VALOAREA PARTENERIATULUI DINTRE ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ [631865]

VALOAREA PARTENERIATULUI DINTRE ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ
ÎN DEVENIREA MORALĂ ȘI SPIRITUALĂ A ELEVILOR

DE SCHIMBAT TITLUL

2

Valoarea parteneriatului dintre scoală și biserică în devenirea morală și spirituală a
elevilor, reprezintă un studiu care tratează prin tr-o nouă abordare problemele educației morale și
spirituale a elevilor. Sunt elucidate problemele ce țin de conexiunea dintre stat și religie în
condițiile tranziției de la societatea totalitaristă la cea democratic ă și educația spiritual -morală a
tinerii generații; tipurile și formele de parte neriate educaționale în formarea personalității
elevului; metodologia eficientizării parteneriatului Școală -Biserică în educația morală și
spirituală a elevilor. Totodată, este elucidată esența experimentului pedagog ic privind
eficientizarea parteneriatulu i Școală -Biserică în domeniul educației moral -spirituale a elevilor și
rezultatele lui. De asemenea, sunt prezentate întrebările / conținutul sondajului sociologic utilizat
în procesul chestionării cadrelor didactic e, părinților și elevilor, efectuat cu s copul de a determina
atitudinea lor față de parteneriatul educațional Școală -Biserică, care demonstrează necesitatea
stringentă a colaborării dintre ele în vederea soluționării și diminuării problemelor educaționale
prin desfășurarea activităților comune î n parteneriat.

3
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul 1. Conexiunea dintre stat și religie în condițiile tranziției de la societatea
totalitaristă la cea democratică și educația spiritual -morală a tinerii generații
1.1. Considerațiuni generale despre locul și rolul religiei în viața socială
1.2. Interacțiunea dintre stat și religie în cadrul societății democratice
1.3. Educația spirituală și morală a tineretului
Capitolul 2. Parteneriate educaționale în formarea personali tății elevului
2.1. Parteneriatul educațional formă de comunicare, cooperare și colaborare
2.2. Tipurile de parteneriate educaționale
2.3. Managementu l realizării parteneriatelor educaționale morale și spirituale
Capitolul 3. Metodologia eficientizării par teneriatului Școală -Biserică în educația mo rală
și spirituală a elevilor
3.1. Fundamente manageriale ale realizării parteneriatului Școală -Biserică
3.2. Modelul managerial de eficientizare a colaborării Școlii cu Biserica
3.3. Metodologia de implementare a modelului managerial de eficientizare a
parteneriatului Școală -Biserică în educația morală și spirituală a elevilor
Capitolul 4. Validarea experiment ală a modelului managerial și a metodologiei elaborate

4.1. Experimentul pedagogic privind eficientizarea parteneriatului Școală -Biserică în
domeniul educației spirituale și morale a elevilor
4.2. Rezultatele experimentului pedagogic
CONCLUZII
BIBLIOGRA FIE

4
INTRODUCERE
Educația în societatea postmodernă bazată pe cunoaștere este axată pe dimensiunea
științifică care conduce, în mod inevitabil, spre o formare unidimensională a personalității umane.
Pentru a depăși acest caracter al procesului instructiv -educativ centrat pe dimensiunea cognitiv –
rațională din societatea informațională, este necesar de a recur ge la alte mijloace eficiente de
educație – morală, religie, tradiții și obiceiuri, care sunt în stare să formeze o tânăra generație
integră , care să înglobeze nu numai dimensiunea cognitiv -rațională, ci și dimensiunile volitive și
afective ale personalită ții.
În condițiile contemporane, posibilitățile pedagogice ale școlii și familiei au devenit
insuficiente pentru organizarea educației spiri tual-morale. Epoca postmodernă se caracterizează
printr -o sporire substanțială a mediului social și mediatic a socie tății de consum asupra devenirii
personalității copilului. Reprezentările despre lumea spiritual – morală care au do minat
comunitatea pedago gică în ultimele decenii și căile de dezvoltare a ei s -au dovedit a fi insuficiente
pentru practica pedagogică a edu cației sociale care erau axate pe idealurile sociale tradiționale
orientate spre „valorile eterne” ale altruismului, solidarității sociale, milosteniei, slujirii binelui
comun.
În procesul făuririi omului, educația este concepută ca o investiție în el, fii nd compusă
din mai multe elemente, organizate în sistem, aflate în strânse rela ții, care fac ca o modificare
produsă în unul dintre ele să se resimtă în celelalte, astfel încât, fiecare element al acțiunii
educative poate fi cauza unui efect și viceversa. Iată de ce problema în cauză reprezintă o
preocupare a întregii societăți care presupune valorificarea optimă a resurselor sale materiale și
umane. La realizarea procesului educ ațional contribuie familia, mediul social, școala, biserica,
instituțiile cultu rale, mass -media și structurile asociative. În constelația acestor factori de e ducare
a tinerei generații, școlii îi revine locul central fiind „principala instituție socială sp ecializată în
pregătirea oamenilor pentru muncă și viață” '1.
Celălalt factor care contribuie la dezvoltarea personalității umane îl reprezintă Biserica.
Ea „compensează nevoia de filiație activă pe o l inie ideatică, prin excelență spirituală ”2.
Influența educativă a Bisericii se realizează prin intermediul orelor de religie desfășurate în
școală, prin slujbele divine din cadrul lăcașelor de cult și prin activitățile caritabile organizate la

1 Cucoș C. Pedagogie. Iasi: Ed. Polirom, 2006, p. 15.
2 Cristea, S. Școala și comunitatea. În: Didactica Pro…Nr. 4/2005, p. 49.

nivel de societate. Astfel, Biserica c ontribuie la instituirea unui proces de educație sistematică,
explicită, din pers pectiva valorilor morale și spirituale.
Astăzi școala, ca și întreaga societate, se confruntă cu mai multe probleme sociale și
educaționale: abandonul școlar, cazuri de violen ță, extinderea pseudovalorilor, criza morală și
spirituală, diminuarea sensibilit ății/empatiei/toleranței față de celălalt, probleme de ordin
psihologic ale copiilor din famil ii socialmente vulnerabile sau ale copiilor ai căror părinți sunt
plecați peste h otare. În aceste condiții, devine un imperativ categoric ca Școala să conlucreze cu
diverși parteneri comunitari, inclusiv cu Biserica ,,pentru a -și conjuga eforturile în vede rea
soluționării sau diminuării problemelor educaționale ”3.
În ultimele decenii, problema dezvoltării spiritual -morale și a educației noilor generații în
baza valorilor tradiționale a devenit un obiect al îngrijorării sociale, care și -a găsit oglindire în
publicistică, în discuții s ociale aprinse, mișcări și inițiative sociale, în experiența pedagogică
actuală și , totodată, în cercetările științifice. Astăzi a devenit clar, că educația elevilor, dezvolt area
spirituală și morală a lor, trebuie să fie integrate în diverse tipuri de act ivitate: în timpul orelor,
în afara lor, în afara școlii, în cadrul activităților social -utile. Timp de câteva decenii în societatea
noastră a avut loc o discuție despre posi bilitatea de a îngloba în programa școlară cursul de religie,
care s -a soldat cu a doptarea Hotărârii Guvernului nr. 596 din 2 iulie 2010 în care a fost stipulat
ca începând cu anul de studii 2010 -2011 , se introduce disciplina „Religia” în calitate de curs
opțional în baza cererii părinților sau a tutorilor legali ai elevilor. Astfel, a apărut posibilitatea de
a contribui la educația spirituală și morală a elevilor p rin intermediul valorilor moral -spirituale și
a normelor religioase.
Școala și Biserica repr ezintă factorii ce formează personalitatea umană la acest început
de mileniu, avân d menirea sacră de a repune în circulație trecutul istoric, stabilind o anumită
continuitate în dezvoltarea colaborării parteneriatului educațional dintre generații și epoci.
Anume trecutul istoric, tipurile de parteneriate educaționale, modul de cugetare și de conduită a
elevilor în evoluția lui istorică, constituie un suport necesar ș i determinant în devenirea și
afirmarea umană. De aceia, actualitatea lucrării este motivată , în mod special, de necesitatea de
a completa, aprofunda și a aborda cercetarea c olaborării factorilor educaționali din societate și,
mai ales, a parteneriatului Ș colii cu Biserica în educația morală și spirituală a elevilor. Dat fiind

3 Vasmas, E. -A. Consilierea și educația păr inților . București: Ed. Aramis, 2002, p. 49.

faptul, că învățămâ ntul constituie un proces firesc, născut, dezvoltat și definit în cadrul Bisericii ,
ar fi important ca acum această instituție divino -umană să participe la procesul de formare moral –
spirituală a elevilor. Astfel, interacțiunea dintre Școală și Biserică rep rezintă o condiție necesară
a succesului dezvoltării spirituale și morale, a educa ției elevilor.
Pentru a realiza în mod practic, un parteneriat durabil dintre Școală și Biserică, trebuie să
se producă o schimbare de valori, atitudini, comportamente la nivelul tuturor factorilor sociali
implicați: cadre didactice, familie, preoți, elevi . Acest parteneriate trebuie să fie construite pe un
sistem deschis, să se afle într -o relație directă cu mediul său exterior și inerent, cu comunitatea
în cadrul căreia funcționează.

CAPITOLUL I. CONEXIUNEA DINTRE STAT ȘI RELIGIE ÎN CONDIȚIILE
TRANZIȚIE I DE LA SOCIETATEA TOTALITARISTĂ LA CEA DEMOCRATICĂ
ȘI EDUCAȚIA SPIRIT UAL -MORALĂ A TINERII GENERAȚII
1.1. Considerațiuni generale despre locul și rolul religiei în viața socială
Cercetările efectuate de specialiștii în studiul religiilor ne vorbesc despre faptu l că
majoritatea oamenilor au raporturi permanente cu religia și cu instituțiile de cult, în ciuda
perpetuării comportamentelor religioase și a ati tudinilor religioase din perioada totalitarist –
comunistă, care a fost dominată, mai ales, la nivelul puterii politice, de ideologia ateistă. Astfel,
s-a dovedit că religia, după cum sublinia pe bună dreptate, psihiatr ul elvețian C.G. Jung, rămâne
una din manifestările cele mai profunde ale sufletului uman4. Prin urmare, credința în divinitate
reprezintă o dimensiune fundamentală a exprimării și afirmării identității individuale și de grup,
deși ea repr ezintă, în societatea contemporană puternic secularizată, o opțiune personală,
contribuind la procesul de inte grare socială a oamenilor prin susținerea unor norme morale5.
Tema religiei constituie o pe rmanentă dispută, adeseori depășind limitele ei. Religia,
reprezintă o condiție necesară de existență a societ ății în virtutea funcției pe care o exercită – de
elaborare, tezaurizare și transformare a unei limbi specifice , simbolice, de care are nevoie
societatea. Este necesar de a studia și a utiliza religia care asigură continuitatea în dezvoltarea
culturală și care este acel depozit unde se păstrează toate comorile – bogăția spirituală reprezentată
sub formă simbolică. Biblia , care a fost și rămâne ca p unct de plecare în tentativa de organizare
a afectelor și faptelor omenești, înfățișează astăzi pentru mulți o instanță prea îndepărtată, a cărei
autoritate a fost minată de zeci de ani de teroare comunistă. În această ord ine de idei, devine
oportună studi erea profundă a Bibliei de către tânăra generație în școală, deoarece ea reprezintă
un tezaur de concepții, de valori morale și spirituale, norme de conduită, ce e bine de utilizat la
justa valoare. Religia se implică, cu grade diferite de impact, în proce sul de socializare a
individului, fiind un depozitar al tradițiilor, care pot fi utilizate în educarea tinerei generații.
Tratarea filosofică cu privire la semnificațiile sociologice ale religiei a găsit în gândirea
celebrului filosof român Mircea Eliade, o confirmare indiscutabilă. El concepe sacrul ca pe un

4 Jung, C.G. Imaginea omului și imaginea lui Dumnezeu; traducere de Maria -Magda lena Anghelescu. București:
Ed. Teora, 1997, p. 21.
5 Ellison, G.Cr.; Sherkatt, E.D. Is Sociology the Core Discipline for the Scient ific Study of Religion? In: Social
Forcea, volume 73; 1995, nr. 4, june, p . 1257.

element intrinsec conștiinței, ceea ce vine să nege deme rsul raționalist, care vede fenomenul
religios ca un studiu preștiințific al evoluției omenirii. Religia, afirm ă M. Eliade, presupune și
afirmă t ranscenderea profanului, oferindu -i omului posibilitatea să perceapă sacrul6.
Filosofia, susține unul din cei mai mari filosofi ai sec. al XX -lea, englezul B ertrand
Russell, preferă deducerea religiei din concepte. El crede că „vom fi obligați să renunțăm la
speranța de a găsi demonstrații filosofice pentru conv ingerile noastre religioase”7. Rațiunea ei
caută fie să impună, fie să desființeze Divinu l în cadrele principiilor logice al identității,
noncontradicției și rațiunii suficiente. Filosofii se străduiesc să afle Cauza primă, principiul
Unului, care, consideră ei, ar rezolva problema umană a rostului geniului nostru pe lume. O Cauză
primă demons trată, însă, neavând incidență cu respectiva problemă, prezintă tot atâta însemnătate
pentru miliarde de destine umane cât un calcul de geometrie analitică. Mai există, în opinia
teologului polonez Leszek Kolakowski, și filoso fia religiei, aplecată asupra „semnificației
acesteia în procesele istorice și asupra modului în care diferite civilizații sau omenirea în tota litate
și-au exprimat prin simboluri religioase percepția destinului lor”8. Dar, „filoso ful discută
probleme care, deși perfect legitime în sine, sunt foarte departe de grijile reale ale persoanelor
religioase și nereligioase, deopotrivă”9.
Religia, prin natura ei, nu e atașată de fenome ne, cărora nu le caută explicarea, în
accepțiunea științifică a termenului și, de aceea, e greu de susținut că omul arhaic era religios.
Filosoful român din perioada interbelică, Nae Ionescu, constată că „cunoștințele religioase n u au
fundarea lor obiectiv ă; adică nu este posibilitate de transmitere obiectivă a lor. Fundarea
cunoștințelor acestora de ordin religios est e de natură strict omenească, subiectivă, adică
umanistă”10. Mai degrabă, religia constituie un demers complex întru mântuirea fiecărui om
credincios de Dumnezeu și veșnicie sacră. Omul, fiind o rațiune axiologizantă, spirit creator în
limitele vieții sale biosociale, parcurge o cale către veșnicie, trebuind să tr eacă prin moarte. El
aspiră să fie mântuit trecând de aici dincolo nu bizuindu -se pe forțele sale relative de aici, ci pe
forța divină absolută , cu care stă în relație încredințătoare. Ideea de cale este întâlnită și în daoism,

6 Eliade, M. Istoria credințelor și ideilo r religioase. Vol. II. București: Ed. ESE, 1986, p. 108.
7 Russel, B. Problemele filosofiei: Traducere de Mihai Ganea: studiu introd uctiv de Mircea Flonta. București: Ed.
BicALL, 2004, p. 102.
8 Kolakowski, L. Religia: Dacă nu există Dumnezeu: despre Dumne zeu, Diavol, Păcat și alte necazuri ale așa
numitei filosofii a religiei ; traducere de Sorin Mărculescu. București: Ed. Humanitas, 1 999, p. 9.
9 Ibidem, p. 10.
10 Ionescu, N. Filosofia religiei. Prefață de N icolae Tatu, Postfață de Mircea Vulcănescu. Ediție îngrijită de Marin
Diaconu. București: Ed. Eminescu, 1998, p. 23.

și în buddhism, ea unind rea litatea finitudinii cu veșnicia ca „împărăție a cerurilor”. În această
privință, în Deuteronom scrie: „Iată eu astăzi ți -am pus înainte viața ș i moartea, binele și răul.
Poruncindu -ți astăzi s ă iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui ș i să
împlinești poruncile Lui, hotărârile Lui și Legile Lui, ca să trăiești și să te înmulțești și să te
binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni”11.
Încă de la începutul c reației sale ca ființă rațională, omul a pus religia la baza existenței
și a cunoașterii sale naturale și supranaturale, făcând ca sentimentul r eligios să fie indispensabil
de-a lungul istoriei omenirii. Religia dintotdeauna, dar, mai ales, astăzi îl ajută pe om să nu
rămână pe treapta inferioară a degradării sale morale, ci îi oferă puterea și curajul de a înainta
spre desăvârșire . Astfel, religi a a fost și rămâne un factor și un mediu de formare a omului.
1.2. Interacțiunea dintre stat și religie în cadrul soc ietății democratice
Relația dintre stat și biserică este un subiect destul de vechi. Dacă în societățile pre –
creștine conducătorul statului (sau al tribului) era deseori și conducătorul religios sau marele
preot, vrăjitorul, șamanul, etc. își avea un rol distinct ca sfătuitor al conducătorului, prin “Dați
dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”12, Biblia introduc e
o idee care se va dovedi extrem de influentă cea a separației dintre stat și religie. Credincioșii din
Imperiul Roman au fost multă vreme persecutați datorită faptului că negau divinitatea
împăraților. După ce creștinismul a fost declarat religie oficial ă, biserica s -a bucurat de o largă
autonomie. Perioada migrațiilor a avut o singură constantă: existența s caunului papal la Roma13.
Biserica a avut întotdeauna dorința de a se manifesta liber și de a fi recunoscută în calitate
de identitate comunitară. De a ceea, relațiile dintre Biserică și Stat trebuie privite dintr -o
perspectivă nu numai legală, ci și în str ânsă legătură cu fenomenul religios pe care omul îl trăiește,
contextul social care îl caracterizează. Din această perspectivă, religia a avut și are m ereu o
dimensiune socială, exercitând influență în societatea tuturor timpurilor și a tuturor popoarelor.
Drept urmare, putem vorbi, la nivel mondial, despre o cultură religioasă, ca parte componentă a
culturii generale.

11 Biblia sau sfânta scriptură. București: Ed. Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991,
30: 15 -16.
12 Evangelia după Matei 22, 21.
13 Șandor, S.D., „ Relația stat -biserică ” Revista Transilvană de Științe Administrative [Online], Volum 4 Număr 8
(1 iunie 2002) , p. 133.

În condițiile societății contempora ne, la acest început de mileniu, a devenit cert faptul că
între stat și religie e bine să existe o intera cțiune dialectică, pe motiv că este necesar de a studia
influența dogmelor și normelor moral -spirituale asupra politicii statului, a utilizării religie i în
realizarea obiectivelor statale, locul și rolul sentimentului religios în dezvoltarea culturii moral e
și spirituale a tinerii generații, în materializarea unui comportament uman civilizat.
În opinia juristului român Barbu Berceanu, statul ca deținător al puterii materiale, dar
neinteresat în mod necesar de a reț ine puterea spirituală, poate: fie să se su bordoneze spiritual
Bisericii, fie să o privilegieze, fie să o lase liberă, despărțită ori să conlucreze cu ea, fie să o
tolereze, fie să se considere cu ea în raporturi de adversitate14. Indiferent de faptul că în Legea
privind cultele religioase și părțile lor componente este stipulat că aceste culte sunt autonome,
separate de stat, egale în dreptur i în fața legii și a autorității publice și discriminarea unui sau altui
cult re ligios se pedepsește con form legislației în vigoare15.
Situația în România este clar diferită de cea existentă în Statele Unite sau în Franța. În
această zonă Biserica Ortodoxă Română a con stituit începând din secolul XIV, în Moldova și
Țara Românească biserica oficială de stat, după modelul bizantin. „Clerul a fost întotdeauna
supus în statele române autorității lumești, rep rezentata prin persoana domnului”.16 În
Transilvania biserica ortodoxă era doar tolerată, spre deosebir e de alte patru religii „recepte”
(catolicism, calvinism, luteranism și unitarianism), care se bucurau de libertate religioasă încă
din 1568. Între 1698 -1701 se petrece unirea cu Roma, ortodocșii din Transilvania au petrecut 60
de ani până să se reorganize ze la nivel de episcopie, ulterior, în 1864 Andrei Șaguna reușește să
refacă vechea Mitropolie a Transilvaniei.
În timpul lui Alexandru Ioan Cuza, în 1863 , se petrece secularizarea averilor mănăstirești,
un an mai târziu Biserica Ortodoxă Română (constitui tă prin unirea bisericilor din cele două
principate) este declarată autocefală. În 1925 se înființează Patriarhia Ortodoxă Română.
În 1948 a fost eliminat învățământul religios din școli, s -au interzis slujbele în spitale,
azile și cazărmi, au fost desfiin țate unități de învățământ teologic. Biserica Unită cu Roma (greco –
catolicii) a fost alipită forțat Bisericii Ortodoxe Române.

14 Barbu, B. Berceanu. Relig ia și dreptul . În: Revista de filosofie, Editura Academiei Române, 1999, n r 3-4, mai –
august, p. 147.
15 Lege privind cultele religioase și părțile lor componente nr. 125 -XVI din 11.05.2007. În: Monitorul Oficial nr.
127-130/546 din 17.08.20, art. 15 (1).
16 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traia nă, vol. III, ediția a pa tra, 1988, pp. 515; 517.

La 4 august 1948 s -a public at Legea pentru regimul general al Cultelor. Erau recunoscute
14 culte: ortodox, romano -catolic, armea no-gregorian, creștin de rit vechi (lipovean), reformat
(calvin), evanghelic – luteran C.A., sinodo -presbiterian, unitarian, mozaic, musulman, baptist,
adventist de ziua a șaptea, penticostal și creștin după Evanghelie, toate având organizarea lor
specifică și lăcașuri de cult.
După 22 decembrie 1989 biserica greco -catolică este reînființată, devenind al 15 -lea cult
oficial.
Prin Constituția din 1991, situaț ia bisericii este reglementată la articolul 29, privitor la
libertatea de conștiință astfel:
(1) Libertate a gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi
îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opin ie ori să adere la
o credință religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de
respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor pro prii, în condițiile legii.
(4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, m ijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire
religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv
prin înlesnirea asistenței reli gioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în
orfelinate.
(6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor
minori a căror răspundere le revine.
Discuțiile pe baza Constituției au fost destul de aprinse. Statul a renunțat pentru prima
dată să mai numească patriarhul. Printre amendamentele respinse trebuie menționate unele
vizând interzicerea prozelitismului religios (după modelul Greciei și pentru protejarea religiei
ortodoxe) înaintată de preotu l-senator Neculai Simion Tatu, obligativitatea învățământului
religios în școli și licee, proclamarea Bisericii Ortodoxe Române ca biserică majoritară17.
Principiile după care s -au ghidat membrii Constituantei în tratamentul aplicat diferitelor culte a

17 Într-una dintre formulările acestui amendament era preluată formularea din Art. 22 al Constituției din 1923:
“Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorități a Românilor, este biserica dominantă în Statul Român”;
omițând continuarea “iar cea greco -catolică are întâietatea față de celelalte culte”.

fost cel de egalitate a cultelor și autonomie a lor18.
În învățământ „(1) Planurile -cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și
profesional includ Religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul
părinților sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și c onfesiunea. (2) La
solicitarea scrisă a părinților sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de
religie”19. Plata orelor este asigurată de stat. Planul cadru de învățământ pentru clasele I -a-VIII-
a prevede o oră pe săptămână în fiecare an pentru religie.20 Astfel, religia este singura disciplină
din aria curriculară Om și Societate care se predă în fiecare an, numărul total de ore fiind de 8
(Geografia sau Istoria, discipline pentru examenul de capacitate au prevăzute între 6 și 10 ore pe
totalul celor 8 ani de școală generală).
În învățământul superior există Facultăți de Teologie la mai multe universități de stat din
țară. Doar la Universitatea „Babeș -Bolyai” există facultăți de te ologie ortodoxă, greco -catolică,
reformată și ro mano -catolică. Aici nu se pregătesc doar preoți, dar și în domeniul asistenței
sociale, în litere și în comunicare.
Scopul învățământului religiei este multiplu. În parte este vorba de dobândirea unei culturi
generale în domeniu. Din alt punct de vedere: „ Poate că prima sarcină a educației religioase rezidă
în formarea bunului creștin, capabil de a cunoaște și a venera valorile sacre”21.
Există anumite plângeri legate de tratamentul de către stat al unor religi i. Cel mai
important este legat de faptul că multe religii nu se pot înreg istra ca și culte oficiale. Printre ele
sunt Martorii lui Iehova, Mișcarea Adventistă pentru Reformă, Biseri ca lui Isus Cristos a Sfinților
Ultimelor Zile (mormonii), Credința Baha'i sunt câteva dintre grupurile care nu au reușit să se
înregistreze. Motivul invocat de către autorități este că art. 13 din Decretul 177/1948 stipulează
că recunoașterea cultelor ofi ciale se face pe baza Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale,
organism care nu mai există22.
Un pericol iminent pentru societatea noastră îl constituie religiile ocultiste și sectele
totalitare, care s -au rupt de o credință importantă și care consi deră doctrina sa religioasă drept
singura adevărată, ce reprimă personalita tea și, prin intermediul zombianismului, o transformă

18 Șandor, S.D., op.cit. , pp. 135-136.
19 Art. 9 din Legea 84/95 republicată cu modificările și completări le ulterioare.
20 Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3638/11. 04.2001, Anexa 1.
21 Constan tin Cucoș, Problema educației religioase. Necesitatea și funcțiile educației religioase, în Biserica și
Problemele Vieții, nr. 1/1998.
22 Șandor, S.D., op.cit., pp. 135 -137.

într-un executant orb al voinței „învățătorului”. Ocultismul înfățișează o mișcare socială destul
de largă, răspândită în difer ite țări, inclusiv în țara noastră. În cadrul acestei mișcări, s -au format
un șir de opinii referitoare la organizarea statală. Teoria ocultistă a sta tului presupune atribuirea
acestei ideologii unui statut oficial, fiindcă cetățenii statului ocultist treb uie să respecte în
permanență ritualurile prescrise lor, care reglementează în mod absolut toate sferele vieții sociale.
În cazul când cineva refuză s ă se supună unei astfel de reglementări, el este amenințat cu moartea,
din motiv că, potrivit concepției r ăsplății tainice, toți oamenii sunt legați între ei și pentru acțiunile
unora pot să răspundă alții, spre exemplu, rudele, apropiații etc. Astfel, dre ptul ocultist, care
reglementează nu numai comportamentul, ci și orice activitate a omului, inclusiv ceea ce nu poate
fi sesizată, trebuie considerat un drept totalitar, care nu poa te să nu moli psească societatea
noastră, deoarece oamenii cuno sc din propria experiența manifestările regimului totalitar.
Având în vedere viitorul relației dintre Stat și Biserică, trebuie să ținem cont de sprijinul
din partea populației, bisericile încea rcă să obțină mai mult decât au obținut până acum. În
general, există o pr esiune destul de importantă pentru o asociere mai strânsă între stat și biserică.
După 1990, a existat o pu ternică reacție de promovare a religiei de către stat, poate și ca urmare
a compensării celor peste 40 de ani de scoatere a religiei din viața publică . Televiziunea publică
ajunsese să aibă un număr destul de mare de ore dedicate religiei, incluzând și tra nsmiterea în
direct a slujbelor. La orice festivitate, inaugurare, ș.a. ofi cialitățile statului se înconjoară de
soboare de preoți.
Există presiuni în direcții diferite: de la un mai mare sprijin pentru biserici la implicarea
mai mare a bisericii în afacer ile statului.
Legea 125 din 18 martie 2002, pentru aprobarea Ordonanței Guv ernului nr. 82/2001
privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitățile de cult aparținând cultelor
religioase recunoscute din România introduce un nou articol: „Art . 3. – (1) Se aloca de la bugetul
de stat, în limita prevederilor bugetare, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, fonduri
pentru […] completarea fondurilor proprii necesare întreținerii și funcționării unităților de cult cu
venituri mici sau fă ră venituri, pentru amenajarea și întreținerea muzeelor cultural -religioase ,
pentru construirea și repararea lăcașurilor de cult, pentru achiziționare a de imobile necesare
desfășurării activității unităților de cult și de asistență socială susținute de ace stea, pentru
sprijinirea activităților de asistență socială organizate de c ultele religioase în spitale, centre de
plasament, cămine pentru bătrâni și alte forme de asistență, pentru susținerea unor acțiuni cu

caracter intern și internațional realizate de cultele religioase din România. (2) De la bugetele
locale se pot aloca fond uri pentru completarea fondurilor proprii, necesare pentru întreținerea și
funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea și repararea
lăcașurilor de cult și pentru conservarea și întreținerea bunurilor aparținând cultelor și care fac
parte din patrimoniul cultural național mobil, precum și pentru activitățile de asistență socială
susținute de acestea.”23
Se poate observa că acest articol per mite sprijinirea financiară a bisericii la orice nivel,
fie de la bugetul de stat, fie de la bugetele locale. Până la adoptarea acestei legi erau permis e
investiții de la buget doar în restaurarea bisericilor declarate monumente istorice (chiar dacă
exista u sponsorizări de la guvern sau prefecturi) 24.
Indiferent că ne place sau nu , societatea contemporană s -a transformat într -o societate în
care dimensiunea, libertatea și alegerea individuală sunt valori fundamentale. Statul are și trebuie
să aibă un rol m ic în viața personală a fiecăruia. În domeniul credinței și nu numai, lucruri le stau
astfel: fiecare om trebuie să -și găsească singur calea în viață, even tual cu ajutorul unor călăuze
pe care și le alege singur. Poziția cea mai corectă a statului este cea de neutralitate și garant al
acesteia25.
1.3. Educația spirituală și morală a tiner etului
În societatea postmodernă au fost afectate fundamentele morale ale existenței civilizației
umane, iar moralitatea oamenilor a ajuns la un nivel destul de scăzut. Această stare de lucruri e
și mai gravă în statele care au ieșit din societatea comuni stă unde a dominat etica totalitară clasică,
care nu trata omul ca o valoare supremă, el fiind considerat drept mijloc pentru atingerea scopului
proclamat de ideologia comunistă.
Acordul de Asociere la Uniunea Europeană și luând în calcul politicile educ aționale din
statele Uniunii Europe ne, care abordează acea stă prob lematică, sunt admise trei principii
fundamentale, care direcționează educația moral -religioasă, interculturală și civică:
1) religia este un important fapt cultural (similar altor surse de id entitate, precum limba,

23 Monitorul Oficial nr. 198/25.03.2002.
24 Șandor, S.D., op.cit. , p. 138.
25 Ibidem , p. 139.

istoria sau moștenirea culturală);
2) credințe le despre lume și valorile trebuie dezvoltate progresiv, având la bază
experiențe individuale și sociale autentice de învățare;
3) trebuie promovată o abordare integrată a valorilor spirituale , religioase, morale și
civice26.
Educația trebuie în aceste noi contexte ale sec. al XXI -lea să pună la dispoziția oamenilor
instrumente d e orien tare și punctele de referință cu ajutorul cărora aceștia vor învăța, de -a lungul
vieții, atât pentru a -și lărgi orizontul cunoașterii, cât și pentru a înțelege mai bine propriul mediu
înconjurător, suficient pentru a duce o viață demnă de Om, a se c unoaște pe sine, pentru o
deschidere ulterioară către ceilalți, a conștientiza dimensiunea interioară a vieții,
autoguv ernându -se inteligent pe plan moral, fără să mai fie copleșiți de fluxul informației, în
mare parte efemeră, care invadează mediul public și cel privat. În același timp, educația trebuie
să aibă în ve dere, ca scop final, dezvoltarea la nivel individual și comunitar a capacității
individului uman de a acționa cu o autonomie crescândă, de a judeca prin prisma propriilor
concepții și a rezolva situaț iile conflictuale în spiritul valorilor omeniei, bunătăț ii,
responsabilității morale” .
Perturbările economice și politice din ultimele decenii nu au putut decât să afecteze
sistemul de valori s piritu ale și morale. În aceste condiții, au fost re -interpretate astfel de concepte,
cum ar fi bine și rău, onestitate și decență, un sentiment de patriotism și credințe religioase.
Totodată, o influența nefastă asupra tineretului o are și așa -numita „cult ură de masă” care nu
recunoaște categoria de „memorie” și se impune în societate în conformitate cu principiul
consumis t „utilizează și aruncă”. În limitele culturii tradiționale, totul este orientat spre
socializarea și integrarea individului în comunitat ea soc ială și națională, spre însușirea memoriei
și a rolurilor, normelor și valorilor acumulate de secole. Condiția fu ncționării „culturii de masă”
contemporane e invers proporțională celei tradiționale, deoarece în cadrul ei e nec esară o anumită
desocial izare a individului, separarea lui din sistemul de roluri și valori tradiționale27. Pentru
cultura tradițională, dimpotrivă, este caracteristic faptul că valorile culturale nu se asimilează ca
ceva eter ogen, ci trăiesc cu ele, conținutul lor fiind transmis odată cu laptele mamei, de aceea, cu

26 A se vedea: Keast, John (Edit.): Religious diversity and intercultural education: a reference book for schools .
Council of Europe, 2007.
27 Capcelea,V. Esența și rolul tradiției în existența socială . Chișinău: Ed. ARC, 2 011, p. 53.

cât mai strânse sunt legătu rile interioare și cele interpersonale ale societății, cu atât mai plenar și
mai profund se materializează în viaț a cotidiană normele cul turale tradiționale.
Pentru a salvgarda situația, noi trebuie să conștientizăm faptul că fără un anumit
echipament spir itual, fără un anumit sistem de credințe, tradiții, norme morale care să le orienteze
experiența ș i comportamentul, societățile se pot de zinte gra. Ele asigură supraviețuirea și
funcționalitatea grupului uman și a individului. Cerințele obiective ale societ ății sunt și ale
individului în măsura în care el își apropie aceste exigențe, integrându -și valorile corespunzăto are
lor. Trecerea de la necesitate la individ prin valoare are un caracter istoric, întrucât valorile sunt
reprezentări mai mult sau mai puțin însușite și înțelese de individ, reprezentări ale unei anumite
națiuni asupra necesității respective. Însă aceste reprezentări sunt, oar ecum, filtrate prin
năzuințele personale ale celui care acționează, fiind treptat transformate în matrice -tipare ale
conștiinței și acțiunii lui. Astfel, ele apar ca legături între momentul individual și cel de grup, ca
proces prin c are fiecare individ est e leg at de întreaga funcționare a societății, de procesul istoric
continuu. Prin urmare, o națiune, un popor își consti tuie valoarea și reputația din suma valorilor
cetățenilor săi, prin felul în care aceștia sunt capabili să -și asum e răspunderile ce le re vin p entru
viețuirea lor.
În această ordine de idei, este necesar să luăm în calcul și de faptul că numai în cadrul
unei tradiții se poate constitui și capătă sens inovația, în afara ei creația e de neconceput, d eoarece
istoria s -ar întrerupe și umanitatea nu s-ar putea constitui. „E o iluzie periculoasa, remarcă
filosoful francez Mikel Dufrenne, să credem că ne putem sust rage prezentului pornind de la o
„tabula rasa”, că putem examina trecutul cu toată obiectivitatea, că î1 putem înțelege ca un
echipament minta l, cu o psihologie și o conștiință neîntrunite de cărțile pe care le -am citit”28.
Deprinderile noastre de gândire, asociațiile de idei se formează sub influența prezentului, dar și
a credinței pe c are o împărtășim, a experiențelor și trăirilor noastre ca oameni, toate constitutive
ale acelei mișcări vii ce formează viața însăși, istoria noastră.
Prin urmare, a devenit stringentă problema dezvoltării culturii spirituale, subzistenței
memoriei naționa le, continuității generațiilor, a solidarității dintre ele, a afilierii tineretului la
valorile morale general umane (c reștine), care ar exclude tensiunile, divergențele și
antagonismele existente astăzi. Un loc deosebit în soluționar ea problemei în cauză trebuie să o

28 Dufrenne, M. Pentm om (idei contempor ane). București: Ed. Politică, 1974, p. 22.

ocupe educația morală și spirituală a elevilor, care poate asigura schimbarea orientării conștiinței
indiv iduale de la valorile culturii străine mediului autohton spre memoria națională, care au fost
acumulate de secole. Astfel, tânăra generație se poate atașa la „temele” autentice ale culturii
tradiționale, care pot deveni un mi jloc eficient de formare a trăsăturilor de bază ale personalității
și de a reglementare a comportamentului ei. În ș i prin cultura naționa lă se decantează și se
structurează acel fond etnic spiritual al națiunii, constituit din memoria națională, norme mora le,
obiceiuri, tradiții, mentalități de psihologie socială, modele și norme de comportament atât de
necesare în pre zent. Doar în acest ca z procesul de socializare a tinerii generații poate fi eficient,
pentru că el va fi determinat de experiența care se de cantează prin intermediul tradițiilor, al
metodelor tradiționale de educație a copiilor.
Așadar, este necesar ca în procesul educației mo rale și spirituale a elevilor să ne axăm pe
cultura spirituală tradițională pentru a contracara, pe de o parte, influen ța nocivă a „culturii de
masă”, asupra tinerii generații, iar pe de altă parte, de a cultiva la ei valorile autenti ce spirituale
și moral e ale creștinismului autentic.
Este cunoscut faptul că orice societate poate fi considerată sănătoasă numai în cazul câ nd
ea își fundează existența sa pe valori morale. Pentru societatea noastră morala a fos t dintotdeauna
inseparabilă de credința ortodoxă. În această ordine de idei, e b ine să conștientizăm faptul că
dezvoltarea spirituală a tineretului e nevoie să existe a tât în școală, dar se impune a fi continuată
în cadrul instituțiilor superioare de învăț ământ unde trebuie studiate valorile, normele și principii
moralei creștine, deo arece avem marea responsabilitate să pregătim viitorii educatori.
Deseori putem auzi afi rmații care se referă la necesitatea de a face o opțiune certă vizavi
de ceea ce este mai important pentru om – starea lui spirituală și morală sau bagajul intelectual și
dexteritățile practice? Însăși întrebarea în cauză trezește nedumerire, la prima vede re: Oare ea
contravine una alteia? În acest caz, chestiunea contă nu în contradicție, ci în repercusiunile
posibile pentru om a predomină rii uneia sau alteia. Dacă puri tatea spirituală și morală nu numai
că nu este contradictorie cunoașterii, dar întotdeau na rămâne un început creator, intrinsec omului:
iubirea nu poate să nu creeze binele, da r cunoștințele fără morală foarte ușor pot deveni o armă
de înrobire și a distra gerii semenilor săi, a tot ce există.
În această privință, ne raliem opiniei, preotului, dr., moldovean Alexei Boencic, care scrie
că „Med iul educativ în care se dezvoltă elevii…, poate determina esențiale schimbări în ceea ce
privește vârsta spirituală a acestora, iar un mediu marcat de religiozitate va favoriza dezvoltarea

spirituală a ac estora. Este de o mare importanță conlucrarea reală și susținută dintre cei trei factori
educativi principali – Familia, Școala, Biserica , entități educative aflate une ori, cu regret, în
contradicție. Familia consideră că școala este specializată în educar ea copiilor și principala sau
chiar singura responsabilă în acest sens; școala tinde să reducă rolul său la unul strict informativ;
paroh ia întâmpină dificultăți în dia logul cu tinerii, nereușind să propună trasee educaționale
atractive și convingătoare, p entru ca aceștia să fie convinși de faptul că au în față o alternativă în
concordanță cu propriile așteptări. Profesorul de religie poate constitui un liant între cele trei
instituții educative, iar cercetările pedagogice dovedesc că prin intermediul școli i tânărul poate
intra mai ușor în centrul vieții parohiale și comunitare prin implicarea în unele activități religioase
alături de părinț i”29. În aceste condiții, în viziunea noastră, un imperativ categ oric al societății în
care trăim îl constituie formarea moral ității autentice fundată pe valorile general -umane, care
trebuie să se const ituie încă din frageda copilăr ie, în cei șapte ani de acasă, apoi în cadrul școlii,
ca ulterior să se interiorizeze în conștiința omului transformându -se într -un nucleu de decizie pe
care el își va funda jude cata morală. Însă, aceasta se poate realiza numa i în cazul când la copil va
fi cultivat spiritul rușinii și vinovăției, care își au originea în conștiință, în codul mo ral interiorizat.
Pentru a realiza acest deziderat, este necesară conlucrarea dintre familie, Școală și
Biserică, care trebuie să devină parteneri în cauza educației m orale și spirituale a tinerii generații.
Un aport deosebit trebuie să -l aducă parteneriat ul dintre Școală și Biserică, care poate și este în
stare să contribuie la îndeplinirea a cestui obiectiv destul de complicat, dar, totoda tă, realizabil.
Așadar, educaț ia morală și spirituală oferă posibilitatea de a crea un fundament al vieții
spirituale a tinerii generații pe fundalul căreia se va desfășura viața lor ulterioară destul de
comp licată. În caz contrar, un om ce nu posedă aceas tă bază spirituală, nu poate f i considerat om
în deplinul înțeles al cuvântului.l
Parteneriatul dintre Școală și Biseri că nu urmărește impunerea unei sau al tei concepții
despre lume, dar oferă posibilitatea de a edifica un sistem de educație în cadrul școl ii, prin
utilizarea potențialu lui destul de prețios al religiei. Este evident și faptul că aceasta depinde, în
mare măs ură, de tendința și responsabilitatea ambelor părți – a Școlii și Bisericii în materializ area

29 Boenciuc, A. Educația religioasă în învățamântul din Republica Moldova. Așteptările familiei, școlii și societății .
În: Școala și Biserica: parteneriat pentru educație: 1700 de ani de la proclamarea Edictului d e la Milan – model de
toleranță și de conlucrare între Stat și Biserică”, semi nar metodologic republican (2; 2013; Chișinău). Școala și
Biserica – parteneriat pentru educație: 1700 de ani de la proclamarea Edictului de la Milan – model de toleranță și de
conlucrare între Stat și Biserică: Seminar metodologic republican, Ed. a 2 -a, 2728.06.2013 / coord. șt.: Octavian
Moșin. Chișinău: Cuvântul -ABC, 2013, p. 17.

acestui nobil obiectiv – de a implementa și dezvolta la elevi o moralitat e și spiritualitate autentică
ce se fundează pe valorile general -umane elaborate de civil izația umană timp de secole și milenii.
Totuși, în contextul secularizării actuale, când valorile tradiționale sunt depreciate, iar
educa ția este supusă unor schimbări de paradigmă, elevii au nevoie de funcționarea eficientă a
parteneriatului dintre Școală și Biserică, întrucât doar printr -o orientare adecvată și prin
promovarea modelelor autentice vor putea să discearnă î ntre provocăr ile actuale și perspectivele
de viitor.

CAPITOLUL II. PERTENERIATE EDUCAȚIONALE ÎN FORMAREA
9
PERSONALITĂȚII ELEVULUI
9
2.1. Part eneriatul educațional – formă de comunicare, cooperare și colaborare
Parteneriatul educațional reprezintă o colaborare eficientă și produ ctivă în care prin
analiza, conlucrarea, cercetarea problemele comune ale grupului (participanților) se ajunge la
perfo rmanțe și succes. Parteneriatul educațional poate fi analizat ca o formă de activitate umană,
ca o at itudine și o relaț ie în câmpul infin it al educației. Aceste ipostaze amintite îi imprimă
parteneriatului un caracter relațional complex, multidimensional ș i interdependent.
Parteneriatul educațional se desfășoară în mod continuu și concomitent cu procesul și
actul educațion al. El se realizea ză între instituțiile educației prin intermediul actorilor
(agenților) educaționali (copii, părinți, educatori, învățăt ori etc.). Acest parteneriat educațional
are o dimensiune axiologică desemnată de necesitatea de a face din valorile pr omovate, resorturi
interne de declanșare și orientare a activității individului și societății. Parteneriatul educațional
explică de ce fi ința umană acționează într -un fel sau altul, de ce își fixează anumite obiective –
cadru către care se îndreaptă. El este unul dintre facto rii eficienței atât în activitatea socială, cât
și în împlinirea socială. Problema apare atunci când acțiunile și rezul tatul lor nu corespund
așteptărilor.
Scopul general al parteneriatului educațional este cunoa șterea reciprocă a punctelor de
vedere, a op țiunilor partenerilor prin identificarea nev oilor grădiniței și ale copiilor, dar și
implicarea comună în satisfacerea acestor necesități. Atunci când părinții, cadrele didactice și
ceilalți mem bri ai comunității (Biserica) se transformă în parteneri educa ționali, în jurul copiilor
se formează o com uniune de suport, care poate funcționa ca un angrenaj bine pus la punct.
Astfel, parteneriatele constituie o componentă esențială în organizarea și de sfășurarea
activit ăților în unitatea de învățământ. Parteneria tul reprezintă „procesul de colaborare dintre
două sau mai multe părți, care acționează împreună pentru realizarea unor interese sau
scopuri comune”30.

30 Băran -Pescaru, A. Parteneriat în Educație . București: Ed. Aramis, 2004, p. 21. 19

21
Terme nul parteneriat este definit ca asocierea a d oi sau mai mulți parteneri, iar în
literatura de specialitate, parteneriatul reprezintă „modalitatea, formală sau infor mală, prin care
două sau mai mu lte părți decid să acționeze împreună pentru atingerea unui s cop 1 comun .
Există în practica școlară mai multe expresii destinate parteneriatului educațional: acord
de parteneriat, acord cadru de parteneriat pentru educație, parteneriat de colaborare, protocol de
colaborare, protocol de parteneriat, contr act de parteneriat, convenție de parteneriat, parteneriat
de colaborare instituțională, proiect de parteneriat și altel e.
În continuare, urmează să dezvăluim o parte mai subtilă a funcționării parteneriatului di n
perspectiva parteneriatului educațional, an ume ceea ce ține de intercacțiunea Școală – Biserică.
Parteneriatul educațional nu este o expresie foarte cunoscută în a cest sens, dar constituie un
indice de bază în orientarea educativă, probl emă cu ,,ecou”, pr in lipsa unor cadre competente și
eficiente.
Pe lângă utilitatea acestui studiu, vom urmări evidențierea corelației dintre parteneriatul
educațional și orientarea e ducativă spirituală ca o competență socială, noțiune „recentă” și
„prețioasă”, din literatur a de specialitate. Conturarea parteneriatului educațional permite o mai
bună cunoaștere de sine, o evaluare care împreună cu celelalte componente ale personalității ar
produce creșterea eficienței procesului instructiv -educativ.
În această lucrare, noi ne vom axa pe înțelegerea parteneriatului educaț ional în calitate
de ,,un concept complex ce reflectă o atitudine și o relație a agenților sociali care devin
parteneri în câmpul educației ”
Ca atitudine, parteneriatul educațional presupune:
a) acceptarea acțiunilor și influențelor educative;
b) egalizarea șan selor pentru a participa la o acțiune educativă comună31 32 33.
Ca relație, parteneriatul educațional presupune: comunicarea optimă între agenții sociali
care participă la educație, colaborarea agenților educației sub diverse forme și modalități,
orientarea spre formarea personalității copilului, cooperare în domeniul int errelați ilor și unirea
eforturilor pentru realizarea acțiunilor educative comune, interacțiunea și ,,feed -back -ul” –
acceptat și realizat de toți partenerii.
Originea conceptului de parteneriat provine din sfera vieții economice. În perioada

31 Ibidem, p. 2 2.
32 Cristea, S. Dicționar de pedagogie. Chișinău -București: Ed. Litera Intern ațional, 2000, p. 51.
33 Idem.

22
anilor 70 ai s ec. al X X-lea, semnificația dată viza activitatea de muncă productivă susținută
împreună cu alți factori de decizie. La începutul anilor 80, acest model pătrunde și în sfera
educației, fiind conceput în calitate de stimul în dezvoltarea conceptului de „șco ală desc hisă”,
care a fost aprofundat și lărgit în „contextul intensificării legăturilor cu întreprinderea
industrială și cu modificarea modalităților de formare tehnologică și profesională a elevilor și
studenților ”34.
Aria definirii parteneriatului educațional este, în general, destul de extinsă în literatura
de specialitate. Partener iatul educațional, prin esența sa, nu constituie o invenție a pedagogiei
contemporane. Elemente bine conturate ale par teneriat ului educațional atestăm încă în operele
filosofilor antici. Astfel, Platon (427 -347 î.Hr.), în lucrarea Protagor și Aristotel (38 4-322 î.Hr.),
în lucrarea Politica, au menționat „necesitatea și însemnătatea unirii forțelor familiei, școlii și
socie tății, pentru educația unui om și cetățean adevărat ”35.
Conform aprecierilor efectu ate de savanții Ph. Aries , De Mause, Ed. Shorter, J.L.
Flandrin, E. Stănciulescu, sentimentul copilăriei și sentimentul famil iei s-au constituit treptat și
simultan, unul în corelație cu celălalt.
În lucrările sale, sociologul francez Philippe Aries , afirm ă că „apariția sentimentului
copilăriei și ai interesului părinților pentru educația copiilor sunt, din punct de vedere istoric,
simultane cu dezvoltarea educației școlare”36. Poate că astăzi școala răp ește copilul din sânul
familiei, dar la vremea aceea, dimpotrivă, ea l -a dăruit familiei care nu se ocupase deloc de el
mai înainte. Astfel, copilul a fost plasat treptat în centrul familiei, iar familia patrimonială este
înlocuită cu cea centrată pe copil .
Parteneriatul educațional se manifestă ca un fenomen social și pedagogic ce presupune
abordarea curriculară a educați ei, care este axată pe respectarea și „valorizarea diversității
unicității fiecărei ființe umane și multiculturalității ”.
În viziunea pedagogului român Sorin Cristea, prin parteneriat pedagogic educați onal se
înțelege:
1. Un angajament într -o acțiune comună, negociată.
2. Un aport de resurse, de schimbări, de contacte, de rețele asociate în t ermeni

34 Ibidem, p. 37.
35 Apud, Buga, I. Pastorala – Calea Preotului , Ediția a II -a, revăzută și adăugit ă. București: Ed. Sfântul
Gheorghe -Vechi, 1999, p. 25.
36 Apud, Dandara, O.; Sclifos, L. Pedagogie. Suport de curs . Ediția a II-a. Chișinău: CEP USM, 2011, p. 39.

23
constructivi.
3. O negociere între părți având puterea de a interrelaționa cu un interlocuitor
recunoscut.
4. Un acord de colaborare între parteneri egal care lucrează împreună pentru realizarea
propriilor interese, rezolvând probleme comune.
5. Un cadru ins tituțional de rezolvare a unor probleme comune printr -o acțiune coerentă,
plecând de la definirea obiectivelor generale într-un timp determinat, cu repartiția clară a
responsabilităților și a procedeelor de evaluare37 38 39.
Totodată, conform opiniei lui S. Cristea, parteneriatul educațional exercită două funcții
destul d e importante:
– ,funcția de deschidere organizațională a școlii spre instituții și personalități aflate în
afara sistemului de învățământ, care tind să fie integrate în sistemul educațional;
– funcția de acțiune sinergetică exercitată în interiorul și în exter iorul sistemului de
învățământ, ce vizează relația școlii cu alte instituții implicate în mod direct și indirect
în realizarea finalități i educației ”.
Conținutul specific pedagogic al conceptul ui de pa rteneriat educațional este evidențiat
în funcție de următoarele repere metodologice:
a) reperul formelor de educație/instruire care angajeaz ă complementaritatea relațiilor
dintre școală și ins tituțiile specializate în mod direct, sau prin diferite relații con tractuale în
realiza rea unor programe de educație/instruire non -formală;
b) reperul concepției manageriale care presupune intervenția unor s trategii de
descentralizare bazate pe valorificarea deplină a re surselor existente la nivelul comun ităților
educative t eritoriale și locale ;
c) reperul modalităților de funcționare care evidențiază diferența existentă între
parteneriat și sponsorizare.
Analiz a literaturii de specialitate ne -a permis, să constatăm preocupări consistente vizavi
de parteneria tul educațional în f undamentala operă a sec. al XVII -lea, Didactica Magna. În
compartimentul despre însemnătatea didacticii, pedagogul cex Jan Amos Comenius, se

37 Vasmas, E. -A. Op. Cit., p. 18.
38 Cristea, S. Op. Cit., p. 58.
39 Ibidem, p. 61.

24
adresează părinților, elevilor, învățătorilor, conducătorilor școlilor menționâ nd că „realizare a
și cunoașterea, pr incipiilor și metode lor instruirii vor deveni eficiente, dacă agenții enumerați
își vor uni forțele ”40.
Parteneriatul factorilor educaționali din comunitate implică un ansamblu de a genți
educaționali: c opii, părinți, învăță tori, profesori, manageri, psihologi, fețe bisericești etc. Acest
parteneriat poate fi analizat ca o formă de activi tate umană, drept o atitudine și o relație în
câmpul infinit al educației. Aceste ipostaze îi impr imă parteneriatului u n caracter relațional
complex, multidimensional și interdependent.
Cercetările pe scară largă, întreprinse de pedagogul american Joyce Ep stein, în rândul
părinților, profesorilor și al elevilor asupra opinii lor și acțiunilor lor legate de educație, au ofer it
materiale pentru d ezvoltarea modelului teoretic a ceea ce ea numește ,,parteneriatele școlare”.
Termenul este utilizat pentru ,,a subl inia faptul că școlile, familiile și membrii comunităților
(reprezentanții bisericii) împart respo nsabilitățile ce vize ază copiii, prin supr apunerea sferelor
de influență ”41 42. Ele pot fi separate, în c azul în care instituțiile respective își alocă foarte puțin
în ceea ce privește resursele, scopu rile sau responsabilită țile, sau se pot suprap une, creând un „
spațiu” pentru activitățile de parteneriat”.
Imaginea parteneriatului este încadrată într -un mode l de piață, al cărui scop este să
genereze capital: „Avem acțiuni în parteneriat; suntem respons abili pentru resursele și
investițiile noastre și căutăm profitul”3. Elevii sunt plasați în centrul acest ui model, fiind priviți
ca actori prin cipali: ,,Parteneriatele școală familie, nu << produc >>el evi de succes. Mai
degrabă, activitățile de parteneriat care includ profesori, părinți și elevi angajează, ghidează,
energizează și motivează elevii, așa încât ei obțin singuri succesul”43.
Idea de baz ă constă în aceea, că gr upurile învestesc în șco larizarea copiilor, furnizându –
le elevilor resursele și cadrele motivaționale pentru a alege strategii de succes. Schimburile
sociale printr -o bună structurare a programelor pot să producă un capitalul uman ș i social, pe
care-l dori m rezultat din parteneriate cu factorii educaționali din comunitate.
2.2. Tipurile de parteneriate educaționale

40 Apud, Bonta ș, I. Pedagogie . București: Ed. All Educațional, 19 96, p. 14.
41 Apud, Cristea, S. Școala și comunitatea. În: Didactica Pro.. .Nr. 4/2005, p. 39.
42 Ibidem, p. 41.
43 Bontaș, I . Op. Cit., p. 23.

25
Pentru realizarea unui tip de parteneriat cu succes, sunt necesare parcurgerea unor
„etape de explorare – evaluare – planific are – formare – inițiere – realizare – verificar e –
reglementare – consolidare – acționare – implementare – evaluare”44. Important este de a fi
respectate cele patru condiții de realizare a acestui proces: comunicare, coordona re, cooperare
și parteneriat.
Procesul de colaborare pornește de la un nivel inferior, cel al comunicării pentru a ajunge
la un nivel sup erior, cel al parteneriatului. Astfel, parteneriatul reprezintă o formă avansată a
relației dintre două sau mai multe p ărți, cooperarea și coordonarea sunt formele intermediare,
cele care facilitează stabilirea unui parteneri at, iar comunicarea reprezintă punctul de pl ecare în
vederea realizării parteneriatului între două sau mai multe părți.
Un tip de parteneriat reușit i mplică:
– identificarea scopurilor, interesele comune și utile partenerilor comunității;
– găsirea modului optim pentru realizarea scopului p ropus;
– organizarea și conducerea resurselor disponibile pentru a atinge scopul propus;
– identificarea competențelor pers oanelor implicate în aceste proi ecte pentru a le putea
folosi la maxim;
– combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor și tehnicilor di ferite care se pot aplica
diferitelor sarcini;
– utilizarea cu succes a schimbării în folosul instituției.
Pedagogul româ n, Constantin Cucoș, clasifică diferitele tipuri de parteneriate educaționale:
În funcție de domeniul de colaborare:
– parteneriate în vede rea fin anțării derulării unor proiecte;
– parteneriate de realizarea a unor proiecte comune de dezvoltare instituțională;
– parteneriate de dezvoltare a unor proiecte comune didactice;
– parteneriate ce vizează contracte de cercetare;
– parteneriate ce au ca scop activitățile de formare profesională;
– parteneriate în vederea organizării de manifestări științifice și publicarea prod uselor;
– parteneriate de inițiere, derulare, evaluare a unor programe internaționale.
În funcție de scopul și obiectivele urmărite:

44 Iosifescu, Ș. (coord.). Managementul educațional pentru institu țiile de învățământ. București: Tipogrup Press ,
2001, p. 23.

26
– parten eriate de reprezentare: federații, uniuni, consilii, alianțe, coaliții;
– parteneriate operaționale cu proiecte concrete ca motiv al asocierii.
În funcție de durata de desfășurare:
– parteneriate pe termen scurt;
– parteneriate pe termen mediu;
– parteneriate pe t ermen lung.
În funcție de forma de finanțare:
– parteneriate cu finanțare integrală;
– parteneriate cu finanțare parțială;
– parteneriate fără finanțare;
– parteneriate cu autofinanțare.
În funcție de tipul de unitate:
– unitate de învățământ;
– agent economic;
– sindic at reprezentativ;
– instituții și organisme guvernamentale centrale/locale;
– instituții nonguvernamentale.
În funcție de t ipul de rețea ș i în funcție de domeniul de interes45.
Autorii autohtoni, semnifică importanța și necesitățile ob iective care impun stabilirea
parteneriatelor educaționale ce au determinat și tipurile ac estora, al căror sumar de activități se
impune a fi proiectat riguros, potrivit cu nevoile identificate, cu scopul și obiectivele urmărit e:
– parteneriate care își propun modernizarea bazei materiale și a spațiilor de învățământ,
dotarea și diversificarea ma terialului didactic aferent procesului e ducativ – cu familia,
comunitatea, agenți economici, ONG -uri, Biserica, instituții de învățământ;
– parteneriate pentru cunoașterea reciprocă și buna relaționare – cu instituții culturale și
de învățământ, cu familia, comunitatea;
– parteneriate ce vizează ate nuarea problemelor copiilor cu nevoi speciale – cu asistenți
sociali, instituții de învățământ, O NG-uri, actori comunitari, organisme naționale și
internaționale abilitate;
– parteneriate profesionale – cu instituții d e învățământ din țară și de peste hotare , ONG –

45 Cucos, C. Pedagogie, editia a II-a. Iași: Ed. Polirom, 2002, p. 34.

27
uri, organizații internaționale;
– parteneriate ce vizează formarea continuă a cadrelor didac tice – cu instituții de
perfecționare;
– parteneriate de imagine, în scopul popularizării experiențelor pozitive ce se în scriu în
sfera unui management al imagin ii – cu familia, mass -media; participări la simpozioane,
conferințe locale, naționale și internaț ionale etc.46.
Parteneriatul educațional în favoarea copilului mi c se realizează între:
– instituțiile edu cației: familie, grădiniță, școală, comunitate, muzee, biblioteci, teatre,
universități, academii de studii, ONG -uri, precum și biserica, poliția rutieră, serviciul de
pompieri etc.;
– agenți educaționali: copii, părinț i, cadre didactice, psihologi, consilieri,
psihopedagogi, terapeuți ocupaționali, asistenți sociali, precum și APL, ambasade acreditate î n
Republica Moldova, agenți economici etc.;
– membri ai comunității cu influențe asupra creșterii, educării și dezvoltă rii copilului
mic (s criitori, poeți, pictori, artiști, muzeografi, medici, factori decizionali, reprezentanți ai
poliției și ai brigăzii de pompieri, meșteri populari, lideri ai comunității etc.).
Tipurile de parteneriat educațional sunt diferite în funcți e de trei criterii:
a) domeniul atins ( parteneriat cultural, economie, de asistență socială etc. );
b) sferei de acțiune (parteneriat intern sa u extern);
c) a modului de funcționare – parteneriat de promovare, de realizare, (parteneriat bazat
pe diferite rețete de colaborare)47.
În vederea realizării tipurilor parteneriatului de succes este indic at a se urma anumiți
pași, primul dintre aceștia, fiind constituirea grupului de lucru la nivel de școală. Pentru a asi gura
succesul este foarte important identificarea în cadrul școlii a persoanelor potrivite proiectului
ales. Aceste persoane ar fi bine s ă își dorească implicarea în proiect, să aibă cunoștințe și abilități
potrivite subiectului propus, să nu le lipsească calitățile de comun icare și relaționare cu celelalte
persoane implicate în proiect. Totodată, la nivel de instituție educativă, este nece sară o
autoevaluare a nevoilor și resurselor interne de care dispune școala la acel moment și

46 Baranov, M.; Botnaru, V.; Vrânceanu M . Ghidul cadrelor didactice – pentru educația timpurie și preșcolară .
Ministerul Educa ției și Tineretului -UNICEF. Chișinău, 2008, p. 32.
47 Ibidem, p. 34.

28
identificarea factorilor stimulatori, dar și pe cei care ar împiedica și constrânge realizarea cu
succes a proiectului.
,,Un pas deosebit de important în realizar ea diferitor tipuri de parteneriat este
identificarea posibililor parteneri, care trebuie să răspundă nevoilor și cerin țelor
proiectului”48. Astfel, grupul de lucru din cadrul instituției trebuie să sta bilească o listă a
posibililor parteneri ținând cont de misiun ea, obiectivele, istoricul, experiența și, nu în ultimul
rând, a referințel or despre un anumit partener al proiectului. Așadar, ar putea exista o serie de
parteneri posibili ai școlii precum: pă rinți, asociații ale părinților, instituții educaționale precum:
grădinițe, școli, licee, universități, centre de resur se educaționale sa u asistență psiho -pedagogică
și altele, agenți educaționali: cadre didactice, specialiști precum psihologi, consilieri școlari,
logopezi, psihopedagogi, psihologi, dar și bibliotecari, muzeografi și alții; membrii ai
comunității cu influe nță asupra creșter ii, educării și dezvoltării copilului precum medici,
reprezentanți ai Bisericii, ai poliției etc., reprezentanți ai uno r instituții precum: primării,
dispensare, teatre, muzee, biblioteci, pompieri, poliție, agenți de protecție a mediului , asociații
ortodo xe și altele.
Un parteneriat eficient presupune nu numai acțiuni comune de decizie, proiectare,
realizare și monitoriza re ci și „eforturi comune în respectarea unor norme etice”49. După
realizarea unei negocieri și a stabilirii scopului obiectivelor comune proiectului, se poate semna
un protocol de parteneriat în care s ă fie stipulate: scopul, obiectul și durata parteneriatului,
formele de colaborare dintre parteneri, obligațiile și res ponsabilitățile p ărților, tipul
parteneriatului, finanțarea proiectului și alte dispoziții finale. Se poate spune că părinții sunt
primii educatori ai copilului, dar odată cu intrarea lui în școală, educația copilului este pusă pe
umerii profesorilor, care printr -o anumită metodologie și un curriculum specific vârstei elevilor
se ocupă de educarea și formarea acestora.
Familia constituie pr imul factor educativ în viața copilului și este prima care influențează
dezvoltarea lui punându -și amprenta pe întreaga sa personalitate . Primele valori sociale sunt
„transmise de familie înainte de a beneficia de educația instituționalizatc T50.
Societatea postmodernă se confruntă cu solicitări sporite, din dorința de a oferi siguranța

48 Antonesei, L. Paidei a revisited . Fundamentele culturale ale educatiei. Iași: Ed. Polirom, 1996, p. 7.
49 Capcelea, V. Etica și conduita umană : man. pentru instit. de învăț. superior. Chiș inău: Ed. ARC, 2010.
50 Bistruceanu, C. Sociologia f amiliei. București: Ed. Fundației ,,Rom ânia de mâine”, 2005, p. 46.

29
economică necesară familiei, dar părinții petrec mai puțin timp împreună cu copiii. În zonele
urbane, părinții nu au suf icient timp să -și supravegheze copilul, astf el că elevii își petrec cea mai
mare parte din timpul dezvoltării lor intel ectuale și morale într -un cadru instituționalizat, și
anume la școală.
Prin încheierea diferitor tipuri de parteneriat, părinții sunt înc urajați să ia parte la
planificarea și derularea programelor educa tive, ceea ce implică o responsabilizare și o eficien ță
sporită. Astfel, printre obiectivele principale al e colaborării dint re instituțiile educative putem
aminti: înlăturarea factorilor per turbatori în cadrul comunicării, creșterea gradului de implicare
a părinților în toate activitățile școlare și extrașco lare, schimbarea mentalității neadecvate a unor
părin ți față de școală, cunoașterea de către părinți a posibilităților și nevoilor psiho -fizice ale
copiilor, învățarea unor deprinderi și tehnici de muncă intelectuală sub formă de activități
comune elevi -părinți-cadre didactice. Majoritatea părinților au nevo ie de informații d e bază ce
se referă la copiii lor. E bine să îi informăm despre sc opul de bază al programului educativ la
care participă copiii lor, ca ei să fie la curent cu progresele copilului.
Pentru realizarea coordonării cu părinții elevilor a diferitor tipuri de pa rteneriate, este
esențial ca: ,,părinții să fie priviți ca partici panți activi ce pot aduce o contribu ție reală și
valoroasă la educarea copiilor lor, să se recunoască și să se valorifi ce informațiile date de
părinți referitor la copii, părinții să ia part e la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor,
responsabilit atea să fie împărțită între părinți și profesori, părinții să facă parte din comitetele
de părinți, să ajute la continu area programului educativ acasă, să urmărească în mod regulat
progresul copiilor lor, să ia parte, să sprijine activitățile extrașcolare organizate' ”51.
Datorită diferențelor de scopuri, resurse, pregăt ire, valori, nevoilor diferite, percepții,
atitud ini, de foarte multe ori exista posibilitatea apariției unor conflicte ce pot fi determi nate de:
o slaba colaborare, lipsa de informații, intoleranța la st ilul de viață al celuilalt, la opiniile sau
chiar la prezența fizică, neacceptarea unor diferențe de pre gătire, condiții s ociale, morale, religie,
naționalitate, lipsa unor preocupări în se nsul construirii relațiilor de colaborare etc.
De aceea, cele mai importante căi de rezolvare a conflictelor sunt: cuno așterea reciprocă,
comunicarea periodică cu aspecte formale și informa le, acceptarea reciprocă, înțelegere și
toleranță față de diferențe , evaluarea permanentă a relațiilor comune, sprijinul acordat famil iei

51 Ibidem, p. 51.

30
în raport cu creșterea și educarea copilului, at mosfera relaxată, non -formală și pozitivă.
2.3. Managementul realizării par teneriatelor educaționale morale și spirituale
Societatea, ca noțiu ne sociologică, repr ezintă o colectivitate socială relativ restrânsă,
bazată pe raporturi directe între membrii săi, re alizate conform unor valori, norme și obișnuințe
unitare, asumate teor etic și exprimate comportamental, în sens participativ. Comunitatea
educativă reprezintă ,, o colectivitate socială distinctă care poate fi identificată la diferite
niveluri ale structuri i sociale care angajează valori norme și obișnuințe cu semnificație
pedagogică directă și indirectă ” 52.
Școala reprezintă instituția specializată în proiectarea și realizarea activităților
educaționale în cadrul procesului de învățământ. Structura de relație a sistemulu i de învățământ
exprimă gradul de deschidere a școlii spre societate , spre comunitate. Relația școală -societate
,,este orientată în special în direcția îndeplinirii unor obiective specifi ce legate de :
a) prevenirea și combaterea eșecului și a abandonului școl ar;
b) îmbunătățirea bazei didactico -materiale;
c) perfecționarea structur ii de relație a sistemu lui în plan teritorial;
d) asigurarea unor oferte de educație/instruire formală și non -formală supl imentare sau
alternative;
e) valorificarea influențelor pozitive oferite de mediul social de referință în plan cultural,
educațional,demogra fic și religios”53.
În cadrul societății, școala devine un factor important al educației s istematice și
continue. Școala semnifică principalul cadru și mediu educațional, infuzat permanent de noi
cunoșt ințe, metode, mijloace, valori, orientat de finalități, susținut de o asistență psiho –
pedagogică profesionistă și conc eput ca o „activitate de educare a generației tinere” , ca un
„sistem complex de influențe organizate și exercitate sistematic asupra copi ilor și tinerilor”54.
Fiind o instituție în care educația este pr ogramată și planificată, conținuturile care se
transmit sunt selectate cu grijă după criterii psiho -pedagogice și principii didactice cer te.
Dincolo de conținuturile concrete care se transmit în activitatea didactică, sunt importante și

52 Cucos, C. Pedagogie. Op. Cit., 2002, p. 60.
53 Ibidem, p. 60 -61.
54 Noveanu, E.; Potolea, D. Stiințele educatiei. Dictio nar encyclopedic . Bucuresti: Ed. Sigma, vol. I, II, 2007, 2008,
p. 98.

31
relațiile din tre ca drul didactic și elevi. „Profesorul, fără a relativiza valoarea cunoștințelor,
trebuie să procedeze în așa fel încât să respecte convinge rile elevilor”55.
Școala obișnuiește elevii să se supună autorită ții profesorului, ceea ce implică o
familiarizare a lor cu normele și regulile. Elevul își însușește valorile elementare ale vieții
moral e prin experiențele oferite de școală. (Robert Doltrens, 1970). În cadrul școlii se oferă
copiilor o „situație socială de înalt nivel cal itativ, astfel ca din relațiile umane să ia tot ce este
mai avantajos pentru educația lor’” '56.
Profesorul trebuie să țină cont în orice moment de elevii săi, trebuie să -i ajute să
găsească soluții la problemele cu care se confruntă și să -i orienteze pe drumul cel bun,
stimulându -i să se autodepășească. „A spune că o pl antă crește nu s emnifică că are libertatea
de a se plimba unde îi place, ci de a trăi ascultând de legile naturale ale dezvoltării ei”57.
De fapt, libertatea acordată elevului înseamnă eliberarea lui pr ogresivă de instinctele și
înclinările sale. Ea constă într -un ,,dozaj individual de permisiuni și interdicții, de libe r- arbitru
și disciplină, de autoritate bazată pe constr ângeri și de autoritate bazată pe îndrumar fiind o
pregătire permanentă spre echi librul interior, spre satisfac ție, spre dezvoltarea
personalității”58.
Pentru că profesorul și elevii aparțin unei instituții școlare, pedagogul român Emil Păun,
susține că este necesar să se țină cont și de particularitățile acest eia, care constau în: desfășurarea
simultană a două activități, cea managerială -administra tivă și cea educațională, participarea mai
multor membrii la activitățile organizatei, man ifestarea puternică a dimensiunilor formale și
informale59.
„Calitatea școlii și calitatea dezvoltării sociale s unt aspecte solidare, puternic corelate
pentru că șc oala mobilizează energiile umane ale unei societăți”60. Școala este considerată axul
„esențial al dezvoltării sociale.”61. Pentru a se obține „rezultate educative superioare”, trebuie
să acționeze într -o societate în care membrii ei contribuie la propria sa p erfecționare62 Ea are
obligată să ofere individului cunoștințele și capacitățile care să -i permită integrarea cu succes în

55 Cucoș, C. Pedagogie. Op. Cit., 2006, p. 49.
56 Noveanu, E.; Potolea, D. Op. Cit., p. 52.
57 Ibidem, p. 53.
58 Ibidem, p. 18.
59 Ibidem, p. 106.
60 Antonesei, L. Op. Cit., p. 5.
61 Idem.
62 Ibidem, p. 342.

32
societate și la continua adaptare la schimbările ce a par în cadrul acesteia.
Managementul realizării parteneriatelor educaționale moral -spirituale sunt încheiate în
urma un or acorduri semnate între directorii și reprezentanții instituțiilor care doresc să
desfășoare una sau mai multe acțiuni comune. Activită țile se desfășoară ținând cont de tema
aleasă în cadrul parteneriatului, de resursele materiale și de timp, de resursel e umane de care
dispun, de grupurile țintă cărora le sunt adresate.
Realizarea procesului de management presupune îndeplinirea unor acțiu ni specifice care
pot fi grupate în câteva funcții obligatorii pentru un conducător (manager). Primul, care a
concretiz at aceste funcții ale managementului a fost france zul Henri Fayol, c are a creat Teoria
clasică a administrării (1916). Conform concepțiil or sale, funcțiile manageme ntului pot fi
următoarele:
– prevederea și planificarea (examinarea viitorului și elaborarea p lanurilor de acțiune);
– organizarea (întocmirea structurilor organiza torice);
– conducerea (menținerea la un nivel ridicat a activității);
-coordonarea (corelarea, echilibrarea, unificarea – armonizarea tuturor activităților și
eforturilor);
-controlul (suprave gherea, îndrumarea în vederea respectării normelor, regulilor și
standardelor fixate)63.
Un parteneriat eficient își dorește atragerea unui număr de participanți care să
urmărească un scop bine definit. Obiectivele se stabilesc între parteneri, ele trebuie să fie clare,
operaționale, măsurabile și în concordanță cu scopul parteneriatului educațional.
Alegerea temelor proiectate în parteneriat trebuie să ia în calcul vârsta copiilor, interesele
acestora, să poată fi desfășurate fără a perturba programul activitățilo r zilnice din cadrul
unităților implicate.
Parteneriatul educațional se poa te încheia cu școala, unitățile preșcolare, comunitatea
locală și cu alți factori educaționali, etc.
Structura unui par teneriat educațional moral -spiritual cuprinde următoarele elem ente: 64
– tema ( titlul parteneriatului ), inițiatorii ( unul sau mai mulți inițiatori ), coordonatorii ( unul
sau mai mulți coordonatori ), dura ta (zile, săptămâni, luni, ani );

63 Apud, Iosifescu, Ș. Op. Cit., p. 2 1.
64 Ibidem, p. 27.

33
– argumentul ( expus în mod succint, care descrie conținutul temei ), scopul ( trebuie să fie
comun tuturor partenerilor educaționali ), obiectivele specifice ( care surprind părțile
operaționale ale parteneriatului ), grupul țin tă (grupul cărora le este adresat : preșcolari,
elevi, et c.), beneficiari și resurse ( umane, materiale, de informare , financiare) .
Planul operațional surprinde inventarul de activități adică planificarea activităților
cuprinse în program.
Rezultatele aștept ate se referă la r ezultatele vizate obținute în urma der ulării
parteneriatului educațional. Aceste rezultate sunt monitorizate, evaluarea efectuându -se în
funcție de materialele didactice avute la dispoziție, care surp rind cel mai bine aspectele urmărite
pe parcursul desfășurării parteneriatul ui.
Diseminarea re zultatelor este în strânsă legătură cu așteptările, monitorizarea și
evaluarea re zultatelor, iar la baza derulării parteneriatelor educaționale stau acordurile în cheiate.
Un protocol de parteneriat ed ucațional cuprinde următoarele elemente: Antetul
institu țiilor care doresc încheierea protocolului de parteneriat educațional, titlul scris cu
majuscule, după care urmează conținutul protocolului:
Unitatea ________________________________ ___________________________ Unitatea
Nr _____ din ________________________________ _________________ Nr _______ din
PROTOCOL DE PARTENERIAT ED UCAȚIONAL
Încheiat între:
________________________________ _______________________ reprezentată de dl/d -na
________________________________ _______________________ în ca litate de director și
educatoare/professor ________________________________ ______ inițiatoarele
proiectului.
Și _______________________ reprezen tată de doa mna ____________ în calitate de
director ______________________________ al ________________________________ _

34
Articolul 1
Prezentul protocol are drept obiect colaborarea părților în vede rea desfășurării
programului de activități extracurriculare în parteneriat
cu ________________________________ _____
Articolul 2 – Obiectul protocolului
Prezentul protocol are drept obiect, colaborarea dintre părți în vederea desfășurării în bune
condiții la grupa/clasa ______ a următorului calendar de activități:
Articolul 3 -Durata parteneriatului
Parteneriatul se desfășoară în
perioada ________________________________ ___________________
Articolul 4 – Obligațiile părților
Părțile st abilesc îm preună strategiile de lucru în conformitate cu particularitățile de vârstă și
nivelul grupei/clasei, asigură logistica necesară, mobilizează cop ii pentru
Articolul 5 – Alte obligații
Partenerii vor avea în vedere necesitatea consultării cu privi re la stabilirea termenelor de
desfășurare a activităților, pe ntru a nu perturba reciproc programul.
Modificările ce su rvin pe parcursul derulării program ului de activități se vor face cu consultarea
părților.
Prezentul protocol a fost încheiat în _____ exempla re.
Director,
Partener,
În ultimii ani, parteneriatele educaționale sunt încheiate între instituții pentru a crea un
liant între școală și societate, informațiile obținute de copii pe parcursul desfășurării acestora
fiind utile și în afara vieții școlii.
Societatea modernă fiind în continuă schimbare, are nevoie de tineri instruiți care să
răspundă solicitărilor epocii în care trăiesc. La eta pa actuală posibilitățile tinerilor de a avea
acces la informație sunt multiple.

35
La nivelul instituțiilor de învățămâ nt din Republica Moldova, în opinia pedagogilor
autohtoni Viorica Goraș -Postică și Mariana Botezatu, parteneriatele edu caționale se dovedes c a
fi ,,modalități de comunicare eficientă ” 65 între școală și comunitate, în trucât pe lângă
informațiile teoretice de care beneficiază partenerii educaționali mai există și aplicaț iile practice
care vin să completeze într -un mod plăcut bagajul de cunoștințe al acestora.
În concluzie, încheind un protocol de partener iat educațional cu altă instituție se obține
o colaborare între părți de o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă, î n funcție de progra mul
de activități extracurriculare alese. Rolul managementului realizării parteneriatelor educaționale
este de a stabi li o comunicare eficientă între parteneri și de a obține rezultatele așteptate.
Una dintre instituțiile cu un amplu rol comunitar o consti tuie Biserica. Școala și Biserica
au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a fost cea care a înființat p rimele școli
educând sute de generații de elevi.
În acest sens, rolul educativ al Bisericii, ca instituție în formarea cetățeanului din punct
de vedere moral, este primordial. Însănătoșirea societății și formarea conștiinței, depind foarte
mult de Sfânta B iserică și de slujitorii ei. Încă din sec. al XVI -lea, o serie de factori de ordin
cultural și politic au condus la apa riția fenomenului numit „secularizare"” , în urma căruia
societatea a redus sfera de influență a bisericii. Dacă până atunci religia era c onsiderată „știința
supremă ce subordona toate ce lelalte domenii ale cunoașterii”66, în urma schimbării
raporturilor dintre societate și Biserică, rolul religiei a fost limitat. Secularizarea a

65 Goraș -Postică, V.; Botezatu, M. Psihopedagogia comunicării. Suport de curs . Chișinău: CEP USM, 2015, p.
57.
66 Disponibil pe: http://ziarullumina.r o/familia -si-biseric a-in-viata -copilului -78969.html, p. 1.

1 Idem.
36
însemna t diluarea valorilor morale și religioase, „valo ri ce până nu demult erau considerate
generatoare de unitate socială”1.
Biserica a avut și va avea, în continuare, un rol important în construirea instituțiilor
destinate învățământului dar și în promovarea e ducației de tip moral -religios. În societatea
contemporană, rolul Bisericii ca instituție comunitară s -a diminuat. Cu t oate acestea, putem
identifica, pe o axă a influenței, valori diferite ale impactului Bisericii în comunitățile în care
funcționează.
Dacă în marile aglomerări urbane, influința Biseric i este diluată, manifestările religioase
ale credincioșilor sunt manife state datorită voinței persoanelor, în mediul rural, influința
Biserici i este semnificativă. Aici sistemul relațiilor interpersonale este unul strâns, instituția este
vizibilă, păstrare a obiceiurilor și a tradițiilor religioase este mai evidentă.
Cu toate acestea, și în mediul rural întâlnim influențe diferite ale Bisericii asupra
comunității. Acestea, indiferent de mediul la care ne raport ăm, sunt puternic influențate de
persoanele implicate în instituția Bisericii, țin de un anumit marketing comunitar de identificare
și implicare în problemele comunității, de promovare a unei bune imagini a Bisericii în
comunitatea în care funcționează.
Trebuie făcută însă o distincție în tre funcționarea Bisericii la nivelul comunitar și
educația morală și spirituală reali zată în școli.
Realizarea acestor parteneriate educaționale moral -spirituale, promovează valori
precum: binele, responsabilitatea față de apropiați și față de semeni, tol eranța, respectarea
drepturilor omului, solidaritatea, libertatea, promovarea bogăției și identității spirituale, binele
comun etc.
CAPITOLUL III. METODOLOGIA EFICIENTIZĂRII PARTENERIATULUI
ȘCOALĂ -BISERICĂ ÎN EDUCAȚIA MORAL Ă ȘI SPIRITUALĂ A ELEVILOR 5
9 9
3.1. Fundamente manageriale ale realizării parteneriatului Școală -Biserică
În contextul une i societăți care se află într -o continuă schimbare și transformare,
învățământul trebuie să -și asume o nouă perspectivă asupra funcționăr ii și evoluției sale.
Parteneriat ul educațional Școală -Biserică, în cadrul acestei perspective, ar fi bine să devină, î n
opinia pedagogului autohton Virgil Mândâcanu, „ o proprietate a strategiilor orientate către

37
educarea tinerilor ” 67 . Odată cu schimbările care se petrec în societate apar exigențele legate
de orientar ea copiilor într -un univers informațional dinamic, diversificat, uneori contradictori u,
și necesitatea racordării permanente a școlii la realitate.
Pornind de la aceste exigențe, asumarea și practicarea efectivă a parteneriatului trebuie
,,să se bazeze pe un consens axiol ogic al tuturor categoriilor interesate în dezvoltarea
educației ”68.
Pentru realizarea parteneriat ului Școală -Biserică construit pe baza valorilor educative e
nevoie să se opereze o schi mbare de valori, atitudini și comportamente la nivelul implicării
acestor factori social i de mare importanță. Aceste schimbări fundamenta le care condiționează
parteneri atul educațional pot fi realizate prin elaborarea și derularea efectivă a unor proiecte
educaționale în regim de parteneriat.
În mod concret, fundamentarea realizării parteneriatului începe prin constituirea unui
grup partene rial, care include pe lângă șco ală și reprezentanți ai Bisericii. Coeziunea și eficiența
grupului sunt condiționate, de asumarea, de promovarea unor valori comune la nivelul acestor
parteneri importanți impl icați:
– asigurarea egalității șanselor în educația moral -spirituală;
– revigorarea spiritului civic -creștin și a mentalităților comunitare;
– promovarea dialogului, transpar enței și a comunicării deschise;
– încurajarea inițiativei și a participării;
– dezvoltarea cooperării și a colaborării;
– structura discipline i și a responsabilității;
– armonizarea condițiilor specifice cu exigențele sociale.
În cadrul realizării parteneriatului educațional, școlii îi revine rolul de promotor,
catalizator și intermediar, prin reprezentanții săi. În opinia pedagogului român Ioan N icola,
având trăsături caracteristice deosebite pe lângă Biserică, „unitatea școlară poate transforma
coordonatele sale specifice în atuuri ” 69, care să îi permită inițierea, dezvoltarea și arhitectura
parteneriatului educațional.
Pentru a -și asuma un asemenea rol, școala trebuie să admită o serie de principii

67 Mândâcanu, V . Pedagogia creștin -ortodoxă. Ediția a II -a. Chișinău: Iulian, 2013, p. 23.
68 Ibidem, p. 29.
69 Nicola, I. Tratat de pedagogie școla ră. București: Ed. Aramis, 2000, p. 52.

38
fundament ale: lărgirea caracterului participativ al managementului școlar, atragerea și
sensibiliza rea reprezentanților Bisericii ce pot avea o re lativă disponibilitate în raport cu
problemele educative -sociale a școlii și cu susținerea sa.
O educație completă, înț eleasă atât în sens afec tiv, cât și instructiv, nu o pot oferi decât
Școala și Biserica, împreună. Îndeplinirea cu succes a responsabilit ăților angajate implică
respectarea unei cerințe esențiale și anume: colaborarea permanentă nemijlocită și sprijinirea în
îndeplinirea funcției educative complexe la participarea activităților instruirii elevilor.
Colaborarea Școlii cu Biserica este o cond iție importantă a unirii eforturilor în procesul
de educație a elevilor. Comportarea elevilor în școală și în afara ei nu-i poate lăsa indiferenți pe
profesorii școlari și slujitorii bisericești. Problemele tratate de profesori împreună c u fețele
bisericeș ti trebuie ,,să reflecte necesitățile stringente ale vieții, ale școlii, ale instruirii și
educării eficiente a elevilo r”70, la soluționarea cărora sunt angajate, deopotrivă, Școala și
Biserica.
De ace ea, școala e bine să -și asume fundamentarea managerială ca prioritate în realizarea
parteneriatului:
– atragerea și sensib ilizarea slujitoril or Bisericii;
– elaborarea și aplicarea sistematică a unor acorduri de parteneriat cu fețele bisericești;
– comunicarea un or informații clare cu privire la activitățile și problemele școlare;

70 Mândâcanu , V. Op. Cit., p. 31.

– organizarea unor activități extrașcolare în regim de parteneriat;
– crearea unor asociații comune privind unirea elevilor și a cadrelor didactice.
Noi pledăm ca astăzi Biserica să dețină ,,un rol important în formarea competențelor și
atitudinilor moral -sociale ale copiilor din perspec tiva educațională”71, prin realizarea
proiectelor manageriale de parteneriate:
Gimnaziul „Țaul” Biserica „Adormirea Maicii
Domnului”
Tel./Fax: 025161381 Tel: 025162019
PROIECT DE PARTENERIAT
Încheiat astăzi , 01.09.2016
între Gimnaziul „Țaul”, cu sediul în satul Țaul, raionul Dondușeni, reprezentată de d –
nul Prof. Ion
Iurcișin, în calitate de Director;
și Biseric a „Adormirea Maicii Domnului”, cu sediul în satul Țaul, raionul Dondușeni,
repreze ntată de Prot. Luis Serdeșniuc î n calitate de Preot Paroh;
Domeniul proiectului: civic – educație pentru valorile creștine.
Denumirea proiectului: „Spiritualitate și mor ală creștină pentru co pii”
Tipul proiectului: local.
DESCRIEREA PROIECTULUI
Scopul proi ectului: promovarea credinței și moralei ortodoxe în râ ndul tinerilor, prin
intermediul triadei Biserică -Școală -Familie.
OBIECTIVELE PROIECTULUI
1) respectarea sărbătorilor creștin -ortodoxe, a dat inilor și obiceiurilor naționale;
2) formarea conduitei participative la viața comunității, cultiv area toleranței între
semenii de toate vâr stele;
3) implicarea tinerilor în viața liturgică și filantropică a Bisericii;
4) implicarea responsa bilă în acțiuni de întrajutorare a semenilor aflați în dificultate;

71 Bujor, N.; Mahu, I.; Stici, T. Educația moral -spirituală: Ghid informativ. Chișinău: Totex -Lux, 2006, p. 61.
39

40
5) conștientizarea tinerilor asupra drepturilor și înd atoririlor pe care aceștia le au față de
Biserică,
școală și comunitate.
6) Prevenirea și diminuarea violenței în mediul școlar.
Beneficiari i proiectului:
• elevii și personalul ………………………….. …………. aprox. 135.
• comunitatea enoriașilor Bisericii ………………………….. …. 120.
Perioada parteneriatului: septem brie 2016 -iunie 2017
Echipa de lucru:
• Prot. Luis Serdeșniuc – profesor de religie și responsabil de proiect;
• Mitrică Violeta – profesor d e clasele primare;
• Slutu Victoria – profesor de Educație Civică;
Tipuri de activități desfășurate în cadrul proiectului
– activități organizate în Gimnaziul „Țaul” cu impact în comunitate:
deschiderea/încheierea anului școlar, Zilele Școlii, dezbateri, întâl niri, lectorate cu părinții
elevilor;
– participarea elevilor la Sfintele Slujbe ale Bisericii, în cadrul cărora vor prim i Sf.
Spovedanie și Sfânta Împărtășanie;
– spectacole și serbări prilejuite de marile sărbători creștine: Paștele, Crăciunul, Sfânta
Cuvioa să
Parascheva, Sfântul Dimit rie, Sfântul Nicolae;
– expoziții de pictură religioasă, cu lucrări realizate de elevi;
– sesiu ni educaționale de informare în legătură cu problemele care apar la nivelul
comunității;
– campanii de sensibilizare, acțiuni cu caracter f ilantropic;
– lecții publice ș i activități extracuriculare.
Părțile au convenit
• se va permite studenților voluntari acces ul în școală, în vederea realizării obiec tivelor stabilite
de comun acord;

41
• toate părțile implicate vor facilita interacțiunea dintre bene ficiari și echipa de lucru a
proiectului;
• se va colabora cu Părintele Paroh în vederea stabilirii calendarului proiectu lui;
• toți partenerii se vor implica în evaluarea activităților de proiect.
Biserica „Adormirea Maicii
Domnului”
Manager Ion Iurcișin, Preot paroh, L uis Serdeșniuc
Planificarea activităților comune
Gimnaziul Țaul și Parohia „Adormirii Maicii Domnului”
Data Denumirea activității Locația Participanții
15.08.2016 Elaborarea proiectului Gimnaziul Țaul Preotul
Managerul
Cadrele didactice
01.09 .2016 Slujba de deschidere a anului
școlar Gimnaziul Țaul Copii, părinți, cadre
didactice, reprezentanții
comunității, preotul.
15.11.2016 Seminar raional cu
genericul: Forme și metode
moderne de predare a Gimnaziul Țaul Elevi, cadre didactice, fețe
biser icești, inspectori
școlari.
Gimnaziul „Țaul”

42
Religiei.
07.01.2017 Acțiuni de caritate Azilul de bătrâni
din
or. Dondușeni Copiii voluntari, preotul,
părinții elevilor, persoanele
de vârsta a treia
18.04.2017 Activitate extradidactică cu
genericul Sărbătoarea
Sfântă a Înv ierii – tradiții și
semnificații Gimnaziul Țaul Elevi, părinți, cadre
didactice, preot
22.05.2017 Participarea l a Sfințirea
Bisericii „Adormirea
Maicii Domnului” Biserica
Adormirea Maicii
Domnului din s.
Țaul, r-nul
Dondușeni Copii, fețe bisericești ,
consiliul parohial, cadre
didactice, enoriașii Bisericii

Profesor de religie Prot. Luis Serdeșniuc
Fundamentarea ce a mai frecventă a realizării parteneriatului Biserică -Școală se poate realiza
prin:
– organizarea unor manifestări cultural artistice comun e (serbări,expoziții, spectacole etc.)
cu ocazia marilor sărbători creștine: Nașterea Domnului, Paști, Florii, Ziua ero ilor etc.;
– participarea reprezentanților Bisericii la manifestări organizate de către școală:
deschiderea/închiderea anului școlar , sfin țirea lăcașului școlii, lectorate cu părinții,
întâlniri ale reprez entanților bisericii cu elevii;
– organizarea de excur sii, pelerinaje la diverse așezăminte bisericești (mănăstiri, schituri );
– participarea reprezentaților bisericești la companii destinate e radicării: violenței,
comportamentelor deviante în rândul elevilor, traficului de copii etc.
Managerul modern în realiz area parteneriatului trebuie să ofere ,,un mediu de experiență
bogat c are să rezoneze cât mai mult cu tendințele interne ale elevului, ca re-i provoacă dezvoltarea,
creșterea, să înlesnească firesc și simp lu contactele umane, comunicarea socială, colaborare a,

43
știind că ele sunt condițiile favorabile exprimăr ii libertății pers oanei”72.
O caracteristică distinctă a școlii moderne este tocmai deschiderea acesteia către schimbarea
pentru adaptare la o societa te în schimbare. Capacitatea sa este de a face conexiuni autentice,
corelând parteneriate eficiente și durabile, îndeos ebi cu Biserica , într-o lume nouă a civilizației
moderniste în bază de trecut istoric pot fi realizate,, numai prin respect reciproc, dia log, toleranță,
comunicare și colaborare în sprijinul Măriei sale Copilul ”73. Centrat pe redistribuirea deciziei și a
contactului, managementul educațional modern „extinde posibilitatea copiilor de part icipare la
delimitarea și susținerea propriului lor destin, în condițiile în care apelează cât mai puțin la
constrângere și cât mai m ult la cooperare.”74.
3.2. Modelul managerial educațional de eficientizare a colaborării Școlii cu Biserica
A învăța este o prioritate în societatea noastră contemporană, este modul cel mai perfect de
ascen siune în viață, căci intelectul este esența existenței, iar promotorii acesteia sunt profesorii.
Școala și Biserica prin mod elul managerial educațional sunt elemente foarte importante într -o
societate, deoarece servesc în pregătirea elevilor p entru viață, îi formează ca personalități și le
cultivă sămânța tuturor valorilor. Cu ajutorul Școlii și cu colaborarea Bisericii, educaț ia poate fi
realizată având sarcina de a instrui elevul ca element activ al vieții, de a -l învăța să fie oricând și
oriunde un purtă tor de calități pozitive și fapte cumpătate.
În cadrul proiectelor parteneriale Școală -Biserică, este necesară realizarea un ui model
managerial a colaborării din perspectiva educațională. Eficientizarea managementului
parteneriatului educațional poate fi u tilizat prin strategii educaționale și tehnologii pedagogice ce
contribuie la modelarea atitudinilor pozitive al formării pe rsonalității elevului precum și la
cultivarea modelelor comportamentale adecvate a normelor și valorilor societății din care face pa rte
elevul:

72 Iosifescu, Ș. Op. Cit., p. 21.
73 Bontaș, I . Tratat de pedagogie. Ediția a VI -a revăzută și adăugită. București: Ed. AL L, 2000, p. 15.
74 Iosifescu, Ș. Op. Cit., p. 43.

44

În cadrul proiectelor parteneriale Școală -Biserică este necesar realizarea unui model
managerial a colaborări i din perspectiva educațională. Eficientizarea managementului

45
parteneriatului educațional poate fi utilizat p rin strategii educaționale ș i tehnolog ii pedagogice ce
contribuie la modelarea atitudinilor pozitive al formării personalității elevului precum și la
cultivarea modelelor comportamentale adecvate a normelor și valorilor societății din care face parte
elevu l.
3.3. Metodologia de implementa re a model ului managerial de eficientizare a
parteneriatului Școală -Biserică în educația morală și spirituală a elevilo r
Școala de astăzi este concentrată pe principalul beneficiar: Măria Sa Copilul! Succesul
școlii depinde de realizarea metodologiei de im plementare a modelului managerial a parteneriatului
Școală -Biserică aplicat în realitate. Acest succes mai depinde și d e modul de înțelegere și
interpretare a schimbărilor, managerilo, actorilor educației de a se concentra pe ce și cum de făcut
în mod conc ret. Obiec tivul principal al sistemelor educaționale europene este ,, creșterea calității
performanței educaționale a șc olii”75, obiectiv în deplină măsură atribuit și sistemului educațional
din Republic a Moldova .
,,Într-o lume dinamică în schimbare și competitivă crește importanța și rolul personalității
eficiente. ” 76. Psihologul român Mielu Zlate, semnalizează tendința de a vorbi nu despre orice
personalita te, ci despre personalitatea eficientă. ,,Ceea ce interesează în primul rând este nu atât
ansamblul însușirilor de personalitate, cât valoarea lor comportamentală”77.
Metodologia de implementare în pra ctică a modelului managerial, a parteneriatului Școală –
Biserică, rezidă în eficientizarea analizei metodelor și tehnicilor aplicate la realizarea și finalizarea
cercetării propriu -zise, având un caracter normativ. Pe baza re flecției de cercetare a m etodolo giei
s-a încercat atât formularea strategiei de investigare a managementului parteneriatului educațional
Școală -Biserică, cât și căile de obținere a unor rezultate valide în formarea personalității elevului.
Pentru a se ajunge la formarea moral -spirituală a personalității elevului prin prisma
managementului parteneriatului a acestor două instituții importante, s -a recurs la aplicarea unei
metodologii complexe, vizând modul de investigare a realității și determinarea dinamicii
fenomenului educațional în cauz ă.
În acest scop, am elaborat modelul managerial a colaborării Școală -Biserică, din perspectiva

75 Stahl, Paul H. Familia și școala -contribuții la sociologia educației . București: Ed. Paidea, 2002, p. 49.
76 Ibidem, p. 52.
77 Apud, Jinga, I.; Istrate, E . Manual de pedagogie. Ediția a II -a. București: Ed. ALL, 2006, p. 63.

46
educațională al managementului implementării.
Modelul managerial al implementării include: a) planul de activitate; b) resursele umane; c)
strategiile ed ucațion ale; d) formele; e) metodele realizării.
a) Planul de activitate
El reprezintă documentul strategic de proiectare a activităților pe termen mediu (4 -5 ani),
ținând c ont de strategia educațională la nivel local, regional și național. În contextul global izării
mondiale, a creșterii concurenței, a integrării în Uniunea Europeană, a impactului de noi tehnologii
este necesa ră o proiectare judicioasă a activităților pentru a face față noilor provocări și unei realități
în continuă transforma re.
În opini a peda gogului autohton Maria Braghiș, școala ,, va fi deschisă pentru toți membrii
comunității”78, care au nevoie de educație, promovând calitățile lor, în vederea unei personalități
autonome și creativ e, sati sfăcând nevoia fiecărui elev de a se simți sigur pe sine, apt pentru a face
cerințelor actuale ale societății și de a a vea șanse egale la educație și cultură.
Instituția ,, va oferi un cadru adecvat pentru formarea și dezvoltarea deprinderilor și
capacități lor ”79 necesare continuării studiilor în domeniile de care comun itatea are nevoie.
Echipa managerială ,, va implementa politicile și programele de activitate ”80 ale
învățământului preuniversitar având ca obiectiv creșterea calității serviciilor educative precum și
integrarea elevilor în comunitatea locală. ,, Școala se vrea un loc prietenos,în care toți copiii să
beneficieze de programe educa ționale î mbunătăți te continuu ”81.
Profesorii vor acționa pentru construire a cunoștințelor și dezvoltare a competențelor
prevăzute de curriculum școlar, care să le permită elevilor adaptarea eficientă în treapta
educațională următoare și în societatea aflată în continuă schimbare,dar și pentru dobândirea
capacităților, atitudinilo r și valorilor fundamentale care va călăuzi pe elevi în viață.
Demersul educațional al școlii ,, va promova egalitatea șanselor , responsab ilizarea
părinților pentru pregătirea școlară , evoluția rezultatelor elevilor și dezvoltarea colaborării
parteneriatel or ”82, de exemplu: Școală -Biserică.
Pe lângă realizarea planului de act ivități a ș colii, este necesar de a realiza împreună și

78 Braghiș, M. Aspectul polifuncțional al parteneriatului școală -famile -comunitate . În: Didactica Pro, nr. 1 (65), 2011,
p. 39.
79 Idem.
80 Iosifescu, Ș. Op. Cit., p. 53.
81 Cristea, S. Școal a și comunitatea . Op. Cit., p. 49.
82 Cucos, C. Educ ația religioasă. Repere teoretice și metodice. Iași: Ed. Polirom, 1999, p. 37.

47
implementarea planului de activitate pastoral -misionară a Bisericii în efi cientizarea parteneriatului
educațional Școală -Biserică.
Experiența pastorală ne convinge, din ce în ce mai mult, că pulsul vi eții unei B iserici est e
dat de pulsul unității de bază, care este societatea. Din punct de vedere al legislației bisericești
actua le, „Biserica este comunitatea creștinilor, clerici și mireni, situată pe un anume teritoriu și
subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonia l83,
condu să de un preot paroh numit de chiriarhul eparhiei respective.
Inițiativele speciale prin care vestitorii evangheliei, trimiși de Biserică , mergând în lumea
întreagă, îndeplinesc îndatorirea de a propovădui Evanghelia (Matei 28,19) și de a vesti Cuvântul
Domnului la cei care încă nu cred în Hristos, se numesc în mod obișnuit „misiuni”. Ele se realizează
prin activitatea pastoral -misionară și se desfășoa ră în societate.
Așadar, activitatea pastoral -misionară va izvorî în mod intim din însăși natura Bisericii, a
cărei credință mântuitoare o vestește, a cărei unitate universală o desăvârșește lărgin d-o, pe a cărei
apostolicitate se b azează, al c ărei simț de colegialitate ierarhică îl exercită, a cărei sfințenie o
mărturisește, o răspândește și dezvoltă.
b) Resurse umane
Managementul resurselor umane reprezintă principala dimensiune a managementului
instituției școlare ce se vrea a fi una de succes î n realizarea formării elevului prin parteneriatul
Școală -Biserică. Conducerea resurselor umane, vizează asigurarea de p ersonal, atât din punct de
vedere cantitativ ,dar mai ales calitativ.
Resursele umane ale unității școlare și ale instituției bisericești în realizarea manageme ntului
parteneriatului educațional vor fi: echipa managerială, profesorul de religie, diriginții , cadrele
didactice, preotul paroh al Bisericii, clericii bisericești și consiliul parohial.
Prin gestiunea acesto r resurse umane se asig ură necesarul de forță de muncă în instituție, pe
categorii de personal în scopul realizării activităților și obținerea rezultatelor așteptate. Principalele
funcții ale managementului resurselor umane sunt:
Planificarea resurselor um ane;
Popularizarea stru cturilor;
Atingerea performantei dorite;
Compensarea resurselor umane;

83 Buga, I. Op. Cit., p. 58.

48
Instruirea și dezvoltarea resurselor umane;
Îmbu nătățirea abilităților profesionale;
Stabilitatea și menținerea resurselor umane;
Comunicarea și negocierea84.
Managerul -persoană care ,,în virtutea sarcinilor, competențelor și responsabilităților
circumscrise în fișa de post, exercită și un proces de management, adoptând decizii ce influenț ează
comportamentul de cizional și opțional al altor persoane”85.
Realizarea procesului de conducere în aplicare a parteneriatului Școală -Biserică presupune
îndeplinirea unor acțiuni specifice care pot fi grupate în câteva fu ncții obligatorii pentru conducător:
revederea și planificarea (examinarea planurilor de perspectivă și elaborarea schemelor de acțiune);
organi zarea (alcătuirea structurilor organizatoare); conducerea (păstrarea la un nivel sporit al
activității și perfor manțelor subordonaților); coordonarea (corelarea, echilibrarea, unificarea și
armonizarea tuturor activităților); controlul (supravegherea, îndr umarea în vederea respectării
normelor, regulilor și standardelor fixate).
Ca urmare a distorsiunilor sociale, p articiparea părinților în educarea copiilor este s ub nivel,
școala rămânând ca și odinioară unica responsabilă de buna creștere și educare a tin erei generații
fenomen, care, cu regret, se adâncește, se amplifică datorită abandonului copii lor de către părin ți,
care pleacă peste hot are în căutarea locurilor de muncă,iar implicarea celorlalți în acest proces se
limitează doar la susținerea financiară , materială a școlii.
Responsabil de realizarea sarcinilor puse în parteneriatul educațional dintre Școală și
Biserică în mare măsură îi revine celui care se nume ște manager sau echipei manageriale.
În opinia pedagogilor autohtoni Dumitru Patrașcu și Tudor Rotaru, elementul -cheie al
interacțiunii didactice și ma nageriale este comunicarea. „Comunicarea managerială – presupune
nu numai transm iterea mesajelor, ci și schimbarea mentalității, atitudinilor, comportamentului atât
a managerului, cât și a subalterni lor’” '86. Astfel, comunicarea devine o filosofie a manage rului și
nu o acțiune meca nică.
Din cadrul echipei ce ține de resursele umane, în realizarea parteneriatului educațional
Școală -Biserică, un rol important îl are profesorul de religie. El are menirea îdeplinirii unui scop de

84 Iosifescu, Ș. Op. Cit., p. 41.
85 Patrașcu, D.; Rotaru, T. Cultura managerială a profesorului. Te orie și metodologie. Chișinău: TC, 2006, p. 46.
86 Patrașcu, D.; Rotaru, T. Op. Cit., p. 13.

49
importanță crucială în istoria neamului – acela de a ne t ransforma pe noi înșine, și prin noi, întreaga
lume pe care ne -o dorim mai bună, mai cumpătată, mai hotărâtă de a trăi în adevăr. Un profesor de
religie, trebuie să fie înzestrat, în mod special, cu cele mai înalte calități morale și deschis către
credință . Valorile sale morale și etice, competența, capacitățile și abilitățile comportamentale
constituind latura sa rațional -axiologică.
În opinia specialiștilor în domeniu, la care ne raliem și noi, ,, Personalitatea profesorului de
religie în educarea și forma rea personalității elevulu i trebuie să se deosebească de cea a unui
profesor obișnuit prin interesele supreme pe care l e urmărește: de a -L readuce pe Dumnezeu în
sufletul elevului, de a aspira el însuși și a -i face pe alții să asp ire către mântuire”87. Prin ideile pe
care le promovează, prin acțiunile ce le întreprinde ca profesor de religie, el încearcă să demonstreze
considerație față de Legea și Învățătura lui Dumnezeu și un angajament personal față d e credință.
A fi profesor de religie și a particip a la realizarea parteneriatului înseamnă a fi hotărât spre
dăruire și jertfire. Atât vocația, cât și talentul unui profesor de religie tre buie considerate drept un
dar divin, pentru a -l ajuta să învingă ori ce obstacol în:
– cultivarea spirituală a elevilor și a tinerilor;
– îmbogățirea conștiinței elevului cu convingeri spiritu ale;
– orientarea morală a elevului și dobândirea virtuților;
– pocăința în fața lui Dumnezeu.
Astfel, adevărata valoare a profesorului de re ligie este evidențiată în parteneriatul
educațional Școală -Biserică, care, în opinia pedagogilor români Dorin Opriș, Mo nica Opriș și
Mușata Bocoș, constă în aceea că ,,prin orientarea tinerii generații spre formare și desăvârșire
spirituală și prin obișnui rea elevilor de a arde mereu ca o lumâna re, care îi luminează pe alții,
consumându -se pe ei înșiși ” 88 .
Practica educativă îndelungată a demonstrat necesitatea de a încredința diriginților o
întreagă a ctivitate de coordonare a tuturor influ entelor educative ce se exercită asupra unei clase.
Dirigintele este un membru a l colectivului pedagogic ce poate nemijlocit participa la aplicarea în
practică a realizării parteneriatului educațional dintre școală și Biserică. El va fi desemnat în aceasta
funcție de diriginte și va activa în calitate de mijlocitor activ al parteneria tului după anumite criterii:

87 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Metode a predarii religiei. Alba -Iulia: Ed. Reîntregirea, 2000, p. 7.
88 Opris, D.; Opris, M.; Bocos , M. Cercetare pedagogica în dom eniul ed ucației religioase. Alba -Iulia: Ed.
Reîntre girea, 2004, p. 8.

50
o vastă experiență educativă, o evidentă autoritate morală și profesională, activitate de predare la
clasa r espectivă. El este numit ,,de către man ager și răspunde în fața conducerii școlii de întreaga
activitate educativă a fo rmării personalității elevilor clasei ce i s -a încredințat1”89.
Cadrele didactice î ndeplinesc o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură
formarea și pregătirea personalității tinerii gen erații și pregătirea ei profesională în cadrul
instituțiilor de învățământ, ce su nt într -o indisolubilă legătură cu viața, cu activitatea socio –
profesională, morală și cetățen ească.
Profesiunea didactică o vom putea asocia în exercitarea parteneriatului ed ucațional dintre
Școală și Biserică cu câteva categorii fundamentale de ro luri, acceptate de majoritatea sistemelor
de formare a profesor ilor:
– proiectare;
– managementul și orga nizarea activităților de învățare;
– consiliere psiho -educațională;
– managementul cl asei de elevi;
– comunicare cu elevii;
– dezvoltare profesională de -a lungul vieții;
– participare la perfecționarea procesului educațional și a inovațiilor din școală;
– oferirea de servicii educaționale.
Personalitatea cadrului didactic în condițiile învățământu lui actual va presupune și o serie
întreagă de calități, d eterminate de specificul și complexitatea muncii pe care o desfășoară. Cadrul
didactic își va asuma o mul titudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea
lui. În școală, el e ste conducătorul activității didactice care se desfășoară în vederea realizării
obiectivelor prevăzute în documentele școlare pentru real izarea parteneriatului.
Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita cadrul didactic în ajutorarea
realizării parteneriatului în cauză se menționează următoarele90:
* Profesorul – ca expe rt al actului de predare -învățare, va putea adopta decizii privitoare la
tot ceea ce se întâmplă în procesul de învățăm ânt în legătura cu parteneri atul.
* Profesorul -ca agent motivator, va declanșa și întreține interesul, curiozitatea și dorința
pentru acti vitate.

89 Neacsu, I. Instruire si învațare. Bucuresti: Ed. Științifică, 1990, p. 67.
90 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 94.

51
* Profesorul va fi un prieten și confident al elevilor, un substitut al părinților, obiect de
afecțiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate.
* Profesorul, în ipostază de consilier, va fi un observator sensibil al comportamentului
elevilor, un îndrumător persuasiv și un sfătuitor al acestora.
* Profesorul, ca model prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile, comportamentul său va
fi un exemplu pozitiv pentru elevi.
* Profesorul, ca manager, va supraveghea întreaga activitate din clasă, va asigu ra consensul
cu ceilalți profesori, cu părinții și cu ceilalți factori.
Dar, pe lângă activitatea didactică, învățători i vor desfășoară și o activitate extrașcolară s au
cultural -educativă în realizarea parteneriatului Școală -Biserică. Corolarul conținutulu i social al
acestei profesiuni constă în participarea la evenimentele și frământările social -culturale ale timpului
în care trăiește și ale comunității din care face parte. În această ipostază, profesorul va apărea ca
pedagog social, animat de grija pentru ridicarea g radului de cultură al națiunii sale.
Desfășurându -și activitatea profesională în cadrul școlii în cadrul pa rteneriatului, dascălul
nu va înceta de a fi un educator și în afara e i, urmărind, bineînțeles, obiective specifice și apelând
la mijloac e și forme adecvate. Numai în măsura în care cadrele didactice își vor continua misiunea
și în afara cadrului profesion al pe care îl oferă școala, el poate fi considerat un educator al elevilor
săi. Cele două laturi ale activității s ale, școlară și extrașc olară în acest parteneriat educațional de
mare importanță dintre Școală și Biserică, nu numai că se presupun, dar se și întregesc și se
completează reciproc, imprimând acestei profesiuni un rol sporit în progresul general -educațional
al elevilor.
Cadrele d idact ice sunt ,,cele care orientează și stimulează curiozitatea naturală și interesul
spontan al elevilor pentru descop erire, cele care îndrumă și încurajează activitatea de organizare
și integrare a datelor culese, a cunoșt ințelor reactualizate în vederea aplicării lor ” la soluționarea
problemelor date, lăsându -le: libertatea de examinare a faptului real ori de ana liză, independență în
activitate, operativitate și rapiditate în reacții (cognitive, afec tive, motrice) și deplină
responsabilitate pentru ceea ce întreprind.
În viziunea pedagogului român I. Neacșu, ,,În fun cție de necesități, de gradul de autonomie
sau semiautonomie, el poate interveni din când în când, canalizând energiile partenerilor săi”91 92.

91 Neacsu, I. Op. Cit., p. 18.
92 Ibidem, p. 23.

52
Astfel, cadrul didactic, este cel care va oferi explicații, da lămuriri, răspunde la întrebări, îi va ajută
să utilizez e corect anumite materiale, instrumente sau utilaje, va căuta să -i ajute să e vite devierile
inutile, încercările fără obiect, eventualele erori și pierderi de timp. Cadrul didactic este și va fi c el
care îi va orienta pe elevii ce au de făcut, devenind ghid al demersului lor euristic, îndreptându -i în
direcția obținerii rezultatelo r așteptate.
Asumându -și o multitudine de roluri, profesorul trebuie să conștientizeze că exercitarea lor
depinde de pe rsonalitatea pe care și -o modelează. În acest sens, un rol deosebit în exercitarea acestei
profesiuni îl a u anumite componente ale person alității: cultura profesională, calitățile atitudinale și
cele aptitudinale. De fapt, pentru ca anumite cunoștințe să f ie transmise de la o persoană la alta și
acceptate, trebuie întotdeauna ca între ele să existe un schimb afectiv for mat din încredere și
dispoziție receptivă dintr -o parte și din alta.
În opinia pedagogilor autohtoni Maria Baranov, Valentina Botnaru și Mar ia Vrânceanu,
„Educația este sprijinită de patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să
trăiești împreună cu alții și a învăța să fii”93. În funcție de această optică, dar și de implicațiile
globalizării asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din cadrul
învățământului urmează să î ndeplinească roluri noi.
Așa, spre exemplu, prin metodologia de aplicare a acestor roluri educaționale, educatorilor
din cadrul învățământului li se vor cere să creeze activități (situații) de învățare adecvate
obiectivelor proiectate, ținând seama, desigu r, de natura subiectului parteneriatului și de
particularitățile clasei sau ale grupei de elevi. Ideea nu este nouă în pedagogie, însă rolul cadrului
didactic este mai recent, el fiind astăzi formulat explicit și specificat în documente le de proiectare
didactică. Evident, cu cât situațiile de învățare vor fi mai bine alese sau imaginate de profesor, cu
atât mai interesantă și mai eficace în planul învățării va fi activitatea de instruire.
Un nou rol din perspectiva educațională ar putea fi acela de meditato r în procesul
cunoașterii sau de consiliere, alături de rolul tradițional de transmițător de informații, la care nu se
renunță, dar a cărui pondere este, vizibil, în scădere în cadrul învățământului postmodern, centrat
pe competențe. De asemenea, profesoru l este astăzi un veritabil agent al schimbării, pregătindu -și
elevii din această perspectivă, care se constituie, tot m ai mult, într -o dimensiune a omului
contemporan.
Nu în ultimul rând, „cadrele didactice sunt chemate să se implice în luarea deciziilor d e

93 Baranov, M .; Botnaru, V.; Vrânceanu, M. Op. Cit., p. 7.

53
politică educațională la diferite niveluri, precum și în procesul complex, dificil de inserție
profesională și social ă corespunzătoare noilor condiții”94. O seamă de roluri noi derivă și din
implicați ile educației permanente asupra programelor școlare. Acestea tind să se integreze atât în
plan orizontal, cât și pe ver ticală, să fie centrate pe valori, atitudini și motivație, să cultive
independența, propria responsabilitate, flexibil itatea, facilitând dezvoltarea personalității din
perspectivă educațională.
În continuare, vom încerca să explicăm rolul resurselor umane ale Bisericii și manifestarea
lor în procesul de realizare a p arteneriatului educațional în colaborare cu resursele umane ale școlii
amin tite anterior.
Ne raliem opiniei profesorilor români D. Opriș și M. Opriș, care susțin că Biserica parohială
poate deve ni și ,,un foarte frumos laborator pentru realizarea parteneriatului” '95. Icoanele,
frescele, obiectele liturgice pot ilustra în mod concret lecțiile teoretice -practice cu tematică morală
și spirituală. Acolo unde este posibil, acest avantaj poate fi valorificat și prin organizarea unor ,,lecții
deschise”96.
Valorile educaționale oferite de Biserică prin educația religioasă din școlile publice „trebui e
susținute și promovate de toate unitățile bisericești”97, cu prioritate de preo tul-paroh, de clerici și
de consiliile de cateheză parohială, mai ales, în această perioadă de secularizare a societății, întrucât
aceste valori reprezintă pentru tineri ,,un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate
cunoștințele dobândi te prin studiul celorlalte discipline' ”98.
Propovăduirea Cuvântului Evangheliei a constituit pentru Mântuitorul Hristos o prioritate,
după cum Însuși mărturisește prin cuvintele: „Eu pentru aceasta M -am n ăscut și pentru aceasta am
venit în lume: să mărturisesc întru adevăr; tot cel ce este dintru adevăr ascultă glasul Meu ” (Ioan
18, 37).
Această misiune atât de importantă, pe care mai apoi au preluat -o și Sfinții Apostoli: „Drept
aceea, mergând, învățați t oate neamurile, botezându -le în n umele Tatălui și al Fiului și al Sfântului
Duh, învățându -le să păzească toate câte v -am poruncit vouă” (Matei 28, 19 20), constituie și astăzi
o datorie morală a fiecăruia dintre noi, dar, cu atât mai mult, a preotului -paroh din comunitate,

94 Vasmas, E.A. Op. Cit., p. 41.
95 Opris, D.; Opris, M.; Bocos , M. Op. Cit., p. 38.
96 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 21.
97 Opris, D.; Opris, M.; Bocos , M. Op. Cit., p. 32.
98 Mladin, N.; Bucevschii, O.; Zăgrean, I. Teologia Morală Ortodoxă . Vol. 1 Al ba-Iulia: Ed. Reîntregirea, 2003, p. 17.

54
deoarece „adevărul mărturisit de Mântuitorul Iisus Hristos nu poate fi cunoscut, dacă nu este
descop erit și dacă nu este cine să -l descopere ”99.
Preotul -paroh având această importantă misiune educativă va putea particip a activ la
eficientizarea parteneriatului Școală -Biserică. Astfel, având în vedere valorile c reștine pe care le
promovează și vocația divină, preotul paroh înrolat în parteneriat va contribui la:
– educarea cu privire la drepturile copilului și la beneficiil e pe care respectarea acestora le
aduce întregii comunități;
– identificarea nevoilor copiilor și familiilor, precum și a situațiilor de risc în care se pot
afla acestea;
– îndrumarea, i nformarea și orientare a către diverse servicii;
– medierea în vederea restab ilirii relațiilor familiare sau în vederea prevenirii abandonului
copilului (medierea între mamă și tată, copil și părinți, familie și comunitate, mama singură și
familia acesteia), prin promovarea reconc ilierii și a iertării greșelilor celorlalți etc.;
– sesizarea situaților de abuz, neglijare și exploatare;
– rezolvarea problemelor prin structurile comunitare consultative ;
– mobilizarea comunității, pentru a sprijini familiile și copiii aflați în nevoie;
– implicarea în dezvoltarea unor servicii pentru copii și familii la nivelul comunității;
– organizarea și implicarea în manifestări culturale ale comunității și ale școlii100.
În formarea morală și spirituală a copiilor de astăzi, școala, prin activitatea pastor ală și
dăruirea de sine a preotului paroh, va constitui un factor esențial, cu un mare grad de
responsabilitate.
Școala este pridvorul Bisericii, locul unde preotul paroh ,,va învăța și educa elevii desp re
trăirea creștinească în comuniune'”101, locul de pregătire pentru întâlnirea cu Hristos în Biserică,
prin împărtășirea din Sfintele Taine.
Preotul -paroh prin educația morală și sp irituală din cadrul școlii și, totodată, prin folosirea
diferitor ocazii, în realizarea parteneriatului Școală -Biserică ,,va reuși să formeze și va putea forma
caractere moral -religioase”102, mult mai ap ropiate, uneori, de ceea ce se urmărește, și anume
realizarea formării per sonalității .

99 Buga, I. Op.cit., p. 26.
100 Ibidem, p. 52.
101 Torralba, F. Inteligență spirituală , trad. Coman E.A . București: Curtea Veche Publishing, 2012, p. 8.
102 Ibidem, p. 11.

55
Pe lângă ierarhia superioară a Bisericii a luat naștere, cu timpul, o nouă categorie de slujitori
ai cultului numi ți clerici. Aceste persoane sunt ajutătoare ale preotului paroh pentr u a îndeplini noile
funcțiuni create. Clericii cu certitudine, pot ajuta, contribui și pregăti teren pentru realizarea
parteneriatului Școală -Biserică în formarea personalității elevului.
„Consiliul parohial este organismul executiv al Adunării Parohiale din comunitate.
Adunarea Parohială este cea care va alege din sânul ei pe membrii Consiliului Parohial – în număr
de 7, 9 sau 12 membri – în funcție de locuitorii comunității'’” '103. Membrii consiliului sunt divizați
în câteva departamente. Fiecare departament va răspunde de domeniul său de activitate. Un
departament important al consil iului parohial, numit al învățământului, este răspunzător de
promovarea și colaborarea Bisericii cu instituția școlară din comunitate.
Consiliul Parohial va decide delegând unul sau doi membri care, în calitate de epitropi,
sprijinind și susținând preotul paroh în educarea tinerii generații vor participa la formarea
personalităț ii elevilor.
c) Strategiile educaționale
Strategia educațională a realizării parteneriatului educațional Școală -Biserică va fi
organizată pe baza a trei piloni: acces, relevanță, calita te. Sistemul educațional are menirea să
asigure valorificarea potențialulu i fiecărui elev și să educă o forță de muncă competitivă. În acest
context, strategia este orientată spre re zultate și abordează problemele și soluțiile atât pe trepte de
învățământ, cât și pe subiecte transversale.
Procesele de implementare a strategiilor euristice, algoritmice, inductive, deductive și
persuasive vor fi organizate pe baza unui Plan de acțiuni c e va include componentele operaționale
ale politicilor educaționale. În co ntextul implementării Strategiei, vom încerca desfășurarea
procesului de m onitorizare a realizării acțiunilor și a rezultatelor obținute.
Obiectivele strategice educaționale propuse pentru optimizarea parteneriatului educațional
implică:
,,-perfecționarea mijloacelor de intercomunicare/comunicare sistematică eficientă;
– crearea m ediului care permite afirmarea elevilor ca membri ai comunității;
– implicarea membrilor comunității în activi tatea școlii ”104.

103 Buga, I. Op. Cit., p. 56.
104 Băran -Pescaru, A. Parteneriat în Educație. Op. Cit., p. 64 -65.

56
Activitățile realizate de școală în parteneriat cu Biserica – ca actor comun itar au mai multe
avantaje sau beneficii, printre care105:
* Prin unirea eforturilor putem soluționa mai ușor o problemă.
În anumit e situații, nu putem acționa independent pentru rezolvarea cu succes a uno r
probleme și este binevenit să găsim sprijinul și susț inerea în altă parte (spre exemplu, Biserica).
* Prin dialog și colaborare are loc schimbul de idei între părți și identificarea unor idei
deosebite.
Parteneriatul oferă un cadru adecvat pentru o analiză amplă și din mai multe unghiuri a
problematicii aborda te. De asemenea, ne oferă posibilitatea de a completa punctele tari ale fiecărei
părți și a descoperi diverse aspecte care nu a u fost evidențiate și analizate individual.
* Prin parteneriat pot fi antici pate și prevenite anumite probleme.
Uneori ne putem confrunta cu situația, când rezolvarea unei probleme poate genera apariția
altora. Parteneriatul poate preveni escaladarea altor p robleme ca efecte colaterale ale intervenției
noastre.
* Parteneriatul oferă o alternativă.
În unele cazuri, școala nu va putea să -și îndeplinească sarcinile dacă nu va avea sprijin din
partea altor instituții (Biserica). În atare situații conlucrarea poate fi o alternativă pentru soluționarea
cu succes a problemei.
* Parteneriatul susține și stimulează creativitatea și inovați a.
Dat fiind faptul, că parteneriatul reprezintă o condiție prielnică pentru identificarea și
analizarea soluțiilor de către mai multe p ersoane, șansele de prezentare a unor variante de răspunsuri
creative și i ngenioase cresc.
Prin parteneriat se stimuleaz ă participarea activă și responsabilă a cetățenilor la viața
comunității.
Parteneriatul oferă posibilitatea cetățeanului interesat să se implice în rezolvarea unor
probleme stringente din comunitate, dinamizeaz ă viața comunității, îi stimulează chiar și pe cei mai
puțini interesați pentru participare, demonstrându -le că oricând este o alternativă la indiferență și
pasivitate.
În această or dine de idei, pedagogii autohtoni Rodica Solovei și R. Eșanu menționează, că

105 Velea, L . Participarea elevilor în școală și în comunitate .Ghid pentru profesori și elevi . Botoșani: Ed.
Agata, 2006, p. 59 -61.

57
Biserica reprezintă o instituție importantă din comunitate cu care Școala ar putea stabili parteneriate,
realizând în comun o serie de activități și acțiuni ca strategii educațion ale, precum:
– „prestarea unor servicii reciproce, în funcție de specificul activității (ca persoane – resurse
la activități curriculare/extracuriculare);
– promovarea unor valori specifice;
– facilitarea relației cu părinții;
– promovarea participării elevilor în acțiuni în folosul comunității;
– proiectarea unor acțiuni comune în școală și comunita te;
– participarea la proiecte educaționale de intervenție;
– valorificarea ocaziilor de instruire reciprocă ”106.
Procesul de monitorizare are drept scop corelarea priorităților, obiectivelor și s copurilor
Strategiei cu rezultatele implementării acțiunilor, astfel încât să fie realizată evaluarea corectă a
rezultatelor finale obținute.
Strategiile euristice ,,sunt proceduri c are se aplică în cazul problemelor complexe, cu mai
multe variabile, care presupun a daptarea permanentă la un mediu dinamic’”107. Ea îl face pe elev
să afle adevărul răspunzând întrebărilor. Deși se cons idera ca o disciplina științifica în ultimele
decenii (4 -6) fenomenul, ca atare, a fost folosit mai demult, în special de către psihologi în legătură
cu activitățile creatoare ale conștiinței. Euristica vine din greacă de la cuvântul heuriskein care
înseam nă a gândi, a afla, a găsi, a descoperi și sunt: generale sau specifice (d ependente de un
domeniu de cunoștințe).
Ca disciplină de sine stătătoare ,, este definită ca artă a invenției, știință a metodelor și
regulilor descoperirii și inventării pe o cale ne deductivă, nerațională ”108. Ea studiază cazurile
reale de invenții și descoperiri și încearcă să deducă din ele principii generale ale proceselor de
invenție și descoperire. Prin urmare putem spune că euristica este disciplina ce conține procedee și
metode ce au menirea de a facilit a descoperirea sau invenția.
Strategiile algoritmice sunt „proceduri standardizate ce cuprind un număr finit de pași până
la atingerea soluției optime”109. Prin algoritm ,,se înțelege un procede u schematic pentru rezolvarea

106 Solovei, R.; Eșanu, R. Școala și comunitate .Ghid metodologic . Chișinău: Ed. Știin ța, 2007, p. 8.
107 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 74.
108 Opris, D.; Opris, M.; Bocos , M. Op. Cit. , p. 62.
109 Bujor, N.; Mahu, I.; Stici, T. Op. Cit., p. 87.

58
unei categorii sau clase de probleme ”110, în care fiecare „pas” care duce la rezolvarea dorită, es te
definit în mod riguros și de ace ea se vorbește de algoritmul rezolvării problemelor.
Algoritmica și euristica sânt formule și strategii diferite în organizarea operațiilor
intelectuale în vederea realizării parteneriatului Școală -Biserică. Algoritmica e ste strategia gândirii
care foloseș te algoritmi. „Algoritmii sânt serii st rict ordonate de operații și intervin succesiv până
la rezolvarea sarcinii respective” 111. Ei sunt structuri operaționale stand ardizate care duc cu
certitudine l a soluții. Așa cum rezultă din definiție , strategia euristică se deosebește de cea
deductivă.
Strategia deductivă înseamnă deducerea unor afirmații din altele, considerate adevărate,
prin aplicarea unor reguli logice defin ite în mod riguros. Strategia euri stică nu este o metoda
riguroasă de demo nstrație ci mai curând un procedeu care este de ajutor demonstrației.
Pentru a delimita euristica de metoda deductivă se va folosi noțiunea de algoritm și se va
arata că deducțiile e uristice nu sânt de natură algoritmică pentru că se folosește de presupune ri,
analogii, ipoteze de lucru, modele de diferite feluri ceea ce deducția nu face.
Cunoașterea pe cale inductivă presupune o angajare a personalității elevului în dublu plan:
– la niv elul „sistemului organelor de simț sau al analizatorilor”112 (aparatul auditiv, vizual,
olfactiv, cutanat, gustativ) care oferă informații primare, exacte și detaliate despre proprietățile
obiectelor și fenomenelor sub forma ima ginilor senzorial -perceptive;
– la nivelul „sistem ului gândirii, care este pus în funcțiune de calitatea sistemului
precedent și care permite formularea de idei, raționamente' ”113 etc.
În concluzie, pute m afirma cu certitudine, că strategiile inductive , ca și cele deductive, fie
în mod individual, fie corelate (sau mixte), dețin o pondere însemnată, chiar dominantă în procesul
de instruire. Importanța lor este evidențiată și prin faptul că, în setul calit ăților cerute de aptitudinea
didactică, specialiș tii includ capacitatea de a efectua raționamente deductive (tipice pentru procesul
de predare), de a ordona informația în cadrul progresivității logice a expunerii sau de a găsi exem ple
alternative și versiu ni ale aceleiași prezentări114.
Deosebirea esențială dintre cele două tipuri de strategii vizează sensul sau ordinea,

110 Ibidem, p. 96.
111 Sebu, S.; Opris, M. ; Opris, D. Op. Cit., p. 96.
112 Goraș -Postică, V.; B otezatu, M. Op. Cit., p. 47.
113 Ibidem, p. 49.
114 Apud, Velea, L . Op. Cit., p. 348 -349.

59
succesiunea în care sunt antrenate capacitățile perceptive și cele reflexive ale el evului, prin
raportarea unora la celelalte, consti tuind mijloace de afirmare reciprocă.
Strategia persuasivă a evoluat atât de mult, încât a dezvoltat propria știință. Profesorul
american W. Howel, în lucrarea Persuasion: A Means of Social Control , afirmă că persuasiunea
este ,,o comunicare prin care se i ntenționează să se influențeze alegerea”115, iar după pedagogul
român Cristian Radu „acțiunea de a întemeia o ipoteză /opinie pr in intermediul unui discurs
elaborat și de a promova înaintea unui recepto r/unor receptori, cu scopul de a valida prin apel
onest la intelectul și la conștiința receptorului/receptorilor”116 117.
Prin urm are, o astfel de abordare va fi raportată la relația profesor -elev și preo t-elev, din
considerentul că primii reprezintă o autoritate epistemologică pentru ai doilea din urmă, întrucât
dețin competențe în domeniul pe care îl cunosc. Cu referire la arta cad rului didactic și slujitorilor
bisericești de a convinge elevii, de a fi p ersuasiv, va fi ca aceștia vor fi implicați mai mult într -un
ansamblu de abilități spirituale ale profesorului și a preotului, decât a nivelului lor de pregătire din
punct de vedere cognitiv.
d) Forme de organizare a activității elevilor:
– activitate frontal ă, activitate pe grupe și activitate individuală.
Preotul având rolul principal, va organiza, conduce și dirija activitatea elevilor, fiind
denumit magistral. Predarea frontală se ba zează pe principiul tratării nediferențiate, al muncii egale
cu toți elevi i din aceeași clasă, sală sau auditoriu. În activitatea frontală va fi predominantă și
activitatea preotului. Activitatea frontală ,, este bazată exclusiv pe expunere, p e transmitere de
cunoștințe unei clase întregi de elevi, reducându -se astfel învățarea l a achiziționarea pasivă de
cunoștințe și limitează foarte mult activitatea colectivă propriu – 4
zisă” .
Elevii v or executa, în același timp, și în același sistem, aceleași sarcini, dar fiecare va
lucra strict individual, fără a se stabili legături de interdependentă între ei. Comunicarea între
colegi și posibila învățare prin cooperare sunt reduse la maximum, ele av ând loc numai în afara
predării, în cadrul pauzelor și în timpul liber.
Superioritatea s oluționării problemelor în condiții de grup, față de rezolvările
individuale a fost demult confirmată de cercetările de psihologie socială.

115 Ibidem, p. 3.
116 Ibidem, p. 4.
117 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 65.

60
„Activitatea de grup se folo sește în veder ea realizării unor observații, experiențe,
lucrări practice. În funcție de condițiile materiale și de timp grupele pot executa concomitent
aceeași lucrare sau lucrări diferite, dar care concură la elucidarea aceleiași probleme, deci
ale căror rezultate pot fi corelate și sintetizate ”118.
De regulă, grupele sunt permanente, ele se constituie cel puțin pe durata unui an școlar.
Eficiența grupelor ar crește dacă preotul, la alcătuirea lor, a r avea în veder e în mai mare măsură,
particularitățile individuale ale copiilor, aptitudi nile, înclinațiile și interesele acestora.
Activitatea pe grupe presupune operarea subgrupării în cadrul colectivului clasei, în
funcție de obiectivele didactice. Avan tajele majore s unt:
– activizează în mai mare măsură;
– stimulează motivația învățării;
– trans formă elevul în subiect al educației;
– permite valorificarea aptitudinilor și capacităților individuale;
– formează și dezvoltă spiritul de cooperare și deschidere spre i nteracțiune119.
Activitățile indivi duale vor cuprinde studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă,
studiul în biblioteci, lectura suplimentară și de completare, întocmirea de proiecte, referate,
desene, scheme , alte lucrări scrise, comunicări științifice, alte proiecte practice. Ace ste activități
pun accentul pe munca independentă, fără supraveghere directă și consultantă din partea
preotului.
Există mai multe variante de organizare indi viduală a activității el evilor: cu sarcini de
instruire comune pentru toți elevii, cu teme diferen țiate pe grupe de nivel, cu teme diferite pentru
fiecare elev. În acest ultim caz, activitatea se numește individualizată sau personalizată, pentru
că ține co nt de particularitățile fizice și psihice ale fiecărui elev, de nivelul pregătirii sale,
aptitudin ile lui, de nevoile educaționale.
Preotul va organiza activitățile didactice astfel încât sa sporească șansele de reușită a
atingerii obiectivelor propuse, adoptând o varietate de ac tivitatea la specificul și potențialul
discipolilor săi.
Forma frontală, i ndividuală de organizare a activității didactice favorizează
formarea/dezvoltarea competențelor specifice. Astfel, pentru formarea/dezvoltarea

118 Opris, D.; Opris, M.; Bocos , M. Op. Cit., p. 76.
119 Ibidem, p. 92.

61
comp etențelor specifice se va utiliza f orma frontală, iar pentru formarea/dezvoltarea
competențelor specifice se va utiliza forma frontală în combinație cu cea individuală. Exemple :
– pentru formarea/dezvoltarea competenței specifice C.S.1.2. preotul va prezenta
elevilor mai multe planșe didactic e sugestive ce prezintă diferite aspecte din viața
cotidiană(activitate fr ontală), și folosind ca metodă de învățământ dezbaterea îi va conduce pe
elevi spre identificarea modalităților de relaționare cu Dumnezeu:
– pentru formarea/dezvoltarea competenței sp ecifice C.S. 2.2. preotul le va enumera
elevilor numele locurilor unde, po trivit Tradiției, au predicat Sfinții Apostoli (activitate frontală)
și un elev va veni în fața clasei să identifice pe hartă acele localități indi cate de preot (activitate
individua lă). Preotul sau cadrul didactic în caz de necesitate va putea interveni a colo unde elevul
nu va reuși singur sau poate numi un alt elev pentru al ajuta.
Principalele forme de implicare ale profesorului de Religie în coop erarea cu clerul
bisericesc pentru programe educaționale comune, vor fi următoarele120:
1. Participarea frecventă a profesorului de Religie la viața liturgică a comunității
parohiale este o formă vie de m ărturisire a credinței, lucrătoare p rin rugăciune .
Profesorul trebuie să fie un exemplu de urmat pentru copii. Copiii vor prețui mai mult
ora de religie și se vor apropia mai mult de Biserică dacă vor urma pilda credinței trăite a dascălului
care îi educă.
2. Participarea elevilor la slujbele B isericii vor avea ca finalitate atât trăirea credinței
în comuniune eclezi astă, cât și educația prin participare la viața comunității. Slujbele Bisericii, în
mod special, Sfânta Liturghie și Sfintele Taine, pe lângă folo sul duhovnicesc, vor avea, totodată,
un mare rol educativ, care vin să întregească actul pedagogic al instruir ii, consilierii și îndrumării
elevilor. Sfintele Taine ale Mărturisirii și Împărtășaniei posedă profunde implicații catehetice –
didactice sau educa ționale. Grija pentru deprinderea el evilor de a se spovedi și împărtăși mai des îi
revine preotului paroh și f amiliei, dar și profesorului de Religie, deoarece actul credinței este în
același timp personal și comunitar, didactic și spiritual.
3. Biserica din comunitate va deveni și un foarte fr umos „laborator” pentru ora de Religie.
Icoanele, frescele, obiectele litu rgice pot ilustra în mod concret lecțiile teoretice predate la clasă.
Acolo unde va fi posibil, acest avantaj poate fi valorificat prin organizare a unor ,,lecții deschise.”
4. Profesoru l de Religie va aduce o contribuție mai mare la activitățile culturale și

120 Sebu, S.; Opris, M .; Opris, D. Op. Cit., p. 123 -124.

62
misionare ale comunității. Fiind membri activi, lor li se va putea încredința responsabilități privind
consilierea sau coordonarea activităților cu tineretul în domeniul catehetic, c ultural, misionar și
social -filantropic din comunitate. Astfel, ei pot spr ijini preoții în implement area programelor
destinate copiilor și tinerilor. De asemenea, experiența și abnegația lor va putea fi orientată și spre
organizarea bibliotecilor parohiale sau editarea site-urilor și foilor parohiale.
5. Participarea profesorului d e Religie la activități ex trașcolare va primi, în cooperare
valențele unei activități reciproc benefice . Pelerinajele, taberele de copii, vizitele la muzee și
obiective istorice, dar și organizarea de mese rotunde, simpozioane, seminare teoretico -practice,
conferințe culturale, cu invitarea unor personalități duhovnicești sau culturale, activități de
voluntariat,acțiuni de caritate, pot deveni evenimente care contribuie atât la vitali zarea
comunităților parohiale, cât și la educarea practică a copiilor și t inerilor. O atenție deoseb ită,
trebuie acordată activităților de pregătire a serbărilor și hramurilor, a vizitelor arhierești pastorale
în comunitate, cultivând copiilor, dar și celo rlalți credincioși, „sentimentul bucuriei filiației
duhovnicești și al com uniunii eclesiale fraterne '’”121.
6. O foarte mare importanță, trebuie acordată participării elevilor la ora de Religie și în
cadru l diferitor proiecte educaționale. Câștigarea statutului orei de Religie, de a se bucura de
aceleaș i prevederi legale ca și toate celelalte materii, va presupune nu numai drepturi, ci și
responsabilități sporite. Evaluarea receptării orei de Religie de căt re elevi și implicarea în diferite
proiecte educaționale în formarea perso nalității umane, va fi ne cesar să se țină seama mai ales de
caracterul formativ și misionar -pedagogic al educației creștine, stimulând bucuria, interesul și
receptivitatea copiilor f ață de Religie.
Profesorul de Religie se va remarca sau se va impune prin competență didactică,
pregătire psiho -pedagogică și apostolat educațional, adică prin dăruire de sine cu pricepere și
pasiune. El va fi nevoit să exceleze atât în relația cu echipa m anagerială, diriginți, preot, direcție de
învățământ, cât și cu ceilalți c olegi, cu elevii și cu pă rinții acestora, „întrucât el nu se reprezintă
doar pe sine, ci reprezintă și Biserica, fiind recomandat de aceasta pentru a fi profesor de Religie
”122.
e) Metodele și tehnicile

121 Sf. Macrie Egipteanul . Umilii duhovnicesti , trad. Prof. Constatin Cornitescu. În: P.S.B 34. Bucuresti: Ed.
IBMBOR, 1992, p. 55.
122 Bujor, N.; Mahu, I.; Stici, T. Op. Cit ., p. 68.

63
Conform datelor psihologi ei și pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învățare au
ca metode centrale modurile active care solicită cel mai mult descoperirea noilor cunoștințe d e
către copilul însuși. Această intenție se concretizează într -o anumită m etodă folosită pentru
influențarea în sensul dorit a proceselor de învățare.
În viziunea lui C. Cucoș, „Metodologia didactică este definită ca un ansamblu de
metode, procedee, tehnic i și mijloace de învățământ ce urmăresc realizarea obiectivelor
propuse'”123.
Metoda reprezintă o modalitate cu ajutorul căreia cadrul didactic sau slujitorul Bisericii,
împreună cu elevii, realizează o biectivele propuse. În semnificația originară, cuvântul metodă
provine de la grecescul methodos și înseamnă ,,cale spre”, drum de urmat în vederea realizării
unui scop. „Metoda de învățământ reprezintă o manieră concretă de lucru, mersul practic de
desfășu rare a activității, o modalitate concretă de intervenție””124.

123 Cucos, C. Educația religioasă. Repere t eoretice și metodice. Op. Cit., p. 29.
124 Idem.

64

Metodele de învățământ sunt căile folosite în vederea transferării, fixării, sistematizării și
evaluării cunoștințelor elevilor.
Următ oarele materiale de ordin metodologic vor fi prezentate având convingerea că
metodele împărtășite vor fi utile nu doar echipei manageriale sau cadrelor didactice ale școlii, ci și
profesorilor de religie, preoților, clericilor, educatorilor, tuturor celor care se vor ocupa de forma rea
personalității elevului, prin prisma partene riatului educațional Școală -Biserică, dar și de
transmiterea informațiilor religioase (deci, de ce nu?, chiar și părinților)
Metoda problematizării este ,,o metoda didactica ce const a în punerea în fața elevu lui a
unor dificultăți create intenționat, prin depășirea cărora, prin efort propriu, elevul învață ceva
nou”125. Este vorba, mai precis, de crearea unei situații conflictuale în mintea elevului. Situa țiile-
problemă sunt de mai multe tipuri:
– exista u n dezacord între cunoștințele elevului și cerințele impuse de rezolvarea problemei;
– elevul trebuie sa aleagă dintr -un sistem de cunoștințe (uneori incomplete) doar pe acelea
necesare rezolvării situației -problemei date;
– elevul e nevoit să integreze cunoști nțele pe care le -a selectat într -un sistem și să conștientizeze
că acesta este ineficient operațional, deci va trebui completat;
– elevul trebuie sa aplice cunoștințe asimilate anterio r în condiții noi;
– elevul va observa că soluția teoretica a problemei nu poate fi aplicată în practică.
Problematizarea coexista cu metoda conversației euristice. Întrebările frontale/individuale,

125 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 68.
fig.1 Metode nu doar pentru școală.

65
ce se adresează raționamentului (și nu memoriei), folosit e în pregătirea introducerii unei noțiuni
noi, sau în prezentarea noilor c unoștințe determină situații con flictuale.
Organizarea acestor situații de către profesor sau preot în formarea personalității trebuie să
fie astfel încât întrebările să apară în min tea elevului înainte ca ele să fie formulate. Matematicianul
G. Polya, con sidera că ,,scopul predării mate maticii este de a face pe tineri să gândească și mijlocul
îl reprezintă rezolvarea de către elevi a unor probleme care cer un anumit grad de creație, de
nerutinare ” 126 .
Prin rezolvarea de probleme nu se înțelege aplicarea unor algoritmi deja învățați, ci găsirea
unor soluții la problemele noi. Problemele adresate elevilor trebuie să aibă sens, să i a în calcul
cunoștințele însușite de elevi, să fie clar enunțate, să treze ască interesul și să solicite efort din partea
elevului. Evenimentele implicate în rezolvarea de probleme pot fi (R. Gagne):
– prezentarea problemei (verbal, scris, prin enunțuri cursi ve sau tabele, grafice);
– elevul va desprinde din formulare o problemă form ulată riguros;
– va înțelege toate ipotezele, cerințele și le va exprima în limbaj matematic;
– elevul va oferi ca ipoteze succesive până ce una îl va duce la rezolvarea problemei.
Așada r, putem confirma că învățarea prin descoperire folosită la realizarea par teneriatului
este definită ,,ca o metodă de tip euristic, care implică un ansamblu de operații privitoare la
conceperea și organizarea manifestării, lecției, întrebării sau problemei ”127. În cadrul ei, elevul va
descoperi, fiind sprijinit de profesor, cu propriile -i forțe intelectuale explicația și semnificația unui
fenomen, proces, cauzele și esența acestora.
Problematizarea, rezi dă, cu certitudine, în crearea și rezolvarea unor situații problemă, adică
a unei situații cu mai multe alternative de rezolvare, dintre care, uneori e valabilă una singură, alteori
mai multe. Această metodă solicită din partea elevilor un efort susținut ș i

126 Ibidem, p. 69.
127 Ibidem, p. 68.

66
complex pentru a depista soluțiile unor probleme, pentru a le verifica ș i aplica. Esența acestei
problematizări va consta în crearea situațiilor problemă.
Exemplu: De ce Iosif s -a arătat fraților săi doar a doua oară?
Alternative: era supărat pe ei; pent ru a se răzbuna; pentru a le da o lecție.
Alt exemplu: La întrebarea lui I isus „Cine zic oamenii că sunt Eu?” (Mt. 16, 13).
Alternative: 1) unii zic că ești Ioan Botezătorul; Ilie, unul dintre profeți.
2) Dar voi „Cine ziceți că sunt Eu?” Drept răspuns Pet ru a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul
Dumnezeului celui viu” (Mt. 16, 13 -16).
Etapele învățării prin descoperire și problematizare pot fi :
I. Punerea problemei.
II. Munca independentă a elevilor pentru rezolvarea problemei.
III. Verificarea activității de descoperire fă cută de elevi.
Manifestările, întrebările și lecțiile organizate în cadrul parteneriatului pe baza învățării prin
descoperire și a problematizării solicită gândirea analitică a elevilor, le pune în mișcare imaginația
creatoare, ,,oferindu -i elevului o sati sfacție care îi tonifică potențialul cognitiv128.
Alte surse de învățare a formării personalității elevului prin intermediul utilizării aceastei
metodă ar fi, de exemplu: folosirea manualului, pliantulu i, revistei și a broșurii. Acestea în cadrul
lecțiilor și a prezentărilor vor fi o necesitate imperioasă, deoarece reprezintă alături de explicația
cadrului didactic și a preotului o importantă sursă de cunoștințe. Activitatea cu manualul îl ajută pe
elev să extragă ide ile principale dintr -un text, să folosească dicționarul, să facă un rezumat și să facă
aplicații practice. ,,Un manual bun este un mijloc prețios de întregire a cunoștințelor și de formare
a priceperilor și deprinderilor intelectuale'”129.
În esență, învățarea u nei lecții sau formarea personalități elevului, cu ajutorul manualului
se va realiza astfel: ,,se citește lecția în întregime pentru cuprinderea și înțelegerea întregului;
citirea pe fragmente lo gic închegate, cu explicarea cuvintelor necunoscute și elabor area ideilor
principale; încercarea de reproducere a celor citite în

128 Goraș -Postică, V.; Botezatu, M. Op. Cit., p. 46.
129 Ibidem, p. 48.

67
succesiunea logică a acestora, sprijinindu -se de manual; reproducerea întregului conținut al lecției
de câte ori este nevoie p entru ca elevul să se poată dispensa de manual”130. Numai astfel se va
putea considera că lecția a fost însușită și formarea reușită. „Cultivarea interesului pentru folosirea
manualului și a cărții va rămâne mereu unul dintre obiectivele ale muncii educative”131.
Alături de manual, în realizarea formării personalității elevului atât în cadrul manifestărilor,
prezentărilor, cât și în cadru l orelor de religie putem folosi numeroase surse de formare și informare,
cum ar fi: Biblia, dicționare, enciclopedii, reviste de specialitate, cărți cu viețile sfinților și alte surse
etc.
Metoda algoritmică, în sens larg, reprezintă o succesiune de opera ții care trebuie respectate
în vederea rezolvării unei probleme. Algoritmi zarea este „modalitatea de a studia un obiect,
fenomen, proces sau de a rezolva o problemă de studiu, teoretică sau practică, prin intermediul
unor operații precise, neschimbate, obi ectivate prin reguli sau prescripții denumite algoritmi”132.
Algoritmul es te deci, o operație univocă de rezolvare a unui anumit procedeu de lucru într –
un anumit domeniu de activitate, teoretică sau pra ctică. „Algoritmii se exprimă sub formă de rețete,
prescripții, formule, c oduri, reguli și chiar modele tipice de natura matemat ică, logică, practică
(univoc – un singur sens, sau o singură direcție ”133.
Algoritmizarea se aseamănă cu modelarea sau modelarea are legături cu a lgoritmizarea.
Algoritmii sunt într -un anumit fel modele operaționale, care ajuta la rezolvarea unor probleme,
micșorând eforturile și timpul de efectuare a acțiunilor, mărind produc tivitatea muncii intelectuale
sau practice în diverse domenii de activitat e.
În cadrul orelor de religie în timpul prezentăr ii unei cărți biblice, se succed următorii pași:
a) autorul, b) data scrierii, c) scopul scrierii.
Prin însușirea unui algoritm, mun ca se face mai ușor și mai rapid. Economia de timp poate
fi astfel folosit ă în activități creatoare și complementare cu cele algoritmizate. Nu toate activitățile
didactice pot fi abordate în acest mod. Abuzul de algoritmizare frânează dezvoltarea gândirii
creatoare. Valoarea ei va crește dacă elevii vor fi îndrumați să descopere ei însuși succesiunea
operațiilor pe care le impl ică rezolvarea problemelor. Metoda poate fi folosită în strânsa legătură cu
metodele euristice.

130 Sebu , S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 36.
131 Cucos , C. Educația religioasă. Repere teoretice și metodice. Op. Cit., p . 6.
132 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 38.
133 Idem.

68
Pe baza celor enunțate anterior, put em spune că ,,metoda algoritmizării constă în
elaborarea și aplicarea unor scheme, constituite dintr -o succesiune univocă de secvențe sau
operații, în vederea rezolvării unor probleme tipice și a asimilării pe această bază a cunoștințelor,
concomitent cu f ormarea capacităților operaționale corespunzătoare'”134.
Distingem în cadrul acestei metode doua nivele complementare, elaborarea algoritmilor și
aplicarea lor în vederea rezolvării unor situații tipice . Referitor la clasificarea algoritmilor, literatura
de specialitate, cons emnează mai multe tipologii: algoritmi didactici și algoritmi ai învățării.
Algoritmii didactici se referă la activitatea cadrelor didactice și preoților, ,,aceasta fiind
descompusă într-o succesiune de etape, derularea lor producându -se în mod identic ori de cate ori
urmează să realizeze o anume categor ie de sarcini'”135 136. Elevii vor fi deprinși, prin repetare, să
procedeze la fe l. Prin învățare, acești algoritmi devin tehnici de muncă intelectuală.
De exemplu, algoritmul didactic general al rezolv ării unei probleme, algoritmul didactic al
organizării unui montaj experimental, algoritmul didactic al efectuării unei analize gramati cale etc.
Algoritmii învățării sunt implicați în conținutul celor învățate . Operațiile sau secvențele sunt
impuse de înlă nțuirea logică a cunoștințelor. Asemenea algoritmi se întâlnesc, cu precădere, la acele
discipline în care ordonarea cunoștințelor se f ace după criteriul logic (inductiv sau deductiv). Putem
vorbi astfel de al goritmi ai învățării matematicii, fizicii, chim iei, disciplinelor tehnice etc.
Există și alte tipologii ale algoritmicii învățării. Printre tipurile de algoritmi de
3
învățare putem mențion a :
– algor itmi de percepere, înțelegere, generalizare și sistematizare a cunoștințelor;
Exemplu 🙁 conceptele, judecățile, raționamentele, formulele etc.);
– algoritmi de recunoaștere, așa cum su nt regulile de stabilire a unui anumit tip de
probleme;
Exemplu: (ipotetic e, de calcul, de proiectare, aplicative, de investigație etc.);
– algoritmi de programare și dialogare cu calculatorul, care folosesc diverse limbaje de
programare și codurile de dialo gare;
– algoritmi opționali sunt aceia care contribuie la alegerea soluției celei mai bune de
rezolvare dintr -o serie de variante posibile;

134 Ibidem, p. 39.
135 Idem.
136 Ibidem, p. 40.

69
– algoritmi de repetare care se bazează pe anumite reguli de transformare a acțiunilor în
reflexe, deprinderi și chiar o bișnuințe intelectuale și practice;
– algoritmi de creație folosiți, mai ale s, în învățarea euristică în cercetarea și proiectarea
inovatoare bazați pe gândirea divergentă, productivă și creatoare.
În continuare, vă prezentăm algoritmul unui proiect didactic în calitate de model:
Algoritmul proiectului didactic:
Învățător /Profeso r ________________________________ _______________
Disciplina de învățământ ________________________________ __________
Clasa ________________________________ __________________________
Data ________________________________ __________________________
Durata lecției ________________________________ ___________________
Modulul ________________________________ ________________________
Subiectul lecției ________________________________ __________________
Subcompetențe ________________________________ __________________
Obiectivele lecției: La finele lecției elevul va fi capabil:
O1:
O2:
O3:
O4:
Tipul lecției ________________________________ _____________________
Tehnologii didactice: ________________________________ _____________
a. Forme: ________________________________ __________________
b. Metode: ________________________________ _________________
c. Mijloace de învățămâ nt: ________________________________ ____
Evaluarea:
a) Tipul evaluării: ________________________________ ____________
b) Forme, metode, tehnici de evaluare, produse: ____________________

70
Scenariul lecției (model)
Nr.
d/o Resur
se de
timp Secvențele
lecției Obiectivele
lecției Activitat ea
învățătorului/
profesorului –
elevului Evaluarea (de
proces)

Metoda inductivă se folosește la realizarea parteneriatului Școală -Biserică, atunci când
intenționăm să predăm sau să transmitem generalități, cunoștințe abstracte și definiții teolog ice
pornind de la cazuri cunoscute, concrete. ,,Prin metoda inductivă comu nicarea, asimil area și
verificarea cunoștințelor se fac parcurgându -se demersul logic inductiv, adică de la particular la
general, de la concret la abstract, de la exemple la reguli, de la cunoscut la necunoscut”137.
În activitatea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos, a folosit această metodă sub diferite forme,
pentru a ușura înțelegerea de către Apostoli și oamenii simpli a învățăturil or Sale dumnezeiești:
– sub forma acțiunilor;
Exemplu: hrănea mulțimile și a poi spunea: „Eu sunt pâinea vieții” (Ioan 6, 5).
– sub forma individualizării;
Exemplu: vorbind împotriva iubirii de arginți spunea: „Caci unde este comoara ta, acolo va fi
și inima ta ” (Matei 10, 21).
– sub forma parabolelor;
Exemplu: pilda semănătorului, a bogatului nemilostiv, a fiului respectuos, a samarineanului
milostiv, etc.
Sfântul Ioan Casian, considera că educația religioasă trebuie să se facă treptat, de jos în sus:
„După păr erea noastră, este necesar în însușirea oricărei art e și învățături, să se înceapă de la

137 Opris, D.; Opris, M.; Bocos , M. Op. Cit., p. 66.

71
cunoștințele cele mai simple și de la încercările cele mai ușoare, pentru ca mintea, hrana cu laptele
acestora, să -și dezvolte încetul cu încetul și să se ridice trept at de la cele mai de jos, până la cele
mai înalte cu ceriri ale minții. Dup ă ce a înțeles principiile elementare și mergând mai departe i s –
au deschis într -un fel porțile mărturisirii de credință, mintea poate să ajungă fără greutate la
tainele și culmile d esăvârșirii. De aceea și în cea mai înaltă învățătur ă care ne leagă pentru
totdeauna cu Dumnezeu, există, fără îndoială, o temelie care trebuie bine așezată, pentru ca pe ea
să se construiască toată clădirea până la vârful cel mai înalt”138.
Metoda inductivă se utilizează în etapa comunicării noilor cunoștințe în lecția de transmitere
și însușire de noi cunoștințe și în cea mixtă, iar lecția de formare a deprinderilor, în etapa efectuării
activității pra ctice, respectiv intelectuale. Ea însoțește exp licațiile cadrului didactic sau preotului,
mai ales, când se utilizează în lecție sau prezentare material inductiv.
Mântuitorul, urmând să vorbească mulțimilor și ucenicilor în Predica de pe munte le arată,
mai întâi, cetatea aflată pe vârful de munte, car e nu poate să se ascundă și făclia care nu se pune sub
obroc, ci în sfeșnice pentru a lumina (Matei 5, 14 -5). Apoi, face legătură între cele observate și
generalizează: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând faptele voastre
cele b une să slăvească pe Tatăl v ostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).
,,În îmbinarea metodelor de învățământ cu mijloace inductive pot apărea aspecte negative,
din cauza materialului inductiv, cum ar fi: distragerea atenției, supraîncărcarea lecției,
prezentarea materialului intuitiv și u tilizarea în mod incorect”139.
Exemplu: În lecția despre Sfânta Filofteia se poate utiliza icoana sfintei ca material intuitiv,
în fixarea cunoștințelor.
Metoda deductivă se folosește la realizarea part eneriatului, atunci când elevii au cunoștințe
religioase ample și când operează mai ușor cu noțiunile abstracte.
Prin metoda deductivă „comunicarea, asimilarea și verificarea cunoști nțelor se fac
parcurgându -se demersul logic deductiv: de la general la par ticular, de la abstract la concret, de
la reguli la exemple, de la necunoscut la cunoscut”140. Acest demers este invers celui in ductiv.
Domnul Iisus Hristos, foloseș te metoda deductivă atunci când vorbe ște celor care „credeau
că sunt drepți și priveau cu dispreț pe ceilalți” (Luca 18, 8) spunându -le pilda vameșului și a

138 Sfântul, Ioan Casian . Convorbir i duhovnicesti , traducere de Prof. Vasile Cojocaru și Prof. David Popescu.
În: P.S.B., vol. 57. București: Ed. Institutului Biblic și de Misiunea al Bicericii Ortodoxe Române, 1990, p. 448.
139 Opris, D.; Op ris, M.; Bocos , M. Op. Cit., p. 137.
140 Ibidem, p. 7 0.

72
fariseului.
Clement Alexandrinul explică prima metodă deductiv ă pedagogică, cea după Dumnezeu:
„Cuv ântulpedagog are mai multe înțelesuri : Este o pedagogie a celui care este educat și instruit;
este o pedagogie a celui care educă și instruiește, în al treilea rând este însăși pedagogia.
Pedagogia care după Dumnezeu în sa este calea în linie dreaptă spre a devăr pentru contemplarea
lui Dumneze u și arătarea faptelor sfinte pentru o dăinuire veșnică. Pe scurt, toate câte le cerem în
chip binecuvântat de la Dumnezeu ca să ni se dea nouă, pe acelea le dobândim dacă ascultam d e
Pedagog”141.
Prin urmare, metoda deductivă va putea fi utilizată în diferite etape ale lecției sau a
manifestării: în comunicare, fixarea noilor cunoștințe sau în asociere în lecția mixtă, în efectuar ea
activității practice respectiv in telectuale, în lecția de formare a dep rinderilor.
Metoda studiului de caz , constituie modul care valorifică în învățare „cazul”, adică o
situație reală, semnificativă pentru un anumit domeniu și care se cere a fi analiza tă și rezolvată.
„Cazul” ales trebui e ,,să fie autentic, reprezentativ, ac cesibil, să conțină o problemă de rezolvat
prin adunare de informații și luarea unei decizii ”142.
Studiul de caz, constituie o m odalitate de a analiza, o situație specifică, particulară, reală
sau ipote tică modelată sau simulată, care există sau poate să apară într -o acțiune, fenomen, sistem,
de orice natură denumită caz, în vederea studierii sau rezolvării lui, în raport cu înlătu rările unor
neajunsuri sau a modern izării proceselor, asigurând luarea une i decizii optime în domeniul
respectiv.
În cadrul utilizării metodei se vor contura următoarele etape143:
– alegerea cazului de că tre cadrul didactic sau preot;
– prezentarea lui elevilor;
– obținerea informa țiilor necesare (cu ajutorul cadrului didactic sau în mod independent);
– prelucrarea informațiilor;
– elaborarea variantelor de rezolvare;
– alegerea variantei optime;

141 Sfântul, Clemente Alexandrinul . Pedagogul, traducere de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. D. Fecioru și Pr. O. Caciula. În:
P.S.B, vol. 4. București: Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodox e Române, 1992, p. 197.
142 Opris, D.; Opris, M.; Boc os, M. Op. Cit., p. 72.
143 Ibidem, p. 73.

73
– verificarea decizie i adoptate.
Valoarea metodei în cauză rezidă în faptul că favorizează inve stigarea unor situații reale,
dezvoltând capacități de analiză, interpretare, anticipare, luare de decizii ș.a.
De cele mai multe ori, metoda studiului de caz se bazează pe activităț i de grup, putând fi
îmbinată și cu jocul cu roluri. Ea va consta din conf runtarea elevului cu o situație reală din viață,
prin a cărei observare, înțelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în cunoaștere.
Avantajele metodei studiului de caz sunt:
a) situarea elevul ui chiar în mijlocul realității concrete, înțelegerea esenței adevărurilor și
reținerea lor durabilă, precum și aplicarea în contexte reale;
b) caracterul prin excelentă activ al metodei – toți elevii se pot angaja în rezolvarea cazului;
c) cultivă spiritul de r esponsabilitate în grup și capacitatea de inițiativă;
d) favorizează socializarea elevului și capacitatea de colaborare.
În continuare, vă prezentăm clasificarea celor 3 etape ale metodei – studiului de caz.
Clasificarea etapelor studiulu i de caz144:
1. Etapa p regătitoare presupune:
– împărțirea clasei pe grupe;
– stabilirea temei;
– stabilirea obiectivelor urmărite;
– stabilirea modalităților de documentare (ele se pot realiza fie într -o bibliote că, prin
consultarea fișierului, fie prin intermediul Internetului);
Profe sorul are un rol esențial în această situație, deoarece în funcție de nivelul clasei poate
propune o bibliografie, sau poate coordona activitatea de elaborare a ei);
– stabilirea modal ității de prezentare (de exemplu, un proiect elaborat în grupe de trei -patru elevi);
– stabilirea termenului de finalizare.
2. Etapa de documentare presupune:
– explorarea materialului bibliografic;
– consemnarea pe fișe, sau într -un jurnal de lectură a citate lor semnificative, comentariilor critice,
opiniilor personale sau a altor mater iale.

144 Sebu, S.; Opris, M.; Opris, D. Op. Cit., p. 134.

74
3. Etapa finală presupune:
– realizarea proiectului;
– prezentarea proiectului;
– discuții cu toată clasa, în care colegii pot cere lămuriri, pot comenta aspectele care li s –
au păr ut interesante și pot evalua activitatea grupelor.
Studiile de caz vor fi repar tizate grupelor de la începutul anului școlar, astfel încât elevii să
aibă timp să se documenteze și să realizeze produsul.
Conversația poate fi definită ,,ca o comunicare didactică realizată prin dialog”145. Ea este
una dintre cele mai utilizate metode în procesul de învățământ. Conversația are două forme:
conversația catehetică și conversația euristică. Conversația catehetică fac e parte din categoria
metodelor clasice și urmărește verificarea, consolid area ș i sistematizarea cunoștințelor însușite de
elevi. Conversația euristică reprezintă dialogul educațional prin care

145 Patrașcu, D.; Rotaru, T. Op. Cit., p. 78.

75
se urmărește sprijinirea elevilor în procesul de descoperire d e noi adevăruri. Ea face parte din
categoria metodelor activ -participative .
În formularea întrebărilor, cadrele didactice sau preotul, va avea în vedere ca acestea să
îndeplinească anumite cerințe :
– să fie precis formulate;
– să fie concise ca formă și exprim ate cu claritate;
– să fie corect formulate gramatical;
– să fie accesibile, î nțeles e de toți elevii;
– să nu sugereze răspunsul;
– să fie adresate întregii clase.
Un răspuns bun dat de elevi trebuie să redea esența, să fie corect din punct de științific,
precis, corect din punct de vedere gramatical, dat în mod conștient și independent . Pent ru a fi
folosită eficient, această metodă necesită din partea cadrului didactic sau a preotului o adevărată
artă în a formula întrebările și a conduce discuția în vederea reali zării obiectivelor propuse în
formarea personalității elevului. Adresate f rontal sau individual, întrebările trebuie să creeze starea
de comunicare.
Utilizată în toate formele de activitate, conversația se combină cu majoritatea celorlalte
metode. În rapor t cu obiectivele, operaționale, conversația își asigură o multitudine de f uncții , ceea
ce îi conferă valoarea unui prețios instrument didactic.
Expunerea constă ,,în prezentarea orală a unei teme, într -o organizare logică, fiind
caracterizată prin densitat e, pregnanță și fluență ”146. Metoda în cauză se folosește în predarea
tuturor obiectelor de învățământ. Expunerea se realizează sub următoarele forme: povestirea,
explicația, prelegerea și parabola.
Povestirea înseamnă ,, o narare cu caracter intuitiv, accesibil și emoțional”147. Această
metodă se folosește cu precădere în învățământul preșcolar și primar, dar și la alte niveluri.
Povestirea provoacă t răiri emotive care reprezintă prilejuri de educare a unor sentimente nobil e
(dragostea de adevăr, simțul dreptății) și de modelare a unor importante trăsături de

146 Bujor, N.; Mahu, I.; Stici, T. Op. Cit., p. 78.
147 Patrașcu, D.; Rot aru, T. Op. Cit., p. 80.

76
caracter. În Sfânta Scriptură povestirea este frecvent utilizată ca metodă de educație în form area
personalității umane. La orele de religie ea se poate realiza și în i nteracțiune cu alte metode de
învățământ, sporindu -i valoarea educativă.
În expunerea valențelor educative -religioase se vor utiliza povestiri cu caracter moralizator
din evenimentel e biblice, din viețile sfinților care să contribuie la atingerea obiective lor propuse.
Se vor evita povestirile care deformează adevărul religios și produc îndoieli în sufletul copiilor.
O bună povestire trebuie să îndeplinească anumite condiții:
– să aibă c aracter intuitiv (această condiție se poate realiza prin folosirea unor ma teriale
intuitive care zugrăvesc cele prezentate);
– să fie redată într -un limbaj accesibil, care implică utilizarea unor cuvinte simple,
cunoscute elevilor;
– să asigure un climat emoți onal, prin folosirea unui ton și a unei gestici corespunzătoare.
Explicați a constituie o formă a expunerii, prin care se reprezintă esența lucrurilor, cauzele
unor fenomene și relațiile dintre ele. Ea se folosește pentru a lămuri diferite nume proprii, o p orunc ă,
o parabolă, un verset din Sfânta Scriptură. Explicația trebuie să fie148:
– clară, la nivelul de înțelegere al elevilor;
– să fie corectă din punct de vedere doctrinar;
– să fie clară pentru a nu crea confuzii în gândirea elevilor;
– să fie convingătoare, argumentată, făcut ă cu căldură, nu ca o simplă informație.
Cadrele didactice și, în mod special, preotul trebuie să cunoască nivelul intelectual al
elevilor și să găsească modalitățile cele mai potriv ite pentru a -i ajuta pe aceștia să asimileze ceea ce
li se predă. Cel care nu va înțelege în mod corect sintagma „sărac cu duhul” (Mt. 10, 5) va evita să
își formeze o importantă virtute moral -religioasă. Explicația trebuie privită, astfel, prin dubla sa
funcție instructivă și educativă (formativă).

148 Sebu, S.; Opris, M.; Opr is, D . Op. Cit., p. 85.

77
Prelegerea reprezintă o altă formă a metodei expunerii. Expunerea este o modalitate de a
prezenta o temă, un subiect în mod continuu și sistematic în fața unui auditoriu matur. În funcție de
interacțiunea cu al te metode de predare, se disting149:
– prelegeri magistrale, respectiv expunere continuă de lungă durată, centrată pe profesor;
– prelegeri cu întrebări retorice, astfel de întrebări invită auditoriul la re flecție personală;
– prelegeri cu material demonstrativ care suscită interes ul și atenția elevilor (se pot folosi
fragmente din film, diferite proiecții)
– prelegeri cu oponent. Prin oponent se înțelege o teză opusă celei afirmate anterior, cu
scopul de a argu menta o afirmație și de a face unele diferențieri.
Exemplu: la Istoria Bis ericii, la o lecție în care se abordează problema predestinării omului,
expunerea cu oponent este absolut necesară.
În cadrul metodologiei , parabola constituie ,,o formă a expunerii, alegorică în care se
explică cu text biblic cu scopul de a desprinde o în vățătură morală sau un îndemn pe baza unei
pilde semnificative”150. Cu toate că est e alegorică, parabola conține întotdeauna un substrat real și
are rolul de a ilustra un caz particular sau un adevăr ce ntral. Prin pildă, sunt folosite fapte sau
evenimente din mediul înconjurător pentru a clarifica o anumită învățătură.
Iisus, învățătorul a folosit des pildele pentru a -i învăța pe u cenici și pe oameni. Din unele
reies în mod cât se poate de simplu și clar diferite adevăruri.
Exemplu: pilda samariteanului milostiv în care ni se dă un exemplu concret de iubire a
aproapelui. Folosind un exemp lu viu, Iisus ne -a dat o minunată lecție de m orală.
Alteori parabola îmbracă o formă alegorică ce impune o interpretare . Acesta este cazul pildei
semănătorului. Cu privire la modul Său de a vorbi în pilde, Iisus le spune ucenicilor: „ de aceea le
vorbesc în pilde, pentru că ei măcar văd, nu văd, și mă car că aud, și nu aud, nici nu înțeleg” (Lc.
14, 18). Folosirea parabolei necesită o documentare temeinică pentru a -i valorifica corect
semnificația. Este necesar ca în folosirea parabolei să se respecte toate c ondițiile unei bune expuneri
și anume: să aib ă caracter științific, să aibă caracter sistematic,

149 Ibidem, p. 76.
150 Opris, D.; Opris, M.; Bocos , M. Op. Cit., p. 75.

78
să fie clară, accesibi lă, corectă din punct de vedere gramatical, să se realizeze într -un mod atractiv
și activ, pe cât posibil prin problematizare și dialog.
Demonstrația constă în prezentarea unor lucru ri, procese și fenomene din lumea reală sau
a substitutelor acestora. Func țiile demonstrației sunt: „perceperea mai clară a lucrurilor,
facilitarea înțelegerii relațiilor dintre fenomene, facilitarea formării co nvingerilor științifice”151.
Prin demonstrație se urmărește nu do ar transmiterea de cunoștințe, ci și formarea de convingeri.
Formele demonstrației pot fi: cu obiecte și fenomene naturale; cu ajutorul substitutelor
obiectelor/tablouri; cu ajutorul mijloacelor moderne (casete, video, filme).
Exercițiul didactic constă în executarea repetată, sistematică și conștientă a unor activități,
fizice sau intelectuale, în vederea formării unei priceperi și deprin deri, a unor calități intelectuale,
morale, mo trice. Toate obiectele de învățământ care se predau în școală, necesită ex ercițiul didactic
cum ar fi de Exemplu: exerciții de căutare a unor cărți, versete, capitole din Biblie.
Jocul didactic este definit ca ,, o metodă activă de predare -învățare bazată p e stimularea
unei funcții, relații, activități”152. La clasele primare, jocul de rol are un larg câmp de manifestare
și constituie un excelent m ijloc de activizare a elevilor. Jocul reprezintă, de aseme nea, un mijloc
important de manifestare și de formare a emoțiilor și senti mentelor social -morale (prietenie,
competiție). În acest sens, manualele de religie oferă numeroase posibilități.
Exemplu: elevii sunt împărțiți în echipe de câte trei și joacă rolul soarelui, al norului și al
firicelului de iarbă.
Jocul de rol se va putea desfășoară în următoarele etape: pregătirea și distribuirea rolurilor,
joculpropriu -zis și analiza interpretării rolului.
O importanță deosebită se va acorda supravegherii jocului d e către cadrul didactic și preot
pentru a asigura respectarea tuturor regu lilor și cerințelor. Totodată, se va putea realiza nenumărate
jocuri de rol (exemplu: Iosif și frații săi). O atenție deose bită se va acorda analizei jocului, modului
în care au înțe les rolul personajului interpretat, modul în care au

151 Jinga, I.; Istrat, E . Manual de pedagogie , ediția a II -a. București: Ed. ALL, 2006, p. 54.
152 Diaconu, M.; Jinga , I. (coord.) Pedagogie. București: Ed. ASE, 2004, p. 62.

79
interpretat rolul res pectiv (mimică, limbaj, mișcare) Folosirea frecventă a jocului în cadrul lecțiilor
ar face ca multe lecții și manifestări s ă nu mai fie aride și plictisitoare.

80
CAPITOLUL IV. VALIDARE A EXPERIMENTALĂ A MODELULUI
MANAGERIAL
ȘI A METODOLOGIEI ELABORATE
9
4.1. Exper imentul pedagogic privind eficientizarea parteneriatului ȘCOALĂ –
BISERICĂ în domeniul educației spirituale și morale a elev ilor
Gimnaziul „Țaul”, este situat în satul Țaul raionul Do ndușeni, Republica Moldova.
Gimnaziul a fost fondat în anul 1947 cu statut de școală, dar școala în sat după documentele
existente a existat din anul 1910 numindu -se ,,Școala Preotului”. Între anii 2008 -2010 instituția
a primit statut de Liceu Teoretic ,,E vrica”, dar din anul 2010 a fost reorganizat în Gimnaziul
„Țaul”.
Elevii ș colii sunt repartizați în 9 clase, astfel toate 9 clase sunt cu limbă română de
predare. Colectivul didactic al școlii cupr inde un număr de 15 cadre didactice care activează de
bază și 4 cadre didactice activează prin cumul.
Etapele cercetării . Experimentu l pedagogic s -a desfășurat în trei etape în Gimnaziul
„Țaul” din raionul Dondușeni, pe un eșantion de 120 elevi: 30 elevi d in clasa V -a, 27 elevi din
clasa VI -a, 21 elevi din clasa V II-a, 24 elevi din clasa VIII -a, 18 elevi din clasa IX -a; 15 cadre
didacti ce din instituție; 102 părinți: 78 de părinți ai claselor V -a, VI -a, VII -a, 24 părinți ai elevilor
din clasa VIII -a și a IX -a.
1. Experimentul de constatare s-a desfășurat în perioad a 01 octombrie 2016 -08
ianuarie 2017. În această perioadă am cules informa ții referitoare la desfășurarea experimentului
legat de formarea personalității elevilor prin realizarea parteneriatului Șc oală- Biserică și
aplicarea constatării prin chestionare a cadrelor didactice, părinților elevilor și elevilor. S -a
efectuat chestion area lor cu scopul de a determina atitudinea cadrelor didactice, a părinților și a
elevilor față de parteneriatul educațion al Școală -Biserică.
Întrebările din chestionar vizează atit udinea respondentului față de realizarea acestui
parteneriat important din tre Gimnaziul „Țaul” și Biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii
Domnului”. Chestionarele conțin fiecare câte 10 întrebări, având 5 variante de ră spuns.
Respondentul urmează să aleagă a cea variantă care exprimă părerea lui proprie,sau coincide cu
realitatea î n cea mai mare măsură și o altă variantă care este departe de părerea lui, sau de

81
realitate:
Chestionar pentru cadrele didactice
Chestionarul urmărește cunoașterea opiniei Dumneavoas tră cu privire la realizarea
parteneriatului educațional Școală -Biserică. Cu cât răspunsurile vor fi mai sincere și obiective,
cu atât va crește și măsura în care se va realiza scopul acestei investigați i.
1. Cât de frecvent participați la evenimente religioa se?
□ foarte des □ des □ episodic □ rar □ deloc
2. În ce măsură, considerați că este necesară colaborarea între Școală -Biserică?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
3. În ce măsură, această colabor are contribuie la creșterea motivației de învățare?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
4. În ce măsură, Vă încuraje ază sufletește participările la activitățile religioase?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
5. în ce măsură, influențează asupra dezvoltării DVS personale activitățile re ligioase?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
6. Ar fi necesar de a îmbunăti colaborarea dintre Școală și Biserică?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
7. Poate ajuta colabo rarea dintre Școală -Biserica la rezolvarea problemelor din fa milie?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
8. În ce măsură acti vitățile comune ale Școlii și Bisericii sunt în folosul elevilor?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
9. Cunoa șteți modalitățile pe care le realizează Școala în parteneria t cu Biserica?

82
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
10. Ce prop uneți aveți pentru îmbunătățirea colaborării dintre Școală și Biserica?
Vă mulțumim pentru colaborare!
Chestionar pentru părinți
Chestionarul urmărește cunoașterea opiniei Dumneavoas tră cu privire la realizarea
parteneriatului educațional Școală -Biserică. Cu cât răspunsurile vor fi mai sincere și obiective,
cu atât va crește și măsura în care se va realiza scopul acestui sondaj de opinie .
1. Cât de frecvent participați la evenimente reli gioase?
□ foarte des □ des □ episodic □ rar □ deloc
2. În ce măsură, consideraț i că este necesară colaborarea între Școală -Biserică?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
3. În ce măsură, această colaborare contribuie la creșterea motivației de învățar e?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
4. În ce măsură, Vă încu rajează sufletește participările la activitățile religioase?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte p uțin □ deloc
5. În ce măsură, influențează asupra dezvoltării DVS personale activitățil e religioase?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
6. Ar trebui de îmbunătățit colaborarea dintre Școală și Biserică?

83
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
7. Poate ajuta colaborarea dintre Școală -Biserica la rezolvarea problemelor din f amilie?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
8. În ce măsură, ac tivitățile comune ale Școlii și Bisericii sunt în folosul elevilor?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
9. Cunoașteți modalitățile pe care le realizează Școala în partener iat cu Biserica?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
10. Ce prop uneți pentru îmbunătățirea colaborării dintre Școală și Biserica?
Vă mulțumim pentru colaborare!
Chestionar pentru elevi
Dragi elevi! Vă solicităm să răspundeți cât mai sincer și obi ectiv la întrebările de mai jos. Cu cât
răspunsurile vor fi mai sincere și obiective, cu atât va crește și măsura în care se va realiza scopul
acestei investig ații.
1. Cât de frecvent participi la evenimente religioase?
□ foarte des □ des □ episodic □ rar □ del oc
2. În ce măsură, consideri că este necesară colaborarea între Școală -Biser ică?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
3. În ce măsură, această colaborare contribuie la creșterea motivației de învățare?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc

84
4. În ce măsură, te încurajează sufletește participările la activitățile religioase?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
5. În ce măsură, influențează activitățile religioase asupra dezvoltării tale personale?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foart e puțin □ deloc
6. Ar trebui de îmbunătățit colaborarea dintre Școală și Bise rică ?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
7. Poate ajuta colaborarea dintre Școală -Biserică la rezolvarea problemelor din familie?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puț in □ deloc
8. În ce măsură, activitățile comune ale Școlii și Bisericii sunt în folosul elevilor?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ del oc
9. Cunoașteți modalitățile pe care le realizează Școala în parteneriat cu Biserica?
□ foarte mult □ mult □ puțin □ foarte puțin □ deloc
10. Ce propui pentru îmbunătățirea colaborării dintre Școa lă și Biserica?
Vă mulțumim pentru colaborare!
Chestionarele au vizat întrebările referitore la atitudinea cadrelor didactice, părinților,
elevilor privind sistemul școlar și atitudi nea față de realizarea parteneriatului cu Biserica.
Analizând chestionarel e s-a ajuns la următoarea concluzie: că toți re spondenții susțin în mod
pozitiv activitățile comune planificate ale parteneriatului Școală -Biserică. În urma implementării
chestionaru lui în cadrul gimnaziului s -a desfășurat seminarul metodic cu învățătorii cu genericul:

85
,,Parteneriatul Școală -Biserică î n educația comunitară”.
La seminar au participat 15 cadre didactice, dintre care 13 învățători, 1 manager și 1
manager adjunct. În cadr ul acestui seminar participanții au fost familiarizați cu prevederile
Codu lui Educației al Republicii Moldova referitor l a principiile fundamentale ale educației la
litera o) principiul participării și responsabilității comunității, a părinților și a altor actori
comunitari interesați , conform căruia în viitor se va pune în apli care.
În conformitate cu planului de realizare a experimentului a urmat ședința cu părinții – o
ședință de informare persuasivă a lor. Părinții au fost informați despre rezultatele s ondajului, cu
prevederile Codului Educației al Republicii Moldova referito r la activitățile comune a
parteneriatului Școa lă-Biserică.
2. Experimentul de formare s-a desfășurat în perioada 10 martie – 8 aprilie 2017. În
această perioadă au fost aplicate în pra ctică activitatea extradidactică cu genericul: Sărbătoarea
sfântă a Învier ii – tradiții și semnificații. În cadrul experi mentului au participat 27 de elevi din
clasa VI -a.
Au fost utilizate următoarele metode de instruire : observarea spontană și dirijată,
povestirea, explicația și conversația euristică, demonstrația, jocul, prob lematizarea, învățarea
prin descoperire, recita lul, coșulețul pascal, știu/vreau să știu/am învățat, cântecul, lectura în lanț,
asistare de calculator.
Mijloace de instruire : *suport uri-slaid, *film, *imprimări audio și video, etc. *mijloace
tehnice: apara t de proiecție, notes -book, decor specific pasc al.
Parcursul didactic a fost următorul:
1. Evocarea:
– Recitarea poeziei Hristos a înviat de Alexei Mateevici.
– Cuvântul introductiv al prof esorului.
– Reactualizarea prin Știu/Vreau să știu/Am învățat .

86
2. Realizarea s ensului:
– Definiția noțiunii de Paște.
– Cuvântul preotului.
– Explicarea semnificației simbolurilor pascale: pasca, oul roșu ( Legenda ouălelor roșii ,
filmulețul Încondeierea ouălor în Bucovina ), mielul, lumânarea, iepurașul, alte
simboluri.
3. Reflecția:
9
– Demonstrația preparării păscuței cu brân ză.
4. Extinderea:
– Recitarea poeziei Hristos a înviat de Vasile Militaru.
– Cuvânt de mulțumire și încheiere al profesorului.
– Concluzii prin Știu/Vreau să știu/Am învățat ( completarea ultimei rubrici).
– Prezentarea u nui mini -program de cântece și poezie pasc ală.
– Cuvânt de mulțumire al preotului.
– Degustarea păscuței cu brânză.
4.2. Rezultatele experimentului pedagogic
Pentru a afla care sunt opiniile cadrelor didactice, părinților elevilor și elevilor vizavi de
necesitatea și oportunitatea unirii eforturilor Școlii și ale Bisericii a fost aplicat câte un
chestionar care au urmat, în anumite perioade. Răspunsurile la chestionare sunt fixate în
procente (%).
A. Rezultatele chestionării cadrelor didactice la Rezultatele chestionăr ii cadrelor didactice

Foarte
mult
Mult
Puțin
9
Foarte
puțin
Deloc
1 20% 25% 25% 15% 15%
2 25% 20% 15% 18% 22%
3 25% 15% 20% 27% 13%
4 22% 8% 18% 22% 30%
5 7% 19% 24% 32% 18%
6 5% 10% 25% 35% 15%
7 10% 16% 24% 23% 27%
8 12% 22% 32% 20% 14%
9 5% 15% 30% 13% 37%
Foarte
mult
Mult
Puțin
9
Foarte
puțin
Deloc
1 35% 32% 13% 15% 5%
2 42% 31% 14% 9% 4%
3 33% 36% 12% 11% 8%
4 45% 38% 8% 6% 3%
5 51% 38% 6% 3% 2%
6 48% 37% 9% 4% 2%
7 42% 40% 8% 7% 3%
8 44% 43% 7% 3% 3%
9 49% 43% 6% 1% 1% la experimentul de constatare: experimentul de control:

87
B. Rezultatele chestionării părinților elevilor la Rezultatele chestionării părinților
experimentul de constatare: la experimentul de control:

Ches tionarea respondenților a avut loc la experimentul de constatare și la exp erimentul
de control:
– Rezultatele chestionării cadrelor didactice, părinților elevilor și elevilor la
experimentul de constatare.
– Rezultatele chestionării cadrelor didactice, păr inților elevilor și elevilor la
experimentul de control.
Răspunsurile ches tionării ale cadrelor didactice, păr inților elevilor și elevilor după
Foarte
mult Mult Puți
9
n Foarte
puțin Deloc
1 22% 32% 14% 15% 17%
2 23% 25% 29% 10% 13%
3 24% 17% 18% 25% 16%
4 23% 12% 20% 21% 24%
5 5% 22% 28% 27% 18%
6 4% 11% 26% 32% 27%
7 8% 15% 26% 21% 30%
8 13% 20% 27% 25% 15%
9 4% 18% 31% 25% 12% Foarte
mult Mult Puțin
9 Foarte
puțin Deloc
1 44% 38% 14% 2% 2%
2 46% 35% 12% 4% 3%
3 51% 33% 7% 5% 4%
4 53% 37% 3% 4% 3%
5 48% 39% 8% 3% 2%
6 43% 34% 13% 6% 4%
7 49% 38% 5% 4% 4%
8 52% 39% 4% 3% 2%
9 54% 37% 6% 2% 1%
C. Rezultatele chestionării elevilor la
experimentul de constatare: Rezultatel e chestionării elevilor
la experimentul de control:

Foarte
mult
Mult
Puțin
9
Foarte
puțin
Deloc
1 22% 32% 14% 15% 17%
2 23% 25% 29% 10% 13%
3 24% 17% 18% 25% 16%
4 23% 12% 20% 21% 24%
5 5% 22% 28% 27% 18%
6 4% 11% 26% 32% 27%
7 8% 15% 26% 21% 30%
8 13% 20% 27% 25% 15%
9 4% 18% 31% 25% 12%
Foarte
mult
Mult
Puțin
9
Foarte
puțin
Deloc
1 58% 36% 2% 2% 2%
2 53% 39% 3% 3% 2%
3 48% 47% 2% 2% 1%
4 49% 46% 3% 1% 1%
5 54% 39% 4% 2% 1%
6 47% 45% 4% 2% 2%
7 51% 43% 3% 2% 1%
8 49% 43% 3% 3% 2%
9 52% 43% 2% 2% 1%

88
experimentul de control au fost pozitive îndoit în procente și puse în tabele pentru a le compara.
Majoritatea r espondenților au fost implicați activ în activitatea extradidactică realiz ată de Școală
în parteneriat cu Bise rica.
În continuare, după Concluzii și recomandări, vă prezentăm activitatea extradidactică cu
ocazia sărbătorilor pascale, realizată în Gimnaziul „Țaul” conform experimentului de formare.

89
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂ RI
1. Cercetarea efectuată, ne denotă faptul că problema interacțiunii sistemului educațional
al Statului cu Biserica este foarte actuală în contextul educației morale și spirituale a t inerii generații.
Importanța problemei abordate în acest studiu este confi rmată de evenimentele din mediul socio –
cultural, prin încercarea multor savanți și cadre didactice de a căuta forme adecvate ale educației
spirituale și morale a generației în crește re. Rezolvarea lor este posibilă prin dezvoltarea interacțiunii
dintre Șco ală și Biserică ce reprezintă instituțiile abilitate pentru crearea unor parteneriate durabile
în vederea cultivării valorilor morale general -umane și a spiritualității elevilor. For marea
convingerilor, obișnuințelor și deprinderilor de conduită morală rec lamă un proces complex de
educație din partea atât a Școlii, cât și a Bisericii.
2. În accepțiunea cercetătorilor, parteneriatul educațional este definit ca o formă de
comunicare, coope rare și colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educaționa l. În acest
context, este necesar să menționăm că parteneriatul educațional se desfășoară în paralel cu procesul
instructiv -educativ și că acestuia, trebuie să i se confere un caract er prospectiv și continuu.
3. Tipurile de parteneriat educațional și manageme ntul realizării acestora se bazează pe acea
premisă, că părțile interesate au un fundament comun de acțiune și un spirit de reciprocitate care le
permite să se unească. Pe profesori și părinți îi unește dorința de a -i susține pe copii în dezvoltarea
lor sp irituală. De aceea, instituirea spiritului de reciprocitate, astfel încât eforturile depuse să aibă
semnificație pentru toți cei implicați, este percepută drept o provocare. Cunoscân du-se, partenerii se
identifică cu nevoile și aspirațiile copilului, pentr u a-l sprijini, cu tact, înțelegere și dragoste, în a
atinge un scop cu o finalitate pozitivă.
4. Școala, instituție a cunoașterii și a luminii, alături de Biserică, contribuie din punc t de
vedere moral și spiritual la educarea integrală a omului, la aprofund area principiilor fundamentale
ale umanității, înscrise de Dumnezeu în sufletul fiecărui copil, precum binele, adevărul și frumosul.
5. Managementul realizării parteneriatului Școală -Biserică a fost elaborat printr -o schemă
(hartă conceptuală). Ea pune în evi dență realizarea parteneriatului Școală -Biserică și prezintă
modelul managerial de eficientizare dintr -o perspectivă educațională. Modelul managerial
educațional a colaborării acesto r două instituții este necesar într -o comunitate, deoarece servește în
procesul de pregătire a formării personalității elevului pentru viață, cultivându -i cultivă valorile

90
moral -spirituale.
6. Metodologia de implementare în practică a modelului managerial a p arteneriatului
Școală -Biserică, rezidă în eficientizarea analizei metodelo r și tehnicilor aplicate la realizarea și
finalizarea cercetării propriu -zise. Pe baza cercetării metodologiei în cauză s -a încercat atât
formularea strategiilor de investigare educa țională, cât și căile de obținere a unor rezultate valide în
viitor.
7. Strat egiile educaționale și tehnologiile pedagogice se cuprind în: strategiile educaționale
(euristică, algoritmică, inductivă, deductivă, persuasivă); formele de organizare a activității
elevilor: activitate frontală, pe grupe și individuală (sf. Liturghii, me se rotunde, seminare, teoretico –
practice, conferințe, simpozioane, activități extrașcolare, activități de voluntariat, acțiuni de
caritate, proiecte educaționale, ore de religie pele rinaje, expoziții, festivaluri pascale, internetul,
taberele de copii, viz itele la muzee); metode (problematizării, algoritmică, inductivă, deductivă,
studiu de caz, conversația, explicația, parabola, prelegerea, demonstrația, joc de rol).
8. Rezultatele obți nute în urma sondajului au pus în evidență faptul că majoritatea cadrelor
didactice, părinții și elevii consideră că Școala ar trebui să colaboreze cu Biserica în vederea
soluționării și diminuării problemelor educaționale prin desfășurarea activităților c omune.
În procesul efectuării acestor investigații pot fi înaintate și une le recomandări:
1. Pentru eficientizarea parteneriatului Școală -Biserică este necesar de a organiza activități
de informare și formare pentru pedagogi, părinți și elevi, privind modalit ățile de conjugare a
eforturilor ambelor instituții, întru materializarea cauzei comune – educația morală și spirituală a
elevilor.
2. Educația moral -spirituală a elevilor este forma cea mai înaltă în munca de modelare și
formare a caracterului și personalită ții copiilor și tinerilor. Din acest motiv, educația morală și
spirituală ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți care dorește progresul spiritual
și bunăstarea materială a poporului.
3. Activitatea educativă trebuie să existe într -o acțiune permanentă și unitară asupra
formării personalității elev ului, care este beneficiarul direct al acestui demers. Eforturile de
promovare a reușitei adaptării elevului în școala au dus la atragerea familiei în interiorul școlii
pentru a aprofunda cunoa șterea spirituală și moral -eficientă a elevilor, a activității lor, a înțe lege
cerințele și dificultățile cu care se confruntă aceștia.
4. Este necesar de a asigura bibliotecile școlare cu literatura care se referă la etică, morală

91
și cultura spirituală, să f ie prezentate periodic în școală lecții cu tematică etico -moral ă și spirit uală
cu participarea preotului.
5. Este oportună deschiderea unor școli duminicale pe lângă Biserică, pe bază de
voluntariat, care ar contribui în mod cert la dezvoltarea moralității și a culturii spirituale a elevilor.

92

__
ANEXĂ
Gimnaziul „Țaul”
Biserica „Adormirii Maicii
Domnului”
A W

93
Motto: Prin Învierea Sa, Domnu l Iisus Hristos a biruit moartea pentru
totdeauna și a dovedit că El este Fiul lui Dumnezeu . Sfântul Ioan Gură de
aur.
I. Date generale.
Instituția de învățământ – Gimn aziul „Țaul”.
Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din satul Țaul. Profesor – Curicheru
Tamara.
Prot. – Luis Serdeșniuc. Data – 10 aprilie 2017.
Timp rezervat – 60 min.
Subiectul – Tradiții pascale .
Argument Implicarea elevilor în derularea acestei
activități va conduce la conștientizarea faptului că tradițiile trebuie păstrate și transmise mai departe. Doar
prin ele putem exista ca neam.
II. Competențe specifice:
– cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor creștinești de Paști, descrierea și identificarea elementelor
religioase sp ecifice sărbătorilor pascale;
– stimularea curiozității, a interesului de cu noaștere față de tradițiile și obiceiurile de Paște.
III. Obiectivele lecției: La finele lecției elevii vor fi capabili:
01: să explice semnificația creștină a sărbătorilor religioase: Pa ștele și Ispasul;
02: să denumească tradiții specifice de Paște;
03: să co menteze simbolurile pascale;
04: să conștientizeze tehnica coacerii păscuței;
05: să exploreze vopsitul și încondeiatul ouălor – semnificația c ulorilor;
06: să participe afectiv la s ărbătorile religioase ale familiei și ale comunității.
IV. Resurse:
a) bibliog rafice:
1. Crețu, L. Religie creștin -ortodoxă . Manual pentru clasa a II -a. Chișinău: Ed. Camno -Grup, 2012.
2. Crețu, L. Religie creștin -ortodoxă . Manual pentru clasa a III -a. Chișinău: Ed. Camno -Grup, 2012.
3. Crețu L. Să ne cunoaștem credința . Suport pentru cadre le didactice, părinți și elevi la disciplina Religie,
clasele V -IX. Chișinău: Casa editorial – poligrafică
Bons Offices , 2010.
Surse Internet.
a) audio: www.youtube.com ;
www.fisier ulmeu.ro
b) umane: elevii grupei gimnaziului
Țaul și părinții acestora.
Sala de clasă este împodobită deosebit. Trei rânduri
de bănci sunt așezate în semicerc, la care vor sta
elevii, îmbrăcați de sărbătoare, fetele vor

94

Pe tablă s unt atârnate gazete de perete re alizate de elevi, ce
au tematică pascală.
În stânga va sta ecranul, iar în dreapta – o expoziție de carte
și revistă cu subiect pascal.
Masa profesoru lui va fi pregătită pentru a se putea lucra cu
aluat, din care se va pregă ti pasca cu brânză.

purta basmale albe. Pe fiecare bancă e ste o compoziție din: față de masă, un platou cu pască, ou roșu,
lumânare în sfeșnic/candelă aprinsă, cruce/icoană ce reprezintă Învierea lui Iisus. Alături este un
ghiveci cu iarbă, simbolul primăverii, alte simboluri pascale.
Lângă ecran stă așezat prot. Luis Serdeșniuc

95

EVOCAREA (recitalul va fi ilustrat prin slide -uri).
Elev: Se așternuse piatra pe proaspătul mormânt Și noapt ea coborâse, acoperind cetatea.
Se liniștise neamul vânzării. Pe pământ Era o taină mare… minune -apropiată.
Elev: Au stat tăcuți de pază cei doi o stași străjeri Ne -atinși de măreți a adâncurilor firii, Nepresimțind
venirea minunii celei mari Ce -avea să sc himbe fața și rostul omenirii.
Elev: Și iată miezul nopții, de stele -mpodobit: Un
tunet lung s -aude, pământu -n el vuiește. Adânci puteri
îl mișcă, i zbindu -l. Zguduit Mormântul se des chide:
scriptura se împlinește. Elev: Lumini lucesc la gura
mormântului de schis, Întunecimea piere o clipă -n
toată firea…
Hristos învie!… Paznici, să fie vouă vis Lumina vă
orbește, v -a înlemnit uimirea!
Elev: Lumina din lumina cerescului cuprins Luceș te-
acum pe chipu -i. Îl-nalță biruința.
Și, lepădând pământul, îi lasă foc nestins Pe calea
mântuirii: nădejdea și credința. Elev: Cu moartea Sa ,
pe cruce murind nevinovat, Ne -a dat El nouă pilda a
Marei jertfi de Sine , Cu moartea Sa pe moarte călcând
a înviat Spre învi erea vieții în faptele de bine.
Elev: Cânt ați cu bucurie acelui Ce -a scăpat Pe om și
omenirea de moarte sufletească.
E Paștele! Viața! Hristos a înviat ! Iubire între oameni
și pace să domnească.
(Alexei Mateevici – Hristos a înviat )Părinții și alți invitați vor sta în spatele elevilor.

96
Profesoara: Hristos a Înviat, dragi el evi și oaspeți, multstimate
părinte. Această activitate se va desfășura sub semnul
parteneriatului Școală -Biserică, l a care a insistat părintele. Sper
ca această experiență să o prom ovăm prin alte activități
asemănătoare. Este pentru prima oară, când, în e xperiența mea de
profesor realizez o activitate nu numai cu participarea elevilor,
dar și a părinților. Emoțiile sunt duble.
După cum ați înțeles din poezia de debut, vom vorbi
astăz i despre Sărbătoarea Învierii – Paștele. Sfântul Ioan Gură de
aur spunea c ă prin Învierea Sa, Domnul Iisus Hristos a biruit
moartea pentru totdeauna și a dovedit că El este Fiul lui
Dumnezeu . Ne va a juta să înțelegem unele lucruri preotul satului
Țaul – părintele Luis.
Dar până a începe, vă rog să -mi spuneți ce cunoașteți voi de spre această sărbătoare și ce ați vrea să cunoașteți la
această lecție, lucrând după tehnica Știu/Vreau să știu/Am învățat :
Știu Vreau să știu Am învățat
– e ziua în care a înviat Hri stos;
– se sărbătorește după un post îndelungat; – se
vopsesc ouă;
– se coace pască;
– se merge la sfințit pasca;
– se salută Hristos a înviat! și se răspunde
Adevărat a înviat ! Etc. – cum se stabilește data sărbătorii;
– care este semnificația religioasă a ei;
– de ce se vopsesc ouă roșii;
– cum se încondeiază ouă;
– care este semnificația simbo lurilor pascale;
– cum se coace o pască etc.
REALIZAREA SENSULUI
Elev: Cuvântul „ Paște ” este de origine ebraică și înseamnă „ trecere ”: trecerea din robia păcatului la
libertatea iub irii aduse de Hristos prin Sfânta Cruce. Pentru
evrei, cuvântul semnifică trecerea din robia egipteană la
libertate – trecerea prin Marea Roșie.
Diriginte: Despre modul î n care se stabilește data
Paștelui, despre semnificația religioasă a sărbătorii, despr e
cântarea Hristos a Înviat (se va interpreta), dar și despre
sărbătoarea Înălțării (Ispasul) ne va vorbi preotul Luis.
Vorbește preotul satului Țaul, prot. Luis
Serdeșni uc.
Profesoara: Țin în mână coșul tradițional cu care
fiecare gospodină merge la sfin țit pasca. Pentru unii din voi,
acesta poate deveni unul al surprizelor. C e pun mamele și
bunicile voastre în el?
Elevii : (semnificația este prezentată pe slide, iar atributul pascal este extras din
coș).
Pasca. Se coace de către gospodinele creștine numai o dată pe an, de Sfintele
Paști. Ea are o formă rotundă, pentru că se cre de că scutecele lui Hristos au fost rotunde.
Ouăle roșii . Ouăle simbolizează mormântul purtător de viață al Domnului
nostru Iisus Hristos, care s -a deschis la Învierea Sa din morți. Cunoașteți obiceiul

97
ciocnitului ouălor, care se face „cap” la „cap” și „do s” la „dos”. Există credința că cei care ciocnesc se întâlnesc
pe lumea cealaltă.
Profesoara: Să cunoaștem legenda religioasă a oului roșu.
Elevii vor lectura în lanț Legenda ouălor roșii (lectura va fi însoțită de slide): Se spune că în Vinerea
Patimilor, când Domnul nostru Iisus Hristos er a răstignit pe cruce și suferea pentru păcatele noastre, în cetatea
Ierusalimului venise Maria Magdalena cu un coș cu ouă. Pe când ea trecea prin oraș, a auzit că Iisus Hristos a
fost osândit la moarte și dus să fie răst ignit pe dealul Golgota. Așa cum era , purtând coșul plin cu ouă, a alergat
într-un suflet la Golgota. Când a ajuns, L -a văzut pe Mântuitorul răstignit și pe soldați păzindu -l. Din mâ inile și
picioarele sfinte ale Domnului sângele curgea șiroi și stropea ță râna de sub cruce. Femeia și -a așeza t coșul cu
ouă acolo jos, sub crucea Domnului și, aruncându -se la pământ, se ruga plângând de durere și frângându -și
mâinile:
– Doamne Iisuse Hri stoase, mâinile Tale care au făcut numai
bine, picioarele Tale care au umb lat numai să mântuiască,
iată oameni i răi le -au străpuns…! Binefăcătorul meu și
Izbăvitorul meu, cum se poate ca Tu să fii răstignit? Tu, care
ai făcut numai bine tuturor oamenilor … O, Dumnezeule
meu, Tu Te duci acum de la noi. Te rugăm, iartă -ne și la să-
ne un semn, ca să ne amintim înto tdeauna de Patimile Tale
pentru noi!
Când s -a ridicat femeia de jos, ouăle din coș erau
roșii de sângele care picurase peste ele din rănile Domnul ui.
În dimineața Învierii a mers și ea, cu alte femei și cu
Apostolii, la mormântul Domnului, pe care l – au gă sit gol.
Atunci și -au spus cu bucurie unii altora: Hristos a înviat! Plină de lumina Învierii, femeia arăta tuturor ouăle roșii
din coșul ei, semn al Patimilor pe care Domnul i -l lăsase.
De atunci, înroșirea ouălor, a de venit o tradiție (după L. Crețu).
Profesoara: Astăzi, ouăle se vopsesc în diferite culori, se înfrumusețează cu diferite materiale: hârtie,
pânză, panglici etc. (slide). Pe vremuri, gospodinele însă, încondeiau ouă, obicei păstrat pe alocuri în unele
local ități până astăzi. Vă propun să urmă riți un filmuleț despre acest obicei. Se derulează filmulețul Încondeierea
ouălor în Bucovina.
Mielul. După tradiție, în zilele de Paști se mănân că
carne de miel. Mielul îl simbolizează pe Mântuitorul nostru
Iisus Hrist os, care S -a jertfit pentru păcatele lumii și a murit
pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul reprezintă triumful
înnoirii, victoria ciclică a vieții supra morții.
Lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere este
simbolul biruinței vieții asupra morții, a lumini i lui Hristos
împotriva întunericulu i, păcatului. Se spune că această
lumânare are puteri miraculoase. Dacă ajungi de la biserică
cu ea până acasă, atunci ți se vor împlini toate cel e puse în
gând. Ea se aprinde în fața icoanei pe timp de furtună și la
alte ocazii.
Profesoara: Ce s-a numit m ai sus sânt componentele
obligatorii, aprobate de biserică. Sunt însă și altele pe care putem să le găsim în coșul pascal (slid, de pe care elevii
citesc):
– Prescura , care adusă în acea zi, se va lua câte o părticică.

98
– Busuiocul sfințit se folosește la sfințirea caselor.
Profesoara: Vedeți aici și un iepuraș, și el e un simbol pascal. Acesta nu este o inovație modernă. Iepurașul
aducător de ouă ro șii provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitate.
REFLECȚIA
Profesoara: Un atribu t caracteristic sărbătorii pascale este pasca cu brânză, pe care, însă, nu trebuie să o
confundăm cu cozonacul. Astăzi vom încerca să o preparăm. Aluatul pentru ea este unul deosebit. În afară de făină,
sare și drojdie, gospodinele ad augă lapte și ouă. Eu l-am frământat, l -am lăsat să dospească bine și deja este gata
pentru a lucra cu el. La început, vom pregăti tavele în care se vor coace. Invit alături de mine pe cineva dintre voi
și părinții voștri, pentru a pregăti coptura.

Pe me lodia Paulei Seling Așa vorbește Domnul slavei [www.fisierulmeu.ro ], profesoara demonstrează
tehnica coacerii păscuței, comentând etapele de realizare: 1) din aluat se face o turtă care se pune pe fundul
tavei de c opt; 2) se împleteșt e o cosiță din două vițe, care se așează în jurul acesteia; 3) la fel din două vițe se
împletește crucea care se pune în mijloc; 4) în spațiul care se formează se adaugă din belșug brânză de vaci, este
amestecată cu ou și sare, după car e se lasă la dospit timp de o oră, iar înainte de a se da în cuptor; 5) se unge cu ou
bătut. Înainte de a fi pusă la cuptor, gospodina rostește cuvintele: „Cruce -n casă,/ Cruce -n pia tră, / Dumnezeu cu
noi la masă,/ Maica Precistă pe fereastră”.
Câțiva elev i și părinții acesto ra vor realiza conform etapelor descrise păscuțe, pe care le vor prezenta în
final.

99
EXTINDEREA
Elev: Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îți simți de lacrimi ca lde ochii uzi
Și-n suflet parcă serafimii -ți cântă
De câte ori creștine o auzi.
Elev: Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poienița -n care zburdă cerbii,
În florile de piersic și de măr.
Elev: În stupii de albină fără greș,
În vântul care suflă mângâios,
În ramura -nflorită de cireș,
Dar vai, în sufle t ți-nviat Hristos?
Elev: Ai cântărit cu mintea ta creștine Cât
bine ai făcut sub cer umblând, Te simți măcar
acum pornit spre bine Măcar acum te simți
mai bun, mai blând? Elev: Simți tu topită -n
suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ți-ai pus zăvor pe bârfitoarea -ți gură? Iubirea pentru semeni o simți jar?
Elev: O, dacă -aceste legi de -a pururi sfinte În aur măcar azi te -au îmbrăcat
Cu serafimii -n suflet imn fierbinte
Ai drept sa cânți: Hristos a Înviat! (Vasile Militaru – Hristos a înviat) .
Profesoara: Da, esența a cestei sărbători e de a aduce pacea, liniștea sufletească, împăcarea cu si ne și cu
ceilalți, smerenia, gândurile bune și faptele frumoase. De aceea, în fiecare an, în ajunul acestei sărbători vă
îndemnăm ca să dați o mână de ajutor celor mai triști ca voi – copiilor rămași fără mângâierea și dragostea
părinților. Eu vă îndemn ca pe niște creștini adevărați să fiți buni întotdeauna, iar bunătatea să se vadă în faptele
voastre. Să generalizăm cele învățate azi, completând Știu/Vreau să știu/Am învățat. Rând p e rând elevii
completează cu cele învățate:
Știu Vreau să știu Am învățat
– e ziua în care a înviat Hristos;
– se sărbătorește după un post
îndelungat;
– se vopsesc ouă;
– se coace pască;
– se merge la sfințit pasca;
– se salută Hristos a înviat! și se
răspunde Adevărat a înviat !
Etc. – cum se stabilește data sărbătorii;
– care este semnificația religioasă a ei;
– de ce se vopsesc ouă roșii;
– cum se încondeiază ouă;
– care este semnificația simbolurilor
pascale;
– cum se coace o pască etc. – semnificația oului roșu, lumânării,
păscuței, mielului;
– de ce se vopsesc ouă roșii și c um se
încondeiază ele;
– cum se coace o pască;
– cum se stabilește data sărbătorii;
– care este semnificația religioasă a ei;

100
Prot. Luis Serdeșniuc a mulțumit a sistenței pentru p articipare
și răbdare, iar profesoarei pentru activitatea desfășurată,
oferindu -i în dar Biblia.
Experimentul de control s-a efectuat în perioada 19 aprilie –
22 mai, etapă în care s -au realizat activități de verificare privind
atitudinea cadrelor didactic e, părinților precum și elevilor. A
avut loc iarăși chestionarea cadrelor didactice, părinții elevilor
și elevilor. De data aceasta, au fost mai receptivi de a răspunde
la cele 10 întrebări referitoare la parteneriatul Școală -Biserică.
Majoritatea au aprec iat pozitiv realizarea activităților comune a școlii cu Biserica.
Experime ntul realizat a fost finalizat cu succes și cu mulțumiri atât din partea cadrelor didactice, cât și a elevilor.
Elevii Gimnaziului Țaul prezentă un mini -program de cântece și poezie pascală.
Profesoara: Vă mulțumesc pentru colaborare și vreau să primiți câte o bucățică din pasc ă coaptă și ouă
roșii, împărtășind astfel bucuria Î nvierii (se servește cu pască și ouă roșii invitații și elevii).

BIBLIOGRAFIE
1. Constituția Republicii Moldova. Cu modificările și comple tările din 5 iulie 2000. Chișinău: Moldpres,
2000.
2. Codul Educației al Repu blicii Moldova Nr.152 din 17.07.2014. În: Monitorul Oficial Nr. 319 -324.
3. Lege privind cultele religioase și părțile lor componente nr. 125 -XVI din 11.05.2007. În: Monitorul Oficial n r. 127 –
130/546 din 17.08.20.
4. Biblia sau sfânta scriptură. București: Ed. I nstitutului Bi blic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991.
5. Adina, E . Consilierea și educația părinților . București: Ed. Aramis, 2002.
6. Antonesei, L. Paideia. Fundamentele cu lturale ale educației. Iași: Ed. Polirom, 1996.
7. Baranov, M.; Botnaru, V.; Vrânceanu M. Ghidul cadrelor didactice – pentru educația timpurie și preșcolară.
București:Ministerul Educației și Tineretului -UNICEF, 2011.
8. Băran -Pescaru, A. Parteneriat în educație : familie -școală -comunitate . București: Ed. Aramis, 2004.
9. Barzea, C. Arta și știința edu cației. București: EDPD, 1995.
10. Bontaș, I. Pedagogie. București: Ed. All Educațional, 1996.
11. Bontaș, I . Tratat de pedagogie. Ediția a Vl -a revăzută și adăugită. București : Ed. ALL, 2000.
12. Băran -Pescaru, Em. Familia azi. O perspectivă sociologică . București: Ed. Aramis, 2004.
13. Băran -Pescaru, A. Parteneriat în Educație. București: Ed. Aramis, 2004.
14. Bălan, I. Călăuză Ortodoxă în familie și societate. Orhei, 1994.
15. Bistruceanu, C . Sociologia familiei. București: Ed. Fundației,,România de mâine”, 2005.
16. Boenciuc, A. Educația religioasă în învățământul din Republica Moldova. Așteptările familiei, școlii și societății.
În: Școala și Biserica: parteneriat pentru educație: 1700 de ani d e la proclamarea Edictului de la Milan – model de
toleranță și de conlucra re între Stat și Biserică”, seminar metodologic republican (2; 2013; Chișinău). Școala și
Biserica – parteneriat pentru educație: 1700 de ani de la proclamarea Edictului de la Milan – model de toleranță și de
conlucrare între Stat și Biserică: Seminar meto dologic republican, Ed. a 2 -a, 27 -28.06.2013 / coord. șt.: Octavian
Moșin. Chișinău: Cuvântul -ABC, 2013, p. 13 -17.
17. Bocoș, M. Didactica disciplinelor pedagogice. Ediția a III -a. Piteș ti: Ed. Paralela, 2008.
18. Braghiș, M. Aspectul polifuncțional al parteneriat ului școală -familie -comunitate. În: Didactica Pro, nr. 1 (65), 2011.
19. Bujor, N.; Mahu, I.; Stici, T. Educația moral -spirituală: Ghid informativ. Chișinău: Totex -Lux, 2006.
20. Buga, I. Pastorala – Calea Preotului . Ediția a II -a, revăzută și adăugită. București: Ed. Sfântul Gheorghe -vechi, 1999.
21. Capcelea, V. Reflecții privind raportul dintre religie și drept. În: Legea și viața, 2006, nr. 12, p. 10 -13.
22. Capcelea, V. Normele sociale . Chișinău : Ed. ARC, 2007.
23. Capcelea, V. Locul și rolul normelor morale în reglementa rea relațiilor sociale. În: Materialele Conferinței Naționale
„Dezvoltarea învățământului filosofic universitar în Republica Moldova” 12 -13 iunie 2008. Chișinău: CEP USM,
2008, p. 15 4-159.
24. Capcelea, V. Etica și conduita umană : man. pentru instit. de învăț. superior. Chișinău: Ed. ARC, 2010.
25. Capcelea, V. Esența și rolul tradiției în existența socială . Chișinău: Ed. ARC, 2011.
26. Capcelea, V. Tranziția moldovenească: fazele, elementele str ucturale, dimensiunile, paradoxurile, eșecurile și
avatarurile e i. Chișină u: Ed. ARC, 2012.
27. Capcelea, V. Locul și rolul educatorului în formarea moralității tinerii generații în spiritul moralei creștine. În:
Educația din perspectiva valorilor: idei, conce pte, modele / ed.: Virgil Mândâcanu, Ioan Scheau, Dorin Opriș. T om
3. Theolog iae. / ed.: Dorin Opriș, Ioan Scheau, – Cluj Napoca: Eikon, 2012, p. 82 -85.
28. Capcelea, V. Decalogul și predica de pe munte – repere în constituirea moralității tinerii generații. În: Educația din
perspectiva valorilor: idei, concepte, modele /.: V irgil Mând âcanu, Ioan Scheau, Dorin Opriș. Cluj -Napoca: Eikon,
2012. Tom 5: Summa Theologiae / ed. Octavian Moșin, Ioan Scheau, Dorin Opriș. – 2014, p. 33 -37.
29. Capcelea, V. Etica în fața provoc ărilor societății post -moderne. Bălți: Indigou Color, 2016.
30. Capc elea, V. Semnificația valorilor morale în devenirea tinerii generații . În: Educația din perspectiva valorilor / Ioan
Scheau, Dorin Opriș. Tom 9. Summa theologiae. / ed. Octavian Moșin, Ioan Sc heau, Dorin Opriș. – Cluj Napoca:
Eikon, 2016, p. 98 -103.
31. Capcel ea, V. Etica și comportamentul civilizat. București: Ed. PRO Universitaria, 2016.
32. Cerghit, I. Didactica. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1993.
33. Cerghit, I. Prelegeri pedagogice . Iași: E d. Polirom, 2001.
34. Costin, Gr. Repere psihopedagogice pastorale a le educați ei pentru formarea personalității elevului prin prisma
parteneriatului educațional. În: „Școala și Biserica: parteneriat pentru educație: 1700 de ani de la proclamarea
Edictului de l a Milan – model de toleranță și de conlucrare între Stat și Bise rică”, sem inar metodologic republican
(2; 2013; Chișinău). Școala și Biserica – parteneriat pentru educație: 1700 de ani de la proclamarea Edictului de la
Milan – model de toleranță și de conl ucrare între Stat și Biserică: Seminar metodologic republican, E d. a 2 -a, 27-

28.06.2013 / coord. șt.: Octavian Moșin. Chișinău: Cuvântul -ABC, 2013, p. 18 -28.
35. Cucos, C. Educația religioasă. Repere teoretice și metodice. Iași: Ed. Polirom, 1999.
36. Cucoș, C. Pedagogie. Iași: Ed. Polirom, 2006.
37. Cristea, S. Școala și comunitatea. În: D idactica Pro…Nr. 4/2005.
38. Cristea, S. Dicționar de pedagogie. Chișinău -București: Ed. Litera Internațional, 2000.
39. Cuciureanu, M.; Velea, S. (coord). Educația moral -religioasă în sis temul de educație din România . București:
Institutul de Științele ale Educ ației, Laboratorul Teoria Educației, 2008.
40. Curriculum la Religie f creștin -ortodox) clasele I -IX. Ordinul ME nr. 761 din 08.09.2011.
41. Dandara, O.; Sclifos, L. Pedagogie. Suport de curs . Ediția a II -a. Chișinău: CEP USM, 2011.
42. David, E. Introducere în sociolo gie. Sibiu: Ed. Psihomedia, 2004.
43. Diaconu, M.; Jinga, I. (coord.) Pedagogie. București: Ed. ASE, 2004.
44. Dima, S. Cei Șapte ani de acasă . București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1996.
45. Eliade, M. Istoria credințelor și ideilor religioase . Vol. II. București: Ed. ESE, 1986.
46. Eliade, M. Sacrul și profanul /Traducere din franceză de Rodica Chira. București: Ed. Humanitas, 1992.
47. Ellison, G.Cr.; Sherkatt, E.D. Is Sociology the Core Discipline for the Scientific Study of Religion? In: Social Forcea,
volume 73; 1995, nr. 4, june, pp. 1236 -1267.
48. Goraș -Postică, V.; Botezatu, M. Psihopedagogia comunicării. Suport de curs. Chișinău: CEP USM, 2015.
49. Guțu, Vl.; Vicol, M. Tratat de pedagogie. Între moder nism postmodernism. Iași: Ed. Performantica, 2014.
50. Holbeu, Gh. Pr.; Pr. Le ct. Dr. Opriș, D.; Lect. Dr. Opriș, M.; Lect. Dr. Diac Jambore, Gh. Apostolat educațional: Ora
de religie – cunoaștere și devenire spirituală. București: Ed. Basilica, 2010.
51. Hayes,N. ; Orrell, S. Introducere în psihologie , ediția a III -a. București: Ed. Bic all, 2003.
52. Iosifescu, Ș. (coord.) Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ . București: Tipogrup Press,
2001.
53. Ionescu, M. Colaborarea dintre familie, școală și comun itate – succes școlar. În: Învățătorul, an. III, nr. 3 (19), Iinie,
2012, p. 25.
54. Ivan, C.; Cristei A. Implicarea părinților în mediul școlar – factor determinant în asigurarea oportunităților egale în
educație. În: Didactica Pro, nr. 4 (68), 2011.
55. Jelescu, P.; Racu, Ig.; Bolboceanu, Ag . Psihologia generală. Chișinău: Ed. Univers Pedagogic, 2007.
56. Jinga, I.; Istrate, E . Manual de pedagogie . Ediția a II -a. București: Ed. ALL, 2006.
57. Jung, C.G . Imaginea omului și imaginea lui Dumnezeu ; traducere de Maria -Magdale na Anghelescu. București: Ed.
Teora, 1997.
58. Ionescu, N. Filosofia religiei . Prefață de Nicolae Tatu, Postfață de Mircea Vulcănescu. Ediție îngrijită de Marin
Diaconu. București: Ed. Eminescu, [?].
59. Keast, John (Edit.): Religious diversity and intercu ltural e ducation: a reference book for schools . Council of Europe,
2007.
60. Kolakowsk i, L. Religia: Dacă nu există Dumnezeu: despre Dumnezeu, Diavol, Păcat și alte necazuri ale așa numitei
filosofii a religiei ; traducere de Sorin Mărculescu. București: Ed. Humanitas, 1999.
61. Jinga, I.; Istrate, E . Manual de pedagogie. Ediția a II -a. Bucureșt i: Ed. ALL, 2006.
62. Macavei, E. Pedagogie. Teoria educației. București: Ed. Aramis, 2001.
63. Mara, D. Educație pentru Educație . Sibiu: Ed. ALMA MATER, 2006.
64. Mândâ canu, V . Pedagogia crești n-ortodoxă. Ediția a II -a. Chișinău: Iulian, 2013.
65. Mladin, N.; Bucevschii, O.; Zăgrean, I.; Teologia Morală Ortodoxă. Vol. 1. Alba -Iulia: Ed. Reîntregirea, 2003.
66. Mitrofan, I.; Mitrofan, N . Familia de la A la Z. București: Ed. Știin țifică, 1991.
67. Momanu, M. Introducere în teoria educației. Iași: Ed. Polirom, 2002.
68. Neacsu, I. Instr uire si învățare . București: Ed. Științifică, 1990.
69. Nicola, I. Tratat de pedagogie școlară . București: Ed. Aramis, 2000.
70. Noveanu, E.; Potolea, D. Științele e ducației, Dicționar encic lopedic. București: Sigma, volumul I, II, 2007, 2008.
71. Opris, D.; Opris, M. ; Bocos , M. Cercetare pedagogica în domeniul educației religioase. Alba Iulia: Ed. Reîntregirea,
2004.
72. Opriș, D.; Opriș, M. Religia și educația de mâine. Rep ere pedagogice. Cluj Napo ca, 2013.
73. Panainte, O. Prin joc spre viață. Ediția a 2 -a. Alba Iulia: Ed. Reîntregirea, 2011.
74. Patrașcu, D.; Rotaru, T. Cultura managerială a profesorului. Teorie și metodologie. Chișinău: TC, 2006.
75. Pălărie, V. Pedagogie. Chișinău: Ed. Univers Pedagogic, 20 07.
76. Plugaru, L. Introducere în sociologia educației. Sibiu: Ed. Psihomia, 2004.
77. Popovici, P. Formarea caracterului. București: Ed. Kerigma, 1996.
78. Potâng, A.; Bolocan, L. Empatie și Creativitate. În: Studia Universitatis. Revistă științifică a Universității de Stat din
Moldova, 2009, nr. 9.
79. Popescu -Neveanu, P.; Zlate, M. Psiholog ie școlară. București: Ed. Universității, 1987.

80. Russel, B. Problemele filosofiei: Traducere de Mihai Ganea: studiu introductiv de Mircea Flonta. București: Ed.
BicALL, 2004.
81. Rădulesc u, E.; Târcă, A. Adaptarea cubiculum -ului la contextul rural. București: M EC, 2007.
82. Râmbu, N. Filosofia valorilor. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1997.
83. Sebu, S.; Opris,M.; Opris, D. Metode a predării religiei. Alba -Iulia: Ed. Reîntregirea, 2000.
84. Solovei, R.; Eșanu R. Școala și comunitate. Ghid metodologic . Chișinău: Ed. Știința, 2007.
85. Stahl, Paul H. Familia și școala -contribuții la sociologia educaț iei. București: Ed. Paidea, 2002.
86. Stupacenco, L . Pedagogie : în 3 vol. Bălți: Ed. Presa Univ. Bălțeană , 2008.
87. Silistraru, N. Vademecum în pedagogie (Pedagogie în tabele și sche me). Material didactic. Chișinău: UST, 2011.
88. Sfântul Ioan Scărarul. Scara. În: Fi localia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, nr. 9. București: Humanitas, 2002.
89. Sfântul Ioan Casian. Convorbiri duhovnicești , traducere de Prof. Vasile Cojocaru și Prof. David Popescu. În: P.S.B.,
vol. 57. București: Ed. Institutului Biblic și de Misiunea al Bisericii Ortodoxe Române, 1990.
90. Sf. Clemente Alexandrinul . Pedagogul, traducere de Pr. Prof. T. B odogae, Pr. D. Fecioru și Pr. O. Caciula. În: P.S.B,
vol. 4. București: Ed . Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992.
91. Sf. Macri e Egipteanul. Umilii duhovnicești , trad. Pr. Prof. Constatin Cornitescu. În: P.S.B 34. București: Ed.
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992.
92. „Școala și Biserica: parteneriat pentru educație: 1700 de ani de la proclamarea Edic tului de la Milan – model de
toleranță și de conlucrare între Stat și Biserică”, seminar metodologic republican (2; 2013; Chișinău). Școala și
Biserica – parteneriat pentru ed ucație: 1700 de ani de la proclamarea Edictului de la Milan – model de toleranță și de
conlucrare între Stat și Biserică: Seminar metodologic republican, Ed. a 2 -a, 27 -28.06.2013 / c oord. șt.: Octavian
Moșin. Chișinău: Cuvântul -ABC, 2013.
93. Ștefan, M. Lexico n pedagogic . București: Ed. Aramis, 2006.
94. Teofil al Antiohiei. Către Autolic. În: Apologeți de limba greaca, trad. Pr. T. Bodogoe și colectivul. București: Ed.
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Ed. 1997.
95. Torralba, F. Inteligenț ă spirituală , trad. Coman E.A . București: Curtea Veche Publishing, 2012.
96. Țârcovnici, V . Pedagogia generală. Timișoara: Ed. Făclia, 1973.
97. Velea, L . Participarea elevilor în școală și în comunitate . Ghid pentru profesori și elevi . Botoșani: Ed. Agata, 2006.
100. Vasmas, E. -A. Consilierea și educația părinților. București: Ed. Aramis, 2002.
101. Vintilescu, P . Sfânta Împărtășanie și spiritualitate creștină. În: „Studii teologice”, V (1953), nr. 5 -6.
102. Zăgrean, I . Desăvârșirea vieții creștine prin Sfintele Taine . În: ,,Mit ropolia Ardealului”, IX (1964), nr. 1 -2.
103. Zolotariov, E. A vedea cu inima, manual -suport pentru promovarea reperelor spiritual -morale în practica
învățământului modern . Vol. I. Chișin ău: SA „Tipografia Reclama”, 2014 („Tipografia Reclama”).
104. Zolotariov, E. A vedea cu inima, manual -suport pentru promovarea reperelor spiritua l-morale în practica
învățământului modern . Vol. II. Chișinău: SA „Tipografia Reclama”, 2014 („Tipografia Reclama”) .
105. Zolotariov, E. Educația spiritual/morală în școala postmodernă: exigențe le unei noi viziuni. În: „Știința în Nordul
Republicii Moldova: rea lizări, problem, perspective”, conferință națională (2; 2016 ; Bălți). Conferință națională cu
participare Internaț ională „Știința în Nordul Republicii Moldova: realizări, problem, perspect ive”: consacrată
aniversărilor de 70 de ani de la constituirea Inst ituțiilor de cercetare Științifică din Moldova, 55 de ani de la fondarea
Academiei de Științe a Moldovei, (Ed. A 2 -a), 29 -30 septembrie 2016, Bălți / col. Red.: Valeriu Capcelea (coord.) [e t
al.]. Bălți: S. n., 2016 (Tipog. Foxtrot”), p. 244 -248.
106. KopontkOB a, H.B. B3auModeucmBue rocydapcmBemou cucmeMbi o6pa -jonaiiirt u Pycckou npaBociaBHOu
[[șpi -BU B c$epe dyxoBHO -HpaBC TBeHHoro Bocmtmaiiuk nodpacmam^ero noioieiiuk. ABTope^epaT gucc. kaHg.
ncuxon. Hayk. MocKBa, 2012.
107. MacnoB, C.H. fludaKTUHeckue ocHOBaHux dyxo BHo-HpaBCTBeHHoro BocnumaHux. B: negaroruKa, 2008,
N° 9, c. 46 -51.
108. CyxoMnuHCKun, B.A. O BocnumaHuu coBecmu. B: nega roruKa, 1995, N° 6, c. 49 -51.
109. ynaHOB, B. Ilhoia u uepkonb: aotfuaibHO -neda roruueckoe napmHepcmBO. Disponibil pe:
https://sites.google.com/…/skola -i-cerkov -socialno-pedagogiceskoe -partnerstvo .
110. KoH^en^Ha gyxoBHO -HpaBCTBeHHoro pa3BUTna u BocnuTaHua HHHHOCTU rpa>i<gaHHHa Poccuu.
A.^.^aHunmK, A.M.KoHgaK OB, B.A.TumKOB. MocKBa, 2009.
111. Ilhoia u uepkonb: napmHepcmBO B o6nacmu o6pa3OBaHux u BocnumaHuu . Disponibil pe:
gaga uzyeri.md/…/849 – video -na-seminare -v-komrate -obsudili -partnerstvo -shkoly -i-ce…