Valorificarea Bustenilor de Plop In Cherestea

Valorificarea buștenilor de plop în cherestea

În această lucrare este prezentată valorificarea buștenilor de plop tremurător ( Populus tremula) în cherestea cu ajutorul ferăstraielor panglică. Totodată sunt prezentate și aspecte ce țin de exploatarea masei lemnoase din parchet, evidențiindu-se in acest sens respectarea tuturor normelor privind exploatarea masei lemnoase, de protecție a mediului, a normelor cu privire la protecția muncii, precum si alte norme care își au aplicabilitatea în acest domeniu al silviculturii.

Având în vedere cerința foarte mare de material lemnos din ultimii ani, se pune problema exploatării și valorificării superioare a acestei materii prime. De aceea, trebuie să ținem cont de faptul că, păstrarea potențialului productiv se face în măsura în care exploatarea se realizează în concordanță cu interesele regenerării pădurii. De asemenea, nu trebuiesc ignorate aspectele ce țin de valorificarea deșeurilor rezultate în urma exploatării și în special al prelucrării lemnului.

Am ales în această lucrare ca specie de studiu plopul tremurător (Populus tremula) , deoarece în ultimii ani la noi în țară nu s-a pus accentul pe valorificarea acestei specii. Ținând cont de aspecte precum prețul scăzut de achiziție a masei lemnoase pe picior, cerința crescândă de cherestea de plop, dar fără sa ignor faptul că, prelucrarea buștenilor de plop este mai dificilă decât la alte specii datorită caracteristicilor lemnului, am hotărât că această specie este necesar, dar si profitabil, să fie valorificată ca materie primă pentru cherestea.

Sper ca acest studiu să fie de folos tuturor persoanelor interesate de exploatarea și prelucrarea buștenilor de plop pentru a-i valorifica sub formă de cherestea.

CAPITOLUL 1

Exploatarea și prelucrarea primară a lemnului. [NUME_REDACTAT] privind exploatarea lemnului.

1.1.1 Definiția exploatării lemnului.

Exploatarea forestieră este una dintre cele mai vechi si consacrate activități legate de pădure. Ea este parte integrantă din procesul de regenerare, conducere și îngrijire a arboretelor, în scopul creării condițiilor necesare pentru dezvoltarea unor noi păduri mai productive.

Autorul, Horodnic S, definește în lucrarea sa (2003) exploatarea lemnului ca fiind totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. În cazul pădurilor, principalul produs valorificat este lemnul, de aceea, cu toate că prin exploatarea pădurilor se înțelege valorificarea tuturor produselor acestora, în sens restrâns, vorbind despre exploatarea pădurilor se face referire în mod curent la valorificarea biomasei lemnoase ce o oferă arborii destinați acestui proces.

Privită ca și știință, exploatarea pădurilor cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice privind principiile, metodele, procedeele și tehnicile de lucru prin care se asigură extragerea și valorificarea materialului lemnos destinat exploatării. Totodată, privită ca și activitate productivă, exploatarea pădurilor reprezintă ansamblul activităților prin care se extrage și se pune în valoare masa lemnoasă, cu scopul de a se asigura condiții optime de dezvoltare și regenerare a arboretelor și de a satisface cerințe ale societății (Timofte A., 2007).

Activitatea de exploatare a lemnului se află în strânsă legătură cu activitatea de gospodărire a pădurilor, de aceea trebuie să satisfacă anumite cerințe. În continuare voi prezenta cele mai importante dintre ele:

Valorificarea superioară în condiții de maximă rentabilitate a masei lemnoase introdusă integral în circuitul economic;

Crearea condițiilor favorabile pentru instalarea unei noi păduri, prin reducerea la minim a vătămărilor și dereglărilor ecologice

Asigurarea posibilității de a introduce noi specii cu valoare economică ridicată prin extragerea arborilor din specii nedorite;

Extragerea arborilor cu creșteri reduse, rău conformați, vătămați, uscați, rupți sau doborâți accidental, în vederea prevenirii unor calamități naturale provocate de factori biotici sau abiotici;

Obținerea unei structuri mai eficiente a pădurii în scopul îndeplinirii funcțiilor sale recreative, sanitare, de protecție etc.

În activitatea de exploatare a lemnului trebuie să se țină cont de anumiți factori care influențeaza productivitatea muncii, dar și modul de organizare si proiectare al procesului de exploatare. Factorii de influență se referă în special la șantierele de exploatare caracterizate prin condiții de muncă foarte diferențiate.

[NUME_REDACTAT] A. (2007), principalii factori care au o pondere deosebită în activitatea de exploatare sunt: utilajele și instalațiile existente precum și performanțele tehnice ale acestora, rețeaua de drumuri auto forestiere, felul tăierii, specia și volumul, forța de muncă precum și termenul de exploatare.

O categorie de factori, foarte importantă, este categoria factorilor fizico-geografici. Relieful trebuie analizat înainte de începerea propriu zisă a exploatării pentru a determina metodele de exploatare si utilajele necesare exploatării (ex: corhănire- acolo unde panta terenului este mai mare de 40 %, sau cu tractoarele – unde panta este mai mică de 40 %).

1.1.2. Principiile exploatării pădurilor.

Exploatarea pădurilor, la fel ca orice activitate , trebuie să se desfășoare respectând anumite principii. Principiile de bază ce guvernează exploatarea pădurilor sunt următoarele:

principiul protejării mediului înconjurător, care atestă faptul că valorificarea lemnului trebuie să se realizeze în condițiile asigurării acestui principal rol al pădurii, cel de protecție a mediului; serviciile oferite de pădure trebuie să primeze atunci când se analizează valoarea unui teren forestier și, în acest context, trebuie să se evite exploatarea intensivă sau cea realizată fără asigurarea unor măsuri de protecție corespunzătoare;

ƒ principiul corelării exploatării lemnului cu cerințele regenerării pădurii, acesta presupune analiaza, alegerea și aplicarea metodelor de exploatare și a mijloacelor de lucru folosite pentru a aduce cât mai mici prejudicii arboretului; trebuie să se coreleze, de asemenea, volumul de exploatat cu posibilitatea pădurii, în vederea menținerii unui echilibru ecologic normal; activitatea de exploatare a lemnului trebuie să se adapteze, din punct de vedere al utilajelor și al tehnicii de lucru, la specificul intervențiilor silvotehnice prevăzute;

principiul eficienței economice presupune organizarea științifică a activității de exploatare a lemnului pentru asigurarea continuității, a ritmicității livrării sortimentelor de lemn către consumatori (constanța ofertei) și a rentabilității economice; acest principiu presupune amplasarea judicioasă a biomasei lemnoase de recoltat, estimarea corectă cantitativă și calitativă a masei lemnoase, aplicarea unor tehnologii moderne de lucru și utilizarea unei rețele corespunzătoare de instalații de transport; pentru realizarea ritmicității este necesar să se creeze stocuri de material lemnos în depozitele forestiere în vederea compensării perioadelor de inactivitate sau de activitate redusă impuse de cerințele biologice ale regenerării sau de condițiile climatice 15 nefavorabile. Pe de altă parte, trebuie să se asigure condițiile pentru permanentizarea activității muncitorilor forestieri (pregătirea complexă a acestora și crearea unor condiții mai bune de transport, de hrană și de locuit). Orice activitate de exploatări forestiere trebuie să se desfășoare în baza unui proiect tehnologic care stabilește soluțiile de organizare rezultate prin analiza mai multor variante posibile și care include un antecalcul al cheltuielilor și al rentabilității scontate;( Horodnic S., 2003).

Principiul economisirii și valorificării superioare și optime a masei lemnoase. Acest principiu presupune valorificarea în întregime a masei lemnoase exploatate, ținându-se cont de cerințele pieței si de calitatea materialului lemnos de care se dispune in urma exploatării. Sortarea masei lemnoase este modul prin care acest principiu poate fi pus în practică, altfel spus, trebuie să se asigure fiecărui sortiment lemnos o destinație precisă și rentabilă pentru a mări volumul de material lemnos valorificat, adică de a reduce pierderile atat din punct de vedere economic cât și silvicultural.

În cadrul procesului de exploatare a masei lemnoase, volumul mare de consum de manoperă în cadrul procesului tehnologic de colectare clasic, eficiența economică incontestabil mai mare a muncii mecanizate, sunt numai două din motivele care fac ca extinderea mecanizării lucrărilor să fie o necesitate obiectivă. (Cârloganu D., Andreescu V., 1977).

Extinderea mecanizării se poate realiza mai cu seamă prin schimbarea tehnologiei clasice cu tehnologia exploatării arborilor cu coroană. Această înlocuire presupune utilizarea unor noi utilaje de exploatare (tractor, TAF, forwarder, ș.a.) în defavoarea muncii fizice brute a oamenilor ( corhănit manual, voltarea manuală a buștenilor).

Concluzionând, se poate spune că scopul lucrărilor de exploatare este valorificarea superioară a arborilor care au atins vârsta exploatabilității.

1.1.3. Metodele și tehnologiile de exploatare

Tehnologia de exploatare a lemnului reprezintă modalitatea concretă de desfășurare a operațiilor tehnologice dintr-un șantier de exploatare în vederea obținerii unui anumit grad de fasonare și sortimentare a lemnului brut, fiind caracterizată printr-o diferențiere a mijloacelor de muncă, a metodei sau a tehnicii de lucru utilizate. Metoda de exploatare, deși în sens restrâns, simplificat, se confundă cu tehnologia de exploatare, reprezintă, de fapt, un concept de organizare a lucrărilor de exploatare exprimat practic prin forma pe care o prezintă preponderent biomasa lemnoasă în cadrul operației de colectare (Horodnic S., 2003).

Din acest punct de vedere , majoritatea autorilor de specialitate din domeniul silviculturii si al exploatărilor forestiere clasifică metodele de exploatare în:

Metoda de exploatare a arborilor în sortimente definitive la cioată;

Metoda de exploatare a arborilor în trunchiuri și catarge;

Metoda de exploatare a arborilor cu coroană și părți de arbori;

Metoda de exploatare a arborilor în tocătură;

Metoda de exploatare a arborilor în sortimente definitive la cioată este una dintre cele mai vechi metode de exploatare apărută în condițiile în care industria de prelucrarea a lemnului era slab dezvoltată încât nu putea să asigure valorificarea superioară a masei lemnoase. Din aceste motive, prin exploatările respective, se extrăgeau din arborete exemplarele cu cel mai mare procent de lemn rotund pentru industrializare, iar restul se transforma în lemn pentru foc (Cârloganu D., Andreescu V. 1977).

[NUME_REDACTAT] S. (2003), sortimentul definitiv este o piesă de lemn brut, cu caracteristici dimensionale (lungime mai mică de 12 m) și calitative standardizate sau care satisfac cerințele beneficiarului pentru un singur sortiment, obținută prin operații de transformare (doborâre, curățire de crăci, secționare, despicare, cojire) efectuate în parchet.

Această metodă generează o serie de dezavantaje, precum: cheltuieli mari de exploatare, o productivitate scăzută a lucrărilor, indice scăzut de valorificare a masei lemnoase, posibilități reduse de mecanizare a lucrărilor, înregistrarea unor prejudicii mari pe întreaga suprafață a parchetului, precum și condiții grele de lucru pentru muncitori.

Metoda de exploatare în trunchiuri și catarge, se mai numește și metoda ”lemn lung” sau ”tree lenght system”.

Trunchiul, în sensul acceptat în domeniul exploatării lemnului, reprezintă partea arborelui de foioase, fără crăci, cuprinsă între tăietura de doborâre și locul de inserție a primei crăci groase. Catargul, este partea din arborele de rășinoase, de asemenea fără crăci, cuprinsă între tăietura de doborâre și cea practicată pentru îndepărtarea vârfului (la un diametru al fusului de aproximativ 5 cm) ( Horodnic S. 2003).

[NUME_REDACTAT] A. scrie în lucrarea sa (2007), că aceste părți conțin aproximativ 65-75% din volumul unui arbore, air colectarea lemnului sub formă de trunchiuri și catarge face ca unele operațiuni de transformare să fie transferate, în totalitate sau parțial, din parchet în platforma primară, ceea ce creează alte condiții de desfășurare a activităților din cadrul șantierului de exploatare, față de cele menționate la metoda precedentă.

Principalele avantaje ale aceste metode sunt:

creșterea procentului de lemn de lucru ca urmare a sortării trunchiurilor și a catargelor în platformele primare și finale, știut fiind că aceste părți conțin 65÷70% din volumul arborelui pe picior; ƒ

creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor, ceea ce duce la o creștere a productivității muncii (crește capacitatea de colectare prin volume mai mari pe piesă transportată) și, în același timp, la reducerea numărului de muncitori; ƒ

reducerea pierderilor de exploatare și a deprecierilor calitative ale lemnului, obținând astfel un indice mai mare de valorificare a masei lemnoase; ƒ

calitatea sporită a lucrărilor și cu prejudicii mai puțin frecvente (trasee mai puține la adunat), cu mențiunea că, dacă acestea se produc, au o intensitate mai mare.

Ca dezavantaj se poate considera faptul că valorificarea lemnului nu este integrală datorită ponderii fasonării în continuare a lemnului mărunt la cioată.

Metoda de exploatare a arborilor cu coroană și părți de arbori presupune ca element de noutate, față de metodele prezentate anterior, ca operația de curățire de crăci să se efectueze în platforma primară. Această metodă presupune ca în parcget să se efectueze doar operația de doborâre a arborelui, urmând ca acesta sa fie adus în platforma primară unde se efectuează următoarele operații necesare valorificării integrale a masei lemnoase rezultate din acel arbore.

Accentul se pune pe latura economică a exploatării, care presupune la această metodă, cele mai mici costuri de exploatare, și nu pe aspecte ce țin de protecția arborilor rămași pe picior sau pe alte aspecte ce țin de valorificarea durabilă a pădurilor și respectarea normelor de protecția mediului înconjurător.

[NUME_REDACTAT] de ministru nr. 635/ 2002, în momentul de față, la noi în țară este admisă doar varianta părți de arbori, fiind interzisă colectarea arborilor întregi, tocmai datorită prejudiciilor mari aduse arborilor pe picior, semințișului și solului.

Metoda de exploatare a lemului în tocătură este cunoscută în literatura de specialitate ca metoda ”chip system” și presupune avantaje mari, mai ales sub aspect economic și se recomandă pentru situațiile în care parchetele sunt amplasate pe terenuri cu pante mici, relativ plane și în condițiile punerii în valoare a unei mase lemnoase caracterizată printr-un volum mic pe fir ( Timofte A. 2007).

Această metodă are la bază conceptul conform căruia, valorificarea se face direct din parchet, adică operația de doborâre și tocare se efectuează in parchet, fără să mai fie necesare alte operațiuni specifice celorlalte metode de exploatare.

1.1.4. Procesul tehnologic de recoltare a masei lemnoase

Recoltarea lemnului reprezintă primul proces al exploatării lemnului, prin care, prin operațiile de doborâre, curățire de crăci și secționare, arborii marcați sunt pregătiți pentru a fi deplasați (prin colectare) catre platformele primare (PP). Cu alte cuvinte, curățirea de crăci și secționarea se pot efectua atât în parchet cât și în platforma primară, în funcție de metoda de exploatare adoptată ( Timofte A. 2007).

Recoltarea se poate face semimecanizat sau mecanizat. Recoltarea semimecanizată se face face cu ajutorul ferăstrăului mecanic ( Fig.1 ) ca utilaj de bază în cazul operațiilor de doborâre, curățare de crăci și secționare.

Fig.1 – Ferăstrău mecanic

Recoltarea mecanizată se execută cu mașini multifuncționale (Fig. 2) care execută mai multe operații ale recoltării lemnului, si nu numai. Unele dintre aceste mașini sunt dotate cu echipament ce asigura si colectarea masei lemnoase până la platforma primară.

Fig.2- [NUME_REDACTAT] deere

Procesul de recoltare a lemnului dintr-un parchet cuprinde trei operații de bază:

doborârea arborilor

curățirea de crăci a arborilor

secționarea arborilor

Doborârea arborilor este prima operație din cadrul procesului complex de exploatare a lemnului. Această operație are o importanță deosebită pentru că modul în care se realizează influențează direct calitatea materialului lemnos recoltat și îndeplinirea cerințelor de ordin silvicultural și economic.

[NUME_REDACTAT] S. (2003), prin doborârea arborilor se înțelege operația de desprindere din legăturile naturale și răsturnare a arborilor marcați (destinați valorificării), asigurându-se, în acest mod, condițiile pentru efectuarea operațiilor ulterioare de transport și/sau transformare în sortimente de lemn brut.

Doborârea trebuie executată astfel încât să se asigure o cădere dirijată a arborilor pe direcții judicios alese (optime), în concordanță cu cerințele de gospodărire a arboretelor și de deplasare ulterioară a lemnului.

Formația de muncă este alcătuită din doi muncitori ( fasonatorul și ajutorul său). Pentru arbori cu diametre mai mici de 30 cm, temperatură pozitivă și pantă mică se acceptă si un singur muncitor.

Fazele doborârii unui arbore sunt următoarele:

Deplasarea la arborele ce urmează a fi doborât- această faza necesită un consum mare de energie din partea muncitor datorită condițiilor din terenul neamenajat, al factorilor climatici și de relief, dar și pentru că aceștia trebuie să care tot echipamentul necesar doborârii arborelui ( motoferăstrău, combustibil, pene, ustensile pentru ascuțit aparatul de tăiat al motoferăstrăului, etc.)

Alegerea direcției de doborâre- prezintă o importanță deosebită deoarece influențează nivelul prejudiciilor la doborâre, păstrarea calității lemnului și cheltuielile de colectare a materialului lemnos rezultat.

Pregătirea locului din jurul arborelui- ajutorul de fasonator degajează locul în jurul arborelui de semințiș, nuieliș, crăci, sau alte obstacole pentru accesul fasonatorului mecanic la locul de tăiere (Timofte A. 2007). (Fig. 3).

Fig.3

Îndepărtarea lăbărțărilor- se execută cu ferăstrăul mecanic prin două tăieturi , una orizontală la nivelul terenului, și una verticală paralelă cu trunchiul arborelui. ( Fig. 4).

Fig. 4

Executarea tapei- este faza cea mai importantă din cadrul procesului de doborâre alarborelui, fiindcă o executare incorectă a tapei poate duce la despicarea trunchiului arborelui, sau poate cauza accidente de muncă în timp ce arborele se află în cădere.

Fasonatorul se așează lateral față de direcția de doborâre a arborelui și execută prima tăietură în adâncime (Fig. 5) de pană la 1/3 din diametrul arborelui la rășinoase și de 1/3-1/2 din diametrul arborelui la foioase. A doua tăietură (Fig. 6) se execută la o înălțime de 4-10 cm, înclinată la un unghi de 20-45 grade față de tăietura orizontală. La arborii cu diametre mai mici de 18 cm, tapa se execută orizontal, simplă (Timofte A. 2007).

Fig.5- Executarea tăieturii orizontale la tapă

Fig.6- Executarea celei de-a doua tăieturi

Desprinderea calupului de lemn- (Fig 7) se face de către ajutorul de fasonator prin lovire cu toporul.

Fig. 7 – Tapa, în urma desprinderii calupului de lemn

Tăierea definitivă ( tăierea din partea opusă tapei)- (Fig. 8) se execută printr-o tăiere perpendiculară in partea opusă tapei, la o diferență pe verticală de 3-5 cm față de tăietura orizontală a tapei și la o adâncime de 3-5 cm față de tapă. Astfel, apare un prag de răsturnare ce nu permite arborelui să se deplaseze înapoi ( Timofte A. 2007) .

Fig.8- Executarea tăieturii definitive

Impulsionarea căderii arborelui -este necesară atunci când tăieturile efectuate nu sunt suficiente pentru ca acesta să cadă pe direcția tehnică aleasă. Se utilizează, după caz, pene, pârghii sau dispozitive de tracțiune cu cablu (DTC) pentru impulsionarea și orientarea căderii.

Retragerea muncitorilor pe potecile de refugiu- este obligatorie și are drept scop ieșirea din zona periculoasă din apropierea cioatei. Această retragere începe la auzul primelor zgomote produse de ruperea fibrelor de lemn din zona de siguranță.

Netezirea cioatei- constă în tăierea crestelor formate din fibrele smulse din trunchi la doborâre. (Fig. 9)

Fig. 9

Retezarea crestei trunchiului este o operație necesară în cazul în care la doborâre se smulg fibre din cioată în zona de frânare.( Fig. 10).

Fig. 10

1.1.5. Procesul tehnologic de colectare a masei lemnoase.

[NUME_REDACTAT] A. (2007), colectarea reprezintă procesul tehnologic de deplasare a lemnului de la cioată până la platforma primară situată lângă o cale permanentă de transport (drum forestier, drum auto, cale ferată). Această deplasare se face, într-o primă etapă, pe trasee neamenajate, fiind continuată, în etapa următoare, pe trasee amenajate denumite căi de colectare.

Acest proces tehnologic se desfășoară în interiorul parchetului si este compus din trei operații principale: – adunatul

– scosul

– apropiatul

Adunatul – este operația prin care fiecare piesă rezultată în urma procesului de recoltare, este deplasată de la locul de doborâre înspre locul unde se concentrează mai multe piese pentru a forma o sarcină (tason) din mai multe piese, care urmează a fi deplasată in continuare pe un traseu amenajat sumar. Această operație se poate pune executa cu cabluri legate la trolii , sau cu alte mijloace ( corhănit, manual, sau cu atelaje).

Scosul- lemnului este o operație necesară în unele situații (în general în parchetele din zona de munte), atunci când tasoanele formate prin adunat nu se găsesc în raza de acțiune a mijloacelor principale de colectare și constă în deplasarea materialului lemnos din aceste tasoane până la următoarele confluențe.

Apropiatul- este acea operație prin care tasoanele ( sarcini) formate prin adunat, sau prin combinarea celor două operații (adunat-scos), când este posibil, sunt deplasate pâna în platforma primară, care trebuie să se afle lângă o cale permanentă de transport. Această deplasare a materialului lemnos in această operație, se execută pe căi de apropiat, care sunt special amenajate pentru a face posibila executarea acestei operațiuni cu diferite utilaje de colectare de mare capacitate ( tractoare, funiculare).

În anumite condiții de teren și de arboret este posibilă executarea operațiilor de scos și apropiat în mod continuu și cu aceleași mijloace, cazuri în care procesul de colectare poate fi denumit scos-apropiat. Dacă mijloacele de colectare folosite la apropiat pot ajunge fără amenajări speciale până la cioată, procesul de colectare se compune practic dintr-o singură operație de adunat-apropiat.

Colectarea cu tractoare forestiere

În continuare voi analiza mai precis colectarea cu tractoare forestiere, deoarece în baza studiului de caz este evidențiat în detaliu acest proces. De asemenea, la ora actuală, la noi în țară, înclin să cred că este cea mai utilizată metodă în procesul de colectare a masei lemnoase.

Tractoarele au fost introduse în exploatările forestiere la lucrările de colectare a lemnului, datorită mobilității și forței mari de tracțiune asigurată de troliu, dar si de capacitatea mare de a tracta pe roți mari cantități de material lemnos, în comparație cu vechile mijloace ( atelaje). La început, tractoarele au fost utilizate numai la operația de apropiat al lemnului din parchet, adunatul la drum de tractor făcându-se cu alte mijoace manuale sau mecanizate ( țapină, atelaje, trolii), aceasta datorită în special prejudiciilor ce le aduc semințișului, cât și datorită metodelor de exploatare aplicate și a restricțiilor impuse de arboret și relief.

Datorită puterii mari de care dispun azi tractoarele forestiere, ele pot fi folosite cu succes la colectarea arborilor, executându-se într-un singur ciclu adunatul, scosul și apropiatul lemnului în parchet.

Fig. 11- Tractor U650 executând operația de adunat-scos

Fig.12- Tractor U 650 executând operația de apropiat

Fig. 13- Dezlegarea sarcinii în platforma primară (PP)

1.1.6. Procesul tehnologic din platformele primare

Platforma primară reprezintă o suprafață omogenă, special amenajată pentru depozitarea intermediară a masei lemnoase rezultată din exploatarea parchetelor, care poate avea mărimi diferite în funcție de volumul de masă lemnoasă, iar forma sa este de obicei dreptunghiulară (Fig. 13).

După colectare, masa lemnoasă trebuie pregătită în vederea transportului tehnologic prin diferențiere calitativă și pe specii sau grupe de specii, prin transformare în piese cu forme și dimensiuni corespunzătoare capacității mijloacelor de transport, etapă a procesului de exploatare a lemnului denumită fasonare primară.

În funcție de metoda folosită la recoltare, în depozitele primare se execută: ƒ

numai operații de transbordare (descărcare, voltare, încărcare), în cazul colectării sub formă de sortimente definitive; ƒ

operații de fasonare primară și de transbordare, în cazul colectării lemnului sub formă de trunchiuri, catarge sau arbori cu coroană (curățire de crăci, secționare, manipulare, stivuire și stocare)

În platforma primară se poate executa și operațiuni de fasonare a lemnului de steri, fasonarea crăcilor în snopi, tocarea lemnului mărunt precum si mangalizarea lemnului.

1.1.7. Tipuri de tăieri executate într-un arboret

Exploatarea pădurilor, privită ca și o activitate economică, trebuie să se desfășoare respectând normele ecologice care privesc modul de aplicare a tăierilor, asigurând astfel condiții optime pentru regenerarea și dezvoltarea pădurii.

Răriturile – sunt lucrări executate repetat în fazele de păriș, codrișor și codru mijlociu și care se preocupă de îngrijirea individuală a arborilor, în scopul de a contribui cât mai activ la ridicarea valorii productive și protectoare a pădurii cultivate ( Florescu și Nicolescu, 1998).

Acest tip de tăieri are ca scop principal valorificarea superioară a biomasei lemnoase dintr-o parcelă, realizându-se aceasta prin scoaterea din arboret a unei specii secundare sau a unor arbori marcați, de o calitate mai joasă, lasând să dezvolte creșteri mai mari arborii rămași pe picior, care prezintă o importanță mai mare din punct de vedere economic.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui tip de tăiere il reprezintă asigurarea protecției arborilor pe picior, fapt care a dat naștere următoarelor reguli de exploatare ce trebuiesc respectate:

Alegerea metodei de exploatare să se facă ținând cont de cerințele silviculturale specifice acestui tip de tăiere.

Marcolarea arborilor de viitor pentru a li se asigura protecție în momentul doborârii altor arbori din apropierea acestora.

Protejarea arborilor de viitor si a semințișului, prin alegerea direcției și a sensului de doborâre optime.

Amenajarea căilor de colectare a arborilor în parchet pentru întreaga perioadă de exploatare, dar și pe viitor pentru arborii rămași pe picior ce urmează a fi exploatați.

Tratamente cu tăieri succesive – acest tip de tăiere se aplică în regimul codru și constă într-o succesiune de 2-3 tăieri pe o perioadă de aproximativ 20 de ani, prin care se ridică treptat și pe cât se poate de uniform arboretul bătrân, astfel creându-se condiții propice pentru instalarea și dezvoltarea sub masiv a unui nou arboret.

Tratamente cu tăieri progresive – conform Tomofte A. (2007), aceste tratamente cu tăieri progresive constă în aplicarea de tăieri repetate neuniforme, concentrate în anumite ochiuri împrăștiate neregulat în cuprinsul arboretului exploatabil, urmărindu-se instalarea și dezvoltarea semințișului natural sub masiv, până ce va constitui noul arboret.

Prima tăiere se numește tăiere de deschidere a ochiurilor, cea de-a doua se numește tăiere de lărgire a ochiurilor, iar cea de-a treia și ultima se numește tăiere de racordare a ochiurilor.

Tratamentul tăierilor grădinărite – se aplică în arboretele pluriene. În cadrul acestui tratament tăierile se execută continuu pe cupoane, suprafața unui cupon fiind egală, în mod obișnuit, cu a zecea parte din suprafața unității amenajistice pe care se aplică.

Tratamentul tăierilor rase cu regenerare artificială – se aplică doar în arboretele echiene. În acest caz se extrage integral masa lemnoasă de pe toată suprafața parchetului într-o singură intervenție, creându-se astfel condițiile necesare pentru instalarea pe cale artificială (prin plantații) a unei noi generații de arbori.

Tratamentul tăierilor aplicate în regimul crângului – acesta, spre deosebire de codru, se bazează pe regenare vegetativă din lăstari, butași, drajoni. Această tăiere se efectuează printr-o tăiere unică, în general la vârsta exploatabilității, pentru a asigura regenerarea vegetativă a arborilor.

Tratamentul tăierilor de produse accidentale și de igienă – Se execută pentru extragerea arborilor rupți sau doborâți de vânt sau de zăpadă, uscați sau atacați de diverși dăunători.

Aceste tăieri se caracterizează, în primul rând, prin faptul că momentul și durata intervențiilor nu pot fi prestabilite, dar și prin condiții de lucru deosebit de periculoase (arbori aninați, aflați în echilibru instabil, arbori putregăioși etc.) volum redus de biomasă lemnoasă de exploatat pentru tăierile de igienă calitate inferioară a materialului lemnos.

Scopul acestor tăieri este de a păstra o stare corespunzătoare de igienă și de a valorifica în termen scurt materialul lemnos rezultat.

1.2. Generalități privind prelucrarea primară a lemnului

Prelucrarea lemnului a constituit încă din cele mai vechi timpuri o îndeletnicire a omului, lemnul fiind o materie primă universală, care satisface mai multe nevoi ale acestuia. În prezent, domeniile în care se utilizează lemnul și tendințele economico-industriale sunt într-o continuă creștere, generând astfel o cerere tot mai mare de masă lemnoasă.

[NUME_REDACTAT], lemnul este o resursă economică primordială și o materie primă indispensabilă unei industrii moderne. Agresiunea asupra pădurii a crescut la noi în țară odată cu apariția Legii 18/1991 privind fondul funciar, dar și pe fondul scăderii alarmante a nivelului de trai, în general, dar mai ales în zonele de munte, acolo unde activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului este principala sursă de venit și de existență a oamenilor.

[NUME_REDACTAT] A. (2006), prin sortiment de lemn se înțelege o piesă de lemn sau un produs rezultat din prelucrarea lemnului în activitatea de exploatare a pădurilor care corespunde ca specie, stare, dimensiuni și calitate condițiilor impuse de domeniul de utilizare a acestuia.

[NUME_REDACTAT] V. (2003), prelucrarea primară a lemnului reprezintă ansamblul activităților de debitare a buștenilor în cherestea, traversa, grinzi, rigle, sortarea, stivuirea, aburirea, uscarea și prelucrarea acestora în produse semifinite ca: frize de parchet, semifabricate, lăzi, ambalaje, paleți, etc.

1.2.1. Sortarea masei lemnoase

Sortarea este operația prin care o piesă de lemn brut este împărțită prin însemnare cu cretă forestieră, în urma unei analize vizuale a calității lemnului și a măsurării dimensiunilor, în piese care vor constitui în urma fasonării sortimentele de lemn brut ( Timofte A., Budău R., 2008).

Sortarea are loc în baza anumitor criterii:

După specie

După dimensiuni

După calitate

După utilizare

Criteriul care are la bază specia sau o grupă de specii se referă la gruparea pieselor în stive sau grămezi de aceeași specie.

Criteriul dimensional presupune gruparea pieselor in funcție de dimensiunile acestora ( lungime, diametre, mărime pentru așchii, ș.a.)

Criteriul calitativ se referă la frecvența, mărimea, poziția și gravitatea defectelor lemnului.

Criteriul utilizării urmărește gradul de prelucrare al lemnului pentru a putea fi stabilită o destinație exactă cu cerințele și interesul beneficiarului de material lemnos din sortimentul respectiv, care urmează a fi prelucrat.

Fasonarea reprezintă procesul de secționare, despicare, cojire, pachetizare, transport și stocare, prin care piesele însemnate în urma sortării sunt detașate de piesa mamă și aranjate conform cerințelor.

1.2.2. Defecte de formă ale lemnului rotund

Defectele de formă ale sortimentelor de lemn rotund sunt rezultatul anomaliilor de creștere care produc schimbări ale formei trunchiului, o așezare neregulată a fibrelor, formarea inelelor anuale neregulate ca formă și lățime, etc.

Curbura trunchiului – reprezintă curbarea axului acestuia în unul sau mai multe planuri.

Curbura într-un singur plan apare atunci când axul lemnului prezintă o singură deviere și poate fi situată pe toată lungimea, pe o porțiune la unul din capete sau la mijlocul trunchiului (Fig. 14).

Curbura multiplă reprezintă curbura multiplă a axului trunchiului într-un singur plan (Fig. 15).

Fig. 14 Fig. 15

Curbura în plane diferite reprezintă devierea axului trunchiului în cel puțin două plane diferite.

Conicitatea anormală – reprezintă descreșterea continuă și anormală a diametrului lemnului de la capul gros înspre capătul subțire.

Limitele peste care conicitatea se consideră anormală sunt prevăzute în standarde pentru fiecare sortiment și specie în parte. Conicitatea se măsoară prin diferența dintre diametrul la capătul gros și cel de la capătul subțire, în centimetri, raportată la toată lungimea piesei măsurată în metri (Fig. 16).

Fig. 16

Lăbărțarea – repreintă îngroșarea anormală, localizată la capătul gros al trunchiului. Se măsoară prin diferența dintre diametrul secțiunii transversale de la baza trunchiului și diametrul situat la 1 m de la bază (Fig. 17).

Acest defect se admite nelimitat la rășinoase, fiind întâlnită mai rar și în procent destul de mic la buștenii pentru cherestea de fag, stejar și diverse specii tari și moi. Lăbărțarea influențează semnificativ productivitatea gaterelor, în plus ducând și la obținerea de lăturoaie deosebit de groase, în urma debitării.

Fig.17

Canelura – este o deformație a suprafeței laterale a lemnului rotund caracterizată prin vălurare, iar în secțiune transversală lemnul are un contur sinuos. Canelura este un defect al lemnului care duce la depășirea consumurilor normate de bușteni pentru obținerea cherestelei. Cu toate acestea, canelura nu este un defect normat în standardele în vigoare (Fig. 18).

Fig. 18

Înfurcirea – reprezintă divizarea trunchiului arborelui în două ramificații care pornesc din același loc (Fig. 19). Aceasta este un defect major al lemnului, întâlnindu-se în special la foioase și nu este admisă la nici un sortiment industrial. Valorificarea trunchiului se face numai după ce se înlătură ambele ramificații sau numai ramificația care conține axul acestuia.

Mărimea defectului se măsoară prin măsurarea lungimii de la capătul gros până la locul de apariție al înfurcirii.

Fig. 19

1.2.2. Utilaje folosite la prelucrarea lemnului

Gaterul vertical (Fig. 20) – este utilajul de bază în prelucarea buștenilor în cherestea. Cu ajutorul acestuia se execută tăierea în lung a buștenilor sau a prismelor rezultate din gaterarea anterioară a buștenilor.

Fig. 20 – Gater vertical

Acesta este alcătuit din: placă de bază, batiu, mecanism de tăiere, mecanism de avans. Mecanismul de tăiere este parte cea mai importantă a gaterului , aceasta fiind alcătuită din mai multe pânze așezate vertical care, executând mișcări oscilatorii pe verticală, fac posibilă tăierea în lung a buștenilor.

Gaterul orizontal – lucrează, de obicei cu mai puține pânze decât gaterul vertical care se deplasează în alternativ în plan orizontal și care taie, de obicei în ambele sensuri de deplasare, spre deosebire de gaterele verticale , care taie doar la cursa descendentă. Acest tip de gater este utilizat pentru debitări deschise, scândură cu scândură, ale buștenilor groși care provin din specii de interes forestier valoroase ca: stejar, nuc, frasin, cireș, paltin, ș.a.

Ferăstraiele panglică (Fig. 21) – acestea s-au impus din ce în ce mai mult în peisajul prelucrării primare a lemnului datorită reducerii consumului specific. Micșorarea urmei de tăiere datorită grosimii mai mică a pânzei tăietoare, corelată cu o calitate semnificativă a tăieturii și cu posibilitatea tăierii combinate cu un gater, fac ca acest tip de utilaj sa fie extrem de atractiv pentru agenții economici din domeniu.

Fig. 21 – Ferăstrău panglică orizontal

În principiu, un ferăstrău panglică constă în două roți de diametre riguros egal, fixate pe două axe orizontale pe care se înfășoară o pânză tăietoare de tip panglică cu dinți profilați pe o singură parte. Roata condusă , sau liberă are bandajul, sau portiunea de contact cu pânza căptușită cu material de fricțiune, pentru a mări aderența pânzei. Roata conducătoare sau motoare este fixată pe arborele motor al ferăstrăului, care este acționat de un motor electric prin intermediul unor curele trapezoidale.

Ferăstraie circulare – sunt utilajele cu cele mai multiple și variate utilizări în domeniul prelucrării primare a lemnului. Aceste utilaje pot executa tăieri în orice plan față de poziția fibrelor și a inelelor anuale ale materialului lemnos.

Aparatul de tăiere este alcătuit din pânză care are forma de disc, cu diametre diferite, fiind prevăzute pe margine cu dinți tăietori cu profile diferite (Fig 22).

Fig. 22 – Pânză pentru ferăstrău circular

1.2.3. Fabricarea cherestelei

Cheresteaua poate fi considerată un produs finit raportat la buștenii din care provine și o materie primă, raportat la mobilă, ferestre, uși și alte produse din lemn care are la baza ca materie primă cheresteaua.

Piesa de cherestea este o bucată de lemn obținută prin debitarea în lungul fibrelor a buștenilor de diverse specii în scopul transformării lor în piese de dimensiuni standardizate care are cel puțin două fețe paralele și plane sau conform cerințelor beneficiarului.

Cheresteaua este un produs semifinit și constituie materia primă pentru fabricarea mobilei, a produselor rezultate din atelierele de tâmplărie, a instrumentelor muzicale, precum și a altor produse din lemn.

Fig.23 – Părțile componente ale unei piese de cherestea

Teoretic, cheresteaua se poate produce din orice specie lemnoasă și poartă denumirea speciei din care a fost produsă. Practic, cheresteaua se împarte în: cherestea de rășinoase, care provine din debitarea buștenilor de brad, molid, pin, larice; și cherestea de foioase, care provine din debitarea buștenilor de fag, stejar, gorun, cer, plop, mesteacăn, ș.a.

Conform autorilor Timofte A., Budău R., (2008), dimensiunile pieselor indicate în standarde se numesc dimensiuni nominale ( Dn ), și corespund unei umidități de 20% la rășinoase și de 15% la foioase.

În momentul debitării, buștenii au umiditatea mult mai mare (50-80%), astfel încât la tăiere, piesele de cherestea vor avea o dimensiune reală ( Dr ) egală cu dimensiunea nominală plus o supradimensiune ( s ) necesară contragerii prin uscare.

După gradul de prelucrare a canturilor, cheresteaua poate fi:

-tivită- când canturile sunt paralele pe toată lungimea;

-semitivită- când numai un singur cant este prelucrat;

-netivită- când canturile nu sunt prelucrate în nici un fel;

La fabricarea cherestelei trebuie să se țină cont și de fibrele arborelui, deoarece dacă piesa de cherestea conține inima buștenului, aceasta va avea o rezistență mult mai mare în comparație cu o piesă de cherestea obținută din porțiunile laterale, aproape de laturoaie, ale bușteanului.

Tot odată, în procesul de fabricare al cherestelei nu trebuie neglijat aspectul ce ține de specia din care se fabrică cheresteaua și de influența pe care o are specia lemnului asupra uzurii utilajelor, mai exact asupra aparatelor de tăiere ale acestora. De exemplu, cheresteaua de fag se taie mult mai ușor în comparație cu cheresteaua de plop. Asta deoarece, chiar dacă fagul este un lemn de esență tare în comparație cu plopul, acesta din urmă având fibrele mult mai moi, necesită un ceapraz mai mare pentru a evita supraîncălzirea pânzelor. Acest fapt îngreunează operația de debitare și printr-un consum tehnologic mai mare și prin crearea necesității de a ascuți pânzele și a curăța mult mai des aparatul de tăiere al utilajelor, în special al banzicelor.

CAPITOLUL 2

Aprovizionarea cu materie primă a firmei de prelucrare a masei lemnoase

Procesul de prelucrare a masei lemnoase se desfășoară în spații special amenajate, hale industriale sau orice asemenea locuri în care sunt create condiții de muncă favorabile și specifice desfășurării unei astfel de activități. De aici rezultă ca materialul lemnos trebuie transportat din platforma primară până la sediul unde iși desfășoară activitatea firma de prelucrare.

Acest proces este intermediar între exploatarea și prelucrarea masei lemnoase, deoarece este acea verigă care leagă cele două activități și fără de care, prelucrarea lemnului la un nivel profesional nu ar fi pozibilă.

Așadar, procesul de aprovizionare cu material lemnos a firmei de exploatare începe din platforma primară, acolo unde se termină exploatarea propriu-zisă, și se încheie în depozitul sau la sediul firmei de prelucrare, moment în care putem spune că poate începe prelucrarea primară a materialului lemnos transportat.