Valorificarea Fructelor de Padure din Zona Montana Prin Intermediul Agroturismului In Marginimea Sibiului

[NUME_REDACTAT] Drăgulescu-Plante alimentare din flora spontană a României, [NUME_REDACTAT], Anul 1991

[NUME_REDACTAT], doc.hab în șt.agricole la [NUME_REDACTAT]-Practic de Horticultură și [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] – Cultura arbuștilor fructiferi, Editura M.A.S.T., Anul 2000, București.

http://www.grs-tamasiaron.ro/

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013

http://www.tarabaverde.ro/2011/11/23/din-secretele-fructelor-de-padure/

http://www.dce.gov.ro/Info_business/produse/FructPad2012.pdf

http://www.life-care.com/Interfaces/Content/Default.aspx?tagID=4&entityID=7

http://www.culinar.ro/articole/farmacia-verde/beneficiile-fructelor-de-padure/199/2683/

http://galmarginimeasibiului.ro/wp-content/uploads/2013/01/Plan%20de%20dezvoltare%20locala%20GAL%20Marginimea%20Sibiului-%202010.pdf

Traditii si Schi in Marginimea Sibiului

http://www.pomiculturasubmontana.ro/tehnologie.html

http://pepinierelehida.ro/php/articole/afin/

Taierile la coacaz: de formare & intretinere – ghid complet

Valorificarea fructelor de pădure din zona montană prin intermediul agroturismului în [NUME_REDACTAT]

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune prezentarea potențialului turistic din [NUME_REDACTAT], precum și modalitatea de valorificare a fructelor de pădure.

Motivația în alegerea acestei teme, m-au determinat să îmi îmbunătățesc cunoștințele.

Situată in județul Sibiu, mărginimea se suprapune unui ținut, unde formele de relief se îmbină într-o întocmire armonioasă și desăvârșire împlinită.

Frumusețea acestor ținuturi, valorosul potențial istorico-etnografic, resursele solului și subsolului, încadrează județul Sibiu în cea mai interesantă și importantă zonă, din punct de vedere turistic din țară.

În prima parte a lucrării am considerat necesară prezentarea noțiunilor legate de agroturism, forme de turism și posibilitatea de practicare a agroturismului în mărginime.

În a doua parte a lucrării am realizat o prezentare tehnologiilor de cultivare a afinului și coacăzelor, cât și modul de depozitare a fructelor de pădure. În continuare am evidențiat valorificarea fructelor de arbuști fructiferi, și produsele obținute din acestea prin intermediul pensiunilor sau gospodăriilor agroturistice.

Valorificarea potențialului turistic al zonei cercetate, mi-au acordat o atenție specială, țiinând cont de slaba cunoaștere. Următoarea parte a lucrării o reprezintă fructele de pădure din flora spontană în sănătatea umană.

Majoritatea alimentelor pe piață sunt prelucrate prin diferite metode și procese fizice și chimice, scăzându-le valoarea nutritivă, devenind foarte dăunătoare sănătății. Arbuștii fructiferi din flora spontană sunt considerați BIO, deoarece asupra lor nu se intervine cu tratamente fiti-sanitare.

O agricultură BIO nu folosește pesticide, fertilizanți sau alte substanțe care poluează la fel de mult ca și deșeurile fabricilor. Insași scopul agriculturii ecologice este încurajarea, protejarea ecosistemelelor și biodiversității.

Am constatat valorificarea fructelor prin agroturismeste una benefică.

CAPITOLUL I. POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI IMPORTANȚA ZONEI DIN PUNCT DE VEDERE TURISTIC

1.1 Delimitarea geografică a zonei

[NUME_REDACTAT] este situată pe un drum ce brăzdează [NUME_REDACTAT] pin [NUME_REDACTAT], se găsește la aproximatix 19 km de orașul Sibiu și la 300 km de București. Este o zonă etnografică cu un caracter unic în România, limitată la sud de [NUME_REDACTAT] și la nord de Valea râului Săliște. Din punct de vedere istoric Mărginimea era formată din cinci sate ce au aparținut voievozilor [NUME_REDACTAT], fiind mereu un litigiu între stăpânirea română și cea magheară, acestea fiind: Cacova, Vale, Sibiel, Săliște și Goleș.

Rășinarul este localitatea cea mai vechie fiind atestată încă din anul 1204. Amplasarea zonei este la aproximativ 600 m și se caracterizează printr-o climă continentală, mai rece decât media pe țară. Pe o arie de peste 200km² [NUME_REDACTAT] include 18 localități din România aflate în partea de sud-vest a județului Sibiu. Satele fiind situate pe văile râurilor ce curg din [NUME_REDACTAT] prin platoul Transilvănean.

Acestea sunt: Boița, [NUME_REDACTAT], Sadu, Tălmăcel, Tălmaciu, Poplaca, Rășinari, [NUME_REDACTAT], Fântânele, Orlat, Sibiel, Vale, Săliște, Galeș,Tilișca, Jina, Rod și [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] este o zonă de graniță între deal și munte pe vechea platformă austro-ungară din sudul Transilvaniei, de aici pornind și numele de „ mărginime” atribut locuitorilor acestor sate. În aceste sate ocupația de bază a fost oieritul, o tradiție de secole. Cea mai mare parte a satelor din zonă au păstrat tradiții etno-geografice, deși construcțiile moderne le-au inlocuit progrosiv pe cele tradiționale, atmosfera în mărginime a rămas naschimbată.

Numele de “mărgineni” reprezintă o semnificație mai extinsă, putând fi aplicată populațiilor ce se regăsesc pe vechea frontieră austro-ungară din [NUME_REDACTAT], și celor din județele Brașov, Alba , Hunedoara, dar și din județul Sibiu. Porținea de contact dintre deal și munte este denumită Marginea, Mărginimea sau [NUME_REDACTAT], locuitorii ei , de la boițeni până la jinari, incluzând rășinărenii, poartă numele de mărgineni. [NUME_REDACTAT] a definit-o ca „o adevărată zonă agropastorală”, zonă centrată pe cetatea Sibiului, cuprinzând un șir de sate, locuite din toate timpurile de o populație românească pentru care însăși rațiunea de a fi a reprezentat-o creșterea animalelor și în special a oilor. Putem spune că oamenii din aceste plaiuri mioritice n-au nimic comun cu “mărginirea” dar transhumanța de milenii, făcându-i cunoscuți și învățați. Mărginenii din Moldova, denumiți și “țuțuieni”, alături de mărginenii din [NUME_REDACTAT] adică mărginenii Sibiului numiți “ungureni”, străbat drumurile oilor și vămile cucului în căutarea pășinilor,dovedind o mobilitate remarcabilă prin călătoriiile de la Dunăre și dincolo de ea, spre Constantinopol și spre Adriatica, până la Tisa și dincolo de Tisa, în Polonia, iar spre răsărit până în Caucaz, demonstrează o tenacitate și dorință de cunoaștere specifică acestor locuri. Mărginenii au dovedit de-a lungul vremurilor dârzenie, dar în același timp și elasticitate; au înfruntat obstacole și riscuri fără rețineri și ezitări în fața greutăților sau eforturilor.

1.2 Evaluarea potențialului turistic al zonei

[NUME_REDACTAT] este recunoscută pentru decorul său natural deosebit, dar și pentru ospitalitatea oferită de locuitorii acestei regiuni. Este o zonă cu un potențial turistic mare atât pentru România cât și pentru [NUME_REDACTAT]. Satele mărginimii și-au păstrat tradițiile spirituale și etno-folclorice, dând comunității un farmec aparte. Puritatea naturii, cadrul geografic, accesibilitatea locurilor, diversitatea și bogăția patrimoniului cultural cât și oamenii acestei zone fac din [NUME_REDACTAT] o zonă cu un mare potențial turistic. Aici s-au dezvoltat numeroase pensiuni, unde atmosfera tipic țărănească păstrează intactă obiceiurile și tradițiile, drumețiile în munții din împrejurimi, posibilitatea relaxării,ospitalitatea sătenilor măresc atractivitatea pentru aceste locuri. Față de celelalte categorii de turism, turismul rural prezintă o serie de avantaje: valorifică spațiile agricole, resursele naturale, patrimoniul cultural, tradițiile sătești, produsele agricole, realizează schimbul între veniturile urbane și cele rurale, crează direct și indirect locuri de muncă, imbunătățește inflastructura.

[NUME_REDACTAT] Sibiului avem localități ca: Rășinarii din 1204, Tălmaciu din 1318, Săliște din 1354, cu populație majoritatea română unde localnicii continuă să poarte straie tradiționale, costume de sărbătoare de o eleganță rară, brodate in negru și alb, păstrate la loc de cinste și purtate cu mândrie de sărbători. Această zonă este caracterizătă prin creșterea oilor, păstoritul fiind o atracție de secole mai ales in satele din zona nord-vestică. Pictura pe icoane pe sticlă este un obicei păstrat in mărginime de 200 ani. Cea mai veche biserică se găsește la Săliște din 1617 urmată de biserica din lemn din Poiana Sibiului1771 și cea din Tălmicele din 1776. Chiar dacă aspectele exterioare ale caselor trădează uneori imperfecția dintre cultura Română cu cea germană, arhitectura tărănească rămăne tributată principiilor de organizare a spațiului de locuit specific populațiilor românești. Satele din această regiune au dat culturii române și culturale nume mari precum: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], un număr de 6 academicieni,din Săliște: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

Pe aceste meleaguri regăsim o serie de obiective precum biserici vechi, muzee cum ar fii: [NUME_REDACTAT] unde găsim cea mai mare colecție de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul din Galeș reprezentat de o colecție de costume populare, [NUME_REDACTAT] Rășinari cuprinzând piese uzate din ceramică, obiecte gospodărești și meșteșugărești, cât și mobilier pictat și [NUME_REDACTAT] Otodoxe din Săliște ce cuprindeobiecte și cărți vechi de cult ce conturează tradiția și obiceiurile Mărginimii. Alte obiective turistice din zonă sunt: Cetatea scurtă din Orlat(1317), Moara de hârtie din Orlat(1524 fiind cea mai veche din sud-estul Europei), Casa de copii din Orlat(1912- cea mai veche din România), Cetatea dacică de lângă Tilișca, Biserica cetate din Cristian(1495), Biserica fortificată de la Dobaica( secolul XIII), Cetatea de la Colnic (1250).

Obiceiurile specifice [NUME_REDACTAT] sunt cele legate de serbătoarele de iarnă „ colindatul feciorilor”și „ceata junilor”.

[NUME_REDACTAT] este un obicei prezent în aproape toate localitățile [NUME_REDACTAT], ei își încep activitatea o dată cu colindul din [NUME_REDACTAT]. Mai întâi ei colindă în gospodăria primarului, apoi preoții din sat după care urmează să fie colindați localnicii. În 28 decembrie, are loc la Săliște „Întâlnirea cetelor” Juni și junese din întregul județ, îmbrăcați în costume tradiționale cu migală țesute și special pregătite pentru această zi de sărbătoare se întâlesc la Săliște în pași de dans și cântece vesele tradiționale.

E o sărbătoare a bucuriei, un adevărat spectacol al portului popular atât de diversificat. Timp de patru săptămâni Cetele de Juni răspândesc cu bucurie, joc și voie bună vestea [NUME_REDACTAT] și trecerea la noul an. Dansurile specifice mărginimii sunt dansuri bărbătești precum călușarii, brâul sau sârba lui Ghiboi. Pentru localnicii zonei, sărbătorile de iarnă sunt foarte importante, iar bătrânii și tinerii deopotrivăpăstreză vii trdițiile și obiceiurile vechi de sute de ani atrage anual sute de turiști. Din cele mai vechi timpuri populațiile de oieri și-au costumat case de brad cu acoperișuri înalte de…., au fost și maieștri in prelucrarea lănii și a pieilor.

1.3 Posibilitatea de practicare a agroturismului

Agroturismul este una din ramurile economice care au cunoscut cea mai rapidă expansiune în culturile de decenii. Turismul rural și agroturismul deși se desfășoară în același spațiu, sunt două noțiuni care se identifică până la un anumit nivel, fiecare fiind completat și conturat de diferite elemente de departajare, cum sunt: inputurile, outputurile, activitațile de transformare și mediul extern.

Motivațiile turistice sunt foarte diverse: unii caută loc de odihnă și relaxare, alții aventură, alții preferă natură în timp ce alți turiști descoperă locuri noi sau sunt interesați de obiective turistice, cultural-istorice, manifestări culturale.

Turismul are o definiție formată din doi termeni: turism și spațiul rural, cu sensuri complementare:

1.TRISMUL- reprezentând o activitate economică caracterizată de un ansamblu de bunuri și servicii.

Turismul rural atrage turiștii care caută relaxare intr-un mediu liniștit și sănătos. Pe langă tuștii din România sunt atrași sunt și turiștii străini interesați de cultura românească, de tradițiile autentice oferite turiștilor.

2.SPAȚIUL RURAL- este un sapțiu cultural rezultat din relația dintre natura și activitatea umană de-a lungul mai multr secole.

Practicarea turismului rural se face într-un spațiu rural, rustic ce nu necesită neapărat activități in sectorul primar. Un spațiu fără oameni și fără produse nu poate răspunde atenției turismului rural, sătenii trebuie sa fie ospitalieri. Foarte mulți se îndreaptă cu precădere spre turismul rural. Majoritatea turiștilor care vizitează [NUME_REDACTAT] sunt români , proporția străinilor nefiind totuși neglijată 20%. Turismul rural a inregistrat o dinamică spectaculoasă in ultimii 20 de ani, numărul pensiuniilor agrotehnice din [NUME_REDACTAT] depăsind un nr. de 800, iar al locuitorilor de cazare de 13.000

1.4 Inventarierea fructelor de pădure din arealul luat în studiu. Producții.

„Tradiția culinară” este o motivație destul de puternică pentru practicarea agroturismului. Astfel fructele de pădure reprezintă o adevărată sursă de sănătate, cu proprietăți antioxidante benefice pentru organism, contribuind la fortifierea imunității și la combaterea unei liste lungi de afecțiuni.

Fructele de pădure precum afinele roșii Vaccinium vitis idaea, afinele negre Vaccinium myrtillus, coacăzele negre Ribes nigrum, coacăzele roșii Ribes rubrum, coacăzele albe Ribes aureum, zmeură Rubus ideaus, agrișele Ribes uva-crispa, frăguțele Fragaria vesca, murele Rubus fructicosus, măceșele Rosa canina, păducelul Crataegus monogyna, porumbele Prunus spinosa, sunt folosite pentru consum în stare proaspătă sau conservată, în industria alimentară, farmaceutică și în cosmetică. Fructele sunt foarte apreciate în industia alimentară servind la fabricarea unei game largi de produse cum ar fi: siropuri, sucuri, lichioruri, compoturi, marmelade, dulcețuri, consumându-se mai puțin în stare proaspată.

În gospodăria rurală fructele de pădure sunt prezente sub diferite forme: fructe proapete, siropuri și nectaruri, gemuri, delucețuri, șerbeturi, medicamemente din fructe de pădure și cosmetice naturale. Fructele de pădure cresc sălbatice pe versanții însoriți ai Carpațiilor.Sunt cel mai ecologici produși pe care îi primim gratis de la natură an de an.

Potențialul economic al mărginimii Sibiului este dat de valorificarea materiilor prime: zmeură afine, mure și fragi de pădure.

CAPITOLUL II. TEHNOLOGII DE PRODUCERE ȘI CONSERVARE A FRUCTELOR DE PĂDURE

2.1. Tehnologia de cultură și conservare a afinului

[NUME_REDACTAT] myrtillus

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT].

Este o specie pomicolă deosebit de valoroasă datorită conținutului bogat in substanțe nutritive. Afinul se consumă atât în stare proaspată, cât și în industria alimentară fiind folosit la fabricarea de dulcețuri, siropuri, afinată. Lăstarii și frunzele uscate sunt utilizate în industria farmaceutică datorită conținutului de hidrochinonă, vaccină, ericolină.

Înființarea plantațiilor

Pregătirea terenului în vedearea înființarii unei plantații de afin se realizează printr-o afânare a solului la o adângime de 40- 50 cm adâncime, administranând concomitent îngrășăminte chimice și organice. Terenul destinat plantațiilor de afin se fertilizează cu o cantitate de 40-50 t/ha gunoi grajd, 200 kg/ha, azotat de amoniu, 300 kg/ha superfosfat și 200 kg/ha sare potasică.

Cultura de afin se înființează pe terenuri acide cu pH 4,2-4,8, daca se constată ca pH este mai mic se corectează prin adăugarea de carbonat de magneziu sau carbonat de calciu. Dacă este mai mare ce corectează cu sulfat de amoniu.

Pentru acidifierea solului se folosește turbă acidă, rumeguș de conifere sau anumite îngrășăminte chimice ce scad pH solului.

Materialul săditor trebuie foarte bine inrădacinat, cu balot de turbă și să aibă înălțimea de 30-40 cm. Distanța de plantare este de 3-4 m între rânduri și 1-1,5 m pe rând. La soiurile riguroase suprafața optimă pentru o plantulă este de 4-6 mp iar la soiurile de rigoare redusă este de 1,5- 2mp.

Pentru asigurarea unor condiții mai eficinte de polenizare se recomandă plantarea a 2-3 soiuri in aceeași parcelă. Plantarea poate fii făcută toamna in lunile octombrie-noiembrie sau primăvara devreme, imediat ce se poate intra pe teren. La înființarea culturii se fasonează partea aeriană și se plantează cu 10-12 cm mai adănc decăt în pepinieră. După plantare se udă și se poate mulcii cu copost pentru sporirea fertilității solului.

Întreținerea plantațiilor

În plantațiile comerciale, afinul se conduce sub forma unei tufe aplatizată cu 15-20 de tulpini cu diferite varste, variînd intre 1-5 ani.

Tăierile.

Tăierile de intreținere presupun eliminarea anuală a ramificațiilor prea dese și a celor de vigoare slabă, iar dupa 5 ani se recomandă tăierea tulpinilor bătrâne păstrându-se ramurile viguroase. La soiurile cu port erect se indepărtează tulpiniile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau cele ce sunt inclinate.

Lucrările solului

Sistemul de intreținere cel mai apreciat este cel în ogor negru,combinat în primii ani cu culturi intercalate, folosind plante leguminoase ca ingrașămînt verde. Se realizează o arătură de toamnă la o adâncime de 12-15 cm și lucrări de intreținere a solului in perioada de vegetație la 5-6 cm adâncime pentru a nu se deranja sistemul radicular.

Culturii de afin se recomanda erbicide ca, TOPIC Cc-200, Goal, Simazin care se aplică preemergent.

Fertilizarea se realizează anual cu ingrășăminte chimice pe baza de N, P, K -500-600 kg/ha și 15-20 t/ha îngrășăminte organice bine fermentate.

Mulcirea solului

Presupune alicarea pe rândul de plante a unui mulci alcatuit din 4-5 t rumeguș de conifere, litiera de stejar sau conifere, frunze sau paie uscate și turbă acidă aplicate intr-un strat de 10-15 cm, pentru prevenirea proceselor de eroziune, combaterea buruienilor.

[NUME_REDACTAT] zonele cu precipitații reduse se recomandă irigarea in perioada de creștere a lăstarilor și a fructelor cu 3-5 săptămâni inainte de recoltare a fructelor și în perioada diferențierii mugurilor de rod.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Combaterea bolilor se face cu insecto-fungicide utilizate la toate speciile de arbuști fructiferi. Se pot întalni atacuri de putregai cenușiu (Botritys cinerea) sau cancerul tulpinii (Synchytryum endobioticum), iar dintre dăunători gărgărița mugurilor (Sciaphobus squalidus) insecte defoliatoare, care se combat prin 2 stropiri in repaus si 2-3 in perioada de vegetatie.

Recoltarea fructelor

Recoltarea se face la 60-90 zile de la înflorire cand 80% din fructe au ajuns la maturitate. Se face recoltarea eșalonat in 3-7 reprize la intervale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni.

Afinul produce 6-8 t/ha. Afinele sunt fructe perisabile, de aceea recoltarea și ambalarea se realizaeză fără pauză.

Pentru consum afinul se recoltează in recipienți de 0,5kg sau în lădițe de 5-6 kg. Afinele sunt fructe perisabile deoarece recoltarea și ambalarea trebuie realizate fără pauze intre ele.

Păstrare și valorificare

Afinele deși sunt perisabile este bine ca valorificarea fructelor să se facă într-un timp foarte scurt de la recoltare. Afinele în condițiile unor spații obișnuite, fără dotări specifice de climatizare, răcoroase pot fi păstrate cel mult 4-6 zile. În depozite frigorifico cu o temperatură și atmosferă controlată durata de păstrare poate ajunge la peste 90zile. In cazul fructelor congelate durata de păstrare este mult mai mare dar trebuie limitată având în vedere în principal creșterea semnificativă a costurilor și faptul că prețul de livrare al afinelor congelate este semnificativ mai scăzut ca al afinelor destinate consumului în stare proaspătă.
După sortare fructele se ambalează în caserole cu capacitate redusă inscripționate și în cazul producătorilor importanți personalizate.

Caserole se așează în lădițe de carton pe 2-3 rânduri care sunt paletizare și băgate în camerele de păstrare. Păstrarea fructelor pentru consum în stare proaspătă se face la temperaturi sub 4°C funcție de timpul de păstrare și de tehnologia de păstrare cu sau fără atmosferă controlată.

Principalele soiuri de afin cultivate în [NUME_REDACTAT] de cultură este un aliment indisponibil organismului uman,un medicament sănătos, materie primă pentru industria prelucrătoare.

Importanță:

-specie pomicolă cu un conținut bogat in substanșe nutritive;

-zaharuri 7-14%;

-săruri minerale mg%: K 65, Ca 10, P 10, Mg 7, Cl 6, Mn 3,5, Fe 0,7;

-vitamine mg%: C 12-30, A 0,15, PP 0,2, B1 0,02, B2 0,02;

-acizi: acid molic 0,56-1,13% și tamin 0,36-0,55%.

Metode de conservarea afinelor

Fructele de pădure se pot conserva sub diferite forme: uscate, dulceață, gemuri, siropuri, afinata și proaspete la congelator.

Gemurile și dulcețurile de afine sunt un deliciu pentru prăjiturile de fructe, torturi, rulade cât și alte deserturi, in funcție de imaginația fiecăruia.

Ingrediente:

-zahăr;

– zeama și coaja rasă de la 2 lămâi;

-afine;

– pliculețe de pectină de fructe (150g proximativ).

Preparare:

Într-un vas adânc punem jumătate din afinele bine spălate, le zdrobim obținând un suc. Adăungam și restul de fructe, zeama și coaja de la lămâie, apoi untul și zahărul și le punem pe foc pănă dă în clocot.

După ce fructele au fiert adăugăm pectina lăsând să mai fiarbă 1-2 minute, apoi le luăm de pe foc și le punem în borcane sterilizate.

Există numeroase rețete de gemuri cât și de dulcețuri, de aceea fiecare gospodină își păstrează rețetele sale tradiționale.

O altă metodă este afine în miere. Acest mod de conservare are avantajul că păstrează toate vitaminele, mineralele și gustul acestora.

Mod de preparare:

Fructele se spală bine și se adaugă în borcane ¾. Adăugăm mierea încet ca să pătrundă printre afine, lasănd să fie un deget deasupra afinelor. Le ținem la frigider, agitându-le în fiecare zi până când mierea devine lichidă și v-a trage tot sucul din afine.

Siropul de afine

Acesta este un suc deosebit de concentrat,bun răcoritor, tonic și vitaminizat, se recomandă copiilor, bătrânilor, sportivilor gravidelor, atunci când ai stări de stres și astenie.

Mod de preparare:

Spalăm fructele și le curățăm de codițe. Le punem într-o cratiță, alternând cu straturi de zahăr. Acoperim cu un tifon și lasăm la temperatura camerei pentru o zi, amestecând des. Când zahărul s-a topit, strecoarăm sucul obținut și punem pe foc împreună cu sucul de lămâie. Lasă să dea 1-2 clocote, apoi toarnă siropul în sticle sterilizate. Le acoperim cu o pătură și le lăsăm așa până se răcesc. Depozitarea se face într-un loc răcoros și întunecos.

Afinata este un sirop natural din afine la care se adaugă alcool, pentru a se menține mai mult timp. Este o o băutură deliciosă, aromată dar și medicament foarte bun pentru diferite boli chear și anemie.

Mod de preparare:

Ne trebuie un vas de sticlă unde vom adăugă afinele bine curățate împreuna cu zahărul. Vasul se lasă la loc călduros câteva zile legat la gură cu un tifon. Dupa ce am lăsat câteva zile la soare, iar zahărul s-a topit vom adăuga alcoolul ( minim 40º), cam ½. Când băutura este gata îi punem dop din plută și se pune la cămară.

Congelarea fructelor

Conservarea fructelor de pădure prin congelare presupune folosirea temperaturilor scăzute, situate sub punctual de solidificare a apei din sucul celular, aceasta asigură menținerea pentru o perioadă lungă de timp a caracteristicilor inițiale ale produselor conservate prin această metodă. Congelarea, este un process tehnologic prin care o mare parte a apei din sucul celular al unui produs se transformă în cristale de gheață. Produsele congelate își păstrează în general caracteristicile naturale, iar modificările fizico-chimice și microbiologice se reduc sau se blochează. Se poate face prin mai multe metode, în funcție de modalitatea pe care dorim să le consumăm.

Congelarea simplă se realizează foarte ușor, după ce fructele au fost bine spălate și zvântate se așează in pungulițe de plastic la congelator. Acest tip de congelare se recomandă o perioadă de 6-8 luni, la o temperatură de -17ºC.

Congelarea cu zahăr este o metodă potrivită fructelor moi, folosindu-se la tarte, torturi, prăjituri sau chear și pentru gemuri. După spălare, fructele întregi se amestecă cu zahărul, după care se lasă 10-15minte pentru omogenizare și pentru formarea unui sirop. Se porționează, peste vom pune siropul acumulat și se pun la congelator. Perioada recomandată este de 9-12 luni.

Uscarea sau deshidratarea

Este o metodă de conservare a produselor care se bazează pe îndepărtarea unei anumite cantități de apă din fructe cu ajutorul căldurii, până la atingerea stări fizico-chimice care blochează activitățile vitale și a microorganismelor, dar care permite menținerea calităților nutritive și organoleptice.

În procesul deshidratării, eliminarea apei se face în instalații speciale (uscătoare), care permit reglarea automată a temperaturii, umidității relative și a vitezei aerului.

Eliminarea apei din materia primă supusă deshidratării este influențată de formele sub care aceasta se găsește în produse (apa liberă, apa legată coloidal și apa legată chimic).

Apa liberă reprezintă peste 70% din cantitatea de apă totală din fructe, este prezentă în

vasele capilare și vacuole.

Apa legată coloidal este reținută puternic la suprafața și în interiorul celulelor, se îndepărtează mai greu la deshidratare în comparație cu apa liberă.

Apa legată chimic este reprezentată de apa de constituție sau de cristalizare și poate fi îndepărtată numai prin degradarea produsului finit (calcinare).

Îndepărtarea apei din produsele supuse deshidratării se realizează prin difuzie, la

începutul acestui proces, când umiditatea produsului este ridicată, se elimină apa de la

suprafață prin difuzie externă. Concomitent cu procesul de difuzie externă se declanșează difuzia internă, adică migrarea apei din interior spre exterior, ca o consecință a diferenței de presiune osmotică provocată de concentrația diferită în substanțe solubile și tendinței de egalizare a umidității în toate straturile produselor supuse deshidratării.

2.2. Tehnologia de producere și conservare la coacazul: alb, negru și roșu.

[NUME_REDACTAT], gen Ribes.

Coacăzul negru este pretnțios la umididate, structura și expoziția solului, preferând un sol luto-argilos, revene, drenate,afânat și cu o ferilitate naturală ridicată, are o dezvoltare bună la semiumbră.

Coacăzul roșu preferă un climat mai cald față de cel negru, cu o umiditate redusă, preferând solurile luto-nisipoase bine drenate. Plantațiile de coacăz preferă expoziția sudică, sud-estica și sud-vestică.O dată cu creșterea altitudinii expoziția trebuie să fie cât mai aproape de cea sudică. Dacă se cultivă în regiuniil înalte acesta preferă locurile însorite și pe cât posibil ferite de vânturi.

Pregătirea terenului

În vederea înfințării unei plantații de coacăz presupune mobilizarea solului pe o adâncime de 45-50 cm, apoi se nivelează cu grapa cu discuri sau cultivatorul,deși sistemul radicular este unul superficial. La pregătirea terenului o importanță deosebită o are ferilizarea care trebuie făcută o dată cu pregătirea terenului administrându-se cantități mari de îngrășăminte organice și chimice deoarece aplicarea și încorporarea lor după înfințarea plantației ar distruge foarte multe rădăcini.

Fertilizarea terenului destinat înfințării unei plantații de coacăz presupune aplicarea unei cantitati de 40-80 t/ha gunoi de grajd, 170 kg/ha P2O5, K2O 200 kg/ha.Coacăzul nu suportă solurile acide corectarea pH-ului se face prin aplicarea de amendamente calcaroase 3,6 t/ha.

Pichetarea se face la 3 x 1, direcția rândurilor trebuie să fie de la nord-sud. Coacăzul se plantează în gropi cu dimensiuni de 30 x 30 x 30 la fiecare plantă se recomadă aplicare a 5 kg mraniță, 20g superfosfat și sare potasică. Înainte de plantare butașii se fasonează partea aeriană a plantei, scurtându-se la 2-3 muguri și se mocirlesc. Plantarea făcându-se 7-10 cm mai adânc decât în pepinieră. După plantare se recomandă irigarea cu 250-300 m²apa/ha, sau administrarea a 5-6 litri de apa la fiecare plantă.

Pentru a asigura o buna polenizare a florilor se recomandă plantarea a 2-3 soiuri în benzi de 5-6 randuri fiecare pe suprafața unei parcele.

Întreținerea solului in plantațiile de coacăz au rol determinator în primii 3 ani de la plantare perioada în care acestea trebuie sa crească și sa se dezvolte pentru a fi capabile ca in urmatorii ani să dea producții mari și timpurii.

Lucrările de întreținere

Au ca scop păstrarea apei in sol, distrugerea buruienilor și asigurarea unui regim de aer corespunzator.La coacăz lucrearea de intreținere cea mai des folosită este in ogor nergru, deoarece asigură plantelor cele mai bune condiții de creștere și rodire.Se recomanda ca toamna să se efectueze o arătură superficială la 12-14 cm adâncime pentru a evita vatămarea radacinilor.Întreținerea solului ca ogor negru prin erbicidare este o metodă modernă și economică, la plantațiile de coacăz se recomandă din anul al 2-lea.

Tăierile de formare și conducere

Prin tăieri se urmărește formarea într-un timp scurt a unei tufe viguroase, capabilă să dea rod din anul al treilea de la plantare, păstrarea și asigurarea uni număr corepunzător de tulpini, pntru producții mari și constante precum și menținerea unui echilibru între rodire și creștere. Pentru a executa taierile corecte trebuie să ținem seama de anumite particularități biologice, acestea fiind: creșterea anuală a lăstarilor din zona coletului, capacitatea de a oferii producții de fructe din anul II, rodirea coacăzului numai pe tulpinile din I an de produție, iar din anul II-III producțiile fiind mult mai mari.

La coacăzul negru mugurii de rod se formează pe lemn de un an, cu o durata de cel mult trei ani. Tulpina pe care se formează ramurile de rod durează intre 4-7 ani,cea mai mare perioadă de producție este reprezentată de vârsta de 3-4 ani, apoi se usucă. În acest caz tăierile trebuie efectuate la tulpinile mai bătrâne de 5 ani, lăsând prin inlocuire un numaăr egal de tulpini de 1 an, crescute din zona coletului. Putem spune că o tufă complet formată trebuie sa aibă 3-4 tulpini de 1 an și acelaș număr de tulpini în vârstă de 2,3,4,5 ani.

Coacăzul alb și roșu au ramurile de rod mai durabile decat coacăzul negru, acestea se formează spre vârful tulpinii, de aceea ramurile anulale nu se scurtează. Tulpnile batrâne de 7-8 ani neproductive se scot de la bază, fiind ânlocuite cu altele tinere. O tufa trebuie sa aibă în general 3-4 tulpini de 1 an și același număr de tulpini de 2-5 ani.

Așadar tăierile se diferențiază în:

a) Tăieri de formare, din ramurile scurtate la plantare în primul an cresc un numar mare de lăstari, din aceștia in tomana aceluiaș an sau în primăvara anului urmator vor fi alese 3-5 ramuri, preferabil ar fi sa le alegem pe cele mai puternice și mai bine plasate. Ramurile vor fi scurtate în funcție de vigoare, mai mult la cele bine dezvoltate și mai putin la cele slab dezvoltate, făra a se depașii lungimea de 35-40 cm.Ramurile ramase se suprima prin taiere de la punctul de inserție.În toamna anului al 2-lea, sau pimavara anului ai 3-lea se vor gasi 3-5 ramuri de prelungire, cîte una la fiecare ramura de 2 ani, acestea vor rodii.Creșterile lungi din zona coletului vor fi indepartate, cu excepția a 4-5 ramuri mai viguroase. Aceași operație se face și în anul urmator, astfel la sfarșitul anului 4 fiecare tufa trebuie sa aiba 14-16 tulpini de 2,3 și 4 ani in proporții egale.

b) Tăierile de fructificație presupun menținerea unui numar constant de tulpini cu potențial de producție.Tulpinile imbatrînite și cele mai mari de 4 ani vor fi înlaturate prin tăieri de la bază și inlocuite cu creșterile anuale.

c) Tăierile de intreținere se fac diferentiat in funcție de vârsta plantei, gradul de imbatrânire și potentialul de refacere al acesteia.Din punct de vedere fiziologic întreținerile se relizează când creșterile anuale de la baza coletului sau tulpinilor sunt foarte slabe.Cînd creșterile nu apar deloc este dovada ca tufa de cocăz este imbatranită, potentialul de producție este scăzut, sau planta prezinta semne vizibile de suferintă, in acest caz se acționeaza prin indepărtarea tulpini de la punctul de inserție. Apoi se îndepârteazâ toate cioturile lăsându-se baza tulpinii curată. Pentru a feri planta de frig sau uscăciune se mușoroiește cu un strat de pămant de 10 cm. Din mugurii dorminzi se pornesc un numar mare de creșteri din care se aleg 5-6 lăstari din care se scurteaza 8-10 cm.Această operatie se repeta pană cănd planta este complet refăcută. În mod natural coacăzul crește sub formă de tufă cu mai multe tulpini.

Datorită cerințelor de ordin economic pentru o recoltare cât mai ușoară a fructelor se folosesc șpalieri, sau format cu tulpină.

Forma de tufă este cea mai răspândită, se formeaza usor și nu necesită taieri speciale.Datorită faptului că fructele se recoltează mecanizat formâ de tufâ a suferit modificări, tufă sub formă de vas și tufă ușor aplatizată (care formează un gard fructifer).

Conducerea coacăzului pe șpalier se realizeaza usor, dar neceșita o investiție specifică de către pomicultori. La această formă de conducere toate ramurile se dirijează in același plan și se leagă de sârma.De obicei se folosesc 2 sârme una la 40 de cm si cealaltă la 80 de cm de la suprafața solului.

Coacăzul cu tulpină se formeaza de la plantare sau din anul întai de cultură. Se procedează prin alegerea unei ramuri cu pozitie centrală și creaștere viguroasă care se taie cu 10 cm mai mult decât înalțimea unde se dorește să se proiecteaze coroana.Tăierile de formare și rodire a coroanei sunt aceleași ca cele de formare a tufei.În mod obișnuit înățimea tufei la coacăz este de 15 cm(formă joasă) și 45 cm (formă inaltă).

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Făinarea coacăzului este produsă de ciuperca Sphaerotheca mors-uave. Simptomele apar de obicei la mijlocul lunii mai în faza de creștere a lăstarilor, manifestându-se prin pete mici de culoare albă, cu intensitatea mare pe dosul frunzei. În luna august atacul se intensifică atât pe frunze cât și pe lăstari. Pâsla albicioasă de pe frunze se brunifică, zbârcinduse, marginile devenind casante ducând la ruperea lor. Lăstarii sunt atacți în faza de erbacee uscânduse și ei.

Ca măsura de combatre folosim: soiuri rezistente la făinare, stropiri în timpul vegetției pâna la înflorire chear și după recoltarea cu suspensiede 0,1% preparate din Karathane FN-57,18,25% sau cu suspensie de Sulfat de cupru 1,0% .

Rugina coacăzului (Cronartium ribicola) ce atacă frunzele, pe partea superioară apar ca niste pete galbene-roșiatice iar pe cea inferioară bășici de culoare galbenă-portocalie. După ce sunt atacate de rugină se usuc și cad. Ca măsură de combartere vom folosii în perioada de vegetație zeamă bordeleză de 1,0% sau Baileton 25% suspensie 0,04-0,05% până la înflorire și după recoltarea fructelor, dar și prin arderea frunzelor atacate sau încorporarea acestora în sol prin arătura de toamnă.

Dăunătorii coacăzului

Stredelitorul tulpinilor Sesia tipuliformis este un dăunător foarte răsândit plantațiilor de coacăz. Este un dăunător ce produce pagube foarte mari prin atacul tulpinilor, care se usucă. În stare adultă insecta este un fluture de culoare albastru-închis cu aripi sticloase ce au în vărf o dungă galben-portocaliu. Acesta zboară în perioada iunie-iulie depunându-și ouăle în apropiertea mugurilor. Din ouă apar larvele, care pătrund în ramuri și se hrănesc cu măduvă, apoi deplasându-se spre bază unde iernează,

Combaterea acestui dăunător se face în cursul lunii mai, prin eliminarea tulpiniilor atacate și prin arderea acestora.

Recoltarea fructelor

În condițiile climatice a țării noastre recoltarea cocăzelor negre are loc la șfârșitul lunii iunie, iar cocăzele roșii si cele albe se recoltează la jumatatea lunii iulie.

Durata recoltării este de aproximativ 10-15 zile pentru soiurile rosii și cele albe și 12-15 zile pentru soiurile negre.Coacazele negre se recoltează la maturitatea deplină.

Principalele soiuri de coacăz cultivate în [NUME_REDACTAT] de conservare a coacăzelor

Conservarea coacăzelor se realizează prin următoarle metode: siropuri, gemuri, dulcețuri, congelare.

Siropul de coacăze

INGREDIENTE

1 kg zahăr

2 kg de coacăze negre

PREPARARE

După ce se spală și se lasă la scurs fructele de coacăz, se strivesc ăntr-un vas și se pun la macerat timp de 24 ore. Într-un săculeț de tifon se transferă fructele și se storc până iese sucul. Peste suc se adaugă zahărul, apoi se pun într-o oală la de aramă sau zmălțuită se lasă se dea în doua-trei clocote. În timp ce sucul fierbe se ia spuma de fiecare dată.Când e gata se toarnă în sticle și se păstreză într-un loc rece și uscat.

Dulceața de coacăze albe sau roșii

INGREDIENTE

1 kg coacăze;

1kg zahăr,

40 ml zeamă lămâie și 1,5 l apă

PREPARARE

După ce boabele s-au desprins de pe ciorchine se spală și se lasă la zvântat. Într-un vas se pune zahărul, apa, zeama de lămâie, se pune pe foc și se amestecă incet. După ce siropul s-a fiert și a căpătat o consistență mai tare se adaugă coacăzele, și se amestecă.

Siropul va fi in cantitate mare, dar cind se va raci, se va gelifica, formind o masa gelatinoasa împreuna cu fructele, având un gust acrișor.

Gem de coacăze negre

INGREDIENTE

1 kg coacăze negre;

1 kg zahăr;

suc de lămâie ( 1 lămâie).

PREPARARE

Spălăm fructele și se pun într-o strecurătoare la scurs, după care se dau prin blender și se face un piure.

Piureul obținut îl amestecăm cu zahărul și sucul de lămâie, apoi îl lăsăm la rece timp de 2 ore,după care se pun la fiert într-un vas, amestecând mereu să nu se prindă. Se lasă să fiarbă până se leagă, apoi se ia de pe foc și se lasă puțin deoparte. Gemul se pune fierbinte în borcane care se închid ermetic și se țin 5 minute întoarse cu susul în jos. După ce s-au răcit se pun în cămară.

Congelarea coacăzelor

Pentru a congela fructele de la coazăz se v-a alege doar fructele proaspete. Se spală fructele apoi le punem într-o tavă la frigider. În căteva ore, acestea vor îngheța complet și vor fi pregătite pentru transferul în congelator.Coacăzele congelate pot fi consumate si după câtev luni.

2.3 Depozitarea fructelor de pădure  

Fructele de pădure sunt folosite în industria alimentară ( dulcețuri, siropuri), în cea faramaceutică și cosmetică. Putem spune că fructele de pădure se păstrează în lădițe, în camere frigorifice în vederea comercializării. Acestea sunt aduse din munți, culese de către muncitori cu migală și răbdare și aduse in centre de colectare. Fructele sunt sortate, se inlătură cele strivite, necoapte sau stricate.. Ele trebuie să fie sănătoase, lipsite de orice semn vizibil de atac, de infecție sau boli, curate,lipsite de corpuri străine.

Spațiile corespunzătoare de depozitare duc la pierderi minime și la o păstrare de lungă durată. Cele necorespunzătoare duc la infectarea fructelor și la îngrunarea depozitării. Putem spune că pregătire spațiilor unde vor fii depozitate fructele v-a începe din momentul în care se termină stocul.Se vor lua măsuri cu privire la repararea și amenajarea încăperilor, se verifică repararea utilajelor, mașinilor(benzi de transportare, instalații frigorifice, ventilațiile, amabalaje, căntar), instalația electrică la cea de apă, instalația de încălzire, canalizare. Deratizarea se efectuează cu substanțe toxice, după care se face dezinsecțizarea și dezinfectarea depozitelor.

Fructele de pădure se depozitează după:

-calitatea produselor destinate păstrării;

-momentul de depozitare;

-gruparea de produse după ceințele specifice;

– modalitatea de așezare a produselor într-o încăpere.

Momentul depozitării fructelor de pădure se referă la timpul ce a trecut din momentul în care s-a efectuat recoltarea până ce sunt depozitate. Unele fructe nu se pot depozita imediat după recoltare fiind necesară o predepozitare, în acest timp produsele realizează calitățile necesare pentru a fi păstrate o perioadă îndelungată.

Momentul de așejare a fructelor într-o încăpere depinde de anumite cerințe:

-permiterea aerului din toate punctele încăperii;

-folosirea cât mai mult a mijloacelor mecanice, pentru realizarea mai rapidă;

-folosirea spațiului cât mai complet;

-produsele trebuie să aibă o temperatură cât mai scăzută.

Cand nu există posibilitatea de depozitare separată a produselor în diferite încăperi în funcție despecie, soi, calități și se folosește aceeași încăpere, se face o grupare a lor în cadrul încăperii.

CAPITOLUL III INVENTARIEREA PENSIUNILOR AGROTURISTICE DIN ZONĂ

3.1 Inventarierea pensiunilor agroturistice și modul de valorificare a suprafețelor de teren aparțiătoare.

[NUME_REDACTAT] este zona cea mai bine dezvoltată din punct de vedere agroturistic, aici afându-se localizate cele mai multe pensiuni. Modalitatea de eficientizare a agroturismului si nu numai, nu s-a putut realiza fără efectuarea în prealabil a unui studiu de piață privind gusturile și preferințele turiștilor referitoare la consumul de fructe de arbuști fructiferi și a produselor derivate din acestea.

Valorificarea fructelor de arbuști fructiferi sau a produselor obținute din acestea prin intermediul pensiunilor sau gospodăriilor agroturistice se poate crea un "agroturism al fructelor de arbuști fructiferi"sau un "agroturism de vitaminizare".
Se impune valorificarea fructelor de arbuști fructiferi în special sub formă de sucuri naturale și nectaruri, atât datorită conținutului ridicat al acestora în vitamine și substanțe nutritive, cât și al cererii crescute pe piața națională și europeană.

În urma inventarierilor localitățiile cu cel mai mare grad de valorificare este:

Pensiunile agroturistice sunt pensiuni care pot asigura o parte din alimentația turiștilor cu produse din producția proprie.

Prin introducerea în cultură a arbuștilor fructiferi în gospodăriile din zona montană, se pot obține produse cvasibiologice și se eficientizează gospodăria montană. Se consideră cea mai eficientă și ieftină modalitate de valorificare a arbuștilor fructiferi, apreciere bazată pe condițiile din teren și pe posibilitățile financiare existente, o reprezintă agroturismul.
Prin valorificarea arbuștilor fructiferi a zonei montane în județul Sibiu, s-a impus cunoașterea speciilor existente în acest areal și răspândirea lor în teritoriu. În județul Sibiu în anul 1980 erau cultivate 14 ha cu arbuști fructiferi, iar după 1989 suprafețele cultivate au fost abandonate.

S-a evidențiat importanța în alimentație a arbuștilor, însușirile lor terapeutice, compoziția lor chimică, valoarea tehnologică și comercială. S-a trecut în revistă și aria de răspândire și speciile din care provin arbuștii fructiferi cultivați, precum și specificul ecologic al acestora.

Pentru determinarea prezenței în cultură a arbuștilor fructiferi în gospodăriile populației, s-au făcut investigații în 5 localități (Rășinari, Jina, [NUME_REDACTAT], Cârtișoara, [NUME_REDACTAT]), luându-se în studiu câte 15 gospodării/localitate, notându-se suprafețele ocupate de livezi, speciile de pomi și arbuști fructiferi cultivate, producția, productivitatea lor etc. A rezultat faptul că arbuștii, și dintre aceștia doar coacăzul negru, sunt cultivați sporadic numai în [NUME_REDACTAT], câte 2-3 tufe/gospodărie, cu o producție medie/tufă de 1.5 kg.
Pentru determinarea prezenței în cultură a arbuștilor fructiferi în gospodăriile populației, s-au făcut investigații în 5 localități (Rășinari, Jina, [NUME_REDACTAT], Cârtișoara, [NUME_REDACTAT]), luându-se în studiu câte 15 gospodării/localitate, notându-se suprafețele ocupate de livezi, speciile de pomi și arbuști fructiferi cultivate, producția, productivitatea lor etc. A rezultat faptul că arbuștii, și dintre aceștia doar coacăzul negru, sunt cultivați sporadic numai în

[NUME_REDACTAT], câte 2-3 tufe/gospodărie, cu o producție medie/tufă de 1.5 kg.

3.2 Fructele de pădure valorificate prin agroturism

Agroturismul este forma de turism  în care persoana sau grupul se deplasează, cazează și își desfășoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural.

Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii si activități proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul.

Turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului natural și uman al satelor.

Agroturismul in Romania reprezinta o sansa mai ales pentru localnici care, tinand cont de criza din sectorul agricol, sunt dispusi sa incerce o noua activitate utilizand, pentru cresterea rentabilitatii, resursele de care deja dispun. Dar la fel de adevarat este ca agroturismul poate reprezenta o buna ocazie de a face o afacere. Exista mai multe motive care pot determina o hotarare in acest sens:

valorificarea fructelor de pădure;

posibilitate de a comercializa produsele proprii, care aduc câștiguri suplimentare;

păstrarea tradițiilor de producere și procesare a produselor montane;

oportunitatea de etichetare a produselor, pentru o buna dezvoltarea a zonelor montane.

[NUME_REDACTAT] este recunoscută pentru calitatea deosebită a fructelor de pădure care provin din această zonă lipsită de poluare, produsele fiind căutate pe piața externă. Până în prezent exploatarea acestor resurse nu s‐a realizat rațional și eficient, limitându‐se doar la recoltarea unor cantități reduse și valorificarea în formă neprelucrată, fără valoare adăugată.

În zona montană dezvoltarea agriculturii trebuie realizată în mod durabil, prin valorificarea produselor agroalimentare cu o valoare biologică înaltă, urmărindu-se o amortizare pe termen lung între producție și consum, cu protejarea mediului prielnic marcând trecerea de la măsuri colective la cele preventive.

Mulți turiști pentru a se reîntâlni cu produsele, preparatele și băuturile unice specifice se reîntorc pe meleagurile zonei respective. Deasemenea foarte cunoscute și apreciate sunt curele cu fructe de pădure naturale și cele medicinale.

3.3 Rentabilitatea pensiunilor agroturistice și creșterea veniturilor, colaborată cu valorificarea fructelor de pădure.

Rentabilitatea este reprezentată de capacitatea unei inteprinderi de a genera profit.Turismul este o afacere rentabila pentru persoanele care participă în cadrul unui lanț de pensiuni. Proprietarii pensiunilor turistice sau agroturistice folosesc această afacere ca un mijloc de diversificare și dezvoltare ducând la apariția altor activitați specifice, precum agrementul, producția de artizanat, transportul, bucataria tradiționala, producerea, conservarea și valorificarea fructelor de padure, toate acestea ducând la obținerea de profit.

[NUME_REDACTAT] este o zonă cu potențial în valorificarea și comercializarea preparatelor obținute din fructele de pădure, fapt care determină un plus de venit pensiunilor agroturistice, iar pe langa aceasta turiștii se pot bucura de tradițiile populare și mestesugurile păstrate autentic. Acestea sunt doar câteva posibilități deosebite de a atrage turiștii la pensiuni agroturistice, beneficiind astfel de un potențial de dezvoltare foarte bun. Veniturile ce se obțin în urma desfășurării de afaceri în turism, cu pensiuni, pot determina o creștere considerabilă a calității vieții în reugiunile marginalizate.

Analiza rentabilității se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat profit și pierdere, situație financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăției plecând de la ansamblul cheltuielilor și veniturilor.

3.4 Importanța fructelor de pădure în sănătatea umană

Fructele de pădure în afară de faptului că sunt delicioase, sunt considerate printre cele mai sănătoase din lume reprezenând adevărata sursă de sănătate. Acestea sunt cele mai bogate în antioxidanți. Consumul lor proaspăt, în formă uscată sau ca ceai, suc sau gem reprezintă un cumul de vitamine și minerale pe care i-l putem furniza organismului mai ales in perioada rece.

Fructele de pădure sunt minuni ale naturii pentru sănătatea omului. Ele au un conținut nutritiv extraordinar: antioxidanți puternici, vitamin C, fibre, zinc, fier, seleniu și cupru, care ne protejează de infecții, răceli și boli pricinuite de un sistem imunitar slab.

Ceaiul de fructe de pădure este o alegere bună pentru persoanele alegice la semințele și puful fructelor proaspete.

Proprietățiile terapeutice ale fructelor de pădure sunt următoarele:

-Întârzie îmbătrânirea corpului;

-Întăresc imunitatea și sistemul nervos;

-Combat depresia;

-Previn bolile de ochi;

-Protejează împotriva bolilor degenerative;

-Îmbunătățesc memoria și capacitatea de concentrare și învățare;

-Scad colesterolul rău;

-Întăresc inima;

-Combat constipația;

-Previn și vindecă unele forme de cancer.

Cele mai cunoscute fructe de pădure sunt: afinele, murele, coacăzele, fragi, cătina, măceșele și zmeura.

1.[NUME_REDACTAT] sunt cunoscute pentru efectele lor anti-infecțioase la nivel gastro-intestinal. Ceaiul de afine este ideal pentru infecții urinare, dizinterie, enterocolită, diabet zaharat ajutând la scăderea zahărului din sânge dar și la regenerarea ficatului.

2.Coacăzele, zmeura și murele

Murele conțin vitamine din complexul B, provitamina A, frbre și acizi, benefice pentru ficat, bilă și stomac. Fructele de pădure de culoare inchisă au foarte mulți antioxidanți.

Coacăzele negre sunt foarte bune impotriva infecției tractului urinar,combate vezica urinară, protejează impotiva formării pietrelor la rinichi, atât scade cat si crește nivelul colesterolului. Coacăzele sunt recomandate mai ales persoanelor care suferă de arterită, gută și reumatism deoarece acționează împotriva hipertensiunii arteriale, tratează tuberculoza pulmonară și tratează faringitele granulomatoase, iar datorită efectelor anti-inflamatoare, coacazele negre reduc sensibiliatea respiratorii, renale, intestinale. Aceste fructe sunt benefice pentru sănătatea cardiovasculară și a creierului, precum și protecția împotriva problemelor legate de vedere.

Zmeura conține vitaminele A, B1 și B2, C, D și P, magneziu, calciu, potasiu și fosfor care ajută la detoxifierea corpului.

Măceșele și cătina

Cătina sau „ ginsengul românesc” conține cea mai mare cantitate de vitamina C, mai mult decât maceșul și de zece ori mai mult ca citricele. Pe lângă faptul că este considerat cel mai bun vaccin antigripal este un dușman pentru boli precum cele de inimă, piele, stres, anemie și hepatită.

Măceșele sunt foarte utilizate în medicina naturistă datorita beneficiilor pentru sănătate, fiind bogate in vitamine ca B1, B2, C, K și PP. Măresc pofta de mâncare, vindecă acneea și întaresc imunitatea organismului.

CAPITOLUL IV. FRUCTELE DE PĂDURE DIN FLORA SPONTANĂ ȘI APORTUL LOR LA CONSERVAREA PEISAJULUI ȘI A SĂNĂTĂȚII UMANE

Plantele din flora spontană au apărut pe pământ cu foarte mult timp înaintea ființei umane, de aceea ele au însoțit omul permanent pe tot parcursul evoluției sale. Fructele de pădure din flora spontană sunt de mare folos pentru sănătatea umană. Cu timp în urmă erau foarte bine cunoscute și apreciate de către oameni, folosindu-le atât ca alimente cât și medicamente foarte valoroase. S-a dovedit ca medicamentele de origine vegetală sunt produse biologice mult mai accesibile metabolismului uman decât medicamentele de sinteză ce produc uneori și efecte secundare. Plantele alimentare din flora spontană au fost și sunt apreciate pentru conținutul lor în substanșe nutritive( energetice), precum zaharuri, proteine, cât și pentru efectele terapeutice determinate de conținutul lor ridicat în săuri minerale, vitamine, fibre.

Majoritatea alimentelor pe piață sunt prelucrate prin diferite metode și procese fizice și chimice, scăzându-le valoarea nutritivă, devenind foarte dăunătoare sănătății. Arbuștii fructiferi din flora spontană sunt considerați BIO, deoarece aupra lor nu se intervine cu tratamente fiti-sanitare.

Agricultura BIO nu folosește pesticide, fertilizanți sau alte substanțe care se scurg și care poluează la fel de mult ca și deșeurile fabricilor. Insasi scopul agriculturii ecologice este încurajarea îi protejarea ecosistemelelor și biodiversității.

Exemple de plante existente în flora spontană:

VACCINIUM MYRTILLUS;

MATRICARIA RECUTITA;

MALVA SYLVESTRIS;

LLITHOSPERMUM OFFICINALE și multe altele.

CAPITOLUL VI. METODE DE CERCETARE

Lucrarea de cercetare am efectuat-o la Institutul de [NUME_REDACTAT] Montanologie filiala Cisnădie, am desfășurat practică pe înmulțirea butașilor de afin în verde.

Cisnădie este un oraș din judeșul Sibiu, din Transilvania,situat la 10 km sud de Sibiu, pe valea pârâului Argintinului și a pârâului Ursului, la poalele [NUME_REDACTAT].

Am urmărit patru soiuri de afin Blueray,Weymouth(soi timpuriu),Coville,Permberton, de la I.C.P.P.Pitesti- Mărăcineni, toate soiurile având proveniență din S.U.A.

[NUME_REDACTAT]- este un soi viguros, cu o productivitate mare, fructele au o culoare albastră cu o o calitate excelentă, dulci-ușor acidulate.

[NUME_REDACTAT]- este un soi cu coacere timpurie.

[NUME_REDACTAT]- este un soi viguros, productiv, fructele au o culoare albastru-închis, acoperite cu pruină, și foarte mari. Maturarea fructelor mijlociu târzie.

[NUME_REDACTAT]- este un soi foarte viguros,coacere târzie.

Plantarea, aclimatizarea și creșterea lor au avut loc la  S.C.P.P. Cisnadie in cadrul fermei nr.1

Substratul de cultuă este format dintr-un amestec de turba si perlit ( tuf vulcanic )in proporție de 2:1, acidifierea solului de inrădăcinare a butașiilor este dată de turbă, iar fertilizarea la înrădăcinare nu se utilizează doar la plantarea în câmp.

Butașii verzi de 10-15 cm se confecționează in perioada iunie, detașăndu-se de pe planta mamă, din colecția de cinci ani, aceștia fiind recoltați cu călcâi, adică plante se desprinde de planta mamă prin rupere.

Multiplicarea butașilor de afin s-a făcut in seră rece, cu instalație de aspersie (ceata artificiala), în lădițe 1247/1 din policlorură de vinil, pe registre, la 80 cm de sol. Butașii astfel plantați se țin în seră timp de 1 an, după care se trec individual la ghiveci încă 1 an, abia în anul al 3 lea se plantându-se în câmp.

Perioada de recoltare este iunie-iulie pentru afin când primele fructe sunt în pârgă și butașul prezintă mugurul terminal format. După recoltare butașii se pregătesc astfel: se îndepărtează frunzele de pe lungimea butașului cu menținerea lor doar in partea terminală, se tratează baza butașului cu o pudră de inrădăcinare( Radi-Stim 2)pe o lungime de 1 cm, butașii  fiind umeziți în prealabil.

Plantarea butașului astfel pregătit se face în lădițe la o distanță de 5/10 cm în orificii practicate cu plantatorul rezultând aproximativ 234 butași /mp.

Înainte de plantarea în câmp a afinului se face o afânare a solului la 50 cm adancime, se administreaza îngrășăminte 40 – 50 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, 200 kg sulfat de amoniu, 300 kg superfosfat, 200 kg sare potasica. Distanțele de plantare 3/4 m intre randuri,1/2 m pe rand, groapa de plantare 50/50/50 cm, anual se pune la tufă (la suprafata solului) 500 g rumeguș de conifere pentru acidifierea solului.

Probă practică

În urma inventarieii pensiunilor agroturistice, din [NUME_REDACTAT] am participat la lucrările de întreținere efectuate în primăvara anului 2013 și la recoltarea ale coacăzului din pensiunea Brad, pe o suprafață de 200mp.

Lucrările de întreținere efectuate sunt următoarele:

Mobilizarea solului pe rând;

Prășitul tufelor pe rând pentru distrugerea buruienilor;

Tăieri de formare a tufelor în perioada martie- aprilie;

Operații în verde și eliminarea drajonilor.

Recoltarea fructelor a fost efectuată în scopul consumului în stare proaspătă și valorificării prin conservarea acestora sub forma de produse gelificate.

Soiurile cultivate sunt unele timpurii: [NUME_REDACTAT] și Roșii timpurii.

[NUME_REDACTAT] Silvergieter- este un soi viguros, erect,sferic, sensibil la ger și brume.

[NUME_REDACTAT] timpurii-este un soi foarte viguros, erect, rezistent la ger.

Fructele de coacăz au fost recoltate manual, deoarece coacerea soiurilor se realizeză eșalonat. Perioada de coacere este între 19-27 zile.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Prin inventarierea fructelor de pădure din [NUME_REDACTAT] s-a remarcat un potențial productiv ridicat afinul, în comparație cu celelalte specii avute in studiu.

Cantitățiile superioare s-au obținut în localitățiile Rășinari, [NUME_REDACTAT] și Jina care se remarcă printr-o cantitate de 728t, mult superioară de celorlalte localități din mărginime.

Cei mai slabi productivi s-au dovedit fragii de pădure, înregistrăndu-se în localitatea [NUME_REDACTAT] 3t.

În urma inventarieii pensiunilor agroturistice, localitatea cu cel mai mare grad valorificare este [NUME_REDACTAT] cu un număr de pensiuni de 24 rezultând 8 din cele prezente.

Pe parcursul perioadei de vegetație, evoluția butașilor a scăzut datorită efectelor climatice.

S-a constatat, în condițiile pedoclimatice cel mai rezistent soi a fost reprezntat de Blueray,

Din concluzile enumerate putem recomanda soiul de afin Blueray, pentru zonele din [NUME_REDACTAT] în vederea estinderii, cât și în zonele favorabile acestui soi

[NUME_REDACTAT] Drăgulescu-Plante alimentare din flora spontană a României, [NUME_REDACTAT], Anul 1991

[NUME_REDACTAT], doc.hab în șt.agricole la [NUME_REDACTAT]-Practic de Horticultură și [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] – Cultura arbuștilor fructiferi, Editura M.A.S.T., Anul 2000, București.

http://www.grs-tamasiaron.ro/

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013

http://www.tarabaverde.ro/2011/11/23/din-secretele-fructelor-de-padure/

http://www.dce.gov.ro/Info_business/produse/FructPad2012.pdf

http://www.life-care.com/Interfaces/Content/Default.aspx?tagID=4&entityID=7

http://www.culinar.ro/articole/farmacia-verde/beneficiile-fructelor-de-padure/199/2683/

http://galmarginimeasibiului.ro/wp-content/uploads/2013/01/Plan%20de%20dezvoltare%20locala%20GAL%20Marginimea%20Sibiului-%202010.pdf

Traditii si Schi in Marginimea Sibiului

http://www.pomiculturasubmontana.ro/tehnologie.html

http://pepinierelehida.ro/php/articole/afin/

Taierile la coacaz: de formare & intretinere – ghid complet