Valorificarea Literaturii Pentru Copii In Scopul Educatiei Moral Civice a Scolarului Mic

Pedagogie

Valorificarea Literaturii Pentru Copii In Scopul Educatiei Moral Civice a Scolarului Mic

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE METODICO – ȘTIINȚIFICĂ

PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT

Valorificarea literaturii pentru copii

în scopul educației moral-civice

a școlarului mic

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I

Rolul literaturii pentru copii în învățământul primar

I.1. Conceptul de literatură pentru copii

I.2. Locul literaturii pentru copii în societate

I.2.1.Literatura pentru copii în famili

I.2.2.Literatura pentru copii și mass-media

I.2.3.Literatura pentru copii în învățămâmtul primar

I.3. Scopul și sarcinile receptării textelor literare

I.4. Valoarea instructiv-educativă a literaturii pentru copii în raport cu emisiunile de divertisment

CAPITOLUL II

Realizarea educației moral-civice prin intermediul literaturii pentru copii

II.1. Rolul educației moral civice

II.1.1.Definirea noțiunii „educație moral-civică”

II.1.2.Contribuția literaturii pentru copii și a mass-mediei în formarea conduitei și a conștiinței moral-civice

II.1.3.Conținutul educației moral-civice

II.1.4.Stadiile formării personalității morale

II.2. Principiile educației moral-civice în literatura pentru copii și mass-media

II.3. Metode și procedee utilizate în formarea educației moral-civice prin intermediul literaturii

CAPITOLUL III

Selectarea și indicarea lecturilor literare

III.1. Criterii de selectare

III.2. Accesibilizarea textelor literare

III.2.1.Manuale

III.2.2.Culegeri de texte literare

III.2.3.Filme și desene animate

III.3. Clasificarea lecturilor literare în funcție de noțiunile moral –civice

III.4. Receptarea textelor literare

III.5. Lectura suplimentară

CAPITOLUL IV

Studiu de cercetare

IV.1. Ipoteza, obiectivele și metodologia cercetării

IV.2. Etape experimentale

IV.2.1. Etapa preexperimentală

IV.2.2. Etapa experimentală

IV.2.3. Etapa postexperimentală

IV.3. Analiza și interpretarea rezultatelor

CONCLUZII

1.Influența literaturii pentru copii asupra educației moral-civice

2.Propuneri, recomandări

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT

"Copilul este cartea în care citim și în care noi trebuie să scriem."

(R Rosengger)

Este ușor de constatat de către oricine, că trăim într-o lume în care violența, neîncrederea și nesiguranța ne stăpânește din ce în ce mai mult. Ne întrebăm adesea ce putem face, cum putem înlătura vălul întunecat ce se așterne peste lumea secolului XXI. Analizând cu atenție ceea ce se întâmplă în jurul nostru observăm că societatea se confruntă cu o adevărată criză în ceea ce privește promovarea și cultivarea trăsăturilor de caracter. Aspectele negative ale reașezării societății românești, în această perioadă de tranziție, se oglindesc în violența limbajului și în comportamentul agresiv, care s-a extins până la vârsta micii școlarități. Trăim într-o lume care are ca idol banul, valoarea persoanei fiind măsurată în valută, în timp ce valorile morale, care ar trebui să stea la baza familiei și a societății, își pierd aura. Având în vedere aceste împrejurări, este necesar ca toți factorii implicați în procesul educativ al tinerelor generații – familie, școală, mass-media, să fie alături și să urmărească un scop comun – valoarea omului prin prisma culturii și a educației.

O cale de sensibilizare a micilor școlari o constituie literatura pentru copii, care este generoasă în acest sens. Mesajul artistic al operelor literare, înțeles corect de către elevi , contribuie la educarea moral- civică a acestora, la dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter.

Alegând ca temă „ Valorificarea literaturii pentru copii în scopul educației moral-civice a școlarului mic”, urmăresc dezvoltarea abilității de a modela caracterul celor pe care am menirea de a-i educa și de a le dezvolta gustul pentru lectură. Fiind înzestrat cu o tematică variată, acest mic univers, literatura destinată celor mai mici cititori, are forța necesară de a răspunde cerințelor pe care le ridică educația estetică, morală, intelectuală. Prin mesajul artistic transmis, prin modelele oferite, prin aspectele complexe de viață prezentate, textul literar devine un mentor în formarea caracterului micuțului lector, contribuiind la educarea acestuia în spiritul virtuților morale: adevăr, cinste, hărnicie, curaj, patriotism, politețe, demnitate, toleranță, milă. Investigând universul de cunoaștere al copilului, aspirațiile acestuia, literatura pentru copii contribuie la modelarea caracterului, stimulează dorința de cunoaștere și perfecțiune. Cu ajutorul textelor literare, copilul pătrunde într-o lume a ficțiunii, ceea ce-l ajută să își dezvolte imaginația, să-și însușească modalitățile de folosire a limbii, să exploreze lumea, să descopere noi civilizații.

Prin profunzimea mesajului , gradul de accesibilitate și valoarea sa artistică, literatura pentru copii intră în relație afectivă cu cititorii, sensibilizând sufletele acestor mici exploratori în tainele vieții. Modelele de viață ilustrate de eroii care prind viață în lumea cărților, îi ajută pe copii să înțeleagă noțiuni morale abstracte. Lectura îi transpune într-o nouă lume în care realitatea este recreată în toată complexitatea sa. Alături de personajul îndrăgit, cititorul trăiește aventuri palpitante, gândește, simte, aspiră la idealuri înalte, își cultivă sentimente moral-civice, capătă experiență de viață, maturizându-se odată cu personajul, formându-și viitoarea personalitate.

CAPITOLUL I

ROLUL LITERATURII PENTRU COPII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

I.1. Conceptul de literatură pentru copii

"Copilul se naște curios în lume și nerăbdător de a se orienta în ea.

Literatura care îi satisface această pornire îl încantă.

Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii trebuie

să intereseze și pe oamenii maturi, instruiți.

A ieși din lecturi cu stimă sporită pentru om,

acesta e secretul marilor literaturi pentru copii."

(George Călinescu)

Definirea literaturii pentru copii a declanșat multe dezbateri contradictorii între specialiștii acestui domeniu, unii afirmând, că nu există în fapt o literatură pentru copii, ci despre copiii; alți specialiști au afirmat că ar exista o literatură preferată de copii, de tineri, dar că aceasta este de o calitate artistică îndoielnică, lipsită de valoare. Sunt și păreri care exprimă încrederea în simnțul critic al micilor cititori, afirmând că există opere de valoare în acest segment al literaturii.

Mihail Sadoveanu este de părere că „ o carte pentru copii, ca să fie bună, trebuie să rămână bună și când copilul ajunge om!” (Vistian Goia- Literatura pentru copii și tineret, p11).

Wikipedia definește acest concept ca fiind un gen literar adresat copiilor și adolescenților, care a apărut în sec. al XIX-lea și s-a extins abia în secolul al XX-lea. Prima carte ilustrată, publicată special pentru copii, se pare că a fost , conform aceleeași surse, Orbis Pictus, avându-l ca autor pe Jan Ámos Komenský, în anul 1658.

Literatura pentru copii reprezintă un segment din “marea literatură” – literatura națională și universală, cultă și populară, destinat persoanelor aflate la vârsta copilăriei și adolescenților, având un rol important în formarea caracterului. Genurile și speciile literare sunt identice cu cele din marea literatură. Conținutul tematic este inspirat din universul copilului: familie, copilărie, jucării, natură, animale, plante.

Acest sector include totalitatea creațiilor literare care prin profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate și nivelul artisitic intră în relație afectivă cu cititorii lor . Scrierile pentru copii și tineri devin opere de artă dacă -i încântă și pe adulți stimulându-le interesul. ( E. M. Szekely- Literatura pentru copii și tineri).

Dintre caracteristicile specifice operelor literare, se regăsesc în literatura copiilor următoarele: expresivitate, caracterul formativ și caracterul informativ. Textele literare transmit informații artistice care au sarcina de a educa cititorul, de a forma atitudini morale pozitive, prin valorificarea funcției estetice a limbajului.

Pentru a putea fi inclus în această categorie, un text literar trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie accesibil copiilor/adolescenților, să aibă valoare educativă, să abordeze teme din universul copilăriei, să intre în relație afectivă cu receptorul. Chiar dacă, la această vârstă fragedă, copilul nu are capacitatea de a recepta valorile morale și estetice ale unei opera literare, lecturând, acesta are posibilitatea de a-și forma gustul estetic. Textele literare care aparțin acestei sectiuni oferă micilor cititori o modalitate de cunoastere, de înțelegere a mediului înconjurător, a vieții. Ludicul, miniaturalul, aninismul, atemporalitatea, antropomorfiza, dedublarea, jovialitatea, umorul, tandrețea, fascinantul, epicul dens, conflictul, suspansul, finalul fericit sunt nelipsite din textele destinate copiilor , ceea ce le face accesibile și plăcute.

Trasăturile fizice și morale ale personajelor, prezentate prin umor, ironie, grotesc, antiteză, conduc la cultivarea caracterului . În general, cititorii îndrăgesc eroii memorabili, cu care se identifică intrând în pielea acestora. De multe ori personajele îndrăgite rămân în memoria copiilor mult mai ușor decăt titlul cărții, astfel copiii ajung să spună că au citit Lizuca în loc de Dumbrava minunată sau Nică în loc de Amintiri din copilărie.

În Literatura pentru copii și tineret, Vistian Goia definește literatura pentru copii ca fiind “ totalitatea operelor accesibile micilor cititori, indiferent dacă au fost scrise sau nu pentru ei. Ea constituie un domeniu al creației literare și poate fi apreciată în funcție de criteriile estetice ale acesteia.” (p.11)

Literatura pentru copii are un rol major atât în formarea individului, cât și pentru societate . Ea oglindește trecutul și viitorul, împletește ficțiunea cu realitatea, oferă modele dar și pilde, pregătește vlăstarul de astăzi pentru ziua de mâine. Acest compartiment special al literaturii se află sub spectrul aceleiași legi ale artei cuvântului și urmărește aceleași obiective instructive-educative, cu singura obligație din partea autorului, de a ține seama de vârsta cititorului, de puterea lui de înțelegere a mesajului. Mesajul trebuie transmis într-o formă accesibilă și atrăgătoare, ținând cont de cele patru categorii de vârstă convenționale: preșcolară, școlară mică, școlară medie, școlară superioară.

Preșcolarul, copilul cu vârsta cuprinsă între 2 și 7 ani, este captivat de cântece de leagăn, poezii și povești scurte despre animale și plante, de fabule, de cimilituri și numărători, de scenete. Un rol important îl joacă la această vârstă ilustrațiile, motiv pentru care cărțile destinate acestui segment de vârstă sunt bogat ilustrate folosindu-se culori vii.

Chestionați despre lecturile și personajele îndrăgite (anexa nr.1) , elevii clasei pregătitoare, a cărei activitate o coordonez, au menționat ca preferate basmele : Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Scufița Roșie, Cenușăreasa, Frumoasa Adormită, Albă –ca- Zăpada și cei șapte pitici, Jack și vrejul de fasole, Frumoasa și Bestia, Bambi, Palatul poveștilor pentru copiii mari și mici, scrisă de Danion Vasile.

Școlarul mic, cu vârsta între 8 și 10 ani, intră în contact cu texte literare care urmăresc atât însușirea de noi cunoștințe, căt și îmbogățirea relațiilor sociale, dezvoltarea gândirii, a imaginației, a gustului pentru frumos. Speciile agreate de acești cititori sunt basmul, legenda, snoava, schița, fabula, dar și creațiile lirice.

Elevii claselor I- IV, chestionați în legătură cu lecturile preferate (anexa 1) au specificat următoarele: Amintiri din copilărie ( Ion Creangă ), Singur pe lume ( Hector Malot), Păcală (Petre Dulfu), Prințul fericit (Oscar Wilde), Ulița copilăriei (Ionel Teodoreanu), Dumbrava minunată (Mihail sadoveanu), Copiii lămpii fermecate (Philip Kerr), Jurnalul unui puști (Jeff Kinnez), Șoarecii lui Graur (King Smith).

Vârsta școlară medie , între 11 și 13 ani, reprezintă o perioadă cu multe frământări sufletești, când ansmis într-o formă accesibilă și atrăgătoare, ținând cont de cele patru categorii de vârstă convenționale: preșcolară, școlară mică, școlară medie, școlară superioară.

Preșcolarul, copilul cu vârsta cuprinsă între 2 și 7 ani, este captivat de cântece de leagăn, poezii și povești scurte despre animale și plante, de fabule, de cimilituri și numărători, de scenete. Un rol important îl joacă la această vârstă ilustrațiile, motiv pentru care cărțile destinate acestui segment de vârstă sunt bogat ilustrate folosindu-se culori vii.

Chestionați despre lecturile și personajele îndrăgite (anexa nr.1) , elevii clasei pregătitoare, a cărei activitate o coordonez, au menționat ca preferate basmele : Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Scufița Roșie, Cenușăreasa, Frumoasa Adormită, Albă –ca- Zăpada și cei șapte pitici, Jack și vrejul de fasole, Frumoasa și Bestia, Bambi, Palatul poveștilor pentru copiii mari și mici, scrisă de Danion Vasile.

Școlarul mic, cu vârsta între 8 și 10 ani, intră în contact cu texte literare care urmăresc atât însușirea de noi cunoștințe, căt și îmbogățirea relațiilor sociale, dezvoltarea gândirii, a imaginației, a gustului pentru frumos. Speciile agreate de acești cititori sunt basmul, legenda, snoava, schița, fabula, dar și creațiile lirice.

Elevii claselor I- IV, chestionați în legătură cu lecturile preferate (anexa 1) au specificat următoarele: Amintiri din copilărie ( Ion Creangă ), Singur pe lume ( Hector Malot), Păcală (Petre Dulfu), Prințul fericit (Oscar Wilde), Ulița copilăriei (Ionel Teodoreanu), Dumbrava minunată (Mihail sadoveanu), Copiii lămpii fermecate (Philip Kerr), Jurnalul unui puști (Jeff Kinnez), Șoarecii lui Graur (King Smith).

Vârsta școlară medie , între 11 și 13 ani, reprezintă o perioadă cu multe frământări sufletești, când copilul se confruntă cu schimbări majore în dezvoltarea fizică, psihologică și intelectuală, când își dorește să devină matur, independent. În această etapă micul lector se regăsește în personajele romanelor de aventură.

Lecturile preferate de adolescenții aflați la vârsta școlară superioară, sunt cele care conțin un pronunțat simț al umorului, care trezesc curiozitatea.

Afirmația lui Ion Buzași – “literatura pentru copii începe cu basmul, care este cea mai îndrăgită specie, continuă cu legenda, snoava, apoi cu creațiile lirice, cu povestiri și romane cu tematica dintre cele mai variate”, este confirmată și de răspunsurile copiilor chestionați în privința preferințelor literare, ceea ce ne obligă să nu subestimăm valoarea artistică și educativă a literaturii pentru copii.

I.2. Locul literaturii pentru copii în societate

"Cine închide ochii asupra anilor de educație din casa și-și pune nădejdea în minutele școlii, fără să-și dea seama că scrisul, cititul și socoteala ajută numai jumatatea stângă a creierului, acela din capul locului osândește copilul și-i primejduiește viitorul."

(Simion Mehedinți)

I.2.1. Literatura pentru copii în familie

Familia joacă un rol extrem de important în dezvoltarea fizică și psihică a copilului, în dezvoltarea personalității sale, în formarea caracterului. În acest mediu copilul învață primii pașii, primele cuvinte. Valorile pe care familia le transmite copilului reprezintă temelia pe care se construiește caracterul „puiului de om”. În aceste condiții lectura timpurie asigură dezvoltarea intelectuală, morală și estetică.

Este foarte bine cunoscut faptul că bogăția limbajului crește șansele de reușită ale copilului atât în școală , cât și în viața de adult. Prin urmare cheia succesului o reprezintă lectura. Cu cât copilul intră în contact mai repede cu textul literar, vocabularul său se va dezvolta mai repede, se va dezvolta gustul pentru lectură. Primele cărți pot fi oferite de familie chiar de la un an. Acestea vor fi cartonate, ilustrate, cu puține pagini, cu aventuri scurte, în versuri, cu personaje animaliere.

Înaintând în vârstă, cărțile vor fi mai complexe, vor conține poezii, basme repovestite, cu un vocabular accesibil, dar cu valoare artistică și educativă. Acestea vor conține ilustrații viu colorate, imagini mari de colorat cu scene adecvate textului. Părinții vor alege cu atenție aceste cărți, existând riscul, ca alegând o carte nepotrivită, să- l îndepărteze de lectură. Copilul va avea libertatea de a-și alege singur povestea pe care dorește să o citească sau să o asculte. Se recomandă ca atunci când se dorește achiziționarea unor cărți pentru copii, să se facă împreună cu copilul. Acesta va avea ocazia de a explora mulțimea de cărți existente la un moment dat într-o librărie , ceea ce îi va stimula curiozitatea. Faptul că nu a putut cumpăra toate cărțile pe care și le-a dorit, îl va determina să citească ceea ce a primit, pentru a putea lua și restul. Același efect îl va avea și vizitarea unei biblioteci. Copilul va dori să împrumute cărțile care i-au stârnit curiozitatea și să le citească. Se poate întâmpla ca un copil să aleagă o carte mai grea, nu trebuie descurajat. Va fi ajutat de adult să o citească. Cartea poate fi citită de adult și povestită copilului, pot audia povestea în timp ce privesc cartea ilustrată corespunzător. Faptul că în bibliotecă întâlnește alți cititori, de vârsta lui și chiar mai mari, îi crește stima de sine, îl face să se simtă deosebit, mai mare , dacă va citi asemeni lor.

Micii școlari sunt atrași de povești, enciclopedii, de cărți cu benzi desenate, iar când mai cresc îndrăgesc cărțile cu aventuri.

Momentul în care se realizeză lectura și maniera în care este săvârșită, au un rol covârșitor în dezvoltarea gustului pentru lectură. Părinții, bunicii sau bonele pot petrece momente pălăcute alături de copii, ajutându-i să pătrundă în lumea fantastică a cărților, citind cu voce tare. E bine ca lectura realizată de adult să nu fie la prima vedere, pentru a reuși o lectură expresivă, care să-l captiveze pe copil. Când copilul a învățat să citească, dar nu are încă o citire corectă, expresivă, fluentă și conștientă, se recomandă ca lectura să se realizeze cu ajutorul adultului. Acesta îl va ajuta să descifreze mesajul reluând eventual lectura. Citirea se va face pe fragmente, dacă textul este mai lung, se vor explica cuvintele sau expresiile mai puțin cunoscute de micul cititor. Se poate citi alternativ – o pagină copilul, una adultul.

Lecturarea unei cărți alături de copil nu are numai rolul de a dezvolta vocabularul , ci are și un rol terapeutic. Lectura liniștește copilul, îl îndeamnă la visare, devine mai comunicativ. Discutând despre ceea ce s-a citit , copilul poate destăinui problemele care-l frământă, își poate exprima sentimentele trăite în timpul lecturii sau în viața sa reală, va simți că are alături un prieten, un om de încredere cu care poate discuta orice problemă. Lectura întărește relațiile afective pozitive dintre cititor și ascultător. Mircea Eliade afirma faptul că ”Avem zeci de mii de formule farmaceutice, de tonice, de siropuri și mai știu eu ce – dar nu s-a gândit nimeni să folosească tehnic această colosală energie sufletească, latentă în cărți. Literatura poate însemna un stimulent uriaș. Cunosc cel puțin o duzină de tineri care și-au întărit sufletele zdrențuite de adolescență prin lectura Omului sfârșit al lui Papini. Nu e vorba nici de igienă spirituală, ci numai de tehnica prin care omul modern ar putea folosi izvoare necunoscute de energie și de contemplație, tehnica armonizării sale cu anotimpurile, cu revelațiile…” .

Cărțile au puterea magică de a ne risipi îndoielile și nesiguranța, de a ne aduce pacea interioară, de a ne determina să ne acceptăm destinul sau de a ne stimula să luptăm pentru împlinirea lui, ne ajută să devenim mai puternici, mai înțelepți. (http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr16/diverse2.html)

Părinții vor avea surpriza de a descoperi că „micuțul” stăpânește un vocabular mult mai bogat decât se așteptau. Acesta va folosi conștient și corect cuvintele și expresiile, care l-au impresionat și pe care le-a reținut din lecturi. Am întâlnit copii de vârstă școlară mică utilizând corect în vorbire cuvinte și expresii precum: urbe, cretacic, galaxie, constelație, duh, lingușitor, autoritar, rapsod, metropolă, om cu scaun la cap, „spulberat de vânt”, explorator, „îl iubea ca pe lumina ochilor”, etc. Întrebați de semnificația acestora au reușit să explice corect sensul. Cuvintele au fost descoperite de ei în enciclopedii, basme, în diferite emisiuni științifice televizate. Acești copii proveneau din familii în care cartea se afla „la loc de cinste”, care au fost familiarizați cu lectura încă de mici, care aveau acasă cărți destinate lor. Majoritatea copiilor chestionați/intervievați ( anexa nr. 1.) dețin în biblioteca familiei cărți suficiente pentru copii și împrumută frecvent cărți atât de la biblioteca școlii, cât și de la bibliotecile publice. Chestionați despre cărțile pentru copii îndrăgite (anexa nr. 2) , părinții au răspuns că au rămas cu amintirea următoarelor cărți: Cuore, ( Edmondo de Amicis), Cireșarii ( Constantin Chiriță), Fram, ursul polar ( Cezar Petrescu), Hansel și Gretel ( Frații Grimm), Amintiri din copilărie (Ion Creangă), Cenușăreasa (Frații Grimm), Aventurile lui Tom Sawyer ( Mark Twain), Povești nemuritoare.

Plăcerea de a citi nu se moștenește, ea se formează în timp, printr-o lectură timpurie care îl va ajuta pe copil să se adapteze și să răzbească, atât în viața școlară , cât și în cea socială.

Prin intermediul textelor literare micul cititor reușește să-și descopere și să-și înțeleagă emoțiile, dobândește încredere în propriile forțe și își consolidează stima de sine. Va fi încurajat să facă legături între textul citit și întâmplări trăite de el în realitate.

I.2.2. Literatura pentru copii și mass-media

De-a lungul timpului mass-media a jucat un rol important în evoluția omenirii, în dezvoltarea societății, devenind astăzi „ a patra putere în stat”. La început, informația circula pe cale orală – „și-a dat sfoară-n țară”, oamenii fiind chemați în „mijlocul cetății” , în piețe publice pentru a fi înștiințați de anumite evenimente politice – victoriile, înfrângerile din timpul războaielor , noile biruri.

Posibilitatea de comunicare a crescut odată cu descoperirea tiparului, apoi a undelor radio, a imaginilor electronice, a internetului. Astfel informația a putut fi multiplicată, s-a răspândit și s-a păstrat mai ușor. Prin puterea „cuvântului”, presa a dobândit funcții importante în societate: de informare, de educație, de relaxare, dar și de manipulare, influențare.

Funcția educativă a presei, se face vizibilă prin conținutul informației și a modului de prezentare. Evoluția vieții culturale a fost susținută de presa care a promovat opere de artă din diferite domenii: literatură, pictură, sculptură, muzică, fotografie, arhitectură. Nume importante ale literaturii române – Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Octavian Goga, Ioan Alexandru Brătescu- Voinești, Emil Gârleanu, Elena Farago, George Topârceanu, Ion Agârbiceanu, Ion Minulescu, Mihail Sadoveanu, Anton Pann, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu, Iancu Văcărescu, Costache Conachi – au debutat cu ajutorul unor publicații precum : Albina românească și Curierul românesc, înființate de Gheorghe Asachi și Heliade Rădulescu; Dacia literară, condusă de Mihail Kogălniceanu; Gazeta de Transilvania, susținută de George Barițiu; România literară, dirijată de Vasile Alecsandri;Convorbiri literare, condusă de Titu Maiorescu, Semănătorul, revistă concepută de George Coșbuc și Alexandru Vlahuță.

Treptat, mass- media preia o parte din rolul social al familiei și al școlii, pe care acestea îl au în educarea copiilor, promovând modele de comportament, transmițând valori culturale și morale.

Un exemplu în acest sens, îl reprezintă teatrul radiofonic. Emisiunea „Noapte bună copii!”de pe canalul Radio România Actualități (http://tnr.srr.ro/emisiuni/es-index.shtml?sh=301), cu o vechime de 57 de ani, a emis prima poveste pentru micuți pe 2 noiembrie 1956 – Capra cu trei iezi scrisă de Ion Creangă și citită de Mihail Sadoveanu. Prima poveste înregistrată pentru această emisiune, a fost Darul piticilor de Frații Grimm, citită de marele actor Octavian Cotescu pe 6 ianuarie 1959. “ De-a lungul timpului au fost promovați în acest program cei mai mari scriitori ai lumii care s-au aplecat cu imensă dragoste asupra universului fascinant al copilăriei: Selma Lagerloff, Lewis Caroll, Fratii Grimm, Hans Christian Andersen, L.Frank Baum, Theophile Gautier, Wilhelm Hauff, Charles Dickens, Charles Perrault, Oscar Wilde, E.T.Hoffmann, Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Petre Ispirescu, Anton Pann, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Vlahuta, Vasile Alecsandri, Emil Gârleanu, Alexandru Odobescu, Ștefan Octavian Iosif, Nicolae Filimon, Barbu Ștefanescu Delavrancea . Lor li se adaugă tezaurul inestimabil al poveștilor populare din întreaga lume care oferă un conținut nesecat de învațăminte si întâmplări menite să stimuleze creativitatea, să creeze o stare de spirit orientată către valorile morale, să medieze accesul la cultură si să cultive gustul pentru lectură, interesul pentru instruire.”

Telecinemateca a fost o emisiune care a bucurat ani de-a rândul societatea românească și în mod special copiii prin ecranizarea operelor lui Caragiale, a unor romane precum: Toate pânzele sus, Cireșarii, Fram, ursul polar, Aventurile lui Tom Sawer, dar și basme precum: Capra cu trei iezi, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Capra cu trei iezi, Harap Alb, Sarea în bucate.

Abracadabra ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Abracadabra_%28emisiune%29 ) este numele unei emisiuni pentru copii care a debutat în 1990 pe postul TVR1, iar după 1996 s-a mutat pe postul PRO TV. Eugen Patriche, scenaristul acestui program a adaptat poveștile clasice: Cenușăreasa, Jack și fasolea fermecată, Robin Hood, Robinson Crusoe, Greuceanu, în seriale precum : Dosarele Abra, Desființați etajul 2, Răzbunarea lui Peter Pan ,Cui i-e frică de întuneric?

De remarcat sunt și ecranizările lui Walt Disney care au încântat copiii de pe întreg mapamond . Atât animațiile sale cât și filmele au avut succes incontestabil la public. Dintre acestea putem menționa ca fiind preluate din literatura pentru copii următoarele creații: Albă ca zăpada și cei șapte pitici, Frumoasa din pădurea adormită, Pinocchio, Alice în Țara Minunilor, Peter Pan ,Cenușăreasa.

Astăzi asistăm, din păcate, la un declin vizibil în ceea ce privește rolul educativ al acestei „ puteri” în evoluția culturală și morală a societății. Timpul de emisie scurt al programelor culturale, calitatea acestora și orele târzii la care sunt difuzate, favorizează acest fenomen care ia amploare la nivel global. Sunt mediatizate în exces modele de comportament negative , fapte antisociale, scene violente, care ajung să fie imitate de copii. Dorința de faimă, de a fi în centrul atenției, naște comportamentul de imitare, astfel copiii ajung să idolatrizeze falsele vedete, să preia din comportamentul și limbajul personajelor din desenele animate și filme. Multe din animații sunt total nepotrivite pentru copii, acestea conținând scene de violență, limbaj neadecvat, atitudini sfidătoare, care nu sunt un exemplu bun de urmat de către micii telespectatori abandonați de cele mai multe ori de către părinți în fața micilor ecrane.

Un film animat, aparent inofensiv, poate avea un impact negativ asupra comportamentului copilului, dacă acesta nu înțelege adevăratul mesaj. S-a întâmplat să-mi observ, în timpul jocului, fetița, rostind replica: „Baghetă de lumină, distruge-l pe Welmnock!” – o imita pe Barbie în desenul animat „Bagheta de lumină”. Vizionând filmul singură, a fost captivată de scena în care prințesa încerca să se apere de personajul negativ- un vrăjitor care îi transformase sora într-un cal înaripat, iar părinții în stană de piatră. Răutatea vrăjitorului o determină să foloseacă în scopul răzbunării și cu ură o bagheta de lumină , cu puteri magice, construită cu greu din: „o măsură de curaj, un cristal aprins de eterna flacără a speranței și un inel al iubirii eterne”. Spre uimirea personajului, bagheta nu funcționează iar vrăjitorul învinge și îi fură bagheta. Neputând nici el să o folosească, o aruncă. Prințesa înțelege că bagheta funcționează doar dacă e folosită cu scop nobil, pentru dreptate și nu pentru a distruge. Reconstruiește bagheta și- l înfruntă pe vrăjitor, rugând ca blestemul acestuia să fie desfăcut. De data aceasta bagheta o ajută , vrăjile sunt desfăcute, iar Welmnock este pedepsit să- și slujească cele trei neveste cu care se purtase foarte urât.

Singur, copilul nu a înțeles morala basmului –răul nu poate fi învins cu rău. Abia după ce am vizionat împreună filmul și am discutat scenele respective, a înțeles mesajul și a încetat să mai repete acea replică.

Concluzia este clară , copilul nu trebuie abandonat în fața calculatorului sau a televizorului fără supraveghere, fără să se discute despre ceea ce vede, despre ce a înțeles. De altfel și cu lecturile lor trebuie să se procedeze în aceeași manieră, existând și în această situație riscul ca exemplul negativ să fie însușit de copil.

În urma analizei chestionarului acordat elevilor ( anexa 1) , am putut constata că doar un procent de 40% dintre elevii chestionați discută cărțile citite cu cineva. Cel mai des discuțiile sunt purtate cu învățătorii și colegii, urmând mamele și foarte rar tații sau bunicii. Discuțiile se poartă în mod special dacă lecturile au fost realizate cu scopul rezolvării unor teme, dacă însă copilul a lecturat ceva din proprie inițiativă, nu s-a purtat nici o discuție pentru clarificarea mesajelor receptate. Procentajul emisiunilor televizate, a filmelor vizionate , care au fost discutate de către copii cu un adult scade la 20, 3 % . Aceste concluzii sunt alarmante și determină necesitatea educării părinților în vederea unei mai bune colaborări sub acest aspect.

Educația transmisă prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, trebuie să fie pozitivă din punct de vedere moral și estetic. Atât părinții cât și cadrele didactice au datoria de a dirija copilul în alegerea emisiunilor televizate sau difuzate la radio, în selectarea operelor literare pentru lecturare, a revistelor sau a ziarelor. Valorile culturale și morale pot fi transmise prin media, dacă aceasta promovează demnitatea umană, realizările pozitive ale oamenilor, dacă respectă standardele etice.

Victor Botez în lucrarea Comunicare și valoare în presă ( 1987, p.93), prezintă un experiment produs în Atena. Irene Psareli, redactor la un post de radio a dorit să facă o farsă de 1 aprilie și a introdus un anunț prin care se solicita evacuarea populației din centrul Atenei, pentru că poluarea atinsese cote maxime, care puneau viața cetățenilor în pericol, mai mult, șoferii aflați în trafic au fost rugați să oprească motoarele vehiculelor pentru ca să nu se agraveze situația. Anunțul a fost luat în serios, nimeni nu a verificat veridicitatea informației . Școlile s-au închis, circulația a fost blocată. Această întâmplare a dovedit forța presei, puterea de a influența, de a manipula, de a fixa o ierarhie a valorii indivizilor și a societății. Atât școala, cât și familia trebuie să aibă în vedere aceste aspecte negative, să învețe de mic copilul să discearnă între adevăr și minciună, să nu se lase înșelați de diverse informații, să verifice cât adevăr există în ele. Pentru toate acestea este nevoie de o educație în acest sens. Dacă publicul este educat și are puterea de a discerne între adevăratele valori și kitschuri, atunci pericolul manipulării, al promovării falselor valori s-ar diminua.

Așa cum remarcă și Sorin Preda , în Jurnalismul cultural și de opinie (2006, p. 42), nu este greu de observat faptul că, astăzi, cele mai importante concepte promovate de televiziuni sunt “faimos” și “bogat”. Prin intermediul televiziunii, oamenii ajung faimoși pentru că nu fac nimic, pentru că se ceartă, pentru că își etalează sânii sau mușchii, pentru că sunt necinstiți, pentru că divorțează sau au amante și amanți, frecventează cluburi sau se droghează în discoteci. ” În universul acesta al moralei inversate, mai rău înseamnă mai bine. Show-ul prezintă realitatea ca pe o luptă pentru un premiu și sugerează că și în viață, ca și la televizor, totul este permis și, cu cât totul pare mai demn de dispreț, cu atât ne place mai mult.”(Sorin Preda, p.42) Așa ajung emisiuni de genul Big Brother, Noră pentru mama sau Fata lui tata, să o obțină audiență maximă. Nu mai miră pe nimeni că în urma emisiunilor difuzate copiii,tinerii își doresc să devină cântăreți și manechini precum: Oana Zăvoranu, Monica Columbeanu, Andreea Tonciu , Sânziana Buruiană.

Nu este de neglijat nici impactul negativ al presei de scandal, care cu ajutorul paparazzi-lor, surprinde prin efracție scene intime din viața vedetelor, încâlcând dreptul la viața privată sub pretextul dreptului la informație de care beneficiază publicul. Aceste informații, alături de imaginile sexy prezentate constant atât pe ecrane, cât și în presa scrisă, satisfac gustul vulgar și a creat “o psihopatie a fotografiei- sexy”( Victor Botez, Comunicare și valoare în presă- p.112). Prin urmare, astăzi , fotagrafiile copiilor noștri sunt toate sexy și sunt popularizate fără teamă și fără nici un control din partea familiei, pe rețelele de socializare, precum Facebook, Youtube, Google Plus.

Analizând programele TV săptămânale (TV Mania, PRO TV Magazin,…) este ușor de constatat, că practic lipsesc emisiunile culturale dedicate copiilor. Nici măcar canalele de televiziune națională, nu dau suficientă importanță acestui aspect. TVR 1 cuprinde în grila sa de programe următoarele emisiuni educative: Teleenciclopedia (sâmbăta între orele 18,45 – 19,45) și Tezaur Folcloric ( duminica , orele 16,00-17,10), iar TVR 2: Atenție se cântă (sâmbătă- 14,35 -16,00) , “H-ora prichindeilor”( duminica,8, 00-9,oo ) și mai nou, începând cu 17 martie 2013 , duminica la ora 10 se va difuza filmul Fram. Multe dintre posturi, difuzează filme, care pot fi urmărite și de copii, la ore foarte târzii, iar cele interzise la ore de maximă audiență. Spre exemplu postul de televiziune PRO CINEMA a avut în program, sâmbătă pe 23 februarie, la ora 22, filmul Salvați-l pe Willy , iar la ora 23, pe un alt canal de televiziune se difuza filmul “Cireșarii”. Printre puținele canale care mai au în vedere și copiii se numără și HBO. Pe acest canal, micii telespectatori au putut urmări în perioada 22-28 februarie următoarele filme: Păpușile Muppet, Ștrumfii, Tom Sawyer, Cenușăreasa. Canalele dedicate altădată exclusiv copiilor, au acum programe discutabile. Multe dintre animațiile și filmele prezentate conțin scene de violență, limbaj nepotrivit, atitudini negative. Părinții trebuie să urmărească cu maximă atenție ce vizionează copilul pe canalele Cartoon Network și Disney Channel. Animații precum : Robotboy, Gemenii Cramp, Johnnz Test, Eliot Kid, Hero 108, The Garfield Show ,difuzate pe canalul Cartoon Network, între orele 21,00 și 7,00, nu trebuie urmărite de copii, fiind destinate adulților. Mulți părinți au credința că tot ce este animat este dedicate copiilor și îi lasă să urmărească absolute orice. De asemeni și postul Disney Channel (http://ro.wikipedia.org/wiki/Disney_Channel) “un canal de televiziune prin cablu specializat în programe pentru copii prin seriale și filme originale, originar din Statele Unite” are filme de calitate îndoielnică, care promovează în exces idea de “vedetă”, glumele de prost gust, farsele. Vizionate necontrolat, copiii ajung dependenți de aceste seriale, imită comportamentul personajelor, preia din atitudinea și limbajul acestora, își doresc să devină doar cântăreți și manechini, motiv pentru care vedetele preferate de micile generații sunt : Hannah Montana, Eminem, Iulia Vântur, 50 Cent, Andrada Popa, Connect-R, Lionel Messi, Marius Moga, Mr. Bean ,Peter Parker, Bella Thorne. Astăzi, programele, care altădată erau pentru copii, sunt mai potrivite adolescenților, tinerilor. Copiii au rămas doar cu Minimax (http://ro.wikipedia.org/wiki/Minimax_%28televiziune%29), “un canal central-european de desene animate”, Disney Channel Junior și Boomerang (http://ro.wikipedia.org/wiki/Boomerang), “un canal de televiziune apărut în SUA, pe care se difuzează desene animate”. Canalul Minimax este unul dintre puținele canale care acordă atenție formării valorilor culturale și morale. Copii pot învăța să fie sinceri, cinstiți, politicoși, prietenoși, harnici alături de personajele serialelor: Locomotiva Thomas și prietenii săi, Franklin, Fifi și floricelele, Pompierul Sam. Tot aici copiii intră în contact cu filme inspirate din literature pentru copii: Înconjurul lumii în 80 de zile cu Willy Fog și Călătorie spre central pământului cu Willy Fog ( create după romanele lui Jules Verne) , Andersen, povestitorul, O lume dispărută (adaptate după romanul lui Arthur Conan Doyle), Șoriceii mușchetari ( o variant umoristică a romanului Cei trei mușchetari, de Alexandre Dumas).

Literatura și, în general, toate sectoarele culturale, trec astăzi printr-o perioadă de declin, numărul consumatorilor de artă scăzând alarmant. O încercare de redresare a acestei situații a avut-o cotidianele Adevărul și Jurnalul Național. Adevărul a lansat pe piață la prețuri avantajoase colecțiile: 100 de cărți, Adevărul pentru copii (poveștile – Disney), Miturile și Legendele Lumii, iar Jurnalul Național a promovat colecțiile: Nobel, Biblioteca pentru Toți, Cărți de povești, Carte de buzunar. Toate aceste colecții s-au bucurat de succes, înregistrându-se vânzări considerabile, însă mai este foarte mult de lucru până când lucrurile se vor reașeza în matcă.

I.2.3. Literatura pentru copii în învățământul primar

Literatura pentru copii reprezintă instrumentul forte al învǎțǎtorului, de care acesta se slujește în formarea copilului, contribuind la lărgirea orizontului de cunoaștere al acestuia, la formarea unui vocabular activ, bogat și a unei exprimări literare, corecte, la educarea sentimentelor estetice. Prin intermediul lecturii se transmit valorile culturale ale societății: artă, morală, legi, credință, obiceiuri, motiv pentru care se acordă o deosebită atenție modului în care elevii receptează semnificația operelor literare.

Chiar dacă literatura pentru copii nu se studiază în învățământul primar ca o disciplină distinctă, o putem regăsi într-o pondere semnificativă în cadrul disciplinei limba și literatura română, dar și în cadrul unor discipline precum: istorie, geografie, educație civică.

Studierea limbii și literaturii române în învățământul primar are ca obiectiv central dezvoltarea competențelor elementare de comunicare orală și scrisă ale copiilor, precum și familiarizarea acestora cu texte literare și nonliterare semnificative din punct de vedere al vârstei cuprinse între 6/7-10/11 ani (Programa școlară, 2004). Noile programe urmăresc dezvoltarea integrată a capacităților de receptare a mesajului oral și scris (citire/lectură), respectiv de exprimare orală și scrisă. Programa școlară reprezintă documentul cheie în desfășurarea activității didactice, fiind elaborată de către autoritățile școlare centrale și cuprinde obiectivele cadru, obiectivele de referință, conținuturile învățării și exemple de activități de învățare, care trebuie parcurse într-un an de studiu, la o anumită disciplină. În funcție de prevederile programei, învățătorul construiește un scenariu al activității – planificarea calendaristică, pe care îl respectă pe parcursul anului școlar și care poate suporta modificări în funcție de evoluția elevilor.

Obiectivele cadru au un grad ridicat de generalitate și de complexitate și se referă la capacități și atitudini specifice disciplinei fiind urmărite de-a lungul mai multor ani școlari- cicluri curriculare, în timp ce obiectivele de referință precizează rezultatele care sunt așteptate la sfârșitul unui an de studiu și urmăresc progresia în achiziția de competențe și de cunoștințe. Conținuturile învățării sunt mijloacele cu care se lucrează în activitățile de învățare și prin care se ating obiectivele cadru și de referință.

Literatura pentru copii joacă un rol principal în atingerea obiectivului cadru privind dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris (citirea/lectura). Conținuturile care vizează acest obiectiv sunt grupate pe clase, ținându-se cont de complexitatea competențelor și de vârsta copiilor. La clasa I, micul școlar se va familiariza cu noțiuni precum: carte, volum, copertă, foaie, pagină, direcții de orientare în pagină, litere, grupuri de litere, cuvânt, propoziție, text, titlu, autor. Va putea lua contact cu literatura pentru copii prin intermediul manualelor alternative, bogat ilustrate. Pornind de la basmele ilustrate în paginile abecedarelor, copilul va pătrunde treptat în lumea literară. Începând cu clasa a II-a, elevii vor studia texte narative, lirice, vor caracteriza personaje. Dacă în clasa I are loc alfabetizarea școlarului, în clasele următoare accentul cade pe înțelegerea mesajului scris, pe formarea deprinderii cititului, ceea ce asigură dezvoltarea gândirii critice și a creativității.

Programa școlară menționează faptul că „tematica textelor trebuie să reflecte universul copilăriei și valorile proprii acestuia”. Autorii manualelor au libertatea de a utiliza texte literare, în proză sau în versuri, dar și texte non-literare. Acestea vor fi de mică întindere și vor cuprinde maxim 100 de cuvinte la clasa I, 200 de cuvinte la clasa a II-a, 300 de cuvinte la clasele a III-a și a IV-a. Studierea textului literar va avea în vedere citirea corectă, fluentă și expresivă, explicarea cuvintelor, rezolvarea problemelor de vocabular. Începând cu clasa a II-a, treptat, elevul se va familiariza, conform programei școlare, cu noțiuni precum: text literar, text non-literar (biletul, invitația, reclama, afișul), text narativ, text liric, titlul, autor, personaje, vers, strofă. La începutul clasei a II-a, micii lectori vor delimita textul literar în fragmente logice, vor povesti oral textul, vor recunoaște personajele, pentru ca în clasa a III-a să poată formula ideile principale, iar în clasa a IV-a să recunoască determinanții temporali și spațiali ai acțiunii, să realizeze rezumatul narațiunii după planul simplu de idei , să recunoască trăsăturile fizice și morale ale prsonajelor literare.

Analizând manualele alternative pentru disciplina limba și literatura română de la clasele primare, se poate constata că învățarea citirii și a scrisului se realizează prin texte cu valoare literară, selectate din operele scriitorilor. Chiar dacă abecedarele au o structură aparte, operele literare nu lipsesc. Perioada preabecedară îl introduce pe micuț în lumea literaturii prin intermediul basmelor ilustrate – Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani și Ursul păcălit de vulpe, scrise de Ion Creangă; Scufița Roșie , Albă ca Zăpada și cei șapte pitici – după Frații Grimm. Chiar dacă accentul cade pe însușirea sunetelor și a literelor limbii române, nu va fi neglijată lectura nici în perioada abecedară. Exercițiile de analiză și sinteză fonetică, specifice clasei I, îi permit învățătorului să pornească în predarea sunetului și a literei corespunzătoare, de la un text literar. Separarea propozițiilor din vorbire se realizează plecând de la o povestire cunoscută, de la imaginile din manuale care redau secvențe din diferite povești. Perioada postabecedară oferă posibilitatea de a intra mai adânc în contact cu textele literare. Copii vor descifra cu plăcere mesajele transmise atât de poeziile care au o tematică variată cât și de către textele narative de scurtă întindere. Chiar dacă nu toate manualele alternative sunt bogate în astfel de texte, nimic nu poate opri învățătorul să pună elevul cât mai des în contac cu opera literară. Dintre toate abecedarele aflate în uz la momentul actual, cel elaborat de Olga Pârâială conține texte narative și lirice din belșug. Elevii care studiază după acest manual pot face cunoștință cu personajele textelor: Fata babei și fata moșneagului (Ion Creangă), Fluierul fermecat ( Victor Eftimiu), Neghiniță (Barbu Ștefănescu Delavrancea), Povestea literelor (Ionel Teodoreanu), Școala lui Fănuță (Spiridon Vangheli) și de asemeni se pot emoționa lecturând poeziile: Gândăcelul (Elena Farago), Fapte bune (Florentina Popa), Piticii din pădure ( Constanța Buzea).

Începând cu clasa a II-a , manualele aduc în fața micilor cititori texte literare cât mai variate: basme, fabule, schițe, legende, snoave, povestirea, nuvela, romanul, pastelul, imnul, balada.

I.3. Scopul și sarcinile receptării textelor literare

Omului, ca ființă socială, îi este caracteristică nevoia și totodată plăcerea de a comunica, de a transmite și de a primi informații, de a cunoaște, de a se descoperi. Aceste aspecte au determinat nașterea literaturii – ca artă a cuvântului, un dar al Divinității, căci e bine știut faptul că „la început a fost cuvântul, iar cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”( Ioan 1,1). Literatura ne oferă prilejul de a observa impactul cuvântului asupra destinului uman, modul în care omul a fost influențat de puterea constructivă sau distructivă a cuvântului, astfel că lectura unui text literar nu trebuie să se limiteze doar la o citire simplă a cuvintelor, ci trebuie transformată într-un proces mult mai complex pentru a înțelege textul.

Scopul receptării textelor literare este de a educa și de a transforma omul, oferindu-i posibilitatea de a cunoaște viața, dezvăluindu-i aspecte ale realității. Prin intermediul textului literar se produce un transfer de cunoștințe, sentimente, emoții, conflicte, trăiri sufletești, experiențe, dinspre autor spre lector, care au menirea de a forma gustul estetic, de a forma orizontul intelectual-cultural al receptorului. Regăsindu -se în personajele din carte, cititorul, trăiește alături de ele, sentimentele autorului: iubește, urăște, admiră, se teme, se bucură, plânge sau râde odată cu el, învață din greșelile personajului ca și cum ar fi ale sale, trăirile acestuia devin trăiri personale ale cititorului, experiență proprie de viață. Printr-o receptare corectă a mesajului transmis de textul literar, are posibilitatea de a cunoaște lumea, de a descoperi adevăratele valori ale umanității, de a acumula indirect experiență de viață. Lectura oferă celui care citește atât satisfacție, cât și prilejuri noi de reflecție, de meditație, punându-și amprenta pe comportamentul acestuia.

Obiectivul major al receptării textelor literare este acela de a-l ajuta pe micul cititor să se regăsească în multitudinea acestor scrieri, să realizeze conexiuni, să repereze similitudini și diferențe, să descopere lumea cu noi civilizații și universuri culturale. Pentru a putea fi îndeplinit acest obiectiv, este necesar să se exploateze opera literară sub toate unghiurile astfel va fi valorificată atât din punct de vedere cognitiv, cât și din punct de vedere estetic și moral. Receptarea textului literar solicită spiritul creator al micului școlar, dezvoltă gustul și interesul pentru creațiile literare. Elevii trebuie obișnuiți să selecteze textele valoroase, să se identifice cu textul, să participe intelectual și să trăiască afectiv, pentru a reuși decodarea mesajului transmis de opera literară.

Receptarea textelor literare are drept sarcini: cultivarea gândirii, formarea concepției despre viață, sensibilizarea cititorului față de frumos, de adevăr, de valorile morale și nu în ultimul rând de a înțelege literatura ca artă. Printre sarcinile specifice receptării operelor literare se regăsesc și : dezvoltarea limbajului- îmbogățirea vocabularului; formarea deprinderii de a citi corect, expresiv, conștient; dezvoltarea spiritului de observație, dezvoltarea atenției, dezvoltarea creativității, a imaginației.

Literatura joacă un rol esențial în ceea ce privește educarea elevilor în spiritul adevărului, al dreptății, al binelui, în formarea caracterului promovând atitudini pozitive precum: hărnicie, cinste, demnitate, curaj, patriotism, milă, loialitate, spirit de sacrificiu, respect, în formarea unei conduite civilizate în societate.

După cum precizează Vistian Goia, literatura este întrebuințată „ ca instrument educativ, de influențare benefică a minții și a registrului afectiv al tinerilor școlari”, asemeni unui „îndreptar menit să ajute la descoperirea indentității copiilor, cititorilor aflați într-un dificil și însemnat proces formativ”.

Constantin Parfene este de părere că prin modelele de artă literară se acționează „direct asupra sensibilității și, implicit, conștiinței lor, inoculându-le cunoștințe, idei, sentimente și modelându-le atitudini, comportamente umane”.

I.4. Valoarea instructiv-educativă a literaturii pentru copii în raport cu emisiunile de divertisment

Prin gradul de accesibilitate, prin profunzimea mesajului și prin realizarea artistică, literatura pentru copii reușește să intre în relație afectivă cu cititorii, oferindu-le pe lângă satisfacția lecturii și posibilitatea unor trăiri spirituale, a unor prilejuri de reflexie. Deși are rivali puternici – televiziunea și internetul, totuși lectura operelor literare rămâne una dintre cele mai eficiente căi instructiv- educative, pentru că reușește să pună la dispoziția lectorilor cunoștințe din domenii diverse, despre mediul înconjurător, despre trecutul istoric al omenirii, despre om.

Cartea reprezintă obiectul cultural indispensabil dezvoltării copilului pentru că prin ea se hrănește imaginarul și tot ea îi oferă posibilitatea de a descoperi și de a folosi limba.

Este evident că nu poate fi neglijată literatura pentru copii, însă nu putem observa și partea pozitivă a televiziunii , a internetului, care ne pot fi de un real ajutor în anevoiosul drum al formării viitorilor adulți, pentru că, așa cum afirmă și Ioan Șerdean, « între acestea și activitatea cu cartea există o intimă corelație ; ele se intercondiționează, se completează reciproc, fiecare având însă și specificul său aparte » . Din acest motiv este necesar să se creeze o punte de legătură între școală și mijloacele de comunicare în masă. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral și scris, este un obiectiv urmărit atât de instituțiile școlare căt și de mass-media. Cadrele didactice se pot folosi cu succes de mijloacele tehnice oferite de această ramură în procesul educativ, atât în cadrul activităților școlare cât și în desfășurarea activităților extrașcolare. Cu ajutorul profesorilor și al familiei, elevii vor învăța să utilizeze aceste mijloace, pentru ca ele să devină un instrument al muncii intelectuale.

La început, televiziunea avea rolul de a transmite stocul cultural și informațional, deținut de comunitate la un moment dat, cu scopul de a ridica calitatea și standardele culturale, morale, sociale ale vieții, însă, pe parcurs, mai ales după 1989, balanța a fost înclinată în sens invers, devenind un mijloc de manipulare, de dominare, de dezumanizare.

Emisiunile de divertisment au ca țintă nu doar relaxarea publicului larg, ci și culturalizarea acestuia prin emisiuni cu conținut informațional de calitate din punct de vedere artistic și moral. Aportul educativ al televiziunii se realizează prin impunerea valorilor, a atitudinilor, a modelelor comportamentale pozitive, acestea având drept scop formarea unui cod socio-cultural, completând astfel, educația realizată într-un cadru instituționalizat.

Mass-media oferă atât adulților, cât și copiilor posibilitatea de a-și ocupa timpul liber, receptând o cantitate

numeroasă de mesaje care pot influența imediat sau în timp, direct sau indirect, previzibil sau imprevizibil personalitatea aflată în formare, generând noi opinii, atitudini, comportamente. Numeroase studii au demonstrat faptul că vizionarea programelor violente au un impact negativ asupra individului, influența acestora fiind diferită, în funcție de vârsta telespectatorului și de cantitatea vizionată de acesta, de cultura sa. De asemeni s-a putut constata că filmele inspirate din literatura pentru copii au contribuit în mod benefic la formarea caracterului. Vizionând filme precum: Cireșarii, Toate pânzele sus, Colț Alb, Singur pe lume, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul,copilul are ocazia să trăiască aventuri palpitante alături de personajele îndrăgite, să descopere și să asimileze noi informații despre mediul înconjurător, despre trecutul istoric, despre obiceiurile și dainile strămoșești, învață ce este respectul, toleranța, recunoștința. La polul opus se află filmele care promovează violența: Robot Boy, Gemenii Cram. Acest gen de filme marchează în mod negativ copilul, care se va identifica cu personajele agresive asimilând inconștient un stil violent de relaționare cu semenii săi. Urmărind asemenea emisiuni micul telespectator se va acomoda treptat cu violența, va deveni irascibil, impulsiv și va ajunge ca în final să săvârșească acte de violență.

Este alarmant și faptul că majoritatea emisiunilor de divertisment difuzate, cu cea mai mare audiență, sunt lipsite de valoare, promovează kici-uri și adorm gândirea prin stereotipurile prezentate. Producătorii unor astfel de emisiuni, ignoră faptul că rolul acestor emisiuni nu constă doar în a relaxa telespectatorul, de a elimina stresul cotidian, de-al scoate din rutină, ci și de a-i oferi posibilitatea să intre în contact cu arta, de a-i dezvolta gustul pentru frumos, de a informa, de a educa. Din dorința de a distra publicul, care s-a dovedit foarte interesat de astfel de programe, au apărut nenumărate emisiuni- spectacol, care au ca unic scop amuzamentul, fără să țină cont de adevăratele valori. De dragul audienței, majoritatea emisiunilor de divertisment abundă în subiecte cu tentă sexuală, “vedetele” fabricate peste noapte utilizând gesturi și limbaj licențios. Divertismentul prezentat de majoritatea canalelor românești, este vulgar, bazat în special pe scandal, ceartă, pe divulgarea problemelor personale ale unor inși mediocri, care pretind a fi vedete.

Acest gen de emisiuni sunt preferate în special de persoanele care au probleme de relaționare, care sunt nemulțumite de modul lor de viață, care sunt neliniștite, frustrate și caută satisfacții iluzorii. Consumul în exces al acestor produse mediatice are ca efect pasivitatea socială și conformismul, după cum afirmă Paula Păduraru. (http://www.infoapollonia.ro/invatamant/televiziunea-spectacol-intr-o-carte-emisiunile-de-divertisment/)

După revoluție, când mass –media s-a eliberat din lanțul cenzurii, nu a mai promovat modele decente, cu experiență de viață, cu o carieră în față, respectate în societate pentru meritele profesionale ci a mediatizat " modelul femeii ușoare și a barbatului “macho”. Având astfel de modele, puțini sunt copiii care își mai doresc să calce pe urmele profesorilor, ale personalităților prezentate în cărți, filme sau în presă, ei își doresc să fie „maneliști”, „fotomodeli”, „cântăreți”. Fetițele nu-și mai doresc să fie precum “fata moșului” din poveste – harnică, bună, miloasă, răbdătoare și supusă, pentru a fi răsplătită în urma efortului depus, ci visează să trăiască rolul Monicăi Columbeanu sau pe al Anei-Maria Prodan.

Aceste aspecte negative se doresc a fi înlăturate cu ajutorul Consiliului Național al Audiovizualului, constituit cu scopul de a impune anumite restricții, limite, cenzuri, de a controla tipul de informație ce este transmis către public.

Atât literatura pentru copii, cât și emisiunile televizate au o valoare etică- prezintă modele de viață pozitive, demne de a fi urmate sau modele negative, care trebuie evitate. Pentru ca atât valoarea instructiv-educativă și formativă a literaturii pentru copii, cât și cea a emisiunilor televizate sau radiofonice, să își facă simțită prezența și să producă efecte, este necesar ca școala în colaborare cu familia să recomande elevilor lecturi, filme, spectacole, piese de teatru, emisiuni televizate sau radiofonice potrivite, ținând cont de psihologia vârstelor căci « nu forma culturii difuzate prin mass-media reprezintă un pericol, ci conținutul noncultural ce se difuzează prin aceste canale.( Ioan Șerdean, p. 222).

Capitolul II.

Realizarea educației moral-civice prin intermediul

literaturii pentru copii

II.1. Rolul educației moral-civice

II.1.1. Definirea noțiunii „ educație moral-civică”

Educația reprezintă un sistem de acțiuni informative și formative, desfășurat conștient, sistematic cu scopul de a transforma individul în conformitate cu un set de finalități urmărite de către societate la un moment dat, care se materializează prin: ideal educațional, scop educațional și obiective educaționale.

Idealul educațional oglindește aspirațiile societății, la un moment dat, cu privire la tipul de personalitate pe care și-l dorește. Societatea românească, în prezent, țintește prin politicile sale educaționale, spre dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individului, spre formarea unei personalități autonome și creative, care să se adapteze ușor schimbărilor ce intervin, pentru a se integra atât în societatea românească cât și în cea europeană și să facă față cerințelor de orice natură.

Un rol însemnat în realizarea idealului educațional îl are educația moral-civică, care urmărește formarea profilului moral al personalității elevilor. Această componentă a educației își propune să formeze individul ca subiect moral, capabil să gândească, să simtă și să acționeze în spiritul cerințelor morale și sociale, să respecte principiile, valorile și normele societății în care trăiește. Astfel, efectele sale se manifestă atât asupra individului cât și asupra intregii societăți, căci comportamentul insului se raportează la normele morale, la prescripțiile juridice care la rândul lor dictează valorile culturale, estetice, științifice, profesionale.

Există persoane care separă educația civică de cea morală, însă comportamentul moral include și comportamentul civic, căci nimeni nu poate avea un comportament moral, dacă nu respectă valorile unei societăți precum: legea, cutuma, tradițiile.

Morala reprezintă “ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică” (http://dexonline.ro/definitie/morala), este oglinda conștiinței sociale, reflectă relațiile dintre semeni și orientează comportamentul uman spre coordonatele impuse de către societate, într-un anumit spațiu și timp (I.Nicola, p.20).

Dacă idealul moral vizează “chintesența morală a personalității umane”, exprimată prin valori morale precum: patriotism, libertate, cinste, cooperare, responsabilitate, modestie, spirit civic (I.Nicola, p.21), idealul civic constă în formarea omului ca cetățean, acționând pentru binele țării, al poporului în mijlocul căruia trăiește. Prin urmare, putem vorbi fără reținere de o educație moral-civică fără a despărți aceste concepte, scopul educației moral-civice fiind acela de a transforma individul într-un subiect moral, care simte, gândește și acționează ca un bun cetățean, în spiritul cerințelor și exigențelor moralei sociale, având un comportament civic angajant (A.Barna, p.93).

Formarea personalității elevilor nu este importantă doar prin ea însăși, ea are valoare doar dacă este pusă în mod conștient și creator în serviciul națiunii române, dacă se reflectă în

atitudinea și conduita moral – cetățenească, civică.

II.1.2. Contribuția literaturii pentru copii și a mass-mediei în formarea conduitei și a conștiinței moral-civice

Educația moral-civică asigură formarea profilului moral al elevului, astfel acesta ajunge să gândească, să simtă, să acționeze conform exigențelor morale sociale impuse de societate prin idealurile, valorile, normele, regulile sale.

Sarcinile educației moral-civice constă în formarea conștiinței moral-civice și a conduitei moral-civice.

Formarea conștiinței civice presupune:

cunoașterea de către subiect a valorilor, a normelor, a regulilor morale și de conduită civică (componenta cognitivă);

acceptarea valorilor, normelor, regulilor morale și de conduită civică în planul vieții afective (componenta afectivă);

voința de a respecta aceste valori, norme, reguli morale și de conduită civică (componenta volitivă).

Formarea conduitei morale urmărește dobândirea unor deprinderi, obișnuințe de comportare morală și civică, de automatizare a unor manifestări ale trăsăturilor pozitive de caracter cum ar fi : cinstea, sinceritatea, hărnicia, modestia, patriotismul, toleranța, punctualitatea, altruismul.

Se poate observa ușor că cele două componente ale educației moral-civice – conștiința și conduita, se intercondiționează și se completează reciproc, formarea subiectului moral fiind un proces de interiorizare continuă a moralei sociale.

Punctul de pornire pentru formarea conduitei morale îl constituie informațiile morale, însă acestea nu se pot transforma în comportament moral-civic doar prin receptarea lor, trebuie valorificat potențialul lor educativ, pentru ca informațiile să se transforme în acte de comportament.

Pentru realizarea educației moral-civice un rol deosebit de important îl are literatura pentru copii, care oferă cititorilor informații, exemple concrete de fapte, atitudini, evenimente. Analiza acestora îi ajută pe micii școlari să își însușească concepte, idei și comportamente .

Spre exemplu, basmele, atât de îndrăgite de copii, contribuie la formarea trăsăturilor de caracter prin conținutul lor, prin tematica abordată într-o formă accesibilă – naștere, căsătorie, moarte, timp, spațiu, bogăție,sărăcie, fericire. Modelele comportamentale oferite de personajele fabuloase îi ajută să-și formeze reprezentări și noțiuni despre : hărnicie, dreptate, adevăr, cinste, curaj, vitejie, loialitate, perseverență. Frumusețea morală a personajelor precum: Făt-Frumos, Greuceanu, Prâslea cel Voinic, Țugulea, Fata moșului, Cenușăreasa, Fata săracului (cea isteață), îi încurajează pe micuți să fie asemeni lor, mai ales că aceste personaje pozitive ies totdeauna câștigătoare și sunt răsplătite pe măsură, în timp ce rivalii- personajele negative: zmeii (răpitori, hoți), Spâlnul (viclean, mincinos, violent, arogant, lăudăros), Muma-Pădurii (vicleană,rea), Gheonoaia (urâcioasă, fioroasă, aprigă la mânie), sunt pedepsiți prin condamnare la moarte. Toți copiii își doresc să fie asemeni personajelor pozitive, fapt ce iese în evidență în special cu ocazia serbărilor școlare când sunt împărțite rolurile. Fetițele foarte greu acceptă rolurile: „mama vitregă”, „fata babei”, „ vrăjitoarea”, Muma-Pădurii”, iar băieții sunt greu de convins pentru a juca rolul zmeului sau al lupului.

Legendele, baladele, poeziile și povestirile istorice (Povestea Vrancei, Condeiele lui Vodă, Un ostaș de-al lui Țepeș, Toma Alimoș, Pașa Hassan, de George Coșbuc, Daniel Sihastru, de Dimitrie Bolintineanu) îl aduc pe copil în contact cu personalități istorice, eroi, viteji, de la care va învăța ce este patriotismul, dreptatea, libertatea, curajul, vitejia.

Snoavele (Isprăvile lui Păcală, de Petre Dulfu; Păcală și ursul; Boierul și Păcală; Păcală și Tândală) și fabulele (Câinele și cățelul, de Grigore Alexandrescu; Greierul și furnica, Al. Donici; Musca la arat, Al. Donici; Corbul și vulpea, de Jean de La Fontaine; Iepurele și broasca țestoasă, de Esop)) au rolul de a corecta viciile și defectele oamenilor, ironizând : prostia, lenea, zgârcenia, lăcomia, minciuna, hoția, mândria, lăudăroșenia.

Povestiri precum „Mama”, de Mircea Sântimbreanu, îi învață pe cei mici să fie ascultători, cuminți, să-și respecte părinții. Copiii din poveste sunt la început neascultători: țipă, strică, își murdăresc hăinuțele și nu prețuiesc munca mamei și efortul depus de aceasta pentru a-i îngriji. Atitudinea personajelor trezește în sufletul cititorului sentimente de rușine, de părere de rău, simte durerea personajului „mamă”, provocată de comportamentul necivilizat al copiilor săi. Când atitudinea copiilor se schimbă și încep să se poarte corect, cititorul trăiește odată cu „mama” sentimente de mândrie, mulțumire sufletească. Este evident că micuțul cititor își va schimba atitudinea față de mamă și în realitate, dorind ca aceasta să fie mândră de el, își va exterioriza sentimentele proprii pe care le încearcă față de mama sa atât prin declarații, cât și prin fapte .

Mici și mari, cu toți rămânem profund emoționați și marcați de povestea tragică a puiului de prepeliță, din schița Puiul a lui Ioan Alexandru Brătescu- Voinești, condamnat la moarte de ” neascultare”. Impresionează până la lacrimi și lupta aprigă cu sine, trăită de „mama” prepeliță, tăria de caracter și luciditatea de care acest personaj dă dovadă în momentul în care hotărăște că e mai bine să sacrifice un singur puișor, decât să-i pună în pericol pe toți. Oricât de năzdrăvan ar fi un copilaș, este imposibil să nu fie marcat și să nu fie mai atent la sfaturile mamei, să nu conștientizeze pericolele la care se expune prin neascultare.

Din conținutul poeziilor destinate celor mici: ,,Apa rece”(Mihai Negulescu), ,, Batista”, ,, Pisicuța” , copiii vor învăța : normele de igienă personală, cât de important este pentru sănătatea lor să fie curați, că vor fi apreciați de cei din jur în funcție de aspectul lor fizic. Dorința de a fi pe placul celor mari, de a fi apreciați și lăudați îi va motiva pe micuți să exerseze acțiunile de igienă: spălatul pe mâini, suflatul nasului, utilizarea șervețelului sau a batiste, prinderea părului în codițe, tăiatul unghiilor.

Hărnicia este inoculată lectorilor cu ajutorul poeziilor: Gospodina, de Otilia Cazimir; Sfatul degetelor, de Elena Farago sau prin povestirile: Nicu, de Ion Agârbiceanu; Și eu am două mâini, de Mircea Sîntimbreanu; Banul muncit, de Alexandru Mitru.

Adevărul și minciuna sunt teme abordate în numeroase specii lirice sau epice: Hainele cele noi ale împăratului, H.C. Andersen; Ionică mincinosul, de Alexandru Mitru; Niculaie la pepeni, de Cezar Petrescu.

Rolul disciplinei și al politeței, cititorii îl pot afla din lecturile: Obiceiuri bune, de Czeslaw Janczarski (Soarele, cât e de soare,/Obiceiuri bune are:/Când în zori și-arată fața/ Zice: "Bună dimineața!"/Pomii încă-s somnorosi./Dar răspund politicoși,/Plini de roua sclipitoare:/- Bună dimineața, soare!/ Când trec norii din greșeală/ Peste-a soarelui beteală,/ Spun: "Să mă scuzați, vă rog!"/ Și-o iau repede din loc./ Obosit de colindat,/Soarele nu s-a culcat;/ Înainte să apună / Dânsul zice: "Noapte bună!"); Cuvântul magic, de V. Ossea (Personajul principal, Pavlik, un băiețel nepoliticos și indisciplinat, care poruncește tuturor și crede că i se cuvine totul, află de la un bătrân cuvântul magic- “mulțumesc” , care îl ajută să îmbunătățească relația cu membrii familiei. ); Locul cel mai bun , de V. Sivetidis ( O casieriță este pusă în situația de a găsi “locul cel mai bun” într-o sală de spectacol pentru un băiețel nepoliticos și nerăbdător, acest loc se află lângă un băiețel “care știe să vorbească”).

În formarea conștiinței și a conduitei moral-civice, un rol la fel de important ca literatura pentru copii, îl are și mass-media, mai ales prin intermediul televiziunii. Este bine știut că astăzi copiii își petrec o mare parte din timp în fața micilor ecrane. Modelele comportamentale prezente pe micul ecran au un impact major asupra dezvoltării personalității telespectatorilor , își pun amprenta asupra modului în care gândim și luăm decizii. Efectul televiziunii poate fi pozitiv, când este prezentată viața unor personalități culturale, istorice, a unor oameni de succes sau negativ, în momentul în care sunt prezentate „personalități” fabricate pentru audiență – oameni îmbogățiți peste noapte, inculți, cu un limbaj licențios și o ținută provocatoare, care nu au altă scară de valori decât îmbogățirea și luxul personal.

La fel de nocive sunt și reportajele despre violență, filmele cu scene violente și erotice, reclamele cu conotații sexuale. Efectele acestora se oglindesc astăzi în comportamentul violent al elevilor în școală și în afara ei.

Studiile sociologice au dovedit că violența de pe micul ecran naște violență în lumea reală. Mesajele numeroase despre violență naște în sufletul oamenilor senzația de teamă, de insecuritate, de neîncredere în semeni, fapt ce îi determină să devină ei înșiși violenți ca urmare a instinctului de autoapărare. Nu ne miră comportamentul irascibil al tinerilor care par că se află permanent în gardă și sunt pregătiți să răspundă cu violență, în legitimă apărare, la un eventual atac. Astfel un elev își lovește în joacă colegul cu umbrela, iar acesta ripostează instinctual și-l lovește cu pumnul spărgându-i ochelarii și afectându-i vederea. Cei doi erau prieteni înainte de incident, ambii regretă faptele, dar consecințele sunt grave. Oamenii devin insensibili la durere, la suferința celor din jur, iar violența este mijlocul prin care își pot impune punctul de vedere și prin care își pot rezolva problemele sau prin care pot dobândi plăcerea.

Comportamentul violent devine un fapt firesc pentru generațiile crescute de televizor sau internet. Nu mică ne-a fost indignarea, când un elev care și-a agresat fizic un coleg a explicat comportamentul său astfel: “simțeam nevoia să lovesc pe cineva”.

Mesajul erotic incită imaginația copiilor și conduc la maturizarea precoce din punct de vedere sexual, la apariția unor tulburări grave atât din punct de vedere comportamental , cât și psihologic. Materialele erotice creează dependență, scade vârsta de la care tinerii își încep viața sexuală, naște sentimentul frustrării că nu pot fi seducători precum modelele de pe micul ecran.

Atitudinea ironică, limbajul impertinent, comportamentul răzvrătit, aroganța, promovate pe micul ecran formează tineri egoiști și individualiști, care nu pot socialize într-un mod normal, nu vor putea fi toleranți, nu vor fi prietenoși.

Televiziunea ar trebui să informeze populația obiectiv, neutru, echilibrat cu scopul de a creea opinii și nu convingeri. Rolul ei este de a apropia semenii, de a transmite valori, de a relaxa și distra telespectatorul, motiv pentru care este necesar să se creeze spațiu pentru emisiuni de calitate cu caracter educativ, din care copiii să învețe cum să-și dezvolte personalitatea, să îi ajute să-și formeze deprinderi și conduite sănătoase.

Emisiunile sportive, culturale sau cele care cuprind activități instructiv-educative ajută copilul să-și dezvolte capacitățile de interelaționare, comunicare și creativitate.

II.1.3. Conținutul educației moral-civice

Educația moral-civică este o latură importantă în formarea personalității, cu efecte care se resfrâng atât asupra individului ca beneficiar direct, cât și asupra societății ca beneficiar indirect, întrucât progresul economic și spiritual al unei societăți depinde de gradul de angajare al fiecărui individ pentru o mai bună calitate a vieții.

Conținuturile educației moral-civice corespund valorilor și normelor etice dezvoltate în cadrul principalelor domenii ale vieții sociale : educația patriotică, educația în spiritul disciplinei, educația în spiritul cooperant și participativ, formarea atitudinii față de muncă.

Patriotismul este o trăsătură fundamentală a personalității oricărui om. Bazele acestei trăsături se pun de la cea mai fragedă vârstă și se dezvoltă pe tot parcursul existenței umane ca urmare a relației dintre individ și patria sa. Patriotismul se manifestă prin atașamentul față de pământul natal, prin identificarea individului cu poporul din care se trage, prin respectarea tradițiilor, a eroilor, a limbii și a culturii, prin lupta și sacrificiul depus pentru apărarea independenței și libertății patriei, încrederea în viitorul și prosperitatea țării.

Prin educația patriotică se urmărește „interiorizarea conținutului și notelor definitorii ale patriotismului, transformarea lor în mobiluri interne și manifestări comportamentale ale elevului în relațiile sale cu mediul geografic, economic și spiritual al patriei sale”(A. Barna, p.97).

Formarea conștiinței patriotice se realizează prin asimilarea informațiilor care declanșează convingeri patriotice și trăiri afective corespunzătoare lor. Pentru aceasta profesorul trebuie să familiarizeze elevul cu frumusețile meleagurilor în care trăim, cu istoria acestor locuri, cu eroii care s-au jertfit pentru interesele poporului român, cu obiceiurile și tradițiile locului. Instrumentul aflat la îndemâna cadrelor didactice și care poate fi folosit cu mult succes este textul literar. Varietatea speciilor literare care abordează teme patriotice, oferă acestora, posibilitatea de a alege textul literar potrivit fiecărei categorii de vârstă. Copiii claselor primare sunt atrași de legende istorice, de balade, povestiri și chiar poezii patriotice. Ei lăcrimează ori de câte ori citesc povestirile Stejarul din Borzești, de Eusebiu Camilar sau Măriuca, de Călin Gruia și admiră vitejia, dreptatea, curajul, puterea și sacrificiul eroilor din povestirile istorice ale lui Dumitru Almaș ( Străbunul străbunilor- Burebista; Decebal, eroul dacilor; Dreptatea lui Vlad vodă Țepeș; Ștefan cel Mare, biruitor în lupta de la Vaslui; Mihai Vitezul, voievod al tuturor românilor; Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu), din legendele lui Dimitrie Bolintineanu ( Muma lui Ștefan cel Mare, Mircea cel mare și solii, Preda Buzescu, Fata de la Cozia, Maria Putoianca, Daniel Sihastru), din baladele și poemele istorice ( Toma Alimoș; Pașa Hassan, de George Coșbuc; Dan, căpitan de plai, de Vasile Alecsandri).

Frumusețea și bogăția locurilor natale o pot admira lecturând: Vara, de George Coșbuc; Țara mea, de Ioan Nenițescu, România pitorească, de Alexandru Vlahuță; Cartea Oltului, de Geo Bogza; Taine, de Mihail Sadoveanu; Pe drumuri de munte, de Calistrat Hogaș.

Toate aceste stări și trăiri afective, provocate de lectura unor astfel de opere literare, nasc sentimentul dragostei față de patrie

Conduita patriotică presupune formarea trăsăturilor de voință și caracter și include atât deprinderi și obișnuințe de comportare în spiritul cerințelor patriotismului, cât și anumite trăsături pozitive de caracter implicate pe plan comportamental: curajul, spiritul de sacrificiu, dragostea față de muncă, preseverența. Sentimentele, trăirile afective nu pot fi însușite ca niște simple informații, ele se declanșează și se mențin ca urmare a unei situații în care copilul este introdus. Conținutul activităților școlare și extrașcolare oferă o multitudine de posibilități de a descoperi patria și pot declanșa trăiri afective intense. Printre aceste activități pot fi enumerate: vizitele, excursiile și drumețiile, activitățile cultural-artistice, lectura literară, diferite serbări școlare cu ocazia anumitor evenimente etc.

Educația în spiritul disciplinei își propune să formeze individul pentru a accepta și respecta normele de conduită care reglementează raporturile interpersonale cu scopul de a asigura condiții prielnice pentru desfășurarea activității într-un anumit cadru. Școala, ca primă instituție în care este încadrat copilul, are rolul de-al obișnui cu respectarea regulilor impuse la un moment dat în societate, de- al ajuta să înțeleagă rostul acestor reguli și norme. Regimul zilnic din școală, concursurile școlare și activitățile extrașcolare îl pun pe „ micul om în formare” în situația de a fi: punctual, tolerant, politicos, curat, ordonat, conștiincios, prietenos, liniștit. Obiectivele urmărite sunt: formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare bazate pe respect și politețe atât în școală, cît și în familie și în societate; exprimarea civilizată în ceea ce privește limbajul, gesturile, atitudinea față de colegi, profesori, părinți, prieteni, vecini, față de oameni în general; comportamentul civilizat pe stradă, în instituții publice, în mijloacele de transport; combaterea violenței, a intoleranței.

Un instrument important aflat la îndemâna oricărui cadru didactic este literatura pentru copii. Aceasta oferă modele comportamentale demne de urmat, dar și comportamente negative, care analizate corect, oferă posibilitatea micului lector să înțeleagă de ce nu e bine să se comporte asemeni personajului negativ, care sunt consecințele unui astfel de comportament.

Pentru cultivarea disciplinei ca trăsătură de caracter, învățătorul se poate folosi de textele : Cuore, de Edmondo de Amicis; Recreația mare, de Mircea Sîntimbreanu; Păcălici la școală, de Nicolaie Labiș, Doi fați cuminți, de Elena Farago, Ce e bine, ce e rău, de Vladimir Maiakovski; Fapte bune, de Florentina Popa, Prietenii din penar, de Zheng Yuanjie; Proverbul, de Grigore Vieru; Mi s-a terminat caietul, de Mircea Sîntimbreanu; Cuvinte vrăjite, de Pierre Gamarra; Școala, de Ttudor Arghezi .

Omul este o ființă socială, motiv pentru care trăiește în cadrul unei comunități umane. Pentru o bună conviețuire este necesar să fie respectate anumite reguli, cu care acesta este familiarizat de la vârste cât mai mici, la început de familie și mai târziu de școală.

Educația în spiritul cooperant și participativ presupune pregătirea elevilor pentru a trăi în colectiv, formarea deprinderilor și a obișnuințelor specifice: de a relaționa cu membrii colectivului, de a se organiza, de a îndeplini sarcinile operativ, de a colabora. Prin formarea conștiinței și a conduitei cooperante și participative se urmărește ca elevii să înțeleagă aspectele și cerințele impuse de viața și munca în cadrul colectivului: într-un colectiv orice individ este dependent de ceilalți membri, fiecare membru al unui colectiv trebuie să-și ducă la bun sfârșit sarcinile pentru ca rezultatul să fie satisfăcător, un colectiv este mai puternic dacă e unit, un colectiv este unit dacă există respect între membrii săi și solidaritate.

În cadrul colectivului de elevi, prin activitățile întreprinse de educatori, copiii cunosc și înțeleg ce înseamnă dependența față de colectiv, forța colectivului în îndeplinirea sarcinilor, faptul că interesul lor personal depinde de îndeplinirea interesului colectiv. Relațiile interpersonale ivite ca urmare a activităților desfășurate în colectivitate declanșează sentimente și trăiri afective pozitive: solidaritate, simpatie,sinceritate, altruism, prietenie, compasiune, modestie, ajutor reciproc și înăbușă totodată sentimentele și trăirile negative: invidie, egoism, zgârcenie, neîncredere, indiferență, teamă.

Și în această situație educatorul se poate folosi cu succes de textele literare. Puterea celor mulți poate fi observată, înțeleasă și admirată studiind lecturile: Tâlharul pedepsit, de Tudor Arghezi; Cumătra vulpe, de Otilia Cazimir; Moș Ion Roată și Unirea, de Ion Creangă; Cireșarii, de Constantin Chiriță; Doi ani de vacanță, de Jules Verne.

Formarea atitudinii pozitive față de muncă, este o componentă a educației moral – civice, la fel de importantă ca și cele prezentate anterior. Școala sădește în sufletul copiilor convingerea profundă că munca este singurul mijloc prin care se poate dobândi cinstit bunăstarea material, care oferă posibilitatea afirmării personalității umane, dar și o bogată viață spirituală. Necesitatea educării prin muncă este determinată de cerințele societății, care își dorește ca viitorii adulți să poată aigura dezvoltarea economică și social a generațiilor viitoare.

Copiii de astăzi vor fi adulții de mâine, care vor prețui hărnicia și vor insufla la rândul lor generațiilor viitoare dragostea de muncă. Pentru ca toate acestea să fie posibile este necesar să-i pregătim pentru a fi capabili să muncească temeinic, conștiincios, să devină creativi și capabili să producă lucruri de calitate. Este necesar ca fiecare copil să înțeleagă în primul rând importanța și rolul muncii atât pentru individid cît și pentru societate, doar atunci vom reuși să formăm o atitudine pozitivă față de muncă. Un ajutor în acest sens îl reprezintă modelele comportamentale întâlnite în textele literare citite de copii.

Cititorii o îndrăgesc imediat pe ”fata moșului” din povestea lui Ion Creangă, pentru că e harnică, muncește cu drag și bine, este conștiincioasă și responsabilă, își duce sarcinile la bun sfârșit. Pentru toate acestea, fata este răsplătită de toți cei pentru care a muncit. Sfânta Duminică îi oferă în lada mică și sărăcăcioasă, pe care fata considera că o merită (semn că pentru ea, munca e un lucru firesc, normal și nu unul excepțional care să merită o răsplată extraordinară), bogății nenumărate.

Răsplata e mare, pentru cei care muncesc cu drag, cu responsablitate și vine mai târziu, la maturitate – când fata ajunge acasă. Și noi muncim, încă de copii, mai întâi în familie ajutându- ne părinții la treburile gospodărești așa cum și ”fata moșului” a făcut în casa părintească, apoi muncim la școală când învățăm și ne pregătim să devenim adulți, să muncim asemeni părinților noștri, asemeni ”fetei moșului ” care a învățat ce este munca la ” școala vieții”, îngrijind cățelușa, părul, fântâna, cuptorul (toate acestea sunt probele vieții- examenele cu care ne confruntăm cât suntem elevi). La Sfânta Duminica, fata intră în ”slujbă”, se angajează să muncească pentru ”simbrie”, asemeni adulților care sunt angajați și muncesc pentru salariu. Răsplata muncii este primită la sfârșitul perioadei de lucru, când terminăm de făcut tot ce ne-am angajat să facem, așa cum și părinții noștri muncesc toată luna și primesc salariul la sfârșitul lunii. Și fata din poveste a primit răsplata la sfârșitul perioadei pentru care s-a înțeles cu sfânta Duminică.

La începutul carierei, când începi să muncești prima dată, și nu ai multă experiență, răsplata e mai mică (lada mică și sărăcăcioasă pe care fata știa că o merită), iar mai târziu când avem mai multă experiență și când am învățat să facem lucrurile foarte bine și răsplata va fi mai mare ( lada plină de bogății pe care fata o descoperă la sfârșit, când ajunge acasă).

Tot din acest basm putem învăța și valoarea muncii. Mai întâi de toate muncim să ne asigurăm lucrurile indispensabile vieții – hrană și apă, fata din poveste este răsplătită prima dată cu plăcintă caldă de la cuptor, apoi cu apă rece de la fântână, căci nu trebuie să uităm că nu avea voie să deschidă lada până nu ajunge acasă (răbdarea de a economisi, de a nu risipi lucrurile pentru care muncim). Abia după ce aceste nevoi primare au fost asigurate prin muncă, ne putem bucura și de micile plăceri – perele, dăruite de ”păr” și salba oferită de ”cățelușă”. Bogăția nu poate veni decât după o muncă pe măsură, ca o răsplată a efortului depus în timp, ca urmare a unor sacrificii și cu mari economii, cu multă răbdare. În caz contra, vom păți asemeni ”fetei babei”, copil răsfățat, alintat, care nu este învățat cu munca de acasă, din familie, care nu se ostenește să învețe nici la școală pentru că nu înțelege rostul muncii și vede în ea o corvoadă, un chin, o înjosire a sinelui. Acest copil nu poate face față muncii nici mai târziu ca angajat ”cu simbrie” la Sfânta Duminică, dar așteaptă răsplată cât mai bună deși nu o merită. Asemeni personajului sunt tinerii care caută locuri de muncă în care să muncească cât mai puțin, fără să se implice, fără responsabilitate, dar pe bani cât mai mulți, cu rezultate imediat, să se îmbogățească repede, cât alții într-o viață. E firesc ca rezultatele să fie pe măsură și asemeni fetei babei să nu poată culege roade, nu vor putea să își asigure nici măcar strictul necesar pentru a supraviețui- căci fata nu primește hrană și apă, nici de micile plăceri nu se poate bucura- nu poate lua salba cățelușei și nici de îmbogățire nu poate fi vorba, căci lada mare și strălucitoare pe care și-o dorea era plină cu dezamăgiri, insatisfacții, necazuri , întruchipate în balauri. Pedeapsa este grea, căci și copilul leneș și părintele care nu știe să-l crească harnic și responsabil sunt pedepsiți, sunt înghițiți de balauri.

Copiii au de învățat despre hărnicie și din povestea Cenușăresei sau a Albei-ca- Zăpada, care deși este prințesă, muncește în casa piticilor sau din povestea Banul muncit, de Alexandru Mitru, în care Iliuță, un tânăr leneș este determinat de tată să învețe valoarea muncii. Un exemplu de hărnicie pentru copii este și Nicu din povestirea cu același nume scrisă de Ion Agîrbiceanu, iar Ion Creangă aduce la ”judecata” cititorului Poveste unui om leneș.

Harnicia este abordată ca temă și în poeziile pentru copii: Ce miros au meseriile, de G Rodari; Gospodina, de Otilia Cazimir; Toate meseriile, de Emilia Căldăraru; Fetica, de Tudor Arghezi; Să-nvățăm de la furnici, de Florin Costinescu; Greierele și furnica, de La Fontaine; Sfatul degetelor, de Elena Farago;

Se poate observa foarte ușor că, așa cum afirmă Iustina Itu (p. 180), „ confruntarea elevilor cu opera literară contribuie la educarea sentimentului patriotic, la dezvoltarea conduitei etice, și la construirea profilului moral al personalității, prin infuzarea trăsăturilor luminoase caracteristice omului nou: cultul muncii, al adevărului și al dreptății, simțul echilibrului și al sacrificiului pentru un ideal înalt”.

II.1.4. Stadiile formării personalității morale

Conform teoriei lui Piaget, în perioada copilăriei se disting două stadii: stadiul realismului moral și stadiul cooperării. Aceste stadii sunt urmate de stadiul construirii conștiinței morale, specific adolescenței (12-18 ani).

Copilul aflat la vârsta de 7- 8 ani, se află în stadiul realismului moral, când ascultă de adult și se supune acestuia în virtutea valorii pe care i-o recunoaște. În această etapă, copilul recunoaște atât autoritatea părinților, cât și pe cea a învățătorului. De multe ori se întâmplă ca un copil să facă sau nu ceva, doar pentru că „așa a spus doamna” și nu pentru că ar conștientiza sensul normelor care i se impun. Respectarea acestor norme este depententă de afecțiunea sau teama pe care copilul o simte față de persoana care le impune. Treptat încep să apară și elementele conștiinței morale sub formă de trăiri afective, să se adune primele experiențe morale. În stadiul cooperării morale, copilul, cu vârsta cuprinsă între 7 și 12 ani, dispune de o oarecare exeperiență morală ceea ce determină interiorizarea regulilor și a normelor morale, apariția unor elemente ale conștiinței morale, formarea unor noțiuni morale.

În acest sens, un rol major îl are analizarea textelor literare inspirate din universul copilăriei.

Salutul, de Gh. Zarafu; Obiceiuri bune, de Czeslaw Janczarski; Bună ziua! Te rog! Mulțumesc!, de Gheorghe Zarafu; Ursulețul prost crescut, de Agnia Barto; Nenea directorul, de George Șovu; O faptă generoasă, de Edmondo de Amicis; Povața părintească, de Gr. Teodossiu; De-a școala , d P. Stoicescu; Copiii din crâng, de K. Usinski sunt texte care îl ajută pe copil să-și formeze deprinderea de a saluta și de a se comporta civilizat la școală, pe stradă, în familie. Regulile de igienă le putem desprinde din textele: Sfatul mamei este bun, de Florin Iordănescu; Apa rece, de Mihai Negulescu; Prietenii curățeniei, de Sen Alexandru; Prietenii, de Dan Faur; despre hărnicie putem învăța din: În grădina de legume, de Emilia Căldăraru ;Toate meseriile , Emilia Căldăraru; Noi albinele, de Călin Gruia; Povestea unui om leneș, de Ion Creangă; Bondarul leneș, de Elena Farago. Tâlharul pedepsit și Zdreanță, de Tudor Arghezi; Niculae la pepeni, de Cezar Petrescu le oferă copiilor prilej de meditație asupra consecințelor ce decurg din însușirea lucrurilor care nu ni se cuvin.

Folosirea literaturii cu scopul formării caracterului în aceste stadii, este un mod simplu și la îndemână de a-l ajuta pe copil să -și descopere, să-și înteleagă și să-și exprime sentimentele, emoțiile, trăirile contribuind la consolidarea stimei de sine , oferindu-i încredere în propriile forțe pentru a reuși în ceea ce își propune.

II.2 Principiile educației moral-civice

Principiile educației moral-civice reprezintă normele după care se ghidează educatorul în activitatea sa pentru atingerea obiectivului fundamental care constă în formarea personalității morale. Andrei Barna identifică în lucrarea sa (Curs de pedagogie- Introducere în pedagogie.Teoria educației și teoria curriculum-ului /p. 102) următoarele principii:

Principiul îmbinării conducerii pedagogice cu independența elevilor în procesul de formare a profilului moral- civic, care are ca țintă formarea oamenilor cu o înaltă ținută morală, activi, independenți, organizând întreaga experiență de viață a copilului astfel încât să i se ofere posibilitatea de a cunoaște, de a interioriza cerințele moralei sociale, de a trăi fapte cu semnificații morale și să se manifeste în conformitate cu valorile morale și civice. Acest principiu înlătură utilizarea în exces a metodelor autoritare și tutelarea elevilor care anihilează independența și inițiativa acestora

Principiul valorificării elementelor pozitive ale personalității pentru înlăturarea celor negative, urmărește valorificarea resurselor interne pozitive de ordin fizic, intelectual, afectiv, moral al individului, prin îmbinarea întăririi pozitive a elementelor prezente în stare latentă sau manifestă în personalitatea copilului cu întărirea negativă- dezaprobarea manifestărilor ce trebuie corectate sau înlăturate. Accentul trebuie să cadă însă pe întărirea pozitivă, pentru că în caz contrar efectul poate fi contrar așteptărilor și să se fixeze aspectele negative;

Principiul îmbinării respectului cu exigența față de elevi, are ca scop crearea premiselor psihopedagogice favorabile procesului de modelare a personalității copilului. Exigența vizează cerințe sporite, în conformitate cu posibilitățile reale ale elevului, în timp ce respectul urmărește dezvoltarea încrederii în resursele interne,

Principiul respectării particularităților de vârstă și individuale în educația morală, dorește să asigure concordanță între conținutul, metodele și procedeele folosite în educația morală și particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor. În acest sens se va avea în vedere formularea cerințelor, organizarea acțiunilor educative, folosirea metodelor și procedeelor de educație morală, stabilirea relațiilor cu obiectul educației;

Principiul unității, continuității și consecvenței, presupune că toți factorii educativi să acționeze unitar urmărind evoluția morală a educabilului în timp: să fie perseverent, să înțeleagă cerințele și să le ducă la îndeplinire.

În selectarea textelor literare, a articolelor și a emisiunilor difuzate de mass-media, care sunt utilizate în demersul educativ, este necesar ca învățătorii să țină cont de aceste principii, să ofere copilului o gamă largă și diversificată de informații, de experiențe, emoții, sentimente, modele morale, care să îl ajute să discearnă între bine și rău, să conștientizeze valoarea atitudinilor pozitive. Elementele pozitive dar și cele negative trebuie valorificate pentru a putea aduce un spor de calitate în conduita elevului, să determine o schimbare pozitivă în comportamentul acestuia. Informațiile morale, care sunt transmise atât prin intermediul literaturii dar și prin canalele mass-mediei, trebuie trăite afectiv pentru a deveni convingeri și a pune stăpânire pe sentimentele și voința lui. În acest scop se studiază cu deosebită atenție programele școlare, manualele, sursele de lectură, pentru a descoperi elementele educative potrivite care vor influența pozitiv comportamentul moral-civic al copiilor.

II.3 Metode și procedee utilizate în formarea educației moral-civice prin intermediul literaturii

Pentru a putea fi atinse obiectivele educației moral- civice este necesar să se elaboreze o strategie care cuprinde un ansamblu de metode și procedee. Din metodele și procedeele, care pot fi utilizate cu acest scop, prin intermediul literaturii pentru copii, putem enumera:

Explicația dezvăluie conținutul normelor morale, a regulilor sau a cerințelor și îndeplinește o funcție informativă, de conștientizare a sensului și una stimulativă, de motivare a cerinței, de declanșare a unor stări afective. Pentru a fi eficientă, explicația va fi legată de experiența de viață.

Spre exemplu, dacă ne dorim să cultivăm patriotismul este necesar să explicăm elevilor această noțiune, pentru a conștientiza sensul ei și a se putea declanșa starea afectivă corespunzătoare, pentru a recunoaște atitudinea corespunzătoare în comportamentul personajelor întâlnite în textele literare, și pentru a se comporta în mod asemănător. Copiii vor afla că a fi patriot înseamnă să-ți iubești patria, să lupți pentru apărarea ei și pentru prosperitatea acesteia asemeni eroilor și personalităților din lecturi citite. Dimitrie Bolintineanu ne prezintă în poeziile sale modele de persoane care și-au dovedit patriotismul . Astfel mama domnitorului Ștefan cel Mare, personaj întâlnit în poezia istorică ”Muma lui Ștefan cel Mare”, pune mai presus de sentimentele materne dragostea față de țară și își îndeamnă fiul să lupte până la sfârșit pentru a-și apăra țara și poporul pe care îl cârmuiește. Ștefan cel Mare urmează sfatul mamei sale și își conduce noua oaste la victorie.

Pavel Câmpeanu, în opera literară ”George Enescu” și Cella Delavrancea prin intermediul operei ”Vizită în atelierul lui Brâncuși” aduce în fața cititorului noi modele de patrioți în persoana renumitului muzician George Enescu și a sculptorului Constantin Brâncuși, ambii români, care prin talentul și munca lor a făcut cunoscut numele țării noastre peste hotare. Aceștia au slujit țara prin artă, Brâncuși fiind recunoscut pe plan internațional ca fiind ”părintele sculpturii moderne”, iar Enescu a ridicat muzica romînească la nivelul celor mai valoroase piese universale.

Studiind modele asemănătoare ajutați de explicațiile învățătorului, copiii învață cum să își iubească țara, ce trebuie să facă pentru a-și exprima această dragoste, învață ce conduită trebuie să adopte pentru a fi patriot.

Convorbirea reprezintă dialogul dintre profesor și elevi, cu scopul de a clarifica cunoștințele morale și de a declanșa stări afective corespunzătoare.

Pentru aplicarea convorbirii morale se va ține cont de câteva cerințe:

asigurarea unui climat adecvat, care să stimuleze elevul să se exprime sincer, deschis;

intervenția profesorului să fie cât mai discretă, mai mult sugestiv , să intervină cât mai rar;

să ofere elevului posibilitatea de reflexție și meditație.

Întrebările sunt importante în dezvoltarea capacității de înțelegere a textului și îi ajută pe elevi să-și pună propriile întrebări, să reflecteze, să analizeze, să discute pentru a înțelege cât mai corect mesajul transmis de autor prin intermediul operei literare .

Pornind de la fapte concrete, întâlnite în operele lecturate, copiii își pot exprima liber opiniile în legătură cu acestea, pentru a conștientiza efectele eventualelor abateri sau încălcări ale cerințelor morale sau să își întărească un comportament pozitiv.

Convorbirea morală poate fi aplicată ca metodă pentru a desluși morala fabulei ”Tâlharul pedepsit”, a lui Tudor Arghezi : ”Nu ajunge, vreau să zic/ Să fii mare cu cel mic,/ Că puterea se adună / Din toți micii împreună”.

Elevii trebuie să își exprime opiniile cu privire la semnificația acestor versuri, răspunzând la următoarele întrebări:

Ce semnifică expresia ”să fii mare”? Dar ”să fii mic”?

Cum credeți că putem aduna puterea celor mici?

Cu ce scop putem folosi puterea celor mici adunată?

Ce avantaje avem când ne adunăm puterile?

Care sunt dezavantajele dacă suntem dezbinați?

În urma discuțiilor va trage concluzia că doar uniți ne putem apăra de dușmani, iar pentru a fi uniți trebuie să respectăm câteva reguli:

Să acționăm toți ca unu – ” Tăbărâte mii, grămadă”

Să existe înțelegere și cooperare între toți membrii grupului – ”Roiul, cum de l-a zărit / C-a intrat, l-a copleșit.”

Fiecare membru să își facă datoria – ” Și l-au strâns cu meșteșug, / Încuiat ca-ntr-un coșciug.”

Roiul de albine este un personaj colectiv , ce simbolizează oamenii simpli, lipsiți de importanță, dar care, la nevoie, prin unirea forțelor și prin cooperare, urmărind același scop, poate doborî orice dușman indiferent de puterea sa.

Povestirea prezintă într-un mod atractiv întâmplări, fapte reale sau imaginare cu semnificații morale, din care copilul poate să desprindă concluzii, învățăminte și care îl determină să se comporte conform normelor și regulilor morale. Aplicând această metodă, învățătorul trebuie să-și orienteze atenția atât spre conținutul povestirii cât și spre modul de prezentare: limbaj, ton, mimică, gesturi. Prin intermediul textului literar povestit și prin claritatea exprimării ideilor, această metodă asigura însușirea unui fond de reprezentări vii și clare, incită la analiză și comparații , înlesnește înțelegerea lucrurilor și desprinderea unor învățăminte.

Povestirea poate fi realizată atât de învățător, cât și de de elevi.

Pot fi utilizte în acest scop texte precum: Vizită, de Ion luca Caragiale, Puiul, de Ioan Alexandru Brătescu Voinești, Hainele cele noi ale împăratului, de Hans Christian Andersen.

Exemplul aduce în fața elevului modele ce întruchipează fapte sau acțiuni morale cu putere mare de influențare și convingere. Acesta poate fi direct, când este oferit de persoanele din apropierea copilului sau indirect, când este prezentat prin intermediul unui personaj literar, a unei personalități științifice, politice, culturale sau artistice. Prezentarea exemplului se poate realiza cu ajutorul textelor literare, a reportajelor, a filmelor, a emisiunilor TV sau prin organizarea unor întâlniri cu diferite personalități.

Pentru utilizarea acestei metode se vor respecta următoarele cerințe:

asigurarea unui climat cu o puternică încărcătură afectivă

se va evita declararea unui elev sau profesor ca fiind un exemplu perfect, aceștia poat fi exemple doar pentru anumite calități sau manifestări concrete;

evitarea exemplelor negative, folosirea acestora cu scopul de a determina elevul să adopte conduita opusă.

Ne vom opri asupra exemplelor indirecte pe care copilul le poate întâlni în lecturile cu care intră în contact. Astfel, Nicu, personajul lui Ion Agârbiceanu din povestirea cu același nume, devine un bun exemplu pozitiv pentru toți cititorii, care descoperă că pot fi și ei un model de hărnicie, dacă se vor comporta asemeni personajului îndrăgit și vor încerca să fie de ajutor mamei. Ei descoperă că nu este greu să își ajute mama legănând frățiorul mai mic sau să aducă apă mamei și nici să facă cumpărături. Simt bucuria cu care Nicu își ajută mama, faptul că pentru personaj munca nu este povară ci un mod de a-și exprima dragostea față de mama. Mândria mamei că are un copil atât de săritor și harnic și invidia vecinei, că Nicu poate fi la fel de harnic ca o fată , îi stimulează pe cititori să imite comportamentul aestuia pentru a-și dovedi și ei hărnicia și a-și arăta dragostea și recunoștința față de cea care îi iubește, îi crește și îi ingrijește.

Un alt exemplu, de data aceasta însă unul negativ, care este folosit pentru a determina elevul să nu urmeze o astfel de conduită, este cel al lui Niculae din povestea lui Cezar Petrescu, ”Niculae la pepeni”. Personajul se dovedește a fi hoț, el fură pepenii lui nea Pandele, iar pedeapsa este una pe măsură, rușinat stă în fața bisericii cu pepenii stricați legați de gât, pentru a ști tot satul cine este hoțul. Morala este clară – cine greșește, plătește. Cunoscând pățania lui Niculae, în mod sigur copiii se vor stădui să țină piept ispitei, așa cum a făcut și Ionică și nu își vor însuși lucrurile altora, indiferent cât de mare va fi tentația, pentru a nu trăi o rușine asemănătoare cu cea trăită de Niculaie.

Studiul de caz permite elevilor să se confrunte direct cu o situație reală din viața socială care întruchipează un comportament moral și presupune un schimb de opinii, confruntări, argumentarea punctelor de vedere. Pe parcursul dezbaterii apar contradicții între participanți, provocate de datele situației analizate, de experiența morală proprie, de capacitatea de a interpreta și de a explica. Aceste contradicții au ca efect sensibilizarea elevului pe plan afectiv, cognitiv și volativ formând convingeri morale.

Această metodă presupune trei momente: prezentarea cazului, analiza, identificarea soluției. Profesorul este animatorul discuției și oferă tuturor participanților posibilitatea de a-și exprima opinia, fără să intervină cu precizări categorice.

Studiul de caz poate fi aplicat pentru extragerea moralei din povestea lui Călin Gruia, ”Ciuboțelele ogarului”. Elevii vor fi puși în situația de a găsi soluția potrivită pentru a evita să se lase înșelați de o persoană asemănătoare Ogarului din poveste. Pentru aceasta vor analiza următoarele aspecte:

greșelile săvârșite de Iepure:

când a intrat în vorbă cu Ogarul, pe care nu îl cunoștea;

când a intrat în han;

când Ogarul a comandat de mâncare și băutură;

cum ar fi putut evita Iepurele capcana întinsă de Ogar .

Exercițiul moral urmărește executarea repetată, sistematică a unor acțiuni, în condiții aproximativ asemănătoare, pentru a forma deprinderi și obișnuințe de comportare morală. Metoda cuprinde două etape: formulrea cerințelor , sub formă de ordin, dispoziție, îndemn, sugestie sau rugăminte și exersarea propriu-zisă, care constă în îndeplinirea cerințelor. Exersarea trebuie urmărită atent de învățător pentru a se forma deprinderi corecte de comportare morală și civică.

Se pot utiliza exerciții care urmăresc caracterizarea personajelor întâlnite în operele literare, sesizarea unor imagini artistice ce pun în evidență trăsăturile morale, identificarea în text a trăsăturilor de caracter, completarea unor texte lacunare cu trăsături de mora

Jocul de rol contribuie la dezvoltarea capacității elevilor de a folosi în mod creative noțiunile asimilate din textele literare citite, la formarea modului de a gândi, de a simți și de a acționa, la dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a rezolva situații problematice, la verificarea corectitudinii și a eficienței comportamentelor formate la elevi și înlăturarea comportamentelor inadecvate.

Exemplu: În urma lecturii ”Ciuboțelele ogarului”, de Călin Gruia, elevii pot realiza un joc de rol în care Iepurele, să nu se lase păcălit de Ogar.

Cadranele – presupune trasarea a doua axe perpendiculare, pentru a realiza patru cadrane. Elevii au de citit un text literar, apoi sunt solicitati să rezolve sarcinile din fiecare cadran. Se poate rezolva individual sau pe echipe cu câte 4 membri.

Exemplu: Puișorul și vulpea, de Ion Pas

Ciorchinele constă în evidențierea legăturilor dintre idei. Se scrie un cuvânt cheie în centrul foii și în jurul său se adaugă cuvinte, expresii, desene care sunt sugerate de acesta.

Exemplu:

Sfatul degetelor

de Elena Farago

Completează ciorchinele precizând la ce te gândești când auzi cuvântul hărnicie.

mâncare muncă bucate

strângem pâine

câștig bucurie

Cvintetul se aplică pornind de la un text literar și constă în completarea a cinci rânduri astfel:

I rând- cuvântul dat;

al II-lea rând – două cuvinte care exprimă însușiri;

al III-lea rând – trei cuvinte care exprimă acțiuni

al IV-lea rând – o propoziție format din patru cuvinte

al V-lea rând – un cuvânt generalizator

Exemplu:

Pentru povestirea Nicu, scrisă de Ion Agârbicenu

se poate solicita formarea unui cvintet potrivit

personajului principal.

Explozia stelară constă în formularea unor întrebări despre o temă dată, pornind de la cuvintele cine, ce, cum, când, unde.

Exemplu :

Prin intermediul textului Spicul și pleava, de Alexandru Mitru, urmărim cultivarea modestiei ca trăsătură de caracter. Analizând textul cu ajutorul acestei metode copiii vor înțelege rostul modestiei și urmările mândriei. Cerința va fi:

Formulați întrebări despre spicele semețe și cele pline de rod.

Jurnalul cu dublă intrare ajută elevii să stabilească o legătură strânsă între textul citit și propria lor experiență de viață, pentru înțelegerea profundă a conținutului textului și pentru a reține mai multe informații semnificative referitoare la subiectul sau problema pusă în discuție.

Elevii vor fi solicitați să citească un text din care vor alege un pasaj/ un personaj care i-a impresionat și pe care îl vor nota în partea stângă a fișei de lucru, iar în partea dreaptă vor face comentarii referitoare la acesta, precizând de ce l-au ales, la ce i-a făcut să se gândească, ce nedumeriri au în legătură cu acel text sau personaj.

Metoda se poate aplica, de exemplu, pentru studiul textului ”Prietenul meu Garrone”, scris de Edmondo de Amicis, text care ne poate ajuta să cultivăm colegialitatea, ca trăsătură de caracter, urmând exemplul oferit de personajul principal.

Predicția se folosește înainte de abordarea textului cu scopul de a dezvolta gândirea elevilor, de a valorifica cunoștințele asimilate anterior și experiența lor de viață. Metoda se poate aplica pentru povestea ”Banul muncit”, scrisă de Alexandru Mitru.

Se citește elvilor primul fragment din care află că Iliuță este un băiat leneș. Într-o zi tatăl l-a chemat și i-a zis…

Elevii vor avea sarcina de a-și imagina ce putea să îi comunice tatăl. Se ascultă părerea mai multor elevi, se notează răspunsurile pentru a vedea cine a intuit corect. Se continuă lectura cu al doilea fragment, se discută și se intuiesc întâmplările ce urmeză în al treilea fragment. Se procedează în aceeași manieră până la finalul poveștii.

Diagrama Venn se utilizează cu scopul de a evidenția asemănări, deosebiri și elemente comune în cazul a două personaje din cadrul aceluiaș text sau întâlnite în texte diferite.

Pentru cultivarea colegialității, ca trăsătură de caracter, putem compara compotamentul lui Garrone, personaj întâlnit în lectura ”Prietenul meu Garrone”, de Edmondo de Amicis și Gogu Buzdugan, personajul lui Mircea Sântimbreanu din povestirea ”Cavalerul dreptății”.

Eseul de cinci minute este o metodă prin care se cere elevilor să scrie despre ce au învățat în ora respectivă, iar în final să formuleze o întrebare despre eventualele nelămuriri.

Exemplu:

George Enescu

de Pavel Câmpeanu

Formulează două propoziții în care să vorbiți despre patriotismul dovedit de George Enescu.

Adresează o întrebare în legătură cu nelămuriri pe care le ai despre viața marelui compozitor George Enescu și preocupările sale.

Lectura explicativă este o metodă tradițională, dar eficientă prin care se urmărește receptarea corectă a mesajului scris. Lectura este îmbinată cu explicații care au rolul de a facilita înțelegerea mesajului. Elevii sunt ajutați să descopere: locul și timpul acțiunii, personajele, întâmplările care se desfășoară, sentimentele exprimate de autor, trăsăturile fizice și morale care modelează caracterul personajele întâlnite, expresii și cuvinte noi, morala textului.

Exemplu:

Bondarul leneș, de Elena Farago

Se pregătesc elevii pentru citire, cu ajutorul unui exercițiu joc – puzzle. În momentul în care au finalizat lucrarea , descoperă o imagine cu o furnică ducând în spate o greutate foarte mare și un bondar care plânge. Se discută cu elevii imaginea formată, se anunță titlul lecției și obiectivele, se realizează lectura model de către învățător. Elevii vor citi și ei textul individual, vor nota cuvintele și expresiile necunoscute, care, ulterior, vor fi explicate și introduse în contexte noi ( ”boiul”, ”ciapcân”, ”poame”, ”povară”, ”dar pe lege”, ”n-am stăpân”). Se precizează: titlul, autorul, personajele. Se citește textul selectiv : versurile povestitorului, versurile în care sunt redate vorbele furnicii, apoi cele ale bondarului. Se explică semnele de punctuație, care îi ajută pe copii la interpretarea poeziei. Se citește textul pe roluri, apoi se identifică și se explică trăsăturile fizice și morale ale personajelor . Se citesc sau se trancriu versurile în care apar trăsăturile respective (furnica – mică, harnică, miloasă, aspră cu leneșii; bondarul – ciapcân, leneș, ipocrit). Se citește textul pe fragmente și se formulează ideile principale. Se povestește textul pe fragmente și integral. Se explică morala textului, se fac conexiuni între personajele textului studiat și alte personaje asemănătoare.

Capitolul III

Selectarea și indicarea lecturilor literare

III.1. Criterii de selectare

Conform opiniei lui Ion Buzași (p. 23), Literatura pentru copii cuprinde acele operele literare care îndeplinesc următoarele criterii:

Criterii obligatorii, cu caracter de axiomă:

criteriul axiologic, care are în vedere valoarea estetică și artistică a operei literare;

b) criteriul accesibilității;

Criterii facultative, cu caracter de regulă:

Criteriul valorii educative – are în vedere caracterul moralizator;

Criteriul apartenenței tematice – vizează explorarea universului infantil.

Prin urmare, un text scris, pentru a fi integrat în literatura pentru copii, trebuie să aibă obligatoriu valoare estetică, artistică și să țină cont de particularitățile vârstei, iar ca regulă trebuie să aibă o valoare informativă, cu caracter educativ pentru a contribui la cultivarea trăsăturilor pozitive și să aibă legătură cu universul copilăriei.

Despre valoarea estetică și artistică a operei, Ilie Stanciu ne atrage atenția asupra următorului fapt: ” Copilul este receptiv la frumos, dar acesta trebuie să-i apară în forme potrivite puterii lui de sesizare.” Însă tot el ne atenționează că din dorința de a face cât mai accesibil un text literar, nu trebuie să alunecăm spre cealaltă extremă și să imităm copiii sau să stâlcim cuvintele, să-i subestimăm, pentru că ”ei simt, de la primele pagini, că autorul s-a străduit să pătrundă în sfera copilăriei în loc să-i poarte pe cititori în lumea lui; că nu vor putea descoperi, sub îndrumarea lui, acea noutate, acel necunoscut de care inima omenească este atât de însetată, indiferent de vîrstă” . Nici excluderea aspectelor tragice din texte nu este o soluție, pentru că acestea devin plictisitoare, lipsite de interes și mai mult, creează o lume artificială care îl va face vulnerabil pe copil, nu îl pregătește să țină piept conflictelor puternice, dramelor, tragediilor, care pot apare pe parcursul vieții fiecărui om. ( p. 15-16)

Pentru accesibilitatea textului literar se va ține seamă de mărimea textului și de numărul cuvintelor pe care trebuie să-l cuprindă enunțul. Acestea trebuie să corespundă particularităților de vârstă ale lectorului. Noua programa școlară, care se aplică începând cu anul școlar 2013 -2014, pentru clasele pregătitoare și I , prevede ca textele abordate de elevi să cuprindă la clasa I, maxim 75 de cuvinte, introduse progresiv. Programele pentru clasele a II-a, a III-a și a IV-a, aflate în vigoare pentru același an școlar, prevăd ca textele să cuprindă maxim 300 de cuvinte. Aceste cuvinte vor aparține într-o proporție cât mai mare vocabularului fundamental. Textele dificile, precum sunt cele descriptive, istorice sau științifice, vor fi rescrise pentru a se putea adapta nivelului de înțelegere al micilor cititori.

În situația în care sunt folosite regionalisme, arhaisme sau neologisme, acestea vor fi explicate în prealabil, pentru a asigura receptarea corectă și integrală a mesajului scris.

Accesibilitatea lecturilor va fi asigurată și de subiectul abordat, care trebuie să fie familiar și interesant pentru cititor, în caz contrar vor fi necesare explicații pregătitoare, care să-l sprijine pe elev în decodarea mesajului receptat.

În selectarea textelor literare, pe care le recomandăm cititorilor, se ține seama și de valoarea educativă a acestora. Se aleg texte care prin temele abordate, prin tipologia personajelor, prin morala oglindită, să contribuie la dezvoltarea personalității copiilor. Acestea prezintă aspectele vieții în complexitatea lor și oferă modele de viață, demne de urmat sau exemple negative, care trebuie ocolite.

Conflictul dintre bine și rău, încheiat cu triumful binelui, împletirea realului cu fantasticul, precum și morala desprinsă în urma lecturii, contribuie la însușirea și formarea normelor de conduită socială, la formarea atitudinii pozitive.

Explorarea universului infantil este o altă recomandare de care vom ține cont în selectarea lecturilor, căci copiii sunt atrași în mod special de scrierile literare în care acesta este zugrăvit. Mai ales micii cititori sunt fascinați de lumea miniaturală pe care o pot descoperi, de obiectele personificate care îi conduc pe tărâmul imaginației. Prezența plantelor și a animalelor, atât de îndrăgite de copilași, diminutivele, rimele, jocul de cuvinte, ritmul alert, onomatopeele, stilul oral, tonul amuzant, toate acestea îi fascinează și le trezesc interesul.

III.2. Accesibilizarea textelor literare

Succesul lecturii depinde foarte mult de gradul de accesibilitate al textelor literare abordate.

Profesorul universitar, Alina Pamfil, de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din Cluj-Napoca, afirmă în lucrarea ”Întâlnirea elevilor cu cartea; Medieri posibile” (http://www.ccdcluj.ro/Preuniversitaria/v2,nr1/Articole%20Preuniversitaria%20online/2.Abordari%20didactice%20ale%20lecturii/ALINA%20PAMFIL%20PLEN.pdf ) că accesibilitatea unui text depinde de : dimensiunea lingvistică, de structura textului și de domeniul de referință.

Dimensiunea lingvistică are în vedere:

numărul redus de cuvinte atât în componența textului, cît și în cea a enunțurilor;

majoritatea cuvintelor să aparțină vocabularului fundamental;

existența numeroasă a indicilor textuali ai dialogului.

Structura textului :

se recomandă a fi utilizate, în special textele narative;

textele lirice, descriptive, istorice și științifice vor fi însoțite totdeauna de explicații prealabile și de discuții, dezbateri după lecturare;

Domeniul de referință al textului:

subiectul prezentat va fi familiar elevului pentru a fi înțelese repede și corect;

pentru textele dificile, care cuprin informații mai puțin familiare copiilor, se vor oferi explicații suplimentare sau se vor prelucra.

Criteriul accesibilității trebuie urmărit de toți cei implicați în procesul educativ, atât de învățători, cât și de cei care elaborează manuale, culegeri de texte literare, auxiliare chiar și de media.

III.2.1. Manualele de limbă și literatură română, au un rol important în promovarea literaturii pentru copii, în dezvoltarea gustului pentru lectură și implicit în dezvoltarea caracterului.

Analizând conținutul manualelor alternative, aflate pe piață la ora actuală, din punctul de vedere al selecției textelor literare, am putut constata următoarele aspecte:

sunt în concordanță cu programa școlară ;

respectă criteriile de accesibilizare;

informația deține o valoare formativă superioară;

forma de prezentare este inteligibilă și stimulativă;

stimulează activitatea individuală, independentă și autonomă, a elevilor;

captează atenția și motivează elevul;

răspunde nevoilor de dezvoltare ale copilului, oferindu-i posibilitatea de a-și exprima și a argumenta liber opinia, de a-și asuma valori și atitudini personale.

design-ul manualului (formatul cărții, culorile vii, expresivitatea imaginilor, așezarea în pagină) este atractiv pentru elevi.

III.2.2. Culegeri de texte literare vin în ajutorul elevului, oferindu-i o paletă largă de lecturi suplimentare. Dacă manualul oferă anumite texte literare în funcție de prevederile programei, cu dimensiuni clar precizate, culegerile oferă mult mai multă libertate celor care îndrăgesc literatura și au înclinație spre lectură. Textele literare din culegeri respectă criteriul de accesibilitate dar nu au dimensiunea lingvistică atât de mult restricționată ca a manualelor școlare.

Majoritatea acestor culegerii /antologii vin cu texte diferite, care nu se regăsesc în manual, însă există și culegeri care respectă tematica propusă de manual, altele completează fragmentele propuse de manuale. Lecturile cuprinse în aceste culegeri abordează teme specifice universului copilăriei și aparțin atât genului epic cît și liric, atât literaturii românești cât și celei universale. Dimensiunea lecturilor, a literelor, este potrivită particularităților de vârstă ale copiilor pentru care au fost realizate, însă o mare parte dintre ele au și un punct slab – lipsa imaginilor, a culorilor, care ar fi relaxat cititorul și l -ar fi atras mai mult spre lectură.

Copiii pot alege între:

Lecturile copilăriei, de Lucica Lupașcu, Editura Steaua Nordului ( conține câte un volum pentru fiecare clasă până la a VIII-a);

Pagini alese din literatura pentru copii, Editura Epigraf;

Texte literare, de Elena Carp și Nicolae Carp, Editura Istru;

Antologie de texte literare, clasele I-IV, Editura Aramis;

Antologie de texte literare românești, de Niculina Ilarion și Constanța Bălan ( 2 volume pentru clasele I-II și III-IV);

Lecturile copilărie, de Lucica Buzenchi, Editura Eduard.

În sprijinul elevilor și al profesorilor vin și ofertele de cărți propuse spre studiu la disciplina opțională ”Literatură pentru copii” . Spre deosebire de culegerile literare aceste publicații se aseamănă mult cu manualele, includ o planificare, obiective de referință, unități de învățare, exerciții pentru valorificarea conținutului fiecărei lecturi. În acest sector s-au remarcat următorii autori: Dan Agrigoroaie, Olga Pîrîială, Angelica Călugărița, Aurelia Fierascu.

III.2.3. Filmele pentru copii și desenele animate inspirate din literatură au un mare impact, și pot influența pozitiv gustul pentru lectură al elevului și dezvoltarea sa morală. Ecranizarea textelor literare reprezintă o modalitate eficientă de accesibilizare. Filmele pentru copii și desenele animate au darul de a crea un mediu plăcut și atractiv prin intermediul diferitelor registre stilistice utilizate, a imaginilor, a sunetului și a animației. Vizionarea lor în cadrul orelor de literatură dezvoltă competențele de receptare a mesajului oral sau scris, generează discuții libere care într-un final conduc spre modelarea caracterului.

În selectarea filmelor, cadrul didactic va analiza cu atenție:

conținutul, să fie în concordanță cu opera literară ;

claritatea și calitatea mesajului;

lungimea secvențelor, să fie potrivită pentru a nu plictisi sau obosi.

Se recomandă ca înainte de vizualizarea filmelor să se citească cărțile după care acestea au fost ecranizate, pentru ca elevul să își poată forma propria imagine cu privire la mesajul transmis, iar imaginea creată de regizor să adauge doar un plus de valoare, să ofere doar posibilitatea de a privi problema sub un nou unghi. Citind inițial cartea se poate compara viziunea cititorului cu cea a regizorului, se pot analiza diferențele între caracterul personajului perceput de cititor și cel perceput de regizor. În situația în care filmul este vizionat înaintea de a se citi cartea, lectura nu mai are farmec, plictisește pentru că nu mai există elementul de noutate, imaginea asupra personajelor, a acțiunii fiind deja formată de viziunea regizorului.

III.3. Clasificarea lecturilor literare în funcție de noțiunile moral –civice

,Oricât de simple și ușoare ar părea aceste povești, ele, nasc,

fără îndoială, între copii dorința de a fi asemănători cu cei buni,

care ajung fericiți, în același timp se naște în sufletul lor teama față

de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi.”

Charles Perrault

Clasificarea lecturilor literare în funcție de noțiunile moral –civice vine în ajutorul cadrului didactic, ajutând la selecția potrivită a textelor în desfășurarea activității didactice ce urmăresc cultivarea caracterului.

A.Texte literare prin care se urmărește cultivarea patriotismului

în funcție de gen și specie literară:

texte epice

legenda: Condeile lui Vodă (folclor), Muma lui Ștefan cel Mare (D. Bolintineanu);

balada: Toma Alimoș (folclor), Iancu Jianu (populară), Pașa Hassan (G. Coșbuc);

poemul: Dan, căpitan de plai ( V. Alecsandri), Dumbrava roșie (V. Alecsandri);

povestirea: Stejarul din Borzești (E. Camilar), Moș Ion Roată și Unirea (I.Creangă);

texte lirice

imnul: Deșteaptă-te, române (A. Mureșanu), Imnul Unirii (A. Bârseanu);

oda: Odă ostașilor români ( V. Alecsandri), Odă limbii române (V.Eftimiu);

doina: Cântecul plugarului (V. alecsandri), Dorul de țară (V. Alecsandri);

în funcție de tema abordată:

admirația față de eroii neamului : Ștefan cel Mare și Vrâncioaia (folclor), Fata de la Cozia (D. Bolintineanu); Cuza Vodă și sultanul ( D. Almaș), Dragoș Vodă (folclor), Un ostaș de-al lui Țepeș ( folclor);

frumusețile și bogățiile patriei: În munții Neamțului (Calistrat Hogaș ), Cartea Oltului (G.Bogza), Țara.Poporul ( A:Vlahuță), Țara mea (I.Nenițescu), Țara mea (O.Cazimir), Vara (V. Tulbure), Acasă (D. Matcovschi);

limba română: Limba românească (G.Sion), Limba mamei (A. Ciocanu), Cuvântul (Gh. Blănaru), Graiul neamului (G.Coșbuc), Limba noastră ( A. Mateevici);

personalități ale poporului român: George Enescu (P.Câmpeanu), Vizită în atelierul lui Brâncuși (Cella Delavrancea), Lui Eminescu ( Alexandru Vlahuță); George Enescu și Ștefan Luchian (T. Arghezi);

obiceiuri strămoșești: Steaua, Plugușorul, Semănatul, Sorcova, Paparuda, Caloianul, Drăgaica;

B.Texte literare prin care se poate cultiva hărnicia, ca trăsătură de caracter

1. în funcție de gen și specie literară:

a) texte epice

basmul: Fata babei și fata moșului (I. Creangă), Sarea în bucate (P. Ispirescu);

povestirea: Banul muncit (Al. Mitru), Răsplata leneșului (poveste popular albaneză), Școala ( Edmondo de Amicis);

romanul : Singur pe lume ( H. Malot);

fabula: Sfatul degetelor(E.Farago), Bondarul leneș (E.Farago), Greierele și furnica ( La Fontaine);

b)texte lirice :

poezii : Omul harnic (C.Dragomir), Să-nvățăm de la furnici ( F. Călinescu), Păsările harnice (folclor), Gospodina ( O. Cazimir);

în funcție de tematică :

școala : Primul an de școală ( C.Theodorescu), Copiii din crâng ( K. Usinski), În clasa întâi ( C. Dragomir);

familia: Micul copist ( Edmondo de Amicis), Nicu ( I. Agîrbiceanu), O singură condiție (M. Sîntimbreanu);

meseriile: Toate meseriile ( E. Căldăraru), Ce miros au meseriile ( G. Rodari), Tâmplarul (M. Theodorescu);

lumea viețuitoarelor: Noi, albinele ( C. Gruia), Iedul cu trei capre ( O. Pancu-Iași),

C.Texte literare prin care se cultivă disciplina

în funcție de gen și specie

texte epice:

basmul : Scufița Roșie (Frații Grimm), Capra cu trei iezi (I.Creangă);

povestirea : Focul (N. Stănculescu), Puișorul și vulpea ( I. Pas);

romanul : Amintiri din copilărie ( I.Creangă);

schița : Vizită (I.L.Caragiale), D-l Goe ( I.L.Caragiale), Ce băiat (O. Pancu-Iași), Tu știi cum să te porți? (H. Pukk);

texte lirice:

poezii : O fetiță cuminte ( E. Farago), Doi iezi ( V. Romanciuc), Copil rău (V.Eftimiu), Obiceiuri bune (C. Janczarski), Puișorul moțat (E. Farago), Ce e bine și ce e rău ( V. Maiakovschi);

în funcție de tematică :

școala: Mi s-a terminat caietul ( M. Sântimbreanu), Povestea cărții de povești ( E. Căldăraru), Păcălici la școală ( N. Labiș), Învățătorul nostru ( Edmondo de Amicis)

familia: Sfatul mamei este bun ( F. Iordănescu), Ghetele ( C. Gruia), O fetiță cuminte ( E. Farago), Doi frați cuminți ( E. Farago), La bunici ( T. Utan), Fapte bune (V. Tulbure), Ursulețul prost crescut ( A. Garne);

circulație rutieră: La semafor ( S. Kerim), Rilă-Iepurilă (I. Străuț), Ce băiat (O. Pancu-Iași);

lumea micilor viețuitoare: Puiul (I.A. Brătescu-Voinești), Doi iezi ( V. Romanciuc), Aventura broscuței (T. Jugăreanu);

D.Texte literare care abordează educația în spiritual cooperant și participativ

1. în funcție de gen și specie

a) texte epice:

fabula : Racul, broasca și știuca ( Al. Donici), Toporul și pădurea (G. Alexandrescu);

legenda: Prietenii omului ( folclor);

povestirea : La secere ( I. Agârbiceanu);

basmul : Ridichea uriașă (poveste populară), Înșelătorul pedepsit ( basm popular chinezesc);

romanul: Cireșarii ( C. Chiriță), Toate pânzele sus ( R. Tudoran), Doi ni de vacanță (J. Verne),

b) texte lirice

poezii: Sfatul bun al mamei (F.Iordănescu), Prințul Miorlau (N. Cassian);

2. în funcție de tematică

prietenia: Doi prieteni ( L. Tolstoi), Prietenii (I. Calovia), Albina și porumbița (folclor), Iepurele și ariciul ( C. Poleakova), Prietenul meu Garrone (Edmondo de Amicis);

sinceritatea și ipocrizie: Hainele cele noi ale împăratului (H. C. Andersen), Massaro cel drept (povestire populară italiană);

adevărul și minciuna: Ionică mincinosul ( A. Mitru);

generozitate : O faptă generoasă ( Edmondo de Amicis);

corectitudinea: Bicicleta ( I. Străuț);

modestie și îngâmfare : Găleata și fântâna (poveste maghiară), Bufnița cea ”învățată” ( C. Gruia), Leul și șoarecele ( poveste macedoneană);

unirea și dezbinarea : Racul, broasca și știuca ( Al. Donici), Tâlharu pedepsit ( T. Arghezi), Cumătra vulpe (O. Cazimir);

mărinimia și egoismul : Ciripel cel lacom (L. Vlădescu);

ordine și punctualitate : Întâmplarea cu Elviruța ( I.Pas);

III.4. Receptarea textelor literare

”N-o citi, copile, zic
Dacă nu pricepi nimic,
Iar când mintea ți-e blocată
Mai citește-o încă-o dată!”

Constantin Păun

Receptarea textelor literare joacă rolul esențial în lectură, căci cititul cărților doar de dragul exercițiului nu e cu folos fără descifrarea mesajului. ” Mai vârtos să înțelegi ce citești, că a citi și a nu înțelege este a vântura vântul și a fierbe apa”, ne sfătuiește, pe bună dreptate, cărturarul Miron Costin.

Cartea, nu numai că dezvoltă gustul pentru lectură al elevului, ci îi satisface și curiozitatea de a cunoaște viața, de a înțelege oamenii, îl ajută să își îmbogățească cunoștințele, să comunice cu cei din jur, să-și exprime gândurile și sentimentele. Dar pentru ca toate acestea să devină realizabile, învățătorul are datoria de-al învăța cum să învețe, cum să citească o carte, cum să citească printre rânduri, căci ”nu este învățat cel care citește cărți, ci acela care știe să le citească”, după cum afirmă Cilibi Moise. (http://cunosc.ro/ proverbe_citate/citate-despre-lectura_proverbe-despre-lectura.html).

Cea mai veche metodă utilizată pentru decodarea mesajului scris, și în același timp, și cea mai eficientă, este lectura explicativă. Această metodă cuprinde o serie de pași, a căror ordine și pondere diferă în funcție de conținutul textului studiat, de genul și specia în care se încadrează:

Pregătirea cadrului pentru lectură – constă în stimularea interesului față de textul ce urmează a se citi, explicarea unor noțiuni, cuvinte sau expresii care ar putea îngreuna înțelegerea acestuia;

citirea integrală a textului – poate fi realizată de profesor sau de elevi, ca muncă independentă;

citirea pe fragmente însoțită de analiza textului – se citește fiecare fragment de către elevi și se discută conținutul acestuia, se explică cuvintele și expresiile necunoscute, se caracterizează personajele pentru a se pune în valoare însușirile alese cu care sunt înzestrate și pentru a zugrăvi modelul comportamental demn de urmat, se explică semnele de ortografie și de punctuație, se trag concluzii, se descoperă morala, se va pune accent pe valorile morale ce se doresc a fi cultivate prin intermediul textului respectiv și se vor exploata cu scopul însușirii noțiunilor moral-civice și a formării deprinderilor corespunzătoare.

întocmirea planului de idei;

povestirea textului.

Textele care cuprind o narațiune sunt cele mai accesibile pentru cititor, iar învățătorul va putea foarte ușor să-l orienteze, pe cale intuitivă, spre înlănțuirea logică a desfășurării acțiunii. Mai întâi se vor purta discuții pentru a fixa personajele dar și locul, timpul în care au loc evenimentele. Analiza expozițiunii este importantă pentru că ne ajută să înțelegem atât intriga – motivul acțiunii, cât și desfășurarea acțiunii. Prezentarea evenimentelor descoperite în desfășurarea acțiunii se va realiza în două-trei idei principale. Atenția cititorului va fi dirijată spre descoperirea punctului culminat, a trăsăturilor morale cu care sunt înzestrate personajele și care sunt puse în valoare tocmai de acest moment de maximă încordare. Deznodământul textului aduce prilejuri noi de reflecții, de satisfacții provocate de triumful binelui, al dreptății.

Un efort suplimentar, îl solicită tratarea textelor care au conținut istoric, științific și cele care conțin fragmente descriptive.

În cazul textelor istorice, elevii vor fi ajutați să descopere și să înțeleagă fenomenele care au avut loc în societate, cauzele acestora, consecința lor asupra dezvoltării societății. Prin intermediul acestor texte se urmărește cultivarea unor puternice trăsături de caracter: curaj, spirit de sacrificiu, dragostea față de țară și de semeni.

Atât în cazul textelor istorice , cât și în cazul celor științifice se vor explica cuvintele și expresiile noi: regionalisme, arhaisme, neologisme. Este de preferat să se lucreze cu aceste cuvinte înainte de citirea textului, pentru că mulțimea cuvintelor necunoscute îngreunează înțelegerea mesajului și inhibă gustul pentru lectură.

Accesibilitatea înțelegerii mesajului poate fi favorizată de povestirea învățătorului, care asigură un puternic fond afectiv, prin intonația adecvată, prin gesturi și mimică. Această povestire se recomandă să se desfășoare înainte de citirea textului. De asemeni se pot utiliza materiale ilustrative: picturi, fotografii, desene sau chiar fragmente din filme, reportaje, documentare.

Textele lirice au și ele nevoie de o abordare diferită, căci aici nu putem realiza un plan de idei, nu putem discuta de momentele subiectului și de povestire, ci vom dirija atenția cititorului spre identificarea sentimentelor exprimate de autor prin intermediul imaginilor artistice. Copilul va fi ajutat să înțeleagă semnificația cuvintelor în contextul respectiv, sensul denotativ și conotativ al acestora, ceea ce presupune un efort intelectual din partea acestuia.

De asemeni, în cazul poeziilor, putem analiza armonia versurilor, creată de ritmul, rima și măsura acestora. Elevii vor identifica numărul de silabe din vers, jocul accentelor, versurile care rimează și vor putea observa că toate acestea crează muzicalitatea poeziei și îl ajută pe poet să își exprime într-un mod cât mai plăcut sentimentele și emoțiile. Vor putea aprecia talentul sciitorului și calitățile morale pe care le dovedește prin creația sa.

În studiul descrierilor, copiii vor fi ajutați să observe nu doar peisajul static, ci și mijlocul prin care scriitorul a reușit să exprime admirația pentru farmecul acestuia, stările sufletești și sentimentele induse de priveliștea descrisă. Învățătorul îi va ajuta să facă distincția între pasajele narative și cele descriptive, combinate în multe din operele literare, punând în valoare frumusețea descrierii și valorile artistice ale acesteia, realizând o comparație între cele două moduri de expunere.

Lectura explicativă ne ajută să valorificăm mesajul sub aspect educativ, cu scopul de a descoperi resursele afective ale textului literar, care pot declanșa trăiri emoționale, sentimente, și care, la rândul lor, vor induce atitudini comportamentale corespunzătoare, vor transforma informațiile asimilate în acte de conduită.

III.5 Lectura suplimentară

”Să citești cărți bune este ca și cum

ai purta o conversație cu cei mai

de seamă oameni ai secolelor trecute.”

Descartes

Interesul copilului pentru lectură nu vine de la sine, el apare doar dacă copilul are ocazia să guste din ea, și cu cât gustă mai mult, cu atât va spori dorința de a repeta o astfel de experiență. Pentru ca apropierea copilului de literatură să fie posibilă, lectura nu trebuie să se oprească doar la ceea ce se lucrează la clasă sau în efectuarea temelor, ea trebuie să continue și în timpul liber, să fie percepută ca o pasiune, un mod plăcut în care să îți petreci timpul.

Copilului trebuie să i se trezească curiozitatea, să i se aprindă dorința de a cunoște, de a descoperi lumea prin intermediul literaturii.

Prin urmare învățătorului, dar și familiei, îi revine sarcina de a determina elevul să citească din pasiune și să – l îndrume în alegerea textelor ce i se potrivesc.

Primul pas în această direcție îl constiutie întocmirea listei cu lecturi suplimentare, care nu trebuie să fie rigidă, ci să îi ofere copillului posibilitatea de a alege.

Lista va cuprinde un număr de teme sau autori și pentru fiecare se vor recomanda câteva titluri, din care elevul va alege lectura care i se va părea mai interesantă. Condiția constă în faptul că trebuie să citească cel puțin o operă din fiecare categorie dată. (Anexa nr.3)

Al doileal pas care trebuie parcurs este trezirea curiozității față de o anumită lectură. Pentru aceasta pot fi utilizate diferite strategii :

1.Povetirea – poate fi realizată de învățător sau de un elev care a citit lectura respectivă. Se poate povesti textul integral, dar există riscul de a stinge interesul pentru lecturarea textului respectiv, pentru că se pierde elementul de noutate, se cunoaște deja deznodământul. De preferat ar fi să se povestească doar anumite secvențe, să se prezinte intriga acțiunii, astfel curiozitatea de a ști ce s-a întâmplat mai departe va determina elevul să citească.

2. Recenzia cărții – constă în prezentarea succintă a acesteia și poate fi realizată de îndrumător sau de alt cititor care a parcurs cartea respectivă. În cazul în care acest gen de exercițiu este realizat de un elev, profesorul îl va îndruma să-și formuleze părerile punctând următoarele aspecte:

-titlul cărții și autorul

– conținutul pe scurt (o frază, maxim două )

– personajul sau întâmplarea care l-a impresionat.

3. Popularizarea cărților unui autor – se poate realiza prin organizarea unei expoziții cu publicațiile acestuia. În cadrul expoziție se prezintă biografia și operele, se pot lectura pasaje din scrierile respective, se poartă discuții despre operele cunoscute deja de elevi.

Verificarea modului în care s-a desfășurat lectura este un pas la fel de important și poate fi realizat prin sondaje, prin verificarea fișelor de lectură sau prin organizarea de: jocuri literare, șezători, concursuri, simpozioane și dezbateri.

Pentru a stimula lectura particulară în rândul elevilor mei am organizat biblioteca clasei, cu ajutorul părinților care au achiziționat câte două cărți destinate copiilor și le-au donat clasei pentru anul școlar în curs. Copiii au împrumutat câte o carte, pe care o citeau în cel mult două săptămâni. Pentru a ține evidența cărților împrumutate și a modului în care s-a realizat lectura, căci nu este important doar ”ce” și ”cât” citește copilul, ci și ”cum” citește acesta, am întocmit un tabel cu ”Cititori pasionați”, ca în exemplul de mai jos:

Cititori pasionați

Tabelul cuprinde numele elevilor din clasă și cărțile din biblioteca clasei. În momentul în care un elev împrumută o carte se bifează în tabel un cerculeț și data. La restituirea cărții se notează în tabel data respectivă și se colorează cerculețul doar dacă copilul a făcut dovada că a citit cartea. Dovedirea lecturii se poate realiza prin mai multe modalități, cum ar fi: povestirea pe scurt, oral sau în scris a ceea ce a citit, să prezinte un episod care l-a impresionat sau personajul îndrăgit, motivând alegerea, completarea unei fișe de lectură.

Am preferat ca fiecare carte împrumutată să fie însoțită de o fișă de lectură ( vezi anexele cu numerele: 4,5,6,7) și la restituirea cărții aceasta să fie verificată apoi atașată în portofoliul elevului. La sfârșitul semestrului am organizat ”Carnavalul personajelor” în care fiecare cititor și-a ales un personaj din cărțile primite și l-a prezentat colegilor. Copiii cu cele mai multe cărți citite au fost premiați cu diploma ”Cititor pasionat”.

Eficient s-a dovedit a fi și ”Calendarul de lectură”, pe care l-am organizat cu elevii și părinții clasei pregătitoare în anul școlar 2012-2013. Pentru a stimula gutul pentru lectură al micilor școlari de clasă pregătitoare, am antrenat părinții în această activitate astfel:

am fixat lista cu lecturile ce trebuiau parcurse (citite de părinți copiilor) într-o lună, perioada în care se desfășura fiecare lectură, modalitatea în care avea loc verificarea și data la care se desfășura;

fiecare părinte a primit calendarul pentru luna în curs;

la activitatea în care se realiza verificarea erau invitați și părinții.

copiii și părinții au fost premiați cu diplome și felicitați pentru participare.

Exemplu :

Calendarul de lectură

Legendă:

Poezii – Mihai Eminescu

Pinocchio – Carlo Collodi

Poezii – Elena Farago

Amintiri din copilărie – Ion Creangă

Fram, ursul polar – Cezar Petrescu

Poezii de primăvară

CAPITOLUL IV

Studiu de cercetare

“Cel mai bun lucru dintr-o carte nu constă

în ceea ce conține , ci în gândurile

pe care ți le sugerează.”

John Greenleaf Whittier

IV.1. Ipoteza, obiectivele și metodologia cercetării

Este bine știut că rolul modelelor este foarte important în formarea caracterului celor mici, pentru că tendința imitării este specifică copilăriei. Prezența modelelor pozitive în viața copilului este necesară, căci ele îl ghidează spre un comportament adecvat care îl va ajuta să se integreze și să se adapteze societății în care trăiește.

O sursă inepuizabilă de modele o constiutuie literatura pentru copii, care aduce în atenția cititorilor o varietate de comportamente și consecințele acestora. Pătrunzând în fascinanta lume a lecturii, micuții descoperă că viața este o luptă aprigă între ”Bine” și ”Rău”. Analizând comportamentul personajelor întâlnite, este ușor să asocieze Binele cu: cinstea, hărnicia, mărinimia, adevărul, curajul, perseverența, iubirea, bunătatea, colegialitatea și Răul cu : lașitatea, lenea, minciuna, trădarea, ura, răzbunarea, răutatea, egoismul, lăcomia, setea de putere, trufia, prostia.

Faptul, că în final Binele învinge, este apreciat și răsplătit pe măsură, iar Răul nu rămâne niciodată nepedepsit, îl determină pe micul învățăcel să își dorească să fie asemeni personajului pozitiv, și îi orientează conduita spre fapte bune.

Studiul literaturii de specialitate, experiența de cititor și cea de cadru didactic, m-au ajutat să apreciez rolul pozitiv al literaturii în formarea trăsăturilor de caracter ale individului, și să conștientizez beneficiile exploatării acestei arte în procesul educativ.

Din acest motiv mi-am propus să realizez o cercetare experimentală, practic-aplicativă, pe parcursul anului școlar 2012- 2013, pornind de la ipoteza următoare: dacă literatura pentru copii este valorificată sistematic în scopul educației moral-civice, atunci se vor obține progrese superioare în conduita elevilor.

Obiectivele urmărite pe parcursul cercetării au fost:

O1 – indentificarea trăsăturilor de caracter care se doresc a fi cultivate;

O2 – identificarea operelor literare potrivite pentru formarea trasăturilor de caracter vizate;

O3 – elaborarea unei strategii pentru cultivarea caracterului prin intermediul literaturii pentru copii;

O4 – urmărirea progreselor înregistrate de elevi privind conduita acestora;

O5 – stabilirea legăturii dintre nivelul de aspirație și nivelul performanței înregistrate de elevi.

Eșantionul asupra căruia s-a exercitat experimentul a fost constituit din elevii clasei pregătitoare A, de la Școala Gimnazială nr 26, Galați.

Metodele utilizate în investigație:

Metoda observației – a fost folosită în fiecare etapă a cercetării, pentru a urmări și consemna aspectele care au intervenit pe parcursul activităților întreprinse. În urma observațiilor realizate au fost înregistrate: atitudinea și comportamentul elevilor în diferite situații, gradul de implicare în rezolvarea sarcinilor, modul în care au respectat regulile fixate, greșeli comportamentale frecvente, modalitatea de aplicarea a noțiunilor asimilate , feed-back-ul activităților realizate.

Metoda anchetei prin chestionar – a fost utilizată prin aplicarea unor chestionare concepute pentru părinții elevilor implicați în experiment ( anexele cu nr. 2 și 8). Aceste chestionare au urmărit depistarea eventualelor devieri de comportament, în vederea identificării trăsăturilor de caracter ce trebuie cultivate pentru formarea caracterului elevilor, dar și în ce măsură se implică familia în dezvoltarea gustului pentru lectură și în formarea caracterului micuților pe care îi cresc și îi educă.

Metoda anchetei prin interviu s-a realizat individual cu scopul de a obține informații cu privire la: comportamentul elevilor, lecturile preferate de aceștia, gradul de implicare al familiei în promovarea literaturii pentru copii.

Metoda analizei produselor activității a oferit posibilitatea: studierii produselor obținute de elevi (desene, postere, colaje, fișe de lucru, obiecte confecționate) în urma activităților desfășurate, a descoperirii trăsăturilor de personalitate ale acestora, a surprinderii rezultatelor acțiunii educaționale desfășurate cu ocazia investigației psihopedagogice.

Metoda experimentului a stat la baza desfășurării cercetării și a avut drept scop testarea ipotezei propuse – măsura în care valorificarea literaturii pentru copii a contribuit la însușirea noțiunilor moral-civice și le-a transformat în acte de conduită.

Investigarea a parcurs toate fazele metodei:

a)În faza prealabilă, care are rol de constatare, a fost selectat eșantionul, s-au consemnat datele despre variabilele implicate în experiment, s-a fixat ipoteza și s-au stabilit: obiectivele cercetării, tipul cercetării și strategia desfășurării experimentului.

b) În faza administrării factorului experimental, s-a acționat asupra eșantionului experimental, în vederea confirmării sau infirmării ipotezei. S-au utilizat texte literare pentru copii, care au fost valorificate pentru a facilita receptarea noțiunilor moral-civice și a le transforma în comportament moral-civic corespunzător .

c) În faza înregistrării rezultatelor, s-au stabilit diferențele dintre datele înregistrate în faza preexperimentala și cele înregistrate în faza postexperimentală.

Metoda de prelucrare matematico – statistică a datelor cercetării, a ajutat în interpretarea și desprinderea concluzilor practice privind eficiența folosirii literaturii pentru copii în scopul educației moral-civice.

IV.2. Etapele experimentale

IV.2.1. Etapa preexperimentală

Cercetarea ameliorativ – experimentală pe tema „Valorificarea literaturii pentru copii în scopul educației moral-civice” s-a desfășurat în anul școlar 2012 – 2013. A fost implicată clasa pregătitoare A, a Școlii Gimnaziale nr. 26 din localitatea Galați. Clasa experimentală are un efectiv de 20 de elevi, grupul fiind omogen din punct de vedere al vârstei cronologice, dintre care 11 sunt fete și 9 sunt băieți. Vârsta cronologică a subiecților din cercetare este 5 – 6 ani. În proporție de 85 % , elevii au frecventat grădinița, iar restul, de 15% , nu a mers zi de zi la grădiniță.

Punctul de plecare în desfășurarea cercetării a constat în observarea comportamentului elevilor pentru a depista punctele slabe și a fixa trăsăturile de caracter ce trebuie dezvoltate pentru a ameliora situația la nivelul clasei și a evita eventualele conflicte. Paralel cu această activitate am aplicat părinților clasei implicate în experiment chestionare (anexa 2), iar elevii implicați în procesul de cercetare, au fost intervievați pentru a se completa chestionarul din anexa 1.b, cu scopul de a descoperi informații cu privire la importanța acordată literaturii pentru copii în familie.

În urma observațiilor întreprinse am constatat că punctul slab ale clasei îl constituie dezordinea, motiv pentru care am chestionat părinții cerând detalii despre comportamentul elevilor în familie sub aceste aspecte ( anexa 8).

Centralizând toate datele obținute ( vezi tabelul nr.1/ pag 73 și tabelul nr. 2/ pag. 74 ) s-a putut constata că:

în ceea ce privește capacitatea elevilor de a fi ordonați, din proprie inițiativă

își ordonează lucrurile ( rechizitele, hăinuțele) atât la școală cât și acasă într- un procent de 15% ;

își strâng jucăriile și la școală și acasă un procent de 1o% ;

își strâng masa – la școală 20% , iar acasă 5%;

la solicitarea unui adult reușesc

să își ordoneze lucrurile – la școală 25%, iar acasă 30%;

să își strângă jucăriile – la școală 25%, acasă 30%;

să își strângă masa – la școală 20%, acasă 15%;

supravegheați de adulți pot

să își ordoneze lucrurile – la școală 45%, acasă 20%;

să își strângă jucăriile – la școală 50%, acasă 40%;

să își strângă masa – la școală 45%, acasă 25%;

ajutați de adulți reușesc

să își ordoneze lucrurile – la școală 15%, acasă 35%;

să își strângă jucăriile – la școală 15%, acasă 20%;

să își strângă masa – la școală 15%, acasă 55%;

Histogramele din fig.nr. 1 și 2 ( pag. 75-76 ) evidențiază potențialul elevilor incluși în experiment, privind capacitatea acestora de a fi ordonați, în faza preexperimentală.

Sub aspectul importanței acordată de familie literaturii pentru copii, s-a putut constata că:

se citesc cărți copiilor : des – 20%, rar – 40%, foarte rar – 40%

se discută cărțile citite copiilor: întotdeauna – 15%, uneor i – 30%, foarte rar – 55%

numărul cărților pentru copii din biblioteca familiei este: numeros – 20%, suficient – 45%, redus – 35%

Datele prezentate au fost înregisrate într-un tabel ( vezi tabelul nr.3/ pag. 77 ) și evidențiate cu ajutorul diagramelor din fig. nr.3 ( pag.78 ).

Tabelul nr.1

Situația la nivelul clasei privind ordinea, la începutul anului școlar – în sala de clasă

Tabelul nr. 2

Situația la nivelul clasei privind ordinea, la începutul anului școlar – în familie

Fig.nr 1

Fig. nr. 2

Tabelul nr. 3

Situația la nivelul clasei privind lectura particulară , la începutul anului școlar

Fig. nr. 3

Al doilea pas în derularea etapei preexperimentale a fost identificarea trăsăturilor de caracter care urmau a fi educate, pentru ca elevii să își dezvolte capacitatea de a fi ordonați. Prin urmare am consultat lista cu cele 49 de caractere ( tabelul nr. 4) propuse de Institul pentru Instruirea Caracterului din Oklahoma City, care a introdus și în România, programul pilot Mai întâi caracterul, în parteneriat cu Ministerul Educației, organizând cursul de perfecționare pentru cadrele didactice ”Educație pentru cultivarea caracterului”, pe care l-am parcurs în anul 2009.

Tabelul nr.4

Au fost selectate următoarele trăsături de caracter: hărnicia, ascultarea, atenția, respectul, ordinea.

Odată fixate trăsăturile de caracter pe care le doream a fi cultivate, a urmat selectarea operelor literare din literatura pentru copii, care abordau aceste aspecte ale caracterului și elaborarea strategiei de lucru.

IV.2.2. Etapa experimentală

Pentru realizarea obiectivelor cercetării, s-a avut în vedere organizarea proiectului educațional “Să fim ordonați, mereu lăudați !”( anexa nr. 10).

În cadrul proiectului amintit, mi-am propus să ajut elevii să își dezvolte capacitatea de a fi ordonați și să cultivăm trăsături pozitive de caracter precum: ordinea, hărnicia, ascultarea, atenția, respectul. Instrumentul de bază utilizat în acest scop a fost ”literatura pentru copii”. Acțiunile educative organizate în vederea stimulării și dezvoltării trăsăturilor pozitive de caracter ale elevilor au avut următoarele obiective:

Să definească trăsăturile de caracter ce urmează a fi dezvoltate (ordonat, harnic, ascultător, atent, respectuos);

Să fixeze cinci angajamente pentru a fi respectate de fiecare elev, în dorința de a cultiva trăsăturile de caracter enunțate;

Să formuleze un slogan pentru fiecare trăsătură de caracter;

Să identifice modelele de comportament ce ne dorim a fi cultivate, în operele literare propuse spre studiu, în filmele sau piesele de teatru vizionate;

Să lectureze cu ajutorul învățătorului/familiei textele literare propuse;

Să își exprime punctul de vedere cu privire la un anumit comportament întâlnit în textele literare studiate, în filme sau în piese de teatru pentru copii;

Să exerseze comportamentele specifice trăsăturilor de caracter fixate prin jocuri și diferite activități școlare și extrașcolare;

Să recompenseze prin laudă pe cei care dovedesc un anume comportament pozitiv.

În demersul pe care l-am întreprins am pornit de la oportunitățile oferite de literatura pentru copii, în formarea conștiinței și a conduitei moral-civice:

Literatura pentru copii reprezintă un izvor nesecat de informații referitoare la normele moral-civice, și de modele de imitat;

Asigură condiții favorabile pentru a se realiza transferul cunoștințelor asimilate prin receptarea mesajului scris, în acte de conștiință moral-civică, ca urmare a dorinței de ”imitare” a eroului îndrăgit;

Prezintă situații generatoare de trăiri emoționale, care au puterea de a transforma cunoștințele morale în convingeri și comportamente morale;

În perioada de derulare a experimentului, mi-am propus ca fiecare trăsătură pozitivă de caracter selectată pentru a fi dezvoltată, să fie exploatată pe parcursul unei luni, respectând următorul calendar de activități:

Lansarea oficială a proiectului – octombrie 2012

Hărnicia aduce pâinea, iar lenea sărăcia. – noiembrie 2012

”Sandi, să asculți pe mămica…” – decembrie 2012

Atent la tot și la toate – februarie 2013

Respectă să fii respectat! – martie 2013

Ordinea e câștig de timp. – aprilie 2013

Eu- cel de ieri și cel de azi (evaluarea proiectului) – mai 2013

Activitățile propuse pentru stimularea și dezvoltarea fiecărei trăsături, s-au desfășurat parcurgându-se următorii pași:

Lectura model, realizată de învățător, a unui text care are ca temă trăsătura de caracter vizată;

Analizarea textului lecturat și valorificarea acestuia sub aspectul noțiunilor moral-civice promovate;

Definirea trăsăturii de caracter pornind de la textul studiat;

Fixarea a cinci angajamente pentru a fi respectate de elevi, care se repetă periodic în cadrul ”Întâlnirilor de dimineață”;

Formularea unui slogan pentru respectiva trăsătură de caracter;

Dezbateri pornind de la comportamentul personajelor întâlnite în textele literare;

Exersarea comportamentelor specifice trăsăturii de caracter fixate prin diferite jocuri propuse de coordonator;

Prezentarea listei cu lecturi particulare, corespunzătoare lunii respective;

Verificarea modului în care a fost realizată lectura particulară;

Recompensarea prin laudă și cu stimulente, a celor care respectă angajamentele asumate;

Vizionarea unor filme sau piese de teatru realizate după textele literare propuse.

Evaluarea proiectului s-a realizat prin:

Chestionare pentru părinți;

Observația sistematică;

Expoziții cu lucrările copiilor;

Monitorizarea și controlul;

Discuții cu părinții.

Derularea proiectului:

1.Lansarea oficială a proiectului a avut loc în octombrie, în cadrul unei întâlniri la care au participat alături de copii și părinții. Au fost prezentate: scopul, obiectivele, activitățile propuse, modul de evaluare, materialele necesare pentru buna desfășurare a proiectului. Părinții au primit un pliant care cuprindea scopul și obiectivele proiectului, calendarul activităților și o listă cu lecturi suplimentare propuse spre a fi citite și analizate în ordinea și intervalul precizat.

Lecturi suplimentare:

Hărnicia aduce pâinea, iar lenea sărăcia.

(perioada 19 octombrie – 23 noiembrie, evaluarea – 23 noiembrie)

Fata babei și fata moșului, de Ion Creangă

Gospodina, de Otilia Cazimir

Sfatul degetelor, de Elena Farago

Bondarul leneș, de Elena Farago

Toamna, de Demostene Botez

Matei cel harnic, de Mariana Filip

Copiii din crâng, de K.Ușinski

”Sandi, să asculți pe mămica…”

(perioada / 3 decembrie – 18 ianuarie, evaluarea / 18 ianuarie)

Puișorul și vulpea, de I. Pas

Prințul Miorlau, de N. Cassian

Capra cu trei iezi, de Ion Creangă

Scufița Roșie, de Frații Grimm

Puișorul moțat, de Elena Farago

Pinocchio, de C. Collodi

Atent la tot și la toate

(perioada / 21 ianuarie – 22 februarie, evaluarea / 22 februarie)

Întâmplarea cu Elviruța, de I. Pas

În parc, de G. Zarafu

Vrăbiuța uitucă, de Leo Butnaru

Pierdut la Cascada Cântecului, de Z. Niculiță

Respectă să fii respectat!

(perioada / 25 februarie – 29 martie, evaluarea / 29 martie)

Povața părintească, de G. Teodossiu

Bunicul și nepotul, de Frații Grimm

Copilul cel isteț, de P. Ispirescu

Sfatul mamei este bun, de F. Iordănescu

Ordinea e câștig de timp.

(perioada / 1 aprilie – 10 mai, evaluarea / 10 mai)

Greierele și furnica, de Adrian Erbiceanu

Cele patru anotimpuri, de E. Jianu

Iedul cu trei capre, de O. Pancu-Iași

Povestea cărții de povești, de E. Căldăraru

Prietenii, de D. Faur

Povestea unui băiețel și un motănel, de P.Stoicescu

2. Hărnicia aduce pâinea, iar lenea sărăcia.

Activitatea a debutat cu lectura model a fabulei ”Greierele și furnica”, de La Fontaine, în varianta tradusă de Tudor Arghezi. Elevii au avut de colorat pe o fișă de lucru personajul îndrăgit ( fig. nr. 4) și să explice oral alegerea lor.

În procent de 85% , elevii au colorat furnica, motivând alegerea astfel:

60% – pentru că furnica este harnică;

25% – pentru că furnica este bogată.

Un procent de 15% dintre elevi, au colorat greierele motivând că:

le e milă de greiere că e sărac și furnica este zgârcită – 10%;

greierele cântă frumos și e păcat să moară, pentru că nu ar mai avea cine să cânte vara – 5%.

Fig. nr .4

După dezbaterile care au avut loc pe această temă, concluzia copiilor a fost că și arta este o formă de muncă, prin urmare și greierele poate fi considerat ”harnic”, și trebuie răsplătit.

Pornind de la aceaste dezbateri s-au definit următoarele trăsături de caracter :

Hărnicia este o trăsătură pozitivă de caracter (apreciată), care constă în depunerea unui efort fizic ( a lucra) sau intelectual ( a învăța, a crea, a inventa) pentru a realiza un lucru.

Lenea este o trăsătură negativă de caracter (nu trebuie urmată), care constă în lipsa voinței de a depune un efort fizic sau intelectual pentru a realiza un lucru.

Se fixează sloganul și cele cinci angajamente, pentru a fi elevi ”harnici”, care trebuie respectate de copii atât la școală, cît și acasă. Ele sunt afișate într-un loc vizibil și se repetă cât mai des posibil în perioada destinată cultivării acestei trăsături de caracter.

Sloganul: ”HARNIC CA O FURNICUȚĂ, VREAU SĂ FIU MEREU”

Promit să:

mă schimb singur de hăinuțe;

îmi strâng jucăriile și masa;

termin exercițiile și apoi mă joc;

îmi așez rechizitele frumos pe bancă, în dulăpior sau în birou;

adun orice gunoi pe care îl văd în clasă sau în casă.

Elevii au fost lăudați și au primit stimulente pentru implicarea activă în desfășurarea activităților întreprinse.

În toată perioada destinată cultivării hărniciei , ca trăsătură pozitivă de caracter, s-a observat comportamentul elevilor în timpul orelor și al pauzelor, au fost lăudați și stimulați să adopte comportamentul adecvat pentru indeplinire angajamentelor asumate.

În perioada fixată pentru exersarea acestor acte de conduită s-au realizat următoarele activități:

Jocuri de rol: Greierele și furnica, Furnica și bondarul, Fata babei și fata moșului, Bondarul și albinele;

Expoziții cu fișele de lectură realizate de elevi ( ocazie cu care se verifică modul în care s-a realizat lectura suplimentară), desene, colaje;

Concursuri: Cel mai ordonat dulăpior, Mă îmbrac și mă dezbrac singur, Eu așez jucăriile frumos și rapid, Băncuța cea mai curată; Școala mea, cea mai curată!;

Ori de cîte ori un copil s-a evidențiat la aceste concursuri a fost lăudat lăudat și răsplătit cu câte o steluță galbenă. La zece steluțe adunate , primea ecusonul ”Elev harnic”. Acasă, părinții au avut aceeași sarcină, să ofere câte o steluță albastră pentru fiecare faptă a copilului și să îl laude. La zece steluțe albastre copilul a primit ecusonul ”Copil harnic”. Fiecare copil poate obține maxim 3 ecusoane, din fiecare categorie.

Fig. nr. 5

Invitație la lectură – în fiecare zi de vineri, câte un părinte a fost invitat să citească copiilor una din lecturile suplimentare propuse. Părinții au fost ajutați să înțeleagă modul în care trebuie realizată lectura, să descopere mai ușor aspectele despre care trebuie să discute cu copilul pentru înțelegerea mesajului transmis de un text literar. Textele literare alese de părinți pentru a fi citite copiilor au fost: Matei cel harnic, de Mariana Filip ; Bondarul leneș, de Elena Farago și Copiii din crâng, de K. Ușinski.

Exemplu :

Matei cel harnic, de M.Filip

Părintele invitat are un coșuleț cu flori roșii, galbene, portocalii și albastre. Pe rând copiii au ales câte o floare și s-au grupat pe covoraș în funcție de culoare. Fiecare echipă a extras câte un bilețel din coș, acesta conținând o întrebare . Pentru a găsi răspunsul trebuie să se ascultă cu atenție poezia.

Cine este Matei?

Ce fel de elev este Matei?

De ce țipă ursul?

Cum împacă Matei jucăriile?

S-a realizat lectura model, s-a formulat răspunsurile la întrebări, au fost lăudați și răsplătiți copiii cu bomboane, pentru că au fost atenți și astfel au reușit să găsească răspunsurile corecte. Au enumerat acțiunile pe care le-a desfășurat harnicul băiețel: a șters mobila de praf, a lustruit scăunelele, a șters jucăriile, a curățat ursulețul care plângea, a curățat toate jucăriile, ca să le împace pe toate. Și-au imaginat cum arată clasa lui Matei când acesta este de servici. Au comparat clasa lor cu clasa lui Matei. Au urmat exemplul lui Matei și au șters de praf dulapurile, băncile, scaunele, pervazul și toate jucăriile. Jucăriile murdare au fost luate acasă pentru a fi curățate foarte bine. Copiii au primit la sfârșit steluțe galbene.

Părinții au fost rugați: să repete acțiunea și acasă, să-i încurajeze pe micuți pentru a urma exemplul lui Matei și al fetiței gospodine din poezia Gospodina, de O. Cazimir, să urmarească modul în care reușesc să își îndeplinească angajamentele asumate și acasă, să-i laude pentru fiecare progres și să le ofere câte o steluță albastră.

Bondarul leneș, de E.Farago

Părintele invitat, oferă elevilor un puzzle (fig. nr. 6) prin realizarea căruia au descoperit o imagine cu un bondar și o furnică. Își imaginează un dialog între cele două personaje ( jocul de rol ”Bondarul și furnica”).

Unii elevi și-au imaginat că bondarul îi cere mâncare furnicii iar aceasta îl refuză ca și pe greieraș, alții și-au imaginat că bondarul este rănit/bolnav/rătăcit și furnica îl ajută oferindu-i hrană, câțiva l-au certat că e leneș și trebuie să muncească ( cei care au citit lectura acasă, împreună cu părinții).

Fig.nr .6

Părintele invitat a realizat lectura model.

Copiii au avut de modeleat, din plastilină, personajul pe care l-au îndrăgit și să explice alegerea făcută.

95% dintre copii au modelat furnica, motivând că e mică, puternică și harnică (duce în spate o greutate de trei ori mai mare decât trupul ei). Ajutați de învățător copiii descoperă că furnica este și miloasă, ea vrea să-l ajute pe bondarul care se plânge că nu are unde să muncească (n-are ”stăpân”) și moare de foame, oferindu-i posibilitatea de a munci și pentru a-și câștiga hrana ( ”-Hai și-mi cară din povară/ Și sunt gata să-ți plătesc.”). Însă furnica nu-i iubește pe leneși și pe cei prefăcuți. Când descoperă, că bondarul este doar leneș și cerșetor, că nu dorește să muncească, furnica îl ceartă și refuză să-l mai ajute.

Bondarul a fost realizat de un copil (5%), pentru că e o insectă frumoasă și ajută la polenizarea florilor, chiar dacă mierea lor nu este bună ca a albinelor. El este considerat ”leneș” de oameni, pentru că nu pot folosi mierea lui, dar în realitate este o insectă harnică și folositoare.

Pentru că informația obținută de la acest elev este reală, se explică elevilor că orice vietate creată de Dumnezeu este folositoare, că de cele mai multe ori , oamenii judecă lucrurile după aparențe, fără să cunoască tot adevărul. Toate viețuitoarele de pe pământ sunt harnice, ele trebuie să-și asigure hrana pentru a supraviețui. Noi oamenii trebuie să învățăm că doar prin muncă ne putem realiza și putem obține ceea ce ne dorim.

Prin această poezie, noi nu criticăm insecta-bondar ca specie, ci doar oamenii care se aseamănă cu personajul din poezie, care sunt leneși și prefăcuți.

Se realizează o expoziție cu lucrările copiilor. Copiii sunt lăudați și primesc steluțe galbene pentru că au fost harnici și au modelat frumos și corect personajul ales.

Copiii din crâng, de K. Ușinski

Părintele invitat oferă copiilor în dar câte un cartonaș cu imaginea unui personaj din poveste ( gândăcelul auriu, albina, furnica, porumbelul, iepurașul cenușiu, flori albe de fragă, pârâul, pitulicea, fata, băiatul). Fiecare copil va fi atent la povestea ”Copiii din crâng”, pentru a putea povesti ce face personajul său.

Se realizează lectura model de către părinte, apoi are loc povestirea după imagini realizată de elevi, sub forma metodei ”Creionului vorbitor”. Elevii vor primi creionul în ordinea în care apare personajul de pe cartonașul primit.

Vor explica: ce au greșit copiii, ce au aflat copiii în crâng, ce au învățat ei din această întâmplare.

Vor desena un personaj la alegere , apoi se organizează o expoziție cu lucrările copiilor. Sunt lăudați copiii care au fost harnici și au reușit să finalizeze lucrarea, vor primi și steluța galbenă.

Invitație la film – Fata babei și fata moșului

După vizionare se realizează povestirea după imagini, se caracterizează cele două personaje antitetice prin enumerarea trăsăturilor cu care sunt înzestrate, se explică faptele personajelor din care reies aceste trăsături. Se identifică morala basmului – ” După faptă și răsplată” , prin completarea unei fișe de lectură ( anexa nr. 13) . Copiii sunt lăudați pentru că au fost harnici și au finalizat la timp fișa și primesc steluțele.

Evaluarea activităților din etapa – Hărnicia aduce pâinea, iar lenea sărăcia, s-a realizat prin verificarea portofoliilor elevilor care au cuprins: fișele de lectură, fișe de lucru, desenele copiilor, steluțele și ecusoanele primite, observațiile părinților privind comportamentul în familie și ale profesorilor privind comportamentul la școală, din punct de vedere al ”hărniciei”.

S-a constatat că nu toți copiii au reușit să finalizeze fișele de lectură suplimentară, pentru că părinții nu au reușit să se implice suficient în realizarea lecturii ( 20% ), restul (80% ) au avut toate fișele complete și au dovedit realizarea lecturii și pe parcursul activităților desfășurate în școală.

Copiii s-au străduit să-și dovedească hărnicia, și să respecte angajamentele asumate, astfel s- au înregistrat progrese ușoare în ceea ce privește ordinea din clasă și de acasă . Aceste progrese au fost notate și redate în histograma din fig.nr.

Pentru respectarea angajamentelor, elevii au primit:

La școală

3 ecusoane – 40%

2 ecusoane – 50%

1 ecuson – 10%

mai puțin de 10 steluțe – 0%

În familie

3 ecusoane– 15%

2 ecusoane – 45%

1 ecuson – 40%

mai puțin de 10 steluțe -0%

Fig.nr.7

3. ”Sandi, să asculți pe mămica…” , este etapa în care avem ca țintă dezvoltarea calității de a fi ascultător .

La prima întâlnire în care s-a abordat această temă, fiecare copil a fost încurajat să fie sincer și să spună dacă ascultă sau nu de cei care le poartă de grijă (părinți, bunici, frați mai mari, bone, profesori) și să explice de ce au atitudinea respectivă. Toți copiii au afirmat că sunt ascultători pentru a evita pericolele.

Au fost antrenați în jocul – ”Spune ce s-ar întâmpla, dacă nu ai asculta/ Ce îți spune mama ta.”

Mama spune:

Spală- te pe mâini înainte de masă!

Așează-ți hăinuțele la locul lor!

Spală farfuria pe care ai folosit-o !

Strânge- ți jucăriile când termini joaca!

Păstrează creioanele în penar!

Păstrează-ți hainele curate!

Spală-te pe dinți după masă!

Pe parcursul acestui joc copiii au demonstrat că ei cunosc foarte bine dezavantajele neascultării, că cei ce le poartă de grijă impun anumite reguli pentru a-i feri de necazuri și pericole.

Copiii sunt invitați să asculte povestea unui pui neascutător – ”Puiul”, de I. Al. Brătescu-Voinești.

Sunt antrenați într-o conversație în care își vor spune părerea despre :

ce i-a impresionat cel mai mult din această poveste,

cum s-a dovedit a fi puiul cel mare,

cum s-au dovedit a fi frații lui,

de câte ori a fost neascultător puiul cel mare,

care a fost rezultatul neascultării.

Se definește noțiunea ”ascultător” , se fixează angajamentele și se compune sloganul :

Ascultător – este o trăsătură morală specifică persoanei care îndeplinește întocmai cerințele și dorințele celor ce sunt responsabili de ea.

Promit să :

Să nu ies din clasă / casă , decât cu acordul celor care sunt responsabili de mine;

Să mă așez în banca mea când se sună de intrare;

Să îmi strâng lucrurile când nu le mai folosesc;

Să mă spăl pe mâini înainte de masă și când sunt murdare;

Să evit alergarea prin clasă;

Sloganul :

”Ascultător de ești, de rele te ferești!”

În toată perioada destinată cultivării ascultării , ca trăsătură pozitivă de caracter, s-a observat comportamentul elevilor și modul în care au respectat angajamentele asumate.

Activității organizate :

Jocuri didactice:”Spune ce s-ar întâmpla,/ dacă nu ai asculta/ Ce îți spune mama ta.”,

Puișorul și vulpea , Iedul și lupul, Motănel și mofturici;

Expoziții cu desene, colaje, personaje modelate din plastilină;

Concursuri: Clopoțelul a sunat, pe scăunel m-am așezat, Cel mai ordonat dulăpior, Eu așez jucăriile frumos și rapid, Băncuța cea mai curată;; Îmi place să recit (fiecare copil va recita câteva versuri memorate din poeziile propuse pentru lectura suplimentară în perioada de evaluare);

Ori de cîte ori un copil s-a evidențiat la aceste concursuri a fost lăudat lăudat și răsplătit cu câte un brăduț verde la școală și argintiu acasă. La zece brăduți adunați , primesc ecusoane ”Ele/copil ascultător”.

Fig nr.8

Invitație la lectură – Părinții au ales să citească lecturile: Capra cu trei iezi, de Ion Creangă; Prințul Miorlau, de Nina Cassian, Puișorul moțat, de E. Farago, Puișorul și vulpea, de Ion Pas.

Invitație la film – Pinocchio

Evaluarea activităților din etapa – Sandi, să asculți pe mămica…, s-a realizat prin verificarea portofoliilor elevilor care au cuprins: fișele de lectură, fișe de lucru, desenele copiilor, brăduți și ecusoane, observațiile părinților privind comportamentul în familie și ale profesorilor privind comportamentul la școală, din punct de vedere al ”ascultării”.

S-a constatat că numărul copiilor care au reușit să finalizeze fișele de lectură suplimentară a crescut la 90%, restul de 10% au finalizat doar jumătate din fișe.

Pentru respectarea angajamentelor, elevii au primit:

La școală

3 ecusoane – 40%

2 ecusoane – 40%

1 ecuson – 20%

mai puțin de 10 brăduți – 0%

În familie

3 ecusoane – 30%

2 ecusoane – 35%

1 ecuson – 35%

Mai puțin de 10 brăduți – 0%

Fig.nr.9

4. Atent la tot și la toate, este etapa în care avem ca țintă dezvoltarea calității de a fi atent. Pentru a putea fi ordonat este necesar să fim atenți cu lucrurile pe care le avem în posesie, să le îngrijim, să nu le rătăcim, să nu fim neglijenți cu ele. Atenția ne ajută să putem fi ordonați, să învățăm mai ușor, să rezolvăm sarcinile corect și într-un timp mult mai scurt, să ne ferim de pericole.

Pentru a înțelege mai bine care este rolul atenției față de lucrurile care ne sunt încredințate am oferit elevilor, câte o coală colorată la începutul zilei și i-am rugat să fie atenți la ea, să nu o murdărească, să nu o boțească, să nu o rupă sau să o piardă pentru că o vom folosi în desfășurarea programului ”Să fim ordonați, de toți lăudați!”.

La începutul activității planificate, i-am rugat să pregătească foia primită dimineață, să lucrăm o jucărie- surpriză.

Am constatat că 50% dintre elevi au avut colile colorate intacte și se putea lucra foarte ușor, 25 % dintre ei au avut colile ușor îndoite sau murdare, 15% aveau foile deteriorate , 10% au distrus foile și nu aveau cu ce să mai lucreze.

Copiii care aveau încă foilea le-au folosit așa cum erau. Urmând pașii indicați aceștia au reușit să realizeze un avion. S-a realizat o expoziție cu avioanele confecționate și s-au premiat copiii care au realizat cele mai frumoase modele. Exemplarele apreciate și premiate de ei, au fost dintre cele confecționate de copiii care au avut grijă de coli.

Din această aplicație practică, copiii au învățat cât de important este să fim ordonați și atenți cu lucrurile care ne sunt încredințate, pentru că doar așa putem să ne folosim de ele și să obținem ce ne dorim. Dacă suntem neglijenți cu lucrurile, nu vom putea realiza nimic, așa cum nici colegii care nu au păstrat colile, nu au avut cu ce construi avioane. Cei care au murdărit și au boțit colile nu au reușit să confecționeze un avion frumos, prin urmare nu au putut fi premiați. Trebuie să fim atenți cu materialele și când lucrăm, pentru că le putem deteriora și în această etapă, așa cum s –a întâmplat cu o parte din copii, care deși, inițial, au avut grijă de foi, nu au fost atenți la indicații și nu au reușit să realizeze corect avionul ( 10% ).

Fig.nr.10

Activitatea practică prezentată a fost utilizată în captarea atenției.

Copiii au fost anunțați că vor asculta povestea ”Cum au fugit jucăriile de la un copil”, de Nina Stănculescu. La sfârșitul lecturii vor avea de răspuns la următoarele întrebări:

De ce au fugit jucăriile băiatului?

Unde a găsit băiatul jucăriile?

De ce nu putea primi jucăriile înapoi?

Când și-a primit băiatul jucăriile?

Credeți că băiatul și-a ținut promisiunea? De ce?

După lectura realizată de învățător, s-au formulat răspunsurile la întrebări, s-a definit atenția, s-a fixat sloganul și cele cinci angajamente.

Definiția:

A fi atent – a avea grijă de lucruri, a urmări concentrat un lucru sau ceea ce se petrece în jur.

Sloganul.

” Atent când ești, orice reușești!”

Angajamente

Promit:

Să îmi păstrez lucrurile curate și intacte ( bune de folosit);

Să ascult informațiile care mi se dau;

Să urmăresc ceea ce mi se arată să fac;

Să folosesc cu grijă lucrurile;

Să urmăresc lucrurile din jur pentru a le proteja.

Activității organizate :

Jocuri de rol: Elviruța și colegii , Vrăbiuța și ariciul;

Exerciții – joc:

„Ghicește personajul ”- elevii vor ghici numele unui personaj întâlnit în lecturile studiate, care a fost scris pe o foaie de hârtie de unul dintre colegi, cu ajutorul întrebărilor . Este important să-i asculte cu atenție pe ceilalți când vorbesc pentru a nu repeta întrebarea și pentru a putea formula întrebări care să îi poată conduce spre aflarea personajului. Copilul care a scris numele personajului va răspunde la întrebări cu ”da” sau ”nu”. Fiecare elev va formula o singură întrebare.

„Ce a căzut? ”- se așează într-o cutie diferite obiecte ( o bilă, o cheie, un creion, o radieră, un cub, o cretă) pe care elevii le vor vedea . Înainte de a începe jocul vor fi lăsate să cadă, pe rând, pentru ca elevii să audă zgomotul făcut de fiecare și a putea asocia zgomotul produs cu obiectul. Un elev va veni în fața clasei, va fi legat și va recunoaște obiectul care cade, după zgomot.

Povestea clasei – elevii crează o poveste cu început dat de învățător. Sunt așezați pe covoraș în cerc, fiecare va continua povestea când primește ecusonul povestitorului. Sugestii: personajele pot fi harnice sau leneșe, ascultătoare sau neascultătoare, atente sau neatente, respectuoase sau nerespectuoase, ordonate sau dezordonate, neglijente. Nimeni nu știe cum va fi povestea, pentru că ea este creată pas cu pas, și fiecare elev își aduce contribuția.

Exemplu:

Învățătorul: A fost odată ca niciodată o găinușă care avea zece puișori. Nouă puișori erau ascultători și curați numai cel mic era…

Primul elev: … neascultător și murdărel. Într-o zi, nu a ascultat de găinușă și a plecat hai-hui prin crâng. Puișorul era foarte murdar și zdrențuit. În crâng s-a întâlnit cu o vrăbiuță hărnicuță și a rugat-o să se joace cu el.

Al doilea elev: Vrăbiuța l-a refuzat, pentru că trebuia să o ajute pe mama sa să adune semințe pentru masa de seară, și chiar de ar fi avut timp, tot nu s-ar fi jucat cu el, pentru că era murdărel. S-a întâlnit și cu un arici…

Se continuă povestea până când toți elevii și-au adus contribuția la desfășurarea acțiunii. Învățătorul îi dirijează pe elevii și îi ajută dacă este cazul.

Invitație la lectură – Părinții au ales să citească lecturile: Întâmplarea cu Elviruța, de Ion Pas; În parc, de Gerge Zarafu; Vrăbiuța uitucă, de Leo Butnaru.

Pentru respectarea angajamentelor asumate și implicarea în rezolvarea sarcinilor elevii vor fi lăudați și vor primi steluțe albe la școală și albastre acasă. Pentru zece steluțe obținute, vor primi și un ecuson – Elev/Copil atent.

Fig.nr.11

Pentru evaluarea activității, ca și în prima etapă, s-au analizat portofoliile elevilor care au cuprins: fișele de lectură, fișe de lucru, desene, steluțe și ecusoane, s-au analizat observațiile părinților privind comportamentul în familie și ale profesorilor privind comportamentul la școală, din punct de vedere al ”atenției”.

S-a repetat aplicația practică desfășurată la începutul etapei, pentru construirea bărcuței.

Colile colorate, primite de copii la începutul zilei, au fost păstrate cu mai multă atenție, astfel : 75% dintre elevi au avut colile perfecte și 25% ușor șifonate sau îndoite.

Au fost premiate 60% dintre lucrări, iar 40% dintre acestea nu au avut aspectul dorit pentru că: nu au fost urmați pașii corespunzători, atenția fiind deficitară ( 15%) ; au avut foile șifonate, îndoite (25%).

Fig. nr.12

Histograma comparativă a rezultatelor obținute la cele două aplicații practice poate fi analizată în figura nr. 13.

Fig nr.13

S-a constatat că atât numărul copiilor care au reușit să finalizeze fișele de lectură suplimentară (90%), cît și a celor care nu le-au finalizat (10%) coincide cu cel din etapa precedentă.

Pentru respectarea angajamentelor s-au oferit:

La școală

3 ecusoane – 35%

2 ecusoane – 55%

1 ecuson – 5%

Mai puțin de 10 steluțe – 5%

În familie

3 ecusoane – 35%

2 ecusoane – 55%

1 ecuson – 10 %

Mai puțin de 10 steluțe – 0%

Fig.nr.14

5. Respectă să fii respectat, este etapa dedicată cultivării ”respectului” , pentru că ” fi ordonat” nu este doar o trăsătură de caracter apreciată de cei din jur, ci este totodată și o formă de a-i respecta pe cei care ne poartă de grijă, care se străduiesc să ne ofere confortul necesar pentru a viețui și a ne dezvolta corespunzător, care sunt răspunzători de educația noastră, care trăiesc sau învață alături de noi. A fi ordonat înseamnă a ne respecta părinții, frații, rudele, educatorii, vecinii, colegii, prietenii. Este foarte important să ne arătăm respectul față de cei din jur pentru că o vorbă din bătrâni spune: ” Vorba dulce, mult aduce!”

Copiii au avut ca sarcină să mediteze, dacă acest proverb este sau nu adevărat, și să își prezinte opinia, după ce ascultă povestea ”Cuvântul magic”, de V. Oseeva.

Se realizează lectura prin metoda predicției. Elevii au încercat să intuiască cuvântul magic, pe care Pavlik, personajul principal, l-a aflat de la un bătrânel, și dacă acesta funcționează sau nu, când este rostit.

Analizând comportamentul lui Pavlik înainte și după folosirea cuvântului magic ”TE ROG”, cu toții au fost de acord că proverbul exprimă adevărul și au ales ca acesta să fie sloganul pentru această etapă : ”Vorba dulce, mult aduce!”.

S-a definit noțiunea ”respect” ca fiind o atitudine prin care ne exprimăm prețuirea deosebită față de cineva.

Copiii au enumerat modalitățile prin care pot să-și dovedească respectul față de: părinți, bunici, vecini, rude, prieteni, profesori.

Angajamente

Promit:

Să salut persoanele cunoscute;

Să răspund celor care mă salută;

Să am răbdare până când se finalizează discuția dintre două persoane;

Să ascult persoana care îmi vorbește, apoi să îmi exprim punctul de vedere ;

Să folosesc cu grijă lucrurile împrumutate sau dăruite;

Să protejez lucrurile din jurul meu.

Activității organizate :

Jocuri de rol: Sfaturi pentru Mițu și Baruțu , Șarpele și împăratul; La magazin, La bibliotecă, În vizită, La teatru.

Concursuri: Recunoaște povestea / poezia;

Exerciții – joc: Ghicește personajul, Puzzle – În lumea poveștilor,

Expoziții cu desene, colaje, personaje modelate din plastilină;

Invitație la lectură – Părinții au ales să citească lecturile: Povața părintească, de G. Teodossiu; Nu e voie, de T.Arghezi; Copilul cel isteț, de P. Ispirescu; Sfatul mamei este bun, de F. Iordănescu.

Pentru respectarea angajamentelor asumate și implicarea în rezolvarea sarcinilor elevii vor fi lăudați și vor primi mărțișoare- inimioare acasă și mărțișoare-trifoi la școală. Pentru zece steluțe obținute, vor primi și un ecuson – Elev/Copil respectuos.

Fig.nr.15

Pentru evaluarea activității s-au analizat portofoliile elevilor care au cuprins: fișele de lectură, fișe de lucru, desene, steluțe și ecusoane, s-au analizat observațiile părinților privind comportamentul în familie și ale profesorilor privind comportamentul la școală, din punct de vedere al ”respectului”.

S-a constatat că atât numărul copiilor care au reușit să finalizeze fișele de lectură suplimentară cît și a celor care nu l-au finalizat coincide cu cel din etapele precedente.

Angajamentele respectate au fost apreciate și recompensate în modul următor:

La școală

3 ecusoane – 55%

2 ecusoane – 40%

1 ecuson – 5%

Mai puțin de 10 mărțișoare- 0%

În familie

3 ecusoane – 30%

2 ecusoane – 65%

1 ecusoan – 5 %

Mai puțin de 10 mărțișoare – 0%

Fig. nr. 16

6. Ordinea e câștig de timp, este etapa care vine să consolideze trăsăturile cultivate în etapele precedente și este dedicată exclusiv dezvoltării calității de ”a fi ordonat”. Din moment ce au învățat să fie harnici, atenți, ascultători, respectuoși, le va fi mult mai ușor să devină și foarte ordonați.

Copiii au avut de realizat un puzzle, în care au descoperit vechi prieteni: greierele și furnica. Au repovestit întâmplările și apoi, au fost anunțați că vor afla o nouă întâmplare în care cei doi eroi se regăsesc și sunt rugați să-și imagineze care ar putea fi noua lor poveste.

Ei au sugerat următoarele:

Greierele a fost angajat de furnică să-i cânte toată iarna pentru a trece timpul mai ușor, iar vara să cânte cântece de leagăn pentru puii de furnică;

Greierele a muncit toată vara împreună cu furnica și nu a mai venit la cerșit;

Greierele a uitat pățania din iarnă și povestea s-a repetat.

Se citește fabula ”Greierele și furnica”, în varianta lui Adrian Erbiceanu (anexa nr 11) și copiii descoperă că nu este suficient să fii harnic, trebuie să fii și ordonat, pentru că neglijența aduce cu ea sărăcia, necazurile.

S-a definit noțiunea ”ordonat” ca fiind o trăsătură de caracter specifică persoanelor care au grijă și de ei, dar și de lucrurile lor.

Un copil ordonat se îngrijește ca toate lucrurile sale să fie curate, aranjate, în stare bună.

Sloganul fixat de elevi a fost: ”Ordonat când ești, nimic nu pierzi!”

Angajamentele asumate de către elevi au fost enunțate astfel:

Promit:

Să am hainele așezate la cuier sau în dulap;

Să am caietele și cărțile învelite și curate;

Să așez jucăriile și rechizitele la locul lor;

Să îmi spăl mâinile cât mai des ;

Să așez la locul lui, orice lucru pe care îl găsesc aruncat;

Activității organizate :

Jocuri de rol: Promisiunea anotimpurilor , Cititorul și cartea; Băiatul și motănelul,

Concursuri: Ghicește personajul ( se enumeră trăsături morale și fapte ale personajului ce trebuie ghicit); Ghicește povestea/poezia ( se povestesc fragmente din textele lecturate, se recită strofe din poezii, iar elevii recunosc titlul și autorul);

Expoziții cu desene, colaje, personaje modelate din plastilină;

Exerciții joc:

Spune ceva despre… ( se alege un personaj din lecturile propuse, pentru a fi caracterizat).

Exemplu:

Furnica este un personaj harnic, care nu îi ajută pe cei leneși. Am întâlnit-o în Bondarul leneș, Greierele și furnica;

Greierele a învățat să muncească dar pentru că este dezordonat și nu a vut grijă de sacul său, a rămas fără mâncare.

Deapănă firul poveștii (un copil începe să povestească un fragment dintr-o poveste în timp ce deapănă un ghem de lână, iar la auzul cuvântului ”stop” se oprește, oferă ghemul de lână unui alt coleg, care va continua povestea și va depăna ghemul mai departe ;

Sus – jos – elevii sunt așezați în semicerc pe covoraș, în timp ce învățătorul citește o listă cu afirmații. Copiii care se regăsesc în afirmațiile prezentate se ridică în picioare și se așează pe covoraș când afirmațiile nu se potrivesc.

Lista cu afirmații:

Mama îmi spală hainele.

Îmi spăl singur toate hainele.

Mă spăl pe mâini înainte de masă.

Mama îmi face ordine în cameră.

Îmi strâng singur jucăriile.

Las colegii să-mi strângă jucăriile.

Mă joc și apoi îmi strâng masa.

Îmi strâng masa înainte să mă joc.

Îmi strâng jucăriile când sunt ajutat.

Mă dezbrac singur.

Îmi așez hainele la cuier.

Uneori îmi las hainele aruncate pe scaun.

Sunt ajutat să mă îmbrac.

Invitație la lectură – Părinții au ales să citească lecturile: Cele patru anotimpuri, de E. Jianu; Iedul cu trei capre, de O.Pancu- Iași; Povestea cărții de povești, de E. Căldăraru; Povestea unui motănel și un băiețel, de P. Stoicescu.

Pentru respectarea angajamentelor asumate și implicarea în rezolvarea sarcinilor elevii vor fi lăudați și vor primi imagini cu lalele- acasă și narcise – la școală. Pentru zece flori obținute, vor primi și un ecuson – Elev/Copil ordonat.

Fig.nr.17

În urma evaluarii s-a constatat că în această etapă au reușit să finalizeze fișele de lectură 95% dintre copii și 5% au rezolvat fișele parțial.

Pentru angajamentele respectate, elevii au fost răsplătiți astfel:

La școală

cu 3 ecusoane – 80 %

cu 2 ecusoane – 15%

cu 1 ecusoane – 5%

cu mai puțin de 10 flori – 0%

În familie

cu 3 ecusoane – 55%

cu 2 ecusoane – 40%

cu 1 ecuson – 5 %

cu mai puțin de 10 flori – 0%

Fig.nr. 18

7. Eu- cel de ieri și cel de azi, reprezintă etapa finală a proiectului, în care s-au rememorat activitățile desfășurate pe parcursul proiectului, s-au analizat portofoliile elevilor, s-au repetat definițiile, sloganurile și angajamentele asumate, s-a organizat Carnavalul personajelor, în care elevii au prezentat calitățile morale ale unui personaj îndrăgit, și o expoziție cu cele mai reușite desene ale fiecărui elev, s-au prezentat rezultatele obținute pe tot parcursul proiectului, s-au oferit diplome în funcție de progresul realizat de fiecare copil (Elev foarte ordonat / ordonat / mai ordonat). Progresul elevilor privind capacitatea de a fi ordonat s-a fixat în funcție de ecusoanele primite.

Ecusoanele primite de fiecare elev au fost înregistrate într-un tabel (anexa nr. 12), pentru a se putea realiza evaluarea. S-a putut constata, că la sfârșitul programului, ecusoanele erau distribuite astfel:

la școală:

13 – 15 ecusoane – 9 elevi (45%)

9 – 12 ecusoane – 8 elevi (40%)

5 – 8 ecusoane – 2 elevi (10%)

mai puțin de 5 ecusoane – 1 elev (5%)

în familie:

13 – 15 ecusoane – 6 elevi (30%)

9 – 12 ecusoane – 8 elevi (40%)

5 – 8 ecusoane – 2 elevi (10%)

mai puțin de 5 ecusoane – 1 elev (5%)

Fig.nr.19

Fig.nr.20

IV.2.3. Etapa postexperimentală

În etapa finală a experimentului, s-a continuat observarea comportamentului elevilor în școală, privind capacitatea acestora de a fi ordonați și am solicitat părinții, ca în urma observațiilor realizate de ei, să repete completarea chestionarului din anexa nr. 8, pentru a se putea cuantifica rezultatele programului educațional la care au fost supuși elevii.

Elevii implicați în procesul de cercetare, au fost intervievați, ca și în etapa inițială a cercetării, pentru a se completa chestionarul din anexa 1.b, cu scopul de a descoperi noi informații cu privire la importanța acordată literaturii pentru copii în familie, în urma acestui experiment.

Datele obținute în urma chestionarelor completate de părinți, a interviurilor la care au fost supuși elevii și a observațiilor înregistrate personal, au fost centralizate în următoarele tabele:

Tabelul nr.5

Situația la nivelul clasei privind ordinea, la sfârșitul anului școlar – în sala de clasă

Tabelul nr.6

Situația la nivelul clasei privind ordinea, la sfârșitul anului școlar – în familie

Analizând informațiile obținute s-a putut stabili procentajul elevilor care:

din proprie inițiativă

își ordonează lucrurile : la școală – 45 % și acasă – 35 % ;

își strâng jucăriile la școală – 50% și acasă un procent de 35 % ;

își strâng masa – la școală 60% , iar acasă 20%;

la solicitarea unui adult reușesc

să își ordoneze lucrurile – la școală 40%, iar acasă 35%;

să își strângă jucăriile – la școală 35%, acasă 40%;

să își strângă masa – la școală 35%, acasă 30%;

supravegheați de adulți pot

să își ordoneze lucrurile – la școală 10%, acasă 20%;

să își strângă jucăriile – la școală 10%, acasă 15%;

să își strângă masa – la școală 5%, acasă 30%;

ajutați de adulți reușesc

să își ordoneze lucrurile – la școală 5%, acasă 10%;

să își strângă jucăriile – la școală 5%, acasă 10%;

să își strângă masa – la școală 0%, acasă 20%;

Toate aceste date pot fi vizualizate și în histogramele prezentate la pagina 111, în figurile cu numerele 21 și 22.

Fig. nr. 21

Fig. nr. 22

Al doilea aspect urmărit în experiment a fost importanța acordată de familie literaturii pentru copii. În urma chestionarului completat ca urmare a interviurilor desfășurate cu elevii cuprinși în program, s-au extras următoarele concluzii:

se citesc cărți copiilor : des – 40%, rar – 45%, foarte rar – 15%

se discută cărțile citite copiilor: întotdeauna – 50%, uneori – 40%, foarte rar – 10%

numărul cărților pentru copii din biblioteca familiei este: numeros – 30%, suficient – 55%, redus – 15%

Datele prezentate au fost înregisrate în tabelul nr. 7 prezentat la pagina 113 și evidențiate cu ajutorul diagramelor din fig. nr. 23

Fig nr.23

Tabelul nr. 7

Situația la nivelul clasei privind lectura particulară , la sfârșitul anului școlar

IV.3. Analiza și interpretarea rezultatelor

Analizând comparativ rezultatele obținute în etapa preexperimentală cu cele din etapa postexperimentală ( vezi tabelele cu nr. 8 și 9 ) s-a putut realiza diferența procentuală dintre cele două etape și totodată s-a confirmat faptul că strategiile didactice utilizate în timpul experimentului și-au atins scopul: elevii au fost motivați și ajutați pentru a deveni mai ordonați, mai responsabili și s-au putut adapta ușor cerințelor școlare specifice clasei pregătitoare.

Tabelul nr. 8

Situația la nivelul clasei privind ordinea în sala de clasă

Tabelul nr. 9

Situația la nivelul clasei privind ordinea în familie

Analiza amănunțită a datelor înregistrate în tabele a scos în evidență faptul că elevii reușesc să fie mai ordonați la școală decât acasă. Acestă situație este datorată neîncredrii părinților în capacitatea copiilor de a duce la bun sfârșit treburile gospodărești, dar și a lipsei de răbdare, aceștia preferă să strângă ei tot și repede decât să aștepte să facă copilul treburile respective, să-l supravegheze sau să-l ajute.

Situația prezentată în tabele poate fi observată și în diagramele și histogramele prezentate în paginile următoare:

Fig. nr.24

Își ordonează lucrurile:

La școală

În familie

Fig. nr. 25

Își ordonează lucrurile – la școală

Fig. nr. 26

Își ordonează lucrurile – în familie

Fig.nr.27

Strânge jucăriile

La școală

În familie

Fig. nr.28

Își strange jucăriile – la școală

Fig. nr. 29

Își strange jucăriile – în familie

Fig.nr. 30

Strânge masa

La școală

În familie

Fig. nr. 31

Își strange masa – la școală

Fig. nr. 32

Își strange masa – în familie

Pentru a fi cât mai vizibil progresul realizat de elevi ca urmare a implementării acestui experiment am transformat realizările lor în puncte, le- am însumat ca în tabelul nr.10 și le-am reprezentat grafic în fig. nr. 33

Urmărind acest grafic se poate constata ușor că este în creștere numărul elevilor care sunt ordonați din proprie inițiativă sau la solicitarea unui adult și scade semnificativ numărul celor care sunt ordonați sub supraveghere sau ajutați.

Tabelul nr. 10

Fig. nr. 33

Tabelul nr.11

Situația la nivelul clasei privind lectura particulară , la începutul anului școlar

Situația la nivelul clasei privind lectura particulară , la sfârșitul anului școlar

Fig. nr. 34

Fig.nr. 35

Fig.nr. 36

Analizând tabelele de la pagina 124 și histogramele de la pagina 125, se poate deduce că a crescut interesul părinților, de la clasa implicată în experiment și pentru literatura destinată copiilor.

Numărul celor care citesc cărți copiilor și al celor care discută despre acestea cu copiii, pentru a facilita receptarea mesajului transmis și pentru a-l înțelege corect, a crescut vizibil, în timp ce numărul celor mai puțin interesați de aceste aspecte a scăzut. Se poate remarca o creștere și a numărului de cărți pentru copii, existent în biblioteca personală a acestora.

Pentru a vizualiza aceste progrese am întocmit tabelul nr. 12, cu ajutorul căruia am transformat atingerea acestor ținte în punctaje. Imaginea grafică a acestor realizări poate fi studiată în figura numărul 37.

Tabel nr. 12

Nivelul implicării părinților în valorificarea literaturii pentru copii

Fig. nr. 37

CONCLUZII

Influența literaturii pentru copii asupra educației moral-civice

„căci nu este alta, mai frumoasă și mai de folos

în toată viața omului zăbavă,

decât cetitul cărților.”

Miron Costin

Nu există îndoială că prin educație și cultură pot fi influențate deciziile oricărei persoane, idealurile sale, practic poate fi influențat caracterul acestuia.

Provocarea noastră, a dascălilor, în efortul de a modela caractere și destine, este de a reuși să ”dezvoltăm în școală o educație care să-i încurajeze pe elevi să ia decizii bune și să experimenteze un succes autentic”. (România Character First® )

Acesta este unul dintre motivele pentru care am ales ca temă de cercetare ”Valorificarea literaturii pentru copii în scopul educație moral-civice a ;colarului mic” și am întreprins programul educațional “Să fim ordonați, mereu lăudați !”, ca experiment practic-aplicativ, cu scopul de a ameliora situațiile problemă remarcate la nivelul clasei .

Pe parcursul derulării programului s-a dovedit, că literatura pentru copii este un instrument deosebit de valoros, ce poate fi utilizat cu succes în modelarea caracterului micilor oameni în formare, atât de cadrele didactice, cât și de familii, aceștia având obligația morală de a veghea și educa copilul, pentru a se putea adapta și integra în societate.

Valoarea educativă a literaturii pentru copii, capacitatea acesteia de a modela și dezvolta caracterul cititorilor, au fost confirmate și de rezultatele comparative obținute ca urmare a evaluării comportamentului copiilor în etapa preexperimentală și cea postexperimentală.

Valorificând mesajele transmise de textele literare recomandate copiilor, sub aspect educativ, reușim să generăm trăiri emoționale, sentimente, care au rolul de a declanșa atitudini corespunzătoare și de a transforma informațiile moral-civice în acte de conduită. Pentru ca o scriere literară să poată produce asemenea efecte, este necesar ca orice cadru didactic să descopere strategiile metodice, care îi ajută pe elevi să descifreze mesajul conținutului și cu mintea dar mai ales cu sufletul, care să intensifice și nu să estompeze trăirile afective, emoțiile. Este necesar să se acorde o deosebită atenție componentei afective în procesul educației moral-civice, pentru că aceasta este calea cea mai sigură spre formarea unei conduite conștiente.

Un rol major în formarea conduitei moral-civice îl joacă modelele de comportament întâlnite în textele literare și pe care copiii au tendința firească de a le imita, din dorința de a fi asemeni eroilor îndrăgiți și de a trăi bucuria victoriei ”binelui”. Confruntarea dintre personajele înzestrate cu calități morale pozitive și a celor care abundă în calități morale negative și care se finalizează cu înfrângerea ”răului”, au o influență educativă de mare forță asupra cititorilor.

Caracterizând personajele prin intermediul faptelor săvârșite de ele, analizând comportamentul lor în diferite situații, reușim cu succes să influențăm comportamentul elevilor, care sunt gata să-și imite modelele, să le atragem atenția că vorbele sunt de prisos și faptele noastre sunt cele care ne oglindesc caracterul, ne fac ”buni” sau ”răi”.

Caracterizarea personajelor de către autor sau prin intermediul altor personaje, îl ajută pe copil să înțeleagă cât este de important, să ai o atitudine corespunzătoare față de semeni, pentru că această atitudine îl determină să te perceapă ca fiind ”bun” sau ”rău”, ”laș” sau ”curajos”, ”dușmănos” sau ”prietenos” , ”harnic” sau ”leneș”, ”cinstit” sau ”necinstit”.

Lectura activă a unei cărți, oferă oricărui cititor, mare sau mic, plăcerea de a trăi întâmplări inedite, de a reflecta și a medita asupra lor, angajând valori formativ-educative, care vor grava întregul comportament al cititorului.

Acest lucru ne obligă să dezvoltăm gustul pentru lectura particulară, să descoperim micuților noștri farmecul cărții, motiv pentru care am încercat să-mi fac din părinți aliați puternici și împreună să reușim să stimulăm interesul copiilor pentru lectură.

Cu pași mici, dar siguri, am reușit prin intermediul programului educativ- experimental ”Să fim ordonați, mereu lăudați”, să stimulez interesul pentru carte, și să apropii părinții de copii prin intermediul literaturii, să îi ajut pe cei mici să descopere universul magic al literaturii, iar pe cei mari plăcerea de a reciti cărțile copilăriei.

Pot afirma că ipoteza care a stat la baza acestui program de cercetare s-a dovedit a fi corectă și prin valorificarea sistematică a literaturii pentru copii în scopul educație moral-civice, am obținut progrese superioare în conduita elevilor.

Propuneri și recomandări

Am constatat pe parcursul derulării acestui program, că pentru a reuși să ne atingem obiectivele propuse și să cultivăm caracterul elevilor noștri, este foarte important să existe o colaborare strânsă între familie și școală, motiv pentru care se recomandă ca ambele instituții să promoveze aceleași principii și idealuri, să aibă o strategie comună și să urmeze aceeași direcție.

Trăsăturile de caracter se manifestă indiferent de situația cu care se confruntă individul sau locul în care se află acesta, căci o persoană ordonată va fi „ordonată” oriunde s-ar afla. Trăsăturile de caracter nu se pot forma spontan sau prin exersarea lor sporadică, ci numai printr-o exersare sistematică și conștientă.

De asemeni se recomandă ca însăși profesorii și părinții să fie un exemplu pozitiv în acest sens, pentru că nu putem cere unui copil să fie ordonat, harnic, politicos, răbdător, tolerant, atâta timp cât adultul are un comportament contrar. Nu putem cere copilului să citească, să împrumute cărți de la bibliotecă, atâta timp cât nu are un exemplu în acest sens nici acasă și nici la școală, cum nu-i putem pretinde nici să își dorească să fie precum „fata moșului”, din poveste atât timp cât îl abandonăm în fața micului ecran având ca modele personaje gen „Monica Columbeanu” sau „Oana Zăvoranu”.

Propun astfel ca proiectele educaționale care au ca scop educația moral civică să aibă ca țintă nu doar elevii, ci să includă și profesorii, și părinții, astfel împreună să exerseze comportamentele vizate și să respecte angajamentele asumate.

Un copil care își vede părintele împrumutând cărți de la bibliotecă, închizând televizorul pentru a se desfăta lecturând o carte, care își vede profesorul sau părintele în sala de lectură studiind o carte sau o revistă, va fi tentat să urmeze exemplu, să renunțe la plăcerea nocivă provocată de micul ecran în favoarea lecturii.

Copilul care își aude părintele sau profesorul purtând discuții despre cărțile citite, despre realizările unor personalități veritabile, vor urma de la sine exemplu lor, vor fi interesați de aceste subiecte și mai puțin de știri cancan, mondene sau de showbiz.

Nicolaie Iorga afirmă despre lectură că aceasta ,, joacă un rol mare în viața copiilor, un rol mult mai mare decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața."

Bibliografie

Dan Agrigoroaie – Literatura pentru copii, clasa I, disciplină opțională, Editura Adan, Piatra-Neamț, 1998

Simona Alecu – Metodologia cercetării educaționale, Editura Fundația Universitatea „ Dunărea de Jos”, Galați, 2005;

Dumitru Almaș – Povestiri istorice, pentru copii și școlari, partea I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003;

Dumitru Almaș – Povestiri istorice, pentru copii și școlari, partea aII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003;

Zoltán Ambrus – Programe educaționale: Activități și metode de grup pentru formarea moralității și civismului elevilor. Presa Universitară Clujeană, 2004.

Andrei Barna – Cercetarea Pedagogică în Curs de Pedagogie – Teoria instruirii și evaluării, Editura Istru, 2003;

Andrei Barna, Georgeta Antohe – Curs de pedagogie- Introducere în pedagogie.Teoria educației și teoria curriculum-ului , Editura Sinteze, Galați, 2003;

Andrei Barna, Georgeta Antohe – Curs de pedagogie- Teoria instruirii, curricumului și evaluarii , Editura Logos, Galați, 2001;

Florica Bodiștean – Literatura pentru copii și tineret dincolo de „story”, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007;

Dimitrie Bolintineanu – Poezii, Editura Minerva, București, 1977;

Ioan Bontaș – Tratat de pedagogie, Editura Bic All, București, 2007;

Vasile Buneseu – Ghid practic pentru aplicarea programei de educație moral civică în învățământul primar. București: Editura Coresi, 1994.

Tudor Cătineanu – Elemente de etică, vol. I, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990.

Ioan Cerghit – Didactica.Manual pentru clasa a X-a, școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999.

Ioan Cerghit – Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2001

Ioan Cerghit – Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București ,1983

Octavia Costea – Didactica lecturii o abordare funcțională, Institutul European, Iași, 2006;

Octavia Costea, Florica Mitu, Eugenia Vasilescu, Maria Toma-Domșa, Cornelia Stoica, Anica Vlăduț- Literatura pentru copii, manual pentru clasa a XIII-a, Școli normale, Editura Didactică și Pedagogică R.A.București, 1994;

Elvira Crețu, Constanța Iliescu, Silvia Nichita, Stela Popescu – Îndrumător metodic pentru dezvoltarea vorbirii, cunoașterea mediului înconjurător, jocuri și activități libere, clasa I, Editura didactică și Pedagogică, București, 1976;

Sorin Cristea – Pedagogie generală. Managementul educației., Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;

Peter Dahlgren, Colin Sparks – Jurnalismul și cultura populară, Editura POLIROM, Iași, 2004

Gherghina Dumitru, Maria Turean , Ioan Buzași, Ioan Dănilă – Literatura pentru copii și adolescenți, Editura Didactica Nova, Craiova, 2008;

Otilia Ghiță, Emilia Dima, Diana Micu – Limba română, auxiliar pentru clasa a IV-a, Editura Sf. Olimpiada, Iași, 2008;

Vistian Goia – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002;

Vistian Goia – Literatura pentru copii și tineret,Editura Dacia, Cluj-Napoca,2008;

Gheorghiță Grigore – Educația morală în contextul democratizării vieții școlare, Învățământul primar, revistă dedicată cadrelor didactice, nr 1-2, Editura Discipol, 1999.

Anton Ilica – Metodica limbii române în învățământul primar, editura Grigore tabacaru, Bacău, 1998;

Iustina Itu – Funcția formativă a orelor de literatură, Editura Didactică și Pedagogică, București,1981;

Ioan Jinga, Elena Istrate – Manual de pedagogie, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura ALL, București, 2006;

Marcela Cristina Iuga ( doctorand) – Mit și intertext în literatura pentru copii. Substrat mitologic în proza narativă, Universitatea „1 Decembrie1918”, Alba Iulia 2011

Silvia Dima – Copilăria-fundament al personalității, Ed. Coresi, București, 1998;

Dumitru Logel, Elena Popescu, Elena Stroescu Logel- Sinteze de metodică a predării limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Carminis, Pitești, 2007;

Mihai Lupușoru – Cunoașterea și educația copilului. Editura Grigore Tabacaru, bacău, 1998.

Iulian Negrilă – Literatura pentru copii, Editura Multimedia, Arad, 1996.

Ioan Nicola, Domnica Farcaș – Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică, Manual pentru clasa a XI-a, școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998.

Ioan Nicola – Tratat de pedagogie școlară. Ediția a doua, revizuită. București: Editura Aramis, 2000;

Ioan Nicola, Domnica Farcaș – Pedagogie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1990;

Maria Oprescu – Lecturi educative pentru clasele I-IV, Editura Hieropolis, Timișoara, 1999

Constantin Parfene – Literatura în școală, Editura Didactică și Pedagogică, București,1977;

Mircea Popa – Panoramic jurnalistic – Presa de ieri și de azi, Editura EIKON, Cluj- Napoca, 2011;

Cristian Florin Popescu – Manual de jurnalism, volumul II, Editura Tritonic Media, București, 2004;

Ștefan Popovici – Pedagogie alternativă: Imaginarul educațional , Editura Polirom , Iași, 2001;

Sorin Preda – Jurnalismul cultural și de opinie, Editura Polirom, Iași, 2006;

Petre Radu – Formarea atitudinii față de muncă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978;

David Randall – Jurnalistul universal, Editura Polirom , Iași, 1998;

Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu- Literatura pentru copii- manual pentru clasa a XII-a- școli normale, Editura Didactică și PedagogicăR.A. București, 1996;

Eva Monica Szekely – Literatura pentru copii și tineri, Editura Universității “Petru Maior”, Târgu – Mureș, 2006

Ioan Șerdean – Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Corint, București, 2002;

Georgeta Toma, Magdalena Anghel – Sugestii metodice și culegere de texte literare, Domeniul limbă și comunicare, nivel 3-5 ani, Editura Delta Cart Educațional, 2010;

Georgeta Toma, Magdalena Anghel – Sugestii metodice și culegere de texte literare, Domeniul limbă și comunicare, nivel 5-7 ani, Editura Delta Cart Educațional, 2010;

Georgeta Toma, Magdalena Anghel, Daniela Petre, Maruta Ristoiu, Minerva Rizea – Sugestii metodice și culegere de texte literare, Domeniul științe, nivel 3-6/7 ani, Editura Delta Cart Educațional, 2010;

George Văideanu – Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București, 1988;

49 trăsături de caracter

http://www.ise.ro/wpcontent/uploads/2012/08/TE_2011_Responsabilitate_ed_moral_afectiva.pdf

http://www.scritube.com/jurnalism/Importanta-si-rolul-massmedia-75424.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mass-media

Rolul Mass-Media în România Post-Decembristă [Raluca Csernatoni]

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/56463/index.html

ANEXA NR 1

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

( clasele II-IV)

Numele și prenumele: ……………………………………….

Data: ………………………….

Clasa: …………………

Citești cu plăcere sau din obligație ? ………………………..

Ce cărți îți plac ?

(aventuri, basme, legende, poezii…)

…………………………………………………………………….…………….………

Lectura ta referată este……………………………………………, scrisă de …………………………………

Personajul îndrăgit este …………………………………………………., pe care l-ai întâlnit în lectura …………………………………………………………, scrisă de…………….………

Calitățile pe care le admiri la acest personaj sunt: ……………………………………………………..

Cine ți-a citit prima carte? …………………………………………………………

Cu cine discuți despre cărțile citite? …………………………………….

Câte cărți pentru copii ai în bibliotecă? ………………………………………………

Împrumuți cărți de la bibliotecă?……………………………………………………………………………..

Ce emisiuni TV îți plac?

……………………………………………………………………………………………

Care este vedeta ta preferată? ………..…………………………………………………………………….

Ce calități admiri la aceasta? ……………………………………………………………………………

Cu cine privești emisiunile de la televizor? …………………………………………………………………………….

Discuți cu un adult emisiunile urmărite la TV ? ………

Cu cine porți aceste discuții? ……………………………………………………………………………..

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

(la clasele pregătitoare și I – se completează prin interviu )

Numele și prenumele: ……………………………………….

Clasa: ……………

Ce cărți îți plac ?

(de colorat, basme, legende, poezii…)

…………………………………………………………………….…………….………

Cartea ta referată este………………………………………………, scrisă de ……………………………….

Personajul îndrăgit este …………………………………………………., pe care l-ai întâlnit în lectura …………………………………………………………, scrisă de…………….………

Calitățile pe care le admiri la acest personaj sunt: ……………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………

Cine îți citește cărți ? …………………………………………………………………………………

Ți se citesc cărți:

deseori uneori foarte rar

Discuți cu cineva cărțile citite ?

întotdeauna uneori foarte rar

Câte cărți pentru copii ai în bibliotecă?

numeroase suficiente puține

Împrumuți cărți de la bibliotecă?……………………………………………………………………………..

Ce emisiuni TV îți plac?

……………………………………………………………………………………………

Care este vedeta ta preferată? ………………………………………………………….

Ce calități admiri la aceasta? ……………………………………………………………………………

Cu cine privești emisiunile de la televizor? …………………………………………………………………………….

Discuți cu un adult emisiunile urmărite la TV ? ………

Cu cine porți aceste discuții? ……………………………………………………………………………..

ANEXA NR. 2

Chestionar pentru părinti

Ce carte din literatura pentru copii ați îndrăgit ?

_____________________________________________________________

Care este personajul preferat de dumneavoastră ?

_________________________________________________________________________

Când ați citit ultima dată o carte pentru copii?

_________________________________________________________________________

Care este aceasta?

_________________________________________________________________________

Citiți cărți copilului:

deseori rar foarte rar .

Discutați cărțile citite cu copilul dumneavoastră:

întotdeauna uneori niciodată .

Precizați cartea preferată de copil . _________________________________________________________________________

Care este personajul îndrăgit de copil?

_________________________________________________________________________

Biblioteca familiei deține cărți pentru copii:

numeroase suficiente puține .

Cine îi citește copilului cel mai des ?

_____________________________________________________ __________________

Specificați emisiunea sau filmul îndrăgit de copilul dumneavoastră.

_________________________________________________________________________

Ce reviste pentru copii aveți în bibliotecă ?

_________________________________________________________________________

ANEXA NR. 3

Lista lecturilor suplimentare

ANEXA NR. 4

Clasa pregătitoare

ANEXA NR. 5

Clasa I

Clasa aII-a – Lectura ”Țapul și șarpele”, de Petre Ipirescu

ANEXA NR. 6

Clasa aII-a

Lectura – ”Țapul și șarpele”, de Petre Ispirescu

ANEXA NR. 7

Clasa a III-a și a IV-a

Lectura- ”Amintiri din copilărie” (fragmentul – La scăldat), Ion Creangă

La clasele

ANEXA NR. 8

Chestionar pentru părinți

Numele copilului_______________________________________

ANEXA NR. 9

Fișă de observație – dezordine

ANEXA NR. 10

Să fim ordonați, mereu lăudați !

Coordonator: Prof. Înv.Primar, Viorica Neculai

Clasa: Pregătitoare A

Scopul:

Dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter pentru crearea unui mediu de învățare favorabil, pentru o școală mai sigură, familii puternice și o comunitate mai bună.

Obiectivul general:

Dezvoltarea unei culturi a caracterului, prin crearea unor oportunități pentru informare, formare, feed-back și prin consolidarea comportamentelor dezirabile pentru un mediu școlar favorabil.

Obiective operaționale:

Să definească trăsăturile de caracter ce urmează a fi dezvoltate (ordine, hărnicie, cinstire, ascultare, atenție, responsabilitate);

Să enumere comportamentele specifice trăsăturilor de caracter ce urmează a fi dezvoltate;

Să fixeze cinci angajamente pentru a fi respectate de fiecare elev, în dorința de a cultiva trăsăturile de caracter enunțate;

Să formuleze un slogan pentru fiecare trăsătură de caracter;

Să identifice modelele de comportament ce ne dorim a fi cultivate în operele literare propuse spre studiu, în filmele sau piesele de teatru vizionate;

Să lectureze cu ajutorul familiei textele literare propuse;

Să exprime punctul de vedere personal cu privire la un anumit comportament întâlnit în textele literare studiate, în filme sau piese de teatru pentru copii.

Resurse:

Umane: elevii , cadre didactice, părinții ;

Materiale: flipchart, marker, coli de scris, foi de poliestiren, calculator, videoproiector, carioci, cartoane, foarfece, lipici;

Procedurale: observația, explicația, conversația, exercițiul, povestirea, problematizarea, jocul de rol, memorizarea.

Analiza swot

Durata proiectului: an școlar 2012 – 2013

Grupul țintă: elevii clasei pregătitoare A

Calendarul activităților:

Lansarea oficială a proiectului – octombrie 2012

Hărnicia aduce pâinea, iar lenea sărăcia. – noiembrie 2012

”Sandi, să asculți pe mămica…” – decembrie 2012

Fii cu ochii în patru! – februarie 2013

Respectă să fii respectat! – martie 2013

Ordinea e câștig de timp. – aprilie 2013

Eu- cel de ieri și cel de azi (evaluarea proiectului) – mai 2013

Evaluarea:

Chestionare pentru părinți;

Observația sistematică;

Expoziții cu lucrările copiilor;

Monitorizarea și controlul;

Verificarea modului în care copiii au receptat informațiile;

Discuții cu părinții.

Sustenabilitatea proiectului:

Există posibilitatea de dezvoltare și continuare a proiectului în viitorii ani școlari în funcție de rezultatele obținute.

ANEXA NR. 11

Greierele si furnica
de Adrian Erbiceanu

Ca să nu pățească iară
Ca mai an, când pe nimica
A cerut un bob sau două
La vecina sa Furnica,
Iar aceasta, șugubeață,
Făr’ prea multe să-i cuvânte
Îl trimise jos, sub grindă,
Pentru-n bob, un an să-i cânte,
Greierele -fiind făptașul-
Luă cu sine o desagă,
Bob cu bob muncind s-o umple
Vara-ntreagă, toamna-ntreagă.
Numai că, ajuns la moară,
-Rost să-și facă de bucate-
Înlemni văzând că duse
O desagă goală-n spate.
Pasămite, lunându-și sacul
Și fixându-l strâns la gură
Nu văzuse cum se cască
Dedesubt o crăpătură…

Încolțit de frig și foame
La Furnică în pridvor
Pentru-o mână de bucate
Cântă-un greiere de zor.

MORALA:
Neglijența cu risipa
Adunate dau nimica
Și-apoi cânți cum vrea…Furnica!

( http://www.poezie.ro/index.php/poetry/56463/index.html )

ANEXA NR. 12

Tabel

cu evidența numărului de ecusoane acordat elevilor ca recompensă pentru respectarea angajamentelor asumate în cadrul proiectului “Să fim ordonați, mereu lăudați !”

ANEXA NR . 13