile sunt foarte numeroase (circa 300), puține dintre ele depășind 100 m, unele dintre acestea având forma unor tuneluri naturale. Peșterile termale din zonă sunt unice la noi în țară și destul de rare la nivel mondial. În interiorul acestora microclimatul prezintă asemănări cu climatul tropical, fauna și speleotemele fiind deosebite (Badea, et al., 1987,
p. 71).

Una dintre peșterile cele mai vechi este Grota Haiducilor, care are o deosebită valoare speologică, arheologică și istorică. Cercetările arheologice atestă prezența umana încă din paleolitic. De asemenea, în această peșteră au fost descoperite troglobionte care se mai întâlnesc în America Centrală. Există o serie de specii, mai ales cele inferioare, care s-au adaptat condițiilor. Hrana acestor animale este alcătuită din frunzar și lemn în descompunere, dejecții și cadavre de animale. Cercetările făcute au scos la iveală prezența în interiorul peșterilor a numeroase specii troglobionte: moluște, coleoptere, izopode, glomeride (Gafta, Mountford, 2008, p. 29),.

Totodată foarte rare în peșterile țării, sunt depunerile de cruste și speleoteme din gips, pe mari suprafețe ale pereților și ale planșeului, ceea ce întâlnim în peștera lui Ion Barzoni.

Relieful din bazinul Cernei este dispus în trepte (incluse în unitățile majore de relief) ce scad în altitudine de la est la vest de la 2148 m în Vf. Paltina până la mai puțin de 100 m în zona de vărsare a Cernei în Dunăre. În zona de tranziție de la treapta montană la cea de deal, altitudinile variază de la 1512 m (Vf. Arjana) la aproximativ 160 m în apropiere de Băile Herculane (Muică, 1995, p. 31).

Cele mai frecvente soluri sunt cele silvestre și silvestre brune, în diferite grade de podzolire, apoi cele brune acide, formate pe un substrat granitic. Pe calcare s-au format litosoluri, rendzine tipice și rendzine brune, iar în luncă și pe terase se întâlnesc solurile fertile aluviale.

Solurile brune podzolite ocupă cea mai mare parte din bazin. Apariția lor este legată de predominarea suprafețelor relativ netede și slab înclinate. Ele s-au format inițial sub pădurile care au fost defrișate și înlocuite cu pășuni și fânețe. Podzolirea este influențată în mare măsură de substratul litologic și de relief. Sunt, în general, soluri puțin profunde, cu mult schelet, cu aciditate ridicată, fapt ce limitează utilizarea lor agricolă, dar dau rezultate bune prin valorificare silvică și pastorală. Procesul pedogenetic specific este podzolirea, care are drept finalitate formarea unui orizont diagnostic B spodic, prin migrarea compușilor de fier și aluminiu din orizonturile superioare spre cele profunde. în zonele cele mai înalte s-au format, pe suprafețe restrânse umbrisoluri, reprezentate de nigrisoluri cu aciditate ridicată, apărute în general pe roci silicatice (Muică, 1995, p. 35).

Solurile brune acide s-au format în special pe dreapta Cernei pe roci sedimentare (gresii și conglomerate). Profilul solurilor brune acide este în general bine dezvoltat, atingând pe alocuri 80-, însă din cauza condițiilor locale și a eroziunii apare izolat roca la zi.

De-a lungul Cernei se întâlnește o alternanță de sectoare foarte înguste lipsite total de soluri, cu sectoare mai largi în care s-a putut dezvolta o fâșie de luncă și pe alocuri

terase, de obicei reduse, de ordinul zecilor sau a sutelor de metri. În cadrul acestor lunci de terase s-au format soluri aluviale, care corespund stadiului incipient de solificare a depozitelor aluviale sau aluvio-proluviale. Aluviunile și solurile aluviale se caracterizează printr-un grad ridicat de fertilitate, datorită atât conținutului ridicat de substanțe nutritive, dar mai ales regimului lor hidric și trofic favorabil. Din aceasta cauză, ele sunt favorabile atât fânețelor, cât și culturilor agricole. Printre acestea, primul loc îl ocupă porumbul urmat de cartof și alte leguminoase (fasole, varză, ceapă), întâlnite sub formă de areale mici. O altă formă de utilizare a acestor suprafețe este determinată de fixarea așezărilor umane (Tătaru, 2007).

Treptele hipsometrice (Fig. 2.7.) influențează caracteristicile climatice cu implicații asupra caracteristicilor regimului scurgerii apelor pe versanți, regimului fenologic al plantelor, stabilirii amplasamentului pentru gospodării sau obiective economice. Așezările umane sunt prezente pe toate treptele altimetrice, în special cele deluroase. La cea mai mare altitudine se află satul Scărișoara 1185 m și la cea mai mică altitudine satul Topleț 100 m (Gafta, Mountford, 2008, p. 47)

Fig. 2.7. Trepte hipsometrice în bazinul Cernei (Novăcescu, 2012, p. 24)

2.3.2 Clima

2.3.2.1. Caracteristici ale temperaturii aerului

Poziția geografică arată că bazinul este supus predominant influenței circulației atmosferice de vest și sud-vest. Climatic, zona trebuie privită pe de o parte ca o arie depresionară ascunsă și protejată de masive înalte muntoase, iar pe de altă parte ca un uluc între munți, făcând parte din culoarul ce desparte longitudinal munții între Jiu și Dunăre. Aceasta îi conferă un regim climatic și topoclimatic cu o nuanță de adăpost (fig. 2.8.).

Fig. 2.8 Temperaturile medii anuale (1966-2015) (sursa: date prelucrate www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html)

Media anuală a temperaturilor este de 10,6°C (Tabelul 2.7) cu toate că zona este așezată în mare parte într-o regiune de munte și aceasta pe fondul pătrunderii maselor de aer mai calde și mai umede din sud-vest. Iernile sunt blânde, verile sunt răcoroase, primăverile sosesc timpuriu și sunt de scurtă durată, iar toamnele sunt lungi (Fig. 2.7).

Tabel 2.7 Temperaturi medii lunare și anuale în PNDVC

Sursa: www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html

Valorile absolute ale temperaturii aerului prezintă o foarte accentuată variabilitate. Cea mai mare valoare a temperaturii a atins 38.1° în august 1953. Cele mai scăzute valori înregistrate au fost de -18° în ianuarie 1950.

În anul 2010 regimul termic mediu a fost cu 1.6°C – 2°C peste norma climatologică. Aceasta caracteristică a fost determinată de abateri pronunțate ale temperaturilor medii lunare (peste 2°C) față de normala climatologică pentru intervalul ianuarie – august, cu excepția lunii aprilie, când acestea au fost mai reduse. Cea mai pronunțată abatere pozitivă a fost înregistrată în luna ianuarie (6°C). În intervalul septembrie – decembrie temperaturile medii lunare au fost sub limitele normale însă, abaterile foarte mari înregistrate în prima parte a anului, nu au putut fi compensate.

Presiunea medie atmosferică este de 750,6 mb. Vânturile dominante sunt cele de sud, viteza lor medie este redusă: 1,6 m/s.

Topoclimatul de vale largă. În apropierea orașului Băile Herculane, valea Cernei se lărgește până la aproape , unde prezintă și lunca cea mai dezvoltată. Altitudinea coborâtă, poziția și deschiderea spre sud, sud-vest și în același timp adăpostul oferit de înălțimile calcaroase din est, determină apariția unui topoclimat caracterizat prin cele mai ridicate temperaturi medii din întreg bazinul. În schimb, cantitatea de precipitații este cea mai redusă din întreg bazinul, astfel ca beneficiază de o insolație crescută și de o circulație mai activă a maselor de aer cald. Desprimăvăririle sunt foarte timpurii, uneori instalându-se încă din ultima decadă a lunii februarie (Badea et al., 1987, p. 61).

2.4.2.2Precipitațiile atmosferice

Circulația vestică are o frecvență de 45% pe an, reprezentând în medie 165 de zile pe an. În perioada rece, aceasta aduce mase de aer polar sau, mai rar, tropicale, maritime, favorabile iernilor blânde, cu precipitații abundente în majoritate sub formă de ploaie la altitudini joase. În timpul verii determină un grad mai mare de instabilitate termică, pusă în evidență de frecvența averselor, însoțite de descărcări electrice.

După intensitate și durată, anticiclonul azoric este centrul de acțiune care joacă rolul cel mai important în determinarea caracterelor climei, mai ales că acțiunea să se corelează în mare măsură cu cea a anticiclonului islandez.

Tabel 2.8 Cantități medii lunare și anuale de precipitații (mm) în PNDVC

Sursa: www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html

Activitatea ciclonilor mediteraneeni are importanță în schimbările de vreme, cu precădere în timpul sezonului rece, fără a se exclude și restul anului. Transportă aer umed, care la întâlnirea cu munții dă naștere precipitațiilor orografice, fenomen frecvent în lunile noiembrie – decembrie, când ploile sunt abundente.

Din luna octombrie până în februarie, activitatea ciclonilor mediteraneeni este în corelație cu cea a anticiclonului siberian, ceea ce determină uneori producerea ninsorilor și a viscolelor, dar de durată și intensitate redusă.

Precipitațiile se supun aceleiași legi a repartiției în funcție de altitudine, dar reprezintă un element mult mai instabil decât temperatura. Variația în timp și spațiu (dependența de circulația atmosferică și de formațiile barice dominante) este cu atât mai mare cu cât condițiile locale sunt mai variate. Se știe că bazinul Cernei se caracterizează printr-o variație accentuată clar pusă în evidență de datele observațiilor de la stația meteo Băile Herculane și Padeș.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 760 mm/an. Totuși, cantitățile de precipitații prezintă oscilații mari de la un an la altul. Cele mai mari cantități anuale de apă s-au înregistrat în 1969, când au depășit la cele două stații din regiune. Este și anul cu cele mai mari precipitații căzute în 24 de ore, de , în luna iunie.

Influența mediteraneană se pare că este destul de puternică, mai ales ca masele de apă căzute în 24 de ore (foarte importante pentru formarea viiturilor pentru un râu de mărimea Cernei) se datorează cu precădere averselor.

În 2010, au fost înregistrate cantități de precipitații peste norma climatologică, ca și în majoritatea regiunilor țării. Abaterea medie (calculată în procente față de media multianuală pe intervalul 1961-1990) a fost pozitivă (13.3%). Au existat, însă, mari diferențieri la nivel lunar. Astfel, în lunile aprilie, iunie și iulie s-au înregistrat deficite de precipitații, începând cu luna august au fost înregistrate, cantități de precipitații situate peste normele climatologice.

Ca urmare a orientării generale față de circulația dominantă se constată apariția fenomenului de descendență a aerului pe pantele vestice, adică a unui proces cu caracter foehnal care duce la disiparea proceselor noroase. Pe Valea Cernei, configurația de ansamblu a reliefului face ca efectul de foehn să se resimtă cu intensitate în Băile Herculane – Pecinișca, ceea ce determină o nebulozitate mai redusă.

2.4.3 Caracteristicile florei și faunei

Poziția geografică în sudul țării, expoziția sudică și sud-vestică generală a bazinului Cernei. fragmentarea mare a reliefului, varietatea litologică și condițiile climatice blânde pentru un spațiul montan sunt condiții favorabile pentru o mare varietate a biotopurilor, fapt ce determină existența unei flore și a unei faune dintre cele mai bogate de pe teritoriul României.

2.4.3.1 Flora

Elementele floristice (Fig. 2.9.) ce dau personalitate peisajului sunt cele de origine sudică precum teiul argintiu (Tilia tomentosa), mojdreanul (Fraxinus ornus), cărpinița (Carpinus orientalis), alunul turcesc (Corylus colurna), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), scumpia (Cotinus coggygria), stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul (Quercus cerris), castanul (Castanea sativa), ghimpele (Ruscus aculeatus) (Roman, 1976, p. 26).

Teiul argintiu Mojdrean

Cărpiniță Alun turcesc

Liliac sălbatic Scumpia

Stejarul pufos (Quercus pubescens) Cerul (Quercus cerris)

Castanul (Castanea sativa) Ghimpele (Ruscus aculeatus)

Fig. 2.9. Flora (exemple) de pe teritoriul PNDVC

Unele elemente sudice participă chiar la constituirea unor asociații cu caracter moesic (submediteranean) cum sunt cenozele de liliac și cărpinița pe grohotișurile calcaroase din pădurile de gorun, sau cele de făget (Alexandru, 1981, p. 64).

Cele mai multe specii mediteraneene (Festuca xanthia și Festuca dalmatica ssp. panciciana) pătrund mai ales în sectorul sudic al bazinului, dar acest fapt nu exclude prezența lor și în partea de nord a acestuia chiar spre zona izvoarelor Cernei (C. Muică, 1984).

Fagul ocupă întinse suprafețe în bazinul Cernei, în Munții Cernei și Godeanu. În zonele de fag mai apar și specii cum ar fi: carpenul, plopul, ulmul, teiul, etc (fig. 2.10.).

Fig. 2.10. Tipurile de vegetație din PNDVC (sursa: www.domogled-cerna.ro)

Pinul bănățean (Pinus nigra) (Fig. 2.11.)care se întâlnește frecvent pe versanții foarte abrupți și umbriți. Cățărat pe cele mai solitare stânci, pinul negru se întâlnește de la nord de cartierul Pecinișca până la confluența Cernei cu Valea Olanului. De remarcat este apariția acestor exemplare de pin negru pe stâncării numai în treimea superioară a versantului, fapt explicat prin condițiile de expoziție favorabilă și mai ales prin ariditatea acestor zone. Alături de pin negru se dezvoltă și numeroase specii sudice importante din punct de vedere științific: scumpia, sorbul, mojdreanul (Răduțoiu, 2006, p. 36).

Fig. 2.11. Pinul negru de Banat (pinus nigra, subspecia banatica), vedere din Băile Herculane (sursa: foto Moldovan Mircea http://www.panoramio.com/photo/41321393)

Etajul ierburilor de poieni, platouri și vârfuri: păiuș roșu (Festuca rubra), țepoșica (Poa bulbusa); vegetația de zăvoi este alcătuită din specii de salcie (Salix alba, Salix purpurea), anin (Almus glutinosa, Almus incana), plop (Populus nigra, Populus alba).

Pe pantele abrupte și pe grohotișuri se dezvoltă Juncus trifidus (rugina), iar limita inferioară a acestui subetaj corespunde limitei la care urcă jneapănul (Plinus montana) în exemplare izolate (Călinescu et al. 1964, p, 126).

Pentru faună, ca și pentru floră, aici se află limita nordică a arealului de răspândire a multor specii de origine mediteraneană, ca și locul de păstrare a unor numeroase endemisme.

2.4.3.2 Fauna

Dintre mamiferele mari întâlnite în arealul PNDVC menționăm:

ursul brun (Ursus arctos) este mai frecvent în regiunea din amonte de Băile Herculane. Peșterile au păstrat mărturii despre existența în aceste locuri a strămoșului său, Ursus spelaeus. Observații amănunțite au dovedit că ursul brun alcătuiește populații numeroase și că el coboară din păduri până în lunca Cernei

Fig. 2.12. Ursul brun (Ursus arctos) (www.wikipedia.org)

Cerbul (Cervux elaphus) este întâlnit foarte rar în păduri; la fel de rar, spre izvoarele Cernei, la înălțimi mari, apar caprele negre (Rupicapra rupicapra). Căprioarele (Capreolus capreolus) în schimb sunt foarte numeroase, ele se grupează la limita inferioară a pădurii în iernile cu zăpadă, căzând pradă lupilor (Canis lupus) (Fig. 2.13 A-E).

A B

C D

E F

Fig. 2.13. Fauna de pe teritoriul PNDVC

A – Cerbul (Cervux elaphus); B- capra neagră (Rupicapra rupicapra); C- Căprioara (Capreolus capreolus); D- Lupul (Canis lupus); E- Mistrețul (Sus scrofa);
F- Râsul (Felix lynx)

mistrețul (Sus scrofa) este și el prezent, găsind hrană din abundență în pădurile de fag și quercinee. Fiind un vânat de preț, mistreții sunt din ce în ce mai puțini.

râsul (Felix lynx) este o apariție rară. La fel și lupii (Canis lupus), care datorită măsurilor de combatere luate sunt tot mai puțini (Alexandru et al., 1981, p. 132).

Sunt foarte frecvente în zonă celelalte specii de mamifere comune pădurilor: vulpea (Vulpus vulpes), pisica sălbatică (Felix silvestris), ariciul (Erimeaceus europaeus), vidra (Lutra lutra), veverița (Scuires vulgaris), bursucul (Meles meles), jderul (Martes martes) și altele.

jderul de copac(Martes martes) este destul de frecvent, dar și cel de stâncă (Martes foina) găsește locuri bune de hrană și de adăpost.

veverițele se găsesc pretutindeni unde sunt alune, jir și nuci.

vulpea(Vulpes vulpes) constituie o problemă deosebită, numărul mare de vulpi face sa scadă numărul iepurilor și căprioarelor (Gafta, Mountford, 2008, p. 152).

Păsările sunt numeroase în special la altitudini mari. Sunt reprezentate prin răpitoare ca: uliul păsărar (Accipter nisus), huhurezul (Strix aluco aluco), șorecarul (Buteo buteo), uliul găinilor (Asio otus), mai rar acvila de munte sau zăganul, venit din Piatra Stănuleților, unde cuibărește. Apoi, numeroase păsări comune: negraica, mierla, pitulicea, pițigoiul de munte, pitulicea, cucul, sturzul, ciocănitoarea neagră, diferite columbide. Pe pereții calcaroși, prin crăpăturile și găurile acestora se adăpostesc: gaia, cucuveaua, bufnița.

Dispariția păsărilor răpitoare atrage dupa sine creșterea numărului de rozătoare, șerpi și șopârle, care ating efective foarte mari în această zonă.

Bine reprezentate sunt și reptilele. Dintre elementele faunistice de origine mediteraneană, vipera cu corn (Vipera ammodytes) este tot mai rară datorită înaintării civilizației. Pe Domogled, rar, se întâlnește șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus); șarpele sfânt (Tropinopodus tesenotus) care se crede că a fost adus de romani sau coluberul numit popular balaur, care poate atinge 2- lungime(Muică, 1995, p. 79) (Fig. 2.14. A-C).

A B

C

Fig. 2.14. Reptilele de pe teritoriul PNDVC

Vipera cu corn (Vipera ammodytes);B – Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus); C – Șarpele sfânt (Tropinopodus tesenotus)

Foarte numeroase sunt șopârlele, în special gușterul (Locerta viridis), șopârla tăurică (Locertaa taurica), șopârla cenușie (Locerta agilis), șopârla de ziduri (Locerta muralis), șopârla de munte (Locerta vivipera).

Amfibienii au mulți reprezentanți, între care: salamandra (Salamandra salamandra), brotăcelul (Hyla arborea), broasca țestoasă de uscat (Testudo hermani).

Panta accentuată și volumul mare de apă care determină o viteză mare și o oxigenare bună, temperatura apei, scăzută în permanență, albia pietroasă permit o bună dezvoltare a organismelor acvatice, existența mai multor zone piscicole, dominate de cea a salmoanidelor. Acestea sunt zona păstrăvului (Salma trutta fario) și zona lipanului (Thymallus thymallus).

În funcție de condițiile strict locale, în ecosistemul acvatic se succed mai multe biocenoze. În sectorul superior al Cernei sunt dominante larvele, limfele de efemerotere, trichiptere, gramaride, planarii, precum și grindelul, chișcarul, breana vânătă, cleanul, scobarul.

Aval de Băile Herculane curentul are o viteză mai redusă, substratul devine mai nisipos. Aici, în cursul inferior al râului, apare zona scobarului (Chonodrostoma masus). Pe lângă aceasta specie caracteristică apar și cleanul, moița, boișteanul, dar și specii venite din Dunăre ca: văduvița, roșioara, babușca, obletele, bibanul și știuca.

Lumea insectelor este însă cea mai bogată în specii. Ordinul care merită o atenție deosebită este cel al lepidopterelor. Printre cele 1300 de specii cunoscute aici, zona Domogled concentrează 50% din numărul total de specii de fluturi de pe teritoriul țării noastre. Bogăția în specii de lepidoptere este condiționată de microclimatica favorizată de poziția geografică și geomorfologică a complexului carstic (http://www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html). Unele specii sunt foarte valoroase din punct de vedere științific, ele fie nu se găsesc în restul țării, fie prezența lor în acest loc este neobișnuită, fiind reprezentate în trecutul îndepărtat numai în exemplare unice în lume.

CAPITOLUL 3

Valorificarea turistică a zonei

3.1. Infrastructura generală și turistică

3.1.1. Infrastructura generală – căi și localități de acces

Bazinul Cernei este accesibil atât cu piciorul pe poteci de munte, cât și cu alte mijloace de transport. Orașele din bazin, Băile Herculane și Orșova, sunt amplasate în sudul acestuia. Gările acestor două orașe se află pe culoarul Timiș-Cerna, culoar parcurs de importante artere feroviare și rutiere continentale, iar capătul său sudic este deschis la Dunăre, adică la cea mai importantă cale fluvială a Europei.

În zona Băilor Herculane se poate ajunge cu trenul, mașina, vaporul, avionul sau pe jos:

• Cu trenul, importantă este gara Băile Herculane, situată pe linia de cale ferată 900, la 364 km depărtare de București și 176 km de Timișoara. Autobuzele și taximetrele stau nonstop la dispoziția călătorilor pentru a-i transporta, cale de 6 km, până ta capătul liniei, în Piața Hercules, iar din stațiune în localitățile rurale învecinate acesteia (Ghincea, 2009, p. 151).

• Cu mijloace auto se poate rula pe șoseaua modernizată DN 6 (Sânnicolau Mare – București) care este totodată și un tronson al șoselei E 94 (între Timișoara și Craiova) până în dreptul gării Herculane, la km 380. De aici, se urmează drumul modernizat DN 67D care străbate stațiunea și continuă pe Valea Cernei în amonte până la Bobot, iar de acolo, prin Valea Arșasca, la Baia de Aramă și se termină la Târgu Jiu (Băile Herculane – Baia de Aramă: 61 km). Evident, acest drum înlesnește, în același timp, accesul directturiștilor din Oltenia la Herculane. O derivație a șoselei asfaltate DN 67 D continuă în amonte pe Valea Cernei, trece de Cerna-Sat, urmărește conturul întortocheat al Lacului Valea lui Iovan, depășește înșeuarea de sub Muntele Oslea și se racordează la șoseaua modernizată DN 66A care leagă Câmpu lui Neagu de Petroșani. Această legătură între Herculane și Petroșani înlesnește accesul direct al turiștilor din Valea Jiului de vest prin Valea Cernei în culoarul Timiș-Cerna. În proiect este o șosea care, derivând tot din șoseaua DN 67 D, va trece peste Masivul Godeanu în bazinul Râu Mare, unde se va lega de DN 68 care unește Hațegul de Caransebeș. Astfel se va înlesni accesul turiștilor din Transilvania și prin partea nordică a bazinului Cernei spre Herculane (Ghincea, 2009, p. 152),.

Principalele distanțe pe șosea față de alte localități din țară și străinătate, calculate din centrul istoric al Băilor Herculane (mai exact, din Piața Hercules, știind că între această piață și gară sunt 6 km) sunt următoarele: Orșova 22 km, Drobeta-Turnu Severin 48 km, București 386 km, Caransebeș 79 km, Timișoara 182 km, Baia de Aramă 61 km, Belgrad 362 km, Budapesta 535 km, Viena 742 km.

Fig. 3.1 Distanțele de la Băile Herculane la principalele orașe din vestul țării și din Europa Centrală

(sursa:http://www.bing.com/maps)

Pe Dunăre se poate naviga până în portul Orșova, de unde se ia trenul până la gara Băile Herculane sau se merge pe șosea cu un mijloc auto. Turiștii români și străini pot lua vaporul sau alte tipuri de ambarcații din Viena pe ruta: Budapesta-Belgrad – Moldova Veche – Orșova sau din Sulina pe ruta: Tulcea – Galați – Brăila – Hârșova – Cernavodă – Călărași – Oltenița -Giurgiu – Zimnicea – Corabia – Calafat – Drobeta-Turnu Severin – Orșova (Ghincea, 2009, p. 153),.

Aeroporturile cele mai apropiate sunt la Caransebeș, Timișoara și Craiova – de unde se poate lua un mijloc auto.

Cu piciorul, orice turist echipat adecvat poate ajunge pe valea Cernei folosind anumite cărări cu marcaj turistic. Principalele poteci de munte marcate care duc la Herculane sunt următoarele:

Valea Bolvașnița – Piatra Băniței – Băile Herculane (galbenă);

Podeni – Valea Ferigan – Băile Herculane (cruce roșie);

Podeni – La Șușoare – Izvorul Jelârâu – Crucea Albă – Herculane (punct albastru);

Podeni – Șaua Padina – Băile Herculane (banda galbenă);

Gornenți – Fântâna Moșului – Ogașul lui Roșet – Băile Herculane (triunghi albastru) (Ghincea, 2009, p. 155).

3.1.2. Infrastructura turistică

În bazinul Cernei, lăsând la o parte cel mai important punct turistic, orașul Băile Herculane, baza de cazare inclusă circuitului turistic este destul de slab reprezentată, dotările specifice fiind concentrate în lungul principalelor căi de comunicație, pentru turiștii care tranzitează zona și care se cazează în pensiuni și moteluri.

Un aspect negativ îl constituie lipsa totală a dotărilor pentru cazare în zona montană, acolo unde potențialul turistic, mai ales natural, este cel mai mare.

Astfel, în 2015, capacitatea de cazare în spațiul bazinului Cernei era reprezentată de un număr total de 7 unități de cazare, toate reprezentând 6 pensiuni și un motel și localizate în doar două comune Mehadia, aflată în vecinătatea stațiunii Băile Herculane și Padeș, în județul Gorj. Capacitatea totală de cazare este de numai de 104 locuri (www.inss.ro).

Fig. 3.2 .Pensiune (comuna Mehadia)

http://www.turistinfo.ro/mehadia/cazare-mehadia/pensiunea_casa_ecologica-c33911.html

Toate pensiunile turistice rurale clasificate sunt incluse în Asociația de Turism Rural și Ecologic (ANTREC). În cazul în care satele alese pentru vizitare nu dispun de unități de cazare, turiștii pot beneficia de găzduire în gospodăriile țărănești care oferă un minim de confort, într-un cadru rustic și peisaj mioritic.

Pe categorii de clasificare ponderea cea mai mare o au pensiunile turistice clasificate cu 2 margarete (4 pensiuni), urmate de pensiunile clasificate cu o margaretă (două pensiuni). Singurul motel, situat în comuna Mehadia dispune la rândul lui de două stele.

Baza de alimentație publică este procurată prin rețeaua de alimentație publică a sectorului privat, prin restaurante în incinta unităților de cazare ce oferă o gamă largă de meniuri, bazate pe sursele alimentare locale, magazine alimentare, patiserii, cofetării. De pe marginea drumurilor turiștii pot cumpăra produse alimentare din gospodăriile țărănești: fructe proaspete sau uscate, produse lactate, legume, țuică, plante medicinale. Pe traseele turistice, piețe agroalimentare permanente nu există decât în localitatea Padeș, Mehadia, Topleț, restul piețelor organizându-se doar în zilele stabilite de localnici (de obicei în weekend-uri).

Cel mai slab reprezentată este baza pentru agrement, remarcându-se o insuficiență a dotărilor din acest punct de vedere. Activitățile de timp liber nu sunt organizate în programe speciale fiind în mare măsură decise de către turiști. Se pot face drumeții pe munte, se poate practica pescuitul, vânătoarea, se pot admira peisajele din jur.

Drumurile forestiere, cu mare atractivitate pentru drumeții și cicloturism, pot fi folosite în scop turistic în mică măsură, datorită stării precare a acestora ca urmare a frecventelor calamități naturale și a neglijării amenajării acestora, multe dintre ele având un statut neclar în ceea ce privește proprietatea. Acestea sunt insuficient marcate sau înregistrate pe hărți.

Căile de circulație principale se suprapun rețelei de drumuri feroviare și rutiere. Căile ferate cu ecartament normal fac parte din magistralele feroviare ce leagă arealul studiat de restul țării (București – Timișoara). Căile rutiere aparțin categoriei drumurilor europene, naționale și comunale. În stare avansată de degradare sunt drumurile județene și comunale, modernizarea cât mai rapidă a acestora putând revitaliza circulația turistică pe toate traseele propuse (Povară, 2012, p. 136).

În bazinul Cernei nu există acces la port sau aeroport, doar acces la drum european, național și cale ferată, apă și canalizare, alimentare cu gaze naturale și rețea de comunicații electronice.

Zonele turistice se suprapun peste subunitățile principale de relief și concentrează atât obiective naturale sau antropice, cât și localități turistice.

Zona muntoasă se individualizează prin potențial natural atractiv ridicat, cadru natural sălbatic, accesibilitate redusă, dar și lipsa amenajărilor turistice. Se poate practica un turism pedestru, de drumeție, camparea se poate face la stâne și sălașuri, sau în corturile personale.

Zona deluroasă se remarcă prin potențialul cultural ridicat și potențialul de practicare a turismului pomicol mai ales în perioada culesului. Turiștii pot degusta băuturi sau pot participa la culesul fructelor, cazarea putând fiind asigurată de gospodăriile țărănești.

Zona turistică de câmpie zonă cu un potențial turistic mai scăzut, e o zonă cu potențial de dezvoltare a agroturismului într-un cadru natural nepoluant. Evaluarea atractivității turistice pentru această zonă reflectă un potențial mare spre mediu, elementele de restrictivitate fiind cele legate de infrastructura turistică și tehnică.

Localitățile a căror potențial natural și antropic pot fi incluse în circuitul turistic, unde gradul de echipare turistică și edilitară poate fi îmbunătățit pentru practicarea diverselor forme de turism se pot constitui în sate turistice.

După valoarea lor turistică, satele pot fi clasificate în mai multe categorii:

sate peisagistice, unde pot fi incluse și satele pastorale și de interes vânătoresc, situate în zona de munte prin suprafața administrativ-teritorială care se întinde în zona montană: Cerna-Sat, Cornereva, Prisăcina, Dobraia, Topla, Poiana Lungă, Scărișoara, Ineleț, Cracu Mare;

sate pomicole, situate în depresiunile subcarpatice unde versanții sunt ocupați de livezile de pruni și meri și pot atrage turiștii prin promovarea unor activități legate de recoltarea fructelor, participarea la procesarea acestora și prin activități legate de degustări de țuică sau alte băuturi (satele din bazinul pomicol Domașnea);

sate etno-culturale, nuclee ale obiceiurilor, tradițiilor și arhitecturii populare;

sate cultural-istorice care poartă amprenta diferitelor evenimente istorice și unde s-au ridicat monumente (Padeș), s-au amenajat case memoriale (Mehadia) sau se remarcă prin prezența unor obiective cultural-religioase (Cuptoare, Crușovăț, Mehadia, Domașnea, Iablanița);

satele mixte, în care se regăsesc atât valori naturale cât și culturale istorice, sunt localizate în toate sectoarele geografice ale bazinului (Sârbu, 2000, p. 73).

Datorită valorilor sale turistice, naturale, istorice, culturale, etnografice, satul din bazinul Cernei poate contribui alături de satul românesc la descoperirea țării ca destinație turistică.

Fig. 3.3 Unitățile de cazare în ariile protejate și în vecinătatea acestora (sursa: prelucrare date, Strategia pe ecoturism, faza I, 2010)

Din analiza Fig. 3.3 se poate observa că PNDVC are cel mai mare număr de unități de cazare amplasate în arii protejate – 39fiind urmat la mare distanță de Parcul Național Piatra Craiului cu 10 unități.

Fig. 3.4 Centre de vizitare și puncte de informare turistică în parcurile naționale din România (sursa: prelucrare date, Strategia pe ecoturism, faza I, 2010)

Cu privire la existența centrelor de vizitare și a punctelor de informare turistică, din analiza Fig. 3.4 se poate releva faptul că Parcul Național Retezat este singurul la nivel întregii țări care dispune de ambele facilități destinate turiștilor. La acest capitol PNDVC dispune de două puncte de informare turistică, dar nu dispune de un centru de vizitare.

Fig. 3.5 Trasee turistice în parcurile naționale din România (sursa: prelucrare date, Strategia pe ecoturism, faza I, 2010)

Cu privire la „trasee turistice” (Fig. 3.5), PNDVC are cel mai mare număr de unități neomologate – 35, neavând trasee omologate sau trasee tresee omologate ce urmează a fi înscrise.

Locuri de popas și agrement

Munții dispun în prezent de baze și dotări tehnice care permit să se promoveze un turism modern, variat și multifuncțional. În bazinul Cernei, această apreciere generală se poate aplica doar Băilor Herculane. Stațiunea-oraș dispune de aproximativ 4000 de locuri în marile hoteluri sanatorial-balneare.

În amonte de orașul Băile Herculane, turistul nu are prea multe posibilități de cazare și agrement. Există 11 cantoane silvice cu sau fără posibilități de cazare, o cabană de vânătoare și un canton cu păstrăvării, respectiv (Povară, 2012, p. 131):

Fig. 3.6 Unitățile de cazare de pe Valea Cernei

(sursa: https://www.google.ro/maps/dir, dincolodeharti.blogspot.ro/)

Cantonul silvic Izvoarele Cernei. Situare: în amonte de Lacul Iovanu, în zona Izvoarelor Cernei.

Cantonul silvic Iovanu. Situare: în zona Lacului de acumulare Iovanu, pe stânga Cernei.

Cantonul silvic Cerna-Sat. Situare: în amonte de Cerna-Sat, pe dreapta Cernei

Campingul Cerna-Sat. Situare: în mijlocul localității Cerna-Sat. Căsuțe și loc pentru instalarea de corturi și rulote.

Cabana de vânătoare Schitu. Situare la km 36 al DN 67 D, pe dreapta Cernei. Cabana aparține Ocolului silvic Băile Herculane. Este amenajată pentru cei ce au pasiunea vânătoarei, dar sunt primiți și turiștii în limita locurilor disponibile

Cantonul silvic Valea Craiovei. Situare: DN 67 D pe Valea Craiovei până în zona lacului de acumulare de pe acest pârâu.

Hotelul Tierna (Fig. 3.7). Situare: la km 6,5 al DN 67 D, între șosea și barajul lacului Prisaca.

Fig. 3.7 Hotelul Tierna (http://www.arsenalgroup.ro/index.php/descriere-hotel)

Cantonul silvic Balta Cerbului. Situare: de la km 4 al DN

Cantonul silvic Șapte Izvoare. Situare: în zona km 4 al DN 67D, la confluența Ogașului lui Roșeț cu Cerna.

Campingul Șapte Izvoare (Fig. 3.8). Situare: la km 3,3 al ON 67D. Spațiu pentru instalarea corturilor și rulotelor, prevăzut cu dușuri de apă caldă care funcționează cu energie solară. Aparține Ocolului Silvic Băile Herculane.

Fig. 3.8 Campingul Șapte Izvoare (http://www.baileherculane.ro/cazare-baile-herculane-hoteluri-pensiuni-baile-herculane/296-camping-7-izvoare-baile-herculane.html)

Cantonul silvic Mușuroane (Mușuroaie). Situare: în poiana cu același nume de pe Domogled, accesibilă din Băile Herculane urcând pe Valea Jelărăului (pe la Crucea Albă) sau pe Vale Ferigari, urmărind, în ambele cazuri, marcajul bandă albastră.

Popasul turistic „Flora”. Situare: Băile Herculane, str. Castanilor, nr. 29. Loc pentru instalarea de corturi și rulote. Bufet cu terasă acoperită. Funcționează nonstop, deși nu are sistem de încălzire. Pare curioasă prezența unui camping în mijlocul unui oraș cu atâtea posibilități de cazare, dar trebuie precizat că, atunci când a fost deschis, era amplasat la marginea stațiunii: nu exista încă cartierul din jurul parcului Vicol și nici cartierul de blocuri noi din lungul străzii Trandafirilor care continuă mult spre gara Herculane.

Popasul turistic „La Plopii Fără Soț”. Situare, la desprinderea drumului DN 67 D (care urmează Valea Cernei) din șoseaua DN 6 (Orșova-Caransebeș), puțin în aval de gara Herculane, în amonte de vărsarea râului Belareca în Cerna. Căsuțe, spațiu de parcare pentru auto, inclusiv rulote.

Cantonul și păstrăvăria Topleț (fig.3.9). Situare: la 2 km pe drumul rutier care se desprinde din șoseaua DN 6 (Orșova-Caransebeș) la Topleț și urmează Valea Bârza în amonte.

Fig. 3.9 Păstrăvăria Topleț (http://www.pastravar.go.ro)

În rezervația Iardaștița, situată pe dreapta râului Cerna, între Băile Herculane și Topleț, mai există patru cantoane silvice: Iardaștița, Răchiți, Pietroasa și Sacarstița.

3.2 Tipuri și forme de turism

Formele de turism care se pot practica astăzi în bazinul Cernei sunt destul de variate, după cum urmează:

3.2.1Turismul de tranzit

Artera rutieră E 94 care leagă țările din vestul Europei cu cele din sud-estul continentului este una din premisele dezvoltării turismului de tranzit în zonă, deoarece parcurge culoarului Timiș-Cerna, aflat în imediata apropiere a Băilor Herculane. Calea ferată care însoțește drumul E 94 prin culoarul amintit este încă o formă de tranzit pentru turiștii străini. La rândul ei, Dunărea constituie o arteră de circulație folosită de turiștii din țările riverane (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Ucraina). Aceștia își pot întrerupe călătoria la Orșova și ajunge la Herculane în scurt timp cu trenul sau mijloace auto pe șosea, dar acest fapt se întâmplă foarte rar, din cauza infrastructurii turistice insuficient dezvoltate.

3.2.2 Turismul de circuit

Se știe că zona turistică „Porțile de Fier" include Valea Cernei datorită pitorescului ei particular și a numeroaselor obiective turistice de prim ordin. În cadrul circuitului „Porțile de Fier" pot fi vizitate în principal: Drobeta-Turnu Severin (muzeul „Porțile de Fier", piciorul Podului lui Traian, castrul roman); insula Șimian cu cetatea adusă de pe insula Ada Kaleh înainte de a dispărea în lacul de acumulare (derivație); cula lui Tudor Vladimirescu de la Cernați, monument de arhitectură și artă cu specific românesc (derivație); schitul Topolnița (derivație); Peștera Topolnița; complexul carstic Ponoarele cu Podul natural; stațiunea speologică de la Cloșani (derivație); biserica din Brebina; Cheile Corcoaiei și Lacul lovanu (derivație); cascada și Cheile Bobotului; Piatra Pușcată și Peștera lui Ion Bârzoni; Lacul Prisaca; Șapte Izvoare Calde și Stânca Ghizelei; Peștera Hoților și Grota cu Aburi (derivație); rezervația de arhitectură balneară din Băile Herculane; rezervația naturală Masivul Domogled cu Cheile Ferigari și Peștera Șoroniște (derivație); Cheile Peicinișcăi cu Gaura Ungurului (derivație); Sfinxul bănățean de lângă Topleț (derivație); Orșova cu stațiunea geografică și mănăstirea Sfânta Ana; Cazanele Dunării (Cândea et all, 2003, p.174).

Acest circuit turistic are o mare densitate de obiective naturale și antropice pe o suprafață relativ restrânsă și o mare pondere culturală și de propagandă pentru valorile create de poporul român.

3.2.3 Turismul balnear

Fără doar și poate, pentru Băile Herculane este cea mai importantă formă de turism datorită factorilor terapeutici foarte eficienți concentrați într-un cadru natural spectaculos, bogat în atracții turistice de primă mărime. Stațiunea balneară are un vechi și bun renume atât pe plan intern cât și european, motiv pentru care a fost foarte solicitată până în 1990(Erdeli, Istrate, 1996, p. 118).

După trecerea la economia de piață turismul în zonă a cunoscut un regres, dar sperăm ca dificultățile „epocii de tranziție” cu care ne confruntăm ultimele decenii vor fi învinse, iar stațiunea va străluci din nou și va fi apreciată la adevărata ei valoare pe piața internă și internațională.

3.2.4 Turismul climateric (de odihnă și recreere)

Este practicat în weekend sau în concediu, când se preferă munți nu prea înalți acoperiți de păduri și cu poieni, văi largi cu râuri ce curg prin lunci, lacuri naturale sau de baraj în decor montan. Turistul modern are pretenția ca în locul ales, aerul și apa să nu fie poluate și să existe posibilități de cazare în apropiere (cabane, campinguri, moteluri, hoteluri etc.) dotate cu mijloace de agrement (jocuri, cluburi, piscine, plaje, promenade etc.) și cu programe de excursie de o zi (maxim două) la obiective naturale sau istorico-culturale despre care a tot auzit.

Drumeții pot găsi adăpost la o stână, un sălaș sau la o casă izolată, iar dacă au puțin noroc, la un canton silvic sau la o cabană de vânătoare. Cei aflați în concediu preferă să locuiască în Băile Herculane și să facă mici excursii în împrejurimi, iar cei care preferă decor rustic, caută o gazdă în unul din cătunele de pe Valea Cernei. Turiștii de sfârșit de săptămână și tineriiîn vacanță își instalează cortul pe vale acolo unde doresc (Ghincea, 2009, p. 125).

3.2.5 Drumeție de munte

Această formă de turism se pretează minunat la bazinul Cernei. De pe firul Văii Cernei, ușor accesibil grație șoselei asfaltate, turistul are nenumărate posibilități de a urma potecile care se pierd în codru, atât în Munții Cernei și Munții Godeanu de pe dreapta văii, cât și în Munții Mehedinți de pe stânga acesteia. Traseele pot fi parcurse cu piciorul în excursii de 1-2 zile, în afară de traseele de creastă și cel de pe firul văii care durează mai mult. De aceea, în lipsa unor cabane turistice, este bine ca drumeții să aibă asupra lor și un cort(Ghincea, 2009, p. 128).

3.2.6 Speoturismul și alpinismul

Sunt două forme înrudite de drumeție montană specializată (există chiar așa numitul „alpinism subteran" în care speologul coboară în peșteri verticale și urcă pe pereții sălilor și galeriilor folosind tehnică alpină). Pentru a face speoturism sau alpinism trebuie cunoștințe în domeniu, echipament specific, spirit de echipă și mult antrenament. Ambele forme pot fi practicate cu succes în bazinul Cernei pentru că există destule peșteri și trasee alpine, mai ales în Masivul Domogled. Amatorii de goluri subterane dificile sau de versanți abrupți sunt sfătuiți să nu abordeze astfel de obiective decât însoțiți de un speolog, respectiv de un alpinist cu experiență, pentru că nu există peșteri amenajate sau trasee alpine în întreg bazinul Cernei (Povară, 2012, p. 147).

Dintre toate peșterile ar necesita să fie amenajată Peștera Hoților, pentru că în ea nu mai există stalactite și stalagmite care ar putea fi distruse în timpul lucrărilor de amenajare și nici după aceea de către vizitatori. În schimb, fiind situată la capătul nordic al stațiunii, în spatele hotelului Roman, ar atrage, pe de o parte, numeroși turiști.

Turiștii care participă la excursii organizate cu plecarea din Băile Herculane spre obiective turistice din afara bazinului Cernei pot vizita o serie de peșteri renumite, cum sunt cele din Cazanele Dunării (Peștera de la Gura Ponicovei și Peștera Veterani); din Munții Aninei (unde sunt cele mai mari și mai frumoase peșteri din Banat, printre care peșterile Comarnic, Buhui și Popovăț) sau din Munții Poiana Ruscă (Peștera de la Românești -unica peșteră românească în care, începând din 1984, într-o sală aleasă de speologii se țin anual concerte simfonice organizate de Asociația Speologică „Speotimiș" în colaborare cu Filarmonica din Timișoara; instrumentiști valoroși din România, Canada, Japonia și alte țări s-au produs aici în fața unui public numeros (Novăcescu, 2012, p.62).

Din păcate nici una dintre peșterile menționate mai sus, inclusiv Peștera de la Românești, nu sunt amenajate cu alei, podețe metalice și cabluri cu reflectoare electrice, pentru că orice amenajare distruge numeroase formațiuni de calcar, iar lumina artificială este un factor destructiv pentru faună.

3.2.7 Sporturile nautice

Astfel de sporturi pot fi practicate pe oglinda lacurilor de acumulare Valea lui Iovan și Prisaca sau pe râul Cerna de către amatorii de navigație pe ape repezi de munte care posedă ambarcații adecvate.

O coborâre cu barca pe Cerna înseamnă senzații unice, de neuitat. Cei care se încumetă la astfel de sporturi folosesc ambarcații foarte ușoare, cum sunt caiacurile sau canoea din fibre de sticlă sau gonflabilă, iar ca perioadă, preferă zilele însorite din lunile aprilie sau mai, când râul are de obicei apă suficientă pentru navigație.

Bărcile sunt puse pe apă la Cerna-Sat de unde navigatorii au peste 40 de kilometri plini de satisfacție până la Băile Herculane, printre versanți mai mult sau mai puțin înclinați, împăduriți sau golași, chei spectaculoase săpate în calcarul dur. Pe alocuri, există porțiuni cu repezișuri și cascade și sectoare cu apă liniștită – cel mai lung sector fiind Lacul Prisaca. Pentru satisfacția turistică maximă, navigatorii își împart excursia în trei etape de câte o zi. Astfel, ei au timp suficient de odihnă sau pentru drumeții scurte în Cheile Bobotului, Tâmnei, Prisăcinei și Țăsnei- eventual și pentru speoturism (Peștera lui Ion Bârzoni, Peșterile de la Șălitrari). Prima etapă, cea mai lungă și dificilă, se încheie la campingul din punctul Șapte Izvoare, a doua în preajma Sfinxului bănățean (înainte de Topleț), iar a treia la Orșova, în debarcaderul din golful Cernei, aflat în apropierea „insulei” (Ghincea, 2009, p. 149).

3.2.8 Vânătoarea și pescuitul sportiv

Bazinul Cernei dispune de faună deosebită, a cărei protecție este foarte importantă din punct de vedere ecologic, vânatul fiind un element esențial în biocenoză.

Fondul cinegetic este alcătuit în principal din capră neagră, cerb carpatin, căprior, urs, mistreț, lup, vulpe, râs, pisică sălbatică, iepure. În această listă figurează și câteva specii ocrotite de lege, incluse nu pentru a fi vânate, ci pentru a fi protejate. Fiecare fond este dotat cu poteci de vânătoare, hrănitori pentru cervidee, sărării și observatoare. Există un calendar vânătoresc în cadrul căruia se realizează activități de vânătoare sportivă, în limita fondului excedentar al speciilor de vânat. Turiștii posesori de permis de vânătoare știu că, deși există mult vânat, deplasarea în teren necesită efort și mare atenție din cauza reliefului calcaros cu versanți abrupți și poteci cu pantă mare. Ocoalele silvice organizează acțiuni de vânătoare cu participarea turiștilor străini, garantând calitatea trofeelor și a serviciilor (Oarcea, 1965, p. 36).

În ce privește pescuitul sportiv, bazinul dispune de două fonduri cu o bonitate superioară pentru salmonide. Aceste fonduri îi pot interesa în mod deosebit pe pescarii amatori cu permis. Primul fond se numește „Cerna mijlocie și superioară" și se întinde pe o distanță de 80 kilometri. Al doilea fond are doar 14 km lungime și poartă numele a două pâraie din zonă; „Iardaștița -Sarcastița". Ambele fonduri sunt populate în principal cu păstrăv și lipan. Pentru buna circulație a peștilor sunt construite în teren numeroase cascade artificiale, pinteni pentru devierea apelor și trecători pentru păstrăvi (Povară, 2012, p. 69).

3.2.9 Turismul etnografic și folcloric

Gama largă a formelor de turism cuprinde și turismul cultural – în special cel etnografic și folcloric, în acest scop se fac deplasări individuale sau în grup în așezările de pe Valea Cernei pentru a vedea la fața locului arhitectura populară, instalațiile de tehnică populară și creația de obiecte de artă. Sunt organizate grupuri de turiști care să participe la diferitesărbători populare (cum este Sărbătoarea Liliacului), la festivaluri de cântece, dansuri și port popular (ca festivalul „Hercules" de la Băile Herculane) sau festivalul răchitei.

3.2.10 Turism ecologic

Pentru că o mare poarte din bazinul Cernei este inclus în Parcul național Domogled – Valea Cernei, toate formele de turism trebuie să îndeplinească și condiția de turism ecologic. Practic, acest lucru înseamnă că orice amenajare, orice construcție și orice acțiune turistică trebuie să îndeplinească condițiile de protecția mediului impuse de regulamentul parcului. Silvicultorii de la ocoalele silvice, conștienți de importanța turismului ecologic, au amenajat în punctul Șapte Izvoare un spațiu de campare pentru instalarea corturilor, înzestrat cu dușuri cu apă încălzităcu ajutorul panourilor solare, precum și primul camping modern cu căsuțe din Valea Cernei. Acest camping s-a dovedit foarte solicitat în tot timpul sezonului cald. Încurajați de faptul că în acest mod turiștii nu mai campează la întâmplare, distrugând și urâțind peisajul prin tăierea de crengi și cetină, prin frecarea unor vetre de foc, prin aruncarea resturilor menajere neputrescibile, ocolul va amenaja încă două campinguri cu căsuțe la km 14 (unde este amplasat unicul motel de pe Valea Cernei) și la km 36 (în apropierea cantonului Schitu) (Ghincea, 2009, p. 149).

3.3. Fluxurile turistice-segmentarea turistică

Conform Strategiei Naționale a Ecoturismului în România în perioada 2000-2008Parcul Național Domogled-Valea Cernei a fost vizitat de aproximativ 10.000 de turiști (2000–2008).

Fig. 3.11 Numărul de vizitatori în parcurile naționale din România (sursa: prelucrare date, Strategia pentru ecoturism, faza I, 2010)

Profilul acestora are următoarele caracteristici:

52% petrec în zona parcului între 5 și 8 zile.

majoritatea vin în parc pentru recreere, drumeție și tratamente balneare, Parcul Național Domogled-Valea Cernei aflându-se în imediata apropiere a stațiunii BăileHerculane. Graficul (fig. 3.12) evidențiază activitățile turistice ce se desfășoară în parcurile naționale din România, în Domogled-Valea Cernei predominând ciclism, speologie, ornitologie și observarea animalelor.

Fig. 3.12 Activitățile turistice desfășurate în parcurile naționale din România (sursa: prelucrare date, Strategia pe ecoturism, faza I, 2010)

un procent de 31,62 % dintre turiștii intervievați au ca obiectiv principal stațiunea BăileHerculane dar, pe durata șederilor în zonă parcurg și câteva trasee turistice (http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

CAPITOLUL IV

Strategii de dezvoltare a ecoturismului în Parcul Național Domogled-Valea Cernei

IV.1Analiza SWOT privind turismul Parcul Național Domogled-Valea Cernei

În urma analizei turistice efectuate în cadrul PN Domogled-Valea Cernei rezultă o diagnoză a spațiului turistic, mediul intern pozitiv și negativ, respectiv puncte tari și slabe, și mediul extern pozitiv și negativ, respectiv oportunități și amenințări.

IV.2. Acțiuni

Datorită imensului potențialul turistic de care dispune spațiul rural al bazinului și având în vedere că posibilitățile de dezvoltare economică prin intermediul altor ramuri de activitate este mai puțin fezabil, singura șansă de revitalizare a zonei este activarea unei linii de intervenție pentru dezvoltarea turismului. Autoritățile locale ar putea depune proiecte de implementare și dezvoltare a zonelor cu șanse mari în domeniul turismul. Aceste proiecte de revitalizare a zonelor rurale prin intermediul turismului ar putea avea ca obiective crearea și promovarea unei identități turistice prin:

-promovarea valorilor naturale și culturale cu ajutorul organizării unei campanii, ce va implica atât actorii locali, cât și ONG-urile;

-înființarea unor centre de informare turistică localizate în principalele puncte de acces, de-a lungul căilor de comunicație, așa cum există în centrul stațiunii Băile Herculane;

-promovarea acestor valori pe plan internațional și atragerea turiștilor străini in zonele cu potențial ale bazinului;

-realizarea unor hărți turistice, inclusiv hărți electronice interactive prin pagini web.

Conceperea unui model turistic în zona bazinului Cernei este un instrument esențial pentru dezvoltarea zonei în mod complex si echilibrat.

A vorbi despre turism ca despre industrie, pare le prima vedere impropriu. Cu toate acestea, deși este vorba de asigurarea în ultimă instanță a unor servicii, la baza cărora stă o întreagă activitate productivă, exploatarea zonei trebuie să se facă în mod organizat, întreprinderile trebuind să efectueze atât activitatea de aprovizionare și desfacere comercială, hotelieră și alimentație publică, precum și de asigurare a serviciilor medical-balneare propriu-zise.

Este necesară elaborarea unui model al managementului turistic zonal, plecând de la necesitățile practice, ținându-se seama de relațiile care se creează într-o economie de piață. Acest model cuprinde cinci obiective strategice fundamentale:

-determinarea resurselor zonei, în limitele de influență directă a întreprinderii zonale și în cele de interferență geografică și schimb de activități, având drept coordonate Valea Cernei, de la izvoare pana la vărsare și conformațiile geografice limitrofe. Aceasta impune evaluarea științifică la nivelul întregii zone cu privire la regiunile cu potențial turistic.

-întocmirea schiței prospective de valorificare a potențialului turistic zonal, cu amplasarea posibilă a microstațiunilor, trasarea circuitelor turistice în perspectivă.

-elaborarea prognozei dezvoltării turistice, pe etape, produse turistice, volum al serviciilor, institute aferente, rentabilitate.

-corelarea planului de dezvoltare a turismului cu cel general economic, cu lucrările de hidroameliorare și cu dezvoltarea infrastructurii; căi de comunicații terestre, fluviale, aeriene (platforme pentru elicoptere), în așa fel încât să se asigure introducerea în circuitul turistic a obiectivelor care satisfac condițiile unei activități turistice, printr-o colaborare încă din faza de proiect-execuție și punere în funcțiune.

-adaptarea prognozei și planului zonal la dezvoltarea turismului în funcție de programul tehnic pe plan mondial, de cercetările proprii inițiate în stațiune, în așa fel încât să se poată efectua schimbările din mers, impuse de apariția a noi procedee de tratament, a noi mijloace de comunicație, a noi condiții favorizante sau bariere în dezvoltarea activității turistice greu previzibile astăzi și chiar mai târziu.

Perfecționarea managementului turistic este în directă legătură și dependență de creșterea competențelor, spiritului de inițiativă al cadrelor conducerii de bază, de întărirea responsabilității colective și individuale, direcție în care se poate acționa printr-o mai largă participare a acestor cadre la toate fazele procesului de realizare a scopurilor propuse.

De aici decurge necesitatea asigurării din timp a cadrelor necesare tuturor compartimentelor. Este nevoie de cadre care să corespundă exigențelor turismului intern și mai ales internațional, cerute de economia de piață. Trebuie formate cadre cu profiluri noi de specialitate profesională, cu aptitudini de cercetare, cu spirit de inițiativă și responsabilitate față de patrimoniul național și față de cerințele naționale pe care turismul perioadei viitoare le va avea de satisfăcut, ca o cerință a creșterii calității vieții, a satisfacției turistice.

De asemenea, este necesară și introducerea unui sistem de calcul și informațional cibernetic, în vederea asigurării în orice moment a cunoașterii locurilor contractate, a gradului de ocupare a capacității de cazare, a componenței clientelei, a felului cum se efectuează transportul, tratamentul, a cunoașterii situației financiare, a sesizărilor clienților și transformărilor în organizare, a bazei materiale turistice.

Crearea, modernizarea și dezvoltarea bazei materiale presupun o concepție de viitor, atât în privința necesităților turismului în condițiile concrete economice, tehnice, cât și în privința concepțiilor arhitecturale, concepții care ar trebui să se orienteze mai mult spre specificul național, luând în considerare clima, peisajul, cât și experiența constructorilor din acest județ. Diversificarea și amplificarea produsului turistic, inovarea acestuia trebuie să pornească de la concepția de „mâine”, fără a se pierde din vedere specificitatea românească, atât de diversificată în unitatea ei.

Turismul de viitor se conturează ca o activitate ce va depăși concepția limitată de „prezent”, din perioada de tranziție, ea va deveni o necesitate vitală pentru salariați, ca un obiectiv însemnat. Acesta înseamnă că atât prin amploarea pe care o va avea turismul, cât și prin conținutul său, el va trebui, în condițiile economiei de piață, să-și găsească formele de organizare la nivelul cerințelor concurențiale, în întâmpinarea cărora vor veni cei noi, cercetători și inovatori. Așadar, trebuie avute în vedere ridicarea calității serviciilor, apropierea societăților de turism de piața internă și externă, folosirea întregii capacități, lichidarea punctelor critice.

IV.3. Produse eco-turistice

Ecoturismul, este o formă de turism doar în faza de concept, având în vedere existența Parcului Național Domogled-Valea Cernei. Acestea sunt doar cunoscute de către turiști, dar foarte puțini au curajul să se aventureze în interiorul rezervațiilor datorită lipsei totale a amenajărilor. Se pot vizita totuși fără riscuri aceste spații cu ajutorul celor de la Agenția de Protecție a Mediului, Asociației pentru Conservarea Biodiversității.

Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei promovează un program ecoturistic de 3 zile: „Tradiție și natură spectaculoasă”În cadrul acestui program se pot admira frumusețile naturale din zona stațiunii Băile Herculane, sunt vizitate comunități izolate din zonă, oferindu-se posibilitatea interacționării cu aceștia

Produsul turistic sinonim noțiunii de ofertă reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor oferite de către o firmă de profil. Un exemplu în acest sens este Pensiunea Casa Ecologică*** (Fig. 4.1).

Fig. 4. Fig. 4.1 Pensiunea Casa Ecologică (www.turistromania.ro)

Pensiunea Casa Ecologică *** este situată în comuna Mehadia, la numai 2, 5km de stațiunea balneară Baile-Herculane, pe E70 Timișoara-București, oferă o gamă variată de servicii, care să vină în întâmpinarea satisfacerii cerințelor turiștilor.

Amplasată într-un mirific cadru natural, Pensiunea Casa Ecologicăvă oferă :

– cazare în căbănuțe din lemn ( dotate cu baie proprie, televizor (LCD), frigider);

– cazare în vilă;

– restaurant;

– piscină exterioară;

– piscină interioară încălzită;

– jacuzzi;

– sală fitness;

– masă tennis;

– teren de mini fotbal;

– barbeque, foișoare din lemn pentru barbeque.

Pensiunea Casa Ecologică*** se adresează tuturor categoriilor de turiști, atât celor care doresc relaxare într-o oază de verdeață cât și celor care sunt în trazit, grupurilor organizate, festivități.

Capacitatea de cazare este de 170 de locuri în căbănuțe, camere duble și apartamente, la nevoie putându-se extinde până la 180 de locuri. Compusă din 3 corpuri de pensiune cu 11 apartamente și 12 camere duble, un complex de 18 căsuțe, cu băi proprii și 1 bungalow de 6 locuri, pensiunea vă oferă servicii de cazare în camere cu 2, 3, 4, 5 sau 6 locuri, dotate cu baie proprie, cabină de duș, televizor (lcd), frigider.

Pensiunea Casa Ecologică*** organizează mese festive, teambuilding-uri, conferințe.

Restaurantul pensiunii cu o capacitate de 160 de locuri, ideal pentru întâlniri și mesele de afaceri, aniversările, banchetele și orice alt eveniment.

Turiștii se vor bucura zi de zi de preparatele culinare specifice zonei, pregătite de maeștrii bucătari.

Meniul din care poți alege este unul foarte variat, în care se îmbină renumitele specialități românești cu cele internaționale alături de cele mai bune vinuri.

Facilități și servicii oferite turiștilor:

Limbi străine vorbite la recepție: limba engleză;

Servicii Generale, părți comune: grădină, piscină descoperită;

Servicii și facilități camere: televizor;

Facilități baie: duș;

Activități agroturistice: grătar.

De asemenea, pensiunea oferă turiștilor posibilitatea parcurgerii unor trasee în PNDVC, colaborând cu ghizi localnici (http://www.plecat.ro/cazare/romania/caras-severin/mehadia/pensiune–74–pensiunea-casa-ecologica.htm).

CONCLUZII

În concluzie, principale atracții oferite de Parcul Național Domogled – Valea Cernei sunt:

condițiile climatice deosebite;

pătrunderea maselor de aer mediteraneene;

relief carstic – peste 100 peșteri, avene, chei impresionante, doline de mari dimensiuni, precum și renumitele ciuceve și geanțuri care mărginesc cursul Cernei;

biodiversitatea floristică și faunistică: elemente daco-balcanice, mediteraneene cu pronunțat caracter termofil;

plantele superioare sunt prezente prin 1.051 specii, multe fiind rarități floristice. Se remarcă pinul negru de Banat, alunul turcesc, tisa, iedera albă, angelica, ghimpele.

un element faunistic reprezentativ în zonă este vipera cu corn. De asemenea, se pot întâlni scorpionul carpatic, șarpele lui Esculap, colonii mari de lilieci (în peșteri) sau mamifere de dimensiuni mai mari, cum ar fi vulpea,jderul de copac, bursucul, pisica sălbatică, vidra, căpriorul, ursul și râsul.

Îmbunătățirea infrastructurii generale, în special a celei rutiere, de acces în zonele cu potențial turisric, dar și a infrasftructurii turistice poate genera premisele devoltării turistice a Bazinului Cernei.

Totodată, popularizarea atracțiilor turistice ale PNDVC, atât la nivel național, cât și internațional poate atrage un număr superior de turiști.

ANEXA 1

LISTA FIGURILOR

Fig. I.1 Lacul Valea lui Iovan

Fig. 1. 2 Lacul Prisaca

Fig. 1.3 Grota Haiducilor

Fig. 1.4 Portul popular specific în Valea Cernei

Fig. 2.1 Rezervații naturale în România

Fig. 2.2 Așezarea geografică a Parcului Național Domogled-Valea Cernei

Fig. 2.3 Zonarea interna PNDVC

Fig. 2.4 Casă tradițională

Fig.2.5 Unitățile de relief din bazinul Cernei

Fig. 2.6 Ciucevele Cernei

Fig. 2.7 Trepte hipsometrice în bazinul Cernei

Fig. 2.8 Temperaturile medii anuale (1966-2015)la stațiile meteorologice Padeș și Băile Herculane

Fig. 2.9 Flora (exemple) de pe teritoriul PNDVC

Fig. 2.10 Pinul negru de Banat

Fig. 2.11 Fauna de pe teritoriul PNDVC (exemple)

Fig. 2.12 Reptilele de pe teritoriul PNDVC PNDVC (exemple)

Fig. 3.1 Distanțele de la Băile Herculane la principalele orașe

Fig. 3.2 Pensiune (comuna Mehadia)

Fig. 3.3 Unitățile de cazare în ariile protejate și în vecinătatea acestora

Fig. 3.4 Centre de vizitare și puncte de informare turistică în parcurile naționale

Fig. 3.5 Trasee în parcurile naționale

Fig. 3.6 Unitățile de cazare de pe Valea Cernei

Fig. 3.7 Hotelul Tierna

Fig. 3.8 Campingul Șapte Izvoare

Fig. 3.9 Păstrăvăria Topleț

Fig. 3.10 Numărul de vizitatori în parcurile naționale din România

Fig. 3.11 Activitățile turistice desfășurate în parcurile naționale din România

Fig. 4.1 Pensiunea Casa Ecologică

ANEXA 2

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1 Lista Unităților administrativ-teritoriale din PNDVC

Tabelul 2.2 Rezervații naturale existente în cadrul PNDVC

Tabelul 2.3 Populația stabilă a UAT de pe teritoriul PNDVC

Tabelul 2.4 Structura populației pe grupe de vârstă pe teritoriul pe teritoriul PNDVC

Tabelul 2.5 Localitățile situate pe teritoriul PNDVC

Tabelul 2.6 Accesul la utilități al UAT situate pe teritoriul PNDVC

Tabel 2.7 Temperaturi medii lunare și anuale în PNDVC

Tabel 2.8 Cantități medii lunare și anuale de precipitații (mm) în PNDVC

BIBLIOGRAFIE

Alexandru, M., Badea, L., Buza, M., Dinu, M., Drugescu, C., Sencu, V. (1981), Valea Cernei. Studiu de geografie. Editura Academiei RSR, București, pp. 152.

Anastasiu, P., Oprea, A., Pascale, G., (2001) – Considerații privind Pinul negru din România, ActaHorti Bot. Bucurest, 29: 155-170.

Badea, L., Buza, M. (1979), Modificări antropice ale mediului în Bazinul Cernei, Anal. Univ. București, Geogr., 28.

Beldie, A., Dihoru, G (1967), Asociatiile vegetale din Carpații României, Com. Bot., 5 (6): 133238.

Boșcaiu, N. (1971), Flora și vegetația Muntilor Tarcu, Godeanu și Cernei, Editura Academiei RSR, București.

Ciocârlan, V. (2009), Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta, ed. a IlI-a, Editura Ceres, București.

Dumitriu-Tătăranu, I., Florescu, I. (1965), Contribuții la cunoașterea florei lemnoase a Munților Cerna si Mehedinților, Com.Bot.,3: 213-215.

Gafta, D., Mountford, O. (2008), Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din Romania, Edit. Risoprint, Cluj.

Muică, C. (1995), Munții Vulcanului. Structura și evoluția peisajului, Ed. Academiei Române, București.

Nyarady, E.J. (1958) – Flora și vegetația Munților Retezat, București.

Pătroescu, M., Chincea, I., Rozylowicz, L., Sorescu, C. (2007), Pădurile cu pin negru de Banat, sit Natura 2000, Editura Brumar, Timișoara.

Roman, N. (1974), Flora și vegetația din sudul Podișului Mehedinți, Editura Academiei RSR, București.

Sanda, V., Ollerer, K., Burescu, P., (2008), Fitocenozele din România: sintaxonomie, strucutură, dinamică și evoluție, Editura ARS Docendi, București.

Sanda, V., Popescu, A., Paucă-Constantin, A. (1990), Caracterizarea brădeto-făgetelor din Carpații Meridionali, Contrib. Bot., 30.

Sârbu I. (2000), Valea Cernei. Caracterizare fizico-geografică cu privire specială asupra hidrografiei. Teza de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Geografie.

Sârbu, I., Braghină, C. (1998), Modificări antropice pe cursul mijlociu și inferior al Cernei, Anal. Univ. din Craiova, 15.

Sârbu, I., Ștefan, N., Oprea, A. (2013), Plante vasculare din România. Determinator ilustrat de teren. Editura Victor B. Victor, București.

Torok, M. (2000), Geanțurile – o particularitate a reliefului Văii Cernei, Anal. Univ. de Vest din Timișoara, ser.Geogr., 9-10: 45-36.

Zaghi, D. (2008) – Management of Natura 2000 habitats * (Sub-) Mediterranean pine forests with endemic black pines, 9530, Technical Report 2008 24/24, Directive 92/43/EEC on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora, European Commission

Webografie

http://legislatie.just.ro

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21860

http://rezervatiinaturale.host56.com

http://wikimapia.org

http://wikimapia.org/119393/ro/Lacul-Valea-lui-Iovan#/photo/909301

http://www.bing.com/maps

http://www.domogled-cerna.ro

http://www.domogled-cerna.ro/planul_de_management.html www.panoramio.com

http://www.foto-magazin.ro/fotolocation_open.php/domogled_valea_cernei.htm

http://www.infopensiuni.ro

http://www.infopensiuni.ro/cazare-baile-herculane/obiective-turistice-baile-herculane/pestera-hotilor-grota-haiducilor_4400

http://www.ponoare.ro/sarbatori/sarbatoarea-liliacului-2-3-mai-2015

http://www.uvisitromania.com

http://www.uvisitromania.com/ro/tourist-attractions/caras-severin/prisaca-lake-id461

https://i.ytimg.com/vi/alYEBJz5_Ew/maxresdefault.jpg

www.foto-magazin.ro

www.insse.ro

www.mdrl.ro

www.turistromania.ro

www.wikipedia.org

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: VALORIFICAREA POTENȚIALULUI ECOTURISTIC AL PARCULUI NAȚIONAL DOMOGLED-VALEA CERNEI Coordonator științific Titlu Prenume Nume Absolvent Prenume Nume… [305716] (ID: 305716)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI ECOTURISTIC AL PARCULUI NAȚIONAL DOMOGLED-VALEA CERNEI Coordonator științific Titlu Prenume Nume Absolvent Prenume Nume… [305716]

Copyright Notice

INFRASTRUCTURA TURISTICA IN SUBCARPAȚII BUZĂULUI [308641]

Fοlοѕіrea jοsuluі rentru ѕοsіalіzarea rreșsοlaruluі Sοοrdοnatοr ștііnțіfіs, …….. Abѕοlvent, …… Orașul… Anul… Surrіnѕ Ιntrοdusere… [310863]

Alina Maria STĂNCESCU – Reprezentarea cartografică a Ghețarului Tokositna (Alaska) cu ajutorul sistemelor informatice geografice [625925]

Targurile Si Expozitiile Comerciale, Forme Complexe De Marketing [311215]

Papalitatea și arta în secolele XVI -XVII [628998]

SPECIALIZAREA: ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [611697]

Copyright Notice

Similar Posts