Valorificarea In Scopuri Turistice a Monumentelor Unesco de pe Teritoriile Romaniei

LUCRARE DE LICENȚĂ

Valorificarea in scopuri turistice a monumentelor UNESCO de pe teritoriile României

CUPRINS

CAPITOLUL 1 : UNESCO in România

1.1. Istoric patrimoniu UNESCO România

1.2. Valorificarea turistică a monumentelor UNESCO în present

1.3. Promovarea actuală a monumentelor UNESCO

CAPITOLUL 2 : Prezentarea siturilor UNESCO in România

2.1 Patrimoniul material

2.1.1 Cetățile dacice : Sarmizegetusa Regio, Costești Cetațuie , Costesti Blideru. Luncani- Piatra Roșie , Bănița , Căpâlna

2.1.2. Centru istoric Sighișoara

2.1.3 Cetațile Săsești : Câlnic, Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz. Biertan, Valea Viilor

2.1.4. Bucovina: Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava, Voroneț, Sucevița

2.1.5. Mănăstirea Hurezi

2.1.6. Bisericile din lemn din Maramureș : Bârsana, Budesti-Josani, Desești. Ieud- Deal , Plopiș. Poienile Izei, Rogoz, Șurdești

2.2. Patrimoniul immaterial

2.2.1. Doina

2.2.2. Călușul

2.2.3. Ceramica de Hurezi

2.3.Patrimoniul natural

2.3.1. Delta Dunării

2.3.2. Pietrosul Mare

2.3.3. Retezat

CAPITOLUL 3 : Proiect sugestie zonă UNESCO

CAPITOLUL 4 : Strategii de promovare a patrimoniului UNESCO

4.1. Servicii turistice

4.2. Strategii de dezvoltare ale turismului din patrimonial UNESCO

4.3. Marketingul turismului din zonele UNESCO

4.4. Promovarea si distribuția turismului din zonele patrimoniului UNESCO

CONCLUZIE

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1

UNESCO IN ROMÂNIA

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știința si Cultura (denumirea originala fiind in engleza: United Nation Education, Science and Culture Organization) este una dintre cele 19 agenții specializate in cadrul sistemului Organizația Națiunilor Unite.

UNESCO a fost inființat pe data de 16 noiembrie 1945 și are drept obiective de activitatee promovarea cooperarii international in domeniile științei. Educației, culturii si comunicației. În present UNESCO are sediul central în Paris.

În momentul de față , UNESCO este present in 193 de țări membre si are de asemenea 6 țări drept state asociate.

În majoritatea țărilor s-au inființat Comisii Naționale UNESCO care au ca scop facerea legăturii dintre grupările guvernamentale si nonguvernamentalecu Programele UNESCO.

UNESCO are drept misiune găsirea de repere ale dezvoltării socio-economice durabile și de a fructifica , în planul activitații globale UNESCO , atăt valorile culturale si naturale, cât și a valorilor științei și educației.

România este membra UNESCO din data de 27 iulie 1956.

1.1. ISTORIC PATRIMONIU UNESCO ROMÂNIA

În anul 1991, primul obiectiv turistic românesc este inscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Este vorba de obiectivul turistic aparținând de patrimoniul natural Românesc, Delta Dunarii, un obiectiv unic in lume si extraordinar atât din punct de vedere al vegetației, cat si a fanuei existente in zona .

În anul 1993 , au urmat să fie inscrise alte cateva obiective culturale românești reprezentate de Bisericile din Moldova:

-Biserica Tăierea Capului Sfântului Iona Botezătorul din satul Arbore,

-Biserica Adormirea Maicii Domnului

-Biserica Sfântul Gheorghe a fostei Mănăstiri Humor,

-Biserica Bunei Vestiri a Mănăstirii Moldovița,

-Biserica Sfantul Gheorghe din Suceava,

-Biserica Sfanta Cruce din Pătrăuți, și

-Biserica Sfantul Gheorghe a fostei Mănăstiri Voroneț.

Motivarea includerii acestor Biserici a fost dată de unicitatea picturilor murale exterioare, reprezentate prin imagini religioase, coerente, aflate atât pe intreaga suprafată a turlelor, cât si a zidurilor. În acelasi timp aceste Biserici se remarcă si prin picturile interioare de o calitate plastica excepțională, cu detalii bine evidențiate a fiecarei icoane, a fiecarui model sau teme.

Alături de aceste Biserici, in anul 1993, a mai fost trecută pe Lista Patrimoniului UNESCO si Mănăstirea Hurezi ,datorită artei arhitecturale , sculpturii si picturii care face parte din aria monastică a Sud-Estului European, datând dinainte de anul 1700.

În anul 1993 a fost inscrisa pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO Cetatea Bisericească din Biertan (județul Sibiu) împreuna cu nucleul satului. În 1999, alaturi de Cetatea Bisericească Biertan , au mai fost adăugate patrimoniului inca 6 localități cu cetăți sau biserici fortificate :-Câlnic (județul Alba)

-Prejmer (județul Brașov)

-Saschiz (județul Mureș)

– Valea Viilor (județul Sibiu)

-Viscri (județul Brașov)

-Dârjiu (județul Harghita)

Toate aceste cetăți sau biserici fortificate au origini săsești.

Cetățile dacice din Munții Orăștiei reprezinta nucleul statului dac din perioada lui Burebista si Decebal si in același timp si cea mai înaltă expresie a culturii materiale daco-getice din secolul I.î.e.n. – I.e.n. Din lista cetăților fac parte :

-Sarmisegetusa Regio

-Costești-Cetățuie

-Costești-Blidaru

-Luncani Piatra-Roșie

-Bănița

-Căpâlna

O altă categorie care a fost înscrisa in anul 1999 in patrimoniul UNESCO au fost Bisericile din lemn din Maramures. Cele 8 Biserici sunt doar un simbol pentru sutele de monumente istorice din aceasta categorie din întreaga Românie. Cele 8 Biserici sunt ;

-Biserica Intrarea in Biserica Maicii Domnului din Bârsana

-Biserica Sfantul Nicolae din Budești

-Biserica Sfanta Paraschiva din Desești

-Biserica Nașterea Maicii Domnului din Ieud-Deal

-Biserica Sfantului Arhanghel din Plopiș

-Biserica Sfanta Paraschiva din Poienile Izei

-Biserica Sfantul Arhanghel din Rogoz

-Biserica Sfantul Arhanghel din Surdești

Ultimul obiectiv inscris pe Lista Patrimoniului UNESCO in anul 1999 a fost centrul Istoric al orasului Sighisoara.

În anul 2008, UNESCO dezvoltă oficial lista parimoniului cultural imaterial, in urma unei Convenții pentru salvarea Patrimoniului Cultural Imaterial, încheiat la Paris , la data de 17 octombrie 2003. În prezent lista cuprinde 166 de opere din 76 de țări.

Patrimoniul imaterial se referă la tradiții, expresii orale, arta spectacolului, ritualuri, evenimente festive, practici sau tehnici meșteșugărești tradiționale.

România este prezentă pe această listă din 2005 prin ritualul Călușului (25 noiembrie 2005) si cu Doina (2 octombrie 2009).

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SITURILOR UNESCO IN ROMÂNIA

2.1. PATRIMONIUL MATERIAL

Patrimoniul material conține forme de construcții datând dinaintea erei noastre (sec. I î.e.n- sec I e.n) aflate in munții Orăștiei (cetațile dacice) , cetatile săsești (sec. XIII – XVI) , centrul istoric al orașului Sighișoara (sec XIII) , dar si construcții cu tematică religioasă cum ar fi Mănăstirea Hurezi (sec XVII) , Bisericile cu picture murală din Bucovina (sec XVI) , si cele mai noi construcții de pe lista patrimoniului UNESCO : Bisericile din lemn din județul Maramuresș (construite dupa anul 1900).

2.1.1. CETĂȚILE DACICE

Cetățile dacice din munții Oraștiei formeaza un complex de 6 cetați, unele datând dinaintea erei noastre. Aceste cetăți reprezinta nucleul statului format de Burebista si Decebal, si a statului dac din acea vreme. Cetățile aveau ca scop principal apararea cetății de scaun a regilo daci, Sarmizegetusa Regia aflată in localitatea Grădiștea de Munte. Pentru acesta lucru s-a format un lanț de cetăți : Costețti Cetățuie. Costeșți Blidaru, Luncani Piatra-Roșie. Celelalte cetăți fiind Bănița si Căpâlna.

SARMIZEGETUSA REGIO

Ruinele cetății Sarmizegetusa Regio se află in localitatea Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara.

Sarmizegetusa Regio este cea mai importantă cetate dacică, fiind cetatea de scaun a conducatorilor daci. Cetatea aceasta este cea mai mare dintre fortificațiile din munții Orăștiei.

Este așezata pe o stânca, la o înalțime de aproximativ 1200 metrii. Zidul era construit din blocuri de piatră masiva cu grosimea de 3 metri, iar înalțtimea intre 4 si 5 metrii.

Cetatea avea 6 citadele si 5 terase, toate întinse pe o suprafață de 30.000m2 .

Sarmizegetusa regio, era un mare centru strategic, dar si spiritual. Zona sacra a cetații era formată din sanctuare de formă circulară sau patrulateră. La aproximativ 100 metrii, est, pe o terasă, erau situate altarele, iar legatura cu poarta se facea printr-un drum pavat. Incă nu se stie numarul exact al altarelor patrulatere, datorită atacului si distrugerii romane. Arheologii susținând faptul ca au fost 7 sau 8 altare patrulatere. De asemenea cetatea mai conține si 2 altare circulare, având forma unui soare , facute din pavaj de andezit.

Viața in cetatea aceasta, era una bună, mai ales dacă ținem cont ca exista apă curentă in locuințele nobililor, prin niște țevi de ceramică.

La vest de cetate, se pot observa si acum urme ale unor așezări rurale, pe o suprafață de 3 kilometri. Această asezare conținea locuințe, hambare, ateliere, diverse construcții pentru animale si locuit, dar și rezervoare de apă. Toate acestea ne sugerează ca dacii aveau un standar înalt de viață.

Apogeul cetății a fost atins sub conducerea lui Decebal, a carui conducere si ascensiune a fost curmată , din păcate, de înfrangerea suferita in fața romanilor, conduși de împăratul Traian. După infrângerea dacilor, romanii au format o garnizoană militară langă cetate, și au distrus o parte din ce fusese capital dacilor.

Romanii au hotarât sa construiasca o nouă capital, denumită Colonia Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa, la o distanța de 40 de kilometri de Sarmizegetusa Regio. Împaratul Hadrian, dorind ca noua capitală sa fie o continuare a cetății lui Decebal , a adăugat acesteia numele de Sarmizgetusa acesteia. Astazi, pe locul Ulpiei Traiana se afla comuna Sarmizegetusa.

COSTEȘTI – CETĂȚUIE

Costești cetățuie este una dintre cele 6 fortărețe dacice aflate in munții Orăștiei. Aceasă cetate avea un rol defensiv .A fost construită in secolul I înaintea ereii noastre, pentru aparerea impotriva cuceririi romane. Mai avea drept scop aparerea drumului catre Cetatea Sarmizegetusa Regio.

Cetatea se găstește lângă satul Costești, comuna Orăștioara de Sus, in Județul Hunedoara.

Este situata pe valea Apei Gradiștei, pe un platou , la o înalțtime de 514 metri față de nivelul marii.

Cetatea dispunea de mai multe sisteme defensive. Primul dintre ele era zidul de pământ care inconjura platoul superior al dealului si terasele de sub el. Acest val de pământ avea o lărgime cuprinsă intre 6 și 8 metri, și o înălțime în prezent cuprinsă între 2 si 2,5 metri. Valul de pământ conținea in interior stâlpi de lemn acuțiți, legați între ei cu o plasă din nuiele lipite cu pământ. Toate aceastea formau o palisadă după care se adăposteau apărătorii. Valul de pământ nu se inchidea complet. În dreptul porții, capetele sale se incrucișau si formau o intrare tip ”clește” , care expunea flancurile atacatorilor.

Un alt sistem defensiv era zidul, care nu înconjura tot dealul. Acesta a fost construit doar in partea in care colina era mai puțin înclinată. Zidul avea o înălțime de 3-4 metrii, iar grosimea era de cel puțin 3 metrii, având doua fețe : una exterioară si una interioară. Zidul era construit din blocuri de calcar conchilic, tăiate regulat. Între cele două fețe era pusă o umplutura de resturi de pietre neprelucrate, resturi de construcții si pământ. La zid nu s-a folosit mortar, pentru a nu exista posibilitatea prăbușirii celor doua fețe.

Din loc in loc , existau bastioane, care conțineau arme si hrană, ele fiind folosite si drept locuințe pentru soldați.

Alte sisteme defenisve le reprezentau cateva platforme de lupta, așezate de asemenea pe blocuri de calcar , sau cateva durnuri defensive.

Cetatea nu a avut șanț de aparare.

În anul 106, era nostră, cetatea a fost distrusă de către romani, ne fiind reconstruită niciodată.

COSTEȘTI – BLIDARU

Ruinele cetății Costești Blidaru le găsim la 4 kilometri de Costești , pe platoul sud vestic al comunei Orăștioara de Sus, din Județul Hunedoara.

Cetatea a fost construită la o înălțime de 705 metri față de nivelul mării , și este considerată ca fiind cea mai puternică cetate fortificată din munții Orăștiei.

A fost construită pe o suprafață de 6000 de mp. Pe această suprafață se pot distinge urmele a două ct construit doar in partea in care colina era mai puțin înclinată. Zidul avea o înălțime de 3-4 metrii, iar grosimea era de cel puțin 3 metrii, având doua fețe : una exterioară si una interioară. Zidul era construit din blocuri de calcar conchilic, tăiate regulat. Între cele două fețe era pusă o umplutura de resturi de pietre neprelucrate, resturi de construcții si pământ. La zid nu s-a folosit mortar, pentru a nu exista posibilitatea prăbușirii celor doua fețe.

Din loc in loc , existau bastioane, care conțineau arme si hrană, ele fiind folosite si drept locuințe pentru soldați.

Alte sisteme defenisve le reprezentau cateva platforme de lupta, așezate de asemenea pe blocuri de calcar , sau cateva durnuri defensive.

Cetatea nu a avut șanț de aparare.

În anul 106, era nostră, cetatea a fost distrusă de către romani, ne fiind reconstruită niciodată.

COSTEȘTI – BLIDARU

Ruinele cetății Costești Blidaru le găsim la 4 kilometri de Costești , pe platoul sud vestic al comunei Orăștioara de Sus, din Județul Hunedoara.

Cetatea a fost construită la o înălțime de 705 metri față de nivelul mării , și este considerată ca fiind cea mai puternică cetate fortificată din munții Orăștiei.

A fost construită pe o suprafață de 6000 de mp. Pe această suprafață se pot distinge urmele a două cetăți. Una in partea mai înaltă a platoului, fiind mai veche. Această cetate avea patru turnuri , in cele patru colțuri ale zidului, iar in interior exista un turn pentru locuit, si unul care servea drept turn de pază in dreptul porții.

A doua cetate, construită in continuarea primei cetăți. Are doar un singur turn, având turnuri comune cu zidurile primei cetăți. Pe suprafața acestei cetăți se pot observa urme ale unor locuințe si construcții destinate depozitării hranei, apei și pentru adapostirea soldaților. Pe terasele din partea mai joasă a cetății se găsesc si 4 sanctuare formate din aliniamente de tamburi.

Se pare ca la contrucția cetății au participat si meșteri greci . ridicată in doua etape, cetatea este o adevărată capodopera defensivă a acelei perioade. De altfel , Cetatea Costești Blidaru este singura cetate care nu a putut fi cucerită de romani. Soldații din interiorul cetății abandonând doar când au rămas fara resurse de apă si hrană.

Pe lână fortificația propriu zisă, s-au mai descoperit urme ale unor turnuri izolate care supravegheau valea masivului.

De asemenea , tot in Blidaru se mai găseste o altă construcție , unică in lumea dacică si cel mai probabil construită de un mester roman : este vorba de o cisternă cu apă, ridicată in afara fortificației, si având o dimensiune de 8/6 metri lungime si 4 metri înălțime. S-a ajuns la concluzia că a fost construită cu ajutorul romanilor, datorită stratului impermeabil din interior format din var, nisip si cărămidă sfărâmată, tipic construcțiilor romane.

LUNCANI PIATRA- ROȘIE

Luncani, este un sat care face parte din comuna Boșorod, din județul Hunedoara. Aceasta comuna se afla pe lista patrimoniului UNESCO datorită cetății care se găsește aici.

Cetatea Piatra-Roșie se afla la 832 metri altitudine. Această cetate a fost construită la sfârșitul secolului I înainta erei noastre, construcția terminându-se la începutul secolului I era noastră. Cetatea era prevazută cu dublă fortificație. Ea și-a capătat numele de ”Piatra Roșie” datorita culorii pietrei roșii din care era facut zidul, nefiind alba la fel ca piatra folosită la construcțiile celorlalte cetăți dacice.

Primul zid, cel mai vechi era prevăzut cu 5 turnuri, câte unul la fiecare colt, iar al 5-lea turn pe partea de est. Dimensiunile acestei parți era de 102 x 45 metri.

Zidurile erau construite din blocuri de piatră fasonate, legate intre ele cu barne de lemn așezate in scobituri făcute in piatră , iar spatial dintre ele erau apoi acoperite cu pământ, tehnică întâlnită si la celelalte fortificații dacice.

Accesul in cetate se facea prin partea estica, prin turnul de acolo . Drumul era lat de 3 metri, în scări , și era pavat ce lespezi de piatră.

În interior s-au descoperit urmele unei mari construcții cu acoperiș din lemn , pe temelii de piatră si o cisternă.

A doua incintă , care se pare că a fost construită in perioada dintre cele 2 razboaie daco-romane, reunea doua dintre turnurile primei cetăți. Această incină avea ziduri de pământ si piatra, înalt de 2 metri , întărit si cu palisadă , care mai curpindea mai si mai multe terase din partea estică.

În partea de nord-vest a primei cetăți au fost descoperite urmele unui sanctuar, format din coloane de piatră.

În urma expedițiilor arheologice, s-au descoperit aici monede din Thasos, Histria, denari romani republicani, diferite tipuri de ceramică, arme sau unelte.

Cetatea Piatra-Roșie a avut ca rol apararea dinspre Vest a capitalei Sarmizegetusa Regio, si a fost distrusa in anul 106 e.n. .

BĂNIȚA

Pe teritoriul localității Bănița se află cetatea dacică care poartă același nume. A fost construită in limita de vest a bazinului Văii Jiului, in zona mai înaltă din Dealul Bolii.

Cetatea dacică de la Bănița datează de pe vremea lui Burebista si a fost refacută în timpul domniei regelui Decebal.

Această cetate oferea siguranța datorită amplasamentului ei. De pe drum, această cetate, nu pare decât o stâncă, dar este doar o primă impresie. A fost construită între 3 dealuri si bloca accesul înspre capitala Sarmizegetusa Regio in sud.

Cetatea a fost construită la o altitudine de peste 900 de metri. Ea a fost descoperită în anii 1961-1962, cănd a fost facută și singura cercetare referitoare la acest monument de o importanță importantă.

Fiind așezată pe o stâncă cu o pantă abruptă si izolată de 250-300 de metrii, era foarte greu accesibilă. Accesul se putea face prin partea nordică , unde intrarea era marcată de o poartă si o scară monumentală de 45 metri.

În interiorul cetății se poate observa un spațiu de depozitare, apărare si locuire, asezate pe trei terase realizate sub acțiunea de netezire. De asemenea , existau si doua canale sapate in piatră care asigura alimentarea cu apă a cetății.

Cetatea de la Bănița a reprezentat un punct important în sistemul de aparare dacic. Potrivit istoricilor si experților, ceatatea ar fi avut ziduri construite din piatră de calcar fasonată, un val format din pământ si piatră, platform de luptă , și în punctul cel mai înalt s-a construit un turn-locuință.

În interiorul cetății s-au descoperit numeroase unelte, ceramică și tipare pentru turnat obiecte din metal. De asemenea, în afara cetății a mai fost descoperit un sanctuar care a fost studiat de către arheologi.

Cetatea Bănița a avut un rol strict militar, iar dupa ce a fost distrusă, armata romană a înaintat catre capitala Sarmizegetusa Regio. Acest lucru a fost atestat si de către existența castrelor de la Jigonul Mare si Comărnicel.

CĂPÂLNA

Cetatea de la Căpâlna se află in satul Săsciori, comuna Căpâlna, din Județul Alba, în apropiere de Sebeș.

Această cetate a facut parte din lanțul de apărare dacic , alături de cetățile de la Sarmizegetusa Regio, Costești-Cetațuie, Costești Blidaru, Luncani Piatra-Roșie și Căpâlna.

Este situată la o altitudine de 650 de metri, pe Dealul Gărgălău , din munții Orăștiei.

Cetatea a fost explorată între anii 1982-1983. Ca și celelalte cetăți dacice, și aceasta iși pune in valoare avantajul înălțimii impotriva atacatorilor.

Se presupune ca ar fi fost construită în timpul lui Burebista, și a fost reședința unui nobil dac.

Dintre toate cetățile de apărare dacice, aceasta a fost cea mai slabă apărată și fortificată, și de aceea a avut o viața scurtă. A fost asediată în ambele raboaie contra romanilor, iar în ultimul război, a fost incendiat, și a fost distrusă in totalitate.

Cetatea era legată de restul înălțimilor printr-o șa îngustă pe care dacii au barat-o cu un șanț. Era aparată de un turn-locuință pătrat , de la baza căruia pornește zidul de incintă.

Perimetrul total al cetății era de 280 de metrii. În incintă au mai fost descoperite urmele diferitor construcții: un turn de veghe din lemn, o constructiție cu pereți din lemn și bază de piatră lângă turnul-locuință, o scară cu bază de piatră, un canal și mai multe locuințe.

Singura construcție ale care urme se mai pot observa și azi este turnul de la intrare, folosit ca locuință.

Descoperirile arheologice din zonă au scos la suprafață unelte din fier, argint si bronz, vase din bronz, monede romane imperiale, ceramică lucrată la mână și la roată, inclusive pictată cu motive geometrice. De aici provine setul furat cu bijuterii din aur dacice, și recuperat in anul 2009 , pe care astăzi îl putem vedea la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Recent, cetatea de la Căpâlna a fost inclusă într-un proiect de restaurare. Proiectul de reabilitare a zonei istorice aflate in paragină, include lucrări de consolidare, restaurare si consolidare a vestigiilor arheologice. Zidurile urmează să fie refăcute, iar traseul va fi amenajat cu poduri si alei, pe care se vor găsi panouri de informare.

2.1.2. CENTRU ISTORIC SIGHIȘOARA

Centrul orașului Sighișoara a fost inclus pe Lista Patrimoniului UNESCO în anul 1999, în cadrul celei de-a 23-a Sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial, pe baza criteriilor:

Sighișoara este o mărturie remarcabilă a culturii sașilor transilvăneni, cultură care se menține de 850 de ani , și a cărei existențe va fi perpetuată datorită monumentelor sale arhitecturale și urbaniste

Sighișoara este un exemplu remarcabil de mic oraș fortificat , aflat la într-o zonă de frontieră a culturii latine din Europa Centrală și a culturii bizantine, ortodoxe, a Europei de Sud-Est.

Orașul Sighișoara, este unul dintre cele mai spectaculoase, într-o frumusețe aparte a Podișului Târnavelor. Orașul se află în partea sudică a județului Mureș, la confluența pârâului Saeș cu râul Târnava Mare. Cetatea Sighișoarei este una dintre cele mai frumoase, și bine păstrate cetăți medievale ale Ardealului.

O caracteristică importantă o reprezintă diferența de înălțime dintre Cetatea si Orașul de Jos. Acesta este accentuată și de plantațiilor de copaci care acoperă Dealul Cetății.

Văzută de departe, silueta cetății este dominată de către Biserica din Deal de pe platoul de sus , și de Turnul cu Ceas, pe platoul de jos.

Orașul dezvoltat in Evul Mediu, a avut pe lângă rol comercial,din cauza intersectiei unor rute comerciale importante, și rol militar datorită amplasamentului sau strategic.

Mica așezare dezvoltată pe colină a avut un zid lung ce măsoară 930 metri , ce înconjoară dealul , cu cele două platouri ale sale. De asemenea așezarea a avut și 14 turnuri, din care se mai păstrează în ziua de azi doar 9. Zidul dateaza din secolul XV-XVI , și prezintă urmele unor etape diferite de construcție datorate tehnologiei militare existente în acea vreme. Porțiunea cea mai bine păstrată, cu o înălțime de 8-10 metri, se află in partea de vest a Cetății, între Turnul Frânghierilor si Turnul Măcelarilor.

Turnurile au fost construite și apărate de diferse bresele de meșteșugari. Cele mai reprezentative,păstrate pana azi, sunt : Turnul Cositorarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cismarilor, Turnul Fierarilor, Turnul cu Ceas (fost Primărie).

De asemenea în oraș se mai pastrează câteva monumente gotice ; Biserica din Deal și Biserica Mănăstirii, dar si ruinele unei mici capele din perioada secolului XIV.

Biserica din Deal, închinată Sfântului Nicolae, este cea mai reprezentativ monument arhitectural al orașului, datorită stilului gotic transilvănean.

Este așezată pe vârful dealului școlii, și exprimă un aer dominant asupra peisajului înconjurător.

Construcția Bisericii s-a facut pe diferite etape, între secolele XIV – XV. Biserica are drept model tipul Bisericii hală cu 3 travei egale ca înălțime, acoperite cu o boltă gotică în rețea. Corul alungit are o absidă poligonală cu 5 laturi.

Biserica adăpostește un ansamblu de picture murale datând din secolele XIV și XV, o reprezentativă serie de monumente funerare din secolele XVI-XVII , piese de mobilier din secolele XV-XVI, dar și un altar gotic.

Biserica Mănăstirii , se află în apropierea Turnului cu Ceas, și este închinată Fecioarei Maria.

Biserica dateaza din a doua jumatate a secolului XIII, fiind alipită mănăstirii dominicane aflate pe marginea de est a platoului și dărâmata in 1886. Construcția este una de tip bisericii hala, având 3 travei separate prin pile de secțiune pătrate, care au fost refăcuți.

Corul cu absidă poligonală păstrează boltirea orginială gotică, pe nervuri.

Biserica păstrează un altar baroc din anul 1680 și o colecție de covoare orientale.

Biserica Romano-Catolică , a fost construită în anul 1894 și este așezată în partea de nord a platoului.

În locul unde a fost construită aceasta Bisrică, fusese construit Turnul Lacatușilor cu bastionul Cismarilor și Biserica maicilor franciscane.

Biserica este construită în stil eclectic, caracteristic epocii, iar silueta ei amintește de accentele volumetrice inițiale ale fostelor clădiri.

În apropierea Bisericii din Deal a fost construită prima școală a orașului, în anul 1619, în present pe locul vechii scoli găsim clădirea neogotică a liceului Joseph Haltrich , construită în anul 1901, după planurile arhitectului Gottfriend Orendi.

În centrul orașului , clădirile erau locuite mai mult de meșteșugari, și mai puțin de către negustori, ne oferă o diversifitate tipologică sporită de inegalitatea parcelelor și reliefului terenului. Majoritatea fiind casele meșteșugarilor, au parterul ocupat cu ateliere, prăvălii sau anexe specifice. Un factor de uniformizare al tiplologiei îl reprezintă că în Orașul de Jos sunt construite multe case în același stil datorită incendiului din anul 1676.

Se disting mai multe tipuri de case :

-casele turn :s-a păstrat doar o singură cladire , în partea nordică, aceasta fiind Casa Venețiană, din Piața Muzeului.

-locuințele cu planul compact, care au două-trei deschideri și fațadă scurtă la stradă, având acces direct la stradă printr-un gang îngust. Acest tip pare a fi cel mai vechi. (poză : Casa cu Cerb)

-casa cu fațadă scurtă la stradă, cu două sau trei deschideri în formă de ”L”sau ”U”. cu gand carosabil lateral sau median. Acest tip de case este întălnit în mod special in Orașul de Jos. Ele datează din secolele XVII-XVIII.

-locuințe simple cu o deschidere construite pe parcelele aflate în extremitatea nordică a Dealului Cetății. Acestea au un asect auster de arhitectură, aproape fară nici o apartenență stilistică.

Unele case mai păstrează încă amenajările specifice meșteșugurilor practicate de către propietari: Cojocarilor 35, Mănăstirii 4, Tâmplarilor 24, Costiorarilor 5-7.

În Orașul de Jos, elementul urbanistic cel mai important îl reprezintă Piața Hermann Oberth, vechea piață comercială, un spațiu aflat în pantă către Dealul Cetății. Dupa 1950, piața a fost amenajată ca spațiu verde, acum fiind parcul orașului.

Piața Muzeului, care este poziționată langă Turnul cu Ceas, a rezultat în urma demolării caselor alipite de latura sudică a Bisericii Mănăstirii, în anul 1894.

Aceste piețe mai păstrează încă aspectul și aerul specific medievalului prin utilizarea pavajului de piatră atât în piețe , cât și la pasajele pietonale în trepte.

Turnul cu Ceas, așezat în partea de răsărit a platoului inferior al cetății, a fost construit pentru a proteja poarta principală a orașului și pentru a găzdui Sfatul. Având în vedere dubla funcție a turnului , se înțelege de ce arhitectura a fost aleasă cu grijă, pentru a oferi un aer atât sever, dar păstrând în același timp și un aer de sărbătoare.

El a fost ridicat in secolul XIV. Construcția are la bază o prismă dreptunghiulară, având cinci nivele, care impreună cu balconul și acoperișul în formă de piramidă măsoară o înălțime de 64 metri. Acest edificiu a primit la începutul secolului XVII un ceas refacut în anul 1648, ce este prevăzut cu statui din lemn de tei ce înfățișează zeii păgâni reprezentativi pentru fiecare zi a săptămânii. Actualul mecanism al ceasului este ansamblat în anul 1906.

Având în vedere păstrarea în cea mai mare parte a monumentelor și structurii medievale, și multitudinea de obiectivelor istorice, accentueaza autenticitatea și valoarea orașului Sighișoara.