Valoarea Adăugată Adusă Auditului Intern ÎN

VALOAREA ADĂUGATĂ ADUSĂ AUDITULUI INTERN ÎN
CADRUL INSTITUȚIILOR PUBLICE

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR

IIA – Institutul Auditorilor Interni

CIA – Auditor Intern Certificat

IFACI – Institutul Francez al Auditorilor și Consultanților Interni

NAO – Național Audit Office

AAIR – Asociația Auditorilor Interni din România

CAPI – Comitetul pentru Audit Public Intern

UCAAPI – Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern

MFP – Ministerul Finanțelor Publice

CAFR – Camera Auditorilor Financiari din România

CLC – Chestionar de luare la cunoștință

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

Figură 1.1. Elementele cadrului de referință

Tabelul nr. 1.1. Caracteristicile funcției de audit

Figura nr.1.2. Sursa IFACI

Figura nr. 1.3. Obiectivele auditului intern și sfera de activitate

Figura nr. 1.4. Sfera auditului intern

Tabelul nr. 1.2. Tipurile de audit

Figura nr. 2.1. Factori care își pun amprenta asupra calității valorii adăugate de auditorii interni, organizaților lor

Figura nr. 2.2. Factori determinanți în furnizarea de valoare adăugată

Figura nr. 2.3. Reguli generale, pe care auditorii interni trebuie să le respecte pentru a-și aduce aportul la progresul organizației

Tabelul nr. 2.1. Metode calitative și cantitative de măsurare a performanței

ABSTRACT

Introducing internal audit activity represents a watershed in the evolution of organizations experienced the most significant within the public reprezentad a step of major importance to the introduction and development of performance management in public institutions, without taking into account their subject activity. Private organizations are built on interest of a group of investors, providing sufficient and effective means of assessing and providing organizational performance and intervention for slippage from targets.

Much of the public institutions are bureaucratic structures with a low level of the organizational feedback. In this respect, the initial favorable conditions are created for such organizations to evolve in the direction of their existence becomes an end in itself, despite the declared noble mission, to serve the public interest. Introducing the audit is important step that marks the changing means of assessing public organization in terms of performance.

A first step is the criterion for assessing public organizations was represented by how they serve the "public" and private organizations pursue only profit. Because serving the public beyond the ambiguities in finding beneficiary and quality performance is too high to justify in principle any expenses and to prevent real and objective analysis on the effectiveness of the audit setting. In general wants to audit represent a contribution to complement the variety of means by which the manager can benefit from competent and objective opinion on the level of performance achieved and the risks encountered and managed to fulfill the objectives, using appropriate and effective resources available.

  Public Internal Audit has generated great enthusiasm among managers, although ativitatii is a general purpose. Said otherwise quiescent, first pacticieni of internal audit activity had to pay a "substantial" for aparritia and implementation of the new. They met in various cases, some notorious, unease and even sanction, after the presentation of the audit report to the manager, the inevitable issues arising uncomfortable but relevant for a better development of the institution's activity.

Public Internal Audit consists of a distinct structure, framed by professionals specializing in auditing key aspects of public institutions.

Expectations regarding the outcome of the audit team's efforts can not be matched by individual efforts of a manager, however multilateral prepared and well-intentioned it may be.

The most common responses were the protection of leadership that sought the auditor to come under the control of or, aiming thereby limiting its investigations, more so in the assertion of objectivity in the act of evaluation. A broader range of development should be discouraged by all mdalitatile because it has the power to cancel all valences this new institution of internal audit.

Public Internal Audit does not want to replace the driver with much less responsibility in making it to implement an effective system of internal control. Highlighting the risks facing the organization, audit wants a modern management approach, forecast, scientifically, against reactive-intuitive management which unfortunately is widespread, particularly in public Hibernation. An important requirement is that the audit really contribute to creating the context for achieving performance, not to become a new way to enhance and expand bureaucracy.

Audit has become a major obsession for modern managers, and should not percepus and promoted as a means of strengthening sophisticated "control" risks induced expression of control obsession is "a force that gives substance bureaucratic structures, explaining also the almost instinctive attraction to them, if this is the control. "

The term of added value is used in the IIA to develop standards on internal audit concepts, there are several ways to assess it. Value added is easily established by analyzing production processes, it is more obvious than in other situations.

Value added is provided by improving opportunities to achieve organizational objectives, identifying operational improvements and / or reducing risk exposure through both assurance engagements and through advisory missions.

Given the exposed briefly on the role and the place it occupies the internal audit activity across the whole public sector, it appears especially emphasized the importance of sound and especially the exercise of the internal audit activity in the an institution with special responsibilities in the public administration reform.

INTRODUCERE

Activitatea de auditului public intern reprezintă, un moment decisiv în evoluția organizațiilor, resimțindu-se mai semnificativ în cadrul celor publice, reprezentând o etapă de o importanță majoră în introducerea și dezvoltarea managementului performant în instituțiile publice, neluându-se în considerare obiectul lor de activitate. Organizațiile private, sunt construite pe interesul unui grup de investitori, dispunând de suficiente și eficiente mijloace de evaluare și asigurare a performanței organizaționale, dar și de intervenție în cazul derapajelor de la obiective.

O mare parte din instituțiile publice sunt structuri birocratice cu un nivel redus al feed-back-ului organizațional. În acest sens, sunt create condițiile inițiale favorabile ca astfel de organizații să evolueze în direcția în care existența lor să devină un scop în sine, în ciuda misiunii nobile declarate, de a sluji interesul public. Introducerea auditului este pasul important ce marchează și schimbarea mijlocul de evaluare a organizației publice din perspectiva performanței.

Un prim pas este criteriul de apreciere a organizațiilor publice care era reprezentat de modul în care acestea deservesc „publicul”, iar organizațiile private urmăresc doar profitul. Cauza deservirii publicului, dincolo de ambiguitățile în aflarea beneficiarului și a calității prestației, este mult prea înaltă pentru a justifica în principiu orice cheltuieli și a nu permite analize reale și obiective privind eficiența constituirea auditului. În general se dorește a auditul să reprezinte o contribuție la completarea varietății de mijloace prin care managerul să poată beneficia de o opinie obiectivă și competentă privind nivelul de performanță atins precum și de riscurile întâlnite și gestionate pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, prin utilizarea adecvată și eficientă a resurselor puse la dispoziție.

Auditul public intern nu a generat un entuziasm deosebit printre manageri, deși scopul activității este unul generos. Altfel spus, primii practicieni ai activității de audit public intern au fost nevoiți să plătească un preț „substanțial” pentru apariția și implementarea noului. Aceștia s-au întâlnit în diferite cazuri, unele de notorietate, cu neplăcerea și chiar sancțiunea, după prezentarea raportului de audit către manager, din care reieșea inevitabil aspecte incomode, dar relevante pentru o mai bună desfășurare a activității instituției.

Auditul public intern este constituit dintr-o structură distinctă, încadrată cu profesioniști specializați în auditarea principalelor aspecte ce țin de activitatea instituției publice.

Așteptările din partea echipei de auditori privind rezultatul eforturilor depuse nu poată fi egalat de strădaniile individuale ale unui manager, oricât de multilateral, pregătit și de bine intenționat ar fi acesta.

Cele mai întâlnite reacții de protecție ale conducerii au fost cele prin care se urmărea ca auditorul să intre sub controlul total al său, urmărindu-se în acest fel limitarea în investigațiile sale, cu atât mai mult în afirmarea obiectivității în actul de evaluare. O astfel de evoluție trebuie descurajată prin toate modalitățile, deoarece are puterea de a anula în totalitate valențele acestei noi instituții a auditului public intern.

Auditul public intern nu dorește să-l înlocuiască pe conducător cu atât mai puțin în luarea răspunderii acestuia în implementarea unui sistem eficace de control intern. Scoțând în evidență riscurile cu care se confruntă organizația, auditul dorește abordarea unui management modern, previzional, fundamentat științific, în contradictoriu cu managementul reactiv intuitiv care, din păcate, este răspândit, în mod deosebit în instituțiile publice. O cerință importantă este ca auditul să contribuie cu adevărat la crearea contextului favorabil obținerii performanței, pentru a nu deveni o nouă cale de a consolida și extinde birocrația.

Auditul a devenit o obsesie majoră pentru managerii moderni, și nu trebuie perceput și promovat ca un mijloc sofisticat de întărire a „controlului”, riscurile induse de manifestarea obsesiei controlului reprezintă „o forță ce conferă substanță structurilor birocratice, explicând totodată și atracția aproape instinctivă pentru ele, atunci aceasta este cea a controlului”.

Termenul de valoare adăugată este folosit în cadrul standardelor IIA pentru dezvoltarea conceptelor privind auditul intern, existând mai multe modalități de evaluare a acesteia. Valoarea adăugată este mai ușor de stabilit prin analiza proceselor de producție, deoarece este mai evidentă decât în alte situații.

Valoare adăugată este furnizată prin oportunitățile de îmbunătățire pentru atingerea obiectivelor organizaționale, identificarea îmbunătățirii operaționale și/sau reducerea expunerii la risc atât prin misiuni de asigurare cât și prin misiuni de consiliere.

Având în vedere cele expuse pe scurt, referitor la rolul și locul pe care–l ocupă activitatea de audit intern la nivelul întregului sector public, reiese cu atât mai mult în evidență importanța unei bune organizări și mai ales exercitări a activității de audit intern în cadrul unei instituții cu responsabilități deosebite în cadrul reformei administrației publice.

MOTIVAȚIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Activitatea de audit intern a suferit o creștere continuă, motiv pentru care s-a simțit nevoia de a se organiza și de a se standardiza, așa s-a constituit Institutul Auditorilor Interni (IIA) în anul 1941 în Florida Statele Unite ale Americii, institut care a fost recunoscut pe plan internațional. În anul 1951 aderă și Marea Britaniei fiind urmată de Suedia, Norvegia, Danemarca și alte state. În prezent acest institut (IIA) are afiliat peste 90 de institute naționale ale auditorilor interni și membri din peste 120 de țări care au obținut certificate de auditori interni (CIA) pe baza unor examene profesionale.

În România în perioada economiei planificate entitățile erau obișnuite cu un sistem în care Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice și alte organisme de control extern veneau sistematic pentru realizarea unor contrștere continuă, motiv pentru care s-a simțit nevoia de a se organiza și de a se standardiza, așa s-a constituit Institutul Auditorilor Interni (IIA) în anul 1941 în Florida Statele Unite ale Americii, institut care a fost recunoscut pe plan internațional. În anul 1951 aderă și Marea Britaniei fiind urmată de Suedia, Norvegia, Danemarca și alte state. În prezent acest institut (IIA) are afiliat peste 90 de institute naționale ale auditorilor interni și membri din peste 120 de țări care au obținut certificate de auditori interni (CIA) pe baza unor examene profesionale.

În România în perioada economiei planificate entitățile erau obișnuite cu un sistem în care Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice și alte organisme de control extern veneau sistematic pentru realizarea unor controale de fond privind propria activitate.

Funcția de audit intern a cunoscut o apreciere și o recunoaștere sporită, ceea ce a determinat necesitatea sporirii numărului de specialiști în audit intern în cadrul unui mediu complex, aflat într-un continuu trend ascendent, punându-I în dificultate pe managerii în conducerea entităților, în consecință, gestionarea tuturor aspectelor ce derivă din viața practică capătă un caracter previzionat și determină majorarea caracterului indispensabil al unui serviciu de audit intern, care treptat trebuie să se afle în cadrul fiecărei entități.

Dezvoltarea care se simte la nivelul funcției de audit este un argument major în cadrul entităților mari și mijlocii, de aceea putem confirma că serviciile de audit intern trebuie plasate la nivelul cel mai înalt din entitate, fiind sub directă subordonare a managerului general și deținând o pondere ridicată a creditului acordat recomandărilor sale. Putem spune că auditul intern deține o semnificație mai aparte în comparație cu simplul control de conformitate, raportându-se la un sistem referențial stabilit, deci el poate fi privit și ca un audit de eficacitate, aducând un plus de valoare muncii de auditor intern.

Abordările conceptuale privind noțiunea de audit intern variază de la cele care pun accentul pe rolul auditului intern în evaluarea controalelor interne (Pickett S.H.K.&Vinten G., 1997), către acele definiții care cuprind cele mai multe dintre funcțiile și rolul auditului intern (Sawyer, L.B., 2003), treptat către sfârșitul secolului 20, auditorii interni asigură consilieri și recomandări pentru managementul general, ajungând să ia parte la procesele de management ale riscului, furnizând recomandări pentru îmbunătățirea acestuia. (Staciokas R.&Rupsys R., 2005)

În prezent, activitatea de audit intern cunoaște o dezvoltare pregnantă, iar interesele pentru criteriul eficienței acestei activități se axează pe aspectele calitative ale vieții economico-financiare specifică entităților juridice și/sau instituțiilor publice.

Falimentele unor mari corporații (2001- Enron, 2003 – Parmalat) și multiplele scandaluri financiare (ca de exemplu, WorldCom, Adelphia, Qwent Communications, Global Crossing) au avut un impact puternic asupra viața corporatistă. Ca urmare imediată la aceste aspecte negative ale economiilor naționale din diferite țări, investitorii au dat curs unor neîncrederi în succesul companiilor și a propriilor investiții. Pentru a putea proteja investitorii și a da curs unei stabilități a unui sistem riguros de control intern s-a aprobat și se pus în aplicare un rol și o nevoie deosebite auditului în general, auditului intern în special.

Varietatea de schimbării care au apărut și-au pus amprenta asupra entităților și a determinat de asemenea o schimbare a rolului auditului intern de la o funcție de apreciere, monitorizare și evaluare, la o funcție care furnizează asigurare, consultanță și asistență pentru management.

Obiectivele temei expuse în lucrarea de față sunt orientate spre:

Scoaterea în evident a contextului în care a apărut și s-a dezvoltat auditul intern, stabilirea dimensiunilor stadiului actual al cunoașterii printr-o abordare de la trecut la prezent, de la internațional la național;

evoluția funcției de audit intern în contextul național al României, pentru a evidenția trăsăturile specifice auditului intern pentru a obține o imagine de ansamblu în ceea ce privește auditul intern.

abordarea conceptelor referitoare la valoarea adăugată a auditului intern, conturarea rolului suprem al auditului intern și anume de a adăuga valoare entității, menționând principalele metode de măsurare a performanțelor realizate pentru a putea ilustra dacă își face bine datoria, respectiv adaugă valoare entității.

Evidențierea stării actuale a auditului intern la nivel național și internațional, ilustrarea practicilor în domeniul auditului intern și a contribuției externalizării auditului, la majorarea calității activităților depuse, conturarea direcțiilor de perfecționare a auditului intern în cadrul instituțiilor publice.

Principalul scop al metodologiei este de a ne ajuta să înțelegem, în termeni cât mai ampli posibili, procedeul de cunoaștere și nu produsele științei. Pentru a putea duce la îndeplinire funcția sa, metodologia cercetării științifice cuprinde:

definirea adecvată a domeniului studiat;

serie de principii și reguli de desfășurare a investigațiilor;

stabilirea instrumentului de lucru pentru culegerea și interpretarea datelor;

strategii de construcție sau reconstrucție teoretică.

În primul capitol întâlnim o sinteză a stadiului actual al cunoașterii și abordările conceptuale și normative în care se desfășoară, la nivel național și internațional, demersurile moderne de audit.

Discursul științific reprezintă o cercetare fundamentală a teoriei și normalizării auditului, având la baza tehnici de cercetare de tip normativ. Aceasta fiind o analiză istorică a conceptului de audit intern, și deasemenea o identificare a organismelor și normelor care au avut un impact semnificativ asupra activității de audit de-a lungul timpului.

În al doilea capitol relatăm o prezentare amănunțită despre procesele creatoare de valoare într-o entitate și furnizarea informațiilor necesare pentru procesele decizionale constituind astfel două aspecte utile ce pun în evidență rolul contabilității în general și cel al managementului în special. Astfel se aduce o importantă contribuție asupra gestiunii dinamice a entităților, putând astfel să răspundă la întrebări fundamentale ce țin de viața economică și practică.

Pentru a putea evidenția elemente supuse cercetării și obținerea de informații cu privire la temă abordată am recurs la utilizarea studiului de caz prezentat în capitolul trei, punând astfel în valoare conceptul la nivelul Centrului zonal Dersca și implicit în cadrul celor nouă Primării.

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND NOȚIUNE DE AUDIT INTERN

1.1.Abordari conceptuale privind notiunea de audit intern

În limba latină întâlnim cuvântul audit – auditare care are semnificația de “a asculta” cuvânt împrumutat și de limba Română și atribuit activității de auditor care s-a realizat în decursul timpului, și care purta și alte denumiri.

În perioada crizei economice din 1929, Statele unite ale americii a dezvoltat activitatea de audit intern renunțând a mai “plăti” sume importante pentru auditorii extern ce realizau analiza conturilor societăților care erau cotate la bursă, care certificau bilanțurile contabile, precum și situațiile financiare anuale.

La sfârșitul crizei economice auditorii interni au demonstrat că activitatea de audit intern a fost eficientă și cu costuri minime, prin tehnicile și instrumentele folosite în activitatea lor în domeniul financiar contabil. Deoarece societățile nu renunțau la serviciile de audit intern sa ajuns la idea de a crea o funcție în interiorul organizațiilor, funcția de auditor intern. O lungă perioadă de timp funcția de auditor intern a purtat conotații financiar contabile datorită originii sale, respective cea de supervizare și certificare a conturilor, bilanțurilor și situațiilor financiare anuale .

Întreprinderile au început să-și organizeze propriile compartimente de audit intern, în special pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din interiorul entității, iar pentru realizarea activității de certificare au apelat în continuare la cabinete de audit extern, care aveau dreptul la o supervizare a activității întreprinderilor.

Activitatea de audit intern a crescut continuu, motiv pentru care aceștia au simțit nevoia de a se organiza și de a se standardiza, așa s-a constituit Institutul Auditorilor Interni (IIA) în anul 1941 în Florida Statele Unite ale Americii, institut care a fost recunoscut pe plan internațional. În anul 1951 aderă și Marea Britaniei fiind urmată de Suedia, Norvegia, Danemarca și alte state. În prezent acest institut (IIA) are afiliat peste 90 de institute naționale ale auditorilor interni și membri din peste 120 de țări care au obținut certificate de auditori interni (CIA) pe baza unor examene profesionale.

În România în perioada economiei planificate entitățile erau obișnuite cu un sistem în care Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice și alte organisme de control extern veneau sistematic pentru realizarea unor controale de fond privind propria activitate.

Rolul Curții de Conturi a României, a Ministerului Finanțelor Publice este acela de a evalua dacă sistemul de control intern implementat de managementul entității este conform, capabil să preîntâmpine sau să stopeze eventualele utilizări incorecte a fondurilor publice alocate și să identifice punctele slabe în gestionarea lor.

În anul 2000 la nivelul țării noastre a fost abordate cu responsabilitate problema implementării activității de audit intern care este alcătuită în mare măsură de principiile generale de bună practică acceptate pe plan internațional precum și în Uniunea Europeană. Modalitatea în care se transpune în sistem de control intern și management este specifică fiecărei țări ținând cont de condițiile administrative, legislative și constituționale.

Se confirmă din ce în ce mai mult situarea serviciilor de audit intern la nivelul cel mai înalt din entitate, deoarece pe de o parte ele sunt direct subordonate managerului general, iar pe de altă parte se constată o creștere a creditului acordat recomandărilor sale, apreciindu-se că auditul intern înseamnă mai mult decât un simplu control de conformitate raportat la un sistem referențial stabilit, mai exact el poate fi privit și din perspectiva unui audit de eficacitate ceea ce aduce un plus de valoare muncii de audit intern.

Auditul intern nu poate da un certificat că toate activitățile sunt protejate sau că nu există disfuncții, din singurul motiv important – relativitatea controlului intern – care este obiectul său de activitate. Auditorii interni evaluează sistemul de control intern al entității și dau o asigurare rezonabilă managementului general referitoare la funcționalitatea acestuia. Auditul intern desfășoară activități specifice, fiind perceput de management ca o activitate de o importanță deosebită, ajutând managementul să gestioneze activitățile întreprinderii și nu să certifice situațiile financiare anuale.

Definițiile auditului intern variază de la cele care pun accentul pe rolul auditului intern în evaluarea controalelor interne (Pickett S.H.K.&Vinten G., 1997), către acele definiții care cuprind cele mai multe dintre funcțiile și rolul auditului intern (Sawyer, L.B., 2003), treptat către sfârșitul secolului 20, auditorii interni asigură consilieri și recomandări pentru managementul general, ajungând să ia parte la procesele de management ale riscului, furnizând recomandări pentru îmbunătățirea acestuia. (Staciokas R.&Rupsys R., 2005). Apelând la revizuirea literaturii internaționale dedicate auditului intern, identificăm lucrările unor specialiști ca și Stacey N.A.H. (1954), Littleton A. (1981) și Brown R. (1968) care și-au dedicat atenția auditului. O contribuție deosebit de importantă în cercetarea dedicată auditului a avut-o specialistul Mattews D. (2006) cu lucrarea sa,” A history of auditing the changing audit process în Britain from the nineteenth century to the present day.” (O istorie de auditare a procesului de audit schimbare în Marea Britanie din secolul al XIX-lea până în prezent).

În prezent, domeniul auditului intern cunoaște o dezvoltare pregnantă, iar interesele pentru criteriul eficienței acestei activități vizează în principal aspectele calitative ale vieții economico-financiare specifică entităților juridice și/sau instituțiilor publice. Falimentele unor mari corporații (2001- Enron, 2003 – Parmalat) și multiplele scandaluri financiare (ca de exemplu, WorldCom, Adelphia, Qwent Communications, Global Crossing) au afectat puternic viața corporatistă. Ca repercusiune imediată la aceste aspecte negative ale economiilor naționale din diferite țări, investitorii au început să-și manifeste neîncrederea în succesul companiilor și a propriilor investiții. În vederea protejării investitorilor și stabilirii unui sistem riguros de control intern s-a acordat și se atribuie un rol și o necesitate deosebit auditului în general, auditului intern în special. Dinamica schimbărilor care și-au pus amprenta asupra entităților a determinat de asemenea o schimbare a rolului auditului intern de la o funcție de apreciere, monitorizare și evaluare, către o funcție care furnizează asigurare, consultanță și asistență pentru management. (Davies, M., 2001) Practicienii auditului intern sunt consultați de managerii entităților, în vederea formulării celor mai pertinente decizii (Sawyer L.B., 1991).

1.2. Evoluția auditului intern

În 1941, J.B. Thurston, primul președinte al Institutului Internațional al Auditorilor Interni, preconizează o creștere strălucită a activității de audit intern fiind transpusă în “asistența managerială”. În 1991, Joseph J. Mossis- președintele Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanie, preia același concept, dar în termeni mult mai exacți: “este clar pentru cei care lucrează în cadrul funcției de Audit Intern că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hățurile controlului intern”.

Auditorii interni sesizează o evoluție majoră a acestei activități, fiind pe înțelesul tuturor, evitând confuzii și disfuncții ce pot apărea, astfel obiectivele auditului sunt realizate, iar activitatea de audit intern facilitatea de management.

Existând un sistem de control intern formalizat, organizat, obiectivele auditului intern sunt atinse, prin: standarde și norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice susținând astfel profesia de audit.

Profesia de audit intern își are bazele pe un cadru de referință flexibil, știut în întreaga lume, ce se adaptează ușor la particularitățile legislative și la reglementările fiecărei țări, respectând astfel regulilor specifice ce guvernează anumite sectoare de activitate și cultura organizației respective.

Cadrul de referință al auditului intern cuprinde elementele evidențiate în figura 1.1.:

Figură 2.1. Elementele cadrului de referință

Cunoscând elementele cadrului de referințe putem oferi organizațiilor și organismelor de reglementare o certitudine privind nivelul superior de profesionalism al auditorilor interni. Neaplicarea acestora nu însemnă doar nerespectare a profesiei ci și necredibilitatea și ineficienta auditorului intern.

Un grad superior de valoare poate fi adus organizațiilor de auditori ce desfășoară o activitate sistematică și metodică.

Organizarea funcției de audit intern în cadrul entităților impune luarea în considerație a următoarelor caracteristici evidențiate în tabelul nr. 1.1.:

Activitatea de audit intern este calea mijlocitoare în atingerea obiectivelor în cadrul entităților realizând un proces de audit organizat îndreptat spre performanță controlului și proceselor de conducere în anumite perioade de timp.

1.3. Organizarea auditului public intern la nivel internațional/național

Uniunea Europeană nu are un organism propriu de audit public intern, țările membre sunt afiliate la Institutul Auditorilor Interni.

Standardele de audit public intern editate de grupul de studiu din Australia este format din standardele de calificare și standardele de funcționare, acestea fiind complete cu standardele de implementare, notate cu litera A (asigurare) și C (consiliere). Standardele au fost editate în limba engleză deoarece traducerea lor, indiferent de fidelitatea acesteia er imposibilă redactare cu claritate a conținutului precizărilor standardelor existând diferențe lingvistice și de cultura organizațională și națională specifice fiecărei națiuni.

Există țări (Suedia, Norvegia, Danemarca) care pentru a evita aceste riscuri, au evitat traducerea standardele de audit intern folosindu-le pe cele originale, în limba engleză, începând cu data acceptării și a introducerii lor, respectiv anul 1951. IFACI a elaborat în anul 1999, în Franța, Norme profesionale ale auditului intern, incluzând modalități practice de aplicare și punere în practică, pentru auditorii interni, fiind acceptate ca „bună practică recunoscută în domeniu”.

Aceste modalitățile practice de aplicare propuse de IFACI nu sunt considerate standarde, ele fiind percepute ca idei practice în vederea aplicării acestora, auditorii confirmând că sunt răspunsuri pertinente la problemele ce apar în activitatea de practică.

În anii 60 funcția de audit se dezvoltă în Franța având la bază originile sale de control contabil, originalitatea și particularitățile acestei funcții prind contur la începutul anilor 80, fiind influențat de rolul Institutul Francez al Auditorilor și Consultanților Interni (IFACI), institut fondat în 1965 sub un statut de asociație, având aproximativ 3000 de membri, reprezentând 700 de întreprinderi și organizații din sectorul public și privat. Urmând ca cele mai semnificative contribuții la evoluția auditului intern să fie aduse de școala și practică franceză în domeniu.

Franța nu a fost singura țară în care IFACI a avut un rol semnificativ asupra înțelesului și locului auditului intern, poziționarea funcției de audit în cadrul autorităților publice, observându-se astfel că practicienii auditului intern au devenit specialiști cu experiență crescând gradul de încredere în rapoartele de audit.

Diversitatea pregătirilor profesionale, a profilelor, a crescut în mod accelerat atrăgând experți datorită evoluției funcției și a competenței profesioniștilor.

IFACI este organismul însărcinat în a reprezenta profesiunea de audit intern, de susținere a dezvoltării ei și de a servi auditorii interni.

Așa cum reiese din figura 1.2., pentru a-și realiza obiectivele misiunii sale, Institutul Francez al auditorilor și Consultanților Interni are în vedere:

Figura nr.1.2. Sursa IFACI

În Marea Britanie, Oficiul Național de Audit (Național Audit Office-NAO) instituția supremă de audit a Marii Britanii, a fost organizată în structura actuală în anul 1983, în baza Legii Auditului Național.

În România în cadrul AAIR (Asociația Auditorilor Interni din România) există preocupări și opinii contradictorii în privința manierei de adoptare a Standardelor de audit intern, unele opinii acreditând ideea adoptării standardelor de audit intern ale SUA ca standarde naționale, după altele să se realizeze o traducere avizată de IIA din SUA.

La noi în țară au fost elaborate Normele generale privind exercitarea auditului public intern care reprezintă manualul de audit intern în temeiul cărora entitățile publice și-au elaborat norme specifice, proprii, de exercitare a auditului intern.

Inițial auditul intern s-a născut din practica întreprinderilor multinaționale, apoi a fost transferat și celor naționale, după care a fost asimilat de administrație. (Jaques Renard, 2002). În România auditul intern este impus instituțiilor publice și structurilor

Asimilate acestora și recomandat entităților din sectorul privat. (M.Ghiță, 2004).

Implementarea planului de acțiune al noului sistem a presupus parcurgerea mai multor etape:

Crearea cadrului normativ și procedural pentru exercitarea auditului intern (2002)

Construcția instituțională, respectiv reorganizarea vechilor structuri de control intern (2003)

Pregătirea profesională prin formarea de bază care a cuprins întreg personalul care lucra la acel moment în auditul intern (2003-2004)

Consolidarea activității de audit intern (2005)

Organizarea auditului public intern

Auditul public intern conform normelor în vigoare este organizat astfel:

CAPI- Comitetul pentru Audit Public Intern

UCAAPI- Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern

Compartimentele de audit public intern din entitățile publice

CAPI se înființează pe lângă UCAPI pentru auditul public intern care este constituită în cadrul Ministerului Finanțelor publice și este formată din 11 membri astfel:

Președintele Camerei Auditorilor Financiari din România

Profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern -2 persoane

Specialiști cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern -3 persoane

Director general al UCAAPI

Experți din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publică, juridică, sisteme de informație – 4 persoane

Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern s-a înființat în cadrul MinisteruluI Finanțelor Publice, în subordinea directă a ministerului. UCAAPI este condusă de un director general numit de ministrul finanțelor publice, cu avizul CAPI.

Obiectivele auditului intern și sfera de activitate

Obiectivele auditului intern ne sunt prezentate în figura nr. 1.3. dupa cum urmează:

Figura nr. 1.3.Obiectivele auditului intern și sfera de activitate

Sfera auditului intern în sectorul public cuprinde elementele evidențiate în figura nr. 1.4.:

Figura nr. 1.4. Sfera auditului intern

Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entitățile economice din sectorul public vor avea la bază un cadru comun elaborat de Ministerul Finanțelor Publice (MFP) și Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR).

Tipurile de audit:

În țara noastră legea prevede următoarele tipuri de audit: audit de sistem, audit de performanță, și auditul de conformitate, descrise în tabelul următor:

CAPITOLUL II. VALOAREA ADĂUGATĂ AUDITULUI INTERN

2.1. Noțiunea de valoare adăugată

Institutul Auditorilor Interni din Sua (IIA) definesc conceptual de valoare ca fiind acea valoare furnizată de auditul intern prin recomandări care contribuie la îmbunătățirea posibilităților de îndeplinire a obiectivelor organizației, identificând modificările operaționale care trebuie realizate, și contribuind, în același timp, la reducerea expunerii organizației la diferitele categorii de riscuri, atât prin misiunea de asigurare, cât și de consultanță. Același organism profesional definește auditul intern, ca fiind o activitate de asigurare și consultanță, independentă și obiectivă, destinată să adauge valoare și să contribuie la îmbunătățirea operațiunilor organizației.

Conturarea abordării conceptuale referitor la valoarea adăugată a auditului intern, sublinierea rolului suprem al auditul intern și anume de a adăuga plus valoare entității prin recomandările pe care le formulează.

Termenul de valoare adăugată este folosit în cadrul standardelor IIA pentru dezvoltarea conceptelor privind auditul intern, existând mai multe modalități de evaluare a acesteia. Valoarea adăugată este mai ușor de stabilit prin analiza proceselor de producție, deoarece este mai evidentă decât în alte situații.

Auditul intern este implementat prin aplicarea standardelor de audit intern recunoscute internațional.

Auditul intern este recunoscut și acceptat pe plan internațional cu ajutorul standardelor IIA, oferind un cadru necesar ce garantează aplicarea celor mai bune practice în domeniu.

Calitatea activității de audit este influențată de următoarele variabile: sectorul de activitate unde este practicat auditul intern, entitatea în cadrul căreia este situat auditul și activitatea de audit. (Macre Elizabeth, 2010).

Valoarea pe care funcția de audit intern o adăugă presupune modalități concrete și criterii de măsurare a acesteia în funcție de indicatorii de performanță ce permit examinarea activității auditorilor interni și reprezintă un factor important pentru succesul entității.

În aceste condiții pe fondul unui acțiuni economice aflate într-o continuă modificare nu este lipsită de interes luarea în considerare a principii și reguli care guvernează organizația, sistemul contabil al unei entități cu accent asupra audit intern, a evoluției funcției de audit intern în contextul național al României, pentru a evidenția trăsături specifice și a obține o imagine de ansamblu a ceea ce privește auditul intern.

În România era simțită necesitatea auditului în viața economico-socială, doar că modul de implementare a fost realizat în pripă, adoptându-se mai întâi termenul de audit și apoi procesul în sine.

Plusvaloarea muncii de audit constituie un mijloc de comunicare cu managementul entității auditate, nu doar recomandările, concluziile său raportul său.

Valoarea auditului intern este reprezentată de capacitatea sa de a îmbunătăți sistemul de control intern al entității.

O definiție privind valoarea adăugată general acceptată nu există, există diferențe semnificative privind valoarea adăugată de la o entitate la alta. (Roth.J., 2002) spune că o parte din auditorii interni practicieni consideră că putem vorbi despre valoare adăugată, doar atunci când auditul intern ajută managementul să-și îmbunătățească afacerile spre deosebire de cazul auditului de conformitate, care doar verifică conformitatea cu anumite politici și proceduri, în același timp pentru alți specialiști este valabil exact cazul opus.

Un alt specialist, Walz A., consideră surprinzător faptul că, „în această etapă de evoluție a funcției de audit intern, totuși, identificăm auditori interni care au puține cunoștințe asupra conceptului de valoare adăugată și asupra modalităților prin care aceasta poate fi furnizată”.

Acești auditori interni consideră că funcția de audit în fața unor analize critice este imună putând determina diminuarea importanței acesteia, chiar și externalizarea totală.

Walz A. apreciază acest raționament naiv, îngust în ciudă faptului că managementul nu a acordat o atenție sporită valorii auditului intern, putând schimba situația mai devreme sau mai târziu.

Este primordial ca practicienii auditului intern să găsească metode de evidență a valorii adusă entității, îmbunătățind astfel operațiunile și tranzacțiile. În cazul unei nereușite aceștia ar putea spori riscul să fi percepuți de managerii ca „consumători de resurse”.

Este evidentă modalitatea dificilă prin care se poate găsi acea abordare conceptuală a valorii adăugate, care să fie pe plan global acceptată, și care să se potrivească fiecărei organizații, indiferent de mediul economic, social și cultural al organizației. Aceste diferențe sunt determinate și de discrepanțele, pe care însăși funcția de audit intern le comportă de la o țară la alta, precum și de la o organizație la alta. Influența condițiilor specifice ale fiecărei organizații (cultura organizațională, mediului economic, financiară și social) este, cu adevărat, semnificativă. În acest context, ne putem confrunta cu situații în care anumite practici de audit intern pot fi considerate ca furnizori de valoare adăugată pentru organizație, în timp ce, aceleași practici, pentru alte organizații pot fi considerate ca fiind doar consumatoare de resurse.

Campbell M. consideră că departamentele de audit intern au noi oportunități, ca urmare a legii Sarbanes-Oxley din 2002, să furnizeze mult mai mult valoarea organizațiilor în care activează.

Pentru a-și demonstra relevanța și pertinența, în contextul unei organizații, un departament de audit intern trebuie să aibă posibilitatea de „a-și îndeplini rolul strategic pe care îl are, pentru a situa organizațiile în cadrul cărora activează, pe o poziție net superioară, furnizând valoarea reală acționarilor și managementului organizațiilor.” Aceiași specialiști concluzionează că departamentele de audit intern trebuie să adopte o abordare centrată pe clientul auditului, urmărind furnizarea de valoare și încercând să mențină un dialog continuu cu toate subunitățile din cadrul organizației.

În anul 2003, IIA a condus un studiu „Valoarea adăugată a serviciilor de Audit Intern” (Value Added Services of Internal Auditing), iar rezultatele acestui studiu au arătat că, peste 52% dintre respondenții la studiu au fost nevoiți să adopte schimbări semnificative în practica auditului intern, pentru a adăuga mai multă valoare organizațiilor lor. Dintre aceiași respondenți, 95% au încercat să obțină un feedback scris sau verbal din partea părților interesate din cadrul organizației. Întrebarea care se pune este „dacă ne putem baza în totalitate pe viziunea acestora?”.

Nu trebuie să uităm faptul că, acestea (părțile interesate din cadrul organizației) nu sunt în totalitate conștiente asupra responsabilităților auditului intern. Considerăm că auditorii interni au un rol deosebit de important în lămurirea expectanțelor pe care aceste părți interesate le au cu privire la modul în care auditul intern adaugă valoare organizației. Astfel, identificăm un nou aspect relevant al responsabilității auditorilor interni, acela de a reuși să transmită mesajul clar al esenței auditului intern și asemenea, care ar putea fi cele mai bune rezultate, ce ar putea fi așteptate, realmente, de la funcția de audit intern.

Putem observa o diversitate de abordări conceptuale privind noțiunea de valoare adăugată din multitudinea de lucrări de specialitate întâlnite, diferențele fiind evidențiate de particularitățile fiecărei organizații în parte.

2.2 Factorii determinanți ai valorii adăugate

Având o multitudine de factori ce ar putea avea efect semnificativ asupra calității valorii adăugate adusă de auditorii interni prin activitatea ce au realizat, poate apărea o problematică delicată în cea ce privește contextul valorii adăugate.

Acestea sunt prezentate în următoarea figură, figura nr. 2.1

Figura nr. 2.1. Factori care își pun amprenta asupra calității valorii adăugate de auditorii interni, organizaților lor.

O altă paletă de factori determinanți în furnizarea de valoare adăugată este prezentată în figura nr. 2.2.:

Figura nr. 2.2. Factori determinanți în furnizarea de valoare adăugată

Cercetând mai bine de 10 ani Roth J. Identifică patru factori cu o amprentă deosebită asupra calității valorii adăugate la nivelul organizației.

Analizând factorii, Roth J., a pus bazele unui profil al departamentului de audit intern ce poate aduce un „plus” de valoarea adăugată oferind astfel un prețios sprijin practicienilor de audit intern, furnizându-le idei ce pot fi puse inn aplicare în propriile lor departamente de audit, idei care duse la îndeplinire aduc un plus de valoare organizațiilor.

Considerăm relevant să le prezentăm, în cele ce urmează:

Creșterea experienței personalului din departamentul de audit;

Un mediu de muncă provocator;

Alinierea din punct de vedere organizațional;

Realizarea unei evaluări a riscurilor de calitate și în timp util;

Abordarea materială a serviciilor de audit;

2.3. Modalități de creștere a valorii adăugate de către auditul intern

Conceptul de valoare adăugată este cu adevărat dificil de definit, determinarea modalităților prin care auditorii interni ar putea aduce un plus de valoare organizațiilor este cu adevărat o problemă dificilă supusă cercetării.

În ciuda multitudinii de modalități de abordare a mijloacelor de creștere a valorii adăugate, putem lua în considerare câteva elemente comune pentru a aduce îmbunătățiri la valoarea adăugată.

Pornind de la definiția auditului intern promulgată de IIA în 1999 putem identifica câteva elemente comune, „auditul intern ajută organizația la îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și disciplinată în cadrul evaluării și îmbunătățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control și guvernare”.

Revizuind literatura interbelică de specialitate identificăm câteva modalități de majorare a valorii adăugate de către departamentul de audit intern identificate de către Stern G. M.:

Auditorul trebuie să devină un catalizator al schimbărilor;

Auditorul trebuie să realizeze un audit deschis colaborării;

Utilizarea autoevaluărilor pentru a încuraja creșterea calității;

Angajarea în poziția de auditor, a unor persoane cu experiență vastă în afaceri;

Concentrarea pe riscul afacerii;

Dorința de a crește profiturile organizației;

Abordarea domeniilor problematice;

Alinierea la dorințele clientului de audit:

Conducerea unui audit cu caracter preventiv:

Contribuția la reducerea costurilor cu auditul extern;

Plasarea auditorilor interni în cadrul misiunilor speciale:

Furnizarea rapidă a raportului de audit;

Acesta fiind caracterizat și de următoarele calități ce fac obiectul creării valorii adăugate:

Nu trebuie să fie susceptibil de confuzii și neînțelegeri;

Se interzice utilizarea unui ton ofensiv;

Este necesară exprimarea constatărilor într-o formă corectă și concisă;

Recomandările trebuie să fie exprimate după fiecare constatare;

Riscurile și deficiențele controlului intern trebuie să fie clar exprimate, astfel încât managementul și comitetul de audit să le poată identifica ușor, având posibilitatea unei acțiuni rapide;

Utilizarea sistemului de scriere SMART în redactarea raportului de audit asigură o creștere semnificativă a calității valorii adăugate de audit intern: Specific (specific), Measurable (măsurabil), Action-oriented (posibil de atins), Risk (realist), Timed (definit în timp);

Este necesar ca auditorul să fie specific, astfel încât să nu se lase loc de interpretări ale utilizatorilor, mai mult decât este intenția autorului raportului de audit.

Putem concluziona că diversitatea abordării conceptelor privind valoarea adăugată este mărginită de reguli generale care conduc la progresul organizației, sunt prezentate în figură nr. 2.3.:

Figura nr. 2.3. Reguli generale, pe care auditorii interni trebuie să le respecte pentru a-și aduce aportul la progresul organizației

Comunicarea rezultatelor către conducere și comitetele de audit reprezintă un element semnificativ în cadrul procedurii de valoare adăugată, realizându-se cu ajutorul raportului de audit. Acest document reflectă munca auditorilor interni, devenind astfel necesar ca acesta să aibă anumite calități bine definite.

Neexistând o formă standard a răspunsului de audit, aceasta putând avea anumite forme de la o organizație la alta dar și de la diferite misiuni în aceeași entitate. De aceea putem întâlni câteva elemente comune în cadrul raportului de audit intern.

2.4. Modalități de evaluare și măsurare a performanței funcției de audit

În cadrul de control al unei organizații, funcția de audit este parte integrantă, având propriul său control urmărind astfel dacă performanțele sale sunt atinse potrivit obiectivelor stabilite și a rolului său. Standardul Internațional pentru Practica Profesională a Auditului Intern precizează: „conducătorul activității de audit intern trebuie să elaboreze și să întrețină un program de asigurare și îmbunătățire a calității care să acopere toate aspectele legate de activitatea de audit intern și să monitorizeze permanent eficacitatea acestuia”.

Există cel puțin două puncte de vedere prin care trebuie să se monitorizeze programul de calitate:

Programul de asigurare a calității trebuie să ajute auditul intern în creșterea valorii adăugate și îmbunătățirea operațiunilor;

Programul de asigurare a calității trebuie să ajute auditul intern în asigurarea conformității cu standardele de audit intern.

Ernest&Young în anul 2007, a realizat un studiu „Global Internal Audit Survey”, prin care descoperă că cele mai mari organizații sunt cele care abordează o îmbinare a evaluării calității auditului intern cu cele ale performanței funcționale ajungând la cele mai înalte nivele ale calității auditului, reușind să creeze un plan de îmbunătățire a performanțelor funcției.

Abordând metodele de măsurare a auditului intern, putem spune că cea mai importantă este cercetarea structurală, privită cantitativ calitativ.

Tabelul nr. 2.1. Metode calitative si cantitative de masurare a performantei

Frigo M. L. și Krumwiede K. R. A realizat un studiu, instrumentul „balanced scorecard”, prin care s-au observat ca cel puțin 40 %din organizații îl folosesc.

Deasemenea Frigo M. L.relatează avantajele aduse de acest instrument „balanced scorecard”, în departamentele de audit, ajutându-l în mod deosebit pe directorul de audit intern, aceste a sunt:

Descrie și să clarifice strategia departamentului de audit;

Să comunice strategiile și prioritățile în cadrul departamentului de audit;

Să alinieze măsurile performanțelor departamentului de audit la cele ale organizației la nivel global;

Să identifice principalii factori care ar determina o creștere a performanței auditului intern;

Să identifice relațiile de tipul cauză-efect între diferiți factori care influențează performanța auditului;

Să determine o focalizare a activității pe serviciile de audit intern care adaugă valoare, precum și asupra altor strategii și priorității de la nivelul întregii organizații;

Să utilizeze rezultatele măsurării performanțelor auditului intern ca și un instrument de îmbunătățire continuă.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: ACTIVITATEA DE AUDIT INTERN ÎN CADRUL ASOCIAȚIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA FILIALĂ BOTOȘANI

3.1. Prezentarea ACOR

Asociația Comunelor din România (A.Co.R.) a fost înființată în 1997, ca o asociație de autorități locale, având ca membri comunele din România. În prezent, numărul membrilor este de 1489 comune, din toate județele României.

Asociația Comunelor din România urmărește reprezentarea unitară a intereselor membrilor și în relația cu instituțiile centrale și cu cele de la nivel european sau internațional. Din 2006 este membru cu drepturi depline în Consiliul Comunelor și Regiunilor din Europa (CCRE/CEMR), iar din 2009 este membră a Rețelei Asociațiilor de Autorități Locale din SE Europei (NALAS).

Dintre obiectivele enumerate în statutul Asociației, putem enumera: armonizarea intereselor comunelor membre în vederea dezvoltării economico-sociale echilibrate a acestora; promovarea unor forme de colaborare și întrajutorare reciprocă a comunelor membre în oricare dintre domeniile administrativ, economic, financiar, social, cultural și instituțional; crearea și întreținerea unui sistem informațional integrat, precum și organizarea unor corpuri de specialiști capabili să analizeze și să ofere soluții pentru rezolvarea problemelor comunelor; organizarea unor activități proprii pentru formarea și perfecționarea profesională a aleșilor locali, a funcționarilor publici, precum și a personalului contractual din administrația publică locală a comunelor membre.

Asociația efectuează periodic studii, analize și cercetări privind situația economico-socială a comunelor din România, ultimul document Agenda Comunelor din România fiind elaborat în 2012, document care analizează problemele complexe ale comunelor din România și care prezintă soluții la probleme identificate. Prevederi ale acestui document au fost incluse în Programul de Guvernare 2009-2012. Asociația organizează anual Adunarea Generală, la care participă aproximativ 400 dintre comunele membre, precum și membri ai Guvernului României. A.Co.R. organizează, în parteneriat cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP), precum și cu firme private de instruire, cursuri pentru formarea aleșilor locali și a funcționarilor publici de la nivelul comunelor.

Asociația a implementat proiecte din fonduri europene nerambursabile post–aderare în valoare de peste 25.000.000 lei, co-finanțate din Fondul Social European.

Asociația este implicată în organizarea periodică a Forumului cooperării descentralizate franco-române (împreună cu Ministerul Administrației și Internelor și Ambasada Republicii Franceze în România) și a Forumului cooperării descentralizate belgiano-române (în parteneriat cu Ambasada Regatului Belgiei în România). Reprezentanții filialelor județene ale Asociației Comunelor din România participă activ la lucrările consiliilor pentru dezvoltare regională organizate la nivelul regiunilor de dezvoltare.

3.2. Prezentarea ACOR – Filiala Botoșani

Din Asociația Comunelor din România (A.Co.R.) fac parte și comune din Județul Botoșani, comune care în anul 2010 au fost reunite să implementeze un proiect pilot privind activitatea de audit intern prin asociere.

În cadrul Asociației Comunelor din România Filială județului Botoșani sunt reunite un număr de 71 de comune din județ care prin acordurile de cooperare au reușit să înființeze compartimente care să le satisfacă nevoia de profesioniști pe diferite activități din cadrul entităților.

Activitatea Filialei Județene Botoșani a Asociației Comunelor din România este condusă de către un consiliul director format nouă primări de comune, și un președinte ales de către cei 71 de primări de comune.

Activitatea de audit intern în cadrul Filialei Județene Botoșani a Asociației Comunelor din România este constituită ca Departament de Audit Public Intern repartizată pe șapte centre zonale cu un număr de 28 auditori, reușind astfel să dezvolte activitatea de audit intern conform Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern modificată prin Legea nr. 191/2011.

Departamentul de audit public intern din cadrul Filialei Județene Botoșani a Asociației Comunelor din România prin centrele zonale a semnat acorduri de cooperare conform HOTĂRÂRE Nr. 1183 din 4 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de audit public intern.

Activitatea centrelor este asigurată de auditori interni angajați pe perioadă nedeterminată, care realizează misiuni de audit pe activitățile specifice primăriilor partenere.

La nivelul centrului zonal Dersca întâlnim un număr de 3 auditori care desfășoară activități de audit intern la cele 9 primării de comune partenere: Mihăileni, Cândești, Vârfu Câmpului, Văculești, Brăești, Broscăuți, Șendriceni, Lozna, Dersca.

Activitatea centrului zonal de audit Dersca se desfășoară conform planului anual de audit, și a celui multianual (pe 3 ani), propunând pentru anul 2014 un număr de 36 misiuni de audit pentru cele 9 primării de comune.

În cadrul centrului zonal de audit activitatea de audit intern este realizată de 2 echipe de auditori, echipe formate din auditor asistent și auditor superior, auditor principal și auditor superior, cel din urmă realizează și activitatea de supervizare a documentelor.

3.3. Valoarea adăugată a auditului intern în centru Zonal Dersca

3.3.1. Analiza fisei de evaluare a misiunii de audit la nivelul Autoritatilor Pulice Locale

În urma aplicării chestionarului la cele nouă primării din cadrul centrului zonal de audit Dersca, am adunat informații despre activitatea de audit intern desfășurată de cele două echipe de auditori pe perioada anului 2014 auditând anul 2013.

Analizand raspunsurile acordate de cele noua primarii, putem observa ca cei mai utumiti au fost primariile comunelor Mihaileni, Candesti, Vaculesti, acestea au avut o parere foarte buna cu privire la modul in care echipa de audit a prezentat inainte de misiune programul de audit precum si timpul aloccat desfasurarii misiunii. O parere buna au avut si primariile comunelor Braesti, broscauti, Lozna, Dersca cu privire la aceeasi intrebare, nemultumirea lor fiind timpul prea scurt de desfasurare a misiunii.

Cele mai putin multumite au fost primariile de comuna Varfu Campului si Sendriceni, deoarece programul de audit nu a fost prezentat pe intelesul conducerii autoritatii publice locale, fiind descrise proceduri de audit si metodologia aferenta desfasurarii misiunii. Deassemenea aceste doua entiati publice au manifestat nemultumire vizavi de timpul de lucru acordat misiunii de audit si de perioada de desfasurara acesteia fiind una aglomerata de situatii financiare.

În urma primirii raspunsurilor si a analizei putem spune ca cele mai nemulttumite entitati au fost primariile de comuna Vrafu Campului si Sendriceni, deoarece acestea nu au inteles obiectivele si scopul misiunii de audit, prezentate in minuta sedintei de deschidere.

Echipa de auditori a prezentat in termen de specialitate modul in care doresc ei ating scopul misiunii, iar obiectivele propuse au necesitat un timp indelungat de lucru avand in vedere riscurile identificate la nivelul activitatii auditate.

Entitatile care au calificat bine/foarte bine echipa de auditori, acestia au reusit sa fie pe intelesul persoanelor implicate in misiunea de audit, prezentand scopul si obiectivele misiunii atat la nivelul conducerii entitatii cat si la nivelul compartimentului auditat, oferind informatii despre activitatile auditate si scotand in evidenta necesitatea urmaririi cu strictete a procedurilor operationale de lucru avand in vedereb riscurile asociate semnificative ce pot aparea.

Analizand punctajul obtinut de la institutiie publice enuntate, observam ca se mentine ponderea calificativelor obtinute, existand aaceleasi entitati in care activitatea de audit nu a fost multumitoare pentru conducere, respectiv pentru Sendriceni si Varfu Campului, astfel ca nu a existat o comunicare reusita si satisfacatoare intre auditori si auditati, precum si intre conducerile acestora.

Datorita faptului ca echipa de auditori a purtat sedinte si discutii cu conducerea autoritatii si cu conducatorii compartimentelor implicati in misiune, atat in prealavil cat si in perioada de implementare a recomandarilor, s-a constatat o comunicare eficienta, fapt care a dus la desfasurarea profesionala a activitatii de audit.

Putem spune ca managerul structurii auditate a fost informat si tinut la curent cu privire la problemele ivite pe parcursul desfasurarii activitatii de audit, inn vederea gasirii de solutii optime si corectarea eventualelor disfunctionalitati.

In concluzie echipa de auditori a oferit consiliere pe timpul misiunii, dar si in general in solutionarea disfunctionalitatilor intalnite in activitatile desfasurate in cadrul entitatilor publice, primarii de comune.

Pentru ca activitatea din entitati sa fie mai eficienta echipa de auditori a consemnat si oferit spre studiu diferite materiale ajutatoare cu privire la neclaritatile aparute, consemnand in scris in urma sedintelor de consiliere . conform notelor oferite de conducerea entitatilor publice in fisa de evaluare a misiunii de audit, concluzionam ca aceste comunicari scrise au fost obiective si de ajutor pentru persoanele implicate in activitatile desfasurate.

Conform punctajului obtinut, marea majoritate a primariilor au considerat ca auditorii au desfasurat misiunea de audit intr-o maniera eficienta, atingand astfel obiectivele propuse in prima etapa de audit, pregatirea misiunii, in timp util.

La polul opus se afla cele doua primarii Varfu Campului si Sendriceni care nu au fost deacord cu timpul de lucru prevazut la prima etapa, altfel spus acestea sustin ca procedurile folosite nu au adus rezultate considerabile, competente , suficiente si folositoare entitatii.

Totusi au fost entitati care au inteles si apreciat modul in care auditorii le-au prezentat procedurile puse in aplicare in cadrul misiunii desfasurate, obtinand astfel rezultate foarte bine.

Datorita faptului ca persoanele auditate au inteles procedurilor, au putut realiza activitati mai profesionale si astfel au dus activitatile desfasurate la un nivel superior.

In cea de-a doua etapa a fisei de evaluare a misiunii de audit „ Finalizarea misiunii de audit” observam ca punctajul se mentine la acelasi nivel, astfel ca primariile Varfu Campului si Sendriceni considera ca formularile folosite de auditori in rapoartele de audit nu au fost relevante pentru a evidentia clar neregulile intalnite.

Desi, la nivelul celorlalte entitati auditate , modalittea de formulare abordata de echipa de audit a fost innteleasa si astfel recomandarile au evidentiat realmente neclaritatile intalnite si modalitatea lor de rezolvare, pentru a ajunge la un nivel superior. Tinand seama de acestea activitatea entitatii a crescut semnificativ oferind o situatie mai clara si facilitand desfasurarea acesteia.

Activitatea desfasurata in cadrul autoritatilor publice locale este mai performanata datorita faptului ca aceste recomandari consemnate in rapoartele de audit s-au realizat in urma schimbului de pareri si puncte de vedere intre conducerea entitatii si echipa de audit, reusind astfel sa sublinieze fiecare aspect neclar si sa-i gaseasca o solutie optima de rezolvare. Deci pentru majoritatea primariilor recomandarile au fost relevante si viabile, si au adus un plus de valoare activitatii.

Echipa de audit a desfasurat activitati profesionae, avand cunostinte despre politicile aplicabile, procedurile de audit si metodologia aferenta activitatii. De aceea s-a putut realiza misiunii care au fost calificate ca fiind foarte bune/bune, aducandu-le un plus de valoare si aprecierea altor organe de control.