Valorificarea Mitului Dracula In Promovarea Si Conceptia Produselor Turistice
L U C R A R E DE L I C E N Ț Ă
Valorificarea mitului Dracula în promovarea și concepția produselor turistice
CUPRINS
Introducere
Metodologia cercetarii
Capitolul I Mitul Dracula
1.1 Elemente definitorii
1.1.1Un om, o domnie:
1.1.2 Tepes-voda si cersetorii:
1.1.3 Tepes-Voda si Tiganii :
1.2 Legenda versus mit
1.3 Promoterii mitului Dracula
1.3.1 Reflectarea personalitatii lui Vlad Tepes-Dracula in scrieri
1.3.3 Fictiunea gotica Dracula
1.3.4 Industria Dracula
Capitolul II. Potentialul turistic transivanean prin prisma mitului Dracula
2.1 Obiective turistice in Transilvania legate de Dracula: Castele, Case memoriale, Localitati, Restaurante, Evenimente, Muzee
2.2 Promovarea turismului transilvanean in strainatate
Capitolul III. Produse turistice care incorporeaza mitul Dracula in practica agentiilor de turism
3.1 Produse turistice tip circuit (elemente, descriere, pret), comparatii intre circuite turistice
3.2 Propunere produs turistic propriu
Concluzii și propuneri
Bibliografie
Introducere
Această lucrare are la bazǎ valorificarea mitului Dracula în promovarea și concepția produselor turistice.
Tema este una foarte interesantă și importantă în același timp deoarece atinge un subiect sensibil din istoria și cultura României. Țara noastră ar putea ajunge în topul celor mai căutate destinații turistice, dacă numele “Dracula” ar lua amploare atât în străinătate cât și în țară.
Astfel că începând cu primul capitol al lucrării mele am prezentat viața domnitorului Vlad Țepeș, ce fel de conducător și persoana a fost el, și cum s-a comportat cu ceilalți din jurul lui. Fiind un domnitor dur și sângeros, oamenii se temeau de el și tocmai de aceea au inventat povești și mituri despre el, cum că ar fi vampir și își seacă dușmanii de sânge. Între timp au apărut promoterii mitului vampirului numit “Dracula”, pentru a face mai cunoscută povestea omului supranatural care caută răzbunare ,și mai târziu pentru a promova turismul din țara noastră.
În al doilea capitol m-am concentrate mai mult pe potențialul turistic transilvănean prin prisma mitului Dracula. Legenda contelui este una foarte cunoscută atât în țara cât și în străinătate și de aceea cea mai bună metodă de a o cunoaște mai bine este să vizitezi locurile superbe unde a trăit el, de pildă “Castelul Bran” numit și “Castelul din Carpați” , “Castelul Peleș” de la Sinaia, “Castelul Corvineștilor” de la Hunedoara, și multe alte locuri minunate, priveliști unice și frumoase care merită văzute în viață.
În capitolul al treilea am prezentat două circuite turistice care încorporează mitul Dracula pentru a promova turismul din România. Aceste două circuite prezintă cele mai importante locuri care au avut legătura cu Vlad Țepeș alias Dracula, și nu au menirea să fie înfricoșătoare ci dimpotrivă, au drept scop o călătorie plăcută prin țara noastră minunată. Nu în ultimul rând , în acest capitol vă prezint și propunerea mea proprie pentru un produs turistic, mai exact “Casa Terror Dracula”, care va însemna amenajarea Castelului Teleki din satul Posmuș într-un castel înfricoșător, pentru cei mai curajoși turiști.
Ceea ce am vrut să evidențiez în cadrul acestei lucrări este starea actuală a turismului din România și poziția pe care se afla în topul celor mai căutate destinații turistice. Datorită legendei, mitului și poveștilor cu și despre Dracula, se poate promova turismul în Transilvania, problema fiind doar aceea a banilor.
Introduction
Capitolul I Mitul Dracula
1.1 Elemente definitorii
1.1.1 Un om, o domnie:
“Vlad Țepeș, domnitor al Țării Românești, intrat în legenda cu numele Dracula, a fascinat și continuă să fascineze întregul mapamond, îndeosebi America. Viața și faptele sale nemaipomenite au ispitit numeroși scriitori. S-a născut astfel o adevărată modă a cărților cu și despre Dracula, voievodul “vampir” cu deosebit succes la cititori, tipărite, ediție după ediție, în milioane de exemplare. Subiectul a fost preluat de cinematografie, cu mare zgomot (s-au turnat peste o sută de filme), trezind în rândul cinefililor o vie curiozitate.
Cărțile și filmele despre vampirul Dracula își plasează acțiunea în Transilvania, pentru mulți, un ținut fabulos. Descrierile unor localități românesti- Cluj și Bistrița, a trecătorii Bârgău din munții Carpați, ce leagă Transilvania de Moldova, ca și alte localizări geografice-sunt însă reale, autentice. Dracula, acest misterios personaj de povestire, roman sau film nu a existat în realitate.
Intrat în legendele țăranilor romani ca un om dur, dar drept, Vlad Țepeș a fost subiectul multor istorisiri de groază, cu o faimă mult amplificată de imaginația oamenilor.
A fost Tepeș-voievod un vampir? Ce este legendă și ce este adevăr în aceste istorisiri? Există legătură între domnitorul roman și contele vampire Dracula? Ce și de ce vorbesc cronicile românești și străine ale timpului despre faptele lui Vlad Țepeș, a căror faimă au depăsit, încă de atunci , granițele țării sale? Cine a fost adevăratul “vampir” , ale cărui cruzimi au fost trecute pe seama lui? Sunt numai câteva întrebări la care încerc să răspund….
Vlad Țepeș este nepotul lui MIrcea cel Bătrân. Tatăl său a fost fiul natural al viteazului de la Rovine, el însuși domn al Țării Românești, cunoscut sub numele de Vlad Dracul, întemeiător al partidului boierești al Drăculeștilor, opusă și rivala la tron celei a Dăneștilor, descendența din Dan I, fratele lui Mircea cel Bătrân.
Vlad Dracul s-a aflat, o vreme, adăpost în Translvania în așteptarea unui moment prielnic ocupării tronului Țării românești. În 1431 a fost primit în Ordinul Dragonului înființat în 1408 de către împăratul german Sigismund de Luxemberg, că ordin cavaleresc, pentru apărarea catolicismului și organizarea de cruciade contra turcilor ce amenințau întreaga Europă creștină. Blazonul ordinului era un dragon doborât de cruce, de aici porecla “Dracul”, ce i s-a dat lui Vlad-tatăl, atribuită apoi și fiului său, Vlad Țepeș.
Vlad Țepeș s-a născut în 1431, într-o casă cu ziduri masive și atmosfera saxonă, în orășelul Sighișoara, din țară de peste păduri, adică Transilvania. Aici, împreună cu fratele mai mare, Mircea, și ceilalți frați, Radu cel Frumos și Vlad Călugărul, viitori domnitori ai Țării Românești, Primesc o educație sobră de la călugări învățați, vizitează burgurile feudale și deprind regulile artei cavalerești.
Copilăria i-a fost tristă și dureroasă. La un an după ce tatăl urca, pentru a doua oară, în scaunul domnesc al Țării Românești (1443-1447) , este chemat la Poarta Otomana , învinuit pe nedrept de necredință, apoi întemnițat împreună cu fiii săi, Vlad și Radu. Cu spaimă morții în suflet, cei doi copii rămân ostatici patru ani, în fortăreața Egrigoz din munții Anatoliei, unde sunt tratați cu asprime, ca niște răufăcători. Cât de greu îi va fi fost copilandrului Vlad în această cumplită captivitate! Sunt anii care-I aspresc și-I otrăvesc sufletul, dar și anii în care cunoaște firea haină a păgânului cotropitor. Aici, departe de țară, afla, în decembrie 1447, că tatăl și fratele său Mircea , sunt uciși de partidă Dăneștilor. Acum gândește primele planuri de răzbunare, hărăzind vrăjmașilor neamului românesc păduri de țepi și văpăi de ruguri.
Sunt greii ani care-l maturizează mult prea devreme. În toamna anului 1448, scăpând din captivitate, se întoarce pe ascuns în Muntenia și ocupă, pentru prima dată, tronul țării. În același an, 1448, turcii îl înving pe Iancu de Hunedoara la Kosovo și amenința întreaga creștinătate europeană. Dându-și seama că n-are forțe suficiente de partea sa, după mai bine de o lună, se retrage și pleacă la curtea vărului său, Alexăndrel, domnul Moldovei. Rămâne aici sub domnia urmașului acestuia Bogdan al II-lea, legând o strânsă prietenie cu fiul domnitorului, viitorul Ștefan cel Mare și Sfânt. Când Bogdan este răpus în 1451, Vlad și Ștefan găsesc adăpost la curtea lui Iancu de Hunedoara, unde îl cunosc pe fiul acestuia, Matei Corvinul, viitor rege al Ungariei, și îi câștiga prietenia.
Anul 1456. Dup ace turcii cuceresc Constantinopolul (mai 1453), nori negri apar pe cerul Europei. În fruntea forțelor creștine europene se afla ocrotitorul lui Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara, biruitorul turcilor în atâtea bătălii. Îi învinge și acum la Belgrad (21-23 iulie 1456) , dar “atletul cel mai puternic, unic, al lui Hristos”, cum îl numește papa Calixt al III-lea pe Iancu, cade răpus nu de dușmani, ci de ciumă.
În această încleștare, Iancu îi încredințează lui Țepeș, deși nu era domnitor, apărarea sudului Transilvaniei împotriva unor eventuale atacuri păgâne.
Căzând viteazul Iancu de Hunedoara, soarta a decis că alt erou să se instaleze pe unul din tronul țărilor romane, căci din stejar, stejar răsare! La 22 august 1456 urcă în scaunul domnesc al Țării Românești, în cea de-a doua șic ea mai importantă domnie a sa, Vlad Țepeș. Peste câteva luni, la 14 aprilie 1457, Ștefan cel Mare devine, în aclamațiile mulțimii, domnul Moldovei. La urcarea pe tron, Ștefan cel Mare primește ajutor din partea lui Vlad. În anul următor, la 24 ianuarie 1458, Matei Corvin este ales rege al Ungariei. Trei bravi domnitori romani, în vreme de primejdie pentru soarta Europei! O mai fericită întâmplare nici că se putea.
Vlad Țepeș vrea și reușește să asigure liniștea și unitatea internă. Întâi pedepsește pe acei boieri trădători și cârtitori. Apoi, pe hoți și mincinoși, negustorii lacomi și necinstiți, pe spioni, pe solii aroganți și disprețuitori, pe cei câte trândăvesc șip e fricoși. Le vine rândul turcilor, unor negustori sași, secui, și unguri-nevrednici și vicleni- cărora le pregătește păduri de țepi, mai mari sau mai mici, pe măsură faptelor și a rangului social.
În martie 1460, Dan cel Tânăr, pretendent la tron, trece munții, cu ajutorul negustorilor brașoveni, spre a-l scoate pe Vlad Țepeș din domnie. Țepeș îl învinge și-l oblige să-și sape singur groapă și să asiste la prohodirea să. Este o pedeapsă dură, exemplară, pe care o aplică și celor care l-au ajutat pe uzurpator: trece în ținuturile Amlaș și Făgăraș, semănând spaima, pe mulți trăgându-I în țeapă. Sașii din aceste locuri, speriați, trimit scrisori mincinoase lui Matei Corvin și curților occidentale, ponegrindu-l în fel și chip pe dreptul domnitor. Aceste scrisori sunt hrana povestirilor defăimătoare despre Țepeș.
Dar , adevărul despre domnia lui Vlad Țepeș este altul. În puținii ani ai domniei sale, a organizat un stat puternic și unit. Dezvoltă târgurile și cetățile de scaun Târgoviște și Curtea de Argeș; în apropierea acesteia reclădește faimosul castel de la Poienari. Apoi, ridică în rang cetatea Bucureștilor; fortifica cetățile dunărene. Ctitorește lăcașuri sfinte la Snagov, Târgsor și Comana. Îndeamnă supușii la muncă, pe leneși pedepsindu-I crunt. Sprijină dezvoltarea meșteșugurilor și a comerțului. Înființează vămi, oprind scurgerea peste hotare a bogățiilor țării. Refuza plata tributului către Poarta, împovărător pentru poporul său. Sunt fapte care îi aduc o faimă ce se răspândește cu repeziciune. Care ar fi fost altul motivul ce-l îndemna pe cronicarul turc Ibn Kemal, ostil domnului roman, să scrie: “era vestit printre cei de o seamă cu el și în privința meșteșugului de a conduce oști. La fel, era unic și în serdărie, un al doilea că el nefiind în țara ghiaurilor”.
În mai 1458, o mare armată otomană, condusă de vizirul Mahomed pasă Grecul, pătrunde în țara lui Vlad, jefuind și luând robi. Oastea turca este surprinsă în retragere și nimicită. Pe mulți invadatori- peste zece mii- domnul roman îi trece prin sabie sau țeapă. În 1459, trimișii curții otomane sosesc din nou și cer un tribut mai mare decât cel convenit și, încă, vreo 50 de copii pentru corpul ieniceresc. Vlad nu numai că îi refuza, dar îi și trage în țeapă. Mâniat la culme, sultanul Mahomed al II-lea pune la cale prinderea lui Vlad prin vicleșug. Sub pretextul discutării unor probleme de frontieră, Țepeș este chemat la Giurgiu. Simțind capcană ar fi fost altul motivul ce-l îndemna pe cronicarul turc Ibn Kemal, ostil domnului roman, să scrie: “era vestit printre cei de o seamă cu el și în privința meșteșugului de a conduce oști. La fel, era unic și în serdărie, un al doilea că el nefiind în țara ghiaurilor”.
În mai 1458, o mare armată otomană, condusă de vizirul Mahomed pasă Grecul, pătrunde în țara lui Vlad, jefuind și luând robi. Oastea turca este surprinsă în retragere și nimicită. Pe mulți invadatori- peste zece mii- domnul roman îi trece prin sabie sau țeapă. În 1459, trimișii curții otomane sosesc din nou și cer un tribut mai mare decât cel convenit și, încă, vreo 50 de copii pentru corpul ieniceresc. Vlad nu numai că îi refuza, dar îi și trage în țeapă. Mâniat la culme, sultanul Mahomed al II-lea pune la cale prinderea lui Vlad prin vicleșug. Sub pretextul discutării unor probleme de frontieră, Țepeș este chemat la Giurgiu. Simțind capcană, abilul voievod se pregătește pe măsură. Întreaga oaste turcească, aproape patru mii oameni este adusă la Târgoviște spre a primi ce merită: o pădure de țepi, în mijlocul căreia, ridicate după rang, străjuiau cele ale căpeteniilor otomane. Mai mult: urmărind pedepsirea perfidului dușman, Vlad trece, în iarna anului 1461- 1462, Dunărea înghețată și ucide o mulțime de turci. Însuși pasă a scăpat cu fuga- rușinoasă, dar sănătoasă- ducând la Istanbul vestea prăpădului. Panica a fost atât de mare că “se speriaseră într-atât mulțimile încât se socotea fericit cel ce putea trece dincolo de Anatolia”. La întorcerea în țară, oaștei sale se adăugară comunitățile creștine din Balcanii subjugate porții. Auzind cele întâmplate, sultanului, vestitul Mahomed al II-lea cuceritorul Constatinopolului, I s-a făcut negru înaintea ochilor, și, turbat de mânie, a strâns armată de pretutindeni spre a-l pedepsi pe ghiaurul rebel “Kazaclu”, (“Țepeș” în limba turcă). Simțind primejdia, Vlad cere sprijin lui Matei Corvin dar acesta, plecând urechea la minciunile negustorilor sași, întârzie să-I trimită oaste în ajutor. Cu o armată de 30.000 ostași întâmpina puhoiul otoman de peste 150.000 oameni, la care se adăuga o flotă de 25 trireme și 150 de corăbii, pe Dunăre. În luptă, Vlad Țepeș adopta tactica hărțuielii, stârnind panica prin atacuri fulgerătoare în locurile strâmte. Deși condițiile îi sunt potrivnice, săvârșește o faptă de mare bravură: în fruntea unui corp de 7.000 de ostași pătrunde în tabăra turcească, în toiul nopții, măcelărind turci și cai puțin lipsind că însuși sultanul să-i cadă victimă. Țepeș se retrage, la adăpostul întunericului, lăsându-I pe vrăjmași să se lupte între ei până în zori. La Târgoviște, sultanului I se pregătește altă surpriză: o pădure de țepi în vârful cărora zăceau turcii. Un “spectacol” terifiant pentru nepoftiții “vizitatori”. Cronicarul bizantin Chalcocondil notează pentru posterioritate: “Chiar împăratul, cuprins de uimire, spunea într-una că nu poate să ia țara unui bărbat, care face lucruri așa de mari și, mai presus de fire, stie să se folosească așa de domnia și de supușii lui.” Mai spunea că acest bărbat care face astfel de isprăvi, ar fi vrednic de mai mult. Momentul istoric oferea șanse unice pentru alungarea turcilor de la hotarele țărilor creștine. Din păcate, și din motive de neînțeles, nici Matei Corvin, nici Ștefan cel Mare nu-și unesc forțele cu cele ale lui Vlad Țepeș. Unirea face puterea, iar dezbinarea strica. Înfăptuită , unirea ar fid at un alt destin, mai fericit, pentru poporul român, poate chiar pentru Europa. Deși nu fusese înfrânt, Vlad este nevoit a lua calea pribegiei, iar fratele său, efeminatul Radu cel Frumos, care era pe placul turcilor, îi ia locul pe scaunul Țării Românești . Vlad spera încă în ajutorul lui Matei Corvin. Dar, cum de multe ori în destinul neamului nostru și-a băgat diavolul coada, negustorii sași măsluiesc trei scrisori, prin care, chipurile, bravul domnitor muntean, ar fi închinat tara Porții otomane, trădând ordinal Dragonului și creștinătatea. Nechibzuitul Matei Corvin da crezare acestor mincinoase scrisori și , în loc să-și ajute prietenul din tinerețe, îl închide la Vișegrad. Nefericitul domnitor este obligat să îndure rigorile castelului-închisoare până în 1476. Matei se grăbește să comită și o altă greșeală: spre a motiva oprirea ofensivei antiotomane trimite papei și venețienilor copii ale falselor scrisori către sultan.
Matei Corvin își dă seama, în cele din urmă, de nevinovăția lui Țepeș. Îl aduce la Pesta, numindu-l căpitan în oastea ce participa la expediția împotriva turcilor din Serbia și Bosnia. Bărbat arătos, Vlad cucerește mana frumoasei surori a regelui Matei Corvin. O prințesă romano-catolică căsătorită cu un ortodox! Deși unirea între cele două biserici fusese stabilită de Conciliul de la Florența, aceasta a fost doar aparenta, rivalitatea menținându-se, în ciuda pericolului comun: islamismul și turcii. Convertit la catolicism, Vlad obține încrederea lui Matei. Cu ajutorul dat de acesta și de către Ștefan cel Mare, Țepeș revine, pe tronul Țării Românești, în noiembrie 1476, după o absență de 14 ani. Din păcate, domnește doar o lună. Pierde pentru prima oară o bătălie și este ucis. Capul său fu trimis “trofeu” sultanului, iar trupul înmormântat, în taină, de credincioșii romani, la ctitoria sa, mănăstirea Snagov din apropierea Bucureștilor, sub o lespede fără inscripție.
Așa pieri, că alți viteji domnitori romani, Vlad Țepeș. Urmează legenda, ce crește și se lațește peste hotarele prea râvnitei tari valahe.
1.1.2 Țepeș-vodă și cerșetorii:
Tara făcea din ce în ce mai greu fata poverii birului ce trebuia plătit turcului, tot mai flămând și avid de bani. Leneșii și vagabonzii se înmulțiseră. La aceștia se adăugau bătrânii și betegii. Țepeș a poruncit să fie adunați toți într-o casă, să li se dea să mănânce și să bea după cum le poftește inima. S-au strâns într-un număr mare; printre cei schilodiți s-au strecurat și trândavii. Au mâncat de voie și s-au înveselit. Atunci a venit Voda și i-a întrebat:
“- Ce vă mai trebuie?
Ei au răspuns cu toții:
-Știe Dumnezeu sad ea și Maria Ta cum te va înțelepți Dumnezeu.
Iar Voda zise, din nou, către ei:
-Vreți să vă fac fără griji șiș a nu duceți lipsă de nimic pe această lume?
Iară ei răspunseră într-un glas:
-Vrem stăpâne!”
La așa neobrăzare, porunci să se închidă casă și să Îi se dea foc. Și așa au ars cu toții.
” Iar către boierii săi zise:
-Să știți că am procedat așa, mai întâi, ca să nu mai fie povara altora și nimeni să nu mai fie sărac în țara mea, ci numai bogați și vrednici. Apoi, le-am îndeplinit dorința să nu mai sufere în asta lume de sărăcie sau de altă neputință. Ei mâncau de la oameni pe degeaba și nu aduceau nici un folos.”
1.1.3 Țepeș-vodă și Țiganii :
Amenințat din toate părțile, Țepeș aduse la oaste toți locuitorii țării sale, fie că era roman sau țigan, evreu sau sas. Tocmai sosiseră în țara să vreo trei sute de țigani, crezând că aici e țara lui Papură-vodă și umblă câinii cu covrigi în coada și cu miere la subsuoară. Țepeș l-a chemat la el pe bulibașa, zicându-i:
“- Vă las să vă adăpostiți în orice loc din țara mea. Dră, când pornesc război contra păgânilor, voi să fiți alături de mine.”
Țiganii, de, la plăcinte înainte, la război înapoi. Se cam codeau să meargă la luptă.
“-Ori porniți împotriva turcilor, or trebuie să vă mâncați între voi, unul pe altul, le porunci Voda.”
Strâmtorați țiganii, se învoiră “bucuroși” să meargă la luptă.
Voda puse să fie îmbrăcați caii și țiganii în piei de vacă, șip e când se apropiară de dușman, caii turcilor se speriară de foșnetul pieilor și o luară la sănătoasa. Atunci se înecară mulți turci și fu biruința de partea țiganilor lui Voda.
1.1.4 Sfârșitul lui Țepeș :
După ce se așeză, pentru a treia oară, în scaunul domnesc, boierii haini nu se grăbesc să-l sprijine. Ba, dimpotrivă, se gândeau cum să-l dea pierzaniei. Asupra țării sale au venit turcii și au început să jefuiască. Țepeș i-a atacat, punându-i pe fugă. Cum îi prindeau pe turci, ostașii săi, îi tăiau fără milă. Vlad a urcat pe un deal să vadă luptă. Rivalul la tron, La iota Basarab, năvălește asupra-i cu oaste, pe neașteptate. Era pe la sfârșitul lunii lui undrea, adică decembrie, 1476 ani de la nașterea lui Isus. De partea sa, se aflau 200 moldoveni, trimiși de Ștefan cel Mare și Sfânt. Așa cum mai făcuse până atunci, Vlad îmbrăca haine turcești; unul din apropiații săi, socotindu-l turc adevărat l-a lovit cu lancea. Domnul își scoate iute sabia și îndată răpuse pe cinci dintre ucigașii săi. Pe el, însă, l-au străpuns cu mai multe sulițe și astfel fu omorât. Regele Mateiaș Corvinul a luat-o, pe văduva lui Țepeș, sora sa șip e cei doi feciori de domn, așezându-i în Tara Ungureasca, la Budin.”
1.2 Legenda versus mit
“Legenda spune că, adevăratul Dracula s-a născut la Sighișoara, în anul 1431, primind numele tatălui său, Vlad. La scurt timp după aceea, împăratul Sigismund de Nürnberg la răsplătit pe Vlad senior cu Ordinul Dragonului, de aici epitetul Dracul (dragonul) și Draculea pentru fiu (mai târziu devenit Dracula).
Când tatăl său a devenit domnitor al Țării Românești, în 1436, familia s-a mutat la Târgoviște, dar copilăria lui Vlad a fost scurtă. În 1432 a fost trimis din motive politice la Istambul, ca ostatic al otomanilor. Cinci ani traumatizanți în captivitate i-au provocat atât ura pentru otomani, cât și pofta pentru metode inedite de tortură și execuție.
Când Vlad a devenit domnitor al Țării Românești, în 1456, după mulți ani de exil, a condus cu o asprime neîntâlnita nici măcar în acele vremuri, utilizând pedeapsa cu moartea pentru aproape orice nelegiuire sau afront adus demnității sale. Vlad, care a domnit de trei ori, între 1448 și 1476, a înfricoșat armata sultanului trăgându-i avangarda într-o pădure de țepușe. El aplica o judecată crudă și sumară oricui îi amenința regatul. Metoda să preferată era trasul în țeapă, în care victimei i se străpungea rectul cu un țăruș și apoi era ridicată la înălțime, urmând o moarte lentă, chinuitoare și umilitoare. Reputația de malefic i se trage probabil de la evenimentele din 1460, atunci când Vlad a tras în țeapă 1200 de sași din Brașov ca urmare a faptului că nu se supuseseră legilor lui comerciale. Țepeș vizita negustori pe nepregătite și incognito pentru a le testa cinstea. Era învrăjbit cu sașii, deoarece aceștia reprezentau un obstacol în calea expansiunii sale. România îl cinstește pentru rezistența în fata turcilor. Învingându-i pe otomani în bătălia din 1462, el a tras în țeapă 20.000 de ostatici, de-a lungul drumului spre Târgoviște. Când forțele rămase au încercat un nou atac, tacticile sale de intimidare s-au dovedit eficiente, acestea retrăgându-se înspăimântate. În Germania și Rusia au circulat gravuri care îl prezentau pe macabrul principe mâncând, înconjurat de populația orașului zbătându-se în agonie. Reproducerile și-au pus amprenta pe reputația lui Dracula și așa s-a născut o întreagă industrie. Dar nici chiar Vlad Țepeș nu a putut opri puhoiul otoman.În cele din urmă, pe la 1500, valahii nu au avut decât să se supună puterii otomane. Aceasta coexistentă neplăcută a durat ani de zile, ducând la adoptarea unor obiceiuri turcești: călătorul din secolul al XVII-lea , Paul din Alep, povestește că principele Constantin Șerban Basarab (d 1654- 1658) ținea un harem la Târgoviște2”.
“Chiar dacă circumstanțele morții lui Vlad în 1476 sunt încă învăluite într-o aură de mister, mulți cred că a fost asasinat datorită intrigilor boierilor. România îl preamărește, înfățișându-l ca un erou al luptei pentru independență și un bun legiuitor. Mai mult, unii spun că reputația sa pentru brutalitate era exagerată, și că se datora dușmanilor săi, sașii. Abia după moarte a primit numele de Țepeș.”
Mitul pe de altă parte constituie o atracție turistică foarte importantă fiind asociat cu numele Transilvania. Este vorba despre existența unui prinț, din Transilvania din Evul mediu, un dușman al turcilor. Plecat la luptă, dușmanii lui au împrăștiat vestea cum că el a fost omorât. Auzind asta soția lui se sinucide. După ce s-a întors de la luptă, aflând că nevasta lui a murit, se supără pe Dumnezeu și face un pact cu diavolul, devenind un vampire nemuritor, căutând pentru totdeauna figura și sufletul soției lui în fiecare femeie.
Acest mit își are originea din istoria României, de pe vremea lui Vlad Țepeș, numit și Dracula, deoarece el își pedepsea dușmanii șip e cei ce comiteau mici crime , trăgându-i în tepe. Folosind măsuri atât de dure și sângeroase a reușit să facă ordine în țară și nu numai că a fost iubit, dar oamenii se și temeau de el.
Dușmanii lui fiind speriați de el au răspândit tot felul de zvonuri, cum că ar fi un vampire însetat de sânge și așa s-a născut mitul.
În zilele noastre Castelul Bran este vizitat de foarte mulți turiști, care consideră că îi castelul lui Dracula. Ei nu știu că Vlad Țepeș a locuit în acel castel pentru o scurtă perioadă. Castelul lui nu era Bran-ul ci altul, undeva în sudul Transilvaniei, lângă râul Argeș, în satul Poienari. El nu a fost prințul Transilvaniei, ci a Valahiei.
Potențialul turistic al Transilvaniei nu se oprește la mitul lui Dracula. În Transilvania sunt numeroase stațiuni turistice și termale, peisaje excepționale și unice, vestigii arhitecturale și arheologice ce merită vizitate.
Pe lângă locurile unde un turist își poate petrece vacanțele sau să practice sporturi de iarnă, trebuie amintit : Predeal, Poiana Brașov, Stană de Vale, Sovata, Băile Felix, Băile Bazna, Păltiniș, Lipova, Borșa și multe alte locuri.
Apele care traversează țară sunt bogate în pești și oferă oportunități de a-ți petrece timpul liber pescuind, înnotând etc.
Vinurile produse în central Transilvaniei sunt foarte cunoscute în Europa, fiind servite la toate mesele regilor de-a lungul timpului.
Datorită multitudinii și varietății zonelor și a atracțiilor turistice, Transilvania oferă nu numai o alternativă de a-ți petrece vacanțele, concediile, ci și experiența de a descoperi locuri unice în lume, legende și povești, mâncăruri delicioase, vinuri bune, munți pentru cătărat sau bungee-jumping și multe alte atracții.
Deasemenea ai privilegiul să călătorești în preajma unui conte nu numai datorită descrierii făcută de Bram Stocker, un scriitor irlandez, ci datorită istoriei, a zonelor spectaculoase și a bogăției oferită de Transilvania.
Dacă nu ai pășit pe aceste pământuri, nu ai cum să-i înțelegi pe cei care au stat o vreme aici, s-au reîntors încă și încă o dată, sau n-au mai plecat niciodată.
1.3 Promoterii mitului Dracula
1.3.1 Reflectarea personalității lui Vlad Țepeș-Dracula în scrieri
“Despre Dracula Voda…..demult, s-au scris
Și s-au spus multe și mari minunății” (Österreichische Chronik)
Ecoul fără egal al faptelor personalității legendare a voievodului Vlad Țepeș –Dracula s-a concentrate încă din timpul vieții sale într-un corpus bogat de scrieri, care s-a împletit în timp atât cu tradiția orală locală, cât și cu cea a popoarelor vecine.
Aceste scrieri de ev mediu târziu, care au cunoscut o răspândire fără precedent în întreaga Europă, începând chiar cu perioada imediat următoare întemnițării sale din 1462, au făcut obiectul unor studii amănunțite și controversate, ele scoțând în relief o problematică aparte, foarte sensibilă la interpretare și datare.
Subliniind valoroasele precizări făcute de Șerban Papacostea în legătură cu originea primelor povestiri scrise despre faptele voievodului Dracula, afirmăm că prima serie de texte în legătură cu viață și faptele voievodului s-a elaborate din inițiative și la curtea regelui Ungariei, Matei Corvin.
Interesul aparte pe care îl dovedise tânărul și inteligentul rege în lansarea acestor scrieri se poate înțelege analizând situația deosebit de complexă căreia el trebuia să-I țină piept, pentru a-și păstra coroana. Este știut că regale Matei Corvin intrase în campanile comună antiotomana, el fiind chiar purtătorul unor subsidii date de către Papa Pius al II-lea și Veneția voievodului Dracula și luptei antiotomane ce se purta la Dunărea de Jos. Speratul ajutor al regelui Ungariei la luptă împotriva Semilunei nu s-a concretizat niciodată.
Pentru a înțelege mai bine atitudinea lui Matei Corvin față de Vlad Țepeș-Dracula este necesar însă să amintim evenimentele al căror protagonist este, după ce la 17 februarie 1459, când, la Wiener Neustadt, o serie de nobili, l-au proclamat și încoronat ca rege al Ungariei pe Frederic III. Față de situația create Matei Corvin reușește să avanseze în 1462 Dietei un proiect de tratat privind cesionarea coroanei Ungariei în schimbul unor importante despăgubiri. Dieta ungară, la 10 mai 1462 recunoaște tratatul cât și împăcarea lui Matei Corvin cu Jan Jiskra din Brandys , care primește astfel 40.000 ducați de aur și numeroase castele în Boemia. Fiind deținătorul unor importante subsidii date de Veneția și Papa Pius II, Matei Corvin își continuă campania propagandistică pentru a motiva atitudinea pe care a avut-o față de luptă antiotomana și voievodul Dracula. Astfel el trimite o serie de emisari să explice lumii catolice atitudinea sa și îl însărcinează pe episcopul Csanád să prezinte textile “trădării” lui Vlad și pretinsele cruzimi. La mijlocul lui iunie 1463 delegația maghiară sosește la Wiener Neustadt cu suma de 80.000 ducați necesari cesionarii coroanei, potrivit tratatului. În acest context politic șip e fondul unei ample campanii propagandistice denigratoare apare și textul incunabulului “Geschichte Dracole Waide”.
Asemănările evidente între conținutul de idei al pamfletelor germane- pe de o parte- și cel al scrisorii lui Dan din 2, 5 aprilie 1459 și 2 martie 1460, sau al scrisorii de la Pesta din 22 aprilie 1460 – pe de altă parte- demonstrează că autorii narațiunilor germane s-au putut inspira din aceste scrieri și din curentul de opinie nefavorabil , existent în cercul oponenților voievodului ce se formase în Transilvania și Ungaria.
Mai mulți cercetători își exprimă convingerea existenței unor narațiuni sau a unui text în limba germane, creat în Transilvania în jurul anului 1432, text care ar fi fost anterior scrierilor și campaniei propagandistice și justificative inițiate de regele Matei Corvin.
Într-una din cele mai mari biblioteci particulare din evul mediu , aceea a eruditului Hartmann Schedel sau Schedelius din Nürnberg , a existat un exemplar rarisim, dar fără valoare istorică deosebită, intitulat “Geschichte Dracole Waide”, alcătuit probabil de un sas transilvănean între 1477- 1491.
Cel mai vechi text descoperit despre Dracula este sub formă de manuscris în limba germane și este datat 1462, el fiind introdus în cronica austriacului Thomas Ebendorfer, intitulată Chronica rerum Romanorum. Același text sau o scrisoare cu un conținut asemănător l-a inspirat pe Enea Silvo Piccolomini pentru “Comentariile” sale, redactate până în anul 1464.
Setea de senzațional, care nu lipsea nici atunci în anumite medii și categorii sociale, a creat repede un personaj literar pe placul amatorilor de povești cu întâmplări înfiorătoare și stranii.
Maistersingerul Michael Beheim (1416-1474) care a fost în perioada 1462-1464 la Wiener Neustadt, este autorul poemului Gedicht über den Woiewoden Wlad IL Dracul, databil 1463-1465. El a cunoscut, la rândul său , subiectul unor narațiuni germane asupra lui Dracula ce apăruseră în anii 1462 sau 1463.
Raportând studiile bibliografice mai vechi ale lui Kertbeny, folosite și de Ioan Bogdan, la recente cercetări, distingem mai multe ediții ale cronicii germane cu text asemănător:
“Van deme guaden thyrane Dracole wyda” (Despre tiranul cel rău Dracula voda).Acest exemplar s-a găsit în biblioteca contelui Széchenyi, astăzi Biblioteca națională din Budapesta. Incunabulul a fost tipărit în timpul domniei lui Matei Corvin, probabil în jurul anului 1477 și reproduce pe prima filă potretul voievodului sub forma unei gravure fanteziste.
“Dracole waida” sau în colecția Academiei Romane “Von dem Dracole wayda, dem grossen Thyrannen” (în limba germane modernă). Lucrarea este nedatată și nu are menționată localitatea unde a fost scrisă.
Ediția Nürnberg, din 1488, datorată lui Mărcuș Ayrer.
Ediția din Nürnberg, din 1488, datorată lui Peter Wagner.
Ediția Lübeck, aproximativ 1488-1493, datorată lui Bartholomaeus Gothan.
Ediția Bamberg , 1491, intitulată “Ein wunderliche und erchruckenliche hystori von einem grossen wuttrich genant Dracole Wayda”(“O istorie minunată și grozavă despre un mare tiran numit Dracula voda” ) și datorată lui Hans Sporer.
Ediția Leipzig, 1493, datorată lui Martin Landsberg.
“Dracole Wayda”, cu litere gotice, tipărită la Augsburg în 1494 de Cristoph Schnaitter.
Ediția Nürnberg, 1499, datorată lui Ambrosius Huber.
“Hystorie”, a fost tipărită la 1500 , la Strassburg de Mathias Hupfuff.
Ediția Hamburg, 1502, tipărită de Jegher.
Ediția Nürnberg, tipărită de Johann Stuchs, în jurul anului 1520.
Ediția Nürnberg, 1521, editată de Jobst Gutknecht.
Ediția Augsburg, aproximativ 1520-1542, editată de Melchior Ramminger.
Ediția Augsburg, aproximativ 1559-1568, editată de Mateus Francken.
Un alt manuscris , intitulat “Van deme quaden tyranne Dracula Wyda”, s-a descoperit la mănăstirea San-Gall din Elveția, el reflectând potrivit cronisticii germane, aceeași opinie denigratoare la adresa voievodului.
Din bogatul corpus de scrieri germane referitoare la voievod se numără și manuscrisul de la Colmar, Franța, databil ultimul sfert și veacului al XV-lea și manuscrisul de la The British Library, Londra, databil sfârșitul secolului al XV-lea.
Receptate că opera literare pe gustul cititorilor din acea perioadă, edițiile acestor narațiuni au cunoscut adevărate recorduri de popularitate, fapt pentru care ele au fost considerate “best-sellers-uri” ale acelor timpuri.
Narațiunile germane au avut și un nemărturisit scop moralizator, ce s-a insinuate propagandei catolice a epocii, deoarece căutau să demonstreze schimbarea benefică a “purtărilor lui Dracula”, în urma convertirii sale la catolicism.
Dacă prima serie de scrieri referitoare la faptele lui Vlad Țepeș-dracula a fost elaborate la sfârșitul celei mai lungi dintre domniile sale, ce de-a doua serie s-a polarizat foarte repede pentru epoca respective, în jurul anului 1490, la numai câțiva ani de la moartea voievodului.
În ordinea apariției, cea de a doua serie de scrieri asupra lui Dracula o constituie scrierile de origine slavă. Din ansamblul acestor narațiuni face parte cel mai vechi și în același timp cel mai complet manuscris al unei cronici referitoare la faptele voievodului Dracula, manuscrisul de la mănăstirea Chirilo Berlozersc, recopiat de călugărul Eufrosin în anul 1490. Au fost descoperite și alte manuscrise și variante ale povestirilor slave despre Dracula, datate între secolele XV și XVIII. Povestirea slavă despre Dracula a fost scrisă la 13 februarie 1486, de un orthodox, probabil roman, ce se afla în serviciile lui Matei Corvin șip e care îl considera stăpân.
Este posibil ca aceasta cronică să fie tradusă în limba rusă de diverși diplomați ruși, aflați în Ungaria sau țările romane, care prin copiile lor au contribuit la răspândirea și conservarea ei.
Ideii originii ruse a autorului povestirilor despre voievodul Dracula i se opune cea a originii românești, după care autorul este Martin, un roman ce l-a însoțit pe Kuratin în călătoria sa în Ungaria și ar fi fost inspirat la elaborarea lor de Elena, fiica lui Ștefan cel Mare și soția fiului lui Ivan al III-lea, care sugera astfel modelul unui domn străin, exemplu de severitate și dreptate, în scopul nemărturisit al instaurării autocrației în Rusia și că pârghie politico-propagandistică împotriva feudalilor și uneltirilor lor.
Deși unii cercetători consideră opinia lui Nicolae Iorga referitoare la scopul și originea “povestirii despre Dracula” că o “pură speculație” și “teorie hibridă”, socotim că ideea susținută de marele istoric, potrivit căreia povestirile sunt un “produs popular în necontenita prefacere” este valoroasă, ea venind să sublinieze contribuția popular la crearea inegalabilului mit Dracula.
Indiferent dacă cercetările ulterioare vor atesta cu precizie numele și originea autorului, cât și scopul povestirilor slave, va trebui să se țină seama și să se ia în discuție tradiția orală în legătură cu faptele voievodului, căci aceasta a cunoscut răspândire în întreaga arie sud-est europeană și a contribuit direct la difuzarea, modificarea și elaborarea narațiunilor despre Dracula.
Povestirea despre Dracula voievod a fost scrisă în limba slavă a secolului al XV-lea, mai precis într-o slavă meridională, înrudită cu slava carpatică, iar autorul a cunoscut limba romana, cât și formele, construcțiile și topica limbii medio-slave de la sfârșitul veacului al XV-lea. Cronica slavă s-a inspirat din cronicile germane, care ai denigrat și deformat personalitatea lui Dracula, cât și din diferitele știri culese din țările romane și de la diverși diplomați și soli din acel timp. Ea s-a dovedit a fi o replică mult mai fidelă realității, pentru că nu a urmărit calomnierea și exagerarea cruzimii voievodului, deoarece nu avea același scop politic.
Povestirea despre Dracula împreună cu alte câteva narațiuni contemporane sunt considerate că singurele producții slave de literatură profana ale secolului al XV-lea. Se apreciază că ele constituie și “prima serie originală în limba slavă, care vorbește despre țara noastră”.
În cadrul literaturii ruse vechi “Povestirile despre Dracula” sunt apreciate a fi cele mai populare scrieri.Popularitatea deosebită a acestor povestiri se datorează pe de o parte subiectului, stilului și umorului lor, iar pe altă parte faptului că ele dădeau o “satisfacție morală” credincioșilor ruși, cărora le întărea convingerea în răsplata din lumea de apoi.
De la diversele variante ale narațiunilor despre Dracula, până la mențiunile diverșilor soli sau călători amintim pe călătorul rus Vasile Gagara, care, referindu-se la peregrinarea sa în țările romane, pomenea la 1637 de vestitul cneaz muntean Dracula- faima voievodului roman în lumea slavă a rămas nestinsa secole de-a rândul.
Cercetătorul P. P. Panaitescu a susținut pe bună dreptate că versiunea slavă a povestirilor despre Dracula este o replică puternică la cea germane.
Ca și în cazul narațiunilor germane, faptele cuprinse în povestirile slave despre Dracula au fost împărțite după temă și conținutul lor în povestiri sau întâmplări cu subiect sau caracter istoric, justițiar, moralizator. Autorul narațiunilor slave deși îl prezintă pe voievodul roman a fi un om crud și cu greșeli, îi creionează totuși dominantele puternicii sale personalități: curajul, demnitatea, înțelepciunea, agerimea minții, calitatea de neobosit luptător împotriva stăpânirii otomane.
În majoritatea scrierilor turcești atingătoare de faptele voievodului Vlad Țepeș-dracula, sultanul Mahomed al II-lea se găsește în mod firesc la polul superlative, el fiind considerat “șahul cel vestit”, “șahul cel cuceritor”, “padișahul cuceritor al lumii”, “sultanul cel răzbunător”, “împăratul cel glorios ca Alexandru”, în antiteza ostilă și nejustificată faptic cu voievodul roman, care este apreciat drept “ghiaur” , “afurisitul voievod Dracula-oglu Kazikli” , “tiran sângeros și ghiaur fără îndurare”. Cronicarii Porții, deși au constituit pentru numeroși istorici sursa de referință documentară determinate, trebuie catalogați alături de purtătorii de cuvânt ai cercurilor cele mai ostile lui Dracula, care încă din secolul al XV-lea au început să clădească legenda sumbră și neadevărata a voievodului. Față de caracterul fantezist și defăimător, exagerările sau relatările evazive și inexact, este explicabilă circumspecția unor cercetători și biografi ai domnului roman în folosirea scrierilor vechi turcești pentru a explica faptele și personalitatea lui Țepeș.
Faptele lui Dracula sunt semnalate și de diverse izvoare sârbești. Astfel “un interesant manuscris nepublicat” de la mănăstirea Sfântul Nicolae de la Bjelo Polje, ce se referă la Campania din 1462 a lui Mahomed al II-lea , arata înfrângerea sultanului în urma atacului de noapte al voievodului Vlad. Același lucru îl prezintă și Letopisețul de la Cetin exprima lipsa de rezultat al campaniei din 1462.
Istoricul italian Donado da Lezze , născut într-o familie de patricieni distinși și ajuns consultant al Curții Veneției în probleme turcești , în lucrarea sa Historia Turchesca face numeroase referiri la faptele voievodului roman Vlad Țepeș. Autorul povestește cum sultanul ar fi poruncit pasei de Nicopole “să trimită 2 sclavi la Țepeș ca să-i ceară tributul neplătit de trei ani și copii pentru armata ienicenilor ”, dar voievodul roman a spus că vine la Nicopole ca să se întâlnească cu pasă de Nicopole, pentru a alege personal copiii. Abil, Vlad merge cu o oaste mică la Nicopole și îi “face pe cei din cetate să creadă că el e Pas ape care-l așteptau”, după care “cetatea este prădata” și “pe sclavii cu nasul și urechile tăiate” i-a trimis la puternicul lor stăpân. Autorul spune că Hamza Pasă ar fi fost pus în libertate, dar greșește, căci el a fost tras în țeapă și, după cronicarul turc Se’adeddin, capul i-ar fi fost trimis lui Matei Corvin.
Figura legendară și dimensiunea eroică a voievodului au continuat să rămână o nesecată sursa de inspirație și în a doua parte a veacului al XX-lea. Astfel Radu Teodoru scrie nuvelă istorică Șoimul, Alexandru Mitru publică în 1967 romanul ecranizat apoi Săgeata căpitanului Ion. Eusebiu Camilar reluând o serie de povestiri despre voievod îi conturează personalitatea în povestirea istorică Păduri înfricoșate. Dintre evocările pline de admirație făcute viteazului voievod trebuie amintite poeziile lui George Vaida, Mihai Beniuc, cu titlul Vlad Țepeș, cât și recenta poezie a lui Adrian Vasiliu intitulată Vlad Țepeș la Târgoviște sau catrenul notat cu XXVIII din poemul de largă inspirație istorică în timp și spațiu Monotonia metronomului, de Vlaicu Bârna. În creația dramatic contemporană inspirată de figura legendară a voievodului se remarcă piesele lui Mircea Lerian: Țepeș-vodă, Țepeș captiv, Moartea lui Țepeș, piesa lui Mircea Bratu Vlad Țepeș în ianuarie, piesele lui Marin Sorescu intitulate: Răceală și A treia țeapă, cât șic ea a lui Dan Tarchila Moartea lui Vlad Țepeș.
Arătând importanta studiului folclorului pentru cercetarea fenomenului istoric, prof. Radu Florescu de la Boston College remarcă interferenta filonului folcloric despre Dracula cu sursele documentare și subliniază că narațiunile populare conturează personajul istoric, ele fiind determinate în procesul de răspândire a faptelor și vieții voievodului. Autorul comentează în paralel povestirile despre voievod, culese și prelucrate de Petre Ispirescu cu cele datorate lui C. Radulescu-Codin.
Petre Ispirescu (1830-1887), deși este primul care a reușit să strângă o serie de povestiri și legende populare despre Țepeș, le prelucrează într-o limbă cultivate și în mod vădit le alterează cu alte surse istorice și literare, el neavând în intenție să păstreze autenticitatea folclorică. Culegerea sa cu povestiri despre Țepeș a fost publicată postum și se compune din: Povesti despre Vlad-vodă Țepeș, Cetatea Poenari, Dreptatea lui Vlad Țepeș, la care se adăugă lucrarea neterminată “Viață și faptele lui Vlad- vodă Țepeș”.
C. Rădulescu Codin (1875-1926), publică, într-o limbă popular, o serie de povestiri despre voievodul Țepeș, culese din zona Argeș și reușește să confere autenticitatea folclorică narațiunilor descoperite.
Diverse legende și povestiri despre voievod au fost publicate de V. Adascalitei, Mihai Popescu, Dumitru Udrescu, Ion Stavarus, Octav Păun și Silviu Angelescu, Mihail Canciovici, Lazăr Victor etc.
Cercetătoarea Georgica Ene a efectuat studii în teren și a cules mai multe legende și povestiri, cu variantele lor, așa cum le-a găsit în prezent conservate în tradiția popular din zona Argeș, inclusive în regiunea cetății Poenaru.
Deși în paginile prezenței lucrări am citat un număr mare de autori care s-au ocupat de istoria lui Vlad Țepeș-dracula , trebuie să subliniem meritul deosebit al istoriografiei romane, care începând cu secolul al XIX-lea și până astăzi și-a adus contribuția la elucidarea, de pe poziții științifice, a problematicii atât de diverse și sensibile la interpretare ce o ridică voievodul. Marele cărturar și om politic Mihail Kogălniceanu (1817-1891), deși este influențat de tenta povestirilor germane și de istoria lui Engel, care au accentuat latura legendară și au exagerat fantezist cruzimea voievodului, recunoaște meritele de luptător și iubitor de dreptate ale voievodului Țepeș.
Tot din secolul trecut au rămas caracterizările pline de plasticitate făcute voievodului de August Treboriu Laurian (1810-1881): “El domni cu o rigoare necunoscută până atunci în principatele romane; insufla teroare la toți locuitorii țării, încât aceștia se temeau mai tare de dansul de cât de moarte. Despot în inimă și în purtarea sa către alții însă amator de independent națională și curajos până la temeritate, Vlad determina să sacrifice tot spre mântuirea țării de impunerea jugului străin. Spre acest scop el organiza tot statul militărește, pedepsi fără mizericordie orice perfidie și cu modul acesta introduce în țara o securitate publică mai până la necrezute”, și de I. Heliade Rădulescu (1802-1872): ”Organizând tara militărește , pedepsind cu rigoare și cu dreptate, neiertând nicio faptă rea, ca un alt Dracon al Atenei, aplicând pedeapsa cu moartea la cea mai mică din fărădelegi, prin teroare ieși la căpătâiu, de a moraliza țară și a stabili securitatea publică. Nici tigresa nu și-a apărat puii mai cu furoare în contra inamicilor, precât Vlad V. (Dracula) și-a apărat romanii în genere contra turcilor și a altor inamici din afară și din lăuntru.”
Faptele și personalitatea plină de particularități a voievodului a impresionat pe istoricul revoluționar Nicolae Bălcescu (1819-1852), care îl considera unul din “generalii cei mai vestiți ce au comandat armate românești”, șip e marele cărturar enciclopedist Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907), ce afirmă că Țepeș a fost un “bărbat înzestrat cu cea mai viguroasă inteligenta”.
La sfârșitul secolului al XIX-lea marii istorici Xenopol și Ioan Bogdan, servindu-se de numeroase izvoare istorice , reușesc să elaboreze studii ample, cu remarcabile contribuții la cunoașterea faptelor voievodului Țepeș.
Pe linia contribuțiilor privind istoria voievodului se înscrie lucrarea istoricului Gh. Ghibănescu, care îl compară cu Ivan cel Groaznic, dar reliefează meritul sau pentru propășirea țării și reușește să infirme unele din teoriile anterioare după care Dracula ar fi fost de o cruzime morbidă.
În rândul contribuțiilor majore la studiul vieții și scrierilor despre Țepeș trebuie să amintim pe cele datorate lui Nicolae Iorga, Gr. Tocilescu, Ilie Minea.
Studii de distinsă probitate științifică au făcut asupra voievodului cercetătorii P. P. Panaitescu, B. T. Câmpina, Gustav Gundisch, Pandele Olteanu, Șerban Papacostea, Ștefan Ștefănescu etc.
În ultimul timp pe lângă lucrări de popularizare semnate de Grigore Popescu și Manole Neagoe sau prezentări elogioase că cele ale lui Mihai Berza, Mihail Drumes, Gernot Nüssbachter, Constantin Olteanu, adevărul faptelor voievodului au fost reliefate de lucrări științifice, bazate pe un vast fond documentar și o nouă interpretare istorică, datorate lui Nicolae Stoicescu, Ștefan Andreescu, Radu Ștefan Ciobanu, Ion Stăvaruș, Gheorghe Romănescu.
Prin aceste contribuții, istoriografia a izbutit să descopere adevărata personalitate a voievodului șiș a-l restituie șirului de înțelepți și viteji luptători ai domnilor Basarabi.
1.3.2 Iconografia veche
Dacă reprezentarea chipului voievodului Vlad Dracul este încă o prezumție exprimată cu privire la pictura murală în tehnica “al secco”, descoperită în primăvara anului 1976 într-o clădire din cetatea Sighisoarei având câteva însemne heraldice, în schimb iconografia referitoare la fiul său, vestitul voievod Vlad Țepeș Dracula, cunoaște mai multe reprezentări.
Portretul acestui domnitor, cu faima inegalată, este unul din primele figuri ale unui voievod rămân cunoscute dincolo de hotarele țării și printre puținele apărute contemporan cu faptele sale.
Odată cu răspândirea fără precedent a faimei sale de luptător, dincolo de spațial carpato-dunărean, s-au răspândit în Europa secolului al XV-lea primele sale portrete.
Gravurile ce prezentau portretul și diverse scene din viața voievodului Dracula, au însoțit primele scrieri tipărite referitoare la personalitatea sa, venind să ilustreze în mod sugestiv, apropriat de stilul narativ, personajul ce intrase în marile legende ale lumii.
În paginile incunabulelor germane contemporane sau a edițiilor următoare, alături de textul tipărit, ce conținea legende și pamflete referitoare la viața voievodului Dracula, apar gravuri în negru pe fond alb, prezentând figura impunătoare și energică a voievodului.
Chiar dacă din aerul sobru în care este învăluit portretul, se lasă surprinsă dominant personalității sale pe fondul unor artificii stilistice, cât și ca urmare a scopului propagandistic și defăimător în care fuseseră redactate aceste broșuri, se poate sesiza apropierea portretului, a scenelor reprezentate, de legendele și anecdotelor pe care de fapt le prefațează.
Dracula apare în aceste lucrări cu plete ce îi cad cârlionți pe umeri, “pălăria sa cu model stilizat” este considerate de B. P. Hașdeu “turca mocănească”, de care se distinge “doar prin împodobirile sale în spiritual epocii și acordate, cu caracterul tiranic al voievodului, precum inima săgetată, vasul înflăcărat”.
Spre deosebire de tablouri, în gravuri căciula voievodului nu este îmblănită, fiind lăsată să se întrevadă doar ornamentațiile ce puteau fi din fir de argint sau aur. În spate căciula este prevăzută cu o manșetă, ce se putea lăsa la nevoie. Pe diagonal ei se remarcă o bandă bicoloră, sub care sunt prinse niște floricele, iar în vârf se afla “un fel de canaf”. Central, căciula are o floare formată din șapte pietre prețioase, element decorative ce se găsește și la broșa care prinde la gât mantaua.
Pornind de la reprezentările cunoscute, B. P. Hașdeu a întreprins o analiză a fizionomiei lui Vlad Țepeș-dracula, firește, influențată mult de optică celor ce le-au creat: “băgați de seamă aste pleoape atât de masive, aste unghiuri interioare atât de ascuțite în direcțiunea nasului, asta privire atât de țintita ca și când ar voi a străbate în fundul inimilor, aste viclene sbârcituri de la coada ochilor, asta lumina atât de umedă și ieșită afară curat că ochiul șarpelui (…) toate acestea combinate sunt, pentru oricare fizionomist, semne de energie, fineța și cruzime unite”.
Pentru ilustrarea faptelor sale, în diferite broșuri din secolul al XV-lea, autorul a introdus scene în care voievodul Dracula este surprins în timp ce își lua masa printre victimele sale trase în țeapă. Gravurile cu aceste scene incredibile și aberante sunt tot atâtea elemente false și tendențioase cu scop de a exagera cruzimile voievodului, așa cum cereau cercurile ostile lui, care începuseră o vastă campanile politica și propagandistica împotriva personalității și acțiunilor sale.În aceste scene voievodul poartă haine lungi, cu revere late, cu mânecile și ele lungi și largi, în deplină concordanță cu linia portului nobiliar din răsăritul Europei din secolele al XV-lea și al XVI-lea.
Un pictor rămas anonim, probabil de la curtea lui Matei Corvin, ne-a lăsat un portret al voievodului considerat astăzi celebru. Pictură în ulei s-a păstrat în copie la castelul Ambras de lângă Innsbruk, în Tirol.
Portretul de la castelul Ambras , deși anonim , a devenit vestit odată cu scurgerea vremii, el trăind în același timp și unele asemănări cu portretul literar făcut eroului de legatul papal de la Buda, Nicolae de Modrussa: “nu foarte înalt de statură”, însă, “foarte vânjos” cu nas mare, “fata subțire și puțin roșiatică, în care genele foarte lungi înconjurau ochii verzi și larg deschiși…, cu sprâncene negre și stufoase, fata și bărbia erau râse, cu excepția mustății; pletele negre și încârlionțate” îi cădeau pe umeri.
Artistul anonim îl prezintă pe Vlad Țepeș-dracula într-o costumație nobiliară de-o sobrietate și o elegantă aparte, care ne amintește de cea a boierilor și voievozilor munteni din acea vreme, iubitori și cultivator ai modei vestimentare de o “neîntrecută bogăție”.
Căciulița din catifea roșu-vișiniu este ornamentată cu nouă rânduri de mărgăritare și un surguci de aur bătut în pietre prețioase sub formă de stea cu o piatră de rubin în centru și penaj vertical. Mantia sa, închisă la culoare, are un guler de samur sau zibeline și este închisă în față cu sponciuri mari de aur.
În anul 1970, istoricul de artă din Austria, Walter Peters (originar din România) a descoperit cunoscutul chip al voievodului roman, în tabloul “Martirul Sfântului Andrei” care a făcut parte din expoziția “Alltag und Fest im Mittel-alter”, deschisă la Castelul Belvedere din Viena.
Aceasta recentă descoperire, vine să îmbogățească cu o variant valoroasă fondul iconografic vechi referitor la voievodul Vlad Țepeș-dracula. Pictorul anonim a plasat voievodul în partea stângă a tabloului, în ultimul plan, de unde urmărește martirul, ca un exponent al forțelor răului, dovada că artistul a fost influențat de scrierile contemporane potrivnice lui, ce se răspândiseră în întreaga Europă.
În 1885, juristul Dimitrie Florescu, descoperă întâmplător în timpul unei călătorii la Salzburg, printre tablourile colecției orientale a contelui Arco Stepperg un alt tablou cu chipul voievodului roman. Din nefericire, tabloul s-a pierdut, iar informațiile date sunt vagi pentru a putea face afirmație că acest tablou este o copie a originalului, celorlalte două din Austria.
Imaginea ce voia să reprezinte chipul personajului Dracula din mitul ce începuse să circule, a fost reperată în diverse gravure pe lemn, răspândite astăzi în țările germanice. Fără a se bucura de o valoare artistic deosebită, aceste gravure evidențiază o intenție politică, fapt ce dovedește că ele au fost produse de campania defăimătoare a voievodului.
Un alt portret al voievodului a fost recent identificat la Stuttgart printre miniaturile în culori ale mss. “Stammbuch”, elaborate între 1596-1626 de Nikolaus Öchsenbach.
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, portretul lui Vlad se afla în Biserica Tigrișor sau Comana și se pare că a fost purtat de strănepotul sau, Petru Șchiopul în exil la Bolzano, împreună cu învățăturile lui Neagoe Basarab.
În ansamblul iconografic vechi al lui Vlad Țepeș, un loc aparte îl dețin însemnele heraldice, reprezentate de vestigii de tipul peceților voievodale de mărime mijlocie, aplicate sau atârnate, care se înscriu ca formă și maniera pe linia celor folosite de predecesorii săi.
Fără a face trecere în revistă a clasificării acestor însemne,remarcăm cu satisfacție că peste aceste vechi peceți voievodale s-au păstrat portretele voievodului Vlad Țepeș și ale tatălui său Vlad Dracul, într-o costumație de epocă. Aceste reprezentări sunt cele mai vechi mărturii iconografice ale celor doi voievozi romani cu o valoare documentară și artistic inestimabila, atestare a puternicei lor personalități.
1.3.3 Ficțiunea gotică Dracula
Dacă reușim să ne întoarcem în urmă cu o sută de ani în universal spiritual din Occidentul Europei, putem cu ușurință să înțelegem că în acel timp majoritatea oamenilor care auziseră de Transilvania, asociau la numele acestei mirifice provincii românești fantastice mituri, legende, tradiții și obiceiuri ce se împletesc în mister și necunoscut cu mitologia popular balcanică.
Chiar dacă lumea literelor știa multe despre cultura și civilizația țării cuprinse în arcul Munților Carpați, numele de Transilvania-țara de dincolo de păduri- cum este tălmăcit toponimul de la cuvintele latinești din care este format.
Poate din aceste considerente Jules Verne sau Al. Dumas Tatăl au ales drept cadru al cunoscutului Castelul din Carpați și respectiv al romanului Strigoiul Carpaților, meleagurile străvechi ale Transilvaniei, care sute și sute de ani s-au poleit în legende miraculoase și s-au încărcat cu o istorie fascinantă.
Se apreciază că în anul 1871, în persoană scriitorului irlandez Bram Stoker –minte hrănita de felurite povestiri de groaza cu vampire, strigoi și fantome- se năștea ideea creării unui roman de ficțiune, în care groază și suspansul urmau să constituie principalele dominante. Romanul plămadit astfel a fost intitulat Dracula și a fost publicat în anul 1897, în același an el fiind reprezentat șip e scena.
Reprezentant fără egal al literaturii de groază, excelenta ficțiune gotică, celebrul roman Dracula, pune în circulație un personaj fantastic ce își derulează peripețiile în decorul mirific și de legenda din Transilvania sfârșitului veacului al XIX-lea.
Care sunt sursele de inspirație și documentare ale acestui roman despre care Oscar Wilde spunea că “este poate cel mai frumos roman din toate timpurile” și ale cărui pagini au fascinate și continuă să fascineze milioane și milioane de cititori?
Scriitorul l-a consultat pe prietenul său Arminius Vambery, profesor la Universitatea din Budapesta, care avea cunoștințe privitoare la istoria și geografia țărilor romane și făcea în acel timp dese călătorii în Anglia.
Pentru descrierea traseului urmat de eroul său, Bram Stoker s-a servit de un mers al trenurilor unguresc, de o serie de hărți ale Institutului Geografic din Budapesta și a consultat lucrări, documente, hărți puse la dispoziție de British Museum.
Printre cărțile care și-au făcut simțită influența asupra romanului trebuie amintita cea scrisă de Emily Laszowska Gerard: The Land Beyond the Forest, apărută la Londra în 1888.
Documentația sa este totuși superficial, ea fiind doar un suport pentru demersul artistic. De altfel era și firesc întrucât autorul nu a urmărit realizarea unui roman istoric legat de realitățile românești, ci doar plasarea ficțiunii sale într-un spațiu cu rezonanțe aparte. Acest loc I s-a părut a fi Transilvania, o tar ape care “n-a mai văzut-o niciodată”. Apoi, în constituirea personajului Dracula, Bram Stoker nu s-a interesat de personalitatea istorică a voievodului roman, ci doar de numele său, care se vehiculase de patru secole în relație cu mitul pus în circulație de cronicile germane ostile, defăimătoare. Faptul că Dracula fusese voievodul Țării Românești, luptător cu merite de excepție în frontal antiotoman European, era cu atât mai convenabil pentru scriitor, întrucât conferea romanului sau nota de autentic și credibilitate la care aspiră orice operă literară. De altfel însuși Bram Stoker menționa că toponimul Transilvania și apelativul Dracula din roman nu au sensul real din istoria poporului român, ele fiind utilizate la realizarea ficțiunii sale de groază, datorită sonorității și încărcăturii legendare pe care l conțineau.
Interesul aparte al unui anumit public pentru acest roman nu se naște din subiectul imaginat de autor, ci din atmosfera de suspans și groază în care sunt învăluite acțiunile, personajele din preajma lui Dracula.
Născut la Dublin, în Irlanda, ca fiu al unui funcționar modest, absolvent a lui Trinity Colege, Bram Stoker este cunoscut ca jurnalist, eseist și critic de teatru. În jurul anului 1871 el își orientase cercetările spre tradițiile populare, pasionat în special de mitul vampirismului.
Numeroasele lectură pe această temă, structura sa psihică, cât și apartenența la societatea secretă neo-păgână și ocultă Golden Dawn în the Oter, au constituit cadrul cel mai favorabil conceperii acestui roman. Dacă adăugăm la această faptul că în Anglia “se văd și se accepta mai multe fantome ca oriunde în lume”, putem să înțelegem contextual de elaborare și răspândire al romanului.
Care este însă firul acțiunii romanului?
Jonathan Harker, tânărul secretar al avocatului londonez Hawkins, primește misiunea de a veni în Transilvania pentru a perfectă cu un faimos conte Dracula cumpărarea unei proprietăți din apropierea Londrei. Din jurnalul lui Jonathan Harker, unde sunt stenografiate amănuntele vizitei sale, cititorul afla că la începutul lunii mai, într-un an neprecizat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, acesta călătorea cu vestitul tren Orient-Express, prin München, Viena, Budapesta, spre Transilvania. Urcând pe valea Someșului, tânărul englez ajunge în orașul medieval Bistrița, unde poposește la hotel “Coroana de Aur”. Aici deși este încântat de bucățele românești și de vinul de Mediaș, el ia cunoștință cu groază de universal înfricosător și plin de superstiții în care trăia populația.
În dimineața următoare, cu trăsura pusă la dispoziție de contele Dracula, urmând raul Bistrița și trecând prin satul Prundul Bârgăului, ajunge la miezul nopții, după o călătorie plină de întâmplări înfricoșătoare, în pasul Bârgăului, la castelul ruinat și plin de mister al contelui, situate deasupra unei prăpăstii.
Așa cum a fost imaginat de Bram Stoker, contele Dracula trăia singur în castelul său sinistru și potrivit superstiției populare, el dormea ziua într-un cavou, în timp ce noaptea se transformă într-un vampire plin de viclenie, dotat cu forțe supranaturale, fizice, psihice și magice.
Devenind prizonierul sinistrului castel și al contelui vampire, Jonathan Harker, trece printr-o serie de peripeții terifiante, dar reușește ca în timpul unei călătorii împreună cu înfricoșătorul Dracula, la Londra, să convingă un grup de prieteni să lupte împotriva vampirului.
În final, deși contele Dracula izbutește să fugă, trecând prin Varna, Galați și apoi pe raul Șiret și Bistrița, pentru a se refugia din nou în castelul sau, el este omorât în fața castelului din Pasul Bârgăului prin înfigerea unui cui în inimă.
Creionând cu multă autenticitate orașul medieval Bistrița, sate din zonă, oameni și obiceiuri, autorul reușește să contureze admirabil un anumit cadru al lumii transilvănene din secolul trecut.
Valoarea romanului a fost ținta celor mai diverse și contradictorii păreri în ciuda fenomenului unic pe care l-a provocat : atenția pe care o acordă astăzi mitului Dracula milioane și milioane de oameni , de cele mai diverse preocupări, reflectată în tirajele și numărul impresionant de ediții, ceea ce-I conferă un loc aparte, neegalat, în literatura genului.
Putem exemplifica acest succes precizând că în SUA, între 1899-1959, s-au publicat 13 ediții, în Marea Britaniei până în 1921 erau cunoscute 14 ediții, R. Mc. Nally și Radu Florescu semnalează 20 ediții ale sale și publicarea a cinci milioane de exemplare în șapte decenii, în timp ce o statistică a Bibliotecii Congresului SUA ne asigura că romanul a apărut până în 1971 în 85 ediții. Luând în considerare și numărul edițiilor din alte limbi, putem aprecia popularitatea și supremația acestui roman în sfera literaturii de ficțiune și groază.
Priză deosebită la public înregistrată de roman a făcut să se creeze un adevărat mit Dracula ce a cuprins întreg globul, mit care și-a întins influenta nu numai în literatură, ci și în universal cinematografiei, în ziaristică și publicistica în turism.
De la cele mai diverse ziare și incredibile afișe sau reclame, de la numele unor nave sau operațiuni militare , de la reclame turistice, muzica și formații disco, până la călătoriile de senzațională aventura la care invită compania aeriană Pan Am., de la spectacol de sunet și lumină sau pelicule cinematografice de cele mai diverse orientări, până la cursuri universitare – cum este cel de la Southern University- Florida, intitulat “Demonologie și Dracula”, sau cel ținut la Boston College de Radu Florescu- de la obiecte de artizanat și artă, băuturi și mobilier, până la asociații filodraculiste că “Amicii di Dracula” de la Firenze sau Societatea Dracula din Londra sau Florida, acest onomastic românesc este rostit în fel și chip de milioane de oameni de cele mai felurite preocupări și vârste, în cadrul unui mit universal fără egal.
Firește că în acest mit nu se mai regăsesc nici măcar scrierile medieval despre Dracula, care slujiseră propagandei ostile declanșată de dușmanii voievodului, deformând faptele și ponegrindu-l personalitatea spre atingerea unor scopuri politice și economice. Receptate chiar din epoca, în lume, ca opera literare, și, potrivit împrejurărilor scrierile au devenit temeiul constituirii mitului c nu mai avea nimic comun cu personalitatea istorică a voievodului roman – tinta acelor exacerbate fabulații din cronicile germane. Așa cum observa G. Ghibănescu “narațiunea primitive a fost mărită prin închipuire (…) a ajutat și a hrănit fantezia”, înlesnind uimitoarea răspândire a mitului. Din fericire arhivele au mai păstrat și documente privitoare la viață și activitatea lui Vlad Țepeș, încât să se poată decanta adevărul de mistificare, istoria de închipuire.
Nu este în intenția noastră să analizăm critic diversele încercări de a-l “descoperi” de Dracula, făcute de autori ca Czabai Stephen, Grigore Nandris, R. Mc. Nally și Radu Florescu, Gabriel Ronay, Gianfranco Giraudo, Ralf-Peter Martin etc., dar trebuie să subliniem că istoriografia românească, ajutată de alte științe interdisciplinare, a demonstrat demult adevăratele fapte și personalitatea marelui om politic și conducător Vlad Țepeș-dracula, și a evidențiat cu certitudine că între el și imaginarul “conte Dracula” din romanul lui Bram Stoker nu se poate face nici o apropiere, oricât de mari ar fi insistențele și speculațiile.
Remarcând arta ficțiunii, fantezia, modul de realizare a unei atmosfere de groază și suspans, autenticitatea cadrului transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, datorate lui Bram Stoker, subliniem că romanul Dracula, deși nu și-a propus evidențierea eroului național Vlad Țepeș-dracula, a reușit, prin mitul fără egal pe care l-a creat, să-l facă cunoscut lumii întregi.
Cinstind la justa să valoare personalitatea și faptele lui Vlad Țepeș, însușindu-ne adevărul despre viață și acțiunile sale, se impune a menționa încă odată că romanul lui Bram Stoker nu are nici o legătură cu voievodul roman și astfel nu arunca nici o umbră asupra personajului istoric. Viteazul voievod va rămâne pentru istoria universal ceea ce este în memoria poporului roman- înflăcărat patriot, luptător fără egal pentru libertate și independent țării sale, comandant de oști plin de talent și curaj, apărător și împărțitor de dreptate, ctitor, dătător de privilegii, cavaler vestit în Europa al cruciadei antiotomane de la mijlocul secolului al XV-lea.”
1.3.4 Industria Dracula
Numele de Dracula este sinonim cu Transilvania. Deși o mare parte a legendei se bazează pe mit și imaginație, adevărul din spatele ei e la fel de fascinant și sângeros.
În folclorul României și al ținuturilor învecinate, vampirii nu au prea multe în comun cu imaginea lui Dracula cunoscută din filmele de groază. Departe de a fi finite gingașe, arătoase, și aristocratice, ei sunt creaturi cu obraji roșii, par dezordonat și urât mirositoare. Credincioșii ortodocși credeau mai demult că renunțarea la religia lor ar putea duce la vampirism, și cei care caută legături între Vlad Țepeș și vampire uneori atribuie convertirii sale la catolicism efectul catalizator.Unii sugerează o explicație medicală, argumentând că ar putea fi vorba de o boală, porfiria; simptomele acestuia includ piele palidă, sensibilitate la lumină și gingii retrase – dând impresia de dinți prea mari – uneori fiind prezente și tulburări neurologice. Alții aduc în discuție faptul că, din punct de vedere istoric, spaima de vampire coincide adesea cu epidemiile de rabie. Oricum , există puține dovezi care să ateste asocieri populare între Vlad Țepeș și vampirism, înainte ca Bram Stoker să fi scris faimosul său roman.
Desigur, Hollywood-ul a fost cel care a internaționalizat imaginea lui Dracula. Spre deosebire de industria filmului, romanii au înțeles cam greu potențialul economic al acesteia. Multora li se pare ciudată asocierea țării lor cu Dracula , și deși autoritățile erau dispuse să ofere cazare turiștilor străini curioși, nu a prea existat promovare activă.
Totul părea să se schimbe odată cu planurile din 2002 de a se construi Parcul Dracula în apropierea Sighisoarei. S-a renunțat la ele după împotrivirile de acasă și chiar de peste hotare, chiar și din partea organizației UNESCO și a prințului Charles. În prezent nu durează mult să descoperiți într-un magazine de suvenire pe cele cu Dracula. Dar mulți romani ar prefera ca turiștii să vină pentru aspecte mai autentice ale țării.
Mulți romani sunt preocupați de faptul că țara lor este promovată drept “Tara lui Dracula”. Ghidurile turistice au de a face cu turiști neinformați sau prost informați, pentru că ei insist ape faptul că Vlad Țepeș a fost un vampir și că a fost înmormântat la Snagov. Această problemă poate fi rezolvată oferind ghiduri turistice bine informate turiștilor. O problemă mult mai complicată , în opinia mea, este părerea străinilor despre faptul că în Transilvania , se fac bani pe seama turiștilor prost informați, chiar dacă îi vorba de alterarea și deformarea istoriei și culturii noastre. Mulți spun că în timpul vizitei lor în România au dat de oameni în Piața medievală din Sighișoara , care vindeau portrete micuțe cu Vlad Țepeș având colți și spunând: “Le vând doar străinilor, romanii o să fie furioși”. În alte locuri se vindeau felicitări cu Castelul Bran și în colțul acestuia scria “Castelul lui Dracula”. Și mai rău , la Castelul Bran se găsesc tricouri cu poza lui Dracula mușcând o femeie de gât. O astfel de promovare distruge atât istoria și cultura și ajuta și la intensificarea resentimentelor multor romani care știu că acest fel de turism se concentrează pe o minciună.
Nu există niciun dubiu că interesul pentru Vlad Dracula, în Vest, este direct legat de popularitatea romanului lui Bram Stoker. Vlad este mult mai mult decât o figură istorică a cărui nume a fost asemănat cu cel al vampirului din literatură. El este foarte important în istoria României. În Europa , foarte mulți oameni sunt uimiți de faptul că un om cu o astfel de carieră militară și politică, că Vlad Țepeș, a fost afundat în sânge, dar în orice caz pentru majoritatea romanilor el este o icoană care reprezintă eroismul și mândria națională. Aceasta dualitate ne atrage spre el.
De-a lungul anilor s-au făcut multe filme cu și despre Dracula, în majoritatea fiind vorba de un vampir sângeros care caută răzbunare, dar au apărut și comedii haioase cu un vampir mai mult prietenos decât înfricoșător, precum: Dracula: Un mort iubareț (1995), Buffy, Asasina Vampirilor (1992), Sărutul Vampirului (1989), Odată mușcat (1985), Dragoste la prima mușcătură (1979), Un Vampir în Brooklyn (1995) și multe altele.
Cele horror au un impact puternic asupra celor cu inima slabă, că de exemplu : Nosferatu (1989)- ecranizare după romanul lui Bram Stoker-, Dracula, Fiica lui Dracula (1936), Dracula (1958), Miresele lui Dracula (1960), Dracula: Prințul Întunericului (1966), Reînvierea lui Dracula (1968), Prințul nopții (2000), Dracula 3000 (2004), Vlad nemuritorul (2002), Dracula ÎI Înălțarea și III Moștenirea (2003-2005).
Între timp au apărut și seriale care au ca punct de pornire miturile și legendele sângerosului Dracula : Legături sângeroase (2006), Jurnalele Vampirilor (2009), Dracula (2013), Originalii (2013), Academia Vampirilor (2014) și multe alte care sunt pe cale de apariție.
Capitolul II. Potențialul turistic transilvănean prin prisma mitului Dracula
2.1 Obiective turistice în Transilvania legate de Dracula: Castele, Case memoriale, Localități, Restaurante, Evenimente, Muzee
Legenda Contelui Dracula este una dintre cele mai cunoscute în lume. Cea mai bună metodă de a cunoaște adevărul și mitul despre Dracula , alias Vlad Țepeș, este să vizitezi România, mai ales locurile pe unde a trecut el.
Cele mai importante castele pe unde a poposit Împăratul Vlad și cele care merită din plin vizitate sunt :
Castelul Corvineștilor de la Hunedoara a fost construit în sec. XVIII. și a fost renovat de Iancu de Hunedoara, care a amenajat “Sala Cavalerilor” și “Sala Dietei”. Stilul gotic se împletește cu elemente specific Renașterii și barocului.
Castelul Bran este menționat într-un document din 1377. Fiind un punct de vama foarte important, situate la trecerea dinspre Transilvania spre Tara Românească, el a fost întărit și extins de către Iancu de Hunedoara și Gabriel Bethlen. Este asociat frecvent cu imaginea legendară a prințului Dracula, datorită localizării geografice inedite. În același context al fantasticului romantic, menționăm că imaginea “castelului din Carpați” promovată de celebrul roman al lui Jules Verne , derivă de la silueta singuratecă a cetății Colt ale cărei vestigii pot fi admirate de turiști în versantul muntos al Depresiunii Hațegului.
Castelul Peleș, de la Sinaia, a fost edificat între anii 1875-1914 de arhitecții Doderer, Schultz, și Ziman, în stilul renașterii germane de influența gotica , la ordinal dinastiei regale instaurată de Carol I. Castelul are 160 de încăperi construite în diverse stiluri. Poseda bogate colecții de arme (sec. XV-XIX), tapiserii, mobilier, picturi, sculpturi, colecții numismatice. Este cel mai reprezentativ castel de “vânătoare” din România. Actualmente are statut de muzeu și poate fi vizitat.
Alte obiective turistice antropice sunt mănăstirile (Sinaia, Sâmbătă, Cozia) , castelul Pelișor din Sinaia , cetățile Râșnov, Tilișca, Poienari, (asimilată frecvent cu numele voievodului Vlad Țepeș și a “sosiei” sale, Dracula), barajele lacurile de acumulare Vidraru, Vidră, Oașa etc.
Pentru a fi mai ușor de parcurs drumul , vă propun un circuit auto de 1450 km, pe urmele lui Vlad Țepeș alias Dracula. Am ales puncte reprezentative care redau atmosfera tipică epocii. Pe lângă aceste puncte de maximă atracție turistică, cum ar fi obiective istorice, biserici și mănăstiri vechi, castele și cetăți, monumente și rezervații naturale. De-a lungul traseului există numeroase facilități de cazare (hoteluri, moteluri, campinguri, pensiuni agroturistice). Pe traseu pot fi degustate mâncăruri și băuturi tradiționale, atât în restaurant sau pensiuni, cât și la localnici.
București – 0 km – Capitala României (1996814 loc.). Principalul centru administrative, politic, economic, comercial, cultural și universitar al României. Muzee, teatre, opera, filarmonica. Parcuri.Nod rutier și de cale ferată. Aeroport internațional.Principalele obiective turistice: Palatul Parlamentului (Casa Poporului), 64800mp. A doua clădire ca mărime din lume după clădirea Pentagonului. Hotel “Intercontinental” (1968-1970). Palatul Sportului (6000 locuri). Teatrul Național (1967-1970). Atheneul Roman (1886-1888). Casa Capsa (1852). Casa Lens-Vernescu (1820). Cercul Militar Național (1912). Palatul Băncii Naționale (1884-1890). Palatul CEC (1896-1900). Palatul Cotroceni (1893). Palatul Ghica (inc. sec XIX). Palatul Patriarhiei (1658). Palatul regal (1928-1937). Palatul Știrbei (1833). Restaurantul Carul cu Bere (1875-1879). Arcul de Triumf (1936). Hanul lui Manuc (1808). Curtea Veche (sec. XV-XVIII). Biserica Coltea (sec. XVII). Biserica Plumbuită (sec. XVI). Biserica Doamnei (sec. XVII). Monumente, statui. Grădina botanică, Zoo.
Vechiul târg, înființat după tradiție de ciobanul Bucur, apare pentru prima dată menționat documentar la 20 septembrie 1459 de un hrisov scris și sigilat la Vlad Țepeș. De altfel, 18 din cele 25 de documente scrise de Țepeș au fost redactate. El a fortificat cele trei sate de pe malul Dâmboviței, pentru a o transforma într-un avanpost al reședinței domnești Târgoviște în fata năvălirilor otomane. În decursul agitatei sale vieți, Țepeș a poposit de multe ori în cetatea care avea să devină capital României în sec. XVI. Ultima prezența a lui Țepeș la București este consemnată în anul 1467, ultimul al domniei, când a eliberat Bucureștiul din mâna rivalilor săi. Ca mărturie a acestor vremuri se mai poate vedea Curtea Domnească (Palatul Voievodal) (monument istoric al patrimoniului național) unde se pot vedea piese ceramic, teracote, unelte etc, și Biserica primei Curți Domnești. Obiecte și documente extreme de interesante, legate de Vlad Țepeș, pot fi văzute la Muzeul de Istorie Națională și Muzeul Municipal București.
Giurgiu – 64 km. Municipiu de reședință al județului Giurgiu (71915 loc.) .Port la Dunăre. Punct de trecere al frontierei (spre Bulgaria). Obiective turistice: Ruinele cetății medievale (sec. XV). Turnul cu ceas (sec. XVIII, 23 m înălțime). Portul fluvial (în formă de vapor). Prefectura veche (sf. Sec. XIX). Primăria (1889). Podul peste Dunăre (1952- 1954). Monumente, statui, muzee, teatru.
Aceasta localitate de pe malul Dunării a reprezentat un punct strategie încă din perioada romană. Localitatea, menționată documentar din 1394, printr-un act emis de domnitorul Mircea cel Bătrân, era deja fortificată în perioada respectivă. Fiind un loc strategic, de-a lungul veacurilor a fost revendicat atât de domnitorii valahi cât și de sultanii otomani care au reușit să pună stăpânire pe ea. Vlad Țepeș a recucerit-o în 1445, cu ajutorul galerelor burgunde și papale, luptă în care s-au folosit pentru întâia oară tunurile în Tara Românească. Dup ce a redevenit posesiune turcească, tot Țepeș a eliberat-o în perioada 1461- 1462. În iarna anului 1461, Dunărea fiind înghețată, el a folosit cetatea drept bază de operații pentru atacuri prin surprindere efectuate la sud de fluviu. Și astăzi se pot vedea urmele Cetății medievale. Mărturii istorice ale acelor vremuri pot fi văzute și în Muzeul Județean “Teoharie Antonescu”, în cele 3 Săli dedicate istoriei medievale.
Schițu- 98 km. Sat. Biserica Sf. Nicolae (1867).
Ghimpați-106 km. Sat. Biserica Sf. Nicolae (1866)
Clejani-122 km. Sat. Biserica Sf. Arhangheli (1864) pictată de Gh. Tătărescu.
Vânătorii Mici-245 km. Sat. Rezervație naturală de nevertebrate (5 ha) cu specii unice pentru această zonă a Europei.
Corbii Mari-252 km. Sat. Biserica Sf. Treime (1693-1705) cu picturi din 1761.
Uliești-260 km. Sat. Biserica Adormirea Maicii Domnului (1793).
Petrești-277 km. Sat. Vestigii din neoliticul târziu.
Găești-285 km. Oraș (16309 loc.). Obiective turistice: Biserici din sec. XVIII-XIX. Conacul Grigore Olănescu (sec. XIX).
Crângurile-288 km. Sat. Biserica Sf. Nicolae (1796-1806). Pictată în 1848.
Leordeni-296 km. Sat. Casa memorial Dinu Lipatti. Casa Gussi (sec. XVIII-XIX).
Topoloveni-298km. Oraș (10271 loc.). Obiective turistice: Biserica Sf. Arhangheli (1701). Centru de artizanat (covoare, țesături).
Stefănești-308km. Sat. Muzeul memorial Liviu Rebreanu. Vestit centru viticol. Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (1627). Conacul Florica (sec. XVIII). Casa Madgearu (sec. XX). Vila Bulandra (sec.XX). Crama Golescu(1850).
Pitești-310 km.Municipiu reședință al județului Argeș (186238 loc.) Obiective turistice: Biserica Domnească (1656). Biserica Sf. Dumitru (1409).Biserica Bună Vestire-Greci (1564) pictată în sec. XVII. Atheneul Popular (1807). Hanul Gabroveni (1877).Primăria veche (1886) în stil neoclasic. Foișorul de foc (1897). Muzeul de Artă Naivă . Expoziția anuală florală “Simfonia lalelelor” (în mai). Statui, monumente. Teatru. Muzee. Zoo.
Borlești-322 km. Sat. Casa Stănescu (sec. XVIII) cu cerdac pe arcade.
Curtea de Argeș. Municipiu (33908 loc.) Obiective turistice: Curtea Domnească (sec. XIII-XIV). Biserica Domnească (1340). Mănăstirea Curtea de Argeș (1512-1517), remarcabil edificiu architectonic, unic pentru arhitectură medievală românească. Mormintele voievozilor Neagoe Basarab (+1521), Radu de la Afumați (+ 1529), a Regilor României. Protoieria Curtea de Argeș (1430). Fântâna Meșterului Manole. Monumente, statui. Muzeu.
Localitatea a fost reședința domnească de la începutul secolului XIV până la mijlocul secolului XV, prima atestare documentară datând din 1330. De biserica din localitate, monument arhitectonic, de o frumusețe rară în construcțiile medievale europene, se leagă legenda popular a Meșterului Manole. Aici și-a avut cetatea de scaun Mircea cel Bătrân, bunicul lui Țepeș. Vlad Dracul, tatăl lui Țepeș, a ctitorit turnul-clopotniță al Bisericii Domnești în 1439. La Muzeul Municipal se poate vedea o lespede cu un dragon, simbol al Ordinului Dragonului, care a fost pusă în Biserica Domnească din porunca domnitorului valah. De asemenea, în Biserica Episcopală Adormirea Maicii Domnului se poate vedea o lespede cu un simbol asemănător. Tot în acest muzeu pot fi văzute o serie de obiecte din perioada sec. XIV-XV. Care reprezintă caracteristicile epocii.
Căpătanenii Pământeni-350 km. Sat. Casa memorial George Ștefănescu (1843-1925), compozitorul primei simfonii Românești.
Cetatea Poienari-352 km. Atribuită lui Vlad Țepeș. Turn pătrat datând din sec. XIV., construit de Negru Voda . Rezervația forestieră Pădurea Arefu (257 ha).
Prima constructive fortificata de pe “cuibul de vulturi” a trecătorii denumită Posada, turnul patrulater, este atribuită lui Negru Voda în secolul al XIV-lea. Ulterior, Vlad Țepeș a extins-o cu ziduri și incinte fortificate care puteau adăposti 50-60 de osteni. În 1462, după Victoria asupra lui Mohamed al II-lea, Țepeș fiind rănit, s-a retras în această cetate. Legenda spune că , pentru a-I deruta pe otomani, cailor din oastea lui Țepeș li s-au inversat potcoavele. Astăzi, cetatea este declarată monument istoric și face parte din categoria muzeelor de sit.
Barajul Vidraru-356 km. Construit în 1966. Lungime 14 km, suprafața 893 ha., volum 465 milioane mc., adâncime 155m.
Lacul Bâlea-410 km. (2034 m. alt.). Access pre creasta Munților Făgăraș. Posibilitate de schi până în mai-iunie. Rezervație naturală complexă.
Cascada Bâlea-420 km. (1234 m. alt.). Telecabina spre Lacul Bălea. Părții de schi.
Cabana Valea Cucului-438 km. Părții de schi.
Cârțișoara- 442 km. Sat. Centru etnografic (construcții, mori vechi etc.)Muzeu etnografic.
Avrig- 443 km. Oraș (15986 loc.), Obiective turistice: Biserica evanghelică fortificata (1265-1270). Biserică Duminică Floriilor (1755), pictată în 1762. Mormântul cărturarului Gheorghe Lazăr (1779-1823). Palatul Brukenthal (sec. XVIII) în stil baroc, Muzee. Monumente, statui.
Sibiu-469 km. Municipiu reședință al județului Sibiu (167377 loc.). Aeroport internațional. Obiective turistice: Fortificațiile Sibiului (sec. XIII-XIV). Turnurile cetății (sec. XIV-XV). Biserica evanghelică (sec. XIII-XIV) în stil gotic. Biserica spitalului (1293). Catedrala ortodoxă mitropolitana (1902-1906), construită după modelul bisericii Sfânta Sofia din Istanbul. Cazarma Kempel (sec. XV). Zidul cu arce din Pasajul Scărilor (1357-1366). Casa Artelor (1370). Primăria veche (1470-1491). Casele Johann Lulă (1501-1514). Weinder (1571), Haller(sec. XVI) în stil renascentist. Hanul “La mielul alb” (sec. XVI). Palatul Brukenthal (1778-1788). Muzeul Brukenthal (cu picture ale școlilor flămânde, germane, italiene). Muzeul Tehnicii Populare (în Pădurea Dumbravă). Monumente, statui. Teatre, filarmonica. Muzee. Parcul natural “Dumbravă” (30 ha).
În peregrinările sale transilvane, Vlad Țepeș a trecut de mai multe ori prin vechiul burg al Sibiului.Mărturie al epocii respective stau fortificațiile, turnurile, bisericile vechi, casele vechi tipice. La Biserică evanghelică se poate vedea o cristelniță de bronz executată de Leonhardus, meșterul armurier al lui Vlad Dracul. Tot aici se afla lespedea funerară a lui Mihnea Voda cel Rău, fiul lui Vlad Țepeș, fost domnitor al Țării Românești. Obiecte și documente caracterizând epoca pot fi văzute la Muzeul de Istorie Sibiu.
Cristian-479 km. Sat. Biserica fortificată (sec. XIII-XVI).
Miercurea Sibiului- 503 km. Sat. Biserica fortificată (sec. XV).
Băile Miercurea-598 km. Stațiune balneoclimaterică de interes local.
Sebeș-524 km. Municipiu (29581 loc.). Obiective turistice: Cetatea (sec. XV-XVII). Casele Zápolya (sec. XV), Roth (sec.XVI), Hettz-Konrád (sec. XVI), Mauksch(sec. XVI). Rezervația geologică și geomorfologica Râpă Roșie, monument al naturii. Muzeu.
În această localitate , Vlad Țepeș , în 1457, a cerut locuitorilor să se predea turcilor pentru a evita jertfele omenești. În Casa Zapolya, monument istoric, fost sediu al Dietei Transilvaniei, acum Muzeu Orășenesc se pot vedea numeroase obiecte și documente caracteristice secolului al XV-lea, printre care și sabia călăului (1463), exponat unicat în muzeele românești.
Lancrăm- 528 km. Sat. Mormântul poetului Lucian Blaga. Casa natală a poetului.
Albă Iulia- 541 km. Municipiu reședință al județului Alba (71534 loc.). Obiective turistice: Cetatea Alba Carolina (1714-1733). Catedrala Sf. Mihail (1246-1291), în stil gotic, ce adăpostește sarcofagul lui Iancu de Hunedoara. Catedrala Reîntregirii (1921-1922), loc de încoronare a regilor României. Palatul Princiar (sec. XIII-XVIII). Palatul Apor (sec. XVII), Biblioteca Batthyaneum cu mii de cărți rare, printre care și “Codex Aureus” (sec. VIII), 596 incunabule, etc. Muzeul Național al Unirii, Teatru, Monumente, statui. Centru viticol.
În Alba Iulia, vechea capital a Transilvaniei, se afla o serie de monumente (în primul rând Catedrala și Palatul Princiar) de care este legat numele principelui Iancu de Hunedoara. În catedrala se afla sarcofagul din marmură al principelui mort de ciumă în timpul asediului Belgradului. Anumite surse istorice vorbesc de faptul că înainte de captivitatea de la Vișegrad, Vlad Țepeș ar fi fost întemnițat în Cetatea Alba Iulia. Mărturii material și documente despre epoca pot fi văzute la Muzeul Național al Unirii.
Sântimbru-549 km. Sat. Biserica reformată (sec. XIII) refăcută de Iancu de Hunedoara (1442), cu picturi din sec. XV.
Teiuș-556 km. Oraș.(7236 loc.). Obiective turistice: Biserica reformată (sec. XIII) în stil gotic, Biserica Intrarea în Biserică (1606), pictată în 1790-1791.
Crăciunelu de Jos-564 km. Sat. Biserica reformată (sec. XVI).
Blaj- 572 km. Municipiu (21261 loc.). Obiective turistice: Palatul episcopal (1535) în stil baroc. Catedrala greco-catolică Sf. Treime (1738-1745) în stil baroc. Biserica Sf. Arhangheli (1770) cu picturi originale. Vechea Academie Teologică (1741-1777). Monumente, statui. Muzeu. Centru viticol.
Sona- 582 km. Sat. Castelul Bethlen (1668-1675) în stil renascentist.
Jidvei- 590 km. Sat. Biserica evanghelică (sec. XV). Renumit centru viticol.
Din această localitate Vlad Țepeș i-a scris lui Matei Corvin în 1462 după cei 12 ani de prizonierat la Vișegrad.
Cetatea de Baltă- 595 km. Sat. Castelul Bethlen (1570-1580) în stil renascentist francez. Biserica reformată (sec. XIII-XV).
Adămuș- 607 km. Sat. Cetate țărănească (sec. XVI). Biserica unitariană. (1518)
Târnăveni- 612 km. Municipiu (29582 loc.) Obiective turistice: Biserica unitariană (sec. XIII). Biserica ortodoxă din lemn (1762). Conacul Silivași (1800). Casa Deldy (1860), Muzeu. Centru viticol.
Iernut – 631 km. Oraș (9944 loc.). Obiective turistice: Castelul Korniș (1545). Biserica reformată (1486). Monumente, statui. Muzeu.
Luduș- 645 km. Oraș(18438 loc.). Obiective turistice: Conacul Bánffy (sec. XIX).
Chețani- 652 km. Biserica de lemn Sf. Arhangheli (sec. XVIII).
Luncani- 668 km. Biserica reformată (1290-1299) în stil gotic timpuriu. Biserica Sf. Arhangheli (sec. XVII). Conacul Kemény (1815).
Câmpia Turzii- 680 km. Municipiu(29754 loc.). Obiective turistice: Biserica evanghelică (1680), Conacele Paget(sec. XIX), Betegh (sec. XIX), Bethlen (sec. XVIII).
Turda- 687 km. Municipiu(60426 loc.). Obiective turdide: Cetatea Secuilor (sec. XII-XV), Biserica Turda Veche (1400-1494), în stil gotic, fortificata. Biserica romano-catolică (1498-1504) în stil gotic. Biserica Turda Noua (1500-1504). Palatul Voievodal (sec. XV-XVI). Muzeu. Teatru. Monumente, statui. Salina. Stațiune balneară de interes local. Access pre Cheile Turzii (rezervație naturală complexă) și Cheile Turului.
În această localitate Țepeș a poposit împreună cu Ștefan Bathory în 1476, în drumul său spre ultima domnie. Obiectivele care redau atmosfera epocii sunt bisericile vechi, ruinele cetății, precum și Palatul voievodal unde se afla Muzeul de Istorie al orașului unde sunt expuse piese și manuscrise datând din perioada lui Vlad Țepeș.
Feleacu – 708 km. Sat. Biserica Cuvioasă Parascheva (1486-1488) ctitorita de Ștefan cel Mare. Rezervația botanică Valea Căprioarei.
Cluj-Napoca-718 km. Municipiu reședință al județului Cluj (331992 locuitori). Aeroport internațional. Obiective turistice: Biserica mănăstirii Benedictine (sec. XIII-XVII). Catedrala romano-catolică Sf. Mihail (1349-1450) în stil gotic, cu picturi murale (sec. XV), portal în stil renascentist german (1528). Biserica reformată (1486) ctitorita de Matei Corvin. Statuia ecvestră a Sf. Gheorghe (1373). Biserica iezuiților (1718-1724) în stil baroc. Bastionul Croitorilor (1629). Palatele Teleki (sf. Sec. XVIII), Tholdalagi (inc. sec. XIX). Catedrala ortodoxă (1921-1923). Casa natală a lui Matei Corvin (XV), cea mai veche din oraș. Bastioanele și turnurile breslelor (sec. XV). Vama veche (1748). Statuia ecvestră a lui Matei Corvin (1902). Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Monumente, statui, case memorial. Grădina botanică. Parcul etnografic din pădurea Hoia. Teatre, opera, filarmonica.
La Cluj s-a născut Matei Corvin, aliatul, ulterior dușmanul lui Țepeș și, în cele din urmă aliatul acestuia în ultimul an de domnie. Aici, călătorul poate vedea casa natală a lui Matei Corvin (cea mai veche din oraș). Catedrala Sf. Mihail, remarcabil monument architectonic gotic în fața căreia se afla statuia ecvestră a lui Matei Corvin executată de sculptorul János Fadrusz în 1909, precum și Biserica Reformată ctitorita de principele transilvan în 1486, în fața căreia se afla statuia Sf. Gheorghe omorând balaurul, operă a sculptorilor Martin și Gheorghe din Cluj. Exponate extreme de interesante reflectând epoca pot fi văzute la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.
Someșeni- 722 km. Sat. Biserica Sf. Elisabeta (1700). Biserica Nașterea Maicii Domnului(1750). Stațiune balneară de interes local.
Apahida- 731 km. Sat. Biserică din lemn Sf. Arhangheli (1806) pictată în 1808.
Răscruci- 743 km. Sat. Castelul Bánffy (sec. XVIII). Biserica reformată (sec. XVII)
Iclod- 752 km. Sat. Biserică din lemn Înălțarea Domnului (1791)
Gherla- 761 km. Municipiu (23941 locuitori). Obiective turistice: Castelul-cetate Martinuzzi (1541-1551) în stil renascentist. Biserica romano-catolică “Solomon” (1724), Catedrala armenească (1784-1789). Casa Karácsony (sec. XVIII). Biserică din lemn Sf. Arhangheli (sec. XV). Muzeu, Parc dendrologic.
Deja 775 km. Municipiu (40742 locuitori). Obiective turistice: Biserica Sf. Ștefan (1453-1536) cu un turn de 72 m. Biserica Sf. Gheorghe (1776), Biserica din lemn Sf. Arhangheli (1822-1825) cu picturi din 1827, Muzeu, Stațiune balneară (cu ape sărate) de interes local.
Cuzdrioara- 781 km. Sat. Conac (sec XIX)
Uriu- 798 km. Sat. Biserică din lemn (sec. XVIII), Biserica reformată (sec. XVII)
Beclean- 806 km. Oraș (11901 locuitori). Obiective turistice: Castelul Bethlen (1768) în stil baroc, Fosta casa de vânătoare Bethlen (sec. XVIII), Parc dendrologic.
Șintereag- 816 km. Sat, Biserica din lemn Sf. Dumitru (1735) pictată în 1764, Biserica reformată (sec. XV) în stil gotic.
Șieu-odorhei 820 km. Sat, Biserica reformată (sec. XVI), Castelul Rákoczi (sec. XVIII) în stil baroc. Pădure de larice (rezervație forestieră)
Șieu-Măgheruș 833 km. Sat. Castelele Bethlen și Rakoczi (sec. XVIII), Parc dendrologic.
Bistrița 845 km. Municipiu de reședință al județului Bistrița Năsăud (86109 locuitori). Obiective turistice: Ruinele cetății (sec. XV-XVI), Turnul dogarilor (sec. XV), Biserica Intrarea în Biserică (1270-1280), Vechea Primărie (sec. XV-XVI), Vechea cazarmă (sec. XIX), Case vechi, Ansamblul comercial Șugalete (sec. XV-XVI) cu arcade și coloane, Monumente, statui, Muzee, Parc dendrologic, Centru viticol.
Livezile – 853 km. Sat. Biserica evanghelică (sec. XVI), Conac (sec. XVIII), Centru etnografic (țesături), Muzeu etnografic.
Mijlocenii Bârgăului- 863 km. Sat, Centru de ceramic roșie.
Prundu Bârgăului- 867 km. Sat. Centru etnografic (ceramic, cojocărit)
Piatra Fântânele- 879 km. Sat, Părții de schi amenajate.
Pasul Tihuța- 884 km. Pas în zona de nord a Carpaților Orientali (1200 m), Legătură între Transilvania și Moldova, Hotelul-castel “Dracula”.
În Pasul Tihuța sau Pasul Bârgăului, romancierul irlandez Abraham (Bram) Stoker și-a amplasat drept reședință a contelui-vampir Dracula în romanul apărut pentru întâia oară în 1897. Romancierul, bazându-se pe “Povestirile germane despre Dracula”, tratate despre vampire și, mai mult ca sigur despre acuzația de vampirism aduse contesei Erzsébet Báthory în 1611, și-a plasat personajul în munții transilvăneni. Cartea, care încă de la prima ediție s-a bucurat de un succes fulminant a fost tradus în mai toate limbile, a fost ecranizat în zeci de variante și, drept rezultat, numele vampirului Dracula s-a contopit, în mintea omului contemporan, cu cel al domnitorului Vlad Țepeș. Aici s-a construit castelul-hotel “Dracula”, unde pentru grupuri organizate au loc show-uri cu vampiri.
Bistrița- 923 km.
Dipsa- 943 km. Sat, Biserica din secolul XV.
Viile Tecii- 946 km. Sat, Castelul Földváry (1753), Rezervație forestieră.
Teaca- 954 km. Sat, Biserica evanghelică (sec. XIII), Centru etnografic (cojocărit), Centru viticol.
Lunca- 965 km. Sat, Biserica din lemn Sf. Arhangheli (1723).
Reghin- 980 km. Municipiu (38494 locuitori). Obiective turistice: Biserica evanghelică (sec. XIII-XIV), Biserica din lemn Sf. Nicolae (sec. XVIII) cu picturi de factură populară (1857), Biserica Sf. Treime (1802) ctitorie a lui Petru Maior. Castel (sec. XV-XIX) în mijlocul unui parc dendrologic de 15 ha, Muzeul Etnografic în aer liber, Monumente, statui.
Gornești- 995 km. Sat, Conac (1770-1780) în stil baroc, Parc dendrologic.
Dumbrăvioara- 1009 km. Sat, Castelul Samuel Teleki (sec. XVIII) în stil baroc.
Sângeorgiu de Mureș- 1017 km. Sat. Castel (1870), Stațiune balneoclimaterică cu ape sărate și mezotermale.
Târgu Mureș 1023 km. Municipiu reședință al județului Mureș (163267 locuitori), Aeroport internațional. Obiective turistice: Cetatea (1602-1653), Biserica cetății (1442), Catedrala ortodoxă(1933-1938), Biserica din lemn Sf. Arhangheli Mihail (1793) pictată în 1814, Palatele Tholdalagi (1762) în stil rococo, Teleki (1797-1803), Apollo (1820), Clădirile fostei Procuraturi (1789), fostei prefecturi (1748), Casele Kendeffy (1782), Haller (sec. XIX), Gorog (sec. XIX), Palatul Culturii (1911-1913) cu Sala de Oglinzi și vitralii, picturi din folclorul local, Teatrul Național (1977), Biblioteca Teleki cu cărți și incunabule rare, Muzeul Bolyai, Statui, monumente,Muzee, teatre, filarmonica. Zoo, Complexul de agreement “Week-end”.
Văleni 1040 km. Sat, Biserica din lemn “Sf. Nicolae”.
Bălăușeri 1047 km. Sat. Centru de artizanat (împletituri din pănuși)
Sighișoara 1077 km. Municipiu (36183 locuitori). Obiective turistice: Cetatea (sec. XIV-XVII), Turnurile breslelor (sec. XVI-XVII), Turnul cu Ceas înalt de 64 m. având figurine rotative reprezentând planetele. Biserica Mănăstirii (sec. XIII-XVII), Biserica Leproșilor (sec. XVII), Casa cu Cerb (sec. XVII) în stil renascentist, Scara acoperită cu lemn cu 175 trepte (1656), Casa Vlad Dracul (sec. XV), Casa Venețiana (sec. XVI) în stil gotic venețian. Școala din Deal (1607), Muzee, Festivalul de Artă Medievală.
În acest burg transilvan s-a retras Vlad Dracul, tatăl lui Țepeș, după prima sa domnie. Aici, el și-a construit o casă, Casa Vlad Dracul, și a devenit comandantul militar al zonei. Aici a avut și o monetărie, ducații săi având libera circulație în Transilvania și Ungaria. Într-un document emis de el în 1434 apare menționat numele românesc al localității, Sighișoara. Cronicarul Jehan de Wavrin afirma că Vlad Țepeș s-ar fi născut la Sighișoara în jurul anului 1430. În Muzeul de Istorie se pot vedea numeroase exponate reflectând epocă, iar orașul vechi, fortificațiile, bisericile și casele vechi redau fidel atmosfera epocii.
Albești 1083 km. Sat. Muzeul Petöfi Sándor.
Vânători 1088 km. Sat, Biserica din lemn Sf. Gheorghe (1801)
Saschiz- 1098 km. Sat, Cetatea țărănească (sec. XIV), Biserica fortificată (1493-1496).
Bunești 1113 km. Sat, Cetate sătească cu biserica de incinta (sec. XIV). Muzeu.
Fiser- 1123 km. Sat, Biserica fortificată (sec. XIV-XVI) cu picturi renascentiste.
Rupea- 1129 km. Oraș (6263 locuitori). Obiective turistice: Cetatea Colhamului (sec. XIII-XVII), Biserica evanghelică (sec. XIV-XVI), Case vechi săsești (sec. XVII-XIX), Rezervația geologică Bazaltele de Rupea Muzeu, Izvoare cu ape minerale clorosodice și sulfuroase.
Fiind comandantul militar al zonei, Vlad Dracul a pedepsit localitatea pentru nesupunere.
Hoghiz – 1137 km. Sat, Castelele Kalnoky (sec. XIII) și Haller (1553), Biserica reformată (1794) în stil gotic, Rezervația de stejari Poiana Bogății.
Măieruș 1163 km. Sat, Biserica fortificată (sec. XIV) în stil gotic.
Rotbav- 1170 km. Sat, Cetate țărănească cu biserica de incinta (sec. XIII-XVI).
Feldioara – 1177 km. Sat, Cetatea țărănească (1457), Biserica Sf. Ioan Botezătorul (sec. XVIII).
Brașov 1193 km. Municipiu reședință al județului Brașov (148577 locuitori). Obiective turistice: Cetatea (sec. XV-XVI), Bastioanele (sec. XV-XVI), Bastionul țesătorilor (sec. XV), cel mai mare din România. Poarta Ecaterina (1559), Casa Sfatului (sec. XV-XVIII), Casa Negustorilor (1539-1545), Biserica Bartolomeu (1260) în stil gotic timpuriu, Biserica Neagră (1384-1477) cu o turlă de 65 m. și cel mai mare clopot din România. Biserica Sf. Nicolae (sec. XV-XVI), Monumente, statui, Muzee, Case memoriale, Teatru, Teatru musical, zoo, festivalul internațional “Cerbul de Aur”, Muntele Tâmpa (rezervație complexă).
De Brașov se leagă o multitudine de evenimente din viața lui Vlad Țepeș. Relațiile cu brașovenii au fost fie prietenești (prin acordarea de facilitate economice) fie extrem de încordare (Țepeș acuzând negustorii de necolaborare și de o politică economică de dumping). Țepeș a trecut de numeroase ori prin burg: cu Murad al II-lea, cu Iancu de Hunedoara (1444) sau cu Matei Corvin (1462)cu care a avut 5 săptămâni de tratative. Brașovul a fost loc de refugiu al boierilor Drăculești când Vladislav al II-lea a redevenit domn al Munteniei (1448). Cel mai sângeros moment al relațiilor a avut loc în 1460, când în fruntea unei armate, Țepeș a comandat un raid de pedepsire, devastând cartierul și Biserica Bartolomeu, trăgând în țeapă sute de prizonieri (cronicile săsești afirma că Țepeș ar fi prânzit printre 30.000 de persoane trase în țeapă, cifra desigur mult exagerată). În 1476, scăpat din prizonierat, Țepeș a stat o vreme îndelungată aici, ca oaspete al Brașovenilor, înainte de a-și recuceri tronul. Clădirile și bisericile vechi redau fidel atmosfera epocii. Exponate extreme de interesante pot fi văzute la Muzeul Județean de Istorie.
Cristian-1203 km. Sat, Cetate țărănească cu biserica evanghelică de incinta (sec. XIII-XVI) în stil romanic, Biserica Adormirea Maicii Domnului (1795) cu picturi din 1821.
Râșnov- 1211 km. Oraș (15943 locuitori). Obiective turistice: Cetatea țărănească (sec. XIV-XVII) aflată pe un vârf de munte. Biserica fortificată în stil gotic cu picturi în stil renascentist (sec. XIII-XV), Biserica Sf. Nicolae (1384) ctitorita de Dan I. Peștera Valea Cetății. Muzeu.
Bran-1223 km. Sat, Castel fortificat (1377-1378) cu adăugiri renascentiste în sec XVII. Atribuită de tradiția orală lui Vlad Țepeș, Biserica Adormirea Maicii Domnului (1820-1836), Vama veche (sec. XVIII). Muzee.
Castelul-cetate este atribuit de tradiția orală lui Țepeș. Cert este că în drumurile sale spre Transilvania, Țepeș a trecut prin Bran. Căpitanul lui Vladislav al II-lea, Gorunt Radu, a jefuit cetatea într-un raid de pedepsire al susținătorilor Drăculeștilor. În castel există un Muzeu de istorie și arta medieval, precum și o sală Dracula.
Moieciu- 1227 km. Sat, Renumit pentru cașcavalurile și brânzeturile tradiționale.
Fundata- 1238 km. Sat. Centru etnografic (țesături și cusături).
Ruinele Cetății Dâmbovița- 1249 km. (sec. XIII-XIV).
Podu Dâmboviței- 1253 km. Sat. Pod de piatră (1711).
Rucăr- 1259 km. Sat. Cetatea lui Negru Voda (sec. XIV), Biserica Sf. Gheorghe (1780), Case și accesorii tehnologice vechi, Acces spre Peștera Dâmbovicioara, Munții Piatra Craiului, Iezer.
Aici a fost luat prizonier Țepeș de către o armată a lui Matei Corvin (1462), după care a urmat detenția îndelungată la Vișegrad. De asemenea, în 1475, Țepeș a poposit în localitate.
Dragoslavele – 1266 km. Sat. Biserica Adormirea Maicii Domnului (1661), Biserica din lemn Sf. Gheorghe (1660), Cruci de piatră (sec. XVII), Centru etnografic (țesături).
Valea Mare – Pravat- 1275 km. Sat. Biserica rupestră Intrarea în Biserica cu o icoană făcătoare de minuni (sec. XVIII).
Cetățeni 1285 km. Sat, Cetatea lui Negru Voda (sec. XIV), Biserica rupestră (sec. XIV-XV), Cheile Dâmboviței.
Gemenea-Brătulești- 1269 km. Sat, Cruce de piatră din 1595.
Târgoviște- 1329 km. Municipiu reședință al județului Dâmbovița (98422 locuitori). Obiective turistice: Casa Domnească (sec. XIV) construită de Mircea cel Bătrân, Biserica Adormirea Maicii Domnului (1583), Biserica Sf. Vineri (sec. XV), Turnul Chindiei (sec. XV), înalt de 27 m, construit de Vlad Țepeș. Biserica Mitropoliei (sec. XIX), Biserica Stelea (1645), Biserica Sf. Împărați (1650), Biserica Sf. Dumitru (1639), Monumente, statui, Muzee, teatre, Parcul Chindia (6 ha).
Legenda spune că Cetatea de Scaun al domnitorilor munteni a fost înființat de negustorii din Viștea care au creat localitatea Târg-ot-Viștea (Târgul celor din Viștea). Cetatea a fost construită de maeștrii pietrari ardeleni. Țepeș a fost pentru întâia oară aici în perioada 1436-1442, însoțindu-l pe Vlad Dracul. Ajuns la domnie, el a mărit Curtea Domnească și a construit Turnul Chindiei. În preajma cetății, într-un raid de noapte a nimicit armata condusă de Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui. În 1457 a pedepsit crunt sute de târgovișteni, care au luat parte la uciderea fratelui său, Mircea. Aici, în 1476, s-a întâlnit cu domnitorul moldovean Ștefan cel Mare. Pe lângă edificiile medievale, obiecte și documente reflectând epoca pot fi văzute la Complexul Național Muzeal “Curtea Domnească” și Muzeul de istorie.
Răzvad 1336 km. Sat, Biserici (sec.XIX), Conacul Vlădenilor (inc. sec. XX).
I.L. Caragiale- 1346 km. Sat, Casa memorial I.L. Caragiale, Biserica Sf. Dumitru (1680).
Ploiești- 1363 km. Municipiu reședință al județului Prahova(248399 locuitori). Obiective turistice: Palatul Culturii (1912), Casa Hagi Prodan (sec. XVIII), Biserica Domnească (1639), Casa Dobrescu (sec. XVIII), Biserica Sf. Voievozi (1628-1648) cu picturi din sec. XVIII, muzeul petrolului, muzeul ceasului, monumente, statui, muzee, teatru, filarmonica, acvariul, hipodromul.
Puchenii Mari- 1377 km. Sat, Biserica (1855), pictată de Nicolae Grigorescu, centru etnografic(ceramic, împletituri din răchită și papură).
Snagov- 1406 km. Sat, Ansamblul mănăstiresc Snagov (sec XV), ctitorit de Vlad Țepeș, fresce din sec. XV. Presupusul mormânt al lui Vlad Țepeș, pădurea Snagov, lacul Snagov, loc prielnic pentru sporturi nautice.
Mănăstirea Snagov a fost rectitorită de Vlad Țepeș care a fortificat-o , a construit un turn-clopotniță și o fântână. În timpul domniei lui Țepeș mănăstirea a fost loc de surghiun și de execuție pentru boierii disidenți. Diferite surse vorbesc ca aici a fost ucis Țepeș, ca urmare a unui complot boieresc (1476). Cercetările arheologice au descoperit un mormânt voievodal pângărit cu urme de haine scumpe brodate cu fir de aur precum și alte obiecte caracteristice sfârșitului de secol XV. S-a presupus că acesta a fost mormântul lui Țepeș.
2.2 Promovarea turismului transilvănean în străinătate
Dracula este un brand internațional, nu unul românesc, dar totuși , Bram Stocker a plasat acțiunea romanului sau în Transilvania. Astfel România este singura țară din lume care poate exploata mitul Dracula, fiind “casa” lui și acest lucru ar putea fi considerat un avantaj competitive pentru România că destinație turistică.
Vampirul numit Dracula a generat sentimente amestecate, dar mai ales negative, printre români, dar poate secolul XXI va schimba acest fapt. Însă întrebarea rămâne : Mitul Dracula ar trebui folosit drept un brand pentru a promova turismul românesc?
În ciuda faptului că vampirul Dracula este un personaj negativ și poate crea asociații negative, eu personal , cred că numele lui poate fi folosit pentru un produs turistic complex pentru a promova România drept destinație turistică. Avantajul generat de locația lui Dracula în Transilvania nu poate fi ignorată chiar dacă unii romani nu-l plac ca personaj. România are nevoie de un astfel de avantaj competitive deoarece a fost absent pe piața internațional a turismului, din anul 1980 și în 1990 imaginea țării a fost neclară. România nu și-a recâștigat poziția ca destinație turistică dorită, chiar dacă și-a exploatat peisajele, stațiunile balneare, orașele medievale, bisericile fortificate, și multe alte frumuseți natural și elemente culturale. Din cauza neglijenței turismului și a industriei hoteliere în anii ’90, din păcate țara noastră nu a fost o destinație turistică nici pentru cetățenii săi.
Acest avantaj competitiv este sub semnul întrebării, dacă Bulgaria se hotareste să exploateze ficțiunea din “Istoricul” care se desfășoară atât în România cât și în Bulgaria, dar măcar se pot organiza tururi literare.În procesul complex al dezvoltării unui produs turistic incluzând numele lui Dracula at trebui evitate greșelile făcute în trecut, precum înțelegerea greșită a cererilor și necesitaților turiștilor.
Pentru că România să devină o destinație turistică dorită, ar fi nevoie de un proiect măreț, că Parcul Dracula care a fost abandonat din cauza lipsei fondurilor. Odată ce România își recâștiga poziția pe piață, produsul turistic “Dracula” poate deveni mai puțin importantă, dar nu va fi niciodată uitată atâta timp cât există oameni care sunt interesați de puteri întunecate și spirite rele, așadar Dracula o să fie prezent în alegerea turiștilor.
Capitolul III. Produse turistice care încorporează mitul Dracula în practică agențiilor de turism
3.1 Produse turistice tip circuit (elemente, descriere, preț), comparații între circuite turistice
Vampirii și Dracula derivă în general din mai multe filme și cărți. S-ar putea să fiți bine informați dar, desigur , încă există întrebări referitoare la acest subiect. De exemplu: De ce scriitorul irlandez Bram Stocker și-a botezat contele-vampir cu numele prințului roman din secolul al XV-lea? Cine a fost acest om? Cum arată? Cât de mult a știut defapt Bram Stocker despre acest om? Veți avea oportunitatea să descoperiți de unde vine legenda lui Dracula și să urmați pașii Prințului prin Transilvania și Valahia.
Așadar aceste două circuite,prezentate de mine, al celor mai importante locuri care au avut legătura cu Vlad Țepeș, cunoscut sub numele de Contele Dracula, nu au menirea să fie înfricoșătoare ci dimpotrivă, au drept scop o călătorie plăcută prin istoria României.
Agenția J’info Tours:
Circuit 7 nopți / 8 zile
“Ziua 1: București – Târgoviște – Câmpulung – Curtea de Argeș, aprox 200 km
În această zi se vizitează Curtea Domnească de la Târgoviște ( sec XIV-XVI ) și Turnul Chindiei ( sec XV ), construit în timpul Domniei lui Vlad Țepeș. Călătoria continuă spre Câmpulung Muscel , străbătând Valea Dâmboviței, și apoi către Curtea de Argeș, pe la Poalele Munților Iezer. Se vizitează Mănăstirea Curtea de Argeș ( începutul sec XVI ). Continuăm apoi la nord , pe Valea Argeșului , pentru vizitarea Cetății Poenari ( 1480 de trepte duc către ruinele acestei cetăți, construită ca reședință secundare pentru Vlad Țepeș, cu rol de apărare în calea otomanilor ). Aici se poate admira panorama asupra Munților Făgăraș și a barajului Vidraru. Cazare la Cabana Capra *** în localitatea Arefu.
Ziua 2: Vidraru – Bălea Lac – Bălea Cascada – Sibiu – Sibiel, 150 km
Continuarea Călătoriei către Lacul Vidraru până la Cabana Bălea, Cascada Bălea. Traversăm munții peTransfăgărășan ( șoseaua la cea mai înaltă altitudine din România ) . În zilele cu vizibilitate ridicată, panorama este splendidă .Continuăm călătoria către Sibiu, cu înnoptare la Sibiel , pensiune *** Andrei sau similar.
Ziua 3: Sibiel – Sibiu – Mediaș – Biertan – Sighișoara, 100 km
Vizitarea Sibiului și al muzeului Etnografic și de artă popula ASTRA, din Dumbravă. Continuăm înspre Mediaș ( scurta Vizită ), apoi către Biertan ( atestat documentar în sec XIII, Biserica fortificată cu 3 rânduri de ziduri datează din sec XV ). Continuăm spre Sighișoara, pentru vizitarea cetății ( inclusiv Casa Vlad Dracul, locul de naștere al lui Vlad Țepeș, în 1431 ).Înnoptare la Pensiune *** Stejarul sau similar
Ziua 4: Sighișoara – Târgu Mureș – Bistrița, 150 km
Continuăm călătoria către Târgu Mureș ( vizitarea orașului cu Palatul Culturii ), apoi Bistrița – cu oprire la Restaurantul Coroana de Aur , pentru o masă cu menu specific Dracula.
Înnoptare la Pensiune *** în Bistrița.
Ziua 5: Bistrița – Tihuța, 100 km
În această zi vizităm ținutul minunat al Bistriței, mergem până în pasul Tihuța ( care face legătura dintre Transilvania și Bucovina ), poposim la celebrul hotel Castel Dracula ( construit în formă de castel ) și ne plimbăm pe valea Bistriței către Lacul Colibița . Iubitorii de drumeții pot purcede la un traseu în Munții Călimani.
Înnoptare la Pensiune *** în Bistrița
Ziua 6: Bistrița – Brașov – Bran, 300 km
În această zi călătorim înspre sud, cu destinație Brașov. Vizităm Cetatea Brașovului și facem o plimbare pe muntele Postăvarul.Înnoptare în Zona Bran, în Pensiunea Valea Arginților ****, Simon.
Ziua 7: Bran, 100 km
Aceasta e o zi de odihnă , pentru a savura liniștea , frumusețea peisajului și bogăția bucatelor tradiționale.
Pentru călătorii plini de energie, acesta e locul ideal de a porni o drumeție în Piatra Craiului, în Făgăraș, sau de a face o excursie la Peștera Dâmbovicioara , sau la Poiana Mărului. Pentru călătorii mai comozi, e numai bună o plimbare cu căruța trasă de cai la Schitul din Bran ( alt 1000 m , drumul până acolo este de vis ) , sau chiar pe jos, de ce nu.
Seara , foc de tabără și țuica din partea gazdelor, opțional grătar în aer liber.
Ziua 8: Bran – Snagov – București, 200 km
Întoarcere pre București. Oprire la Snagov , pe malul lacului, la Casa de Lago ****. Din partea gazdelor, Gustare cu plăcinte și răcoritoare, afară în jurul piscine. Opțional, Plimbare cu barca, pe lac, la Mănăstirea Snagov, unde potrivit legendei este îngropat Vlad Țepeș. Întoarcerea la Casa de Lago și retur spre București.
Preț în RON/familiei/program:
Dracula Tours Transylvania Live
Legenda nemuritoare din Transilvania
Circuit 4 nopți/ 5 zile
“Ziua 1, Joi: Bucuresti- Sinaia- Râșnov- Poiana Brașov
Ghidul nostru vorbitor de limba engleză, vă preia din aeroportul din București și vă va conduce la Castelul Peleș din Sinaia, una dintre cele mai frumoase reședințe regale din Europa, care a servit ca refugiu pentru mulți monarhi romani. Următoarea oprire este Cetatea Râșnov, construită pe o stâncă calcaroasă, iar mai târziu acomodarea se va face într-un hotel de patru stele în Poiana Brașov. Pentru cina vă recomandăm restaurantul “Coliba Haiducilor” , aici găsiți preparate culinare românești și puteți degusta cele mai bune vinuri din regiune.
Ziua 2, Vineri: Poiana Brașov Bran- Brașov Sighișoara
Începem ziua cu vizitarea Castelului Bran, castelul lui Vlad Dracula din Transilvania, locul unde el a fost arestat și încarcerat. Spuneți-vă rugăciunile , deoarece următoarea oprire este Castelul Horror, o surpriză specială pentru cei cu inimă puternică. Cazarea peste noapte se face la Sighișoara, cea mai bine păstrată și populate cetate medievală în Europa. Restaurantul “Casa Vlad Dracul” este o alegere foarte bună pentru cină și deasemenea este locul în care s-a născut Vlad Țepeș.
Ziua 3, Sâmbătă: Sighișoara Biertan- Mediaș Sibiu
Puteți face o plimbare pe străzile medievale din cetate șiș a vizitați Turnul cu Ceas, Colecția de arme medievale și camera de tortură. Următoarea oprire este la Biertan, unde vom vizita Biserica fortificată în stil gotic, una din cele mai bine conservate biserici din România. În Mediaș faceți cunoștință cu un artist unic, cu o personalitate interesantă , singurul din lume care folosește pânză de păianjen pentru picturile lui. Cazarea se face în Sibiu, Capitala Culturală Europeană din 2007. Aici puteți savura o cină tradițional la un restaurant vechi iar apoi vă cazați la un hotel de trei stele.
Ziua 4, Duminică: Sibiu- Poienari- Arefu- Curtea de Argeș București
De dimineață pornim către Cetatea Poienari , unde vizităm ruinele vechi ale cetății. Construită pe un vârf de stâncă , aproape de răul Argeș, cetatea Poienari obișnuia să fie refugiul lui Dracula. Această zi va fi înviorata de către sătenii din Arefu, care povestesc legenda lui Vlad Țepeș. Următoarea oprire va fi în București , capitala României. Cazarea se va face într-un hotel de trei stele , din central orașului. Pentru a cina vă recomandăm “Clubul Contele Dracula”, un restaurant cu influența medievală puternică unde te poți întâlni chiar cu sângerosul conte.
Ziua 5, Luni: București Snagov- București
Călătorim până la Snagov , traversăm lacul pentru a vizita Mănăstirea Snagov, locul unde se presupune că a fost înmormântat Vlad Dracula. În cazul în care vremea nu ne permite acest lucru, vom porni spre Palatul Parlamentului, a doua cea mai mare clădire din lume după Pentagon, șic ea mai mare clădire administrativă din Europa, moștenire de la un vampir mai recent, fostul dictator Nicolae Ceaușescu. După asta toată lumea merge spre aeroport pentru a se îmbarca spre casă.
Plecări și Prețuri:
*prețurile în $ și £ sunt doar pentru orientare, toate plățile se fac în €
*grupul trebuie să aibe minim două persoane
Prețurile includ:
Ghid turistic vorbitor de limba engleză
Cazare: o noapte hotel **** și trei nopți hotel ***
Transport: microbuz sau autoturism cu aer condiționat, depinzând de numărul călătorilor, apoi transfer pe barca până la Mănăstirea Snagov
Patru mic dejun
Bilete intrare la: Palatul Peleș, Cetatea Râșnov, Castelul Bran, Castelul Horror din Bran, Turnul cu Ceas, Colecția medievală de arme și Camera de Tortură în Sighișoara, Biserica fortificată în Biertan, Artistul care pictează pe pânză de păianjen, Mănăstirea Snagov
Nu este inclus în preț:
Bilet avion, taxe aeroport, taxe pentru fotografii și filmări, prânzuri, cine, și alte lucruri nemenționate.
Este gratis dacă:
Nu ai reflecție în oglindă,
Te descompui când soarele te lovește,
Ai peste 200 de ani,
Nu poți intra într-o cameră fără invitație,
Îți poți folosi aripile pentru a zbura până în Transilvania.
Deci această vacanță îi gratuită pentru tine!!!! Vino și alătură-te prietenilor tăi vampir în Transilvania.”
În concluzie, legenda lui Dracula este foarte cunoscută , atât în țara cât și în străinătate, și constituie o atracție turistică importantă pentru Transilvania. Agențiile turistice din țară oferă oportunități unice turiștilor de a vizita locuri spectaculoase și nemaivăzute până acum, la prețuri accesibile pentru toată lumea. Agențiile turistice străine promovează și ei turismul transilvănean, fac concurență cu agențiile aflate la noi în țară, și datorită lor se face cunoscută legenda , poveștile și zonele fantastice aflate la noi. Oferta lor ar mai putea fi îmbogățită , incluzând mai multe locuri de vizitat, festivaluri , localuri, cu prețuri la fel de atractive
3.2 Propunere produs turistic propriu
Protecția și conservarea potențialului turistic și a mediului în general se conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiștilor din mai multe domenii. Experiența internațională, din țări cu vechi tradiții turistice, arată că adoptarea unei planificări turistice la nivel național – fundamentată pe aspectul protejării resurselor turistice proprii, în vederea dezvoltării unui turism durabil – a luat în calcul trei obiective principale: economic (esențial în identificarea, valorificarea și creșterea gradului de exploatare a resurselor turistice), social (deosebit prin permanentizarea populației, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, susținerea practicării unor meserii tradiționale și atragerea populației în practică turismului) și ecologic (important pentru evitarea degradării, a poluării mediului și asigurarea unei exploatări echilibrate și pe termen lung a resurselor turistice). În concordanță cu aceste cerințe a apărut necesitatea elaborării și adoptării unor planuri naționale de dezvoltare a turismului, menite să permită conjugarea experienței și pozițiilor principalilor actori de pe această piață – agenți economici, administrație publică, organizațiile patronale, asociații și organizații profesionale, sociale, sindicale, specialiști în cercetarea de profil etc.
Ideea mea , personală, pentru dezvoltarea turismului în Transilvania consta în amenajarea Castelului Teleki din satul Posmuș drept casa de teroare, pentru cei mai curajoși și curioși potențiali turiști.
“Castelul Teleki din satul Posmuș, comună Șieu, datează din secolul al XVIII -lea și este un monument istoric de importanță națională. Castelul a aparținut familiei nobiliare Teleki, dar nu a fost revendicat de urmașii conților. Castelul de la Posmuș se întinde pe circa 11 hectare și a funcționat, în timpul lui Nicolae Ceaușescu, ca sediu al Întreprinderii Agricole de Stat (IAS). În anul 1999, terenurile și parcul aferente castelului Posmuș au fost preluate de către Consiliul Județean Bistrița-Năsăud pentru a fi întreținute, însă până la ora actuală nu s-a făcut nimic, de aceea m-am hotărât că acest castel este cel mai potrivit pentru proiectul meu de dezvoltare a turismului.”
Cu ajutorul fondurilor europene acest castel ar putea fi reabilitat , și ar putea deveni o atracție turistică foarte importantă pentru țara noastră. În prim plan casa este alcătuită dintr-o sală de expoziții unde va fi expus “corpul” lui Dracula și alți vampiri, cu lumini speciale, sunete înfricoșătoare, cosciuge și multe alte surprize pentru turiști, va mai există și o cameră de tortură a lui Vlad Țepeș alias Dracula, unde își trăgea dușmanii în țeapă ,pentru că musafirii să-și facă o idee cum era pe vremea aceea. Sala de bal va fi cea mai importantă deoarece aici vom retrăi trecutul, vom dansa și ne vom distra așa cum se făcea la petrecerile marilor boieri de pe vremuri. Pentru a participa la acest bal costumarea este foarte importantă, chiar obligatorie , cu costume de epoca, de vampiri, de vânători de vampiri,asta depinzând de fiecare turist în parte.
Pensiunea în care se vor putea caza turiștii, va avea 50 de camere, toate dotate cu internet, telefon, bai proprii, acces la bucătărie, bar, biliard, cutie de valori, crama, gradina/curte, internet wireless, living, room service, sala de mese, șemineu, terasă, frigider în unitate, internet prin cablu, livadă, masa de ping-pong, TV în living, loc amenajat de joacă, parcare, se accepta animale, foișor în curte și grătar/barbeque.
Pentru a nu pleca cu mâna goală și fără nicio amintire, o gamă largă de produse vor aștepta oaspeții noștrii în magazinul de suveniruri de lângă pensiune. Suveniruri precum căni, tricouri, perne, pixuri, ceasuri, pușculițe, statuete, magneți, farfurii decorative,și multe alte obiecte, toate personalizate și pe gustul tuturor. Pentru iubitorii de vinuri avem o surpriză plăcută, “Casa Terror Dracula” are o cramă impresionantă și fel de fel de vinuri din toată părțile țării. Aceste vinuri se vor servii la balul organizat, dar este și de vânzare.
Turiștii interesați de ofertele noastre ne pot găsi pe adresa web : www.CasaTerrorDracula.ro și pentru rezervări la pensiune, la numărul de telefon 0263855345. Primii noștrii turiști vor beneficia de un discount iar pe următorii ani, în caz că vor să revină le acordăm prioritate la cazare.
Concluzii și propuneri
În opinia mea România este o țară foarte frumoasă , cu peisaje minunate, și cu povești fermecătoare, dar nu foarte promovată. Misticismul și miturile din jurul lui Dracula și Vlad Țepeș sunt motivante, și pot fi exploatate mult mai mult. Ceea ce se practica aici în România, este deocamdată un turism de nișă, iar o țară nu se îmbogățește niciodată din acest tip de turism, care atrage doar câteva sute de turiști anual. Însă sunt convinsă că această nișă ar putea deveni mainstream, dacă statul ar avea curajul să investească în Dracula.
Dacă romanii se feresc de promovarea unor puncte interesante și sensibile din istoria țării precum asocierea cu Dracula , Revoluția, sau închisorile comuniste, agențiile străine de turism profita din plin de acest lucru. Sunt companii străine care organizează aici multe astfel de tururi.
Dracula și miturile despre Transilvania sunt un stimul excelent pentru curiozitatea minții turistului scandinav, european, american sau chiar asiatic. Transilvania are de oferit o frumusețe complex ape care toți cei care vin căutându-l pe Dracula sunt deschiși să o cunoască și să o aprofundeze.
Cu ajutorul mitului Dracula autoritățile romane vor să transforme din locul despre care mulți străini cred că este ficțiune în cel mai promițător din țară, din punct de vedere turistic. După mulți ani în care promovarea “prin vampiri” a fost refuzată, viitorul suna compromițător, se va încerca o nouă abordare asupra cuceririi turiștilor străini.
În concluzie, după părerea mea, îi putem mulțumi scriitorului Bram Stocker, care deși nu a vizitat niciodată România, a plasat acțiunea romanului sau “Dracula” în Transilvania, și așa țara noastră a devenit mai cunoscută și va rămâne mereu predestinat să fie asociat cu subiectul cărții, chiar dacă nu toată lumea este acord cu asta.
Bibliografie
Juler C., Național Geografic Traveler România, Biblioteca Adevărul , pg. 28-31
Ghid complet România, editura :Aquila
P. Cocean, Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu(2002), Geografia generală a turismului.București: Meteor press
M. Arieș și C. Nemes (2004), Harta rutieră și turistică : Pe urmele lui Dracula. Editura Grai
P. Cocean (2010), Patrimoniul turistic al României. Presa universitară clujeana, pg. 86-87, 231
V. Glăvan, Turismul în România
T. Nedelcea (1994), Vlad Țepeș Dracula.Craiova: Editura Lotus Co, pg. 5-14 și 32-42
E. Stoian (1989), Vlad Țepeș Mit și Realitate Istorică .București: Editura Albatros, pg. 144-193
Pagină web: http://www.jinfotours.ro/detalii_pe-urmele-lui-dracula.html , accesat la data de 08.04.2014
Pagină web: http://www.visit-transylvania.co.uk/romania-travel-transylvania/dracula-short-break-in-transylvania-travel.html, accesat la data de 19.02.2014
Pagină web: http://www.rrapl.ro/castelul-contilor-teleki-de-la-posmus-ar-putea-fi-reabilitat-doar-pe-bani-europeni-titreaza-mesagerul/, accesat la data de 18.03.2014
Bibliografie
Juler C., Național Geografic Traveler România, Biblioteca Adevărul , pg. 28-31
Ghid complet România, editura :Aquila
P. Cocean, Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu(2002), Geografia generală a turismului.București: Meteor press
M. Arieș și C. Nemes (2004), Harta rutieră și turistică : Pe urmele lui Dracula. Editura Grai
P. Cocean (2010), Patrimoniul turistic al României. Presa universitară clujeana, pg. 86-87, 231
V. Glăvan, Turismul în România
T. Nedelcea (1994), Vlad Țepeș Dracula.Craiova: Editura Lotus Co, pg. 5-14 și 32-42
E. Stoian (1989), Vlad Țepeș Mit și Realitate Istorică .București: Editura Albatros, pg. 144-193
Pagină web: http://www.jinfotours.ro/detalii_pe-urmele-lui-dracula.html , accesat la data de 08.04.2014
Pagină web: http://www.visit-transylvania.co.uk/romania-travel-transylvania/dracula-short-break-in-transylvania-travel.html, accesat la data de 19.02.2014
Pagină web: http://www.rrapl.ro/castelul-contilor-teleki-de-la-posmus-ar-putea-fi-reabilitat-doar-pe-bani-europeni-titreaza-mesagerul/, accesat la data de 18.03.2014
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valorificarea Mitului Dracula In Promovarea Si Conceptia Produselor Turistice (ID: 148546)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.