Valoarea Formativa A Educatiei Muzicale In Gradinita
VALOAREA FORMATIVĂ A EDUCAȚIEI
MUZICALE ÎN GRĂDINIȚĂ
CUPRINS
I.INTRODUCEREA
II. ROLUL MUZICII ÎN DEZVOLTAREA PERSONALIOTĂȚII UMANE
2.1.Considerații generale despre muzică
2.2.Muzica- artă și obiect de învățământ
2.3Preșcolarul și muzica
2.4. Specificul educației muzicale la vârsta preșcolară
2.5 Particularitățile perceperii, însușirii și interpretării muzicii de către preșcolari
2.6. Specificul educației muzicale la vârsta preșcolară
2.7. Obiectivele specifice ale educației muzicale pe grupe de vârstă
2.8. Conținutul programei de educație muzicală
2.9. Mijloace de realizare a educației muzicale în grădiniță
III. VALOAREA FORMATIVĂ A EDUCAȚIEI MUZICALE
3.1.Conceptul de valoare umană
3.2.Valoare umană-valoare educativă
3.3.Cultivarea valorilor-sarcină
3.4.Rolul educatoarei în pregătirea și buna desfășurare a activităților de educație
muzicală
IV.METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Ipotezele cercetării
4.2.Obiectivele cercetării
4.3. Metode de investigare
4.4.Prezentarea instrumentelor de lucru
V. PREZENTAREA REZULTATELOR
5.1.Interpretarea rezultatelor
VI. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE I. Repertoriu de jocuri muzicale
ANEXE II.Proiecte de activitate muzicale
REZUMAT
Consider că jocurile muzicale și muzica în general constituie componente de bază ale activității preșcolarului, alături de jocul în sine, bineînțeles. Muzica și jocul îi oferă copilului plăcerea de a se integra, de a fi interesat de activitatea care se desfășoară. Copiii timizi devin mai curajoși, mai activi, mai volubili, capătă încredere în forțele proprii, în capacitățile lor, au mai multă siguranță în acțiune. Deoarece copilul cântă cu plăcere, muzica este un mijloc de orientare a acestuia spre integrarea în activitate.Ea sensibilizează copilul și totodată este fortificator al capacităților intelectuale.
Așadar educatorul trebuie să creeze acestora condiții de manifestare ,cum și unde mai bine, decât prin joc și cânt, prin care copilul se manifestă liber și spontan, punând în evidență aptitudini, interese, spirit de inițiativă, etc.
Jocurile muzicale disciplinează copilul atât sub aspectul desfășurării obiective (coordonarea mișcărilor, concentrarea, etc.), cât și sub aspectul comportamentului social.Prin joc copilul trebuie să țină seama de părerile celorlalți participanți, să se supună regulilor jocului, să iasă din egocentrismul său original,deorece este o activitate de grup.
Astfel educatorul este dator să caute și să devină mediator între copil și mediul social, un sprijinitor al lui în ordonarea și sistematizarea experiențelor proprii, în structura acestora și învingerea dificultăților cu care se întâlnește; să educe capacitatea de efort personal pentru asimilarea de cunoștințe, să încurajeze abilitățile creatoare.
I. INTRODUCEREA ȘI MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
‘’Ceea ce este important în artă este să vibrezi tu însuți și să-I faci și pe alții să vibreze.’’
(ENESCU)
Literatura de specialitate , cercetarea pedagogică și observarea practicii preșcolare relevă necesitatea creșterii eficienței activității didactice în întregul process de învățământ , pentru a se realize funcțiile fundamentale specific , menite să asigure premisele viitoarei personalități: funcția instrumental și cea formativ- educativă
În acest scop , este necesar ca educatorul să se apropie cu afecțiune și răbdare de copil ,stimulând libera și deplina dezvoltare a personalității fiecăruia.
Practica pedagogică relevează că atmosfera de cooperare și colaborare creată între educator și copil , stimularea competiției și recunoașterea meritelor fiecăruia , ordonarea întregii activități de către educator determină gradul de activitate și participarea elevilor la propria formare.
Este necesar să se facă apel în permanență la experiența de viață a copiilor , care să constituie fundament și mijloc de validare a unor concepte, noțiuni , raționamente.
Arta , datorită forței de înrâurire și valențelor pluridimensionale , a fost folosită din cele mai vechi timpuri ca un mijloc educativ. Limbajul artei efectează într-un mod sau altul , întreaga personalitate , toate laturile ei devenind astfel o importantă pârghie în dezvoltarea arminioasă și multilateral.
Muzica cea mai profundă dintre arte și mai complex ,este exprimarea ideilor și sentimentelor prin mijlocirea sunetelor musicale.Ea se adresează afectivității și sensibilității individului dă naștere sentimentelor estetice , care sprijină dezvoltarea intelectuală.
,,Muzica înafarț de actul ei distractive , este o înâlțare a sufletului.’’
(Mahalia Jekson)
,,Învățători, dați muzicii… toată atenția ce i se cuvine. Prin aceasta veți căștiga mai degrabă iubirea copiilor ,veți avea copii mai buni la purtare și mai silitori la învățătură’’ (1) este apelul făcut de Petre Dulfu , către toate cadrele didactice.
Reforma învățământului , inițiată în țara noastră în urma transformărilor sociale intervenite după 1989 , a vizat transformări la nivelul structurii și funcționării sistemului de învățământ ,pe vertical și orizontală . Pe verticală prin asigurarea continuitații între treptele de învățămănt și pregătirea tranziției întreacestea cu mijloace pedagogice adecvate , pe orizontală ,prin conceperea conținuturilor într-o perspectivă intra , inter și transdisciplinară , deschisă valorilor specific educației permanente .
Reforma pedagogică este susținută și de necesitatea de reconsiderare a întregului sistem de învățământ ca factor determinant de pregătire a tinerei generații , de formare și dezvoltare a acesteia , integrare armonioasă în calitate de cetățeni în societatea demografică pe care o prefigurăm.
Transformarea global așcoli romănești , din punct de vedere conceptual al finalităților , al structurilor organizatorice și al pregătirii resurselor umane , se extinde ca factor determinant și asupra învățământului preșcolar- parte integrantă a sistemului de învățământ.
Vârsta preșcolară are o importanță deosebită în evoluția și dezvoltarea unor componente ale personalității umane , în general și a dezvoltării din punct de vedere socio-afectiv al unor capacități și deprinderi intelectuale , psiho-motorii și în plan comportamental a fiecărui copil.
1 Dulfu , Petre. ,,Izvorașul ‘’ , anul I nr.7, 1919 , pag. 9
Prin această lucrare încerc să accentuez dezvoltarea personalității copilului preșcolar prin caracterul formativ al muzicii, locul ei în rândul disciplinelor formativ almuzicii, locul ei în rândul disciplinelor formative, deoarece, muzica este o disciplină prin excelență practică; ea se învață doar cântând, deci practicând-o,iar mesajul ei se pătrunde și se recaptează cel mai bine în practică.
Observând eficiența folosirii muzicii în diferite activități frontale desfășurate cu copiii și în toate etapele regimului zilnicm am considerat că aceasta ar constitui un subiect deosebit de interesant de studiat. Din cea mai fragedă vârstă, muzica a constituit pentru mine, un domeniu ce m-a atras.Nu posed calități ,uzicale deosebite, dar a, ur,ărit să fiu ânpermanență cât șai aproape de muzică.Pentru acasta am urmărit mereu efectele acesteia asupra colectivelor de copiipe care le-am condus încă din primii ani de activitate.De bucuriile muzicii trebuie să aibă parte tot omul așa cum a avut parte românul de-a lungul veacurilor,căci ce exemplu mai bun poate fi, decât acela al rapsodiilor care au preluat și transmis din generație în generație cântul,jocul tradițiile laice și religioase ale poporului român, propagându-le până în zilele noastre, iar datoria noastră este de a le propaga mai departe.
,,Este greșit să se creadă că numai unele obiecte de învățământ cum sunt matematica, gramatica ar contribui la dezvoltatrea proceselor intelectuale…Dezvoltarea proceselor intelectuale se realizează prin exercițiu, prin activizare’’(2)
Să-i cultivăm copilului cât mai de timpuriu plăcerea și interesul față de muzică și prin ea, intere-sul pentru artă în general. De asemenea, dezvoltând copilului interesul pentru activitate, motivându-i participarea în cadrul acesteia, noi educatoarele nu facem altceva decât să condiționăm dezvoltarea atât a aptitudinilor, cât și a personalității acestuia.
Lucrarea de față se vrea în spiritul dezideratelor prezentate mai sus, iar conștiința și competența priofesională ne obligă pe fiecare să ne antrenăm cu profesionalitate mărită în acest domeniu.
Note bibliografice
1. Dumitru Salade și colab., ,,Educația prin artă și literatură’’,Studii, București, E.D.P.,1973.
2. Victor Târcovnicu; Vasile Popeagă- ,,Pedagogia generală’’- manual pentu licee pedagogice.
București, E.D.P.,1970, pag. 26
II. ROLUL MUZICII ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII UMANE
,,Muzica este arta prin excelență a ordinei, a măsurii, a proporției, a echilibrului, a simetriei, a clarității și a armoniei’’ (Grosse)
Diversificarea personalității umane este datorată unor factori multiplii care, în ultimă instanță, se pot reduce la doi factori principali:
-zestrea ereditară primită de la predecesori;
-acțiunea factorilor de mediu care au acționat asupra persoanei, în decursul existenței sale în societate (procesul instructiv- educativ, activitatea profesională, experiența de viață țn general, etc.)
Persoana umană în întreaga ei complexitate, cu particularitățile sale specifice, nu poate fi însă decât rezultatul unei astfel de interacțiuni, în care cei doi factori pot să aibă, de la caz la caz, o participare diferită în cea ce privește proporția și modalitățile de combinare, dar nu pot să lipsească nici unul dintre ei niciodată, întucât absența unui factor anihilează valoarea celuilalt.
Expresivitatea personalității se evidențiază în perioada preșcolară, prin: interese, dezvoltarea de aptitudini, capacități și chiar talente.
Interesul pentru joc și cânt satisface și impregnează distanța dintre realitate și (personalitate) posibilitate, cu activități și conduite, trăiri interne și un fel de fericire a acestora.
În jurul vârstei de cinci ani, devin active expresiile ritmice exprimate prin dans și prin muzică(vocală sau instrumentală).În primul caz, are importanță auzul muzical și vocea, puțin formată la această vârstă, dar educabilă, iar în al doilea caz, auzul muzical și digitația. Este necesar să se pună un mai mare accent pe educarea artelor ritmului. În grădiniță se organizează cu copiii șezători în care se îmbină textul literar cu cântecul și dansul. De asemenea, colindele plugușoarele și urările în cadrul sărbătorilor religioase, constituie alte forme de implicație a artelor ritmului. Interesul pentru muzică (produsele muzicii) se dezvoltă și sub influența mass-mediei:audiții la radio, vizionări de spectacole muzicale, filme muzicale și chiar concerte de diferite genuri muzicale la televizor, calculator.
Copilul preșcolar câștigă o bogată experiență culturală prin intermediul intereselor. Personalitatea sa expansivă iradiază prin traseele organizată de interese, extrăgând din substanța vieții sociale valori cu care se hrănește spiritualitateaa personalității se evidențiază în perioada preșcolară, prin: interese, dezvoltarea de aptitudini, capacități și chiar talente.
Interesul pentru joc și cânt satisface și impregnează distanța dintre realitate și (personalitate) posibilitate, cu activități și conduite, trăiri interne și un fel de fericire a acestora.
În jurul vârstei de cinci ani, devin active expresiile ritmice exprimate prin dans și prin muzică(vocală sau instrumentală).În primul caz, are importanță auzul muzical și vocea, puțin formată la această vârstă, dar educabilă, iar în al doilea caz, auzul muzical și digitația. Este necesar să se pună un mai mare accent pe educarea artelor ritmului. În grădiniță se organizează cu copiii șezători în care se îmbină textul literar cu cântecul și dansul. De asemenea, colindele plugușoarele și urările în cadrul sărbătorilor religioase, constituie alte forme de implicație a artelor ritmului. Interesul pentru muzică (produsele muzicii) se dezvoltă și sub influența mass-mediei:audiții la radio, vizionări de spectacole muzicale, filme muzicale și chiar concerte de diferite genuri muzicale la televizor, calculator.
Copilul preșcolar câștigă o bogată experiență culturală prin intermediul intereselor. Personalitatea sa expansivă iradiază prin traseele organizată de interese, extrăgând din substanța vieții sociale valori cu care se hrănește spiritualitatea lui abia formată.
Perioada preșcolarăeste prima în care copilul manifestă aptitudini. Din domeniile creative, muzica este abordată cu interes de copii.Există o dezvoltare a trebuinței de expresie creativă în perioada preșcolară, aceasta exprimându-se fie ca o cerință a imaginației (interne) , întreținută de condițiile vieții, fie ca o trebuință de expresie creativă solicitată de mediul social creativ, fie ca expresie compensativă în , mediul mai puțin impregnat de solicitări artistice.
Unii specialiști leagă această trebuință de expresie creativă, de constituirea „eului” (4-5 ani), de dorința de identitate , însoțită de tendințe afective.
Se cunosc creații remarcabile apărute la această vârstă în domeniul muzicii:Mozart , Enescu, Korsacov, Haydn.
Unii psihologi consideră talentul, ca expresie exclusivă a factorilor ereditari, totuși acești copii superdotați n-ar fi ajuns la aceste realizări fără un proces cât de elementar de învățare și fără condițiile create de familie și de mediul social în care sau dezvoltat.
O altă latură a activității creatoare , este aprecierea artei, în care se consumă emoții artistice, se manifestă forme speciale de expresie a „sinelui” și a sensibilității intereselor și creativității.
Persoanele care posedă această capacitate au emoții puternice pe acest plan și fac evaluări observative cu totul originale.
În contextul tuturor intereselor, aptitudinilor, capacităților, înclinațiilor și abilităților se dezvoltă baza senzorială a acestora și creativitate ca aspect de energizare a dorinței de exprimare a personalității.
Note bibliografice
1.Ursula Șchiopu, Verza Emil, „Psihologia vârstelor”,Colecția PSYCHE
2.Bejat Marian, „Talent, inteligență, creativitate…”Editura științifică,1971.
2.1.CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE MUZICĂ
„Omul este o ființă iscoditoare. Umblă caută, descoperă, inventează. Lumea contemporană, mai ales,se află într-un continuuneastâmpăr. Cercetează adâncurile, își deschide drumuri în spații interplanetare, perfecționează mașini și născocește altele, caută noi moduri de viață pe mult zbuciumata noastră planetă. Muzica nu e scutitănici ea de astfel de frământări.Teorii mai vechi și mai noi tind fie a le înlocui pe cele clasice, fie ali se suprapune sau a le asocia cu ele.Unele sau consacrat.Pentru altele urmează să decidă timpul. Oricum, e de înțeles că din aceste încercări au apărut și unele lucruri bune și s-au făcut pași însemnați în nivelul sonor al secolului nostru, mai cu seamă, în complicatul domeniu al combinării sunetelor.”(1)
Muzica cea mai profundă și mai complecsă dintre arte, este exprimarea ideilor și sentimentelor prin mijlocirea sunetelor muzicale.Mesajele ei sunt adresate afectivității, sensibilității.Ea dă naștere unor temeinice sentimente estetice, care sprijină dezvoltarea intelectuală și ridică pe o treaptă superioară mobilul activității umane.
Muzica este prezentă în nenumărate manifestări ale vieții noastre.Ea ne bucură , ne încântă sau ne întristează, ne dezvăluie un bogat conținut de idei, ne ajută să înțelegem mai profund gânduri și evenimente, ne mobilizează forțele, ne îndeamnă la realizări mobile.
Există însă o deosebire între a auzi și a asculta muzică. Această deosebire rezidăși în existența unor deosebiri individuale de sensibilitate, de preferință , dar ăn primul rând, ease datorește existenței sau lipsei de ambianță muzicală și de educație muzicală din timpul copilăriei.Desigur că și mai târziu se poate ajunge la cunoașterea și înțelegerea muzicii, dar cu cât educația muzicală se face mai timpuriu, cu atât rezultatele sunt mai bogate, se răsfrâng mai puternic asupra dezvoltării armonioase a copilului.
Muzica contribuie în mare măsură la crearea premiselor necesare dezvoltării reprezentărilor, noțiunilor ți datorită acestui fapt,mesajul muzical trebuie să pătrundă în toate sufletele de copii, indiferent de zestrea cu care a venit pe lume; de binefacerile muzicii nu trebuie lipsit niciun om,deoarece, muzica înseamnă afectivitate și neglijarea afectivității copilului este o mare greșeală.
„Gustul estetic trebuie să-l aibă dezvoltat toți copiii, fără excepție și din orice condițiuni sociale ar face parte, căci va veni timpul ân care meșteșugarul va fi un artist și în care frumusețea va deveni, pentru toți oamenii, farmecul vieții lor.”
(Johan Fredrich Herbart)
Botez,D.D. „Tratat de cânt și dirijat coral”, pag.5.
2.2.MUZICA-ARTĂ ȘI OBIECT DE ÎNVĂȚĂMÂNT
Muzica are un dublu rol. Ea este artă prin excelență ,dar și obiect de învățământ. Ambele concepții au rol de a educa, dar în mod diferit.
MUZICA-ARTĂ
1.Educă prin instituții speciale, un public conștient;
2.Educă în vederea adânciriigustului muzical deja format;
3.Educă prin interpreți,artiști;
4.Educă un publuc instruit în prealabil.
MUZICA-OBIECT DE ÎNVĂȚĂMÂNT
1.Educă copiii, tineretul în procesul de învățămțnt;
2.Educă tineretul în vederea formării temeliei gustului muzical;
3.Educă prin învățători și profesori;
4.Educă un publuc abia în curs de inițiere.
Educația estetică, condusă conștient, ajută influența pozitivă a operelor de artă asuprapsihicului uman.Ea țintește capacitatea de a selecta frumosul în urma unor judecăți de valoare. Limbajul artistic , specific muzicii, se adresează conținutului spiritual al emoțiilor omenești, pe care le activează în om, cu o forță neobișnuită.
Muzica multiplică nuanțele emoțiilor până la finrțe, diversitatea mai mult ca alte arte, declanșând emoții complecse: regret, dor, extaz, nostalgie, speranță, milă, exasperare, remușcare, ură, emoții cu conținut vibrant. Nu s-a reușit să se răspundă la o serie de întrebări, ca: „În ce constă capacitatea de educare estetică prin muzică?”,”prin ce lucrează asupra emoției omenești?”, „care-i fermentul ei în aluatul activ uman?”, dar se știe că muzica bună face bine, lucrează frumos asupra sufletului omului.
Educatorul are sarcina de adeclanșa forța emoțională potentatăin materialul muzical folosit. Oobiectivul cel mai important este formarea și dezvoltarea sentimentelor ce stau la baza personalității umane, prin sentiment înțelegând forma superioară cea mai complexă de organizare a afectivității.
Analiza estetică de colerare dintre sentiment și idee în marile capodopere, vizează în special frontul explicativ al audițiilor organizate. Aceasta comportă orizont cultural larg, din partea educatorului, discernământ analitic, putere de sinteză, sensibilitate rafinată, dragoste pentru copii.
Fiecare cântec are o esență educativ estetică, de aceea e necesară interpretarea expresivă (intonația curată, ansamblu omogen, sincronicitate ascuțită, dicțiune aleasă, frazare logică, dinamică,sensibilă și justă, cunoașterea desăvîrșită a textului).
O altă componentă a psihicului uman, care duce la finalizarea lui, este voința, iar educarea voinței stă la baza educației morale.
În antichitate, muzica stătea la baza oricărei „programe” școlare, pentru formarea sufletului, iar gimnastica, pentru formarea rezistenței organismului (oțelirea trupului)elevilor.Voința se educa prin trăirile emoționale, prin conținutul cântecului, prin ideea de adevăr, bine, frumos, dreptate.
Limbajul artelor afectează, într-un fel sau altul, întreaga personalitate, toate laturile ei, devenind astfel o importantă pârghie în dezvoltarea armonioasă și multilaterală. Copiii și tinerii care au activat timp mai îndelungat într-o formație corală sau ca soliști vocali, sunt beneficiarii unei vorbiri nuanțate și frazate corect, au fața mai expresivă și chiar scrierea mai corectă, din punct de vedere ortografic. Cei cu auz muzical dezvoltat sesizează ușor elemente de ritm, rimă, metru, despărțire în silabe, punctele de suspensie, diftong, scrierea cu i, ii.Auzul fonematic faciliutează de asemenea, însușirea limbilor străine.Orice copil e susceptibil de progrese, cu condiția efectuării exercuții sistematice. Prezența educației e necesară. Unitatea dintre intelectual și afectiv se explică prin mecanisme psihice corelative și prin unitatea în relațiile copil-adult. Sentimentele constituie o sursă de energie, resort al voinței.
Pedagogii știu că educația, comunicarea pe bază de efect, e învingătoare, trainică.Artele au un rol de bază în percepere, înțelegere, crearea frumosului, educă disciplina, răbdarea, curajul perseverența, trăsăturile de caracter. Impresiile din cântece, colinde, rugăciuni , se imprimă adânc în sufletul și experiența de viațăa copilului. Prin caracterul său afectiv, muzica sensibilizează copilul îi dezvoltă multilateral dispozițiile native, îi dezvoltă aptitudinile generale și speciale (cultivarea vocii, auzului, simțului ritmic, simțului melodic, etc.).
Muzica este matematica sunetelor. În Japonia și alte țări super industrializate, muzica e folosităpentru dezvoltarea intelectului copilului.Ea nu este numai divertisment, cum este apreciată superficial uneori,ci îi dezvoltă copilului,procese psiho-intelectuale:gândirea logică, memoria, atențiadistrbutivă,afectivitatea, imaginația, creativitatea, spiritul de ordine.Este arta prin excelență a ordinii a măsurii ,a proporției, a echilibrului a simetriei și armoniei.Pentru a folosiarta ca mijloc de educație, ea trebuie să devină, scopul educației.
În centrul preocupării de dezvoltare intelectuală, trebuie să stea gândirea, cel mai productiv proces psihic, deoarece, prin intermediul ei, copilul trece de la o explorare senzorială și motrică, la interiorizarea percepției, prin operații logice. În muzică, acest principiu, se exprimă prin: plăcerea de a analiza sunete, cîntece și structuri.
Arta muzicii cultivă operațiile gîndirii: analiza, sinteza, comparația asocierea, abstractizarea și generalizarea. Are legături interdisciplinare, una dintre discipline fiind matematica:prin cântec se solicită vocea, exprimarea corectă, memoria, gândirea, procesele gândirii.
Muzica crează atmosfera propice apropierii omului cu divinitatea, cu sacrul.
„…sacrul este întodeauna revelația realului, ăntâlnirea cu ce ne mântuiește, dând sens existenței noastre.”
(Mircea Eliade)
„Omul reflectă în „litere”, în muzică, câte ceva din transcendență, petrece de transcendență.”
(Petre Tuțea)
Note bibliografice
Romanitat Pavel „Funcțiile educative ale muzicii, ca obiect de învățământ”,Buletin Informativ, Timișoara, nr. 3/1976;
2.xxx „Să-i învățăm pe copii să cântă, Buletin Informativ, Timișoara, nr. 5/ 1976.
2.3.PREȘCOLARUL ȘI MUZICA
„…un mugur prins de o ramură, ca o mlădiță dintr-o tulpină, ca o sămânță ce încolțește, prin rădăcină mi crește în solul sufletesc al neamului nostru.”
(George Breazul)
Elementele cre înconjoară, îmbogățesc și împodobesc viața sufletească a copilului român, exprimările „sonore ale bucuriei, plăcerii, satisfacției, încântării, jocului copilăresc”(1) denotă „ambianța acustică, ritmică, muzicală a jocului și a ordinei metrice, în care se manifestă copilul român.”(2)
Prioritară la acastă vârstă, este cunoașterea sufletului muzical al copilului român și însăilarea elementelor de bază ale psihologiei muzicale a acestor copii, „din rudimentele manifestărilor sale muzicale, din îngăimările sale ritmice, metrice, din preferințele acustice, ritmice și muzicale, din atmosfera muzicală în care se naște și crește, din tot ceea ce este mediu sufletesc etnic, social și cultural românesc al puiului de român.”(3)
Copilul ia contact cu muzica, încă în primele zile de viață, prin „luluirile duioase și gingașe așe mamei, îngânate în vraja cuceritoare a cântecului de leagăn”(4) Șai târziu copilul îmi manifestă bucuriile și plăcerile, prin „ acele îngăimări, acele rudimente acustice pe lângă care trecem cu ușurință, adesea fără să le observăm”(5)…”mijloace care formează elemente de expresiune muzicală-sunet, ritm”(6) de omare importanță educativă și chiar tehnică muzicală. Acestea sunt recitative și chiar ariosouri create de copii cu o deosebită plăcere, bucurie și voie bună, în jocul lor.
Practicile muzicale ale copiilor se manifestă diferențiat, în funcție de mediul în care cresc aceștea. Recitativele sunt practicate în generl de copiii din mediul rural, pe când cei din mediul urban, din familii cu un alt nivel cultural, când ajung să descopere „sursele care pot fi transformate în jucării acustice, se apucă și-șiconstruiesc atari mijloace de satisfacții și plăceri.”(7)
Toate aceste manifestări practicate de cpiii tuturor timpurilor, își au elementele de bază „în viața sufletească specifică a poporului român.”(8)
1,2,3…7,8. Breazul George „Muzica puilor de români”, în „Cuvântul”, din 30. V.,13, 20, 27.VI.1932.
2.4.SPECIFICUL EDUCAȚIEI MUZICALE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
E necesar ca muzica să străbată întregul regim de zi, să devină un principiu în întregul process educative în grădinițele de copii și trebuie șă analizăm toate posibilitățile pentru realizarea ei.
Programa îmbină armonioș cântul, audiția și mișcarea, doarece acestea formează o unitate în educația muzicală și se influențează reciproc.
Pentru a învăța un cântec corect și bine , adică să aibă percepțiile auditive bine dezvoltate.În acest scop, copiii vor fi obișnuiți să asculte, să recunoască zgomote, sunete.Apoi se vor organiza jocuri musicale cu recunoașterea și reproducerea de sunete.Se va pune accent mare pe executarea model a cântecului de către educatoare-procedee diferite-pentru a spori atenția și admirația.
Cântând și la instrument, copiii ascultă mai cu plăcere, urmăresc tehnica folosirii instrumentului, trezindu-le dragostea și interesul pentru acesta. Este necesară folosirea instrumentelor de percuție în grădinițe. Se impune o participare directă a copilului la activitate, implicarea acestuia permițându-I să descopere active ritmul și melodia.
O educație muzicală completă pregătește pe fiecare copil, prin bucuria de a trăi ritmuri și melodii, pentru o practică muzicală personal. Punând la dispoziția copiilor instrumente, alcătuind un colț muzical în sala de grupă, folosind aceste instrumente în jocurile muzicale, se dezvoltă capacitatea copiilor de a diferenția sunetele lungi și scurte, groase și subțiri, timbrul.
Cântecele, jocurile cu cânt și jocurile muzicale, interpretate de copii, contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, aparatului vocal și asigură o mai bună oxigenare a sângelui.
Ritmul, unul din elementele principale ale muzicii, este în același timp, element important al întregii activități a omului. Mișcările executate ritmic devin mai puțin obositoare și în același timp, dau corpului suplețe și frumusețe. Iată deci, că prin jocurile cu cântec și prin jocurile muzicale se educă mișcările, acestea devenind mai îndemânatice, mai expresive.
Educația muzicală își adduce un veritabil aport, în special la educarea estetică a preșcolarilor, dar complementează și celelalte laturi ale educației, pentru o dezvoltare integral a viitorului cetățean.
3.5. PARTICULARITĂȚILE PERCEPERII, ÎNSUȘIRII ȘI INTERPRETĂRII
MUZICII DE CĂTRE PREȘCOLARI
Copiii sunt impresionați de muzică, de foarte timpuriu, chiar din perioada prenatală, deci după cum constată unii pedagogi, Joan Lupu, Tiberiu Bogdan, Dumitru Salade, educația muzicală a copiilor trebuie începută cu nouă luni înainte de naștere. Cântecele produc copiilor emoții plăcute și puternice, le însoțesc jocul și plimbările, le leagănă copilăria.
În perioada preșcolară se percepe o creștere evident a posibilităților vocal-auditive ale copiilor, ei încep să perceapă elementele de bază ale muzicii, ritmul și melodia, și să execute mici piese muzicale, accesibile lor.La această vârstă, urechea, organul auditiv, este perfect dezvoltată anatomic și fiziologic și lise dezvoltă sensibilitatea auditivă, de 2-3 ori mai mult față de perioada antepreșcolară.
Dezvoltarea auzului muzical, presuppune dezvoltarea simțului melodic, a simțului ritmic și dynamic, în același timp și a sensibilității pentru intonația justă, precisă. Dezvoltând la copii capacitatea de a percepe sunetele, se dezvoltă în același timp și intonația corectă; dezvoltându-le simțul ritmic, crește și capacitatea lor de coordonare a mișcărilor întregului corp.
Ritmul musical, noțiune complex, cuprinde elemente care contribuie la redarea expresivității unei bucăți musicale. Simțul ritmic este, în general, destul de dezvoltat la preșcolari. Începând chiar cu perioda antepreșcolară, copiii, ascultând cântecele mamei sau pe cele transmise la radio, televizor, aflate pe internet, încearcă să facă pași simpli de dans, bat din palme, se bucură. Muzica stimulșează dorința de mișcare a copiilor din cea mai fragedă vârstă, din primii ani de viață.
Copiii percep mai ușor muzica vocală decțt cea instrumentală, deoarece vocea omenească este apropiată copilului, timbrul vocii omenești îi este familiar.De aceea, cântecul constituie mijlocul principal folosit în educația muzicală a preșcolarilor.
La preșcolarii mici, este insuficient dezvoltată capacitatea de diferențiere a înălțimii sunetelor și astfel, trebuie să se țină seama că, sunetele despărțite de intervale mici sunt mai greu percepute decât cele aflate la intervale mai mari unele de altele.Din acastă cauză, în activitățile de educație muzicale cu preșcolari de 3-4 ani, se începe cu sunete aflate la intervale mari, contrastante: mormăitul ursului-ciripitul păsărelelor; lătratul câinelui-mieunatul pisicii; vocea tatălui-vocea copilului.
Copiii de vârstă preșcolară înțeleg greu, sau chiar de loc imaginile artistice auditive, chiar dacă acestea sunt accesibile adulților.Fiind comlexă și acționând cu elemente mai puțin concrete decât alte arte, muzica trebuie adusă la nivelul de înțelegere al copilului. De aceea, în grădinițe se folosesc de obicei cântecele ale căror texte ușurează înțelegerea conținutului melodic de către preșcolari.
Pentru a fi înțelese, percepute activ și conștient de către preșcolari, piesele muzicale trebuie să fie accesibile grupelor de vârstă și este bine să se prezintă în prealabil copiilor conținutul lor.
Cele enumerate mai sus vizează particularitățile perceperii muzicii de către preșcolari și importanța acestor particularități.Dar la fel de importantă, este cunoașterea particularităților emiterii și intonației sunetelor muzicale, însușirii și interpretării cântecelor de cătrecopii, determinate de deosebiri pe care le prezintă aparatul lor fonator, în comparație cu al adulților.
Vorbirea este dirijată de impulsuri care vin din formații subcorticale, în timp ce cântecul, este o activitate dirijată de impulsuri corticale.De aici rezultă că vorbirea poate deveni o activitate autopmatizată, o deprindere, în timp ce cântatul este o activitate conștientă, care se realizează cu efort intelectual, ea presupunând însușiri voliționale și o anumită sensibilitate.
În întreaga activitate educativă și instructivă, noi educatoarele trebuie să urmărim dezvoltarea acestor însușiri psihice, lucru ce stă la baza obținerii unor rezultate bune în activitățile muzicale.
În activitățile de cânt,am urmărit ca toți copiii să deschidă bine gura și să rotunjească buzele pentru aobține o intonație justă și pentru ca pronunțarea cuvintelor să fie corectă și clară. Laringele copiilor este de 2-2,5 ori mai mic decât laringele adultului iar coardelevocale sunt de patru ori mai scurte decât la adult, de aceea, sunetele emise de copii sunt mai înalte. Mobilitatea redusă a laringelui și elasticitatea și suplețea redusă a coardelor vocale, face ca emisia și intonația sunetelor să fie nesigure.
În cea ce privește ambitusul în care cântă copiii, în urma unor cercetări făcute, s-a ajuns la concluzia că între unu și doi ani copiii emit, în mopd normal, sunete corecte în limitele terței fa-la; la trei ani, ei pot reproduce sunete corecte în limitele cvartei și-la, iar la cinci ani, în limitele sextei mi-do.
Mușchii laringelui și mușchii respiratorii, la copii preșcolari sunt mai slab dezvoltați , deci volumul vocii lor este mai mic. Datorită acestui fapt, nu le-am cerut și nu le-am admis niciodată să cânte sau să vorbească tare, prea tare.Aceasta dăunează coardelor vocale și are repercursiuni nefavorabile asupra calității și expresivității interpretării cântecelor. Cântatul prea tare nu dăunează numai coardelor vocale, ci vatămă și aparatul auditiv al copiilor, știut fiind că zgomotele și sunetele prea puternice sunt ieitante, enervează și provoacă senzații de durere, urmate de reflexe de apărare din partea noastră.
O altă particularitate de care am ținut întodeauna seama, este faptul că respirația la vârsta preșcolară este scurtă și mai accelerată. Aceasta se manifestă prin tendința copiilor de a respira la mijlocul cuvintelor, de anu pronunța sfârșitul acestora. De aceea trebuie folosit la cei mici, cântece cu un tempou mai lent, cu fraze muzicale scurte și un ritm simplu, care să se repete; în același timp,cuvintele sî fie ușor de pronunțat. De asemenea, trebuie urmărit foarte atent, felul cum respiră copiii în timpul cântării.În formarea deprinderilor de a respira corect, trebuie urmărit două aspecte:
-frânarea respirației claviculare, caracteristică preșcolarilor;
-dezvoltarea costodiafragmice, care este mai profundă și asigură o cantitate mai mare de aer în plămâni.
Pentru a-i deprinde cu o respirație corectă în timpul cântării,trebuie acordat atenție , în primul rând, ținutei copiilor. Dacă stau pe scaun ei trebuie să țină spatele drept, rezemat de spetează, capul, de asemenea drept, iar mâinile sprijinite de genunchi sau pe scaun.Brațele încrucișate la piept împiedică respirația normală în timpul cântării. Când stau în picioare, poziție cerută ăn special la grupele mari, poziția trebuie să fie firească, degajată.
Un rol important, în corectarea respirației, îl au exercițiile sau jocurile imitative, (pe care le execut cu copii la începutul fiecărei activități muzicale), cum ar fi „Mirosim florile”, „Dezbrăcăm păpădia”, Trenul”, „Cântă ca mine”. Exercițiile de acest gen îi obișnuiesc pe copii cu respirația corectă și se pot organiza începând cu grupa de 3-4 ani, pe o durată unu-două minute. Ele se mai pot executa și în alte momente ale zilei: jocuri și activități alese, jocuri în aer liber, plimbări etc.
Paralel cu aceste exerciții trebuie urmărit și respirația corectă în timpul cântării, care asigură igiena aparatului vocal și a întregului organism al copiilor și totodată mijlocește emisia cât mai naturală a sunetelor muzicale.
Copiilor le place să se joace și în aer liber, când se joacă în cerc sau la aparate, cu ocazia unor excursii sau ndrumeții, dar aceasta e bine să se facă atunci când vremea este caldă sau uscată, deoarece frigul și umezeala dăunează coardelor vocale.
S-a constatat de asemenea că, supraîncărcarea copilului cu prea multe impresii artistice, muzicale, influențează negativ sistemul nervos al acestuia, și astfel, acesta manifestă indiferență, plictiseală lipsă de interes fațî de orice piesă muzicală.
Pentru o bună reușită a activităților muzicale, trebuie să avem întodeauna în vedere atât partcularitățile perceperii muzicii, cât și particularitățile executării diferitelor bucăți muzicale.
3.6. SPECIFICUL EDUCAȚIEI MUZICALE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
La vârsta preșcolară, se impune să se țină seama de oserie de cerințe organizatorice și metodice, deoarece,după cum am arătat la punctual 1) al acestui capitol, se constată că vocile copiilor la această vârstă sunt neomogene , emisia guturală, forțată, respirația scurtă, care nu poate asigura susținerea neântreruptă a sunetelor musicale din linia melodic a cântecelor , iar pronunția cuvintelor este defectuasă.
Pentru atingerea obiectivelor, sunt necesare organizarea de activități și jocuri, exerciții prevocale și vocale, care pregătesc aparatul vocal al copiilor pentru cântarea corectă și expresivă. De asemenea, trebuiesc selecționate cântece și jocuri musicale care să faciliuteze dezvoltarea aptitudinilor artistice la această vârstă.
În vederea organizării optime și eficiente a activităților musicale,educatoarele trebuie să aibă în vedere următoarele problem:
-un cântec poate devein joc musical, dacă este însoțit de mișcări executate de copii pe baza textului, sau de alte elemente spcifice jocului;
-este necesară delimitarea repertoriului pentru activitățile muzicale, astfel: cântece și jocuri, transferul materialului musical făcându-se de obicei de la cântec spre joc;
-în cadrul aceleeași activități, se poate programa predarea sau repetarea unui cântec sau joc muzical, având sarcină de predare sau de consolidare, cu condiția să se realizeze între cântec și joc muzical, având sarcină de predare sau de consolidare, cu condiția să se realizeze obiectivul proiectat, prin metode și procedee diferite;
-realizarea obiectivelor educației musicale și a deprinderilor de interpretare (structură ritmică, linie melodic, intensitate, durată, înălțime, timbrul sunetelor) se realizează prin cântec, joc musical audiție muzicală, jocuri cu cant și exerciții muzicale;
-evaluarea nivelului de cunoștințe și deprinderi muzicale ale copiilor se realizează prin: activități frontale, serbări, spectacole muzicale, șezători,etc.
-în timpul cântecului,trebuie săse acorde atenție deosebităpoziției copilului: spate drept, piciore apropiate, tălpile pe podea, palmele pe coapse; sî aibă o respirație corectă;
-copiii să fie obișnuiți să respire la sfârșitul frazei musicale, sau atunci când este indicată pauza în partitura muzicală;
-interpretarea educatoarei să fie clară, expresivă,să respecte structura melodic, ritmul și intensitatea redării cântegului;
-exercițiile prevocale și vocale să se execute cu copiii prin comandă în circuit, de cel puțin de trei ori;
-interpretarea jocurilor musicale și a cântecelor, este bine și trebuie să se facă prin utilizarea instrumentelor musicale, a instrumentelor de percuție și de suflat, a jucăriilor musicale;
-pentru fidelitatea predării sunetelor, se vor folosi frecvent înregistrările pe CD, DVD, cât și redarea cântecelor interpretate de copii cu aptitudini musicale deosebite.
În activitatea de predare a activităților muzicale pe grupe de vârstă, în grădiniță, este necesar respectarea următoarei structuri:
trebuie familiarizați copiii cu textul cântecului, folosind materiale concret-intuitive (texte literare, planșe, pliante machete, etc.);
interpretarea model, trebuie executat cât mai clar, expresiv;
la fiecare început de activitate e bine de executat cu copiii exercizii pentru omogenizarea vocilor, pentru respirație, exerciții ritmice, care vizează anumite fragmente muzicale sau măsuri mai dificile de intonat;
în învățarea cântecului cu copiii, trebuie respectat particularitățile de vârstă, astfel:
-grupa mică-mijlocie (nivelul I), predarea se face pe strofe; după ce copii și le-au însușit, cântecul se reia de la început până la sfârșit;
-grupa mare (nivelul II), predarea se face pe fraze sau fragmente musicale (I-II; II-III;ș.a.m.d.);
5) pe baza textelor, se pot desfășura jocuri muzicale pentru ritmizarea versurilor, bătăi din palme, cât și pe baza melodiei sau a ritmului cântecului, etc., astfel se pot realiza anumite sarcini muzicale (ritm, tempo, intensitate, înălțime);
6) în încheiera activității, trebuie intonate cântecul învățat, iar atunci când timpul ne permite, putem repete un joc muzical,sau cântec respectând obiectivele proiectate în activitate.
În ceea ce privește consolidarea unui cântec sau a unui joc muzical cu cântec, trebuie avut în vedere următoarele aspect:
-exerciții de recunoaștere a textului poetic sau a melodiei (sub formă de joc);
-trebuie reactualizat cântecul sau jocul cu cânt;
-se poate executa cu copiii un joc mizical axat pe un element al cântecului mai puțin însușit la predare (dacă la predare s-a efectuat un joc muzical bazat pe ritm, la repetare se va executa un joc muzical bazat pe melodie și cânt și invers-în funcție de particularitățile grupei);
-nu trebuie să lipsească nici exercițiile de respirație, exercițiile ritmice și exercițiile pentru omogenizarea vocilor;
-se repetă cântecul sau jocul muzical cu cântec împreună cu copiii, insistând asupra fragmentului sau frazei muzicale care nu au fost bine însușite la predare- se vor face aprecieri și observații asupra interpretării și executării mișcărilor;
-în final, se va repeta împreună cu copiii un cântec sau un joc muzical cu cântec cunoscut, care să vizeze același obiectiv proiectat în activitate.
De un real folos pentru pregătirea și consolidarea cunoștințelor și deprinderilor musicale, sunt etapele I și III din grădinițele cu program normal și activitatea de după masă, care se desfășoară în grădinițele cu program prelungit, etape în care se pot desfășura jocuri exerciții, repetări de cântece și jocuri musicale sub forma șezătorilor, a concursurilor sau jocurilor de creație.De asemenea se pot familiariza copiii cu conținutul unor texte mizicale pe care urmează să și le însușească, prin: intuirea unor imagini și comentarea lor, prin audiții muzicale, înțelegerea unor imagini artistice din textul muzical, explicate de către educatoare.
În jocurile de creație amintite mai sus, în care se pot antrena copiii individual, în grup vocal sau cor, chiar cu folosirea acompaniamentului orchestral, se oferă posibilitatea înregistrării pentru ca apoi copiii să se poată audia și să-și aprecieze (corecteze) interpretarea.Aceste forme de activități, ne oferă prilejul de a pune în valoare aptitudinile musicale deosebite ale unor copii și luând legătura cu familiile acestora, aceștea pot fi orientați în vederea unei pregătiri muzicale de specialitate. De asemenea se pot desfășura acțiuni de sprijinire a copiilor care prezintă deficiențe de auz și pronunție, căt și a celor cu o insuficientă pregătire mizicală.
În întreaga activitate din grădiniță, muzica constituie un instrument de lucru pentru noi educatoarele. O serie de cântece învățate în activitatea muzicală, le putem prelua ca pretext de introducere în activitate, de transmitere sau repetare de cunoștințe, de încheiere a unei activități, ca mijloc de destindere și recreere, ca moment artistic într-un program de serbare sau șezătoare.
Activitățile statice (convorbiri, lecture după imagini, memorizări, etc.) se poate înviora prin interpretarea unui cântec care corespunde tematicii activității sau care sugeră un aspect semnificativ al temei. De asemenea se poate folosi și în activitățile de educație fizică, copiii executând cu mai multă plăcere mișcările pe fond muzical, iar plimbările și excursiile însoțite de interpretare unor cântece cunoscute, devin mai plăcute.
În vederea perfecționării aptitudinilor musicale deosebit de important este colaborarea dintre grădiniță și familie care se poate realiz prin variate procedee de sensibilizare a părinților.Acasta conduce la orientarea copiilor, corespunzător aptitudinilor muicale pe care le posedă.Se pot desfășura activități demonstrative pentru părinți explicânduile metodologia de lucru cu copiii de vârstă preșcolară recomandânduile spectacole musical-artistice organizate cu și pentru copii. Se pot recomanda mijloacele de informare muzicală a copiilor (reviste pentru copii, culegeri de cântece), participarea la concursuri de creație pentru copii, organizate pe plan local de zilele orașului sau la cele organizate pe județ (Concurs de cântece populare), etc. În discuțiile cu părinții, cu diferite ocazii, trebuie pus accent pe faptul că în toate momentele zilei (joc sau activitate, acasă sau la grădiniță), copilul să folosească o intensitate normală a vocii: să vorbească fără să strige, să cânte fără să țipe;de asemenea, climatul din familie să corespundă unei bune dezvoltări psihice, intelectuale și civice a copilului. Părinții să ofere copiilor posibilitatea de a asculta muzica în liniște, în cazul în care părinții posedă cunoștințele muzicale necesare, să le dea explicațiile de care au nevoie.
Jocul, cântecul, dansul, împreună cu poezia și activitățile în domeniul artelor plastice, folosite cu pricepere și îndemânare, răspund cerințelor de exprimare a optimismului, a bunei dispoziții, a bucuriei de viață.
În activitățile de consolidare a cântecelor, pe lângă latura pur artistică a educației muzicale, trebuie urmărit și dezvoltarea simțului critic al copiilor, da a aprecia rezultatele obținute în interpretare. Acest obiectiv se poate realiza prin forme cât mai atractive:
Se poate împărții grupa în două subgrupe, fiecare subgrupă, pe rând trebuie să interpreteze și să recunoască cântece, atât după linia melodică, cât și după ritm.
Alegând un cântec bine însușit de întreaga grupă, se poate organiza , de pildă, „Cel mai bun solist”. Fiecare copil interpretează individual cântecul. Execuțiile cântecului sunt apreciate de copii critic și autocritic, din punct de vedere ritmic, melodic sau modului artistic de interpretare.
În dezvoltarea aptitudinilor muzicale-date fiind posibilitățile copiilor-un alt obiectiv, îl constituie dezvoltarea auzului armonic.Aceasta se poate realiza ,astfel: un solist sau un grup vocal interpretează cântecul, iar restul grupei acompaniază.Și de această dată trebuie ales un cântec bine însușit de întreaga grupă, introducerea elementului joc, asigurând partea atractivă a activității muzicale.
Metodele și procedeele menționate mai sus, își aduc aportul la sporirea eficienței activității muzicale, a educației muzicale a preșcolarilor, deoarece, prin atmosfera de joc abordată, antrenează întreaga grupă de copii, evitând timpii morți ai activității.
3.7. OBIECTIVELE SPECIFICE ALE EDUCAȚIEI MUZICALE PE GRUPE DE VÂRSTĂ
Prin educația muzicală în grădiniță, se dezvoltă interesul și dragostea pentru muzică.
Premisele dezvoltării sensibilității muzicale a copiilor, constă în îmbogățirea impresiilor muzicale, dezvoltarea vocii, auzului muzical, simțului ritmic, formarea unor perceperi și deprinderi muzicale elementare.
Unul din obiectivele generale ale educației muzicale a preșcolarilor este în primul rând dezvoltarea sensibilității artistice.
Acesta presupune:
-dezvoltarea dragostei și a interesului pentru muzică;
-dezvoltarea vocilor și a auzului muzical, a simțului ritmic;
-formarea priceperii de a asculta și de a înțelege muzica;
-formarea deprinderii de a reproduce cântece simple.
Obiectivele specifice ale educației muzicale în grădiniță se realizează conform particularităților de vârstă ale copiilor și sunt cuprinse în programa activității instructiv – educative din grădiniță.
Astfel, la nivelul I de vârstă (copii de 3-4 ani), volumul vocilor copiilor este mic, respirația este scurtă, superficială, iar pronunția este defectuoasă; ei nu sunt deprinși să asculte cu atenție muzica, nu știu să cânte în colectiv – deși au tendința de a vorbi toți odată, nu au deprinderile necesare pentru a cânta în cor. Obiectivele operaționale realizabile la această vârste sunt următoarele:
să-și dezvolte interesul pentru muzică;
să-și formeze deprinderi de a cânta în colectiv cântece cu întindere de 2-4 sunete;
să respecte tonul și semnalul de începere a cântatului;
să-și educe respirația corectă în timpul cântatului;
să recunoască sunete înalte și joase, sunete scurte și lungi, nuanțe de tare și încet;
să-și formeze deprinderea de a asculta cântecele educatoarei, ale altor copii mai mari decât ei, precum și cântece simple executate la un instrument;
să-și formeze deprinderea de a bate ritmic din palme și de a merge în pas ritmic;
să recunoască sunetul tobei, al clopoțeilor și al altor instrumente simple folosite în grădiniță.
La nivelul I de vârstă (copii de 4-5 ani) se observă unele progrese în ceea ce privește pronunțarea, intonația și respirația. Copiii intonează mai clar sunetele, reproduc mai precis înălțimea lor, respirația este mai profundă și de mai lungă durată, deasemenea simțul ritmic este mai dezvoltat. Avându-se în vedere progresele realizate la copiii de 3-4 ani, obiectivele de referință la copiii de 4-5 ani sunt mai numeroase și ele se referă la aspecte legate de ascultarea și interpretarea muzicii:
să-și consolideze cunoștințele și deprinderile acumulate anterior;
să-și formeze deprinderea de a cânta mici piese muzicale cu caractere diferite (vioi, lent), având o întindere de 4-6 sunete;
să-și formeze deprinderea de a cânta în cor, de a cânta în grupuri mici, succesiv, cântecele învățate;
să recunoască un cântec învățat după un fragment melodic;
să interpreteze o melodie folosind în locul textului cântecului onomatopee ca: tu,tu,tu, sau di,di,di;
să-și coordoneze mișcările cu ritmul melodiei, sau cu intensitatea sunetelor (tare, încet), redate de educatoare prin bătăi din palme, tamburină, sau indicate verbal;
să-și formeze deprinderea de a asculta mici piese muzicale vocale și instrumentale, muzică populară.
Nivelul II de vârstă (copii de 5-7 ani). Copiii au posibilități vocal- auditive mai mari, simțul lor ritmic este mult mai dezvoltat. De aceea obiectivele cadru ale educației muzicale prevăzute în programă se referă în special la calitatea perceperii și interpretării muzicii, la calitatea cunoștințelor și deprinderilor muzicale. Pe lângă consolidarea cunoștințelor și deprinderilor formate la nivelul I de vârstă intervin următoarele obiective de referință:
să-și formeze deprinderea de a cânta cântecele melodios, expresiv, de a cânta pe roluri, de a cânta cu acompaniament instrumental, respectând pauzele;
să recunoască cântecele învățate anterior după un scurt fragment muzical;
să intoneze corect linia melodică, înălțimea sunetelor (la acest nivel cântecele au o întindere de 6-8 sunete);
să înțeleagă și să interpreteze expresiv piesele muzicale predate, redând caracterul lor diferit (lent, vioi, vesel), și nuanțele corespunzătoare (încet, tare, potrivit);
să marcheze ritmul unei melodii prin bătăi din palme sau folosind diferite instrumente de percuție;
să-și consolideze deprinderea de a se mișca în ritmul muzicii, de a transpune conținutul ei în mișcări corespunzătoare – mers în perechi, săritură, imitatul zborului etc;
să-și consolideze deprinderea de a acompania cu instrumente confecționate de ei (castaniete, triangluri), unele cântece cunoscute, a unor melodii executate de educatoare la un instrument muzical- pian, vioară, acordeon;
să audieze în liniște piese muzicale accesibile din folclor, muzică clasică, vocală sau instrumentală;
să recepteze corect sunetele și zgomotele din realitatea înconjurătoare, din punct de vedere al asocierii cu înălțimea sunetelor muzicale;
să facă aprecieri corecte asupra interpretării unei melodii de către alți copii din grupă;
să-și aprecieze propria interpretare muzicală;
să-și dezvolte creativitatea în muzică, creând scurte fragmente muzicale;
să cunoască marile valori ale creației muzicale, naționale și universale.
Realizarea acestor obiective de referință de către copii îi conduc la formarea gustului, a simțului estetic și a celui muzical pentru că această “matematică a sunetelor” reprezintă o îmbinare fericită între sensibilitatea copilului și forța emoțională a acestuia.
Educația muzicală – componentă principală a educației estetice trebuie privită ca un proces unitar, în care mijloacele ei specifice se îmbină armonios, iar formarea priceperilor și deprinderilor muzicale se realizează progresiv, prin gradarea judicioasă a conținuturilor.
Muzica este divertisment și cale de sensibilizare, este formă de comunicare ce nu trebuie tradusă, deoarece universul vibrează la unison la auzul ei.
3.8. CONȚINUTUL PROGRAMEI DE EDUCAȚIE MUZICALĂ
Acesta cuprinde totalitatea cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor muzicale prevăzute pentru a putea fi însușite de copii. Conținutul este stabilit în documente oficiale ca: planul de învățământ, programă, metodică și este selecționat în funcție de valoarea sa formativ – educativă, de contribuția pe care și-o aduce alături de celelalte discipline la realizarea obiectivului general al procesului instructiv – educativ.
Nivelul formativ – aplicativ se referă la atitudinea adecvată față de valorile estetice muzicale și se concretizează prin idealul estetic, sensibilitate, capacitatea de a avea emoții estetice, trăiri, satisfacții depline în fața frumosului, dar și prin dorința de a se bucura de el.
Educația muzicală în grădiniță urmărește familiarizarea copiilor cu muzica, însușirea deprinderilor elementare de limbaj muzical, formarea unor deprinderi specifice prin cântec, jocuri muzicale, audiții, exerciții muzicale.
În Programa activităților instructiv – educative din grădiniță conținutul educației muzicale este diferențiat pe cele două nivele de vârstă, ținându-se seama de particularitățile de vârstă ale copiilor și vizează următoarele:
însușirea după auz a unui repertoriu de cântece adecvat, formarea deprinderii de respectare a poziției la cântat, a tonului și semnalului la începutul cântatului, a dicției, a emisiei și respirației corecte;
audierea unor piese muzicale accesibile copiilor;
conștientizarea unor elemente melodice și ritmice (sunete înalte, joase, sunete lungi, scurte);
diferențierea timbrelor vocale și a unor instrumente;
mânuirea unor instrumente muzicale;
interpretarea unor cântece în nuanțe și tempouri potrivite conținutului de idei exprimat de text și caracterului melodiei;
executarea unor mișcări ritmice pe cântece sugerate de text sau de caracteristicile melodiei.
Alte elemente prevăzute în conținutul educației muzicale sunt: mișcarea – care însoțește cântatul și cunoștințele referitoare la noțiunile elementare care se transmit copiilor în legătură cu sunetele (intensitate, durată, înălțime) și caracterul și ritmul muzicii (ritm, curs melodic, timbru, tempou) precum și modul de interpretare.
Dată fiind ușurința cu care se formează deprinderile, în această perioadă pot fi abordate primele trepte ale unei educații muzicale sistematice: intonația justă a sunetelor, executarea corectă a ritmului, pronunțarea exactă a textului. Acestea cu condiția ca printr-un repertoriu bine întocmit, diferitele elemente să fie introduse în mod gradat, fără a știrbi caracterul de divertisment pe care muzica îl are la această vârstă.
Astfel, în primele activități sunt planificate piese constând din repetarea aceluiași sunet, în diverse grupări ritmice, introduse în mod treptat. În activitățile următoare apar sunete de înălțimi diferite, încadrate în anumite forme melodice care cresc și ele în complexitate, înglobând până la sfârșitul perioadei preșcolare totalul celor șapte note muzicale (sunete muzicale) ale spațiului do1 – do2 pe care îl câștigă vocea copilului în urma parcurgerii acestei etape.
Preșcolarul fiind caracterizat printr-o mare receptivitate, poate fi ușor influențat de conținutul cântecelor, al jocurilor muzicale, al audițiilor. De aceea, trebuie selecționate bucăți muzicale care să aibă o influență pozitivă asupra dezvoltării copiilor, cu o tematică cât mai variată: dragostea pentru familie, grădiniță, interes pentru muncă, diferite profesiuni, unelte de lucru, natură, plante, animale. Conținutul acestora le va da prilejul să-și înnobileze sensibilitatea, să-și îmbogățească sentimentele, să perceapă frumosul, să se obișnuiască să-l introducă în viață.
În înfăptuirea obiectivelor și însușirea conținuturilor educației muzicale, aceasta dispune de o serie de mijloace de realizare specifice ce vor fi amintite în următoarele pagini ale lucrării.
3.9. MIJLOACE DE REALIZARE A EDUCAȚIEI MUZICALE ÎN GRĂDINIȚĂ
Educația muzicală sistematică este posibil și necesar să înceapă de la vârsta de 3-4 ani, dragostea pentru muzică formându-se în primii ani de învățământ.
Misiunea educatoarei este de a realiza într-o sinteză simțul ritmic al copilului, dinamismul său corporal, cu sensibilitatea auditivă, de a îndruma cu știință procesul de îmbogățire a limbajului muzical. Se cunoaște că mulți copii cântă, se leagănă singuri înainte de a vorbi; rolul educatorului este de a dezvolta aceste “elemente inerente ființei umane” prin fuziunea dintre inițiativa și inteligența copilului, cu munca educativă.
Procesul educativ urmează “a cultiva planta muzicală” în vederea cunoașterii “edificiului muzical” adică elementele constitutive ale muzicii înălțând-o până la starea de rodire.
Trezirea interesului pentru activitățile muzicale este în mare măsură condiționat de valoarea artistică și educativă a materialului cu care operăm: cântecul, jocul muzical, audițiile muzicale, exercițiile muzicale, mijloace de educație muzicală a preșcolarilor, care îl pregătesc pe copil de timpuriu să guste frumosul din natură și artă.
a) CÂNTECUL
Cântecul este creația muzicală ce rezultă din îmbinarea perfectă a muzicii cu poezia. În această unitate dintre melodie și text, importanța cea mai mare o are melodia.
În special în grădinița de copii unde predarea muzicii nu are ca scop specializarea muzicală, cântecul reprezintă mijlocul principal de realizare a educației muzicale pe care copiii îl îndrăgesc, și-l însușesc pentru că răspunde nevoilor lor afective; are un rol important în formarea deprinderilor muzicale și contribuie la realizarea educației estetice, intelectuale, patriotice, morale a copiilor.
Programa preșcolară prevede învățarea unui număr de cântece, potrivit fiecarei grupe (nivel) de vârstă în parte. Pentru nivelul I (vârsta de 3-4 ani) se prevede un număr de 8 cântece, cu o întindere de 2-6 sunete; pentru nivelul I (vârsta de 4-5 ani) se prevăd un număr de 9 cântece aproximativ, cu o întindere de 4-6 sunete; pentru nivelul II (vârsta de 5-6 și 6-7 ani) se prevăd circa 10 cântece cu o întindere de 5-7 sunete.
Materialul muzical folosit în grădiniță cuprinde piese muzicale cu un conținut variat:
întâmplări și fapte din viața copiilor: “Bună dimineața, grădiniță” de D.D. Stancu, “Cântece pentru copilași” de Gr. Cucu, “Școlărei și școlărițe” de T. Popovici;
cântece despre viețuitoare: “Brotăcelul” de D.Voiculescu; “Cocoșelul” de A.M. Ionescu, “Cucu”- cântec popular elvețian, “Iepuraș drăgălaș”- din folclorul copiilor;
cântece despre anotimpuri: “Primăvara cea verzie” de I. D. Vicol, “Primăvara a sosit” de T. Oancea, “Toamna” de I. Potolea, “Ninge, ninge” și”Săniuța” de N. Ionescu;
cântece destinate anumitor sărbători: “Mamei” de M. Negrea, “Cântec de Ziua copilului”, “Moș Crăciun”, colinde;
cântece care contribuie la dezvoltarea dragostei pentru muncă: “Țesătoarele” de I. Chirescu, “Cu ciocan și cleștisor” , “Zidarii” de L. Comes, “Brutarii”, “Cântecul meseriilor”;
cântece despre țara noastră: “Țara mea”, “Cântec pentru patrie”, “Sunt român” de G.Breazul, “Steagul tricolor”;
cântece din folclorul copiilor: “Iepuraș drăgălaș” “Melc, melc codobelc”, “Furnicile”;
cântece tradiționale: “O, brad frumos”, “Moș Crăciun”, “Bună dimineața”.
În selectarea repertoriului de cântece destinate educației muzicale a copiilor am ținut seama de accesibilitatea lor, valoarea artistică, educativă și didactică.
Accesibilitatea lor constă în respectarea capacităților muzicale ale copiilor, de percepția vocală și redarea vocală, precum și posibilitățile lor de înțelegere și asimilare a textului (conținutul):
conținutul de idei să facă parte din sfera de preocupări ale copiilor;
textul să fie inteligibil, apelând la cuvinte posibile de rostit în cântec;
Valoarea artistică a cântecului rezultă din frumusețea melodiei și a poeziei, în îmbinarea lor perfectă. Un cântec frumos și atrăgător cucerește interesul copiilor și le dezvoltă gustul estetic, pe când altul nereușit din punct de vedere artistic îl îndepărtează, dezvoltând mai degrabă dezgustul copiilor față de muzică.
Nici o activitate muzicală nu trebuie efectuată în mod formal, fără semnificație, ci cu un scop educativ care să trezească în sufletul copiilor stări emoționale și să le dezvolte treptat sensibilitatea artistică, receptivitatea artistică și gustul pentru frumos. De exemplu, cântecele: “Iepurașul Țup”, “Fluturașul”, “Albinița mea”, “Cântec de adormit păpușa” întruchipează imagini artistice gata să mobilizeze afectivitatea copiilor la trăiri emoționale intense, pentru că toate personajele despre care vorbesc cântecele sunt reale, concrete, le întâlnesc în realitate, sunt dragi copiilor și sunt tovarășii lor de joacă.
b) AUDIȚIILE MUZICALE
Acestea reprezintă o formă specifică de realizare a activităților muzicale prin care se dezvoltă deprinderea copiilor de a asculta o piesă muzicală, de a înțelege mesajul acestei piese și de a percepe și desluși idei, sentimente pe care le trasmite cântecul audiat. Audiția determină toate fenomenele gândirii logice ale copilului cu privire la perceperea elementelor sonore.
Înaintea audiției putem spune că a fost ascultarea nedirijată: copiii ascultă muzică din diferite surse sonore, fără să-și pună problema înțelegerii și explicării acestor fapte sonore, care au valoare educativă și formativă. Deseori, copiii reduc muzica la mijloacele care o exprimă – radio, casetofon, instrumente , mass-media în general – fără să înțeleagă faptul că în esență muzica este un limbaj sonor specific, ca și vorbirea, care trebuie să fie ascultat cu înțelegere, pentru a putea fi tălmăcit. Iată prin urmare de ce este necesar ca toți copiii de la cea mai fragedă vârstă să fie puși să asculte muzica în mod activ, conștient.
Prin audiția muzicală organizată în grădiniță se continuă și se îmbogățește experiența preșcolarilor. Ei sunt deprinși să asculte, să înțeleagă și să îndrăgească diferitele piese muzicale, li se formează capacitatea de concentrare la un singur stimul, stimulul auditiv. Dezvoltarea atenției auditive se realizează la rândul ei prin ceea ce place copiilor, adică printr-o muzică adecvată, care să le trezească interesul. În nici un caz educatoarea nu trebuie să uite de particularitățile de vârstă ale copiilor în alegerea pieselor ce vor fi audiate. Piesele trebuie să îndeplinească anumite cerințe:
să fie accesibile vârstei copiilor, să corespundă cu interesele lor;
să fie bine realizate artistic pentru a-i impresiona pe copii;
sa fie executate cât mai expresiv pentru a-i emoționa și pentru a le înlesni o înțelegere cât mai profundă.
În general, audițiile muzicale se desfășoară în cadrul activităților comune de muzică și cuprind:
cântece fără acompaniament muzical;
cântece însoțite de acompaniament instrumental;
piese instrumentale;
jocuri muzicale, dansuri populare, lucrări muzicale clasice etc;
basme și povești muzicale;
audiții muzicale radiofonice;
audiții de la televizor.
La grupa mică audițiile muzicale durează 10-15 minute și cuprind cântece și piese alese cu un conținut adecvat particularităților de vârstă. Copiii ascultă cu plăcere cântece cu melodii scurte , frumoase și aceesibile. Imaginile artistice ce se desprind din cântece influențează pozitiv trăsăturile de caracter și de voință ale copiilor. De asemenea , piesele alese pentru perceperea timbrului sunetelor după sursa sonoră care le produce (vioară, pian, fluier, muzicuță, clopoței) trebuie să fie ușoare de reținut și melodioase.
Dacă la grupa mică copiii ascultă audiții în care cântecele sunt interpretate de educatoare sau copii mai mari și au un conținut accesibil și atrăgător despre animale, jucării, întâmplări hazlii, la următoarele grupe tematica audițiilor se lărgește iar conținutul este mai bogat.
La copiii de 4-5 ani audițiile muzicale pot dura 20-25 minute și au ca scop consolidarea deprinderii copiilor de a asculta cântece interpretate de educatoare sau diferite imprimări.
Apar în cadrul audițiilor și piese din folclorul copiilor, cântece populare, unele piese simfonice accesibile vârstei lor, care subliniază anumite caracteristici legate de caracterul vesel sau duios al cântecului, de tempo, de nuanțe. În funcție de nivelul grupei se selecționează pentru audiții cele mai frumoase cântece, cu melodii accesibile și plăcute, cu subiecte din natură, din mediul înconjurător, obiceiurile unor păsări și animale, din viața copiilor.
La grupele copiilor de 5-6 ani și 6-7 ani (nivelul II de vârstă) audiția muzicală durează mai mult, 30-35 minute și cuprinde cântece și piese muzicale cu un conținut mai complex, mai variat, din punct de vedere al textului literar și al melodiei, concepută într-o structură ritmico – melodică mai bogată.
Pentru realizarea unei bune audiții educatoarea trebuie să țină seama de câteva cerințe organizatorice: aerisirea sălii de grupă, pregătirea materialului didactic la îndemână, a instrumentului muzical dacă este nevoie. Introducerea în activitate trebuie să creeze un moment psihologic deosebit, printr-o scurtă conversație sau povestire. Vocea educatoarei trebuie să fie caldă, să vorbească încet, să cânte încet, sensibil, respectând tempoul, nuanțele, pauzele. Conversația pe baza audiției ce se desfășoară după audierea piesei muzicale trebuie să trezească sentimente de dragoste și plăcere în ascultarea muzicii, să exprime impresii personale, trăiri sufletești (la grupele mai mari).
Audiția muzicală este calea cea mai directă și mai eficientă de a dezvolta gustul copiilor pentru frumosul din muzică. În cadrul audițiilor muzicale gândirea copiilor va fi orientată atât spre înțelegerea structurală a cântecelor, cât și spre descifrarea mesajului educativ, surprins în imagini artistice ale lucrărilor respective. Astfel cântecele devin bunuri spirituale capabile să declanșeze intense trăiri emoționale, asemănătoare cu cele ale publicului în sala de concert. Pe această cale copilul își dezvoltă sensibilitatea și capacitatea de selecție fiind în stare să discearnă valorile artistice muzicale (în special la copiii de 6-7 ani).
Voi enumera în continuare câteva teme de audiții muzicale eșalonate pe grupe de vârstă:
la nivelul I, copii de 3-4 ani: “Cântec de leagăn” de L. Teodorescu, “Mamei” de M. Negrea, “Merge rața către lac” de L. Comes, “Uite-i primăvară” de V. Zamfirescu, “Masă mare” – folclorul copiilor, observând conținutul și tematica destul de restrânse, sărace.
la copiii de 4-5 ani: “Acum e toamnă, da” de G. Teodosiu, “Semaforul” de P. Țipordei, “Acul” de L. Comes, “Săniuța zboară” de P. Țipordei, “A plecat mama la piață” – folclorul copiilor, “Piticii și ariciul” de G. Cucu, ”Mama” de P.Țipordei, “Primăvara” – melodie populară notată de Timotei Popovici, “Chipul țării mele” de L. Comes, “Cântec de Ziua copilului” de C. Meres. La această vârstă au apărut tematici noi privind reguli de circulație, meserii cunoscute, muzica populară, norme de comportare etc. conținutul fiind cu mult mai bogat.
la nivelul II de vârstă (copii de 5-6 ani): ”Toamna” –cântec popular, “Plecarea păsărelelor” de G. Grigoriu, “Primăvara”- după Sonata pentru pian în La major de W. A Mozart, “Cântec de leagăn” de F. Schubert, “Canar frumos” de L.von Beethoven, “Cucu”- cântec popular elvețian.
la copiii de 6-7 ani: “Românașul” , “Marșul lui Iancu” de M Saxu, “Copiii de pe-acest pământ”, “Balada” de C. Porumbescu, “Valurile Dunării” de Ivanovici, “Colinde și obiceiuri”, “Cântece populare”, “Rapsodia a II-a de G. Enescu, “Fur Elise” de Beethoven. Vom observa că la grupele mari tematica este reluată și îmbogățită iar conținutul cântecelor este mai vast. Apar piese simfonice accesibile acestei vârste sau piese instrumentale cu o linie melodică deosebit de atrăgătoare care încântă pe micii ascultători.
c) EXERCIȚIILE DE CULTURĂ VOCAL- AUDITIVĂ (exercițiile muzicale)
Aceste exerciții au menirea să pregătească corzile vocale ale copiilor pentru cântarea cât mai omogenă a structurilor muzicale. Ele se realizează la începutul fiecărei activități pe o perioadă de 3-5 minute din timpul destinat acesteia.
Exercițiile de cultură vocal – auditivă sunt de două feluri:
– exerciții prevocale (de respirație și dicție)
Exemple:
1. ispirație și expirație pe patru timpi fiecare (mirosim florile, suflăm lumânarea, umflăm balonul)
2. inspirație
expirație – prin rostirea unei propoziții
Eu cânt la nai.
3. inspirație
expirație –prin rostirea de onomatopee (cu– cu – ri – gu)
4. exerciții de dicție (ri–sa–si–rum–bra–tra–tro–tru)
– exerciții vocale propriu –zise (de emisie și intonație).Sunt grupate în jurul notei “sol” pe care copiii o cântă corect fără a forța vocea. Registrul poate fi extins în sensul ascendent “sol – la” și descendent “sol – mi”.
Exemple:
1.exerciții imitative (imitarea fluierului, a trompetei tc)
2.intonarea unor scurte fragmente melodice din cântecul ce va fi învățat sau consolidat
3. exerciții de redare a duratelor sunetelor prin rostirea unor silabe (ma– ma – ma –ta – ta –ta)
Exercițiile muzicale contribuie în mare măsură la formarea unor priceperi și deprinderi muzicale elementare strict necesare unei educații muzicale temeinice. Deși ocupă un spațiu restrâns în desfășurarea activității, exercițiile muzicale gradate conduse metodic și efectuate la momentul oportun rezolvă o serie de probleme, atât din cele cu caracter permanent de mai lungă durată (respirația corectă, pronunție clară, intonație), cât și pe cele strict necesare activității curente.
În ceea ce privește formarea deprinderilor de intonație, problema exercițiilor melodice (de intonație) se pune cu mai mare acuitate deoarece intonația în contextul procesului de educație muzicală este atât scop cât și mijloc. Este scop când în prima etapă urmărim formarea deprinderilor de intonație, prin care se dezvoltă treptat auzul muzical, memoria muzicală, auzul intern, care stau la baza educației muzicale. Este mijloc în etapele următoare, când dispunând de deprinderile muzicale necesare, copilul se poate bucura de frumusețea muzicii făcând muzică, lărgindu-și mult în acest fel sfera afectivității, formându-și o cultură muzicală temeinică.
Aceste exerciții au o mare importanță în pregătirea vocilor pentru însușirea corectă a liniei melodice a cântecelor. În cadrul acestor exerciții am urmărit formarea deprinderilor de a respira, de a deschide corect gura, de a intona just, de a emite sunetele cât mai luminoase, mai curate, de a pronunța corect cuvintele, de a cânta fără să forțeze vocea, de a cânta cât mai expresiv, omogen.
d) JOCURILE MUZICALE
Jocul este o activitate concretă, vie care izvorăște din nevoia de acțiune a copilului. Acesta mijlocește cunoașterea directă a lumii, formează deprinderi, trăsături complexe de caracter, convingeri și puternice trăiri emoționale.
S-a afirmat adeseori că în viața copilului jocul îndeplinește același rol ca și munca în viața adultului. El deschide perspectiva universului spre care îl îndrumă atunci când jocul nu este o simplă distracție, ci trudă și un scop care dezvoltă deopotrivă îndemânarea copilului și calitățile sale intelectuale.
Înainte de a putea cânta o melodie, copilul preșcolar își manifestă interesul pentru ritm: la auzul muzicii bate din palme, merge in ritm, își leagană brațele, pronunță versuri copilărești, scandându-le ritmic și făcându-și o joacă din toate acestea.
Jocul muzical este o formă de activitate ce oferă multiple posibilități de învățare, calea naturală prin care se ajunge de la vorbire la muzică. Acesta modelează comportamentul copilului în fața muzicii sau a oricărei sonorități din lumea vie, ce-l înconjoară pe copil. Poate fi realizat pe suport muzical sau fără suport muzical (versuri).
CLASIFICAREA JOCURILOR MUZICALE
1.Din perspectiva psiho-pedagogică profesoara Gabriela Munteanu clasifică jocurile muzicale astfel:
a) jocuri muzicale de socializare a copilului (toate jocurile muzicale vizează socializarea);
b) jocuri muzicale pentru obținerea performanțelor și competențelor muzicale (vizează mai mult calități ale sunetelor muzicale: înălțime, intensitate, tempou);
c) jocuri muzicale de stimulare a spiritului creativ și imaginației muzicale (vizează alegerea mișcărilor concordante cu melodia).
2. În funcție de conținut, sarcini și reguli:
a) jocuri muzicale ce se desfășoară după versuri – exerciții ritmice (ce constau în redarea ritmică a versurilor, ritmul fiind marcat prin bătăi din palme, bătăi din tobă etc);
b) jocuri muzicale ce se desfășoară după o melodie cunoscută – imitative (cuprind mișcări foarte variate executate după muzică, în funcție de caracterul acesteia);
c) jocuri muzicale de recunoaștere – ghicire (constau în identificarea unei melodii sau a unui joc cu cântec);
d) jocuri muzicale ce se desfășoară potrivit sarcinii sau comenzii primite – îmbinare între exerciții ritmice, imitative, de recunoaștere (constau în executarea unor mișcări după muzică, în funcție de sarcina sau comanda dată de educatoare).
SCOPUL JOCULUI MUZICAL
Ținându-se seama de senzorialitatea și caracterul sincretic al vieții muzicale a copilului este necesară juxtapunerea continuă într-o expresie comună a cuvântului cu sunetul muzical și mișcarea. În consecință, scopul jocului muzical este dezvoltarea simțului ritmic și a celui melodic.
1.Dezvoltarea simțului ritmic
Ritmul este succesiunea organizată a duratelor muzicale, considerat elementul dinamic în joc.
Tipuri de jocuri muzicale care contribuie la formarea simțului ritmic:
Jocuri care constau în recitarea ritmică, silabisită a unor versuri:
-ritm uniform (durate de pătrimi);
___________________________
Mă – mă – ru – ță ru – ță
Su – ie – mă-n că – ru – ță
Și mă du la va – le
Pe mi – ne că – la – re .
-combinații de durate (optimi, pătrimi, doimi)
___________________________
Că – ră – mi – dă no – uă
Dă Doam – ne să plo – uă
Că – ră – mi – dă ve – che
Dă Doam – ne să-n – ce – te.
-mers ritmic (un pas pentru fiecare silabă)
-mers ritmic + bătaie ritmică
Exemplele prezentate anterior pot fi realizate antrenând și alte părți ale corpului în marcarea ritmului.
Alte modalități de realizare:
versuri numărători care se pretează la întrebare și răspuns;
recitarea în gând a unui vers cu alternare cu voce tare;
tactarea ritmică: pentru fiecare silabă, o bătaie din palme;
tactarea metrică: două silabe la o bătaie din palme, acolo unde este cazul sau asociată cu pasul.
Jocuri care constau în ritmicizarea unor melodii cunoscute:
execuția vocală a unui cântec cunoscut în care o subgrupă de copii execută bătaia ritmică, iar altă subgrupă bătaia metrică. Se pot folosi și instrumente muzicale (tobițe, clopoței, tăvițe).
improvizarea unor mișcări după muzică, în tactul muzicii.
2.Dezvoltarea simțului melodic
Simțul melodic reprezintă capacitatea copilului de a sesiza calitățile sunetului (înălțime, intensitate, timbru, tempou, durată).
Tipuri de jocuri muzicale pentru dezvoltarea simțului ritmic:
a) Jocuri care constau în perceperea diferențelor de înălțime a sunetelor (intervale mari – mici)
Înălțimea sunetelor poate fi redată cu ajutorul diferitelor părți ale corpului (brațe ridicate pentru sunete înalte, brațe coborâte pentru sunete joase).
Exemple de jocuri muzicale: “Răspunde cântând”, “Mingea albă sau roșie”, “Ține minte sunetul”.
În jocul “Ghicește sunetul”, educatoarea intonează sau redă cu ajutorul unui instrument sunete la intervale mari (Do2 – Do1). Copiii au sarcina să diferențieze și să redea cu ajutorul brațelor (sus, jos) înălțimea sunetelor. Sarcina jocului poate fi complicată prin solicitarea copiilor de a reproduce sunetul audiat.
b) Jocuri care constau în perceperea intensității sunetelor (tare – încet)
Intensitatea poate fi marcată prin intermediul unor mișcări ale corpului (apropierea – depărtarea brațelor), prin emiterea sunetului opus ca intensitate celui redat de educatoare etc.
Exemple de jocuri muzicale: “Cum ai auzit?”, “Bate vântul”, “Cântă ca mine”.
În jocul “Tare – încet” se utilizează procedeul ștafetă. Educatoarea emite o onomatopee (cri, bâz) – încet; copilul care va primi ștafeta va emite sunetul onomatopeic tare. Ștafeta continuă prin alternarea sunetului tare – încet .
Sarcina jocului poate fi complicată prin amplificarea gradată a sunetului emis de educatoare (ascendent și descendent).
c) jocuri pentru perceperea tempoului (viteza în care este executată piesa muzicală: rar –repede – încet).
Tempoul poate fi marcat prin diferite mișcări ale corpului, cu ajutorul instrumentelor muzicale de percuție, desenului, construcțiilor.
Exemple de jocuri muzicale: “Bate cum auzi”, “Cum ai auzit?”, “Mergi cum cânt”, “Mergi cum bat”, “Cântă ce ai auzit”.
De exemplu, jocul “Turnul” se desfășoară cu ajutorul cuburilor. Se pornește de la un cub. Copiii au sarcina să așeze cuburile, pentru a putea realiza o construcție, în tempoul indicat de fondul muzical (rar – repede).
Plecând de la construcția realizată, sarcina jocului poate fi complicată prin solicitarea copiilor de a lua cuburi din construcție pe fondul muzical în tempoul rar și de a construi pe fondul muzical în tempoul repede.
d) Jocuri pentru diferențierea timbrului sunetelor
Diferențierea timbrului sunetelor se poate realiza prin folosirea unor instrumente, obiecte, ființe.
Exemple de jocuri muzicale: “Ghicește cine a cântat?”, “Ghicește la ce am cântat?”, “Cine face așa?”, “Deschide urechea bine”.
Jocul “Cine a venit la noi?” se desfăsoară pe baza unei înregistrări cu sunete din mediul înconjurător. Copiii au sarcina de a recunoaște timbrul sunetului auzit și de a preciza cine îl emite. Sarcina jocului poate fi complicată prin diferențierea timbrului sunetelor produse de diferite jucării muzicale.
Jocul muzical face parte din categoria jocurilor intelectuale, are la bază metoda jocului didactic (reguli, sarcini, elemente de joc).
În structura unei activități musicale, jocul muzical se desfășoară în a doua parte a acesteia, indiferent dacă este vorba de predare sau de consolidare.
Jocul muzical în esență nu este altceva decât un simplu cântec, care angajează pe micii interpreți într-o activitate multilaterală: cântatul în grup, dialogul, mișcările, gesturile și acompaniamentul ritmic.
După ce cântecul în forma sa simplă a fost însușit de către copii în mod corect și temeinic, se trece la însușirea mișcărilor și gesturilor sugerate de text, care au ca scop adâncirea și accentuarea caracterului lor de jocuri muzicale. Acompaniamentul ritmic însoțește melodia sau o complectează în timpul pauzelor. El va fi realizat în primul rând prin mijloacele ce se află la îndemâna copiilor (bătăi din palme, din picioare,bătăi cu mâinile în măsuță, bătăi pe genunchi).
Jocurile muzicale astfel concepute prezintă nenumărate “foloase” în muzicalizarea copiilor: îmbogățirea sonorității muzicii, a ritmului și culorii sonore, transformarea simplului cântat într-o activitate complexă, creșterea atractivității muzicii. Antrenarea în activitate a unui mare număr de copii dintre cei cu posibilități muzicale mai reduse, contribuie la atragerea lor spre muzică și la înlăturarea complexării lor.
III. VALOAREA FORMATIVĂ A EDUCAȚIEI MUZICALE
3. 1.CONCEPTUL DE VALOARE UMANĂ
Personalitatea, dimensiune supraordonată cu funcție subordonată cu funcție integrativ- adaptivă a omului, este un produs calitativ distinct, care se elaborează în cadrul evoluției social- istorice a omului, al interacțiunii „ situațiile sociale”.
Întreaga evoluție a personalității se desfășoară pe fondul interacțiunii dialectice, contradictorii dintre „conștiința obiectivă” și „autoconștiință”. Este un proces de desprindere , formularea și integrarea permanentă de semnificații, de criterii și scale valorice, de simboluri și modele acționale care se desfășoară după cu totul alte legi tdecât comportamentelecare definesc individul ca tot biologic. Deci, personaesilitatea este ostructură semantică, cu implicații de valoare (axiologice).
În structura și dinamica personalității sunt incluse nu aspecte de ordin fizic ale corpului în sine, semnificația lor valorică; nu percepția sau gândirea în sine,ci „conștiința” valorii lor în realizarea „eului2 prin comparaea cu alții; nu atitudinile în sine, ci conștiința semnificației lor. Conceptele personalității necesită descrierea sau măsurarea , dar operația respectivă trebuie făcută din perspectiva criteriilor de ordin semantic și valoric.
Omul este o complexitate organizată, cu însușiri funcționale. El este producătorul unor entități materiale și spirituale, care evoluează odată cu evoluția omului. Iată deci că entitățile, valorile au și ele un caracter social-istoric.Fiecare treaptă a evoluției omului vconține idealuri deosebite de treapta anterioară, determinate atît de baza economică a societății, cât și de noile condiții sociale create.
„Orice valoare există numai în măsura în care omul o poate recepta și capta și prelucra psihic.”(1)
Valorile constituie un factor important de stimulare și orientare a devenirii mecanismelor de semnificare în general, nu doar al celor de evaluare. Conștientizarea diferențelor dintre semnificațiile acordate de diferiți oameni aceleiași valori, genereazăample procese de semnificare care se soldează cu creșterea capacității de cunoaștere și evaluare.Așadar, valorile receptate de oameni exercită influențe formatoare.
„ Valorile nu sunt, după firea lor proprie, nici mituri, nici sentimente ale posesiunii…
Valorile sunt obiecte ale dorinței.”(2)
„Valorile nu sunt deci produsul experienței sociale a bunurilor.Această experiență este în realitate condiționată de prezența în conștiință a valorilor”(3)
Valorile ca obiecte ale dorinței, sunt cuprinse de conștiință ca niște obiecte care o depășesc, fără ca legăturile care o unesc cu conștiința să fie întrerupte. Ele sunt considerate ca excentrice față de conștiință, dar solidare cu ea.
Valorile estetice au o sructură adâncă; valorile morale sunt atribuite profunzimii oersonalității umane; valorile religioase aparțin spiritului divin care domină și conduce lumea dintr-un plan înalt.
care se soldează cu creșterea capacității de cunoaștere și evaluare.Așadar, valorile receptate de oameni exercită influențe formatoare.
Suportul concret al valorilor, actul de creație, nu are alt sens decât acela de a favoriza raportul adecvat dintre unele dorințe și nevoi și lucrurile care le pot satisface.Opera de artă, de exemplu, este rezultatul organizării mijloacelor grație cărora putem provoca întâlnirea unor nevoi cu niște date obiective și satisfacerea celor dintâi, prin cele din urmă. Ea totodată, își poate asuma și rolul de a trezi aceste nevoi (în cazul în care acestea nu există), mai înainte de a le satisface.Între toate aceste valori umane enumerate, există o strânsă relație, după cum bine subliniază Tudor Vianu în „Studii de filozofia culturii”: „Există însă însufletzul omenesc și o altă năzuință, aceea căruia îi răspunde valoarea etică și aceasta este iubirea. Orice morală se înrădăcinează în nevoia de a iubi, de a simpatiza cu semenul, de a adora pe cei mai puternici, de a te bucura de înflorirea vieții celei mai umile de lângă tine.Iubirea, în accepțiunea cea mai largă, este trebuința sufletească căreia îi răcpunde valoarea etică.
Fiecare valoare, fiecare act cultural este însoțit de un sentiment specific sentimentului binelui, al frumosului și al divinului. Aceste sentimente nu vibrează numai în sufletul consumatorului de cultură, ca un semn că actul cultural subiectiv s-a perfectat, ci funcționează și în sufletul creatorului de cultură: „Sentimentul frumosului îl inspiră și îl conduce pe artist; sfințenia îl luminează și îl mână pe sfânt”(4)
1.Lucian Culda „Omul, valorile și axiologia” –Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
2.Tudor Vianu „Studii de filozofia culturii”, pag.41,
3. Tudor Vianu „Studii de filozofia culturii”, pag45,
4. Tudor Vianu „Studii de filozofia culturii”, pag. 168
3. 2. VALOARE UMANĂ-VALOARE EDUCATIVĂ
“ … muzica este un însemnat factor de cultură și de civilizație pentru că are valențe cognitive, raționale, afective și voliționale și o substanță cu posibilități virtual nelimitate ale umanizării și socializării copiilor.” (5)
Demersul pedagogic cunoaște cele două aspect: formativ și informativ, aflate în raport de interdependență dinamică, dar realitatea demonstrează că omul depozitar de informații este mai puțin util decât cel creator, existând posibilitatea unor mijloace tehnice perfecționate de a depozita informațiile și de a le obține la nevoie.
Muzica, fiind și știință și artă, este implicată atât în realizarea obiectivelor intelectuale, cognitive ale învățământului,cât și în cele estetice, afective, morale și formative.Ea conține elemente cognitive, logistice, afective, estetice, voliționale, motivaționale, care participă efectiv la realizarea scopului general al instruirii și educării. Educația muzicală are două niveluri:
-informativ-teoretic;
-formativ explicative.
5.Paul Popescu-Neveanu-“Pobleme ale dezvoltării psihice a copilului între 3-7 ani”, în “Studii psiho-pedagogice”, București, 1970,p.253.
Nivelul informativ-teoretic vizează instruirea, dobândirea de cunoștințe, formarea de priceperi și deprinderi. Se formează reprezentări, noțiuni, categorii, judecăți, capacități de reproducere și interpretare, se deprind criterii de apreciere valorică,se formeză cultura teoretică și capacitatea de a descifra mesajul artistic.
Muzica poate fi utilizată pasiv sau activ, individual sau în grup, poate stimula sau relaxa, poate uni oameni de vârstă, educație, inteligență, mediu social complet diferit, chiar dacă este muzică de îmbărbătare la luptă (marșuri), de dans, de cult (solemn), de agrement.
Iată deci, că arta și în speță muzica, “cea mai complex dintre arte” este implicate în mai multe funcții ale educației: cognitivă, estetică, educativă.Ea folosește informații din diverse planuri ale cunoașterii: fiziologie, acustică, estetică, etică, beletristică, operand cu noțiuni, categorii, idei, sinboluri, folosind un cod specific al acestora. Muzica este mai productivă decât alte științe și arte în declanșarea stărilor affective, a sentimentelor care fac pe om să vibreze în fața marilor probleme ale vieții.Muzica este mobilizatoare și susținătoare a actelor de voință și de character, este suport pentru formarea obișnuite de comportament moral-patriotic. Deci are o funcție educativă, de elan, sunt trăiri puternice și de durată. Dezvoltă sentimentele primare, cu rezonanță biologic, cum ar fi: bucuria, tristețea, mania, durerea și le dă o coloratură rațional-socială.Ea amplifică emoțiile complexe, specific umane, contribuind la conturarea idealului estetic. Muzica introduce frumosul în viața de toate zilele și are prin urmare, funcție estetică.
Din cele mai vechi timpuri, poporul roman a avut darul de a-și tălmăci experiența, bucuria și durerea, năzuințele și dorul prin cântec zămislit din evocare, sete de pace, liniște, aspirație spre mai bine, spre fericire. Poporul este musical, iar școala românească de muzică a avut și are rezultate remarcabile. Rezultate deosebite se obțin dacă educația muzicală începe în mod organizat și ștințific la vârstă preșcolară.
“Intensitate vieții emoționale a preșcolarului și modificările succesive ale reactivității afective, constituie o condiție necesară a evoluției intelectuale. Este de semnalat faptul că, în psihogeneză, performanțele intelectuale și cele afective se află în raport de corespondență…Unitatea dintre intelectual și afactiv se explică nu numai prin mecanisme psihice corelative, ci și prin unitatea dintre afectiv și intelectual, dintre adult și copil.” (6)
Sentimentele înalte se dezvoltă pararel cu intelectul și sunt rezultatul activității intelectuale. Ele constituie o sursă de energie, un resort al voinței, motive afective puternice de acțiune sau inacțiune, din efect al activității intelectuale, devenind cauză a acestei activități.
Pedagogii cu experiență recunosc că afectivitatea este cea mai trainică și convingătoare linie de comunicare cu generația tânără și că impresiile din perioada copilăriei și a tinereții, se încrustează adânc ăn memorie și în bagajul de date. Fiecare generație comunică pe o lungime de undă proprie, iar vârstnicii, pentru a o putea înțelege, trebuie să-și păstreze tinerețea sufletului (spiritului).
Marele savant și istoric român, Nicolae Iorga, mergând pe ideea că “numai cunoașterea tezaurului universal al culturii omenești poate duce la formarea adevăratului om al societăți
noi, care să contribuie la crearea unor noi valori în domeniul culturii”(7), exprima “Copilul nu datorează părintelui viața, ci creșterea”(8), prin “creștere” înțelegând educația primită în familie și școală, în vederea formării sale ca om.Doar omul poateși trebuie să primească influența binefăcătoare a educației estetice, în scopul devenirii sale umane.
Orientarea învățământului spre disciplinele științifice, tehnice, realiste, fără edicația estetică, constituie un neajuns, o educare incompletă a individului, deoarece “…știința și arta reprezintă cele două elemente de bază ale culturii umane. Fără un echilibru între ele, școala își pierde dreptul la denumirea de școală de cultură general” (9)
Tinerii și chiar copiii își improvizează în limitele accepțiunii lor, cu mijloacele ce le au la îndemână, o muzică sterilă, apatică și dezgustătoare, în timp ce sălile de concert sunt prea puțin frecventate.
Într-o societate modernă, democratică, educația estetică constituie un obiectiv de primă importanțî și, în cadrul acesteia,educația muzicală ocupă un loc de frunte. Prin conținutul de idei și prin puterea de impresionare a spiritului, muzica completează minunat educația tinerei generații “Orice om de cultură este de altfel pătruns de înrâurirea pe care opoate avea muzica în educațiune, mai ales la vârsta școlărească, a copilului, și adolescentului, decisivă în închegarea definitivă a caracterelor”-afirmă George Breazul, pledând pentru o educațiemuzicală largă și bine organizată. (10)
Valoarea educației prin artă a copiilor și tineretului este apreciată și chiar elogiată de multe ori. Stă în puterea cadrelor didactice în general și a celor specializați în disciplinele artistice în special “de a face clară idea că nu este posibilă construirea unei lumi pașnice și unite”, fără implicarea artei în educație. (11)
Integrarea artei în pregătirea general a cetățenilor trebuie operată la toate nivelurile de învățământ, începând cu cel preșcolar, unde ea capătă o importanță hotărâtoare prin capacitatea de a impresiona la acastă vârstă. Impresiile din copilărie și adolescență au de altfel un rol deosebit de important în formarea ulterioară a adultului. Aceasta impune integrarea firească și cu efect maxim a artei în ansamblul procesului de învățământ.”Limbajul artelor afectează…, într-un mod sau altul, direct sau indirect, întreaga personalitate, toate laturile ei, devenind în acest fel, o importantă pârghie a dezvoltării armonioase și multilaterale”(12) consemnează Dumitru Salade, în “Educația prin artă și literatură”.
Copiii care au evaluat mai mult timp în formații corale sau artistice, pe lângă disponibilitățile artistice, au în vorbire o paletă expresivă mult mai bogată și mai nuanțată, datorită abordării unui repertoriu divers și bine interpretat. Totodată sunt mai sociabili și mai generoși, ca urmare a muncii collective și a trăirii de satisfacții collective în urma reușitelor din repetiții sau concert, sunt mai afectuoși și mai disciplinați, au gustul pentru frumos mai dezvoltat, au mai multă încredere în oameni și în capacitatea lor personal, deci, evident sunt superiori celor care nu au cântat în viața lor.Toate acestea atestă veridicitatea considerației lui Platon: “nu poate fi socotit om cult acela care nu a cântat mai multă vreme într-un cor.”
Copiii sensibili reprezintă un teren mult mai fertile pentru idealurile societății, deoarece, cultivându-le gustul pentru frumosul din viață, artă și natură, sensibilizându-I, aceștea vor adera mult mai ușor șicu mai multă pasiune la problemele majore care preocupă societatea.
Învățarea și practicarea muzicii constituie o adevărată “terapie” pentru intelectul copilului. Este o concluzie unanimă că vârsta primei copilării este cea mai propice pentru a acționa asupra dezvoltării intelectului, la această vârstă investiția de effort pedagogic având randamentul maxim.Japonia și alte țări supraindustrializate folosesc educația muzicală începând cu vârsta de 2-3 ani, pentru ordonarea și dezvoltarea intelectului copiilor.
Muzica nu este numai un divertisment sau numai o cale de sensibilizare a copiilor, ci ea educă și dezvoltă o serie de procese psiho-intelectuale, perceperi și deprinderi cum ar fi: gândirea logică, memoria, atenția distributivă, afectivitatea, voința, imaginația, creativitatea, spiritual de ordine și disciplină, punctualitatea. Oamenii care cântă la instrument mânuiesc mai ușor, cu îndemânare și finețe diferite unelte, învață mai repede conducerea auto, execută mișcări fine și cu coordonări concomitente. Toate acstea sunt sintetizate în declarația lui Grosse: “muzica este arta prin excelență a ordinei, a măsurii, a echilibrului, a simetriei, a clarității și armoniei.”(13)
Acest principiu se exprimă prin muzică în primul rând, prin plăcerea copiilor de a asculta muzica, prin capacitatea de a analiza și de a diferenția din ce în ce mai exact sunetele muzicale, structurile ritmico-melodice, prin participarea tot mai activă și mai conștientă a acestora în procesul instructiv-educativ, pentru a deveni cu timpul subiect al propriei lor educații.
La disciplina muzică se dezvoltă nu numai copiii dotați cu aptitudini muzicale, cât și cei care sunt buni la matematică și gramatică.Aceasta este încă o dovadă că muzica face apel la procesele intelectuale, pe care le educă prin exersare și cultivă mai ales operațiile gândirii: analiza, sinteza,comparația, asocierea, disocierea, abstractizarea,generalizarea și concretizarea, pe care le antrenează în procesul învățării.
Când copilul cântă trebuie să fie atent la mai multe operații care, însumate, dau viață căntecului (atenția distributivă), trebuie să-și amintească textul cântecului (memoria), iar încadruljocurilor muzicale să dea dovadă de acuitate auditivă, să respecte anumite reguli impuse de desfășurarea acestora și o disciplină a jocului (atenția, voința și gândirea).
Respectând ritmul unui cântec, executantul trebuie să dea dovadă de precizie matematică. Folosim un tempo în care:
(moderato),
în funcție de aceasta, celelalte valori de note trebuie să-și respecte timpul:
În tempourile mai rapide sau mai rare, raportul între aceste valori rămâne același, schimbându-se doar durata lor în funcție de durata etelonului (durata pătrimii în general). Aceste valori au și pauze corespunzătoare, utilizate în practica muzicală, care trebuie respectate.
Iată reprezentarea „matematică” a unui cântec, din punct de vedere ritmic, în diferite tempouri:
4/4
ANDANTE
1” ½”1/2”1” 1”1/2”1/2”1/2”1/2”2” ½”1/2”1/2”1/2”1/2”1/2”1/2”1/2”1/2”1/2”1/2”1/2”
GRAVE
2” 1” 1” 2” 2” 1” 1” 1” 1” 4” 1” 1” 1” 1” 1” 1” 1” 1” 1”1” 1” 1”
ALLEGRO
½”1/4”1/4”1/2”1/2”1/4”1/4”1/4”1/4”1” ¼”1/4”1/4”1/4”1/4” ¼”1/4”1/4”1/4”1/4”1/4”1/4”
Să-mi spui tu mi- e co- pi-laș Cri, cri, cri,-cri, cri, cri,-A-șa cân-tăm…
Cum cân- tă mi-cul gre-ie- raș Cri, cri, cri,-cri, cri, cri,-A-șa cân-tăm…
În cadrul unui cântec însă, pe lângă memorarea textului, respectarea raportului matematic al duratelor sunetelor, copilul mai trebuie să respecte și raportul la fel de matematic al înălțimii sunetelor. Chiar și făcută după auz, învățarea unui cântec îi dezvoltă copilului pe neobservate o serie de calități intelectuale, deoarece exersarea făcută cu plăcere, cu participarea volitivă și afectivă, dezvoltă procesele intelectuale.
Gustul pentru frumos, sensibilitatea copilului, dat prin practicarea muzicii se dezvoltă mai bine, prin angajarea directă a interpretării vocale sau instrumentale. Profesorul de muzică își va muzicaliza elevii lucrând practic cu ei, la fel cum profesorul de desen le dezvoltă copiilor gustul pentru artele plastice, punându-i pe ei să deseneze, să picteze după puterile lor și nu contemplând numai creații celebre. Înțelepciunea chinezească spune că „dacă îi dai unui cetățean un pește, el se va sătura odată, dar dacă îl înveți să pescuiască, se va sătura toată viața” Tot astfel și copilul, dacă va fi învățat cum să cânte frumos și ce să cânte, va avea muzica în el toată viața.Învățământul modern cere dezvoltarea propriilor capacități ale copilului și nu doparea acestuia.
Un cântec frumos, este un bun educator, după cum argumentează profesorul Aurel Ivășcanu: „a cânta frumusețile patriei, oameni și fapte…înseamnă a fi rezonatorul afectiv al acestor realități.”(14) Buna dispoziție obișnuită prin cântare, relaxarea copilului după o „cură” de muzică refac energia nervoasă printr-o formă de odihnă activă, având consecințe pozitive asupra situației la învățătură, în disciplinarea copiilor și în atitudinea lor generală. Multitudinea de idei și date pe care le conțin cântecele, îmbogățesc cunoștințele copiilor și le prezintă lumea înconjurătoare. Din conținutul cântecelor cu referiri la viața plantelor, insectelor, animalelor, la anotimpuri, părinți și prieteni, din aceste prezentări directe sau metaforice, copiii învață să fie buni, generoși, corecți, demni, iubitori de familie și țară.Cântatul constituie pentru mulți copii o acțiune mobilizatoare, care le mobilizează propriile resurse, un adevărat resort care declanșează aptitudini latente și capacități nebănuite, mai ales în cazul copiilor timizi. Audițiile organizate în anumite activități muzicale, influențează și ele dezvoltarea capacităților intelectuale.” Judecata estetică cere o anumită maturitate intelectuală și afectivă. Între inteligență, creativitate, aptitudinea de apreciere și tipurile de personalitate , există ocorelație destul de puternică…Apropierea copilului de opera de artă este în strâns legată de trezirea unor reacții emoționale de ordin estetic stimulează imaginația și fantezia copilului… S-a emis chiar ipoteza că apropierea copilului de artă, de un univers estetic, se fac aproape fără eforturi și din acest motiv s-a creat impresia că acastă aptitudine ar fi chiar înnăscută. Prima reacție a copilului în contactul cu opera de artă, este atitudinea de contemplare, apoi aceea de decodificare lentă, care este legată în mare parte de dezvoltarea intelectuală…Rolul artei este mare în stimularea imaginației și a afectivității, dar și în stimularea dezvoltării gândirii.”(15)
6.Paul Popescu-Neveanu-“Pobleme ale dezvoltării psihice a copilului între 3-7 ani”, în “Studii psiho-pedagogice”, București, 1970,p.253.
7. Kabalevschi,B.D.- „Cultura estetică în școală” în Predarea disciplinelor artistice”, vol.I, București, I.C.P.P.D.,1972, pag.48-49.
8. Kabalevschi,B.D.-„Buna cuviință oglindită în proverbe și maxime din toată lumea”, București, Editura Albatros, 1970, pag. 58.
9. Kabalevschi,B.D.,op. Cit.,pag.49.
10.George Breazul-„Observații relative la învățământul muzical în școala secundară”,Câmpina,1920,pag.4.
11.George Văideanu-„Cultura estetică școlară”, București, E.D.P.,1967,pag.15.
12.Dumitru Salade-„Educația prin artă și literatură”-Studii, București, E.D.P.,1973,pag.16.
13.George Breazul-„Un capitol de educație muzicală, București, Editura-„Cartea Românească”, 1937,pag.50.
14.Dumitru Salade și colab.-„Educația prin artăși literatură”,pag.101.
15.Maria Gârboveanu-„Aspecte psihologice asupra sensibilității, imaginației și inteligenței copilului…”, în Revista de pedagogie „Copilul și mediul înconjurător”,București, 1976,pag.52.
3.3. CULTIVAREA VALORILOR-SARCINĂ
“…nu orice om poate să lucreze în locul lui Rafael, însă orice om în care zace un Rafael trebuie să se poată dezvolta nestânjenit.”
( Marx Engels)
Cultura artistică, nucleu al culturii estetice, se dobândește numai printr-un contact cu opera de artă și printr-o îndrumare competent care să ajute la înțelegerea și prețuirea valorilor artistice.
Cultura estetică se va traduce în viață sub forma unei atitudini estetice constant, care la rândul ei se va manifesta prin preocuparea de a introduce frumosul în viața de toate zilele, de arealiza idealul esthetic ca o formă superioară a atitudinii estetice. Nota de distincție de rafinament și bun gust al unei personae, reprezintă dovada nivelului de cultură estetică pe care l-a atins cineva. Frecvența contactului cu opera de artă, prezența frumosului în toate manifestările noastre, trăite sub forma unei nevoi permanente, reprezintă rezultatul unei îndelungate influențe a culturii estetice, asupra conduitei noastre.
Educația estetică urmărește ăn final, adoptarea de către fiecare persoană, a unei conduit estetice în toate împrejurările și folosirea frumosului ca element necesar în viața de toate zilele.
Ca element al dezvoltării multilateral a personalității, stimularea capacităților de creație artistic reprezintă formarea și cultivarea înclinațiilor, a atitudinilor și talentelor. Chiar dacă nu-și propune să facă din fiecare copil un artist, educarea creativității urmărește asigurarea condițiilor optime de manifestare complex a fiecăruia, solicitarea forțelor creatoare și sprijinirea afirmării fiecărei personae în limitele disponibilităților sale. Dezvoltarea capacităzilor de creație urmărește atragerea omului în crearea valorilor de artă, stimularea inițiativelor creatoare și îmbogățirea tezaurului artistic prin mijloace diferite și adecvate. Creația artistic are un larg câmp de manifestare și dispune de condiții adecvate, de aceea școala trebuie să le verifice cât mai bine.
Relevarea efectului frenator al învățământului tradițional asupra potențialului de creație, a stimulat numeroase experiențe în care s-a verficat eficiența activităților cu caracter creativ. Școala tradițională era organizată în vedera transmiterii cunoștințelor de la ogenerație la alta și considera exercițiile de imaginație liberă, contraveniente ale asimilării cunoștințelor și deprinderilor obligatorii.Școala din zilele noastre tinde spre dezvoltarea aptitudinilor de creație a noii generații.
Dezvoltarea capacităților creatoare presupune inițierea de timpuriu în tehnicile caracteristice artelor, studierea cu grijă a manifestărilor fiecărui copil și stimularea inițiativei artistice, iar în cazul unor semen promițătoare, îndrumarea cu competență și consecvență a evoluției fiecărei speranțe potențiale.
Educarea capacităților creatoare nu presupune doar inițierea în tehnicile specifice creației artistice, ci și antrenarea și familiarizarea lor cu „materia primă” a creației (cuvțnt, sunet, culoare, etc.) pentru a-și putea exprima fiecare personalitatea în modalități proprii și adecvate disponibilităților și temperamentului propriu. De asemenea exersarea analizatorului prezintă o importanță pentru creația de orice fel.În concepția asupra educării creativității, se conturează două direcții:
a)activitatea creatoare poate fi dirijată direct, prin algoritmi care descriu procedeele, „logica” rezolvărilor creative;
b)activitatea creatoare poate fi dirijată indirect, prin asigurarea condițiilor care o facilitează.
Prin exerciții bine alese ,educatotul poate educa încrederea copiilor că fiecare dintre ei posedă capacitatea de afi creative, că aceastase poate realize prin însușireade noi cunoștințe și învingerea barierelor producției creative: teama de a greși; fiarea la prima idée ce vine ăn minte; lipsa trebuinței de a pune în lucru idea găsită; teama de aprecierea colegilor; rigiditatea gândirii; dorința de a rezolva repede. Trebuie format un climat de lucru propice, educatorul receptând cu respect inițiativele copiilor, le întărește constant convingerea că acestea sunt valoroase, învățându-I criteria de evaluare.
Caracterul creativ al învățământului evidențiază o serie de trăsături ale personalității sub aspect cognitiv, caracterial, afectiv-emoțional, estetic.
Dacă factorii intelectuali (imaginație, gândire cu variabilele lor aptitudinale-creative, structure cognitive operaționale) sunt mai ușor educabili, factorii de personalitate, așa-numiții factori nonintelectuali ai creativității (care țin de atitudini, motivații, character, etc.)se lasă mai greu influențați în sensul și cu intensitatea dorită de noi, dar odată achiuițiile educative dobândite, acestea sunt durabile.
Pentru cultivarea creativității sunt necesare:
a)modernizarea sistematică a învățământului în lumina unei pedagogii a creativității;
b)introducerea cursului aplicativ de creativitate, repetabil la anumite interval de timp.
Recunoașterea existenței unui potențial creativ general alături de potențialitățile creative specific, deschide drum ideii de transfer-dinspre general către particular (special)-în educarea creativității, ca premisă a introducerii cursului de creativitate. În educarea creativității își aduc aportul deopotrivă: metodele, relația educator-elev(copil) (democratic și de cooperare), atitudinea adultului față de copil (deschisă și receptivă față de copil și de valorile creativității sale) și atmosfera instaurată de cadrul didactic (permisivă, după termenul consacrat).
Există două categorii de metode de cultivare a creativității:
-metodele tradiționale: regândirea și inovațiile aduse în metodologia evaluării randamentului, învățarea dirijată, practicată individual dar mai ales în grupe mici de copii;
-metodele special: de stimulare a capacităților creatoare, care la rândul lor se împart în două mari categorii:
a)metodele intuitive sau imaginative sau psihologice;
b)metodele analitice sau raționale.
Literatura psihologică și pedagogică sprijină ideea grupului mic. Acesta constituie un mod de învățământ cu deosebite valențe educative în ceea ce privește creativitatea. Superioritatea grupului se vădește atât pe plan de „produs), de soluții originale, cât și pe plan educativ. Ca o concluzie a celor enumerate mai sus, se impune precizarea că în scopul dezvoltării creativității copiilor există trei direcții de acțiune, progresive ca eficacitate, dar stimulante ca necesitate:
a rămâne neutru față de evoluția potențialului creativ, pentru a nu înăbuși manifestările și dezvoltarea. Deși pare o direcție pasivă, totuși acastă atitudine are un caracter activ;
a interveni conștient și activ pentru îndepărtarea blocajelor obiective și subiective ale creativității;
a prelua și dezvolta, în mod organizat, potențialitățile creatoare ale fiecărui copil, pentru ale permite înflorirea acestora până la limitele superioare posibile.
Aceste trei moduri de acțiune revin ca datorie oricărui cadru didactic, revin sistemului de învățământ și în ele din urmă revin tuturor factorilor umani din mediul de viață al copilului. Copilul dotat nu trebuie neglijat. Unele elemente reușesc să se ridice deasupra învelișului de indiferență cu care au fost tratați, dar altele riscă să rămână neștiute și neafirmate ca și perlele nescoase la lumină.
Pornind de la premisa sănătoasă a existenței umane universale a germenilor creației, de la exemplul convingător al celor care au făcut primii pași în acest domeniu, se confirmă tot ceea ce am afirmat în paragrafele de mai sus.
3.4.ROLUL EDUCATOAREI ÎN PREGĂTIREA ȘI BUNA DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚILOR DE EDUCAȚIE MUZICALĂ
Ținănd seama de sarcinile și particularitățile educației muzicale se pune problema pregătirii educatoarelor ca factori principali în educarea și dezvoltarea multilaterală și muzicală a copiilor.
Prima problemă pusă în această privință se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească educatoarea, ca factor activ în influențarea dezvoltării personalității copiilor; ea trebuie să posede într-un grad superior toate calitațile și trăsăturile pe care le va forma la copii, căci este de știut că nu poți să dai ceva ce nu ai. Întrucât educația estetică este în strânsă legătură cu cea intelectuală, înseamnă că educatoarea trebuie să aibă un nivel intelectual superior, care să-i permită să aleagă valorile culturale corespunzătoare nivelului de înțelegere și dezvoltare a copilului. Dar, pe lângă cultura generală, ea trebuie să fie bine pregătită metodic și pedagogic și să aibă o cultură artistică deosebită, să aibă aptitudini muzicale, în primul rând auz muzical și voce cultivată.
Fără lipsă de modestie mă declar ca fiind o persoană bine înzestrată cu aptitudini muzicale moștenite de la părinți, pe care le-am cultivat încă din clasele primare, urmând cursurile Școlii de arte populare (Zalău) unde mi-am desăvârșit educația muzicală și mi-am descoperit dragostea pentru lumea fascinantă a muzicii. Această dragoste pentru “graiul în care se oglindesc fără putință de prefăcătorie însușirile sufletești ale omului, ale poporului” (George Enescu) mi-am aprofundat-o în orele de muzică și de instrument desfășurate în anii de liceu din cadrul Școlii Normale din Zalău, Sălaj alături de profesorii care ne-au insuflat dragostea pentru muzică și ne-au învățat cum să putem cuceri inimile calde ale copiilor cu tot ce are mai bun și frumos muzica.
“Puterea universală a muzicii este dovada evidentă a nevoii de armonie a sufletului” (U.Foscalo).
Activitățile muzicale oferă cadrul potrivit de cunoaștere a copilului, de exersare a învățării, de cultivare a aspirațiilor, motivațiilor și interesului pentru învățare a copilului. Pe lângă pregătirea profesională de specialitate, educatoarea trebuie să aibă o voce plăcută, melodioasă, să iubească copiii și să se poată transpune, coborâ la nivelul lor de dezvoltare, să folosească cu ușurință instrumentele muzicale ce dau o coloratură deosebită activităților muzicale.
Educația muzicală a copiilor nu presupune numai însușirea unor cântece, ci implică o serie de priceperi și deprinderi muzicale ce trebuiesc formate corect pe baza unor forme ale învățării care pun în centrul lor copilul, cu nevinovăția și dorința lui imensă pentru cunoaștere.
Pentru a răspunde acestor cerințe, educatoarea trebuie să organizeze și să conducă activitățile muzicale în așa fel încât să exercite maximum de eficiență formativă.
Educatoarea trebuie să fie la curent cu toate publicațiile de specialitate apărute în literatura de specialitate privind particularitățile psihologice, psihologia învățării și cunoașterii copilului, în vederea creării unor noi modele de organizare și desfășurare a activităților, de elaborare și experimentare a unor modalitați de optimizare a învățării, crearea unor instrumente eficiente de evaluare.
Studiind programa activității instructiv –educative educatoarea trebuie să proiecteze conținutul activităților muzicale în funcție de domeniul de cunoaștere , cu obiective clare și măsurabile, să folosească metode, procedee, tehnici care permit copilului să ajungă la performanțele urmărite.
Repertoriul de cântece prin conținutul de idei variat asigură o multitudine de cunoștințe despre natură și societate. El trebuie să fie accesibil copiilor, să le dea informații despre natură, mediul înconjurător, la grupa mică, apoi conținutul repertoriului se diversifică și se îmbogățește cu mesaje din domenii diferite: muncă, folclorul copiilor, reguli de comportare, prietenie, evenimente deosebite din viața cotidiană (grădiniță, școală, tradiții, obiceiuri).
Dupa mulți ani de activitate la catedră am observat că am transmis și copiilor dragostea mea pentru muzică obținând rezultate frumoase pe acest “tărâm de vis” – participând cu copiii la concursuri muzicale la nivel de oraș și județ. Am descoperit copii cu talente muzicale deosebite, dar care nu au urmat mai departe o școală de specialitate din diferite motive și și-au pierdut talentul pe parcursul anilor.
Muzica are o puternică valoare formativă asupra copilului întrucât prin muzică se îmbină cunoașterea rațională (dată de text) cu cea plastic – imaginativă și emotivă realizată prin melodie și ritm. La vârsta preșcolară perceperea realității și influențele exercitate în acest scop se realizează mai mult global decât parțial – analitic, iar muzica prin melodie și ritm îmbinată cu mișcarea și conținutul textului cuprinde în câmpul ei de influențe atât aspecte intelectuale cât și afective și motrice ale personalitații copiilor. De aceea, în activitățile frontale de educație muzicală, noi, educatoarele trebuie să ținem seama în primul rând de particularitățile perceperii și interpretării cântecelor (particularități dependente de nivelul de dezvoltare al aparatului fonator și auditiv) de tendința copiilor spre mișcare și imitare și de emoțiile pe care le generează muzica. Educatoarea este tot timpul un model viu în mijlocul copiilor pe care aceștia îl copiază întru totul. Calitățile sale interpretative, auzul muzical și simțul ritmic sunt indispensabile pentru educatoare și sunt primele cerințe de care trebuie să dea dovadă în buna desfășurare a unei activități de educație muzicală.
IV.METODOLOGIA CERCETĂRII
Jocul ca mijloc de instruire și educație ocupă un loc important în desfășurarea activităților de educație muzicală, și aceasta pentru că, după cum afirmă specialiștii, preșcolarul nu are imboldurile interne pe deplin constituite ca să poată îndeplini cu succes rolul de cunoaștere conștientă a actului de învățare.
În educația muzicală din grădiniță principalul instrument de exprimare muzicală este vocea.
De aceea, prin intermediul programului pedagogic de cercetare mi-am propus să urmăresc cultivarea vocii copiilor, formarea deprinderilor de cânt, asimilarea unui repertoriu muzical valoros, precum și formarea deprinderilor de utilizare a unor obiecte sonore, jucârii muzicale sau instrumente muzicale de percuție, sursă inedită de explorare și âmbogățire a universului sonor, ca și utilizarea corpului ca instrument de expresie artistică prin intermediul mișcării.
Profilul psihologic aferent vârstei preșcolare va determina acestui proces anumite particularități:
-Caracterul activ-participativ al învățării;
-Caracterul ludic al activităților, dirijate și libere, vizând perfecționarea analizatorilor auditivi, dezvoltatrea acuității auditive, ca și formarea deprinderilor muzicale elementare;
-Caracterul oral-intuitiv al metodelor și procedeelor, în care va interacționa cunoașterea de tip acțional. Printre metodele specifice se numără jocul, exercițiul, demonstrația, povestirea, conversația, explicația etc.;
-Bogăția materialului didactic (cât mai apropiat mediului sonor în care trăiește copilul).
Jocul muzical nu are o formă proprie fixă, ci se organizează ca o activitate vie, având ca obiect o anumită sarcină didactică și apelând la un material muzical divers.Astfel se disting, din acest punct de vedere, trei mari categorii: jocurile cu suport pe exercițiu, jocurile cu suport pe cântec și jocurile cu suport pe audiție.
Acțiunea jocului muzical reiese atât din conținutul textului literar al cântecelor, cât și din expresivitatea melodiilor, prin forța sugestivă a elementului muzical.
În jocul muzical, aspectul senzorial este mult mai evident decât în celelalte tipuri de jocuri, datorită melodiei pe care se desfășoară acțiunea acestora.
4.1. Ipotezele cercetării
Potențele educative sunt mai bogate la jocul muzical decât la celelalte tipuri de joc, pentu că răspund și unor cerințe muzicale de bază: dezvoltarea auzului muzical și a vocii copiilor, a dragostei și interesului pentru muzică, formarea gustului estetic muzical, formarea unor deprinderi practice muzicale, învățarea unor melodii accesibile și frumoase și realizarea-prin toate acestea-a unor intense trăiri emoționale, ce influențează pozitiv dezvoltarea copiilor.
Preocupându-mă de valoarea formativă a jocurilor muzicale am desfășurat un experiment prin care am urmărit formarea capacităților de exprimare prin intermediul muzicii la preșcolari cu ipoteza:
Dacă educatoarea antrenează activ copiii în actul interpretării vocale prin valorificarea unui repertoriu diversificat de jocuri muzicale, atunci progresul înregistrat în planul formării capacităților de exprimare prin muzică la preșcolari va fi accelerat.
4.2.Obiectivele cercetării
Pregătirea copilului pentru învățare trebuie să aibă caracter ludic și de accea, în activitățile de educație muzicală totul se va executa cu un pretext.
În joc vor apărea primele elemente de învățare cu caracter aparent spontan, dar de fapt dirijate de educatoare.
Jocurile muzicale prezintă numeroase atribute în muzicalizarea copiilor, așadar
pentru a demonstra ipoteza prezentată mi-am propus următoarele obiective generale:
1.Îmbogățirea sonorității muzicii, ritmului și culorii sonore;
2.Transformarea simplului cântat într-o activitate complexă;
3.Creștera activității muzicii;
4.Antrenarea în activitate a unui număr cât mai mare de copii dintre cei cu posibilități muzicale mai reduse și prin aceasta atragerea lor spre muzică.
Realizarea proiectării activităților de educație muzicală integrate în cercetare a presupus identificarea jocurilor muzicale cele mai eficiente pentru realizarea obiectivelor operaționale stabilite pentru fiecare temă în parte, jocuri ce pot antrena activ copiii în procesul inerpretării vocale și a interpretării vocal-instrumentale.
Prin intermediul planificării temelor integrate în cercetare am stabilit următoarele obiective:
Obiectivele operaționale aferente temelor de studiu abordate pe parcursul cercetării
CÂNTAREA ÎN COLECTIV
Ob. Cognitive:
-Să precizeze cerințele impuse de cântarea în colectiv.
Ob. Psihomotorii:
-Să mențimă poziția corectă în timpul cântării în vederea realizării respirației costo-diafragmatice și a emisiei corespunzătoare a sunetelor;
-Să pronunțe corect textul cântat;
-Să interpreteze corect și expresiv jocul muzical Înfloresc grădinile.
Ob.afective:
-Trezirea interesului pentru interpretarea și audierea unor creații muzicale dedicate copiilor.
INERPRETAREA VOCALĂ CU ACOMPANIAMENT
Ob. cognitive:
-Să recunoască instrumentele de percuție și jucăriile muzicale
Ob. Psihomotorii:
-Să execute corect exercițiile de cultură vocală;
-Să inerpreteze corect și expresiv cântecul Primăvara a sosit;
-Să interpreteze cântecul cu acompaniament instrumental.
Ob. Afective:
-Stimularea interesului pentru interpretarea cântecelor cu acompaniament instrumental.
PROCEDEE ARMONICO-POLIFONICE
Ob. Cognitive
-Să identifice în urma audiției variantele de interpretare vocală a cântecelor.
Ob. Psihomotorii:
-Să execute corect exercițiile de cultură vocală;
-Să inerpreteze corect și expresiv cântecul Căsuța din pădure;
-Să interpreteze cântecul în variantele: pe roluri, pe grupe, cu acompaniament ritmic.
Ob. Afective:
-Trezirea interesului pentru audierea creațiilor corale.
MIȘCAREA PE MUZICĂ
Ob. cognitive:
-Să recunoască jocurile populare audiate.
Ob. Psihomotorii:
-Să execute corect exercițiile de cultură vocală;
-Să inerpreteze corect și expresiv din punct de vedere intonațional și ritmic cântecul
Drag mi-e jocul românesc;
-Să scandeze versurile din cântec marcând timpii accentuați cu ajutorul instrumentelor de percuție;
-Să interprenteze cântecul concomitent cu executarea pașilor de dans.
Ob. Afective:
-Trezirea interesului pentru audierea și interpretarea jocurilor populare românești.
4.3. Metode de investigare
Având în vedere că în activitatea de educație muzicală, care are ca principal scop dezvoltarea capacităților de exprimare muzicală prin activități practice de cântare (vocală și instrumentală), am privit cu toată responsabilitate actul interpretării artistice. În cântecele și jocurile musicale, mi-am îndreptat atenția nu numai spre aspectul intonațional, ci și asupra interpretării cât mai expresive.
Pentru acasta a fost necesar:
-să studiez cu atenție jocurile alese;
-să analizez structura ți să fixez locul respirațiilor;
-să stabilesc nuanțele, tempoul, caracterul melodiei potrivit conținutului de idei;
-să selectez modalitățile de cant, procedeele armonice polifonice și acompaniamentul adecvat;
-să concep mișcări sau pași de dans (dacă e cazul ).
Am avut nevoie de professionalism,de bun gust și mai ales de multă fantezie și creativitate, pentru ca gama infinită a mijloacelor de care dispun să fie pusă în slujba expresiei artistice, dezvoltând la copii, pe lângă dragostea pentru muzică, și gustul estetic muzical.
Cântatul cu vocea este mijlocul cel mai direct și mai viu prin care copiii își însușesc muzica.
Pentru a asigura dezvoltarea vocii, ca prim instrument musical al fiecărui copil, am pus accent pe cultivarea sistematică a aparatului vocal și auditiv al acestuia.
Prin intermediul tuturor jocurilor cu suport pe exercițiu am urmărit:
-pregătirea aparatului fonator pentru activitatea de cântare;
-dezvoltarea vocii (diapason vocal, volum, maleabilitate etc.);
-realizarea unei intonații juste;
-facilitarea însușirii cântecului ce urmează a fi învățat;
-exersarea capcității de memorare muzicală.
Apreciez că se impun câteva recomandări metodice în ceea ce privește realizarea acestora, și anume: necesitatea încadrării acestora în diapazonul vocal al copiilor, execuția în nuanțe scăzute ce facilitează omogenizarea vocilor, asigurarea unei ținute corporale corecte, a unei emisii clare și a unei intonații corecte.
-autoevaluarea fiecărui moment artistic pe care l-am condus prin prisma observării, a efectelor în timp, asupra educării cognitive și de limbaj, pe care le prezintă muzica;
-evaluarea efectelor asupra comportamentului preșcolarilorlor;
Subiecții cercetării au fost cei 20 de preșcolari de grupă mare de la Grădinița Nr. 2, Jibou- Județul Sălaj.
4.4.Prezentarea instrumentelor de lucru
Cercetarea de față a fost desfășurată în perioada martie-aprilie, anul școlar 2014-2015, presupunând următoarele etape:
I. În prima etapă am realizat un plan, am stabilit ipoteza de lucru, obiectivele,
metodele și am ales grupă de cercetare. Am studiat și o bibliografie care să constituie un punct de
sprijin în continuarea cercetării.
II. Etapa a două corespunde cu desfășurarea propriu-zisă a cercetării.
III. A treia etapă a constituit-o alcătuirea chestionarului și aplicarea lui la preșcolari.
IV. Analiza, compararea și interpretarea datelor a constituit a patra etapă a cercetării.
În cadrul cercetării organizate au fost utilizate ca și mijloace de investigație următoarele
metode:
-observația;
-chestionarul;
-metode statistice de prelucrare a datelor.
Observația a fost utilizată în prima etapă a cercetării având drept scop alegerea subiecților.
Această metodă a fost utilizată și în etapa propriu-zisă a cercetării.
II.Etapa a doua:
Prezint în continuare, jocurile muzicale valorificate în direcția atingerii obiectivelor aferente conținuturilor.
Execuția jocului cu suport pe exercițiu se impune a fi precedată de explicația și demonstrația educatoarei.
Primul joc muzical abordat a fost Astăzi la plimbare:
În strânsă legătură cu tema activității, în jocul cu suport pe exercițiu am vizat formarea deprinderilor de respirație corectă în cânt.Consider că exersarea acestor deprinderi trebuie să se facă în fiecare activitate de educație muzicală, indifferent de tema acesteia.Jocul cu support pe exercițiu Suflăm lumânările de pe tort! A urmărit exersarea deprinderilor de respirație corectă. S-a desfășurat cu toată grupa de copii.
În cea de a doua activitate, aceeași deprindere muzicală a fost exersată prin intermediul jocului cu suport pe exercițiu Zboară fulgul de păpădie ( timpul 1-se inspiră amplu, pe timpul 2-se rostește versul „Zbor, zbor fulgușor ușor” ). S-a urmărit dozarea corespunzătoare a respirației și pronunțarea corectă a cuvintelor pe expirație.
Pentru exersarea deprinderii de recunoaștere a cântecelor după formula ritmico-melodică de început am introdus jocul Ghici ghicitoarea mea, ce cântec se cântă așa? Am interpretat fragmente din cântecele învățate anterior, cu silaba „la”. Demonstrația mea a fost preluată de către copii, după care am solicitat recunoașterea cântecului, mai exact precizarea titlului acestuia.Copiii care identificau corect cântecele interpretau fragmentul extras din cântec cu text.
Jocul muzical a servit și formării deprinderilor de emisie vocală. Exemplific vocalizele realizate cu copiii prin intermediul jocului Ecoul:
Jocurile muzicale cu suport pe cântec am prezentat prin raportare la tema abordată:
Cântarea în colectiv,în grupzri mici și individual
Deprinderea de a cânta în colectiv constă în capacitatea copilului de a participa la o interpretare colectivă respectând următoarele cerințe: atitudinea în timpul cântării, poziția corectă, respectarea tonului și gesturilor dirijorale necesare sincronizării execuției.
Cântecul selecționat ca support al jocului a fost Înfloresc grădinile:
Interpretarea colectivă a fost precedată de comunicarea tonului și a semnalului de început. Este recomandat exersarea acestor probleme încă de la primele activități.
O altă preocupare, premergătoare activității de cant, a fost asigurarea unei poziții corecte în timpul cântării, știind faptul că poziția copiilor poate influența pozitiv sau negative respirația, emisia și interpretarea cântecelor.
Am urmărit respectarea unei ținute corecte a corpului atât în poziția stân pe scaun (spatele drept, tălpile pe podea, palmele pe genunchi), cât și în piciore (capul drept , piciorele apropiate, vârfurile ușor depărtate, privirea înainte spre educatoare). Am corectat tendința copiilor de a sta cocoșați sau cu bărbia rezemată în palmă, poziție ce imobilizează mișcările maxilarului inferior.
Prima variantă de desfășurare a jocului s-a concretizat în interpretarea pe grupe-fete, băieți (strofa 1, strofa 2) și în colectiv (strofa 3).
A doua variantă a vizat interpretarea vocală a cântecului pe grupe mici sub foră de concurs,”Cei mai buni interpreți”. Copiii au fost antrenați în evaluarea interpretării vocale a colegilor și în autoevaluarea propriei interpretări.
Celelalte cântece selecționate ca suport al jocurilor muzicale-Primăvara a sosit, Căsuța din pădure, Drag mi-e jocul românesc-au fost interpretate și în variantele: pe grupe, individual, cu „pozitiv”, cu „negativ”.
Cântarea vocală cu acompaniament instrumental
Jocul selecționat în vederea realizării interpretării vocale cu acompaniament a fost
Primăvara a sosit:
Ca instrument de acompaniament am utilizat: tobița, tamburina, și maracasa.
Copiii au fost solicitați să le denumească și să mânuiască câte un instrument la alegere.
S-a explicat modalitatea de realizare a acompaniamentului instrumental:
La cuvintele: Primăvara a sosit, / hai copii, haideți la joc
intră maracasa.
La cuvintele: Și câmpia a înverzit
intră tamburina.
La refren: Hai cu mare bucurie / hai la joc!
Să jucăm mingea-n câmpie / hai la joc!
intră tobița.
INSTRUMENTE DE ACOMPANIAMENT RITMIC
TAMBURINA TRIANGLU MARACAS TOBA
Realizarea acompaniamentului instrumental s-a realizat, la început, pe grupe de câte 3 copii.
Copiii au fost apoi împărțiți pe două grupe: grupa soliștilor, grupa instrumentiștilor. Prima grupă a interpretat vocal, iar a doua a realizat acompaniamentul instrumental. Grupele s-au inversat pe strofa a doua.
Execuția vocală a cântecelor capătă un plus de atractivitate prin asocierea instrumentelor de percuție.
Cele tradiționale pot fii înlocuite prin diferite obiecte care prin lovire produc sonorități asemănătoare. Astfel, toba mare ar putea fi înlocuită printr-o ladă goală lovită cu pumnul, tobița printr-o cutie de carton lovită cu două bețe,tamburina printr-un ghem de chei scuturat, maracasul printr-o cutie de metal cu puțin nisip în interior, trianglul printr-o sticlă goală lovită cu creionul, iar talgerul printr-o tablă subțire atârnată și lovită cu vârful degetelor.
Instrumentele de percuție “nu trebuie niciodată să determine renunțarea la acompaniamentul ritmic prin clelalte mijloace (bătăi din palme, din piciore etc.) care prezintă avantajul participării tuturor copiilor la ritmizarea cântecului.” * Comes, Liviu ,-Ghicitori, jocuri musicale pentru copii, Ed. Muzicală, București, 1979, p.2-3.
Cântarea vocală în aranjamente armonico-polifonice
Deprinderile armonico- polifonice constau în dezvoltarea capacității de ainterpreta cântecele în diferite variante: în dialog, sub formă de întrebare și răspuns, cu ison ritmic sau armonic, distribuind melodia la mai mulți interpreți, pe roluri și în canon.
Jocul selecționat afost:Căsuța din pădure
Primul procedeu armonico-polifonic ales a fost interpretarea pe roluri. S-au repartizat rolurile (povestitor, 2 pitici, pupăza, broscuța, șoricelul), s-a explicat și s-a demonstrate, pentru fiecare rol în parte, care este momentul intrării și fragmentul musical ce îi revine de interpretat. Al doilea procedeu s-a constituit în iterpretarea pe grupe. Fiecărui rol I s-a repartizat acum o grupă de copii: grupa povestitorilor, grupa piticilor , grupa pupezelor, grupa broscuțelor, grupa șoriceilor.
Mișcarea pe muzică
Deprinderile psihomotrice se formează de timpuriu, înceoând de la grupa mică, când copiii realizează instinctive mișcări de legănare corporal, bătăi cu palma în măsuțe sau bătăi din palme sau din piciore, pe timpi.Antrenarea corespunzătoare a copiilor pentru a le dezvolta simțul ritmic se poate face și în afara orelor de educație muzicală, practice oricând se apelează la jocuri ritmice și cânt.Totuși trebuie insistat ca să existe o coerență logică între mișcările efectuate de copil și versurile respective. Răspunzând acestor particularități, mișcările se exersează pe diferite cântece și jocuri ritmice, de dans, de ilustrare a conținutului cântecului. Alegerea și efectuarea mișcărilor celor mai potrivite denotă caspacitatea copiilor de a înțelege conținutul cântecelor și de a conștientiza elementele muzicale. În perioada preșcolară, trebuie să avem în vedere formarea deprinderilor psihomotrice de bază.
Jocul-dans selecționat face parte din folclorul copiilor:
DRAG MI-E JOCUL ROMÂNESC
Am solicitat scandarea versurilor concomitent cu marcarea ritmică a timpilor accentuați (bătăi din palme).Cântecul s-a interpretat apoi pe două grupe-una interpretează linia ritmico-melodică, cealaltă marchează timpii cu ajutorul instrumentelor de percuție. Aceste activități de învățare au pregătit copiii pentru o executare corectă din punct de vedere ritmic a pașilor de dans (în cerc, mișcare spre dreapta-fraza 1; mișcare spre stânga-fraza 2; spre centru-fraza 3; spre exterior-fraza 4).
Chestionarul l-am utilizat pentru a investiga dacă muzica face parte din viața preșcolarilor.
Chestionarul cuprinde,date despre muzică în general, îndeosebi despre jocurile și evenimentele la care preșcolarii au prilejul de a se “întâlni” cu muzica. Structura chestionarului este următoarea:
CHESTIONAR
1.Care din activitățile pe care le desfășurați zilnic vă plac cel mai mult ? (3 alegeri)
1.1. ͏ să merg la grădiniță 1.2. ͏ să rezolv fișe de lucru
1.3. ͏ să cânt
1.4. ͏ să desenez
1.5. ͏ să ascult muzică
1.6. ͏ jocul pe calculator
1.7. ͏ jocul în aer liber
1.8. ͏ altele (care ?)_______________________________________
2.Vă plac spectacolele? (un x în căsuța corespunzătoare)
2.1. ͏ da
2.2. ͏ nu
3.Vă place să cântați cu acompaniament? (un x în căsuța corespunzătoare)
3.1. ͏ întotdeauna
3.2. ͏ deseori
3.3. ͏ uneori
3.4. ͏ rareori
3.5. ͏ niciodată
4.Vă place să dansați? ( un x în căsuța corespunzătoare)
4.1. ͏ întotdeauna
4.2. ͏ deseori
4.3. ͏ uneori
4.4. ͏ rareori
4.5. ͏ niciodată
5.Vă place să cântați la un instrument ? Care? (un x căsuța corespunzătoare)
5.1. ͏ da ________________
5.2. ͏ nu
6.Ce fel de (gen) de muzică ascultați de obicei în familie? (realizați o ierarhie de la 1 la 3, unde 1 înseamnă muzica cea mai des ascultată)
7.Cât de des ascultați muzică pentru copii? (un x în căsuța corespunzătoare)
7.1. ͏ întotdeauna
7.2. ͏ deseori
7.3. ͏ uneori
7.4. ͏ rareori
7.5. ͏ niciodată
8.La ce evenimente ați participat cu familia și ați auzitcântându-se muzică populară? (mai multe alegeri)
8.1. ͏ nuntă
8.2. ͏ botez
8.3. ͏ nedee/hram/petrecere
8.4. ͏ spectacol
8.5. ͏ altele (care) _____________________________________
9.Ce jocuri muzicale sau cântece care însoțesc jocurile voastre vă plac mai mult?
(3 alegeri, numerotați-le de la 1 la 3, unde 1 înseamnă că vă place cel mai mult)
9.1 ͏ Coroana e rotundă
9.2. ͏ Ursul doarme
9.3. ͏ Deschide urechea bine
9.4. ͏ Țăranul e pe camp
9.5. ͏ Melc, melc codobelc
9.6. ͏ Buburuza
9.7. ͏ Un elefant se legăna
9.8. ͏ Avion cu motor
9.9. ͏ Podul de piatră
9.10. ͏ Am pierdut o batistuță
9.11. ͏ Omul negru
9.12. ͏ Dacă vessel se trăiește
9.13. ͏ altele (care?) ____________________________________
10.Care dintre serbările organizate de grupa voastră v-au plăcut cel mai mult ?
(realizați o ierarhie de la 1 la 4, unde înseamnă că v-a plăcut cel mai mult)
10.1. ͏ Serbarea Pomului de Crăciun 10.2. ͏ Serbarea de 8. Martie
10.3. ͏ Carnavalul copiilor
V. Prezentarea rezultatelor
Materialul obținut prin aplicarea chestionarului a fost prelucrat și interpretat utilizând tabele.
Tabelul nr.1
Activități desfășurate zilnic care plac cel mai mult
Tabelul nr.2
Genuri de spectacole
Tabelul nr.3
Plăcerea de a cânta
Tabelul nr.4
Plăcerea de a dansa
Tabelul nr.5
Instrumente la care ar vrea să cânte
Tabelul nr.6
Genuri de muzică ascultate
Tabelul nr.7
Plăcerea de a asculta muzică pentru copii
Tabelul nr.8
Evenimente unde au auzit cântându-se muzică de dans
Tabelul nr.9
Ierarhizarea serbărilor organizate conform preferințelor preșcolarilor
Tabelul nr.10
Jocul muzical sau cântecele care însoțesc jocurile
5.1.Interpretarea rezultatelor
Jocurile muzicale selecționate și desfășurate cu copiii au vizat formarea deprinderilor interpretative vocale, deprinderi ce se vor concretiza în interpretarea vocală colectivă, de grup, individual, interpretarea vocal-instrumentală, în aranjamente armonico-polifonice și cu mișcări de dans.
Prin jocurile muzicale desfășurate, copiii s-au familiarizat cu instrumentele ce pot fi utilizate în acompanierea cântecelor, au învățat să le recunoască, să le descrie și să le mânuiască correct.
Asocierea de mișcări pe un cântec învățat, prin joc a constituit o modalitate potrivită pentru exprimarea prin muzică în același timp contribuind substanțial și la formarea deprinderilor psihomotrice de bază.
Ca urmare, consider că cercetarea de față și-a atins scopul prin prisma realizarii obiectivelor propuse, care astfel susțin ipoteza cercetării că: antrenând activ copiii în actul interpretării vocale prin valorificarea unui repertoriu diversificat de jocuri muzicale, i progresul înregistrat în planul formării capacităților de exprimare prin muzică la preșcolari va fi accelerat.
Limite ale cercetării și direcții viitoare
O limită a cercetării efectuate a constituit-o faptul că nu toți copiii sunt la fel de talentați la muzică.
Un alt dezavantaj este dat din diferența de cultură muzicală a familiilor din care provin subiecții cercetării.
O altă limită a fost aceea că toate răspunsurile au vizat situații date și răspunsuri închise, vizându-se caracterul cantitativ al răspunsurilor și mai puțin caracterul calitativ.
Cred că și în anii viitori trebuie să se meargă pe aceleași principii pentru a se putea insufla preșcolarilordragostea pentru muzică de calitate potrivit vârstei lor și pentru ca acesta să dăinuie în timp.
VI. CONCLUZII
Cântatul cu vocea este mijlocul principal, cel mai simplu, eficient și motivant prin care copiii își însușesc muzica. Pentru a apela la voce ca la instrumental muzical propriu fiecărui copil, a fost necesar ca acesta să fie permanent în atanția mea pentru dezvoltare și cultivare sistematică prin acțiunea asupra aparatului vocal și auditiv al copilului.
Jocurile de cultură vocală și exercițiile de dicție și intonație au contribuit eficient la formarea deprinderilor de cântare corectă în colectiv. La finalul cercetării, copii au reușit să participle la interpretarea colectivă a cântecelor respectând cerințele: atitudinea în timpul cântării, poziția corectă, respectarea tonului și gesturilor dirijorale necesare sincronizării execuției.
Apreciez că exersarea acestei deprinderi trebuie să se facă în fiecare activitate de educație muzicală, indifferent de tema acesteia, deoarece:
-Copiii care inspiră amplu, nazal și știu să-și dozeze aerul când expiră, dispun de mari posibilități de interpretare;
-Dicția este un element indispensabil cântării corecte și expressive;
-Prin intermediul exercițiilor de cultură vocală se pregătește aparatul fonator pentru activitatea de cânt, se dezvoltă vocea, se exersează capacitatea de memorare muzicală.
Am considerat necesar să atașez un repertoriu muzical suplimentar de jocuri musicale-Anexa -ce poate fi valorificat la nivelul grupei mari; respeciv și niște proiecte de activități model
Anexa
În vedera formării corecte a deprinderilor de interpretare vocală în colectiv, am ținut cont și de următoarele recomandări metodice pentru educatori:
Să evite tendința firească acopiilor de a cânta tare strident, cultivând o cântare îngrijită, expresivă în nuanțe mici;
Exemplificările educatoarei să fie făcute în nuanțe reduse (piano, mezzopiano sau cel mult mezzoforte).
Educatoarea nu trebuie să cânte mereu împreună cu copiii, acoperându-I cu vocea sa, ci să-I lasse și singuri, pentru a căpăta independență și siguranță.
Interpretarea vocală a cântecelor poate fi substanțial îmbogățită prin adăugarea instrumentelor de percuție. Manevrate de câte un singur executant, aceste instrumente, atractive pentru copii prin însăși prezența lor, aduc interpretării un plus de culoare sonoră și de forță. Acompanierea cântecelor s-a realizat cu mai multă precizie, în strânsă concordanță cu ritmica cântecului interpretat vocal.
O altă modalitate de exprimare prin muzică s-a constituit în asocierea de mișcări pe un cântec învățat, prin joc. Prin jocurile musicale de mișcare am urmărit cu consecvență formarea deprinderilor psihomotrice de bază:
-formarea deprinderilor de a marca timpii egali ai măsurii prin executarea de pași egali pe cântec;
-formarea deprinderii psihomotrice de a marca timpii cu mișcări sugerate de textul cântecului;
-formarea deprinderii de a executa pași de dans pe un cântec dat.
Acestea se formează începând de la grupa mică, unde copiii efectuează din proprie inițiativă mișcări de legănare, bătăi ușoare din palme sau din picioare, marcând timpii accentuați.Răspunzând acestor particularități , mișcările s-au exersat pe diferite cântece și jocuri ritmice,de dans, de ilustrare a conținutul cânteculi.Am constatat că alegerea și efectuarea mișcărilor celor mai potrivite denotă capacitatea copiilor de a înțelege conținutul cântecelor și de a conștientiza elementele muzicale.
Pentru atingerea obiectivelor educației muzicale, mișcarea corporală a copiilor prezintă numeroase avantaje:
-este un mijloc plăcut și atrăgător de învățare ce izvorește din însăși esența muzicii;
-creează mare varietate în activitățile de educație muzicală;
-dă posibilitatea tuturor copiilor să exprime în mod concret ceea ce înțeleg și simt;
-este un mijloc eficace de conștientizare a elementelor ritmice, melodice și dinamice.
Interpretarea vocală a cântecelor s-a diversificat și prin identificarea unor noi procedee armonico-polifonice de execuție a acestora. Interpretarea vocală pe grupe, în lanț, cu solist ansamblu și pe roluri a transformat creațiile muzicale învățate anterior în jocuri muzicale deosebit de atractive pentru copiii.
BIBLIOGRAFIE
Albu G., “Personalitatea, sens a educației” în “Revista Învățământului preșcolar”, nr. 1, 2, din 1990
Bunescu V., Obiective socio-afective în educația copilului preșcolar, în Revista de pedagogie 1992
Comes Liviu, Jocul muzical, cel mai adecvat gen pentru vârsta preșcolara în “Lucrări de muzicologie”, vol. 19-20, Conservatorul G. Dima, Cluj Napoca, 1968
– // – // -, O metodă de educație muzicală prin cântec la copiii de vârstă mică, ” Revista Muzica”, Nr. 3, București, 1987
Cucoș Constantin, Pedagogie, Ed.Polirom, Iași, 1996
Drăgan Ioan, Educația noastră cea de toate zilele, Ed. Eurobit, Timișoara, 1992
Enescu G., Dicționar de maxime și reflecții.
Gogu Pantelimon si colaboratorii, Psihologia copilului – Manual pentru clasa a XII-a Școala Normala, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991
Filip Ioan-„Cânt și joc în grădiniță”, „Arad:VasileGoldiș” University Press, 2013.
Filip Ioan-„Elemente de limbaj muzical” , „Arad:VasileGoldiș” University Press, 2014.
George Breazul „Muzica puilor de români”, în „Cuvântul”, din 30. V.,13, 20, 27.VI.1932.
Lucian Culda „Omul, valorile și axiologia” –Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Tudor Vianu- „Studii de filozofia culturii”
Jean Lupu, Educarea auzului muzical dificil, Editura Muzicală, București, 1988
Răileanu Daniela și colaboratorii, Muzică și joc în grădiniță, Ed. Delta Cart Internațional Pitești, 2005
P.P.Neveanu, “Psihologie – Manual pentru Școli Normale”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1990
– // – // – // -, “Psihologie – Manual pentru clasa a-IX-a” pentru Școli Normale, Ed. Didactică și Pedagocică, Bucuresti, 1990
Paul Popescu-Neveanu-“Pobleme ale dezvoltării psihice a copilului între 3-7 ani”, în “Studii psiho-pedagogice”, București, 1970
Kabalevschi,B.D.- „Cultura estetică în școală” în Predarea disciplinelor artistice”, vol.I, București, I.C.P.P.D.,1972
Kabalevschi,B.D.-„Buna cuviință oglindită în proverbe și maxime din toată lumea”, București, Editura Albatros, 1970
Nicola I. și colaboratorii, “Pedagogie generala – Manual pentru Școli Normale”, Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1990
Maria Gârboveanu-„Aspecte psihologice asupra sensibilității, imaginației și inteligenței copilului…”, în Revista de pedagogie „Copilul și mediul înconjurător”,București, 1976
George Breazul-„Un capitol de educație muzicală, București, Editura-„Cartea Românească”, 1937
Gogu Pantelimon, “Psihologia copilului – Manual pentru clasa a XI-a”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991
Dumitru Salade, Educația prin artă și literatură, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973
Ursula Șchiopu, Verza Emil, „Psihologia vârstelor”,Colecția PSYCHE
Bejat Marian, „Talent, inteligență, creativitate…”Editura științifică,1971
Turcu Olimpia, Veniți să cântați cu noi, Culegere de cântece pentru cei mici, Ed. Nova Press, Cluj Napoca, 2000
Țipordei Petre, Căntece și jocuri muzicale pentru preșcolari, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1974
Țârcovnicu Victor, Vasile Popeangă, Pedagogie generală – Manual pentru Liceele Pedagogice, București, E.D.P., 1970
ANEXE I.
REPERTORIU DE JOCURI MUZICALE
Jocul se poate desfășura sub forma unui dialog muzical. Copiii sunt împărțiți pe două grupe: o grupă de băieți-ce cântă versurile cântecului, și o grupă de fete-ce cântă versurile aferente refrenului cu onomatopee.
Mersul melodic este transpus în mișcări spațiale.
Copiii sunt așezați în cerc, cântând. Este ales un iepuraș și un câine. Cele două “personaje” execută mișcările sugerate de versurile melodiei.
O altă variant a jocului este aceea a dispunerii copiilor în cerc. Toți aleargă ușor în cerc, cântând, iar educatoarea este câinele. La auzul versurilor “Și-a plecat supărat/ în cel codru-ntunecat”, copiii se împrăștie, educatoarea încercând să-I prindă.
Jocul exersează deprinderile de interpretare a mersului melodic ascendant și descendent.
Jocul se poate desfășura sub forma dialogului muzical sau cu mișcări ce sugerează înălțimile sonore. Copiii sunt pe rând “povestitori” sau personajul principal, “melcul”.
Copiii sunt așezați în cerc. Pe primele versuri se bate din palme și din picioare, apoi copiii se prind de mânuțe, învârtindu-se în horă. La reluarea jocului, se schimbă direcția de mers.
În acest joc protagoniștii sunt așezați în cerc, pe covor.
La cuvintele “Pic, pic, pic”, copiii bat ușor cu degetele în podea marcând astfel picăturile de ploaie și sunetele joase ca înălțime.
O altă variant a jocului este aceea a alegerii câtorva copii-ca picături de ploaie. La cuvintele”Pic, pic, pic” copii aleși bat din palme.
Jocul se repetă cu schimbarea rolurilor.
La un semnal voinicii toboșari se adună și pornesc în marș cântând; apoi se opresc în linie pe două rânduri, la semnul (x) indicat pe partitură toboșarii bat în tobițe, ceilalți cântă și bat din palme în ritm corespunzător.
ANEXE II.
Proiect de activitate muzicală
Nivel: II (grupa mare)
Denumirea activității: Educație muzicală
Tema activității: „andante” (rar), „alegro” (repede, „moderato” (potrivit), „alegreto”(repejor):
Forma de realizare:
a)Audiție: „Primăvara”, de Antonio Vivaldi;
b)Joc muzical: „Cântă ca mine2
Scopul activității:
Dezvoltarea deprinderii de a audia și executa cântece în diferite tempouri: andante, alegro, moderato.
Cunoașterea marilor valori ale creației muzicale naționale și internaționale.
Obiective operaționale:
-să asculte cu atenție bucata muzicală și povestea;
-să diferențieze fragmente din opera ascultată prin descoperirea tempourilor;
-să stabilească partea muzicală ce se adaptează întâmplărilor din poveste;
-să stabilească tempoul (modul cum s-a cântat) și fragmentul poveștii căruia i se potrivește.
Metode și procedee: conversația, demonstrația, povestirea, audiția, exercițiul.
Material didactic: planșe ilustrative, orgă CD-plazer, casetă audio.
Proiect de activitate muzicală
Nivel: II.
Denumirea activității: Educație muzicală
Tema activității:
Formarea deprinderilor armonico-polifonice la preșcolari;
Consolidarea deprinderii de interpretare expresivă a cântecului.
Forma de realizare :
Transmitere cântec „Cu primăvara ne jucăm”, muzică și versuri de Adriana Codreanu;
„Ascunde melodia”-joc muzical.
Scopul activității:
Dezvoltarea deprinderilor armonico-polifonice elementare la copii.
Obiective operaționale:
-să intoneze cântece având o poziție corectă în timpul cântării în vedrerea realizării respirației costo-diafragmate și a emiterii sunetelor în mod corect;
-să-și însușească și să reproducă corect linia ritmico-melodică a noului cântec;
-să precizeze caracterul cântecelor „Cu primăvara ne jucăm”, „Ecoul”, „Ghiocelul și florile”, Păsărica-n timpul iernii”;
-să reproducă cântecele la semnalul educatoarei;
-să cânte pe grupe, în dialog sau în lanț, cu solist în cor.
Metode și procedee: demonstrația, explicația, conversația, exercițiul, audiția, ghicitoare.
Material didactic: planșe ce ilustrează conținutul căntecului ce se predă.
Durata: 30 minute.
BIBLIOGRAFIE
VIOREL BÂRLEANU, Vesel, soarele răsare!-culegere de cântece pentru copii, Editura tehnică, Editura Spiru Haret, 1994.
PETRE ȚIPORDEI, Culegere de cântece și jocuri pentru preșcolari, Editura Didactică și pedagogică, București, 1976.
Proiect de activitate muzicală
Nivel: II (grupa mare)
Denumirea activității: educație muzicală
Tema activității:
Dezvoltarea simțului ritmic prin formarea deprinderii de aexecuta și a intui sunete cu durate de pătrimi.
Forma de realizare:
Exerciții ritmice cu pătrime ( ) în recitativ și formule ritmico-melodice din cântece cunoscute;
Reactualizarea cântecului „Ploaia”.
Scopul activității:For,area capacității de a percepe și reproduce sunete cu durate de pătrimi.
Obiective operaționale:
-să precizeze silabele cu un timp de pătrime într-un recitativ sau formulă melodică;
-să marcheze durata odată cu educatoarea;
-să producă corect, expresiv și omogen cântecele, respectând poziția corectă în timpul cântării, tonul, semnalul de început și sfârșit, respirația în cânt.
Strategii didactice:
Metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, observarea.
Durata:35 minute.
BIBLIOGRAFIE
Culegere de cântece și jocuri pentru preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
BIBLIOGRAFIE
Albu G., “Personalitatea, sens a educației” în “Revista Învățământului preșcolar”, nr. 1, 2, din 1990
Bunescu V., Obiective socio-afective în educația copilului preșcolar, în Revista de pedagogie 1992
Comes Liviu, Jocul muzical, cel mai adecvat gen pentru vârsta preșcolara în “Lucrări de muzicologie”, vol. 19-20, Conservatorul G. Dima, Cluj Napoca, 1968
– // – // -, O metodă de educație muzicală prin cântec la copiii de vârstă mică, ” Revista Muzica”, Nr. 3, București, 1987
Cucoș Constantin, Pedagogie, Ed.Polirom, Iași, 1996
Drăgan Ioan, Educația noastră cea de toate zilele, Ed. Eurobit, Timișoara, 1992
Enescu G., Dicționar de maxime și reflecții.
Gogu Pantelimon si colaboratorii, Psihologia copilului – Manual pentru clasa a XII-a Școala Normala, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991
Filip Ioan-„Cânt și joc în grădiniță”, „Arad:VasileGoldiș” University Press, 2013.
Filip Ioan-„Elemente de limbaj muzical” , „Arad:VasileGoldiș” University Press, 2014.
George Breazul „Muzica puilor de români”, în „Cuvântul”, din 30. V.,13, 20, 27.VI.1932.
Lucian Culda „Omul, valorile și axiologia” –Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Tudor Vianu- „Studii de filozofia culturii”
Jean Lupu, Educarea auzului muzical dificil, Editura Muzicală, București, 1988
Răileanu Daniela și colaboratorii, Muzică și joc în grădiniță, Ed. Delta Cart Internațional Pitești, 2005
P.P.Neveanu, “Psihologie – Manual pentru Școli Normale”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1990
– // – // – // -, “Psihologie – Manual pentru clasa a-IX-a” pentru Școli Normale, Ed. Didactică și Pedagocică, Bucuresti, 1990
Paul Popescu-Neveanu-“Pobleme ale dezvoltării psihice a copilului între 3-7 ani”, în “Studii psiho-pedagogice”, București, 1970
Kabalevschi,B.D.- „Cultura estetică în școală” în Predarea disciplinelor artistice”, vol.I, București, I.C.P.P.D.,1972
Kabalevschi,B.D.-„Buna cuviință oglindită în proverbe și maxime din toată lumea”, București, Editura Albatros, 1970
Nicola I. și colaboratorii, “Pedagogie generala – Manual pentru Școli Normale”, Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1990
Maria Gârboveanu-„Aspecte psihologice asupra sensibilității, imaginației și inteligenței copilului…”, în Revista de pedagogie „Copilul și mediul înconjurător”,București, 1976
George Breazul-„Un capitol de educație muzicală, București, Editura-„Cartea Românească”, 1937
Gogu Pantelimon, “Psihologia copilului – Manual pentru clasa a XI-a”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991
Dumitru Salade, Educația prin artă și literatură, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973
Ursula Șchiopu, Verza Emil, „Psihologia vârstelor”,Colecția PSYCHE
Bejat Marian, „Talent, inteligență, creativitate…”Editura științifică,1971
Turcu Olimpia, Veniți să cântați cu noi, Culegere de cântece pentru cei mici, Ed. Nova Press, Cluj Napoca, 2000
Țipordei Petre, Căntece și jocuri muzicale pentru preșcolari, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1974
Țârcovnicu Victor, Vasile Popeangă, Pedagogie generală – Manual pentru Liceele Pedagogice, București, E.D.P., 1970
ANEXE I.
REPERTORIU DE JOCURI MUZICALE
Jocul se poate desfășura sub forma unui dialog muzical. Copiii sunt împărțiți pe două grupe: o grupă de băieți-ce cântă versurile cântecului, și o grupă de fete-ce cântă versurile aferente refrenului cu onomatopee.
Mersul melodic este transpus în mișcări spațiale.
Copiii sunt așezați în cerc, cântând. Este ales un iepuraș și un câine. Cele două “personaje” execută mișcările sugerate de versurile melodiei.
O altă variant a jocului este aceea a dispunerii copiilor în cerc. Toți aleargă ușor în cerc, cântând, iar educatoarea este câinele. La auzul versurilor “Și-a plecat supărat/ în cel codru-ntunecat”, copiii se împrăștie, educatoarea încercând să-I prindă.
Jocul exersează deprinderile de interpretare a mersului melodic ascendant și descendent.
Jocul se poate desfășura sub forma dialogului muzical sau cu mișcări ce sugerează înălțimile sonore. Copiii sunt pe rând “povestitori” sau personajul principal, “melcul”.
Copiii sunt așezați în cerc. Pe primele versuri se bate din palme și din picioare, apoi copiii se prind de mânuțe, învârtindu-se în horă. La reluarea jocului, se schimbă direcția de mers.
În acest joc protagoniștii sunt așezați în cerc, pe covor.
La cuvintele “Pic, pic, pic”, copiii bat ușor cu degetele în podea marcând astfel picăturile de ploaie și sunetele joase ca înălțime.
O altă variant a jocului este aceea a alegerii câtorva copii-ca picături de ploaie. La cuvintele”Pic, pic, pic” copii aleși bat din palme.
Jocul se repetă cu schimbarea rolurilor.
La un semnal voinicii toboșari se adună și pornesc în marș cântând; apoi se opresc în linie pe două rânduri, la semnul (x) indicat pe partitură toboșarii bat în tobițe, ceilalți cântă și bat din palme în ritm corespunzător.
ANEXE II.
Proiect de activitate muzicală
Nivel: II (grupa mare)
Denumirea activității: Educație muzicală
Tema activității: „andante” (rar), „alegro” (repede, „moderato” (potrivit), „alegreto”(repejor):
Forma de realizare:
a)Audiție: „Primăvara”, de Antonio Vivaldi;
b)Joc muzical: „Cântă ca mine2
Scopul activității:
Dezvoltarea deprinderii de a audia și executa cântece în diferite tempouri: andante, alegro, moderato.
Cunoașterea marilor valori ale creației muzicale naționale și internaționale.
Obiective operaționale:
-să asculte cu atenție bucata muzicală și povestea;
-să diferențieze fragmente din opera ascultată prin descoperirea tempourilor;
-să stabilească partea muzicală ce se adaptează întâmplărilor din poveste;
-să stabilească tempoul (modul cum s-a cântat) și fragmentul poveștii căruia i se potrivește.
Metode și procedee: conversația, demonstrația, povestirea, audiția, exercițiul.
Material didactic: planșe ilustrative, orgă CD-plazer, casetă audio.
Proiect de activitate muzicală
Nivel: II.
Denumirea activității: Educație muzicală
Tema activității:
Formarea deprinderilor armonico-polifonice la preșcolari;
Consolidarea deprinderii de interpretare expresivă a cântecului.
Forma de realizare :
Transmitere cântec „Cu primăvara ne jucăm”, muzică și versuri de Adriana Codreanu;
„Ascunde melodia”-joc muzical.
Scopul activității:
Dezvoltarea deprinderilor armonico-polifonice elementare la copii.
Obiective operaționale:
-să intoneze cântece având o poziție corectă în timpul cântării în vedrerea realizării respirației costo-diafragmate și a emiterii sunetelor în mod corect;
-să-și însușească și să reproducă corect linia ritmico-melodică a noului cântec;
-să precizeze caracterul cântecelor „Cu primăvara ne jucăm”, „Ecoul”, „Ghiocelul și florile”, Păsărica-n timpul iernii”;
-să reproducă cântecele la semnalul educatoarei;
-să cânte pe grupe, în dialog sau în lanț, cu solist în cor.
Metode și procedee: demonstrația, explicația, conversația, exercițiul, audiția, ghicitoare.
Material didactic: planșe ce ilustrează conținutul căntecului ce se predă.
Durata: 30 minute.
BIBLIOGRAFIE
VIOREL BÂRLEANU, Vesel, soarele răsare!-culegere de cântece pentru copii, Editura tehnică, Editura Spiru Haret, 1994.
PETRE ȚIPORDEI, Culegere de cântece și jocuri pentru preșcolari, Editura Didactică și pedagogică, București, 1976.
Proiect de activitate muzicală
Nivel: II (grupa mare)
Denumirea activității: educație muzicală
Tema activității:
Dezvoltarea simțului ritmic prin formarea deprinderii de aexecuta și a intui sunete cu durate de pătrimi.
Forma de realizare:
Exerciții ritmice cu pătrime ( ) în recitativ și formule ritmico-melodice din cântece cunoscute;
Reactualizarea cântecului „Ploaia”.
Scopul activității:For,area capacității de a percepe și reproduce sunete cu durate de pătrimi.
Obiective operaționale:
-să precizeze silabele cu un timp de pătrime într-un recitativ sau formulă melodică;
-să marcheze durata odată cu educatoarea;
-să producă corect, expresiv și omogen cântecele, respectând poziția corectă în timpul cântării, tonul, semnalul de început și sfârșit, respirația în cânt.
Strategii didactice:
Metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, observarea.
Durata:35 minute.
BIBLIOGRAFIE
Culegere de cântece și jocuri pentru preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valoarea Formativa A Educatiei Muzicale In Gradinita (ID: 160994)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.