Valorificarea Potentialului Agroturistic In Delta Dunarii

bibliografie

1. [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], „Geografia generală a turismului”,[NUME_REDACTAT] Press,București,2005

2. [NUME_REDACTAT], “Strategii și tranzacții în turismul internațional”,Editura C.H.Beck,București,2006

3. [NUME_REDACTAT],”Geografia turismului”,[NUME_REDACTAT] Press,București,2003

4. [NUME_REDACTAT],”Turismul – Fenomen social-economic și cultural”,[NUME_REDACTAT] Print,București,2000

5. [NUME_REDACTAT],”Resurse turistice pe Terra”,[NUME_REDACTAT], București, 2000

6. www.wikipedia.org

7. www.ecoturism.org

8. www.google.com

[NUME_REDACTAT]

CAPITOLUL I – Ecoturismul. Teoretizarea elementelor fundamentale..

Ecoturism. Concept și definire

Principiile de acțiune ecoturistică

Ecoturismul ca formă a turismului durabil si ca segment de piață

1.3.1. Eoturismul durabil

1.3.2. Ecoturismul ca segment de piață

CAPITOLUL II – Ecoturismul în România

2.1 Resursele ecoturistice în România

2.2 Infrastructura turistică și tehnica

2.3 Programe ecoturistice

CAPITOLUL III- Valorificarea potențialului agroturistic în [NUME_REDACTAT]

3.1. Geneza si locația [NUME_REDACTAT]

3.1.1.[NUME_REDACTAT]

3.1.2.[NUME_REDACTAT] Dunării

3.2.Forme de turism din Delta

3.2.1 Resursele pentru turism

3.3. Rezervațiile turistice ale [NUME_REDACTAT]

3.4. Obiective turistice din [NUME_REDACTAT]

3.5. Folclorul din [NUME_REDACTAT]

3.6. Vestigii istorice și religioase

3.7. Protejarea mediului deltei

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT]

CAPITOLUL I – Ecoturismul. Teoretizarea elementelor fundamentale..

Ecoturism. Concept și definire

Principiile de acțiune ecoturistică

Ecoturismul ca formă a turismului durabil si ca segment de piață

1.3.1. Eoturismul durabil

1.3.2. Ecoturismul ca segment de piață

CAPITOLUL II – Ecoturismul în România

2.1 Resursele ecoturistice în România

2.2 Infrastructura turistică și tehnica

2.3 Programe ecoturistice

CAPITOLUL III- Valorificarea potențialului agroturistic în [NUME_REDACTAT]

3.1. Geneza si locația [NUME_REDACTAT]

3.1.1.[NUME_REDACTAT]

3.1.2.[NUME_REDACTAT] Dunării

3.2.Forme de turism din Delta

3.2.1 Resursele pentru turism

3.3. Rezervațiile turistice ale [NUME_REDACTAT]

3.4. Obiective turistice din [NUME_REDACTAT]

3.5. Folclorul din [NUME_REDACTAT]

3.6. Vestigii istorice și religioase

3.7. Protejarea mediului deltei

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT] am ales ca tema pentru analiză „ECOTURISMUL ROMÂNESC-Studiu de caz ,,DELTA DUNĂRII” și am cuprins in aceasta 3 capitole, în care se regasesc mai multe subcapitole în care am cules informații utile și curiozități.

Motivele care m-au inspirat pentru alegerea acestei teme sunt foarte multe si anume:curiozitatea locului,mulțimea de viețuitoare ce populează locul,misterele create de natură aici precum și marea varietate de frumuseți pe care le oferă acest locul.

[NUME_REDACTAT] simbolizează pentru România un lucru deosebit,, facand-o difetită de celelate țări ale lumii, având un plus în fața multor altor regiuni asemanatoare.Acest loc este protejat si se află sub supravegherea organelor abilitate in protecția mediului.( [NUME_REDACTAT] fiind singurul„bun natural” (aceasta e denumirea oficială) al României înscrisă pe lista UNESCO a [NUME_REDACTAT].

Informațiile care se regăsesc în lucrarea mea sunt strict legate de această zonă și sunt dezvoltate pe înțelesul tuturor.Unele subcapitole sunt constituite și din noțiuni teoretice care sunt prezentate succint, ajutând la parcurgerea și ințelegerea lucrării, folosirea unor termeni și a unor denumiri fiind absolut necesară.

Unul dintre cele mai importante motive pentru care am ales această regiune îl pot constitui speciile de animale si speciile de plante aflate pe cale de dispariție din această zonă.

Lucrarea constituie o sinteză e celor mai importante elemente care alcătuiesc acest ecosistem, informații despre starea în care se regăsește acest loc și de asemnea o mulțime de imagini si peisaje sugestive care sunt în concordanță cu textul.

CAPITOLUL I

Ecoturismul.Teoretizarea elementelor fundamentale

Ecoturismul. Concept și definire

În prezent nu se cunoaște o definiție unanim abordată,dar există definiții agreate și predominant acceptate, adoptate și utilizate. În definirea ecoturismului s-au implicat un număr mare și variat de specialiști atât la nivel național cât și internațional.

Dupa un proces de mare anvergură in care s-au implicat nume academice importante la nivel internațional cum ar fi: Hawkig în 1994, Carter & Lawman în 1994, Liddle în 1997, Goodwin 1996, Dauling în 1997 și în 1998, Fennell în 1998 și în 1999, Honey în 1999, Wearing & Neil în 1999, precum și [NUME_REDACTAT] a Turismului în anul 1999,ecoturismul a beneficiat de un mod de definire unanim acceptat.

Ecoturismul este văzut ca o formă de turism alternativ și trebuie să includă spre definire următoarele elemente:

1. produsul are la bază natura și elementele sale;

2. managementul ecologic în slujba unui impact minim;

3. contribuție de conservare;

4. contribuie la bunăstarea comunităților locale;

5. educația ecologică.

Astfel,o primă definiție a ecoturismului poate fi:

„… forma de turism cu cel mai scăzut impact asupra naturii, ce contribuie la protejarea speciilor și habitatelor lor fie direct prin conservare fie indirect prin generarea de resurse financiare pentru comunitățile locale suficiente pentru a le determina pe acestea să le aprecieze valoarea și în consecință să le protejeze ca surse de venit.“
O altă definiție a ecoturismului mai poate fi:

„… forma de turism durabil la baza căruia stau resursele naturale, care se concentrează în special asupra aprecierii și cunoașterii naturii și care se bucură de un management etic de impact redus, opus consumului, orientat în a susține comunitatea locală (la nivel de control, beneficii și dimensiune). Are loc de obicei în spații naturale și contribuie în mod obligatoriu la conservarea și protecția acestora.“)

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Society – una din cele mai prestigioase organizații care se ocupă de ecoturism – ecoturismul poate fi definit astfel: aceea călătorie responsabilă spre o zonă naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât și la bunăstarea populației locale.

Alte terminologii folosite odată cu apariția și dezvoltarea ecoturismului sunt:

• Activități ecoturistice – sunt activitățile incluse într-un sejur ecoturistic cu scopul de a antrena turiștii și care sunt coordonate de un ghid.

• Camparea – este călătoria într-un spațiu aflat undeva între civilizație și sălbăticie, care se desfasoara de cele mai multe ori cu familia sau prietenii.

• Greenwashing – folosirea abuzivă a particulei eco sau verde, fără a respecta cerințele conservării mediului și responsabilității socio-culturale.

• Servicii ecoturistice – servicii de transport, cazare sau de alimentație, unde ghizi au un impact minim asupra mediului biologic și cultural local și promovează o mai bună înțelegere a acestuia.

În mod normal, ecoturismul este asociat cu turismul de aventură, turismul de natură, turismul rural, turismul în medii sălbatice și cu agroturismul . Este important să reținem însă că nici una din formele menționate mai sus nu este în mod necesar o formă de ecoturism, ci numai atunci când îndeplinește condițiile menționate în definiția ecoturismului.

Lista definițiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizație sau autor a încercat să impună o variantă proprie.

Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflecta o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază. Putem reprezenta aceste criterii înt-run mod sugestiv prin patru cercuri parțial suprapuse, așa cum se observă în figura nr. 1.

Figura 1: Criteriile de bază ale ecoturismului

1.2. Principiile de acțiune ecoturistică

Ecoturismul este prin definiție o formă de turism care respectă principiile dezvoltării durabile. Totuși, este important să menționăm faptul că toate formele de turism și toate activitățile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. Începând cu dezvoltatea și planificarea infrastructurii turistice și terminând cu activitatea de marketing, toate operațiunile turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere social, economic, de mediu si cultural. Întrucât ecoturismul a fost inițial o idee și nu o disciplină, multe organizații l-au promovat fără sa-i cunoasca principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii și criterii de acreditare recunoscute pe plan internațional au fost inițiate din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet,.

Următoarele principii au fost stabilite si promovate de Asociația de Ecoturism din România , pe baza a două modele internaționale si anume: Programul de Acreditare pe Natură și Ecoturism dezvoltat de Asociația de Ecoturism din Australia, și Nature's Best, sistemul de certificare al Asociației de Ecoturism din Suedia. În abordarea AER, aceste principii ar trebui să fie puse în aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar și de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.

a. Ecoturismul se desfășoară în cadrul naturii și se bazează pe experiența directă și personală a turiștilor în natură.

b. Ecoturismul contribuie la o mai bună înțelegere, bucurie si apreciere de a descoperi,dar și de a ocroti natura și cultura locală tradițională, atât pentru vizitatori cât și pentru comunitatea locală.

c. Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism și planificare din punct de vedere al conservării naturii și dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfășoară și este condus astfel încât să protejeze și să pună în valoare mediul natural și cultural în care se desfășoară.

d. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalități practice pentru bunul management și protecția ariilor naturale (spre exemplu: oferirea ajutorului financiar în acțiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deșeurilor lăsate de turiști sau contribuții îndreptate către organizațiile de conservare).

e. Ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și servicii locale și folosirea facilităților locale.

f. Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunității locale vizitate și să contribuie la conservarea culturii și tradițiilor locale. Activitățile de ecoturism oferă în același timp contribuții constructive pe termen lung acestor comunități.

g. Ecoturismul trebuie să raspundă așteptărilor turiștilor. Potențialii eco-turiști au un nivel înalt de educație și de așteptări, așadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esențial.

h. Marketingul pentru ecoturism oferă clienților informații complete și responsabile care conduc la creșterea respectului pentru mediul natural și cultural al zonelor vizitate și a gradului de satisfacere a turiștilor.

1.3. Ecoturismul ca forma a turismului durabil si segment de piață

1.3.1.Ecoturismul durabil

Sub denumirea de ,,turism durabil,, se regasesc toate formele de turism, care, în dezvoltarea și practicarea lor se bazează pe principii ecologice, adică fără să deranjeze sau să distruga mediul natural, ci,dimpotriva , să îl protejeze,conserve și să îl îmbunatațească.

Implementarea durabilitații va trebuii să facă față unui mediu caracterizat de instabilitate. Astfel, identificarea prioritaților va pleca de la considerarea acelor masuri ce sporesc capacitatea de adaptare, cele mai importante prioritați fiind

Utilizarea multifuncțională a terenurilor

Planificarea coordonată a utilizării terenurilor si transporturilor si considerate spatiile care măresc accesbilitatea în detrimetrul utilizarii mijloacelor de transport ptivat

Strategii pentru reutilizarea adaptivă a sticăturilor existente

Organizații ale comunitații locale care permit o mai buna participare a publicului

Proceduri de planificare strategică

Orașele, pentru a fi adaptabile au nevoie de un sistem de învațămant complet( primar,liceal și superior)

O abordare cumprinzătoare a spațiilor deschise zonelor umede si altor sit-uri naturale din și din afara orașelor

Rezervația naturală [NUME_REDACTAT] este una dintre rezervațiile incluse în circuitul turistic și dispune de un program de valorificare turistică si economică.

Ecoturismul durabil mai este cunoscut și sub denumirile de ,,turism verde,, sau ,,turism blând,,, deoarece aceasta formă de turism de desfașoara în spații rurale și are cele mai reduse implicații în degradarea și poluarea ecosistemelor naturale, parcuti naturale,rezervații naturale,etc.

1.3.2 Ecoturismul ca segment de piata

Ecoturismul este o industrie mică, dar care se extinde rapid, în cadrul unei nișe guvernate de forțele și de legile pieței. El a fost promovat inițial ca fiind echivalent cu turismul în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale și de mediu din unele țări, firme și destinații a condus la o confuzie generală în privința sensului ecoturismului ca segment de piață. Astfel s-a simțit nevoia unor linii directoare specifice și a unor sisteme de acreditare bazate pe criteriile dezvoltării durabile, iar discuțiile referitoare la aceste probleme sunt în plină desfășurare.

Figura nr. 2 prezintă locul ecoturismului în cadrul pieței turismului. El apare ca o subpiață a turismului în arii naturale și în același timp având legături puternice cu turismul cultural și rural.

Figura nr. 2. Ecoturismul ca segment de piață

Sursa: Adaptat după [NUME_REDACTAT] Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices for Sustainability, 2002 și Eagles P., [NUME_REDACTAT] Management, 1997

În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea formă a turismului în care activitățile desfășurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are la bază două componente fundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului înconjurător și oferirea unor servicii specifice.

Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natură din Australia a inclus în

definiția turismului în natură și componenta durabilă. Putem anticipa că pe măsură ce criteriile de certificare turistică vor fi acceptate și implementate la nivel global, această definiție va fi și singura acceptată: ”Turismul care pune accent pe cunoașterea zonelor naturale și care asigură utilizarea durabilă a resurselor naturale.”

Deoarece tot mai mulți turiști și-au manifestat dorința de a-și petrece timpul liber în mijlocul naturii, segmentul de piață a devenit suficient de vast pentru a permite fragmentarea sa în patru nișe distincte: ecoturism, turism de aventură, turism în medii sălbatice și camparea, diferențiate în funcție de motivația principală a călătoriei. Fiecare dintre aceste segmente are un echipament specializat, necesități informaționale distincte, impact diferit asupra mediului.

Dimensiunile pieței ecoturistice

Întrucât se definește prin obiectivele sale de conservare a naturii și sprijinire a populației locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, până acum nu s-au realizat studii riguroase pentru a determina câți turiști în arii naturale sunt într-adevăr motivați de principiile ecoturismului.

Ecoturismul este studiat în ansamblu, ca turism în natură, ducând la estimări neadevarate asupra dimensiunilor pieței. Cercetările privind turismul în arii naturale arată că 50% din numărul total de turiști își doresc să viziteze o zonă naturală în timpul vacanței, ceea ce ar putea include și un scurt popas într-un parc național. Este un segment larg, dar foarte diferit de cel motivat de dorința de a învăța despre viața sălbatică și cultură cu un ghid local, de a sprijini dezvoltarea locală durabilă.

O estimare nu foarte precisă arată că sosirile internaționale de ecoturiști au atins 7% din piața turistică (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane în 1998, așteptându-se o creștere de până la 70 milioane în 2010. Deși simpla vizitare a unui parc național sau arie protejată nu reprezintă ecoturism, ci turism în natură, evoluția numărului de vizitatori din aceste zone este un indicator și pentru tendințele din ecoturism.

CAPITOLUL II

ECOTURISMUL IN ROMANIA

2.1. Resurse ecoturistice în [NUME_REDACTAT] are un capital natural foarte variat. Datorită condițiilor sale fizico-geografice, care includ munți, câmpii, rețele hidrografice majore, zone umede,dar și unul din cele mai frumoase sisteme de deltă ([NUME_REDACTAT]), România este singura țară de pe continent pe teritoriul căreia sunt prezente 5 din cele 11 regiuni biogeografice europene (alpină, continentală, panonică, stepică și pontică). Țara noastră detine o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât și la nivel de specii. În plus, lipsa mecanizării din sectorul forestier și slaba dezvoltare economică au determinat o exploatare mai redusă a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa.

Ecosistemele naturale și seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafața țării. Au fost identificate și caracterizate 783 de tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice pășunilor și fânețelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor și zonelor stâncoase și 135 habitate specifice terenurilor agricole) în 261 de zone analizate la nivelul întregii țări.
Rezultatul general constă în diversitatea faunei si florei. Datorită poziționarii geografice a României, flora și fauna prezintă influențe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud și componente continental-europene dinspre nord-vest. În tara noastra au fost identificate 3700 specii de plante, dintre care 23 sunt declarate monumente ale naturii, 39 sunt periclitate, 171 vulnerabile și 1.253 sunt rare.

În privința faunei, au fost identificate un număr de 33.792 specii de animale, din

care 33.085 nevertebrate și 707 vertebrate. Dintre vertebrate, au fost identificate 191 specii de

pești (9 specii periclitate, 16 specii vulnerabile și 11 specii rare), 20 specii de amfibieni (3 specii periclitate, 9 specii vulnerabile), 30 specii de reptile (4 specii periclitate, o specie vulnerabilă), 64 specii de păsări, din care 312 specii migratoare (18 specii periclitate și 17 specii vulnerabile) și 102 specii de mamifere (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile și 13 specii rare). Se remarcă existența unor importante populații de carnivore mari: lupi (3.000 exemplare – 40% din populația europeană), urși bruni (5.600 exemplare – 60% din populația europeană) și râși (1.500 exemplare – 0% din populația europeană), aceste specii fiind un simbol al vieții sălbatice și al habitatelor naturale.

În vederea conservării diversității biologice, pe teritoriul tariii s-au constituit

numeroase arii naturale protejate (peste 7% din suprafața țării sau aproximativ 18% dacă sunt

luate în considerare și site-urile Natura 2000), iar în viitor se are în vedere lărgirea rețelei.

Alături de cadrul natural, spațiul românesc beneficiază și de un mare potențial folcloric si etnografic de mare autencicitate si originalitate. Această mostenire spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri, sărbători populare etc., la care se adaugă numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, amplifică și completează fericit potențialul ecoturistic al țării.

Ariile protejate

Conform O.U.G. nr. 57/2007, aria naturală protejată este definită ca „zona terestră,

acvatică și/sau subterană în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și

formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale”

[NUME_REDACTAT] există 28 de arii naturale protejate majore de interes național, și anume:

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 13 parcuri naționale și 14 parcuri naturale.(figura 3)

Figura 3: Ariile protejate ale [NUME_REDACTAT]:google.ro

În afara acestor arii protejate majore, la nivel național există 941 de rezervații științifice, monumente ale naturii și rezervații naturale a căror suprafață totală este de aproximativ 316.012,

O bună parte din teritoriul național este acoperită de rețeaua comunitară de arii protejate Natura 2000:

108 situri SPA (Arii de [NUME_REDACTAT] Avifaunistică), reprezentând aproximativ 11,89% din teritoriul României – instituite prin H.G. nr. 1284/2007;

273 situri SCI (Situri de [NUME_REDACTAT]), reprezentând aproximativ 13,21%

din teritoriul României – instituite prin Ordinul nr. 1964/2007 al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Cumulat, siturile incluse în [NUME_REDACTAT] Natura 2000 acoperă aproximativ 17,84% din teritoriul național (o parte din SCI-uri și SPA-uri se suprapun).

Valoarea resurselor turistice la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale aflate în

interiorul sau în imediata apropiere a celor 28 de arii protejate majore poate fi redată pe baza datelor din documentația ce a stat la baza Legii nr. 190/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 142 /2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a VIII-a – zone cu resurse turistice.

Astfel, din cele 276 de localități situate pe teritoriul sau în apropierea ariilor protejate majore din România, se apreciază că 35 de localități au o valoare foarte mare a resurselor turistice, 148 de localități dețin resurse turistice cu valoare mare, 89 de localități dețin resurse turistice cu valoare medie și doar 4 localități au o valoare scăzută a resurselor turistice.

2.2. Infrastructura turistică și tehnică

Structurile turistice de cazare reprezintă componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice, întrucât raspunde uneia dintre necesitatile fundamentale ale turismului, si anume:odihna si înnoptarea.

Dimensiunile și distribuția spațială a mijloacelor de cazare, determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului și, implicit, amploarea fluxurilor turistice.

De-a lungul timpului s-au construit diferse tipuri de unitați de cazare, atat în interior, dar si la marginea sau în apropierea ariilor turistice.

Numărul și tipul de unități de cazare din ariile protejate variază considerabil. Chiar dacă anumite arii protejate nu dispun de un număr foarte mare de unități de cazare (exemplu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] a Brăilei, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cioclovina, [NUME_REDACTAT] Comana), totuși în majoritatea cazurilor acest lucru este compensat de unitățile de cazare care sunt situate în imediata apropiere a ariilor protejate (de exemplu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ceahlău, [NUME_REDACTAT] Bucegi, [NUME_REDACTAT] Cozia, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]). RNP Romsilva consideră că nu sunt probleme legate de capacitatea de primire a turistilor in parcurile aflate în administrarea sa și că există locuri suficiente pentru creșterea controlată fără a pune în pericol mediul.

Pentru parcurile aflate în zona montană o importanță deosebita o au refugiile turistice și locurile de campare amenajate, structuri deficitare în majoritatea acestor areale. Amenajarea locurilor de campare devine o prioritate în cadrul majorității parcurilor, deoarece această formă de cazare este adaptată unui număr destul de mare vizitatori români, iar lipsa unor astfel de spații organizate poate pune in pericol mediul înconjurător.

O altă formă de cazare de mare importanță pentru zonele naturale, ce ar putea fi integrată în cadrul programelor ecoturistice o reprezintă cabanele de vânătoare (223 la nivel național). RNP a dezvoltat această rețea de cabane pentru susținerea turismului de vânătoare. Dintre acestea unele cabane au un nivel de confort surprinzător de ridicat, fiind utilizate pentru vizitele de protocol și constituie un important potențial pentru dezvoltarea ecoturismului.

Un rol important în cadrul infrastructurii turistice a parcurilor naționale și naturale îl au centrele de vizitare și punctele de informare.
În cadrul procesului de valorificare turistică a ariilor protejate un rol deosebit îl joacă

infrastructura specifică de acces (drumuri, poteci, trasee amenajate). Accesul în interiorul

parcului se poate face, în funcție de configurația terenului cu variate mijloace, cum ar fi:

mersul pe jos, vehicule private, bărci, vaporașe, biciclete, mijloace de transport pe cablu etc.

2.3. Programe ecoturistice

[NUME_REDACTAT] programele de ecoturism au o istorie relativ recentă. Primele astfel de pachete turistice au apărut în jurul anului 2000, când o serie de parcuri naționale sau naturale au început să deruleze proiecte ce aveau și o componentă de ecoturism (Retezat, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Apuseni)

Principalele zone în care se concentrează programele de ecoturism din România sunt:

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări cu barca);

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și împrejurimile acestuia (programe bazate în special pe observarea carnivorelor mari (lup, urs, râs), dar și a unor specii de plante specifice, turism ecvestru, cicloturism, drumeții montane etc.);

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (speoturism, drumeții tematice, programe culturale, schi de tură, turism ecvestru, cicloturism etc.);

alte arii naturale protejate, unele cu statut de parc național sau natural: [NUME_REDACTAT] Retezat – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Călimani, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeție tematică, schi de tură, observarea florei și faunei, programe culturale, expediții cu canoe etc.;

Transilvania – zona [NUME_REDACTAT] (descoperirea culturii săsești și secuiești, călărie, drumeții tematice etc.)

Maramureș (programe de descoperire a naturii, călărie, cicloturism, descoperirea ocupațiilor și a arhitecturii tradiționale etc.);

Bucovina (programele de observare a naturii sau drumețiile tematice sunt combinate cu turismul cultural și cu turismul monahal).

Programele ecoturistice ale țarii noastre sunt oferite spre vânzare de catre tur-operatori locali, care colaboareaza cu tur-operatoti străini.Dintre aceștia se evidențiaza și 5 tur-operatori care comercializează programe de ecoturism certificate de către Asociația de Ecoturism din România (DiscoveRomania, [NUME_REDACTAT], InterPares, [NUME_REDACTAT] & [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]). Cele mai mari agenții de turism din România care au dezvoltat în ultimii ani programe de turism în natură se remarcă Paralela 45, J’[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] etc.

.
CAPITOLUL III

Studiu de caz – [NUME_REDACTAT]

3.1. Geneza si locația [NUME_REDACTAT]

3.1.1. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], este al doilea fluviu ca mărime al Europei și construiește la întâlnirea cu [NUME_REDACTAT], de mai bine de 16000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa sau chiar din lume, cunoscută ca una dintre marile zone umede ale Terrei.

Configurația actuală morfohidrografică a [NUME_REDACTAT] este rezultatul interacțiunii dintre fluviu și mare în perioada Holocenului. La începutul Holocenului, când nivelul mării a crescut până aproximativ la nivelul actual, exista așa-numitul golf al Dunării. La gura acestui golf, între promontoriul Jibrieni, la nord și promontoriul Murighiol-Dunavăț la sud, s-a format cordonul inițial Letea-Caraorman. Materialul aluvionar a fost transportat de curenții marini de-a lungul țărmului dintr-o zonă situată la nord, la gurile Nistrului, Bugului și Niprului.

[NUME_REDACTAT] are tre brațe , cel mai vechi fiind brațul Sf. Gheorghe și este situat în capătul sudic al grindului Letea-Caraorman dezvoltând prima deltă a Dunării: [NUME_REDACTAT] Gheorghe I.

Cel de-al doilea braț al Dunării, Sulina s-a dezvoltat odată cu blocarea prin aluvionare a brațului [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] a preluat un flux din ce in ce mai mare de sedimente și a început să își formeze propriul edificiu deltaic: [NUME_REDACTAT].

Cel de-al treilea braț se numește brațul Chilia.

3.1.2 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este o zona propusă pentru înscrierea în patrimoniul universal, reprezintând un paradis natural ce se întinde la vărsarea Dunării în [NUME_REDACTAT], acolo unde fluviul își încheie lunga călătorie de 2 860 km (1 788 de mile) de la izvorul său din [NUME_REDACTAT] Neagră din Germania.

[NUME_REDACTAT] este situată în sud-estul țării, având forma literei grecești (delta), fiind limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord trece granița cu Ucraina, iar la Est cu [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] este traversată de paralela de 45° latitudine nordică și de meridianul de 29° longitudine estică.

Suprafața sa, împreună cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km2, din care 732 Km2 aparțin Ucrainei. Delta propriu-zisă are o suprafața de 2540 Km2, suprafață ce crește anual cu 40m, datorită celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de către fluviu.

3.2. Forme de turism în Deltă

3.2.1 Resursele pentru turism

[NUME_REDACTAT] numită și „[NUME_REDACTAT]”, arată că această împărăție a bălților și stufului, a grindurilor și cordoanelor litorale, împrăștiată în 3 brațe: Chilia, Sulina și [NUME_REDACTAT], apare la concurență cu albastrul cerului.

Delta are o geometrie unică si anume: canale lungi de apă limpede umbrite de vegetație (plaur plutitor, pădure verde-vânată de stufi, liane), perpetuată de numeroase cârduri de lebede, pelicani, cormorani, stârci, rațe și gâște sălbatice, într-un țipăt amestecat de la răsăritul la apusul soarelui.

Vegetația acvatică este unică aici, stuful cu o rezervă de neegalat pe continentul nostru, stă alături de sălcii si sa nu mai vorbim de alte specii ne mai gasite în alte părți. Viața faunistică nu o poți înțelege decât daca stai aici o vreme îndelungată, cutreierând peste tot. Ritmul zilnic alert te derutează și te obligă să mai rămâi pentru a-i percepe sensul.

Imaginea deltei așa cum o știm, cu formă sa asemănătoare literei grecești, Δ, o datorăm cartografiei, care ne-a pus la dispoziție harta. „Grecii au dat numele de „Delta”acelei părți a Egiptului cuprinsă între ramificațiile Nilului în zona de vărsare în [NUME_REDACTAT], pentru ca aceasta avea forme asemănătoare cu cea de a 4-a litera majusculă a alfabetului lor, adică în formă triunghiulară; de aici denumirea a fost generalizată de către oamenii de știință pentru toate unitățile geografice mai mult sau mai puțin asemănătoare ce iau naștere în zonele de vărsare ale fluviilor”.

[NUME_REDACTAT] trezește în mintea noastra tabloul celui mai nou pământ al țării, al unei naturi primitive, alcătuită din plante și animale, toate fiind ocrotite de un întins de ape, acoperit cu masive de stufăriș și întrerupt de grindurile îndepărtate, pe care cresc păduri de sălcii și de plopi. Este locul preferat al păsărilor de baltă și al celor răpitoare, care împart cu pescarii mulțimea peștilor cu solzii de aur și argint.

Farmecul ecoturistic îl formează caracteristicile deltei: țărâmurile nou ieșite din apă, canalele și lacurile sclipitoare unde se gasesc cele mai diferite soiuri de pești.

De-a lungul unui an înfățișarea zonei se schimbă după anotimp. Primăvara vedem o explozie de viață, tot ce este viu iși arată dreptul de a trăi. După trecerea iernii, trezirea naturii răscolește o goană a viețuitoarelor, unele după altele, către adăpost și hrană.

Vara o vegetația se avântă din păienjenișul canalelor spre lacurile cu apă adâncă și limpede. Oglinda apelor stătătoare este acoperita încet, încet cu flori de nufăr.

Toamna putem vedea o adevărată simfonie a culorilor: frunzele dobandește diferite tente de roșu, portocaliu, galben și verde; lacurile intregește paleta de culori cu albastru, indigo și violet. Pe grinduri se coc gutui frumos mirositoare și dovleci uriași.

Iarna e o mare de zăpadă și gheață de un alburiu plumburiu în care pâlcurile de sălcii desfrunzite se zăresc împrăștiate la depărtări în aparență mari. Viețuitoarele se retrag în scorburi și vizuini pentru somnul mai mult sau mai puțin profund al hibernării, întreruptă numai când se încalzește vremea. Canalele și ghiolurile au valurile înghețate de suflul gerului.

Particularitățile cadrului natural al [NUME_REDACTAT] a stârnit forme de turism caracteristice numai acestei regiuni. Astfel, pe măsura dezvoltării bazei materiale a turismului de deltă, motivațiile turistice principale care au determinat deplasarea turiștilor spre această zonă au fost:

• cunoașterea unui cadru natural original cu caracter de unicat în lume;

• petrecerea unor sejururi prelungite în acest mediu de viață aparte;

• petrecerea unor sejururi complexe mare-deltă;

• efectuarea curei balneo-medicale;

• practicarea sporturilor nautice în condițiile deosebite ale deltei;

• practicarea pescuitului și a vânatului sportiv, în limitele prevăzute de lege.

În cadrul ideii de organizare a turismului de deltă și ținând cont de motivațiile turistice principale, de nevoia creșterii eficienței economice a acestei activități și de menținerea echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost orientată spre următoarele forme de turism:

Turismul de cunoaștere este forma particulară practicată și care va continua să aibă importanța principală în fluxul turistic, turiștii căutând să observe într-un timp scurt minunațiile naturii deltei, așezările și oamenii, din această zonă, istoria și tradițiile lor.Cu acest scop, sunt organizate excursii de scurtă durată pentru vizitarea deltei cu durata de una, două sau mai multe zile cu turiști români și străini cu repaus în stațiunile de pe litoral sau cu cei ce merg spre Tulcea cu diverse mijloace de transport.

Turismul de odihnă este promovat în așezările din [NUME_REDACTAT] și de pe litoralul [NUME_REDACTAT], fiind preferat de turiști, în special de români, mulțumită condițiilor naturale pe care le oferă regiunea. Forma aceasta de turism nu este coordonată de companiile de turism, deoarece nu se poate face nici o înregistrare precisă a turiștilor. Turiștii sunt cazați in hoteluri, popasuri turistice, pensiuni sau la localnici. Pentru pătrunderea turiștilor în localitățile dorite se utilizează în special nave rapide, iar pentru navigația pe canale și lacuri se circulă cu bărcile proprii ale localnicilor.

Turismul balneo-medical se evidențiaza prin punerea in valoare a însușirilor curative ale nămolurilor de la Murighiol, folosite în special pentru reumatismele cronice.

Turismul sportiv este cel care oferă specificul activităților turistice în deltă, prin organizarea de sporturi nautice și a partidelor de pescuit si vânatoare sportivă, astfel:

Turismul nautic este forma de turism deosebit de interesantă și educativă, dând posibilitatea unei mai bune cunoașteri a deltei, dar care necesita o mai bună pregătire sportivă a turiștilor pentru parcurgerea deltei cu ambarcațiuni de dimensiuni mici.

Pescuitul sportiv este forma de turism interesantă pentru turiștii români și străini, stârnită de bogăția piscicolă a deltei.Pentru practicarea acestei forme de turism se folosesc mijloace de transport și bazele de cazare existente în deltă prin măsurile luate de îmbunătățirea condițiilor de confort ale acestora. O altă atracție deosebită o prezintă organizarea unor competiții internaționale, care au loc periodic în extrasezon, ducând la imbunătățirea exploatarii bazei materiale a turismului de deltă în sfera sezonului turistic clasic.

Vânătoarea sportivă este o altă formă de turism, care prezintă interes pentru tot felul de turiștii: români și străini și se organizează în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului pe fondurile de vânătoare Razim, Uzlina, Gorgova, , Caraorman, Crișan, Sulina, Mila 23, unde se vânează primăvara, toamna și iarna păsări și animale sălbatice, ceea ce duce la folosirea mijloacelor de transport și a bazelor de cazare din deltă și în afara sezonului turistic de vară.

Turismul tehnico-științific de organizare ca urmare a cadrului natural al deltei și întocmai a rezervațiilor sale naturale, floristice și a monumentelor naturii.

Normal că în acest sens s-au dezvoltat și se dezvoltă bazele de cercetare și în același timp condițiile de desfășurare a unor manifestări științifice cu caracter național și internațional. Pentru cunoașterea și formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se pot organiza, pentru toate categoriile de turiști, zboruri de agrement deasupra deltei cu avioane și elicoptere.

3.3. Rezervațiile turistice ale [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]-Matița-Roșca, aflată situată în partea nordică a deltei maritime, înglobând, atât o zonă lucioasa de apă, cât și grindul Letea plin cu floră și faună specifică. Scopul rezervațiiei constă în păstrarea, coloniilor de pelicani din zona Roșca-Buhaiova), cât și flora și fauna pădurii Letea cu o suprafata de 15.400 ha, sutuată în nordul lacului Matița și cuprinde și lacurile Rosca-Buhaiova. Este înconjurata de o zona vastă in care se inscrie lacul Babita (pe unele harti trecut Babina),aici aflându-se biotopuri diferite (mlastini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix).

[NUME_REDACTAT]-Zătoane se gasește in partea de delta maritimă, mai exact în partea de est a depresiunii Dranov, în zona Zătoanelor și a grindului Palade. Din această rezervație face parte și [NUME_REDACTAT], stuată la sud de localitatea [NUME_REDACTAT].Este o zonă străbătută de grinduri maritime tinere. Teritoriul rezervatiei este pe alocuri strabatut și de dune de nisip, intre care se gasesc lacuri de marimi diferite, precum si de o retea vastă de gârle si canale mlăștinoase inundate de vegetatia de stuf.

Avifauna zonei cuprinde numeroase colonii de stârci cenușii, cormorani, lebăda de vară, pescăruși și sitari de mal. Toamna sosesc în această regiune grupuri de cocori. Iarna se gasesc mii de gâște și rațe și mai rar putem zări piciorongul si ciocantorsul.

[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] acestei zone este determinat de litoralul marin, cu faună specifică. Ornitofauna care petrece iarna pe malul mării cuprinde,printre altele, și gâsca gulerată care clocește în Siberia și Groenlanda. De asemenea, tot aici poate fi admirată gâsca cu pieptul roșu, care sosește din tundra siberiană. În deltă s-au delimitat două rezervații forestiere, și anume pădurile Letea și Caraorman.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] dezvoltată pe dunele de nisip de pe grindul cu același nume și este formată dintr-o vegetație lemnoasă care amintindu-ne de pădurile subtropicale. Aspectul acesta se datorează existenței arborilor falnici și mai ales existenței plantelor volubile(hameiul, vița de vie sălbatică).În coroana plopilor își fac cuibul codalbul, păsările răpitoare (gaia roșie, șerparul, ulii și ereții), iar bursucul și vulpea sunt locuitori fideli ai pădurii.

[NUME_REDACTAT] este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, formată pe grindul nisipos Letea din fâșii de pădure dezvoltate printre dunele de nisip. Cureierând pădurea treci printr-o uimitoare schimbare de peisaj, de la pădure subtropicală la deșert în numai 200-300 de metri. [NUME_REDACTAT] Letea se găsesc peste 500 de specii de plante și peste 3000 de specii de animale, dintre care mai mult de 2000 sunt insecte, adică peste 70% din speciile de animale din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (RBDD), grindul Letea este considerat de specialiști drept unul din cele mai fascinante medii naturale din România.
Vegetația formată din: stejarul de luncă (Quercus robur), stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra), frasinul de lunca (Fraxinus angustifolia), frasinul de baltă (Fraxinus pallisiae), părul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) și foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completată de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, Cornus sanguinea, Rhamnus frangula, Rhamnus cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, ș.a.). Înafară de acestea mai sunt și plantele cățărătoare care au dat prestigiu acestor locuri: Periploca greaca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba. În covorul vegetal se întâlnesc și alte specii rare: volbura de nisip (Convolvulus persicus), brândușa de nisip(Merendera sobolifera)șicârcel(Ephedradystachia).
[NUME_REDACTAT] se întinde pe o suprafață de 3 000 ha și este un loc prielnic pentru adăpostul avifaunei. Ea cuprinde alături de un variat arboret-șleau de luncă format din plop, frasin și stejar, subarboret de zălog și o vegetație ierbacee de nisipuri.

Luându-se în vedere raritatea unora dintre speciile de animale și păsări care trăiesc în deltă, precum și interesul lor științific, toate acestea au fost declarate monumente ale naturii sau sunt ocrotite prin lege, printre ele aflandu-se: lopătarul, egreta mare, pelicanul, cătăliga, dropia, lebăda etc.

Protejarea acestor regiuni ale deltei a făcut ca aici să se mențină într-o mare măsură echilibrul natural. Cu toate acestea, viața în rezervații este influențată de orice modificare importantă survenită în întregul sistem ecologic deltaic.

Necesitatea apărării rezervațiilor naturale

Rezervațiile naturale au un rol important în acțiunea de ocrotire a florei și faunei [NUME_REDACTAT], ca și de conservare a peisajului ei. Pregătirea terenurilor din deltă în vederea exploatării unor resurse și a dezvoltării unor bogății cere o muncă susținută a omului în condițiile pe care păsările sperioase nu le suportă.

Numeroase specii de păsări considerate rare, între care și pelicanii, erau odinioară întâlnite în multe locuri din Europa. Acum, singurul loc de pe continent unde se mai găsesc, exceptând părțile sale estice și sud-estice, a rămas [NUME_REDACTAT].Factorii responsabili ai turismului din țara noastră trebuie să facă totul ca păsările respective, în speță pelicanii, să nu dispară și din deltă, păstrând cu grijă acest avantaj care-i mărește atractivitatea.

[NUME_REDACTAT] aflată la mijlocul distanței dintre Ecuator și [NUME_REDACTAT]; reprezintă locul cel mai indicat pentru popasul păsărilor în migrațiile lor dintre regiunile tropicale și cele polare. Păsările călătoare au simțit întotdeauna nevoia de a coborî prin stufurile și pe bălțile deltei, spre a-și reface forțele sau pentru a cuibării.

Este de datoria fiecărui turist să nu uite că natura, tot ce are această zonă de la gurile Dunării, trebuie să încânte nu numai generațiile actuale, ci și pe cele care vor urma.

3.4. Obiectivele turistice din [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]- deține o serie de obiective turistice printre care se gasește o unitate de exploatare piscicolă intensivă, în condiții de amenajare, grindul Chilia fiind utilizat pentru agricultură și pentru creșterea animalelor. Fauna sălbatică a regiunii deține: porcul mistreț, iepurele, vidra ș.a. Un alt obiectiv care merită sa fie vazut este grindul Stipoc, care împreună cu grindul Chilia formează un unghi drept.

Periprava- se află situată la 23 km depărtare de [NUME_REDACTAT] și la 103 km de Tulcea, la limita de nord a grindului Letea. Față de alte localități, cu excepția [NUME_REDACTAT], ale căror case și ulițe se aflau pe un singur rând, Periprava se întinde și în adâncime.

Istoria așezării se leagă de prezența unei cetăți genoveze. În trecut, în apropierea acestui loc se afla gura de vărsare în [NUME_REDACTAT] a brațului Chilia. Un alt loc atractiv îl constituie lacul Nebunu, care se gasește în partea sudică a localității, cu ape cu puține sălcii.

Săpăturile arheologice care au fost efectuate în partea de sud a lacului Nebunu au scos la lumină dovezi materiale ale unei așezări care datează din perioada bizantină(sec.XIII-XIV). Periprava detine urmatozarele:

[NUME_REDACTAT]. Nicolae din Periprava – are o importanță turistică, fiind folosită ca punct de plecare spre diferite locuri pitorești. De aici se poate vedea pădurea Letea, iar în drum spre ea se trece pe lângă Grădina lui Omer, unde apare caracterul luxuriant al vegetației.

Fauna deținută de pădurea Letea oferă posibilitatea de cunoaștere la fața locului a unor specii de mamifere și păsări: șorecarul, fazanul ș.a.

Letea-situată la cca 4 km de comuna C.A. Rosetti este așezată pe un teren nisipos. În sat se zaresc gospodării nu prea mari și este singura localitate care poartă denumirea celui mai mare grind din deltă. De la Letea se poate pleca în excursie cu bărcile cu destinația pe lacul Merhei, iar de aici pe canalul [NUME_REDACTAT] spre Matița sau înspre partea de sud, la [NUME_REDACTAT]. Drumul cutreiearat până acolo daruiește turiștilor un peisaj mirific, pe marginea stufăriilor se pot admira feriga de apă,vâscul de apă, coada calului, etc, dar si plante de apă care creează un cadru pitoresc aparte.

Tulcea deține un magnific potențial turistic înscriindu-se în circuitul turistic intern și internațional cu o ofertă care se remarca prin cuprinderea atâtor elemente specifice ale cadrului general(natură, climă, monumente de artă și istorie), cât și o bază turistică capabilă să satisfacă exigențele celor care îl vizează. Acesta se încadrează în categoria celor mai vechi localități de tip urban din țară. Are o formă de amfiteatru , cu deschidere spre Dunare.

Așezarea inițiala a acestei este legată de vecinătatea deltei cu pășunile ei bogate și resursele piscicole, de vechiul drum al păsărilor,care determinau pe aici transhumanța între Carpați și litoralul antic.

Comerțul reprezintă o componentă importantă a economiei municipiului, Tulcea fiind cunoscută din cele mai vechi timpuri ca un principal vad comercial în această parte a țării. O altă importanță deosebită, ca poziție, fiind poarta de acces dintre [NUME_REDACTAT] a numeroșilor turiști din țară și de peste hotare, dornici să cunoască frumusețile și bogățiile acestui colț al patriei noastre.

[NUME_REDACTAT] prezintă chiar el însuși obiective și locuri turistice interesante printre care lacul Ciuperca care este situat în partea de vest a orașului,dăruind turiștilorr numeroase posibilități de agrement, plimbări cu barca, practicarea unor sporturi nautice.

O deosebită atenție o are [NUME_REDACTAT] Dunării organizat pe cinci secții: științele naturii, istorie-arheologie, artă plastică și etnografie.[NUME_REDACTAT] se mai afla și câteva monumente de artă printre care: [NUME_REDACTAT] de pe [NUME_REDACTAT], care este realizat în 1899 prin contribuția cetățenilor orașului, bustul lui Spiru C. Haret), statuia ecvestră a domnitorului Mircea cel Bătrân situat în [NUME_REDACTAT].

Peisajul urbanistic al orașului este completat de numeroase obiective ale arhitecturii vechi și noi: biserica catedrală „[NUME_REDACTAT]”, biserica cu ceas Sf. Gheorghe, Catedrala „Azzizie”, sediul Institutului de cercetări și proiectări „[NUME_REDACTAT]”, impunătoarea clădire a liceului „[NUME_REDACTAT]”,construită in stilul arhitecturii românești. „Liceul a pus bazele celei dintai biblioteci din oras care incearca sa raspunda setei de cunoastere a elevilor si populatiei”. Poartă a Deltei, orașul Tulcea deține pentru tot mai mulți turiști din țară și străinătate un ultim punct de escală al itinerarului spre originalele peisaje deltaice.

Sulina naște interesul vizitatorilor grație plajei sale destul de întinse, cu nisip foarte fin, cât și faptul că este foarte convenabilă în lunile de vară. Totodată orașul daruiește turiștilor numeroase obiective: vechiul și noul far, mândrul dig, [NUME_REDACTAT] Fluviale a Dunării de Jos, portul de tranzit, Casa de Cultură etc.

Prin înalțarea de noi obiective industriale și portuare, Sulina execută o importanță funcțiune industrială, comercială și portuară. Prin realizarea regimului de port liber, în actuala delimitare teritorială a orașului Sulina se desfășoara activități cum sunt : manipularea, depozitarea, sortarea, condiționarea, ambalarea, fabricarea, prelucrarea, marcarea, expunerea, testarea, vânzarea – cumpărarea expertizarea și repararea de nave, operațiuni financiar-bancare, precum și alte operațiuni specifice porturilor și zonelor libere.

În apropierea Sulinei pot fi vizitate pădurea Letea și vecinătățile ei, rezervația naturală „[NUME_REDACTAT]”, lacurile Roșu, Roșuleț, Puiu, Lumina, Puiuleț, iar de aici dunele de nisip, sărăturile și satul pescăresc Caraorman.

[NUME_REDACTAT], formată din intinse păduri de stejar și tei, reprezintă o bogată regiune turistică, care are rolul să ofere turiștilor priveliști încântătoare și să ia contacte cu numeroase monumente și locuri istorice. Aflat la 37 km de Tulcea, orașul Babadag este mărginit în partea nord-est de lacul cu același nume, la est și sud-vest de colinele împădurite Koium-Baba (Tatăl oilor) și Carada, iar în partea nord-vest de [NUME_REDACTAT]. Orașul oferă câteva obiective turistice apreciate printre care întalnim: Muzeul de [NUME_REDACTAT], Mausoleul lui Ail-Gaza-Pașa, Campingul „Doi iepurași”.

Murighiol –se gasește la 45 km distanță de Tulcea, este o comuna situată în dreptul marelui cot al [NUME_REDACTAT]. Gheorghe, care pornește în fața Mahmudiei. Trecutul localității este atestat de efectele cercetărilor atat vechi cât și mai noi. În partea nord -vestică a lacului Murighiol s-au găsit urme hallstattiene și elenistice, iar la S de lac și de localitate se află un cimitir geto-dac (inventarul mormintelor de aici se afla etalat la secția arheologică a [NUME_REDACTAT] Dunării din orașul Tulcea). Puțin mai la sud, pe artea de stângă a șoselei Murighiol-Dunavăț zărim urmele unei cetăți romane.

În partea de nord-vest găsim fragmente de ceramică de la lacul si localitatea Murighioll.

Lacurile care împrejmură localitatea sunt lacul Murighiol 1, pe malul lui saflăndu-se campingul „Pelican”, frecventat de turiștii din țara noastră, precum și de peste hotare, acesta deține căsuțe, bungalouri, multe restaurante, grup sanitar și un câmp vast pentru a campa corturile, ca și un loc de parcare a autovehiculelor, acesta oferă posibilități de plajă, plimbări de agrement cu bărci ale localnicilor pe canalele din apropiere, ieșiri spre brațul Sf. Gheorghe etc. [NUME_REDACTAT] 2, lac cu apă dulce, alimentat din brațul Sf. Gheorghe. În partea de sud și la sud-vest de zonă stă situat [NUME_REDACTAT]. Sărăturile de la Murighiol au fost declarate în mod special zonă ecologică pentru a proteja piciorongul, specie rară. Un alt lac mai mic din apropierea localității este folosit pentru tratamente, cu apă și nămol, în tratarea unor afecțiuni ginecologice și reumatice.

Complexul lagunar Razim-Sinoe este cel mai mare lac ca întindere din România. Din acest complex fac parte lacul Razim, lacul Sinoie, lacul Zmeica, lacul Babadag, plus multe alte lacuri de mai mică întindere.

La aluvionarea și reliefarea complexului Razim-Sinoie și-a adus contribuția brațul Sfăntul. Gheorghe. Tot brațul Sf. Gheorghe a furnizat și parte a materialului aluvionar necesar construirii grindului marin Chituc, care a izolat golful de mare și a dat naștere la complex.

[NUME_REDACTAT]-Sinoe – Fig.4

Sursa:google.ro

3.5.Folclorul din [NUME_REDACTAT]

Folclorul românesc din această zonă (literatura populară, cântecele, dansul, portul, datinile și obiceiurile) se deosebește prin multe influențe dăruită ca urmare a conviețuirii românilor cu alte populații, precum și a mediului geografic unic în felul său. Dacă, odată, Dunărea era considerată ”aceel drum de apă favorabilă poeziei, instigând la lirismul depărtărilor, al visurilor către idealul de înaltă noblețe umană, în folclorul zonei dobrogene, ea nu este apa de peste care soseau turcii să prade, căci turcii erau prezenți, ci apa care desparte frați, apa de peste care sunt așteptați frații de la munte sau de la câmpie, cei din mărginimea Sibiului, secelenii, făgărășenii”.

Doinele și baladele populare istorisesc despre luptele cu turcii , despre curajoșii care înfruntă vitregia apelor înspumate sau despre viața grea a pescarilor sau a ciobanilor.

Coabitarea seculară dintre români și alte populații care au trăit șau poate mai trăiesc în acest teritoriu, populații cu credințe, datini și religii total diferite, arealizat ca în folclorul țarii noastre de aici să fie absente cu desăvârșire motivele de inspirație religioasă. Se vede faptul că zona aceasta încarcata de folclor deține în legătură cu sărbătorile de iarnă numai colinde cu conținut laic, având o destinație precisă, spre exemplu: „Colind de păstor”, „Colind de năvodar”(atunci când destinația este stabilită de profesia celui colindat), „Colind de tineri însurăței”- atunci când destinația este dată de starea civilă a celor colindați.

Muzica populară românească a regiunii, interpretată în acompaniamentul de suflători, fluier, , etc., restrânge prin sinuoasa sa linie melodică linul peisaj dobrogean, dar și unele influențe, sunt drept destul de vagi, ale armoniosului oriental.

[NUME_REDACTAT] nordice, atât cel literar cât și cel muzical, aspira în timp noi realități social-istorice, le costumează în haină artistică și le transmite pe diferite căi spre a le face cunoscute.

Aceeași unitate indestructibilă a folclorului românesc în general este atestată și de folclorul coregrafic care, cu toată diversitatea sa, cu toate influențele oltenești, muntenești, ardelenești sau aromâne, demonstrează prin numărul imens al jocurilor, prin extraordinara varietate a figurilor și pașilor, aceleași surse originare cu jocurile din celelalte zone folclorice ale țării. Jocurile populare se împart în două categorii bine distincte: jocurile obiceiurilor și cele legate de momentele de relaxare, de destindere ale colectivității.

Extrem de interesante sunt jocurile obiceiurilor de iarnă care, ca în mai toate zonele folclorice din țară, aduc în fața spectatorilor și motivele atât de cunoscute în întreg folclorul românesc al cerbuțului, căpriței, precum și al altor personaje mascate. Folclorul muzical, atât cel ce însoțește textul unor cântece bătrânești, al doinelor, al jocurilor populare, cât și cel instrumental, deși se deosebește oarecum ca linie melodică de folclorul muzical al altor zone folclorice românești, prin ușoara influență a muzicii populare orientale, rod al atâtor secole de conviețuire a populației românești cu elemente orientale, sau prin preponderența unor instrumente ca fluierul, cimpoiul și cavalul, cu cele două variante proprii zonei tulcene, cea mocănească și cea tracică, este totuși dominat de aceleași trăsături specifice întregului folclor muzical.

Arhitectura populară, de la colibele pescărești și până la clădirile propriu-zise destinate locuirii, lasă să se descifreze nu numai dragostea pentru frumos și îmbinarea acestuia cu utilul, ci și apartenența arhitecturii populare tulcene la arhitectura românească. Există în această zonă și unele aspecte în arhitectura populară care remarcă o realitate istorică. Desele invazii și războaie pustiitoare au determinat populația să folosească cele mai ieftine materiale de construcții și care se găseau oricând la îndemână.

Aici oamenii au folosit pentru construcții pământul (mai rar piatră), din care au făcut chirpici sau ceamur, stuful, papura, salcia și răchita și mult mai rar lemnul. Adeseori, casele sunt decorate în exterior, cu motivul „cailor afrontați”, de obicei realizați din lemn.

Frecvent în zona lacului Razim, la Visterna, pe malul brațului [NUME_REDACTAT], la Enisala, motivul coexistă alături de altele (imagini de păsări sau animale)” imagini ce sugerează atât ocupația celui ce trăiește în locuința respectivă, cât și permanența acestei ocupații. Casele sunt bine luminate de ferestrele ale căror giurgiuvele sunt de obicei traforate, dar și bine încălzite iarna de sobele oarbe. Întreaga locuință este împrejmuită cu gard de piatră sau de papură împletită”.

În interiorul caselor țărănești se întâlnesc toate elementele specifice tradiționalului românesc: vatra, patul, lavițele, lăzile de zestre, alături de textilele decorative, cearșafurile de perete, fețele de masă, perdelele, pologul și lăicerul, ștergarele, sunt numai câteva dintre elementele de bază. Deși în prezent toate acestea au cedat locul mobilierului modern, șifonierelor, frigiderelor, mașinilor electrice de uz casnic, unele elemente tradiționale sunt totuși păstrate. Dintre ele, cel mai important este ștergarul.

Având totdeauna capetele din borangic, ele sunt decorate fie cu motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe sau vegetale. În ornamentul ștergarelor predomină însă motivul vechi al „copacului”, „nucului”, „ghiveciului cu flori” care, încadrate de benzi stilizate reprezentând frunze, fructe, flori, alcătuiesc motivul străvechi al „pomului vieții” sau „pasului vieții”. Adeseori, centrul ornamenticii ștergarelor sau scoarțelor este omul reprezentat prin stilizări de o mare simplitate. De la o vreme pe ștergare de dată mai recentă se observă și preferința pentru femeia îmbrăcată în costum popular. Cele care cu migală și cu iscusință împodobesc vasele sunt creatoarele populare, care alături de desene de geometrie, folosesc motive florale pe care le-au denumit de-a lungul generațiilor, foarte sugestiv, „merișor”, „brebenel”, „brăduț” etc.

Măiestria de necontestat a femeilor în realizarea portului popular românesc este vădită în menținerea aspectului tradițional, cu elementele sale specific nord-dobrogene: arhaismul pieselor principale (cămașa femeiască și bărbătească), echilibrul culorilor tari cu cele mai slabe, ornamentația simplă a unora dintre piese (cămăși, obiele, obelușe) sau complexitatea ornamentală a altora (pestelca). Cămașa femeiască se caracterizează prin ornamente de mici dimensiuni, dar de mare expresivitate, motivele ei purtând denumiri de „pui”, „pisc”, „oglindă” etc., care se realizează prin combinații de elemente geometrice (romburi, dreptunghiuri sau linii frânte). Costumul bărbătesc reține atenția prin croiala simplă, da o rară sobrietate, și prin ornamentația sa redusă.

Combinațiile de culori, îmbinările de culori, îmbinările tonurilor tari cu cele calde, întrepătrunderea motivelor constituie taina femeilor dobrogene, creatoare de frumos din generație în generație.

Bogăția și varietatea folclorului dobrogean au atras atenția amatorilor și a specialiștilor încă de multă vreme.

3.6. Vestigii istorice si religioase

[NUME_REDACTAT]-(la 3 km de comuna Turcoaia), cetate traco-getică menționată în secolul III î. Hr. cu ocazia conflictului militar dintre Lysimach și Dromichete. În perioada romană a devenit un puternic centru militar, ridicată mai apoi la rangul de „municipium”. Cunoaște o mare înflorire după cum indică edificiile și monumentele publice.

[NUME_REDACTAT]-Isaccea, cetate romano-bizantină cu nume celtic, construită în 369 d. Hr. A avut un important rol strategic și comercial fiind ridicată la rangul de „municipium”. Cunoaște o mare înflorire după cum indică edificiile și monumentele publice.

[NUME_REDACTAT]-Măcin, castru și așezare cu nume celtic, atestată documentar în 100 d. Hr., (în două diplome militare). A fost un important punct la granița imperiului în timpul stăpânirii romano-bizantine.

[NUME_REDACTAT]-Garvăn, numele ei a fost menționat pentru prima dată de Ptolemeu în cunoscuta sa lucrare „Geographia”. Inițial așezarea geto-dacică și apoi romană, a fost ridicată în timpul împăratului Dioclețian, (284-305 d. Hr.). Distrusă în 559 d. Hr. de un trib huno-bulgar, a fost reconsolidată și amplificată în secolul X d. Hr.

Alte vestigii istorice: Cetatea antica, [NUME_REDACTAT] ( a existat din antichitatea greceasca, apoi a fost stapanita de bizantini pana in sec. X); Cetatea bizantina Salsovia, Mahmudia (sec. III d.Hr.)

Edificii religioase

Basilica-Niculițel (la 15 km de Isaccea), cea mai veche construcție de acest gen cunoscută până în prezent în țara noastră. Este un unicat arhitectonic în Europa. Basilica și cripta au fost construite în timpul împăratului Valens (după 370 d. Hr.).

[NUME_REDACTAT]-(la 8 km de Isaccea și la 9 km nord-est de satul Nifon), ridicată în 1835 în stil oriental (turcesc), dar cu puternice influențe din arhitectura românească. Deține un muzeu de artă medievală și modernă ce include și colecții de carte veche și icoane. Monument de arhitectură religioasă. Mânăstirea a fost înființată de călugării Visarion, Gherantie și Isaia. Cuprinde: – un zid de incintă fortificat; – [NUME_REDACTAT] Sf. Duh construită între 1910 – 1916 în locul bisericilor vechi datând de la 1833, respectiv 1853 demolate din cauza deteriorării avansate. Biserica actuală are plan treflat și este pictată în interior, în ulei, de pictorul italian F. D. Brasse din Milano. Este o pictură în stil realist, influențată de arta renașterii. – corp de chilii – construit în 1853, stil oriental turcesc; – Colecție muzeală – Profil: artă plastică, carte rară românească, artă decorativă, arheologie, numismatică; – Clopotnița construita in 1853.

[NUME_REDACTAT] Dere-satul Telița, comuna Frecăței, (la 22 km de Isaccea), construită între 1841-1844 de călugării români și ruși. Păstrează o colecție de artă medievală, Lângă mănăstire poate fi văzută o raritate în peisajul românesc: o moară de vânt. Obiectiv de arhitectură religioasă. Așezământ monahal înființat, de către călugării romani și rușii. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este o construcție nouă, realizată în stil românesc în mai multe etape: 1901-1902, 1910-1916 si 1928-1932, după proiectele arhitecților [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Colecția muzeală: artă plastică, carte românească, artă decorativă. Sunt expuse obiecte de cult, carte veche, covoare, textile, o icoană adusă de la [NUME_REDACTAT], considerată cea mai veche din țară. În biserică se află osemintele episcopului Atanasie, într-o raclă care imită mormântul lui [NUME_REDACTAT] de la Ierusalim și care datează din 1845.

MOSCHEEA LUI ALI-GAZA PASA, BABADAG – (la 35 km sud de Tulcea) – cel mai vechi monument de arhitectură musulmană din România (sec. xVII). Are un minaret de 23 m înălțime.

[NUME_REDACTAT] memoriale [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Dunării, Tulcea – cuprinde urmatoarele secții: Științe naturale (înfățișează flora fauna Deltei; include un acvariu ce prezintă diferite specii de pești din [NUME_REDACTAT] dar și exemplare exotice);istorie și arheologie (valoroase exponate privind trecutul zonei);etnografie și arta populară, arta plastică (include o colectie grafică modernă și contemporană)
Casa memorială "PANAIT CERNA", Cerna – aici s-a născut, a copilărit [NUME_REDACTAT], poet cu o rară sensibilitate, adâncă reflexie (1881-1913).Alte muzee: Muzeul casei Lipovene, Jurilocva.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] eroilor de pe colnicul Horei , Tulcea-înălțat în semn de omagiu eroilor căzuți în Războiul de Independență din 1877-1878.

Altee monumente: Monumentul de la Smardan (in memoria marinarilor care s-au jertfit pentru independența țării); Statuia lui Mircea cel Bătrân, Tulcea (închinată marelui voivod român, 1386-1418, care a luptat pentru eliberarea Dobrogei de sub dominația otomană; sculptor [NUME_REDACTAT]).

Cetăți, situri arheologice

Fortăreața medievală de la [NUME_REDACTAT] fortăreței medievale se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea fost construită în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, în a doua jumatate a secolului al XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la [NUME_REDACTAT]. La sfârșitul secolului al XIV-lea în cetate exista o garnizoană instalată de domnitorul [NUME_REDACTAT] Mircea cel Mare care organizează apărarea Dobrogei până în anul 1417 când o parte din teritoriul acestei provincii împreună cu cetatea de la Enisala, va fi cucerită de [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Beroe se află pe malul Dunării, la 3 km sud de comuna Ostrov, pe o stânca înaltă de aproximativ 30 m. Cetatea este menționată în itinerarii antice [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. În timpul lui Constantin cel Mare, cetatea a fost reparată, ca apoi în timpul lui Justinus II să fie distrusă parțial de atacurile avaro-slave, totuși fiind locuită până la începutul sec. VII. În sec. XI – XII fortificația s-a suprapus cu o așezare medievală timpurie.

3.7. Protejarea mediului deltei

Realitățile zilelor noastre arată ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri și transformări ale civilizatiei omenesti, dar și cele mai complexe și uneori nebănuite efecte asupra vieții. Pâna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Problema apropierii de natură se pune acum pretutindeni, rațiunea ei fiind susținută de toți factorii responsabili ai lumii, nu numai de cei care au legătură cu biologia.

Construirea în deltă a unui mediu artificial pentru plante și totodată schimbarea rosturilor viețuitoarelor sălbatice, cum sunt păsările migratoare, care circulă de la un pol la altul al Pământului, implică evidente modificări pe întregul glob.

În deltă, unde natura nu este numai primitivă ci și primordială, este necesar ca omul să se oprească îndelung înainte de a face tot răul pe care îl poate face. Odată cu lucrările de amenajare efectuate pentru valorificarea resurselor, oamenii deltei au devenit conștienți de bogăția faunei pe care au învățat să o păzească și să o ocrotească.

Păstrarea echilibrului biologic al [NUME_REDACTAT]

La baza dezvoltării turismului în deltă se află bogățiile create de natură, nu cele produse de mâna omului. În comparație cu alte regiuni ale globului influențate de mâna omenească, modificările aduse stării naturale a deltei conduc la un dezechilibru biologic pronunțat.

Schimbările ies cu putere în evidență în această regiune, unde natura este nouă, născându-se mereu în orice clipă.

Peste tot formele de teren sunt în evoluție, dar în deltă intervenția omului se produce într-un mediu în devenire, care nu a luat încă o formă finită, corespunzând unui anumit stadiu.

Într-o fază destul de lungă a unui ciclu care se repetă anual, o bună parte a suprafeței uscatului din deltă se acoperă cu o pânză de apă înaltă de 1-5 m, există un continuu proces de

sedimentare a aluviunilor.

[NUME_REDACTAT] prezintă importanță ca fenomen geografic natural și de aceea va fi păstrat ca atare. Exploatarea resurselor trebuie făcută cu stricta respectare a mediului ambiant, pentru a nu micșora valoarea monumentului natural.Echilibrul biologic al deltei a fost pierdut o dată cu intensificarea diverselor activități economice productive, care au determinat amenajări stuficole, piscicole, agricole și forestiere, pe lângă cele impuse de navigație. Tendința de a extrage din deltă cât mai multe bogății conduce la ruperea echilibrului biologic. Parcelarea deltei în vederea recoltării planificate și eficiente a stufului înseamnă o modificare a stării ei naturale.

În comparație cu exploatarea stufului, care se extinde pe aproape toată suprafața deltei, celelalte activități ca piscicultura, agricultura, silvicultura și navigația ocupă suprafețe restrânse.

Protecția mediului este o problemă a tuturor; este problema pe de o parte a dezvoltării societății,iar pe de altă parte a redresării, conservării și ocrotirii mediului. Armonizarea necesităților imediate cu strategia pe termen lung în RBDD înseamnă a defini în linii generale principiile, direcțiile , obiectivele și criteriile de identificare a acțiunilor care sa conducă la o dezvoltare durabila, economica si sociala, în condițiile conservării biodiversității. Programul de acțiune trebuie să conțină obiective și sarcini concretizate și cuantificate în timp, spațiu și în costuri.

Principii generale ale strategiei protecției mediului

– conservarea condițiilor de sănătate a oamenilor

-dezvoltarea durabilă

– evitarea poluării prin măsuri preventive

– conservarea biodiversității

-conservarea moștenirii valorilor culturale și istorice

– aplicarea principiilor de bază ale ecologiei mediului (ex. cine poluează plătește)

– stimularea activității de reabilitare a ecosistemelor alterate.

Conservarea condițiilor de sănătate a oamenilor

-acesta este principiul suprem căruia trebuie sa i se subordoneze întreaga activitate economică și sociala, întreaga strategie de ocrotire a mediului

– condițiile de viata trebuie îmbunătățite prin acțiuni de : corectarea impactului negativ produs de unele activități; adoptarea de măsuri de prevenire a poluării; folosirea unor tehnologii curate în toate activitățile.

Dezvoltarea durabilă

– exploatarea intensivă a resurselor naturale conduce la epuizarea acestora

– degradarea mediului conduce la reducerea potențialului existent de regenerare a naturii, înrăutățește calitatea si diminuează posibilitățile de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa, solul,flora, si fauna

– pădurile, care au un rol preponderent in redresarea mediului au devenit victima agresiunii antropice atât direct prin tăieri peste capacitatea de regenerare, cat mai ales, indirect prin poluare

– apele, dar mai ales apele subterane si solul, datorită poluării, devin nefolosibile nu numai pentru generația noastră, ci si pentru generațiile următoare

– dezvoltarea durabila înseamnă menținerea posibilităților si condițiilor de viata pentru generațiile viitoare, a resurselor naturale regenerabile cel puțin la nivelul celor existente pentru generația actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectați de poluare

Evitarea poluării prin masuri preventive

– este mult mai ușor si mai puțin costisitor să previi poluarea, decât să repari, respectiv să redresezi echilibrul ecologic

– aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de activitate care urmează a fi dezvoltate reprezintă un principiu pe care trebuie să se bazeze strategia de ocrotire a mediului.

Conservarea biodiversității

– poluarea afectează grav ecosistemele, apar rupturi in lanțul trofic, prin dispariția unor specii din regnul vegetal si din regnul animal, se dezechilibrează și sistemele ecologice, prin scăderea productivității unor specii, apar malformații la speciile existente sau apar noi specii dăunătoare cu consecințe asupra vieții

– conservarea biodiversității înseamnă eliminarea poluanților, înseamnă menținerea ecosistemelor, a capacității lor de funcționare, a stabilității și rezistentei lor la dereglări, a productivității și adaptabilităților și nu în ultimul rând utilizarea durabilă a resurselor naturale.

bibliografie

1. [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], „Geografia generală a turismului”,[NUME_REDACTAT] Press,București,2005

2. [NUME_REDACTAT], “Strategii și tranzacții în turismul internațional”,Editura C.H.Beck,București,2006

3. [NUME_REDACTAT],”Geografia turismului”,[NUME_REDACTAT] Press,București,2003

4. [NUME_REDACTAT],”Turismul – Fenomen social-economic și cultural”,[NUME_REDACTAT] Print,București,2000

5. [NUME_REDACTAT],”Resurse turistice pe Terra”,[NUME_REDACTAT], București, 2000

6. www.wikipedia.org

7. www.ecoturism.org

8. www.google.com