VALOAREA PROBANTĂ A URMELOR PAPILARE ÎN IDENTIFICAREA CRIMINALISTICĂ A PERSOANELOR – extras Donatela STOICA 7/1/15 Lucrare licență CUPRINS CAPITOLUL… [602979]

VALOAREA PROBANTĂ A URMELOR PAPILARE ÎN
IDENTIFICAREA CRIMINALISTICĂ A PERSOANELOR
– extras
Donatela STOICA 7/1/15 Lucrare licență

CUPRINS
CAPITOLUL I
IMPORTANȚA URMELOR Î N CRIMINALISTICĂ…………………………………………..1
1. Noțiunea de urmă ……………………………………………………………………………….. …1
2. Noțiunea de identificare criminalistică ………………………………………………………… …2
3. Clasificarea urmelor…………………………………………………………………………….. ..4

CAPITOLUL II
URMELE DE MÂIN I……………………………………………………………………………………………………..22
1. Dactiloscopia. Istoric ………………………………………………………………………… …22
2. Desenele papilare …………………………………………………………………………… ….28
3. Proprietățile des enelor papilare ………………………………………………………………. …31
4. Clasificarea desenelor papilare ……………………………………………………………… ….33

CAPITOLUL III
CERCETAREA URMELOR DE MÂINI………………………………………………………38
1. Cercetarea la locul faptei…………………………………………………………………..… …38
1.1 Faze le și fixarea cercetării la fața locului…………………………………………………. …….. 41
1.2 Descoperirea urmelor de mâini……………………………………………………………. …….43
1.3 Vechimea urmelor papilare……………………………………………………………… …….45
1.4 Trusele și laboratoarele criminalistice mobile…………………………………………… …….46
2. Relevarea urmelor papilare…………………………………………………………………… …50
2.1 Relevarea urmelor papilare latente cu ajutorul pulberilor și a pensulelor……………………… …….. 50
2.2 Relevarea urmelor papilare latente folosind substanțe și tehnici speciale ………… …… ……..53
3. Fixarea și prelevarea urmelor papilare………………………………………………………… …54
4. Interpretarea urmelor de mâini………………………………………………………………… ..58

CAPITOLUL IV
EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A URMELOR DE MÂINI ………………………………59
1. Noț iuni generale referitoare la expertiza criminalistică ……………………………………… ….59
2. Expertiza dactiloscopică ……………………………………………………………………… ..60
2.1 Examinarea prealabilă ……………………………………………………………………… ……61
2.2 Examinarea intrinsecă …………………………………………………………………….. ……62
2.3 Examinarea comparativă………………………………………………………………… ……62
3. Sistemul automat de identificare pe baza impresiunilor papilare ale persoanelor AFIS …… ……65
3.1 Reglementare legală……………………………………………………………………. ………………………… ……65
3.2 AFIS -PRINTRAK BIS – date tehnice ……………………………………………………. ……..69

CAPITOLUL V
VALOAREA PROBANTĂ………………………………………………………………………70
CONCLUZII……………………………………………………………………………………..72
ANEXE …………………………………………………………………………………………..78

Anexa 1 – Proces verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului………………………………………. 79
Anexa 2 – Fotografia unitară a locului faptei cu specificația locului unde au fost găsite urmele
papilare și fotografiile celor două urme papilare. ………………………………………………………….. ………81
Anexa 2.1 – Fotografie pan oramică circulară de la locul faptei
și urma papilară relevată și ridicată …………………………………………….. …………………………. .82
Anexa 2.2 – Fotografie pe sectoare la locul faptei și urmele papilare relevate și ridicate……………83
Anexa 3 – Etichetă ambalaje……………………………………………………………………………………………… 84
Anexa 4 – Raport expertiză dac tiloscopică ………………………………………………………………………….85
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………… …92

CAPITO LUL I

IMPORTANȚA URMELOR ÎN CR IMINALISTICĂ

Atât în procesele civile cât și în procesele penale, în vederea stabilirii adevărului,
instanța de judecată trebuie să stabilească exact situația de fapt dedusă judecății. În vederea
stabilirii adevărul ui, organul de cercetare penală și instanța de judecată sunt obligate să
lămurească cauza , pe bază de probe1.
Codul de procedură penală stabilește la art. 97 al.1 urm ătoarele: “Constituie probe orice
element de fapt care serve ște la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la
identificarea persoanei care a săv ârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa
soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal”.
Probele obținute în cadrul cercetării l ocului faptei nu au o valoare dinainte stabilită,
aprecierea asupra fiecărei probe fiind individualizată de către organul de urmărire penală sau
de către instanța de judecată ca urmare a examinării a tuturor probelor administrate într -o cauză
penală2.
În m area lor majoritate , infracțiunile presupun existența s ubiectului la locul faptei și
săvărșirea unor acțiuni ce produc modificări mediului ambient, modificări ce poartă denumirea
de urme3.

1 Noțiunea de urmă
Într-o definiție din dicționarul limbii ro mâne4, urma reprezintă “un semn concret lăsat
de cineva sau de ceva pe locul unde a stat, pe locul unde a trecut etc” .

1Emilian Stancu, Procedee tactice folosite în investigațiile penale , Ed. AIT Laboratoires, București,
2011, p.7 ,
http://books.google.ro/books?id=ditIZXLdw5EC&lpg=PA3&ots=5KY3pJihG1&dq=Emilian%20Stancu%2C%2
0Procedee%20tactice%20folosite%20%C3%AEn%20investiga%C8%9Biile%20penale&hl=ro&pg=PA5#v=one
page&q=Emilian%20Stancu,%20Procedee%20tactice%20folosite%20%C3%A En%20investiga%C8%9Biile%2
0penale&f=false , accesat o n-line 05. 11.2014 .
2 Ibidem .
3 Ibidem.
4 Ioan Oprea, Carmen – Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstoiu, Noul dicț ionar universal al
limbii române, Ed. Litera Internațional, București – Chișinău, 2008, p. 1754 .

După cum arătam anterior, activitatea infracțională produce modificări mediului
înconju rător, vizibile sau în stare lat entă. Descope rirea și interp retarea urmelor constituie
activități esențiale și indubitabile pentru identificarea și demascarea infractorilor5.
În literatura de specialitate , fenomenul urmelor a fost denumit “principiul schimbului
sau al transferului ”. Acest principiu, formulat pentru prima dată de criminalistul francez
Edmond Locard și conform căruia “orice individ care se deplas ează într -un mediu lasă urme ”,
a fost enunțat de către P. F. Ceccaldi astfel : “Criminalistica se întemeiază pe faptul că un
infractor, cel mai ad esea fără știrea sa, lasă întotdeauna urme la locul faptei; reciproc, el
prelevă pe corpul său, pe hainele sale și pe obiectele purtate alte urme, indicii de obicei
imperceptibile dar caracteristice pentru prezența sau acțiunea sa ”6. Potrivit acestui princ ipiu,
unanim admis în literatura de specialitate, prin urmă a infracțiunii se înțelege orice modificare
intervenită în condițiile săvârșirii unei fapte penale, între faptă și reflectarea ei material ă
existând un raport de cauzalitate și indiferent de expr imare, sintetică sau mai largă, punctele
de vedere cu privire la definirea urmei au fost relativ apropiat e7.
Domeniul care se ocupă cu cercetarea urmelor este cunoscut sub denumirea de
traseologie. Denumirea provine din combinarea cuvintelor „trace” (de or igine franceză, care se
traduce prin urmă, dâră) și „logos” (de origine greacă, care se traduce prin vorbire, discurs,
ordine, idee). Prin examinarea urmelor se pot stabili modul în care infractorul a pătruns în locul
săvârșirii faptei , acțiuni le și succes iunea acestora, se poate realiza identificarea instrumentelor,
a armelor și a infractorului.
……………………………………………………………………………………………. …………………………

CAPITOLUL II .
URMELE DE MÂINI
1. Dactiloscopia . Istoric

“Asupra acestei minunate metode de identificare, nimeni nu este îndreptățit să -și
atribuie vreun drept de paternitate , scria Dr. Valentin Sava, și ca mai toate invențiile mari, este
opera timpului, a miilor de contri buții, modeste, necunoscute, car e furnizând noțiuni disparate,
au pus la dispoziția oamenilor de geniu elementele coordonării lor … Și cum la baza

5 Nicoleta – Elena Buzatu, Criminalistică , Ed. Pro Universitaria, Bucure ști, 2013, p. 43.
6 Emilian Stancu , Tratat de Criminalistică, Ed. Universul Juridic, București, 2004, p. 99.
7 Ibidem, p.100 .

astronomiei a stat astrologia, precum alchimia a stat la baza chimiei, dactiloscopia are ca
origine, desigu r, elementele empirice ale chiromanției „8.
Este cu certitu dine stabilit faptul că desenele liniilor papilare fac parte din primele
noțiuni pe care le-a cunoscut omenirea, nu ca elemente de identificare a persoanelor, ci ca
manifestare de or din artistic. Pe pereții grotelor preistorice s -au găsit ornamente datorate
apăsării cu degetele îmbibate în culori, iar în epo ca neolitică olarii își apăsau degetele pe argilă,
formând urme care, uscându -se, deveneau permanente. Și descoperirile din epoca civilizațiilo r
greco -romane arată că oalele purtau aproape toate urmele dege telor mâinii stângi imprimate, î n
timp ce mâna dreap tă lucra. Însă occidentalii nu s -au preocupat de aceste urme , cu atâ t mai mult
cu cât în Extremul Orient dactiloscopia , în formă ei rudimenta ră, era de mult și în mod constant
întrebuințată9.
Cercetătorul Minakata Kumagusu10 în numărul din decembrie 1894 al revistei
„Nature ” publică un interesa nt studiu asupra folosirii amprentelor digitale în China și Japonia,
conform căruia, în legile chine ze ale anului 700 î. Hr., când bărbatul solicita divorțul, era obligat
să predea soției un act în care se menționa motivul, din cele șapte admise (nesupunerea filială,
sterilitatea, perversiunea, gelozia, lepra, prefăcătoria și furtul), pentru care in troducea procesul.
Documentul trebuia redactat de către soț, iar atunci când nu știa să scrie, trebuia ca în loc de
semnătură să apese cu degetul înmuiat în cerneală. Părerea Dr. Locard a fost că semnătura
digitală întrebuințată de chinezi avea un rol mistic, un legământ față de divinitate și nicidecum
nu se gândeau la identificarea pe această cale a semnatarilor. Argumentul său era faptul că
impresiunile digitale av eau mai mult aspectul unor pete , în care nu se distingeau crestele

8Valentin Sava, Manual de dactiloscopie, Imprimeria și Legătoria Penitenciarului „Văcărești”,
București, 1943, p. 14.
9 Ibidem.
10Tamura Yoshiya, The English Essays of Minakata Kumagusu – Centering on his Contributions to
“Nature” , Discuss Japan – Japan Foreign Policy Forum, 07. 10. 2013
http://www.japanpolicyforum.jp/en/archives/society/pt20131007043828.html , accesat on line
03.02. 2015.

papilare11. În aceeași măsură se impune aducerea în
discuție și obiceiul semnăturii prin punere de deget și
originea întrebuințării lui în România, întrucât
metoda a început să apară ș i la noi începând cu a doua
jumătate a secolului al XVI -lea. Cele mai vechi acte
se făceau și se semnau de către martorii prezenți la
proces , iar părțile care știau carte iscăleau iar cele
care nu, puneau degetul. Obiceiul s-a menținut și
transmis prin timp c a un ritual, motiv pentru care
urmele digitale de pe vechile noastre documente, c u
rare excepții, sunt simple pete lipsite de elementele
de identificare necesare12.

Fig 13 Docume nt din sec al XVII -lea în care părțile
au semnat prin punere de deget.

Dr. Juan Vucetic h de la poliția argentiniană, care în 1891 a pus bazele unui sist em de
identificare , cu ocazia unei călătorii de documentare în Extremul Orient a stabilit că prima
impresiune luată cu acest scop a fost la inițiativa lui William James Herschel, administratorul
unui district de lângă Bengal care a avut ide ea de a utiliza punerea degetului alături de iscălitură
pentru autentificarea contractelor redactate în limba localnicilor și care a o bservat cu timpul că
aceste urme de deget reprezentau un semn de identitate. Acest lucru s -a întâmplat prin anul
1858, iar 20 de ani mai t ârziu Herschel a înaintat un raport guvernatorului regiunii cerându -i
aprobarea de a lua impresiunile digitale și arestaților13.
Dr. Henry Faulds, medic de origine britanică stabilit în Tokyo, a comparat urmele de
degete de pe vasele antice cu desenele p apilare ale contemporanlor săi. Pe parcursul studiului,
care l -a pasionat toată
viața, a avut ocazia de a
observa diferite tipuri de
impresiuni digitale , iar
într-unul din articolele
publicate în revista

11 Valentin Sava, op cit. p. 15.
12 Valentin Sava, op. cit., p.16.
13 Valentin Sava, op. cit ., p.18

„Nature” a ar ătat posibilitatea descoperirii infrac torilor prin identificarea urmelor papilare. Mai
mult, el publicat și observații referitoare la întrebuițarea dactiloscopiei, exemplificând cu un
caz în care a identificat o urmă de deget pe o sticlă din care a băut un criminal. Acestui articol ,
în aceeași revistă, î n data de 22 noiembrie 1880 , Herschel îî răspunde lui Faulds , declarând că
el folosește cu succes impresiunile digitale de 30 de ani, în India , și, făcând un pas import ant
în domeniul dactiloscopiei, arată că desenele papilare își păstrează fo rma în cele mai mici
detalii, pe tot cursul vieții , dovadă fiind degetul s ău de la mâna drepta care nu s -a modificat în
20 de ani 14. Fig. 14 Amprentele lui Herschel pe o perioadă de 57 de ani
Herschel și Faulds au fost inițiatorii rudimentari a i ideii de identificare dactiloscopică,
marcând puntea de trecere de la empirism la faza științifică15.
Dr. Francisc Galton16 începe în anul 1886 studiul asupra desenelor papilare, iar în anul
1890 a pus la punct o metodă de clasare a fișelor infractorilo r după forma impresiunilor lor
digitale, cu ajutorul căreia se putea găsi una preexistentă într -o colecție destul de mare.
Având în vedere faptul că descoperirea a fost considerată de o im portanță majoră,
guvernul englez a instituit o comisie care să trebuia să compare antropologia cu dactiloscopia.
Ca urmare s-a nominaliza t un expert pentru alcătuirea unui sistem de identificare pentru uzul
poliției. Garson, e xpertul desemnat, era un fost elev al lui Alphonse Bertillon și adept al metodei
acestuia17 și a imaginat o metodă pur bertilloniană, cu subclasificări după policele degetului
drept, metodă ce nu a dus la rezultatele dorite, fiind ulterior înlocuit cu Henry18.
Sir Edward Richard Henry, coleg și successor al lui Herchel în Bengal , elaborează un
sistem de clasament al fișelor în care nu mai intrau măsurătorile antropometrice. În 1900 a
publicat prima ediție a lucrării sale “Clasificarea și utilizarea amprentelor digitale ”19.
În America d e Sud, datorită unei munci stăruitoare de -a lungul a zeci de ani, Juan
Vucetic h publică în 1904 lucrarea sa denumită “Dactiloscopie comparat ă” în care este expusă
în amănunt metoda sa de clasificare, care consta în în globarea tuturor felurilor de impresiuni
papilare numai în patru categorii, făcând astfel cunoașterea lo r mai ușoară, iar în 1916 realizează
“Registrul general de identificare” ce reprezenta o organizare dactiloscopică pentru to ți
cetățenii Argentinei, fără a se ține seama de situația lor morală sau socială. Deși registrul său a

14 Valentin Sava, op. cit. , p. 19.
15 Ibidem.
16http://www.biography.com/people/francis -galton -9305647#exploration -and-accomplishments ,
accesat on line 04. 0 2 2015 .
17http://www.nlm.nih.gov/visibleproofs/galleries/biographies/bertillon.html
accesat on-line 04. 02 2015 .
18 Valentin Sava, op. cit. , p.20.
19 Ibidem.

fost ars printr -o decizie a puterii de la ac ea vreme, ideea a fost preluată , extinzându -se ulterior
și în Europa 20.
În Rusia, primul om care a apreciat importanța dactiloscopiei a fost, de asemenea, un
funcționar de poliț ie, V. Lebedev, care î n 1909 a publicat un tratat practic, în 3 volume „Arta
descoperirii crimelor”: Dactiloscopia, Antropometria, Fotografia judiciară polițienească .
Anterior, la 30 decembrie 1906, î n Rusia fusese introdusă amprentarea deținuțilo r în închisori,
iar doi ani mai târziu, î n 1908, s -a adoptat și o l ege cu privire la înregistrarea dactiloscopică în
secțiile de poliție judiciară ale Imperiului Rus, lege care, un timp oarecare, a funcț ionat în
paralel cu bertillonajul, acceptat în Rusia î ncă din anul 189021.
În Româ nia, primii care s -au ocupat de studie rea impresiunile digitale au fost profesorul
Mina Minovici, părintele primului serviciu român de identificare judiciară, care a înființat, în
anul 1892 prima școală de antropologie pentru ofițerii și agenții de poliție și , fratele său,
profesorul Nicolae M inovici, care a făcut studii în vederea stabilirii paternității după desenele
papilare22.
Din 1894 criminalii condamnați erau amprentați și înregistrați, iar în 1896 Mina
Minovici obține primul succes românesc în identificarea infractorilor cu ajutorul lin iilor
papilare. Prima expertiză dactiloscopică prezentată justiției române s -a efectuat în anul 1914,
în cazul colosalului furt de bijuterii din reședința bucureșteană a d -nei Elena Cretzulescu. La
locul faptei a fost ridicată de pe marginea seifului o urm ă papilară palmară, pentru care Nicolae
Episcopescu, șeful Serviciului de Identitate și Fotografie din Prefectura Poliției Capitalei a
întocmit o expertiză în care demonstra că urma a fost creată de regiunea hipotenară a mâinii
drepte a numitului Christu Sotiriu, arhitectul d -nei Cretzulescu, care făcea parte din anturajul
acesteia. Nu s -a putut însă stabili vechimea urmei și nici dacă persoana în cauză nu a avut acces
la seif în ziua comiteri i furtului. Cu toate dovezile științifice aduse de Poliț ie, acuz atul a fost
achitat și abia în 1918, la rejudecarea faptei, a fost acceptată ca mijloc de probă expertiza
dactiloscopică23.
Din 1914, dr. Andrei Ionescu se ocu pă de organizarea noului cazier dactiloscopic din
Serviciu de Identificare al Poliției. „ La meto da de clasificare inventată de argentinianul
Vucetich (1901), dr. Andrei Ionescu introduse ideea nomenclaturii latine a tipurilor desenelor
după numărul deltelor, realizată la Madrid de spaniolul Oloritz (1904), și concepția propusă

20 Ibidem.
21 Gheorghe Golubenco, Criminalistica : obiect, sistem, istorie Studiu monografic , Tipogra fia
Centrală, Chișinău, 2008, p. 27.
22 Valentin Sava, op. cit. , p. 22 .
23 http://www.criminalistic.ro/inceputurile -dactiloscopiei -in-romania/ , 05.08.2013, accesat on line
05.02.2015 .

de norvegianul Daac (19 06), ca primul element al fracției din formula de clasificare să fie
reprezentat de degetele arătătoare. La această decizie au fost luate în considerare și
observațiile făcute asupra desenelor papilare de la degetele arătătoare ale românilor, unde se
confi rma opinia lui Daac că variabilitatea tipurilor de desene la aceste degete e mai mare decât
la police sau celălalte degete ”24.
Din 1925, șef al Serviciului Central de Identificare a devenit dr. Valentin Sava, care a
preluat în 1929 de la Direcția Generală a Penitenciarelor un nr. de 300.000 fișe dactiloscopice,
recoltate timp de 20 de ani, reprezentând o importantă colecție a delicvenților recidiviști. Odată
cu organizarea cazierului judiciar , în 1936, fișele dactiloscopice erau întocmite pentru toți
inculp ații, aflați fie în stare de libertate, fie în stare de arest preventive – încă din faza trimiterii
lor în judecată25.
În anul 1946 experții grafici s -au constituit într -un corp, recunoscut prin Legea
498/1946, care ulterior a fost abrogată prin Decretul n r.472/ 1957. În 1956 a fost înființat
Institutul de Criminalistică de pe lângă Procuratura Generală a României, iar în anul 1958 a fost
înființat Laboratorul Central de Expertize Criminalistice, în subordinea Ministerului Justiției26.
În anul 1968 Institutul de Cr iminalistică a fost desființat și începând cu anul 1969 modul de
efectuare al expertizelor a fost reorganizat, creându -se două trepte de expertizare –prima
expertiză și noua expertiză – corespunzătoare celor două categorii de laboratoare criminal istice
interjudețene de la Bucu rești și Cluj Napoca și Laboratorul Central de Expertiză Criminalistică,
care funcționa în subordinea Ministerului Justiției (Decretul 648/ septembrie 1969).
Ca urmare a reorganizării fostului Laborator Central de Expertize Crim inalistice, care
s-a desființat p rin H.G. nr. 368/1998 , s-a înființ at Institutul de Expertize Criminalistice
București (I.N.E.C .) în subordinea Ministerului Justiției.
Într-o ierarhie a mijloacelor de identificare criminală, cea bazată pe urmele de mâini este
situată deasupra tuturor celorlalte, deoarece:
– a servit în ultimii 100 de ani la identificarea corectă a criminalilor;
– nu au fost găsite niciodată două amprente asemănătoare în miliardele de comparări făcute
normal sau automat de calculatoare;

24Ibidem.
25 Ibidem.
26 Dr. Doru Ioan Cristescu în lucrarea Institutul Naț ional de Expertize Criminalistice București din
cadrul Ministerului de Justiție (I .N.E.C. ) și activitatea expertală din perspectiva prevederilor noului
cod de procedură penală.
http://gpaduraru.ro/documents/ExpertizacriminalisticadinperspectivanouluiCodd eprocedurapenala.pdf
accesat on line 06. 02.2015 .

– urmele de mâini constituie esența bazelor de date ale poliției ce urmăresc trecutul criminal
al indivizilor din întreaga lume;
– a rămas de -a lungul timpului cea mai folosită dovadă criminalistică din lume – în cele mai
multe jurisdicții numărul cazurilor rezolvate prin folosirea identificării pe baza urmelor de
mâini depășește numărul total al cazurilor rezolvate prin toate celelalte metode de
identificare;
– continuă să se extindă ca lider al metodelor de identificare al persoanelor cu mii de urme de
mâini introduse zilnic în bazele electronice de date pentru stocarea amprentelor;
– surclasează, deocamdată, sistemul de identificare a persoanelor pe baza ADN -ului și toate
celelalte sisteme de identificare prin numărul mare de criminali, violatori și alți infractori
periculoși identificați (identificarea pe baza urmelor de mâini rezolvă de cel puțin zece ori
mai multe cazuri cu suspect necunoscut decât metoda ADN, în cele mai multe dintre
jurisdicții)27.

CAPITOLUL III

CERCET AREA URMELOR DE MÂINI

1. Cercetarea la locul faptei
………………………….. …………………………………………………………………………………..
2. Relevarea urmelor papilare28

Relevarea este activitatea de punere în evidență a profilului papilar a unei urme latent e,
folosind tehnici și procedee specifice în scopul fixării, ridicării, prelucrării ulterioare. Procedura
aleasă depinde de mai mulți factori, cum sunt :
– natura suportului (absorbant sau neabsorbant, poros sau neporos),
– forma suportului,

27 Constantin Pletea , în lucrarea Dactiloscopia – certitudine sau incertitudine, lucrare ce face parte din
seria de sesiuni de comunicări științifice Fațetele juridice ale societății românești actuale , Ed Si tech,
Craiova, 2008, p. 34,
http://www2.spiruharet.ro/facultati/drept -valcea/cercetare/839254f1dfc83fbd7cc858e2337dd00c.pdf
accesat on line 25.11.2014 .
28 La elaborarea acestui capitol s -a folosit exclusiv Manualul de bune practici privind procedura
cercetării la fața locului , emitent Institutul de Criminalistică al Poliției Române, anexă a Ordinului
privind CF L nr. 182/ 14.08.2009 (M.A.I.) și nr. 1754/C/05.08.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, p 59 și urm.

– plasticitatea meterialului ( un supo rt cu plasticitate ridicată cum este plastilina de exemplu,
necesit ă o abordare diferită față de un suport ceramic sau metalic),
– modul de formare al urmei (latentă, prin stratificare, prin destratificare) și natura substanței
din care este constituită urma, în cazul ultimelor două.situații,
– culoarea materialului,
– vechim ea, presiunea și dinamicitatea urmei,
– condiții de mediu ș i ambient (umezeală, temperatură ),
– tipul de examinări ulterioare ce se doresc a fi i ntreprinse ( ex. examinări ADN),
– posibilitatea de a interveni asupra materialului suport.
Dacă sunt necesare metode speciale de relevare, obiectul pe care se află urma se ridică
ca atare, examinarea și relevarea efectuându -se la laborator.
În funcție de situația de la fața locului se pot folosi următoarele metode pentru relevarea
urmelor papilare :

2.1.Relevarea urme lor papilare latente cu
ajutorul pulberilor și a pensulelor.

Această metodă este cea mai veche și cea mai cunoscută metodă folosită pentru
evidențierea urmelor papilare. O condiție principală pentru eficiența acesteia este ca suprafața
suportului să nu fie umedă sau lipicioasă. Metoda se aplică urmelor relativ recente, cu un
interval scurt între momentul comiterii faptei și momentul efectuării cercetării la fața locului.
Există o mare varietate de tipuri de pulberi, care diferă din punct de vedere al c ulorii,
granulației și compoziției .
Pulberea argintie (argentorat) este o pulbere de aluminiu cu granulație foarte fină, cu un
grad ridicat de aderență. Este potrivită pentru urmele papilare mai vechi și/sau slab imprimate,
având aplicabilitate pe supraf ețe metalice,
magnetizabile și pentru suporturi netede, în special
sticlă, porțelan, și pentru toate suprafețele
nonporoase, lustruite, lăcuite, etc.

Fig. 43 Urmă relevată prin prăfuire
cu pulbere argintie .

Dezavantajul folosirii acestui tip de pulb ere este că poate îmbâcsi foarte ușor urma,
datorită aderenței foarte puternice la suport . Din acest motiv, nu se va folosi pe suprafețe
rugoase sau poroase. Argentoratul se utilizează cu o pensulă din păr de veveriță sau cămilă,
pensulă zephyr ori pens ulă din puf cu pulverizator.
Pentru ridicarea urmei se folosește folie de culoare contrast, folie transparentă sau
scotch aplicat pe suport lucios, negru.
Pulberea neagr ă sau negru de fum cum mai este denumită, este potrivită în special pe ntru
umele recente pe suprafețe de porțelan, ceramică, marmură, sticlă, suprafețe laminate, hârtie
netedă etc. Ca și în cazul pulberii argintii, și negrul de fum se poate aplica cu ajutorul unei
pensule, i ar în cazul suporturilor de mic i dimensiuni, în gener al hârtie , pulberea poate fi aplicată
direct pe suport , împrăștiindu -se prin mișcarea suportului (metodă nedistructivă).
Pentru ridicarea urmei se folos ește folie cu gelatină de culoare contrast sau transparentă
ori scotch, care ulterior se fixează pe o coală alb ă, lucioasă .
Pulberile magnetice sunt potrivi te atât pentru suprafețe pe care nu se pot folosi pulberile
ne-magnetice, convenționale, cât și pentru relevarea urmelor papilare pe suprafețe relativ
poroase, cum ar fi lemnul, pielea, hârtia și texti le, ori pe suprafețe lucioase. Aceste pulberi nu
se pot utiliza pe metale magnetizabile, suporturi de stocare digital audio -video , cărți de credit
etc. Pentru ridicarea urmei se folosește folie cu gelatină de culoare contrast, folie transparentă
ori scotch care se fixează pe o coală lucioasă de contrast.
Pulberile magnetice pot avea diferite culori, negru, bicromatică, argintie, ori pot fi
fluorescente verde, roșie, galbenă și se aplică cu ajutorul pensulelor magnetice. Dacă se
utilizează o pensulă cu păr de veveriță sau cămilă, particulele metalice vor adera la perii
pensulei și vor zgâria urma. În cazul pulberilor fluorescente, în timpul relevării se utilizează o
sursă cu lumină ultravioletă.
Pulberile fluorescente se folosesc la
relevarea urme lor latente de pe orice
supra față, în special cele lucioase, neporoase,
multicolore, în cazul cărora nu se poate realiza
un contrast clar folosind celelalte pulberi, dar
pot fi folosite și pentru suprafețe rugoase,
metalice neșlefuie sau nevopsite, cu exce pția
celor fluorescente magnetice.
Fig. 44 Relevare cu pulbere magnetică

fluorescentă

Aceste urme se ridică pe folie de culoare neagră, folie transparentă sau s coch care
ulterior se fixează pe coală neagă, lucioasă .
În cadrul procesului de relevare a impresiunilor papilare cu ajutorul pulbe rilor sunt
utilizate următoarele tipuri de pensule :

Fig. 45 Pensul ă cu puf de Marabu – este potrivită
pentru orice suprafață netedă, este foarte fi nă și
prezintă risc redus de deterioare a urmeicând este
utilizată corect. Se utilizează împreună cu pulberi
nemagnetice și nemetalice, cel mai frecvent pentru
relevarea urmelor papilare cu pulbere albă, neagră și
fluorescentă. Nu se utilizează pe suprafeț e ude, umede
sau gresate, se poate deteriora ș i poate fi folosită împreună cu un pulverizator cu pompă,
în special pentru relevarea urmelor papilare
pe suprefețe verticale.

Fig 46 Pensulă din fibră de sticlă, potrivită
pentru orice suprafață ce se utiliz ează
împreună cu pulberi nemagnetice, cel mai
adesea argentorat și pulbere neagră.

Fig. 47 Pensula cu păr de veveriță , potrivită
utilizării pe orice suprafață, se utilizează cu pulberi
nemagnetice, în special negru de fum și bicromatică.

Fig. 48 Aplicatoare magnetice folosite
numai pentru pulberile magnetice și sunt
potrivite pentru orice suprafețe.

2.2.Relevarea urmelor papilare latent e folosind
substanțe și tehnici speciale

Aceste tehnici se utilizează în condiț ii de laborator întrucât relevarea se realizează cu
substanțe chimice corozive, toxice, iar folosirea acestor substanțe necesită asigurarea măsurilor
de protecție corespunzătoare, cum sunt ochelarii de protecție, mască pentru protecția împotriva
aerosolilo r, mănuși, hote de aerisire.
Există mai multe substanțe chimice care, utilizate în condiții speciale de laborator și prin
procedee specifice, constituie metode ce permit relevarea urmelor papilare mai noi sau chiar
foarte vechi, aflate pe suprafețe diver se (ex. leucoplast, cărămidă), aflate în diferite condiții, de
exemplu ude sau umede, ori ruginite .
Un exemplu de astfel de substanță este ninhidrina, un revelator folosit î n analiza
cromatogafică a aminoacizilor, fiind utilizată, î n descompunerea unei pr oteine în aminoacizii
componenți. Relevarea cu această substanță se bazează pe reacția cu aminoacizii din secrețiile
umane, pentru dactiloscopie prezentând interes secrețiile prezente pe crestele papilare. Această
metodă, este una din rarele metode ce perm it relevarea urmelor papilare foarte vechi de pe
obiectele cu suprafețe poroase care au în compoziția lor hârtie, carton în diferite compoziții și
cantități.
Aplicarea soluției de ninhidrină pe obiectele purtătoare se poate face prin tamponare cu
vată, p rin pulverizare, prin scufundarea într -o tavă sau alt recipient timp de câteva secunde.
După aplicarea soluției și după scurgere, obiectele se suspendă pe un su port, într -o încăpere
întunecoasă pentru un timp de 12 până la 24 de ore. Procedura se poate repeta, în caz de rezultat
nesatisfăcător. Trebuie reținut faptul că soluția de ninhidrină deteriorează parțial sau total
suportul, iar pentru acest motiv metoda se folosește după efectuarea tuturor examinărilor și
determinărilor de interes.
Accelerarea rel evării cu această substanță poate fi realizată prin uscarea sup ortului cu o
sursă de căldură sau așezarea documentului într -o învelitoare cartonată peste care se trece cu
fierul de călcat cu aburi . Documentele sau hărtiile tratate rămân sensibile mult timp , și de aceea
nu trebuie să se expună la lumină timp îndelungat și nici nu trebuiesc atinse.
Urmele papilare relevate prin această metodă se ridică pe hârtie metrică.
Alte substațe folosite sunt DFO, un analog al ninhidrinei, soluția S.P.R., (Small Pa rticle
Reagent ) care poate fi folosită și pentru relevarea urmelor papilare de pe suprafețe aflate sub
peliculă de apă, negrul de Sudan, violetul de Gențiană, roșu Baxic 28 și multe altele.

…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

CAPITOLUL IV
EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ
A URMELOR DE MÂINI

……………………………………………………………… ………………………….. ………

3. Sistemul automat de identificare
pe baza impresiunilor papilare ale persoanelor AFIS
3.1.Reglementare legal ă

Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS 2000) a fost implementat
de către Poliția Română încă din anul 1996 și a marcat un pas important pe linia modernizării
poliției tehnico -științifice. Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană și deschiderea
spațiului de călătorie european au scos și mai mult în evidență facilitățile sistemului, care
permi te identificarea pe baza amprentelor papilare a persoanelor cu identitate falsă sau care au
comis fapte antisociale în afara țării .29
În luna august 2008 au in trat în vigoare Deciziile 615/JAI și 616/JAI , scopul acestor decizii
fiind accelerarea cooperării polițienești și judiciare transfrontaliere dintre țările Uniunii
Europene în materie penală. C ele două acte reglementează, printre altele, schimbul automat de
date de referință între statele membre, stabilind obligativitatea implementării prevederilor
acestora până la data de 26 august 2011. De asemenea, prin aceste decizii este stabilită o
procedură specială de evaluare în vederea operaționalizării schimbului de date și sunt impuse o
serie de notificări privind punctele naționale de contact și declarații referitoare la capacitățile
maxime de căutare pe zi (de date dactiloscopice ale persoanelor identificate și de date
dactiloscopice ale persoanelor încă neidentificate) ce urmează a fi prezentate Secretariatului
General al Consiliului Uniunii Europene30.

29 http://igpr.ro/Criminalistic/labor ator_baze_de_date.htm#PRINTRAK . accesat on line 16.02.2015.
30 Notă de fundamentare a O.G. nr 10/ 25.07 2012.
http://gov.ro/ro/print?modul=subpagina&link=nota -de-fundamentare -og-nr-10-25-07-2012 , accesat on
line 16. 02. 2015.

În sistemul AFIS se regăsesc date dactiloscopice prelevate și stocate în temei ul
următoarelor acte normative:
Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată, cu completările ulterioare
prin Ordonan ța de urgență 216/200831
– art. 5 (1) Evidența informatizată a cazierului judiciar și evidența informatizată dactiloscopică
se organizează și funcționeaza în cadrul Poliției Române, care asigură și coordonarea
activităilor desfășurate în aceste domenii.
– art. 8 (2) În cazul persoanelor fizic e, înregistrarea se face și dactiloscopic, în situatiile
prevăzute în prezenta lege, prin luarea impresiunilor digitale și palmare, necesare pentru
identificarea dactiloscopică a persoanelor înregistrate și cunoașterea exactă a situației lor
juridice.
(3) În scopul înregistrării și identificării dactiloscopice, în cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române funcționează un serviciu de specialitate pe probleme de dactiloscopie, cu
compartimente distin cte la nivelul serviciilor județene de profil și al Direcției Generale de
Poliție a Municipiului Bucureș ti.
– art. 16 (1) Organul de urmă rire penal ă sau instanța de judecată poate dispune efectuarea
identifică rii dactiloscopice a unei persoane în cazurile în care aceasta nu prezintă un act de
identitate s au există suspiciuni asupra autenticitătii actului prezentat, uzează de nume sau act e
de identitate false ori există indicii temeinice că a săvarșit o faptă prevăzută de legea penală .
(2) Identificarea dactiloscopică decadactilară se face la cazierul judi ciar central din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române, precum ș i la cel local organizat la nivelul
inspectoratelor de poliție judetene, respectiv al Direcț iei Generale d e Poliție a Municipiului
București, în a că rui raza teritorială se află lo cul de naștere al persoanei în cauză .
Legea nr. 218/200232 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu
modificările și completările ulterioare (Legea 60/2009 ):
– art. 26 alin. (1) pct. 13 date dactiloscopice aparținân d persoanelor fizice dispărut e;
– pct. 15 urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locul ui;
– art. 31 al. 1 lit. l la cererea persoanelor interesate sau in scopul identificarii criminalistice a
persoanelor care au savarsit infractiuni ori sunt suspecte de savarsirea unor infractiuni, la
prelevarea sau, dupa caz, la procesarea de profile genetice, amprente papilare, imagini
faciale, semnalmente, semne particulare si orice alte date biometrice, stocate in baza de dat e
criminalistice.

31 http://www.dreptonline.ro/le gislatie/cazierul_judiciar.php , accesat online 16. 02.2015.
32 Legea nr.218/2002 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_politiei_romane.php , accesat on line
16.02.2015.

Legea nr. 122/200633 privind azilul în România, cu mod ificările și completările
ulterioare (art. 44) și Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 441/2008
pentru stabilirea atribuțiilor autorităților responsabile cu implementarea datelor în sistemul
Eurodac și pentru stabilirea metodologie i practice de cooperare în vederea aplicării
regulamentelor europene în domeniu, cu modificările ulterioare – solicitanții de azil;
– art.44. 1) Odată cu depunerea cererii de azil Oficiul Național pentru Refugiați sau celelalte
autorități competente prev ăzute la art. 35 vor preleva amprentele tuturor solicitanților de azil
care, potrivit declarațiilor acestora, au împlinit vârsta de 14 ani, urmând ca aceste date să fie
transmise și stocate pe suport hârtie în cartoteca Oficiului Național pentru Refugiați și în format
electronic în baza de date națională AFIS (Sistemul automatizat de comparare a amprentelor).
(2) Transmiterea și prelevarea amprentelor solicitanților de azil se fac cu respectarea
prevederilor referitoare la principiul confidențialității și p rotecției datelor cu caracter personal,
urmând ca persoana în cauză să fie informată în scris referitor la acest fapt.
(3) Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, amprentele prelevate în
condițiile prevăzute la alin. (1) sunt transmise și stocate și în baza de date europeană
EURODAC (Sistemul european de identificare automată a amprentelor)
Legea nr. 291/200834 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Înaltul
Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Organizația Int ernațională pentru Migrație
privind evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecție
internațională și relocarea ulterioară a acestora, semnat la București la 8 mai 2008, și pentru
reglementarea unor aspecte procedurale de implementare a acestuia
– art 4. 1) Persoanele care fac obiectul Acordului și care au împlinit vârsta de 14 ani au obligația
de a se supune amprentării.
(2) Datele obținute potrivit alin. (1) sunt stocate pe suport hârtie în cartoteca structurii
desem nate pentru implementarea Acordului și sunt transmise în format electroni c în baza de
date națională AFIS – Sistemul automatizat de comparare a amprentelor.
La nivel central, Sistemul AFIS este gestionat de către Institutul Național de
Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, unitate ce asigură și
procesarea cererilor de asistență în domeniul cooperării polițienești internaționale în ceea ce
privește schimbul de date dactiloscopice.

33 Legea nr.122/2006,
http://legeaz.net/legea -122-2006 -azilul -romania/articolul -44-procedura -ordinara -procedura -de-azil,
accesat on line 16.02.2015 .
34 Legea 291/2008 http://www.legex.ro/Legea -291-2008 -90966.aspx , accesat on line 16.02.2015 .

Sistemul AFIS PRINTRAK BIS a devenit opera țional la nivel național în cursul lunii
iulie 2007 și în concordanță cu prevederile acordurilor internaționale a devenit Punct Național
de Contact pentru schimbul de date dactiloscopice cu sistemele europene similare35.
3.2 AFIS -PRINTRAK BIS – date tehnice 36
Sistem ul AFIS PRINTRAK BIS (Printrak Biometric Identification System) este
fabricat în S.U.A. de concernul Motorola – Printrak, fiind vârful de gamă în tehnologia
identificării biometrice și reprezentând ultima versiune în examinarea dactiloscopică.
– Asigură posibilitatea examinărilor comparative ale amprentelor degetelor și palmelor;
– Oferă premisa informatizării evidenței dactiloscopice decadactilare a cazierului judiciar la
nivel local și central;
– Facilitează și sporește operativitatea examinării comp arative a amprentelor papilare la
nivelul fiecărui Inspectorat Județean de Poliție;
– Contribuie la identificarea persoanelor, a dispăruților și a cadavrelor cu identitate
necunoscută;
– Diferențiază utilizatorul pe baza unui identificator unic (ID) și oferă c onexiunea cu alte
baze de date, gen evidența nominală a Sistemului Național de Evidență Informatizată a
Cazierului Judiciar, Sistemul Național de Evidență Informatizată a Persoanei, INTERPOL,
EURODAC;
– Relaționează prin interfețe cu alte tipuri de echipamen te electronice de amprentare, fixe
sau mobile, amplasate inclusiv în punctele de trecere a frontierei europene de pe teritoriul
României;
– Oferă posibilitatea efectuării căutării rapide pentru două degete solicitate în punctele de
trecere a frontierei;
– Dinamizează timpul de răspuns al
căutărilor și oferă posibilități
multiple de analiză și de interpretare
a imaginilor amprentelor (analiză
3D).

Fig. 53. Captură ecran programul AFIS –
examin ări comparative ale amprentelor.

35 http://igpr.ro/Criminalistic/laborator_baze_de_date.htm#PRINTRAK , accesat on line 16.02.2015 .
36 Ibidem.

CAPITOLUL V VALOAREA PROBANTĂ

Problema valorii probante a urmelor papilare în identificarea criminalistică a
persoanelor comport ă două aspecte, calitativ și cantitativ.
Având în vedere aspectul calitativ al unei urme, acesta face referire la valoarea fiecărui
elemen t al acesteia în parte. Unii autori consideră că o particularitate a unei urme este mai
relevantă decât o serie de elemente obișnuite. În acest sens, încă din anul 1929 Edmond Locard
a remarcat că o astfel de particularitate este “de 100 de ori mai semnif icativă decât o serie de
bifurca ții din zona marginală ” , iar “patru sau cinci puncte bine grupate în centrul figurii,
conving mai mult decât 12 sau 15 bifucații răspândite la periferia desenului “.37
Criteriul cantitativ în dactiloscopie îl reprezintă “Re gula celor 12 puncte” formulată de
Balthazard, menționată anterior , metodă ce este uzitată în numeroase state europene și din
America de Sud, precum și în Japonia. La polul superior al numărului de puncte coincidente
necesare unui concluzii de identitate s e află Italia – cu 16 -17 puncte, iar a cel inferior Africa de
Sud – 7 puncte, zona mediană – 8-12 puncte – fiind ocupată de state p recum Germania, Suedia,
Olanda38. Raționamentul ce a sta t la baza acestei reguli, bazat pe calcule matematice, a plecat
de la constatarea din practica judic iară că la locul faptei se găsesc de obicei impresiuni dig itale
fragmentate, astfel încât valoarea identificatoare a acestora este proporțională cu numărul de
detalii pe care le conține. Ca rezultat al formulei sale, în preze nța a 17 cifre – coincidențe,
trebuie să se examineze circa 17 miliarde de amprente, adică 1 miliard 700 milioane de
persoane, populația planetei fiind estimată la data efectuării studiului (1911) la un miliard și
jumătate. În prezența celor 17 elemente id entice nu exista nicio posibilitate ca două amprente
asemănătoare să provină de la două persoane diferite. Balthazard a spus totuși că “în cercetările
medico -legale numărul coincidențelor poate fi scăzut la 12 sau 11 dacă suntem siguri că
criminalul nu est e un locuitor oarecare al globului, ci un e uropean, un francez, locuitor al unui
oraș sau sat “.39 Făcând calcule similare, dar plecând de la criterii diferite, Galton a ajuns la

37 Nicoleta – Elena Buzatu, op. cit . p. 60.
38 Ioana Ionescu în Considerații privind metodologia de efectuare a expertizei traseologice,
http://www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2007/2007 -01/Ionescu%20Ioana.doc , accesat on line
23.02.2015 .
39 Nicoleta – Elena Buzatu, op. cit . p. 61.

concluzia că numai la un număr de 64 miliarde de impresiuni digitale s -ar putea întâlni două
perfect identice40.
România a adoptat în trecut regula celor 12 puncte, în practică afirmarea certă a identității
putându -se face pe ba za unei amprente care prezintă un număr mai mic de elemente comune
decât o recomandă Balthazard41.
Experti za criminalistică reprezintă un mijloc eficace, științific, fundamentat de
determinare a unor fapte ce vor intra în raționamentul or ganului judiciar, fără să fie unicul
element pe care se întemeiază soluția judiciară. Forța probantă a unui fapt determinat pe cale
de expertiză ori alt mijloc de probă, este dată numai de concordanța cu realitatea, nefiind
suficientă identificarea obiectelor și ființelor după urmele lăsate, în cauză interesând și stabilirea
unei legături între timpul și spațiul în care s -au fo rmat urmele cu săvârșirea faptei. Altfel spus,
este necesar să se determine și posibilitatea producerii urmelor în momentul acțiunii
infracționale, iar în cazul stabilirii unor împrejurări certe, care exclud această ipoteză, trebuie
admis că urmele puteau fi produse cu altă ocazie. Lăsarea unei impresiuni digitale la locul
săvârșirii unui furt, de către o persoană identificată prin expertiza dactiloscopică nu
demonstrează prin ea însăși că acesta a săvârșit fapta, obiectul pe care a fost găsită urma putând
fi dus la locul faptei din altă parte sau urma să fi fost lăs ată acolo anterior sau ulterior comiterii
infracțiunii42. Așadar, concluziile expertizei dactiloscopice se coroboreză cu celelalte probe
administrate.

40 Valentin Sava. op., cit. , p. 25.
41 Nicoleta – Elena Buzatu, op. cit . p. 61 .
42 Lucian Ionescu, Dum itru Sandu , op cit ., p.210.

BIBLIOGRAFIE

– Beliș Vladimir , Medicină legală , Ed. Juridică 2006, București
– Butoi Tudorel , Psihologie Judiciară – Curs Universitar , Ed Trei, București, 2012
– Buzatu Nicoleta – Elena , Criminalistică , Ed. Pro Universitaria, București, 2013
– Colectiv , Tratat practic de criminalistică , vol. I, Editat de Ministerul de Interne, Serviciul
Editorial, Presă și Propagandă în rândul populației, București
– Colectiv , Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului , emitent
Institutul de Criminalistică al Poliției Române, anexă a Ordinului privind CFL nr. 182 /
14.08.2009 (M.A.I.) și nr. 1754/C/05.08.2009 Parchetul de pe lângă Înal ta Curte de Casație
și Justiție.
– Constantin Radu, Drăghici Pompil, Ioniță Mircea, Expertizele mijloc de prob ă în
procesul penal , Ed. Tehnică, București, 2000
– Golubenco Gheorghe , Criminalistica : obiect, sistem, istorie , Tipografia Centrală, Chișinău, 2008
– Ionescu Lucian, Sandu Dumitru , Identificarea criminalistică, Ed. Științifică, București,
1990
– Labo Grigore Nicolae , Cercetarea criminalistică , Ed. Pro Universitaria, București, 2013.
– Molcuț Emil , Drept privat roman -terminologie juridică romană , Ed Universul Juridic,
București, 2011
– Oprea Ioan, Pamfil Carmen – Gabriela, Radu Rodica, Zăstoiu Victoria , Noul
dictionar universal al limbii române, Ed. Litera Internațional, București – Chișinău, 2008
– Sava Valentin , Manual de dactiloscopie, Imprimeria și Legătoria Penitenciarului
Văcărești, Biblioteca Institutului Medico – Legal Profesor Dr. Mina Minovici, București,
1943
– Stancu Emilian , Tratat de Criminalistică, Ed. Universul Juridic, București, 2004
LEGISLAȚIE
– Codul de procedură penală, Ed. Hamangiu, București, 2014 .
– Legea 117/2011 privind regimul armelor și munițiilor
– Legea 218 /2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române
– Legea 60/2009 pentru completarea art. 31 din Legea 218 /2002
– Legea 291/2008, pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Înaltul
Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Organizația Internațională pentru

Migrație privind evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă
de protecție inte rnațională și relocarea ulterioară a acestora, semnat la București la 8 mai
2008, și pentru reglementarea unor aspecte procedurale de implementare a acestuia.
– Legea 122/2006 privind azilul în Româ nia.
– Notă de fundamentare a O.G. nr. 10 /2012 pentru crearea cadrului legal necesar căutării
automatizate a datelor de referință în relația cu statele membre ale Uniunii Europene și
asigurării recunoașterii activităților de laborator refer itoare la datele dactiloscopice.
– O.U.G. nr. 216/2008 pentru modificarea și com pletarea Legii nr. 290/2004 privind cazierul
judiciar.
RESURSE INTERNET :
– Guvernul României, www.gov.ro
– Poliția Română, www.igpr.ro
– Societatea Română de Criminologie și Criminalistică www.criminologie.ro , Ioana Ionescu în
Considerații privind metodologia de efectuare a expertizei traseologice
– Editura Ministerului Afacerilor Interne, www. editura.mai.gov.ro
– Viorel Vasile, Investigarea și cercetarea infracțiunilor contra vieții, integrității
corporale și sănătății persoanei , Colecția Repere Juridice , București, 2013
– Criminalistica by Predescu Silviu, www.criminalistic.ro
– Gabriel Păduraru forensic scientist , www.gpaduraru.ro
– Doru Ioan Cristescu în Institutul Național de Expertize Criminalistice București din
cadrul Ministe rului de Justiție (I.N.E.C. ) și activitatea expertală din perspectiva
prevederilor noului cod de procedură penală
– Google Books , www.books.google.ro
– Beșu Benoni, Clasificarea generală a urmelor, Ed. AIT Laboratoires s.r.l. , București,
2000 ,
– Emilian Stancu , Procedee tactice folosite în investigațiile penale , Ed. AIT Laboratoires
s.r.l, București, 2011
– Univ ersitatea Spiru Haret , www.spiruharet.ro
– Constantin Pletea în Dactiloscopia – certitudine sau incertitudine, lucrare ce face parte
din seria de sesiuni de comunicări științifice Fațetele juridice ale societății românești
actuale , Ed Sitech, Craiova, 2008,
– Valerică Vlădoi în Expertiza criminalistică – dispunerea și efectuarea acesteia.
Expertiza criminalistică grafică, lucrare ce face parte din seria de sesiuni de comunicări
științifice Fațetele juridice ale societății românești actuale , Ed Sitech, Craiova, 2008
– Drept Online , www.dreptonline.ro

– LegeAZ , www.legeaz.net.ro
– Legex, www.legex.ro
– EuroAvocatura ,www.euroavocatur a.ro
– U.S. National Library of Medicine , www.nlm.nih.gov
– Discuss Japan – Japan Foreing Policy Forum , www.japanpolicyforum.jp ,
– Tamura Yoshiya, The English Essays of Minakata Kumagusu – Centering on his
Contributions to “Nature”
– Bio, www.biography.com
FOTOGRAFII :
Fig. 1 http://www.thejeffreymacdonaldcase.com/html/hall05.html , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 2 http://bibliotekar.ru/criminalistika -1/56.htm , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 3 http://www.forensicmag.com/articles/2011/12/crime -scene -basics, accesat on line 04.12.2014.
Fig. 4 http://bibliotekar.ru/criminalistika -1/56.htm , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 5 http://bibliotekar.ru/criminalistika -1/56.htm , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 6 http://dentistry.otago.ac.nz/research/oralmicro/forensic_d.html , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 7 Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic
Fig. 8 http://unipol -service.ru/poleznoe/mark irovka_shin.html , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 9 Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic
Fig. 10 și 11 http://www.eticamedicala.ro/mod/folder/view.php?id=183 ,
accesat on line 04.12.2014.
Fig. 12 http://www.mackscriminallaw.com/the -science -firearms/ , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 13 Valentin Sava , Manual de dactiloscopie, Imprimeria și Legătoria Penitenciarului Văcărești,
Biblioteca Institutului Medico -Legal Profesor Dr. Mina Minovici, București, 1943. p. 17
Fig. 14 http://onin.com/fp/fphistory.html , accesat on line 04.02.2015.
Fig. 15 -16. Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic
Fig. 17 http://es.slideshare.net/nellychavezm/conservacion -6, accesat on line 04.12.2014
Fig. 18 http://www.lactualite.com/societe/biometrie -faites -voter -vos-doigts/ , accesat on line
04.12.2014.
Fig. 19 Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic
Fig. 20 http://www.realtypress.ru/novosti -/novosti/30 -03-2009 -.html , accesat on line 04.12.2014.
Fig. 21 – 34 Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic
Fig. 35 http://www.newspad.ro/STIMPEX -este-recunoscuta -pentru -produsele -de-uz-criminalistic –
realizate,22216.html , accesat on line 10.02 2015.
Fig. 36 – 39 Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic
Fig. 40 http://www.leelofland.com/wordpress/a -detectives -third -eye-the-krimesite -imager/ , accesat on
line 10.02.2015
Fig. 41 http://copman.com/afis/kr imesite/ accesat on line 10.02.201.

Fig. 42 http://www.ager.ro/compania/referinte/vehicule -de-interventie -si-solutii -pentru-eficienta –
operativa, accesat on line 10.02. 2015,
Fig. 43 http://pila.szkolapolicji.gov.pl/joomla/slady -daktyloskopijne/czesc -3.html, accesat on line
11.02. 2015.
Fig.44 http://www.venus2000.ro/ro/mid/Produse -cercetari -criminalistice/Pulberi -fluorescent –
magnetice , accesat on line 11.02. 2015.
Fig 45 – 48 http://www.venus2000.ro/ro/mid/Produse -cercetari -criminalistice/Pensule -si-aplicatoare ,
accesat on line 11.02.2015.
Fig. 49 http://youtu.be/Ys lgEc3t9rg, accesat on line 13.02.2015 .
Fig. 50 http://www.venus2000.ro/ro/mid/Produse -cercetari -criminalistice/F olii-pentru -prelevarea –
amprentelor , accesat on line 13. 02.2015.
Fig. 51 Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic
Fig. 52 Lucian Ionescu , Dumitru Sandu, Identificarea criminalistică , Ed Ș tiințifică, București 1990,
fig. 89, p. 164.
Fig. 53 Ministerul Administrație i și Internelor – I.P.J. Serviciul Criminalistic