Valorificarea Elementelor de Istorie Locala, Obiceiuri Si Traditii, In Invatamantul din Mediul Rural

Pedagogie

Valorificarea Elementelor de Istorie Locala, Obiceiuri Si Traditii, In Invatamantul din Mediul Rural

Byadmin ianuarie 1, 2024

Valorificarea elementelor de istorie locală, obiceiuri și tradiții, în învățământul din mediul rural

CAPITOLUL I

Introducere

Tema lucrării mele a pornit de la ideea și de la faptul, tot mai evident în zilele noastre, că, moștenirea noastră tradițională, este uneori uitată și ignorată în fața ,,valorilor urbanismului”. Am observat cu plăcere că tinerii noștrii, mai ales copiii de vârste mici, sunt foarte receptivi și încântați de tot ceea ce considerăm noi a fi tradiție și folclor. Fără a pune întrebări prea multe, ei urmează exemplul nostru, al adulților, al comunității.

Dacă de la cea mai fragedă vârstă, îi punem în contact cu obiceiuri și tradiții locale, le transmitem informații adaptate vârstei lor și puterii lor de înțelegere, dacă ne dăruim acestui scop, este imposibil ca mai târziu roadele muncii noastre să nu se vadă. Copiii noștri trebuie să simtă că aparțin unei comunități, că au responsabilitatea de a prețui și a duce mai departe tezaurul pe care l-au primit.

Îmi amintesc, desigur de vremea copilariei, când fiecare sarbatoare era un prilej de bucurie mult gustat de fiecare membru al casei.

Au trecut anii si azi privesc cu nostalgie în urma, la vremurile de odinioara si mă bucuram de neasemuita frumusete a datinilor crestinesti.

Încercam sa reînviem aceste obiceiuri, sa scoatem la lumina din sfânta noastra "lada de zestre" tezaurul pastrat cu multa grija de poporul nostru:

„Am căutat în lada mare

Și mi-am pus strai de sărbătoare

Și-n căutarea mea ciudată,

Eu am găsit ce-a fost odată.”

Bazat pe o veche moștenire, portul popular românesc a evoluat de-a lungul timpului, adoptând diferite tipuri și variante a căror frumusețe și bogăție sunt bine definite, situându-se astfel printre cele mai valoroase creații ale artei românești și care în cursul îndelungatei istorii și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale.

Grădinița, noul curriculum, oferă cadrelor didactice posibilitatea de a implementa activități opționale, de a derula activități extracurriculare, de a desfășura parteneriate și de a planifica proiecte cu teme la alegerea și interesul copiilor.

Profitând de această libertate, mi-am propus să realizez lucrarea mea de licență, abordând următoarea temă: “Nevoia de apartenență dezvoltată și educată la preșcolari prin transmiterea tradițiilor și valorilor culturale”.

După cum spunea atât de frumos Vasile Alecsandri moștenirea noastră din străbuni reprezintă ,, comori neprețuite de simțuri gingașe, de idei înalte, de motive istorice, de crezuri superstițioase, de datini strămoșești și mai cu seama de frumuseți poetice pline de originalitate și fără seamăn…”

În acest sens, sunt de părere că a cunoaște obiceiuri, tradiții populare, dansuri populare locale și nu numai, poate avea un impact deosebit în dezvoltarea copilului, prin prisma ideilor și sentimentelor pe care acestea le transmit.

Este de datoria noastră, a cadrelor didactice să facem cunoscute copiilor preșcolari elemente de istorie care ne înconjoară:

"Caci nu e datorie româneasca mai vrednica de a fi îndeplinita si nu e osteneala mai de folos, decât ca sa facem partasi pe cei mai tineri, pe cei ce vin dupa noi, de bunurile sufletesti mostenite din vechime, sa li le predam lor ca pe o zestre de mare pret."

George Breazul

Vechile noastre sate sunt păstrătoare ale unei tradiții culturale cu rădăcini atăt de adânci, încât merg departe în preistorie.

Țăranii români liberi au făurit o civilizație rurală care nu numai că are un caracter de originialitate mai vie decăt a altor neamuri, dar a dovedit o putere de creație culturală care uimește pe oricine ajunge să o cunoască.

,, Cei ce cercetează azi satele nu mai recunosc decât cu greu amintirile vechii lor civilizații. Dar nu aceasta este ceea ce are însemnătate, căci civilizațiile se dezvoltă neconștient, ca un proces istoric firesc, care nu poate fi oprit și nici nu trebuie văzut ca o chezășie a posibilității unui nesfârșit progres spre omenire din ce în ce mai deplină. “

Luând în considerare aceste motive am început demersul meu de cercetare a trecutului istoric, tradițional și cultural al comunității din Medieșul Aurit.

Pentru noi, românii, a vorbi de obiceiuri si traditii astazi, înseamna a reflecta asupra vietii spirituale si morale a poporului si de a încerca o revigorare moral – spirituala a tinerei generatii.

Noi, adultii, ne aducem aminte cu placere de zilele copilariei noastre, de radacinile neamului nostru românesc si pentru ca ne dorim din tot sufletul ca tot ce e frumos sa nu moara, încercam sa reînviem în sufletele copiilor nostri dorinta de a cunoaste trecutul stramosesc precum si datinile si obiceiurile acestui popor.

Consideram, ca orice copil trebuie educat pentru a fi un continuator al valorilor culturii populare si pentru a-l pregati pentru integrarea lui în colectivitatea nationala, urmarim familiarizarea sa cu traditiile populare, cu evenimentele istorice, precum si cu valorile spirituale ale localitatii natale si ale tarii.

lata de ce am considerat necesara abordarea acestei teme, care sa-i ofere copilului sansa integrarii într-o societate pusa în slujba progresului spiritual si moral de care are atâta nevoie omenirea.

CAPITOLUL II

2.1. Profilul psihologic al copilului preșcolar

Perioada preșcolară este vârsta unor mari achiziții psiho-comportamentale fundamentale, a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de adaptare și de integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției și dezvoltării lui. Vârsta preșcolară (vârsta de aur) este o perioadă a descoperirii, copilul învață că există o lume interesantă dincolo de spațiul grupei și doreste să se implice în cunoașterea ei.

La intrarea în grădiniță, copilul de 3-4 ani se caracterizează prin fragilitate fizică, fapt care îl menține într-o stare de dependență față de adult. El obosește repede și are mereu nevoie de odihnă. Gesturile neprecise mărturisesc imperfectiunea coordonărilor neuromotrice. Limbajul este redus doar la monolog sau la exprimarea necesităților lui esențiale. Face greu diferența între el, obiectele și ființele care-l înconjoară. Treptat, el începe să facă această diferență, și, luând cunoștință de el însuși, se afirmă cu energie, opunându-se câteodată cu violență părinților.

În această perioadă activitatea esențială este jocul, la început solitar, apoi paralel cu jocul altora și caracterizat prin impulsivitate și discontinuitate. Copilul mic nu se duce spre ceilalți, îi este chiar frică, și are momente când este stăpânit de un sentiment de nesiguranță, care se manifestă prin lacrimi și strigăte.

Deosebit de activă este acum formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea autonomiei, a deprinderilor și a obisnuintelor legate mai ales de comportamentele alimentare, de îmbrăcare și de starea de igienă.

Copilul de 4-5 ani devine mai sensibil la evenimentele din jurul său și poate să facă aprecieri față de comportamentul celorlalți. Mișcările devin mai precise, mai rapide, iar mersul mai sigur. Prin mișcare, prin manipularea obiectelor, are loc o lărgire a câmpului perceptiv, ceea ce duce la dezvoltarea bazei intuitive a gândirii. La aceasta contribuie și evoluția calitativă a limbajului interior, care are un rol deosebit în organizarea întregii activități psihice și devine un puternic factor de autoreglaj. La această vârstă se observă o evoluție a personalității copilului în dobândirea conștiinței de sine. Copilul își poate pune în valoare propria personalitate încercând o centrare a atenției celorlalți asupra propriei persoane. Aceste tendințe sunt transpuse în plan comportamental prin manifestări ca: opoziție față de adulți, negativism, spirit de contrazicere, autonomie, ce trebuie cunoscute, interpretate și valorificate în plan pedagogic.

Copilul mare din ultima grupă de grădiniță este mult mai dezvoltat din punct de vedere fizic, a dobândit o mare capacitate de stăpânire corporală. Limbajul este apropiat de cel al adultului. Datorită creșterii gradului de maturizare generală a personalității copilului, se constată o mai mare adaptare la mediile sociale în care trăiește și la exigențele exprimate de membrii acestora, o autoreglare a comportamentelor copilului în raport cu interacțiunile pe care le are în familie și în grădiniță și o dezvoltare a inteligenței generale exprimată prin creșterea gradului de înțelegere a raporturilor de cauzalitate, de determinare, de condiționare dintre fenomene, exprimate în mod concret.

Activitatea esențială este tot jocul, dar cu ajutorul lui își manifestă initiative, activitatea gândită și voită. Este capabil de atenție, de efort durabil și poate începe asimilarea deprinderilor necesare pentru scoală.

Copilul așteaptă de la grădiniță mijloacele pentru a-și satisface trebuința de acțiune și de exprimare, cu condiția să se integreze armonios grupului în mijlocul căruia va trăi o mare parte din zi. Intrarea în grădiniță, prima experiență a vieții în comun, este o ruptură de viata și obiceiurile familiale, oricare ar fi ele.

Cu toate acestea, copilul se integrează destul de bine în grup datorită educatoarelor

care sunt conștiente de rolul lor delicat în găsirea mijloacelor adecvate adaptării copilului preșcolar la activitatea de grup. Preocuparea permanentă a educatoarelor este aceea de a crea condițiile de activitate proprie fiecărei vârste, a mijloacelor de dezvoltare afectivă și de expansiune a forțelor creatoare pentru copiii pe care îi au în grijă.

2.4.Educația și tradiția în viața preșcolarilor

Educație și comunitate

Copii sunt diferiți, știm cu toții acest lucru. Și totuși, câteva lucruri esențiale îi fac să fie asemenea: toți au nevoie de dragoste, de securitate, de hrană bună și de stimulare, toți simt nevoia de siguranță, de acceptare, de recunoaștere, toți caută sprijin în adult și au nevoie de acesta pe măsură ce își dezvoltă încrederea în sine și își dobândesc propria independență. Independența de a fi membri participativi ai comunității, membri care știu să își asume responsabilități și să urmărească să le fie respectate drepturile.

Grădinița, este unul dintre partenerii comunitari implicați și consecvenți a cărei existență în societate marchează începutul traseului educațional al copilului și primii pași către viitoarea sa devenire, de cetățean responsabil. Întregul personal al grădiniței se străduiește să acopere aceste nevoi sprijinind copilul în mod nemijlocit, prin intervenție directă și continuă.

Relația dintre comunitate și grădiniță este de determinare și susținere reciprocă. De nenumărate ori, grădinița este pusă în situația de a rezolva o serie de probleme pe care, prin dimensiunea și locul pe care îl ocupă, nu pot fi soluționate fără un sprijin adecvat și o susținere directă din partea comunității. Comunitatea de oameni care trăiesc și învață împreună constituie contextul primordial în care se desfășoară educația și are la bază următoarele caracteristici:

Ca ființe sociale, oamenii au, din cele mai vechi timpuri, tendința firească de a se organiza în comunități guvernate de o serie de norme formale și informale care asigură funcționarea și progresul comunității.

În cadrul comunității, în diversele domenii de manifestare, fiecare persoană are drepturi și responsabilități. Astfel, asigurarea accesului egal la educație este dreptul fiecărui membru al comunității, dar și responsabilitatea întregii comunități. Sistemul de educație devine astfel parte integrantă în viața comunității, cu toate cerințele ce decurg pentru buna lui funcționare

Pe de altă parte, comunitatea încearcă să preia tot ceea ce îi oferă societatea și în egală măsură intervențiile sistemului de educație.

Educația în sens larg are o multitudine de definiții, dintre care amintesc câteva, în cele ce urmează.

,, Educația este asemenea unei arte: artă mai mare decât aceasta nu există, pentru că, dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educației se săvârșește în vederea accedării la lumea viitoare. ’’ (Ioan Hrisotom, apud D. Fecioru, 1937 p. 9)

,,Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil.” (Kant 1992, p.17)

,,Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese.” (Herbat, 1976, p.62)

,,Educația este acea reconstrucție sau reorganizare a experienței care se adaugă la înțelesul experienței precedente și care mărește capacitatea de a dirija evoluția celei care urmează.” (Dewz, 1972, p. 70)

Oricare dintre definițiile educației le-am lua în considerare, esența acesteia este aceeiași: formarea și informarea tinerilor. Există definiții care abordează educația după scopul acesteia, după conținuturile pe care le abordează, după natura acesteia, sau după funcțiile educației.

Familia În primele etape ale vieții, responsabilitatea educării copilului revine familiei. Copiii sunt apoi înscriși în grădiniță, instituție care le asigură condițiile necesare pentru dezvoltarea în concordanță cu nevoile individuale. Grădinița este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacționeze cu alți copii, dar și cu adulți și le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învățării. Totodată, grădinița oferă suport pentru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacității de a intra în relație cu ceilalți copii și cu adulții. De asemenea, grădinița sprijină copilul în interacțiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și îi formează o imagine de sine pozitivă.

Familia este mediul care influențează formarea personalității copilului de multe ori indirect, ascuns, deoarece copilul are tendința de a urma exemplul celor din jurul său.

Familia are mai mult un rol formativ decât informativ în educația copiilor, copiii făcând ceea ce fac părinții, imitând comportamentul acestora.

Școala este un element esențial al oricărei comunități prin resursele umane pe care le are, dar și prin spațiile de învățare disponibile. O școală responsabilă este garantul dezvoltării permanente a comunității. Școala nu poate funcționa bine fără sprijinul comunității, aceasta reprezintă o resursă, oferindu-și serviciile și altor membri ai comunității pe lângă tinerii școlarizați și contribuind astfel la dezvoltarea comunității și altfel decât prin realizarea educației formale.

Pregătirea copilului pentru școală nu se referă numai la a-l învăța pe acesta să scrie, să citească sau să socotească mai devreme, ci presupune a-l pregăti pentru o nouă modalitate de dobândire a unor cunoștințe și experiențe, a-l ajuta să atingă o stare de disponibilitate pentru activitatea de învățare, stare psihologică pozitivă necesară momentului de debut școlar.

Copilul de grădiniță dorește să devină școlar, vrea să poarte însemnele de școlar și are chiar un început de competență pentru activitatea școlară, dar se constată totuși că există încă un decalaj important între ceea ce vor fi solicitările de tip școlar pentru el și ceea ce poate el realiza acum, în situația de preșcolar. Putem interveni educațional pentru a reduce acest decalaj și pentru a-i conferi o dimensiune optimă, cu valori motivaționale pentru copil, inducându-i energia necesară pentru a se angaja pe direcția noilor achiziții. Copilul trebuie să aibă sentimentul că străbate această schimbare într-un mod firesc, natural, fiind implicat cu toată ființa sa într-un ansamblu de transformări cognitive, afective și motivaționale. Când acest mecanism rezistă unei posibile destructurări, putem considera că preșcolarul s-a maturizat psihologic pentru a lua startul în școlaritate: adică, fără să uite de joc, el să simtă că este condus spre noua formă de activitate, învățarea.

Biserica reprezintă un posibil partener din comunitate și poate contribui ca factor important la cultivarea trăsăturilor morale pozitive: acceptarea diversității, respect, dragoste pentru semeni.

Date fiind importanța și respectul manifestat de membrii unei comunități față de biserică este recomandabil să folosim intervenția și suportul oferit de aceasta în transmiterea unor mesaje către comunitate.

În mediul rural prezența bisericii și influența ei în comunitate este mai pregnant decât în mediul urban, de aceea am și implementat la grupa pe care o conduc, parteneriate și diferite activități și acțiuni în care am implicat reprezentanții bisericii din localitate.

Chiar dacă la început influența bisericii în viața copiilor se realizează în virtutea obișnuinței și prin imitarea comportamentului adulților, odată cu implicarea factorilor educaționali din școală, chiar din grădiniță, binențeles prin abordarea foarte atentă a anumitor conținuturi, valorile transmise nu sunt numai religioase ci și sociale, morale și estetice.

Administrația locală și implicit autoritățile locale, în virtutea prevederilor legale, oferă grădiniței sprijin concretizat prin fonduri, resurse materiale, facilitarea obținerii unor resurse financiare extrabugetare.

Acțiunile în care autoritatea locală poate interveni sunt: asigurarea unor resurse materiale și financiare pentru grădiniță, asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea activităților într-un spațiu sigur și confortabil (utilități, amenajarea spațiilor de joacă), facilitarea unor donații și sponsorizări în bunuri material, alocarea unor spații la dispoziția unităților de învățământ din localitate, colaborare în organizarea de activități culturale și sportive, acțiuni menite să conducă la îmbunătățirea condițiilor de învățare din grădiniță care vizează infrastructura și dotarea. Agenții economici ,ca parteneri educaționali, trebuie să fie în atenția unității preșcolare în ipoteza că aceștia pot reprezenta actori importanți pe piața muncii în viitor.

Pentru a atrage un agent economic instituția trebuie să cunoască: agenții economici aflați în proximitatea grădiniței, disponibilitățile și tipul de servicii sau produse pe care agentul economic le poate oferi grădiniței ca partener, setul de nevoi pe care agenții economici le pot formula, modalități de sensibilizare și atragere a agenților economici, modalități de colaborare cu agenții economici.

Toți agenții economici sau persoanele fizice care au răspuns, într-un fel sau altul, solicitărilor grădiniței, trebuie menționați de fiecare dată când se ivește ocazia: în cadrul întâlnirilor cu părinții, în cadrul diverselor manifestări organizate de autoritățile locale, în interviuri sau în diverse rapoarte de activitate, prin scrisori de mulțumire adresate reprezentanților.

Mass – media Mijloacele de comunicare în masă au o uriașă forță de influențare a consumatorului de informație, a publicului. Acest lucru este valabil atât în domeniul comercial, cât și în cel al vieții comunitare.

Ziarele, revistele, radioul și televiziunea și Internetul sunt canale care prin informațiile difuzate satisfac o nevoie fundamental a omului modern și anume informarea.

Aceste canale de comunicare realizează mai mult decât o informare. Ele influențează, orientează și dirijează opinia publică, interesele și motivațiile oamenilor, conștiințele chiar dincolo de propria voință.

Indiferent de proiectul educațional al grădiniței, mass-media trebuie să fie un partener constant prin care activitățile grădiniței să fie cunoscute și recunoscute în comunitate.

Toți angajații grădiniței trebuie să fie „bune gazde“ atunci când sunt vizitați de reprezentanți ai mass-media, dar, în același timp, trebuie să respecte confidențialitate și principiul ierarhic în furnizarea informațiilor.

Pentru eficiența maximă a procesului instructiv-educativ, pentru realizarea cu success a finalităților educației, toți acești factori enumerați mai sus, trebuie să coexiste, să existe o unitate de cerințe și de scopuri commune, toate în interesul generațiilor următoare.

Comunitate locală într-o societate globală

Într-un raport internațional ( Comoara lăuntrică) privind starea educației în lume J. Delors

rezumă astfel condiția educației într-o lume globalizată: ,,Există astăzi o arenă globală, unde, fie că ne place sau nu, se joacă într-o oarecare măsură destinul fiecărui individ. Independența economică, științifică, politică și culturală la nivelul mondial – dictată de deschidere, sub presiunea teoriilor schimbului liber care au ca rezultat deschiderea frontierelor economice și culturale, întărită de dezmembrarea blocului sovietic și găsindu-și un instrument în noile tehnologii informaționale devenind o realitate incontestabilă.

Chiar dacă omul obișnuit este oarecum năucit de acest fenomen, liderii se confruntă cu el sistematic. Mai mult, însăși conștientizarea în masă a faptului că relațiile internaționale sunt acum globalizate constituie o dimensiune a sa. În ciuda promisiunilor, apariția aceste noi lumi, greu de înțeles și încă mai greu de prezis, crează un climat de nesiguranță, ca să nu spunem de teamă, ceea ce determină căutarea fără tragere de inimă a unei abordări cu adevărat globale a problemelor.” (Jacques Derols, 2000, pag. 27).

Societatea rurală, era până acum oarecum ferită de fenomenul globalizării, copii grădini

ței din comunitatea noastră, vorbeau toți aceeași limbă, aveau aceeași religie, respectau aceleași tradiții și obiceiuri. Se trăia relativ simplu într-o lume parțial închisă. În prezent lărgirea și diversificarea mijloacelor de informare, dezvoltarea infrastructurii, a făcut ca ,,lumea să se miște”, în comunitate s-au diversificat religiile, etniile și naționalitățile. Acceptarea acestora, presupune și o mai mare atenție la moștenirea noastră culturală, religioasă și istorică.

Copiii și tinerii vor prelua acest tezaur de la actuala generație de adulți, care de multe ori este prea concentrată asupra prezentelor probleme, uitând că cea mai mare dovadă de afecțiune și grijă față de copii noștri este educația, cu tot ceea ce implică ea, de la puterea exemplului până la educația permanentă. Adoptând ușor cuvintele poetului, care elogia virtuțiile muncii, și referindu-se în schimb la educație cu alte cuvinte, tot ceea ce omul a învățat despre sine, am putea spune:

,,Dar bătrânul a fost înțelept

Să le arate înainte de a muri

Că învățătura este acea comoară.’’

(Jacques Derlos, 2000, pag. 24)

CAPITOLUL III.

Obiectivele și ipotezele cercetării

EXPERIMENT PRIVIND TRADIȚIILE ȘI OBICEIURILE ÎN CURRICULUMUL LA DECIZIA ȘCOLII

Propunere pentru un opțional cu titlul ,,Tradiții și obiceiuri locale – Șezătoare’’

Motivația experimentului:

Izvorâte din experiență și înțelepciune de viață, din bucurie sau durere, din năzuințele și dorurile românului, din setea de liniște sau din dragostea pentru frumos,elementele de cultură și tradițiile populare transmit valori și creează punți de legătură între generații.

Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile care definesc un popor

făcându-l unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente grăitoare privind istoria și cultura acestor locuri. Imensul tezaur folcloric al acestei zone constituie o componentă valoroasă, o moștenire de preț, pentru toți cei care trăiesc și viețuiesc în acest judet.

Această moștenire trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă prin fiii săi. Dorim să inoculăm copiilor dragostea și respectul pentru tradițiile și obiceiurile românești.

Dintr-o astfel de perspectivă și motivație morală, față de cei ce au trăit și au muncit

înaintea noastră pe aceste meleaguri, ne dorim a fi păstrătorii și continuatorii acestor „comori de suflet românesc”.

Folclorul face parte din comorile neamului românesc care, odată cu trecerea timpului, probează incontestabil identitatea noastră între celelalte culturi ale lumii. Dacă uităm tradițiile și obiceiurile naționale putem spune că nu ne mai știm rădăcinile, actul nostru de identitate ca popor.

Școala trebuie să fie elementul care să conștientizeze copilul asupra valorii creațiilor populare transmise din generație în generație de-a lungul timpului. Ea trebuie să păstreze și să cultive interesul pentru cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor, de la cele mai mici vârste, ca un semn de respect pentru trecutul nostru românesc.

Folclorul este inima oricărui culturi. Aceasta cuprinde o serie de obiceiuri, datini, tradiții care s-au păstrat datorită permanentei și continuității spirituale ale acestor ,,oameni asprii la vorbă, dar dulci la gând’’.

Ca educatoare am considerat că orice copil trebuie educat a fi un continuator al valorilor culturii populare. Tradițiile populare au constituit subiecte îndrăgite și interesante pentru copii. Sentimentele lor au fost îndreptate spre arta populară, muzică și dansul popular, arta aplicată în costumele populare și amenajarea interiorului.

Am încercat pas cu pas antrenarea copiilor și a părinților în achiziționarea de obiecte vechi: (farfurii, oale, stergări, cerji, fluiere, linguri de lemn, costume populare, ulcioare, ulceu depănătoare, furcă, fus, etc) și chiar confecționarea unor costume populare, realizând în grădiniță un ,, Colț al trecutului” (Anexa 12).

Primii pași în cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor noastre populare le-am realizat și cu multă ușurintă prin intermediul folclorului copiilor al cântecelor populare și al dansurilor populare.

Comuna Medieșul-Aurit se află așezată într-un loc binecuvântat de Dumnezeu.

La Medieșul-Aurit locuitorii și-au păstrat atât credința în care s-au născut cât și unele îndeletniciri meșteșugărești.

Cu ani în urmă era o competiție între gospodinele din comuna Medieșul-Aurit în arta țesutului, cusutului și împletitului.

Gospodinele își alegeau motive populare deosebite pe care le așterneau pe cămăși, pe fețe de masă, pe ștergări sau își făceau anumite tablouri peretare cu care își ornau pereții.

După cum se știe costumul popular constituie un prețios document artistic social și cultural.

Țăranca poate să transforme acul în pensulă, iar firul de ață în acuarelă realizând obiecte deosebite de o înaltă valoare artistică.

,,Casa cea mare’’ era depozitul tezaurului făurit de mâinile gospodinelor. Pentru sărbători realizau obiecte mai deosebite, la fel și pentru anumite ocazii.

Portul de zi cu zi cuprindea motive mai simple în comparație cu cămașa de mire sau de prosopul pentru nași.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă bărbații își făceau sumane cu ornamente deosebite.

La vârsta preșcolară se pot forma cele mai elementare deprinderi de a mânui acul, de a aranja culorile, de a toarce, a țese la gherghef sau a rășchia.

Pe lângă aceste deprinderi se cultivă sentimente de dragoste de a practica arta meșteșugărească, de a persevera în muncă și a se perfecționa odată cu vârsta și de a purta aceste obiecte cu anumite prilejuri.

Pentru a scăpa de pericolul uitării și a salva ce se mai poate mi-am planificat la activitățile opționalului observări, convorbiri, antrenament grafic bazat pe arta populară și activități practice pe această temă.

Prin vizite la Muzee Etnografice, copii au ocazia să cunoască specificul sătesc (case acoperite cu paie, șindrilă, vase și obiecte autentice de artă populară, costume populare din mai multe zone, războiul de țesut).

În grădiniță, au posibilitatea să afle o parte a tradițiilor și valorilor neamului românesc prezentate într-o manieră accesibilă vârstei lor.

Cunoscând portul popular, dansul și muzica populară vor înțelege că prezentul este valoros numai împreună cu trecutul, nu se pot separa astfel ar dispărea garanția existenței lor în viitor.

Trecutul face parte din viața noastră este o comoară pe care trebuie să știm s-o păstrăm. Activitățile opționale intră tot în categoria activităților de învățare, respectiv a celor de dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în grădiniță. Ele sunt alese de către părinți din oferta prezentată în unitatea de învățământ la 15 septembrie și aprobată de către Consiliul director al unității opționale pot fi desfășurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specializat, care va lucra în echipă cu acestea.

Programa unei activități opționale poate fi elaborată de educatoarea/profesor care urmează să o desfășoare și în acest caz va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opționalul respectiv din oferta de programe așezate deja de MECT sau de ISJ.

Timpul afectat unei ectivități opționale este același cu cel destinat altor activități din programul copiilor. În acest context, se va desfășura cel mult un opțional pe săptămână, pentru copii cu vârste între 37-60 luni. (3-5 ani) și cel mult două, pentru copii cu vârste îmtre 61-84 luni (5-7 ani).

Activitățile opționale se desfășoară cu maxim 10-15 copii și au menirea de a descoperi și dezvolta înclinațiile copiiloe și de a dezvolta abilități, ca o premiză pentru perfomanțele de mai târziu.

Grupele de copii participanți la un opțional vor cuprinde 10-15 preșcolari.

Activitățile opționale se desfășoară în continuare conform notificării nr. 41945/18.10.2000

Opțional – ,,Tradiția și obiceiuri locale – Șezătoare’’

Anul școlar 2011-2012

Grădinița cu Program Prelungit Medieșul-Aurit

Propunător: Institutor Oșan Luminița – Mariana

Nivelul de vârstă căruia i se adresează opționalul: 4-6/7 ani

Durata opționalului: un an școlar

Tipul opționalului: la nivelul mai multor arii curriculare

SCOPUL EXPERIMENTULUI:

-familiarizarea copiilor cu obiceiuri și tradiții păstrate de-a lungul timpului de către oamenii acestor locuri și cultivarea respectului față de tradițiile culturale și obiceiurile din această zonă folclorică;

-formarea și dezvoltarea la copii a unor componente educaționale, morale și de caracter;

-dezvoltarea cooperării și a colaborării între cadre didactice din unități diferite de învățământ;

-cunoașterea și valorificarea obiceiurilor și tradițiilor populare românești prin respectarea, practicarea și transmiterea lor generațiilor actuale și viitoare

-cultivarea sentimentului de admirație pentru comorile de artă ale creației populare românești

Obiectivele experimentului:

O1. – Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor populare;

O2. – Cultivarea dragostei și respectului pentru tradițiile, obiceiurile și folclorul românesc;

O3. – Atragerea copiilor în organizarea de activități cu caracter extracurricular, conducând la lărgirea și îmbogățirea orizontului de cunoaștere a acestora.

O4. – Receptarea frumosului din arta populară;

O5. – Implementarea unor cântece și dansuri populare românești;

O6. – Manifestarea interesului pentru datinile și obiceiurile calendaristice creștine.

O7. – Stimularea implicării părinților și a altor factori educaționali în derularea activităților;

O8. – Promovarea unor relații reciproce între părinți și alți factori educaționali, pentru a transmite copiilor valorile spirituale ale poporului nostru.

Obiective cadru ale opționalului propus:

Cunoașterea de către preșcolari a unor aspecte ale limbajului artistic și cultivarea gustului estetic;

Dezvoltarea gustului pentru frumos și declanșarea emoțiilor artistice;

Stimularea imaginației, a curiozității a potențialului creator în realizarea unor obiecte, prețuirea muncii și afirmarea propriei persoane;

Păstrarea și transmiterea mai departe a artei țesutului și a cusutului;

Familiarizarea și cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor populare;

Formarea sentimentului de mândrie, respect față de folclorul tradițional și frumusețea acestuia.

Obiective de referință ale opționalului propus:

Să cunoască materialele și ustensilele cu ajutorul cărora se realizează unele obiecte;

Să realizeze o bună colaborare între preșcolari, școlari și tinere(i) din sat și părinți;

Să-și formeze unele abilități practice în realizarea unor obiecte prin cusut sau țesut, imbinate cu pricepere, măiestrie și imaginație creatoare.

Să cunoască unele elemente specifice folclorului românesc: costume populare, instrumente muzicale;

Să învețe cântece și dansuri populare româneși.

Să cunoască și să prețuiască obiceiurile poporului român legate de sărbătorile tradiționale (Steaua, Capra, Sorcova, Plugușorul).

Ipotezele experimentului:

I1. Cu cât preșcolarii vor veni mai ds în contact cu tradițiile și obiceiurile locale, cu atât va crește nevoia lor de apartenență la comunitate;

I2. Cu cât va fi mai intensă implicarea cadrelor didactice, a părinților, a comunității în

valorificarea tradițiilor și obiceiurilor populare locale, cu atât vor crește șansele de atragere a viitoarei generații în aplicarea și prețuirea datinilor și obiceiurilor străbune.

Capitolul IV

Metodologia cercetării

Eșantionul propus pentru experiment:

-15 preșcolari;

– cadre didactice din cadrul unității;

– părinți;

– comunitate.

GRAFICUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR

Etapele experimentului psiho-pedagogic

Nevoia de apartenență dezvoltată și educată la preșcolari prin transmiterea tradițiilor și valorilor culturale am examinat-o folosind un experiment psihopedagogic concretizat în 3 etape:

Etapa I – Pretest – Evaluarea inițială, concretizată în aplicarea Chestionarelor pentru aflarea cunoștințelor inițiale

Etapa II – Perioda experimentală: concretizată în desfășurarea propriu- zisă a opționalului;

Etapa III – Postest – Evaluarea finală, concretizată în aplicarea Chestionarelor pentru determinarea cunoștințelor noi asimilate.

Metode utilizate în experiment:

Nevoia de apartenență dezvoltată și educată la preșcolari prin transmiterea tradițiilor valorilor culturale am examinat-o folosind:

~ metoda chestionarului,

~ diverse fișe aplicate în cadrul activității instructiv-educative la grupa de copii.

Instrumentele utilizate în cadrul acestei experimentului au fost:

~ chestionarul:

Evaluarea inițială:

1.“Ce stiu despre…?” – pentru copii

2. “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Evaluarea finală:

3. “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

4. “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?

~ fișe de lucru.

Metoda „chestionarului”:

1.Chestionar – “Ce stiu despre…?” – pentru copii

Instrumentul este alcătuit din 10 itemi care vizează cunoașterea gradului de apartenență a preșcolarilor, a informațiilor deținute despre tradițiile și obiceiurile locale.

2. Chestionar “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Chestionarul este alcătuit din 10 itemi, fiind aplicat pe un eșantion de 30 de părinți și cadre didactice. Aspectele vizate sunt aceleași ca și pentru preșcolari.

3. Chestionar “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

Instrumentul este alcătuit din 10 itemi care vizează cunoșterea gradului de absorție a noilor informații, asimilate pe parcursul derulării opționalului.

4. Chestionar “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?”

Chestionarul este alcătuit din 10 itemi, fiind aplicat pe un eșantion de 30 de părinți și cadre didactice, având menirea de a afla impactul opționalului propus.

Capitolul V

Prezentarea rezultatelor

4. Rezultatele investigației

Evaluarea inițială:

Tabelul nr. 1 Rezultatele obținute la chestionarul .“Ce stiu despre…?” – pentru copii

Rezulatatele ce reies din lectura acestui tabel ne arată următoarele : Mai mult de jumătate dintre copii cunosc numele localității și al comunei natale sau de domiciliu, mai mult de jumătate nu cunosc semnificația cuvântului „ mândru”, în general cunosc cum se numesc localnicii, la fel știu de instituțiile importante ale comunității. În ceea ce privește, tradițiile și portul popular, evenimntele religioase ale comunității, cunoștințele sunt limitate.

Tabelul nr.2. Rezultatele obținute la chestionarul “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului evidențiază că, în mare măsură, atât părinții, cât și cadrele didactice chestionate simt nevoia de apartenență vis-à-vis de locul nașterii, de localitatea de domiciliu, se implică în viața comunității, dar nu suficient de mult pentru a-i sensibiliza pe cei mici.

Evaluarea finală:

Tabelul nr. 3. Rezultatele obținute la chestionarul “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

Analizând acest tabel observăm că, în general, preșcolarii au acumulat un bogat bagaj de cunoștințe legate de tradițiile și obiceiurile locale, ceea ce înseamnă că scopul opționalului a fost realizat.

Tabelul nr.4. Rezultatele obținute la chestionarul “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?”

Acest chestionare a fost aplicat pentru a observa impactul opționalului propus asupra comunității locale. După răspunsurile primite, demersul a fost un succes.

Instrumente utilizate:

ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR “Ce stiu despre…?”

Numele și prenumele preșcolarului:……………

Cum se numește comuna noastră?

Care este numele satului în care lociuești?

Ești mândru că locuiești în această comuna?

Cum se numesc localnicii?

Care sunt principalele instituții din comună?

Ai purtat vreodată costum popular?

Cunoști cântece populare din zonă?

Care sunt tradițiile și obiceiurile pe care le păstrați în familie?

Participi la evenimentele religioase ale comunității?

Cunoști diferite obiecte din “ lada de zestre” a bunicii?

Data:

Anexa 2

CHESTIONAR “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Numele și prenumele părintelui / cadrului didactic:………………………………

În ce localitate v-ați născut?

Vă simțiți legat de localitatea natală?

Vă simțiți bine în această comunitate?

Ați dori să locuiți în altă parte?

Cât de des vă implicați în viața comunității?

Ați purtat vreodată costum popular?

Cunoașteți cântece populare din zonă?

Care sunt tradițiile și obiceiurile pe care le păstrați în familie?

Participați la evenimentele religioase ale comunității?

Cunoașteți diferite obiecte din “ lada de zestre” a bunicii?

Data:

Anexa

CHESTIONAR “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

Numele și prenumele preșcolarului:………………………………………………

Ai vrea să te muți în altă localitate?

Cât de des porți costumul popular?

Îți plac tradițiile și obiceiurile populare locale?

Ai putea ajuta la creșterea popularității comunei noastre?

Care sunt elementele definitorii ale costumelor populare locale?

Care sunt principalii pași ai dansului popular local?

Cunoașteți obiceiuri și tradiții populare locale dedicate diverselor sărbători?

Cunoașteți vestigii importante ale comunei noastre?

Cunoașteți principalele instituții din comuna noastră?

Ești mândru că locuiești în această comună?

Data:

Anexa

CHESTIONAR “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?”

Numele și prenumele părintelui / cadrului didactic:…………..

1.Cât de des purtați costum popular?

2.Vă plac tradițiile și obiceiurile populare locale?

3.Ați putea ajuta la creșterea popularității comunei noastre?

4. Care sunt elementele definitorii ale costumelor populare locale?

5.Care sunt principalii pași ai dansului popular local?

6.Cunoașteți obiceiuri și tradiții populare locale dedicate diverselor sărbători?

7. Cunoașteți vestigii importante ale comunei noastre?

8. Cunoașteți principalele instituții din comuna noastră?

9.Considerați că merită să fructificați tradițiile și obiceiurile populare locale pentu educarea noii generații?

10.Credeți că demersul nostrum v-a ajutat în implementarea stilului rustic în amenajarea locuinței?

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Toarce furcă și tu fus/ Că bădița meu s-a dus”

Mijloc de realizare: Activitate practică

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu tehnica de mânuire a fusului;

-consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la instrumente și unelte tradiționale.

Obiective operaționale:

O1- să mânuiască corect fusul și alte instrumente tradiționale;

O2- să realizeze pe cât posibil un fir uniform și continuu, prin rotirea fusului;

O3- să lucreze concomitent cu ambele mâini.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Materiale: fuse, furci de tors, caiere de lână, cergi, traiste, ciorapi, mănuși, fulare, căciulițe.

Scenariul activității

Capitolul VI

Concluzii

Tradițiile, obiceiurile, trecutul istoric, tot ceea ce ne definește ca neam și ne dă unicitate în această lume globalizată, este moștenirea noastră cea mai de preț. De aceea nu este suficient să respectăm și să prețuim acest tezaur, ci și să-l transmitem generațiilor următoare, să-i învățăm pe copii să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au născut, să-i învățăm să iubească meleagurile natale, portul românesc și pe români, să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului românesc fără de care nu am mai putea ști de unde venim și cine suntem de fapt noi românii pe acest pământ.

În calitatea noastră de dascăli avem datoria morală, dacă nu chiar obligația, de a îndruma copiii și de a-i face părtași la păstrarea, îmbogățirea și transmiterea valorilor autentice ale culturii populare tradiționale. Doar așa vom fi primiți, apreciați și recunoscuți oriunde în lume.

Aceste considerente m-au făcut să abordez tema lucrării mele, fără a neglija și motivul personal și anume respectul și dragostea față de tot ce reprezintă moștenirea strămoșească, trecut istoric, obiceiuri și tradiții cu care am crescut, în spiritul cărora am fost educată de părinții mei și de oamenii locului în care am crescut. De asemenea existența cetății din localitatea noastră, a cuptoarelor dacice care nu mai există nicăieri în lume, au fost un motiv în plus pentru alegerea temei lucrării. Am trăit vremuri în care tradițiile și obiceiurile erau neglijate în școală, sau rolul lor era minimalizat, de aceea am considerat că este de datoria și obligația mea, să fac tot ceea ce îmi stă în putință să îi fac pe micuți să înțeleagă că avem un trecut, o istorie, obiceiuri și tradiții, care ne fac unici în această lume plină de diversitate.

Am structurat lucrarea mea în cinci capitole, un argument, bibliografia și anexele. Primul capitol care are ca titlu ,,Necesitatea conservării moștenirii tradiționale prin educație”și cuprinde patru subcapitole, care tratează importanța importanța conservării valorilor locale într-o societate globală, necesitatea formării tinerelor generații în spiritul respectului pentru propriile tradiții culturale și a valorilor interculturalității, acest tip de educație trebuie început încă din grădiniță.

În societatea multiculturală de azi, un rol important în transmiterea moștenirii tradiționale îl are grădinița. În cadrul procesului complex și îndelungat de formare a personalitǎții copilului, cunoașterea tradițiilor populare, a obiceiurilor și etnografiei locale, are o importanțǎ deosebitǎ datoritǎ conținutului de idei și de sentimente pe care le transmit. Dansurile populare din zona noastrǎ, sunt un mijloc puternic de a trezi în sufletul copiilor dragostea pentru plaiul natal, îi familiarizeazǎ pe aceștia cu melodiile populare românești de joc specifice zonei zonei în care trǎim. În sectorul ,,bibliotecǎ” trebuie sǎ existe neapǎrat și un dicționar explicativ al limbii române unde copiii sǎ-și caute cuvinte pe care nu le înțeleg, fiind ajutați de educatoare. Acolo vor gǎsi ilustrații cu costume naționale,vor afla denumirea componentelor costumului pe care în vremuri de demult îl purtau strǎbunicii la muncǎ, la hore si la bisericǎ. La serbǎri se reediteazǎ acele vremuri când copiii își puneau haine țesute de mame și bunici și mândri de ele cântau și dansau pentru a sǎrbǎtori sǎnǎtatea, pacea, voia bunǎ.

Gândul de a dezvolta la preșcolari dragostea fațǎ de locul natal, fațǎ de obiceiurile și tradițiile acestuia m-a preocupat încǎ din primii ani de activitate didacticǎ, fiind o pasiune reieșitǎ din dragostea pentru jocul popular și pentru muzica popularǎ instrumentalǎ. Diferitele activitǎți, prin care urmǎresc sǎ le fac cunoscute copiilor tradițiile și obiceiurile strǎmoșesti, creeazǎ atmosfera de voioșie, de optimism, atât de necesarǎ copilǎriei și lasǎ copiilor impresii adânci. Este necesar ca dansurile populare sǎ fie învǎțate de la vârstǎ fragedǎ pentru a obișnui copiii cu folclorul românesc, cu felul de a ,,juca” așa cum jucau bunicii și strǎbunicii lor, pentru a-i determina sǎ fie mândri cǎ sunt români și,în timp, devenind, maturi sǎ fie ei aceia care vor transmite generațiilor urmǎtoare tezaurul popular.

Costumele populare , îmbrǎcate de copii cu multǎ plǎcere, dau un aspect sǎrbǎtoresc și-i emoționeazǎ pe micuți. Costumul popular constituie un prețios document istoric și etnografic, reflectând gustul și concepțiile etico-sociale ale locuitorilor acestor meleaguri de-a lungul zbuciumatei lor istorii.

Următoarele trei capitole conțin informații cu caracter monografic privind localitatea Medieșu-Aurit, mediul înconjurător, istoria și viața culturală a comunității.

Capitolul II intitulat ,,Medieșul-Aurit. Aspecte antropografice”, conține șase subcapitole cu referire la elemente de geografie a localității, populația satului, conducerea satului, forme de relief, clima, flora și faună. Aș vrea să subliniez aici, că aceste informații au menirea de a introduce cititorul în spațiul geografic al localității cu toate caracteristicile acestei zone în care se respectă și se păstrează obiceiurile și tradițiile strămoșești.

Al III-lea capitol este intitulat ,,Medieș. Date istorice” și cuprinde informații despre castelul medieval din Medieș, descoperirile arheologice din zonă (cuptoarele dacice și mormintele de incinerație) și informații cu caracter istoric care atestă existența localității încă din anul 1271. Toate aceste vestigii au caracter unic, deoarece nicăieri în lume nu se mai regăsesc.

Capitolul IV, cu titlul ,,Viața culturală și spirituală a medieșenilor” face referiri la tipologia așezărilor, ocupația, agricultura, viața spirituală, culturală și obiceiuri din ciclul vieții de familie și religioase cu referiri la specificul zonei noastre. Toate aceste obiceiuri sunt păstrate cu sfințenie, familia și comunitatea având un rol deosebit în educarea noilor generații în spiritul dragostei și prețuirii față de tot ceea ce este valoare autentică.

Capitolul V, intitulat ,,Tradiții și obiceiuri în curriculumul la decizia școlii”, reprezintă partea practică a lucrării mele și are cea mai mare pondere în lucrare. Capitolul cuprinde o propunere pentru un opțional cu titlul ,,Tradiții și obiceiuri locale-șezătoare” pe care l-am realizat cu grupa de copii în anul școlar 2011-2012.

Propunerea este însoțită de o carte intitulată ,,Vreme trece ,vreme vine…” în care se regăsesc

aspecte din timpul activităților opționale propuse și activități realizate în parteneriat cu familia, școala, Biserica și comunitatea locală.

Valorificând datele culese cu privire la localitatea Medieșu-Aurit, istoricul și viața culturală a medieșenilor, prezentate în capitolele II și IV,opționalul realizat cu copiii grupei s-a bucurat de un success deosebit nu numai în rândul comunității, ceea ce mi-a permis să propun alte activități de parteneriat, prin urmare povestea mea și a bunicii nu se încheie aici, am să o duc mai departe și am s-o spun și următoarelor generații de preșcolari care vor veni în această grădiniță.

Folosirea folclorului și a artei populare în gradiniță contribuie la îmbogățirea și extinderea orizontului cultural artistic al copiilor, la educarea sentimentelor de dragoste și admirație, mândrie și respect față de creația populară. Folclorul reflectă o anumită viziune despre lume și viata. Frumusețea reliefului românesc este completată de portul, obiceiurile și mesteșugurile ținutului binecuvântat de Dumnezeu. Copiii se bucură când evoluează pe scenă și au o satisfacție deosebită prin atmosfera sărbatorească creată, prin purtarea costumelor naționale își îmbogățesc capacitatea afectivă, apropiindu-i de adevărata artă.

Aduc mulțumiri pe această cale tuturor celor care m-au sprijinit în demersul meu, în mod special persoanelor care mi-au pus la dispoziție documentele instituției, pentru a culege informațiile de care aveam nevoie: registrul Primăriei Medieșul Aurit și Registrul Bisericii Ortodoxe Române din comuna noastră.

Model de

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la conținutul literaturii orale;

-cunoașterea de către copii a unor creații populare;

-îmbogățirea vocabularului activ al copiilor cu zicale, proverbe, ghicitori, glume.

Obiective operaționale: O1- să audieze cu atenție ghicitorile enunțate de grupa concurentă;

O2- să enunțe cel puțin trei ghicitori sau zicale, proverbe, ghicitori sau glume;

O3- să respecte regulile jocului manifestând spirit de echipă.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Materiale: panou, bulinuțe, cd-player.

Sarcina didactică: Copiii vor spune căte o ghicitoare, zicală sau proverb sau vor dezlega ghicitorile enunțate de grupa concurentă.

Regulile jocului: câte un copil din fiecare grupă, în ordinea în care stau pe scăunele, va realiza sarcina didactică. Pentru fiecare răspuns corect ehipa primește o bulinuță. Câștigă echipa care are mai multe buline.

Elemente de joc: aplauze, mișcarea, întrecerea.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activității: ,,Meșteșug și hărnicie”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșu- Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la obiectele și modelele decorative specifice zonei;

dezvoltarea coordonării oculo-motorii și a mușchilor mici ai mâinii în timpul realizării grafismelor.

Obiective operaționale: O1- să realizeze grafisme pe suprafețele obiectelor alese;

O2- să își aleagă singuri tehnica de lucru și instrumentele corespunzătoare;

O3- să compună original spațiul de lucru.

Metode: conversația, exercițiul, demonstrația, explicația.

Materiale: siluete din carton reprezentând farfurii, ulcele, ștergare, ulcele căni, farfurii, tempera, carioci, creioane colorate, creioane cerate, pensule, suporturi pentru apă, șervețele.

Scenariul didactic

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: mijlocie-nivel I

TEMA: Cine sunt/ suntem?

SUBTEMA ZILEI: Portul popular

REALIZARE: activitate integrată

TIPUL ACTIVITĂȚII: învățare și consolidare

OBIECTIVUL ZILEI: consolidarea cunoștințelor copiilor legate de costumul popular din zonă și de tradițiile poporului român

ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ :

Salutul: Bună dimineața…

Activitate de grup: ,,Am o casă mică ,, ,,Bat din ,,

Știrea zilei: Astăzi vom afla lucruri interesante despre costumul popular și vom face un târg țărănesc

DOMENII EXPERENȚIALE : – Activitate integrată

DOMENIUL ȘI ȘTIINȚĂ: costumul popular – observare

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV: Audiție muzicală: muzică populară și colinde; “Drag mi-e jocul românesc”- joc muzical

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE:

SECTOR BIBLIOTECĂ: Decorăm costumul popular – exerciții grafice

Sortăm jetoane – piese din costumul popular

SECTOR ARTĂ: Șorțul și cușma – dactilo-pict

Brâul – lipire motive populare

Mărgele – înșirare

SECTOR ROL: Ne pregătim pentru a merge la târgul țărănesc

SECTOR CONSTRUCȚII: Târgul țărănesc

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE : – ,,LA TÂRGUL ȚĂRĂNESC,,

( colinde și jocuri muzicale)

DURATA : o zi

A.L.A.- Comportamente urmărite

BIBLIOTECĂ: O1- să execute grafisme pe silueta decupată din carton

pentru a decora costumul popular

O2- să sorteze jetoane cu piese din costumul popular

specifice pentu fete și specifice pentru băieți

ROL: O1- să calce și să așeze pe umerașe costumele

populare din lada de zestre

O2- să se îmbrace în costume populare pentru a merge la

,,Târgul țărănesc”

ARTA: O1- să picteze cușma și baticul folosind tehnica dactilo- picturii

O2- să lucreze îngrijit pentru a realiza lucrări cât mai estetice

O3- să lipească pe brâul din carton forme geometrice de diferite culori pentru a realiza motive populare

O4- să înșire mărgele pe sârmulițe

CONSTRUCȚII: O1- să realizeze construcții tridimensionale prin alăturare și suprapunere de piese

O2- să folosească material din natură pentu a complete cadrul

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI ALESE: – să danseze ,,Alunelul,, respectând pașii de dans

-să colinde cu trăire sufletească colindele învățate

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

D.O.S. O1- să distinga costumul popular femeiesc de cel bărbătesc

O2- să enumere cel puțin două piese vestimentare a costumului popular

O3- să cunoască cel puțin o ocazie in care oamenii îmbracă costumul popular

D.E.C. O1- să audieze cu plăcere cântecele și colinda interpretate de invitata specială Dana Matoșan

O2- să asculte în liniște audiția răsplătind munca invitatei prin aplauze

O3- să danseze alături de invitată jocul muzical ,,Drag mi-e jocul romanesc,,

STRTEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE: surpriza, conversația, demonstrația, exercițiul, observația, povestirea, jocul

MATERIALE: BIBLIOTECĂ- siluete de carton, creioane grafice, jetoane

ARTĂ- siluete de carton, acuarela, mărgele, sârmulițe, brâuri din carton, lipici

JOC DE ROL- costume populare, brâuri, umerașe

CONSTRUCȚII- truse de construcții, pietre, coceni, crenguțe, nisip

DEMERSUL DIDACTIC

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Micul meșter popular”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu existența unor instrumente de lucru( rășchitor);

-cunoașterea de către copii a utilității rășchitorului.

Obiective operaționale:

O1-să întindă firul pe rășchitor;

O2 -să păstreze ,,crucea” între fire pentru a nu se încâlci.

Metode: conversația, demonstrația, exercițiul, explicația.

Materiale: modelele educatoarei, fire de lână, rășchitoare, geme colorate.

Scenariul activității

Propuneri de parteneriate cu teme inspirate din tradiții și obiceiuri locale

Marea provocare pentru educatorul de azi o reprezintă propunerea și derularea unor activități în parteneriat, care necesită creativitate și imaginație în inițiere, dinamism în organizare și desfășurare, toleranță și flexibilitate în luarea deciziilor și responsabilitate în evaluare.

Pentru a desfășura un proiect de succes în parteneriat cu actorii comunitari trebuie să cunoaștem arta de a ști să răspundem, în egală măsură, nevoilor comunității.

Un parteneriat de succes, implică câțiva pași imortanți, și anume: să identificăm scopuri, interese comune, utile partenerilor și întregii comunități, să găsim modul optim pentru atingerea scopului propus, să organizăm și să conducem resursele disponibile pentru a atingerea scopului propus, să identificăm adecvat competențele celor implicați în proiecte folosindu-le la maxim, să putem combina eficient atitudini, abordări și diferite tehnici care se pot aplica unor sarcini diferite,să utilizăm cu succes schimbarea în folosul grădiniței și al comunității.

La ora actuală deciziile, acțiunile și rezultatele educației nu mai pot fi realizate decât împreună cu toate mediile responsabile: familie, școală și comunitate, pentru aceasta fiind nevoie de un nou concept care să întărească această relație: „parteneriat educațional“.

Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două său mai multe părți care acționează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune.

Motivația unor activități de parteneriat este înțelegerea necesității de a integra grădinița în mediul comunitar ca partener egal și consecvent în formarea viitorului cetățean.

Activitățile desfășurate în parteneriat sunt modalități propice pentru atingerea unor astfel de scopuri, la acestea se adaugă plăcerea de a fi alături de colegi, activitățile desfășurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă valoarea social–educativă, un efect reconfortant.

Proiectele educaționale realizate cu diferiți parteneri locali sunt, de obicei, foarte atractive, iar copiii participă activ și eficient la acestea. Stimulându-le interesul și inițiativa copiii solicită participarea, implicarea în mai multe activități de acest fel.

În următoarele pagini voi exemplifica cu două propuneri de parteneriat, ideile de mai sus.

PARTENERIAT GRĂDINIȚĂ BISERICĂ

TEMA: ,, CINE DĂRUIEȘTE DOBÂNDEȘTE”

Argument

Educația religioasă începe în familie și continuă în grădiniță, unde copiii sunt sensibilizați prin trăiri religioase puternice,își formează deprinderi de conduită, învață să-și manifeste sentimentele morale specifice unui bun creștin.

Grădinița și biserica îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are față de el însuși, față de ceilalți și față de tot ce îl înconjoară. Ele îi oferă răspunsuri corecte la întrebări cum ar fi: ,,Cine a creat lumea?”, ,,De ce ne numim creștini?”, ,,Ce sunt icoanele?”, ,,Ce semnificații au sărbătorile?”. Biblia ne spune că: ,, ferice de cel care găsește înțelepciunea și de cel care capătă priceperea!”. Pildele lui Solomon, selectate și adaptate înțelegerii preșcolarilor, sunt valoroase, pentru capacitatea învățăturilor de bun simț…ca să dea celor neîncercați agerime de minte.

Scop: Educarea copiilor în spiritul valorilor moral religioase și cunoașterea rolului Bisericii în comunitatea locală.

Obiective:

Înțelegerea mesajului ortodox: ,,Să fim buni și iertători”;

Cunoașterea și practicarea unor datini specifice sărbătorilor creștine de mare însemnătate;

Înțelegerea de către copii a imensei dragoste și bunătăți a lui Isus Hristos;

Cultivarea comportamentelor moral-religioase ( să faci fapte bune, să-ți iubești aproapele, să fii cinstit și generos)

Grup țintă: copiii din grupa mare pregătitoare

Durata: anul școlar 2011-2012

Modalități de realizare:

-vizite la Biserică și mănăstire, dezbateri, scenete, jocuri de rol, lecturi ale educatoarei, activități artistico-plastice, acțiuni caritabile.

Resurse umane: copiii grupei și educatoarele

Resurse materiale: hărtie, aparat foto, calculator, CD-uri, albume, cărți, icoane, planșe, imagini, costume populare.

Modalități de evaluare: expoziții cu lucrări ale copiilor, analiza activităților, program artistic, CD-uri

Graficul activităților

ANEXA “VIAȚA CULTURALĂ DIN MEDIEȘU-AURIT”

Program artistic prezentat cu ocazia inaugurarii Caminului Cultural din localitate in toamna anului 2014.

DANS POPULAR GRUPA MARE-PREG.MAJORETELE FETELE DIN CLASELE I-IV CORUL BISERICII ORTODOXE