Valeria Ghidu Maria Zamfir 1150 DE TESTE NURSING Editura Viața Medicală Românească București, 2000 1 Capitolul I BAZELE CONCEPTUALE ALE NURSINGULUI…. [600089]

Elena Dorobanțu
Valeria Ghidu Maria Zamfir
1150 DE TESTE
NURSING
Editura Viața Medicală Românească
București, 2000
1

Capitolul I
BAZELE CONCEPTUALE ALE NURSINGULUI.
1.1. Conceptul de îngrijire holistică.
Încercuiți răspunsul corect:
1.Asistenta medicală este profesionista care:
a)respectă ființa umană ca entitate bio-psiho-socială în interrelații cu mediul înconjurător, cu valorile
și principiile sale de viață;
b)acordă îngrijiri într-un mediu terapeutic securizant;
c)realizează cu familia și aparținătorii o relație funcțională de colaborare.
2.Pregătirea pluridisciplinară a asistentei presupune:
a)pregătire socială, tehnică;
b)însușirea componentelor de bază și atitudinilor potrivite față de pacient;
c)pregătire comportamentală.
3.Sănătatea este definită de OMS ca fiind:
a)o stare de bine fizic și psihic;
b)absența bolii;
c)o stare de bine fizic, mental și social și nu constă numai în absența bolii sau a infirmității.
4.Acordarea îngrijirilor holistice presupune recunoașterea că:
a)ființa umană este un tot unitar, alcătuit din corp, minte, suflet;
b)omul nu poate fi separat de mediul său;
c)indiferent de individ, boala are aceleași manifestări.
5.Elementele de competență pentru practicarea unor îngrijiri de calitate constau în:
a)cunoașterea unui model de îngrijire (nursing);
b)cunoștințe acumulate și cunoașterea demersului științific al îngrijirilor;
c)cunoașterea pacientului.
6.Cadrul conceptual al îngrijirilor cuprinde următoarele elemente:
a)scopul profesiei și beneficiarul ei;
b)rolul asistentei medicale;
c)natura intervențiilor aplicate beneficiarului și consecințele acestor intervenții.
7.Cunoștințele însușite de asistentă în procesul educativ sunt de natură:
a)științifică, tehnică, relațională;
b)etice, legislative;
c)ambele.
8.Demersul științific al îngrijirilor constituie pentru asistentă:
a)un instrument de investigații, analiză;
b)un instrument de planificare și evaluare a îngrijirilor;
c)un scop în sine.
9.Relația asistentă – pacient: [anonimizat]:
a)încredere, demnitate, respect;
b)comunicare afectivă, colaborare;
c)aplicarea sarcinilor care nu-i depășesc limitele competenței.
10. Empatia – calitate esențială în nursing, se definește ca fiind:
a)identificarea asistentei cu persoana îngrijită;
b)transpunerea în „pielea pacientului" pentru a-i înțelege problemele, fără a pierde condiția
„ca și cum";
c)identificarea totală psihică, afectivă cu persoana îngrijită.
2

1.2. Nevoile fundamentale umane
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Frecvența respirației la persoana adultă este: a. 14-16 respirații/min;
b. 16-18 respirații/min;
c. 18-22 respirații/min.
2.Concentrația O2 în aerul inspirat este: a. 21%;
b. 15-16%
c. 24%.]
3.Hipoxia reprezintă: a. scăderea cantității de O 2 în sânge;
b. scăderea cantității de O 2 în țesuturi;
c. scăderea cantității de CO 2 în sânge.
4.Respirația este influențată de postura persoanei și este favorizată de:
a)Poziția ortostatică și șezând;
b) Poziția șezând și clinostatică;
c) Poziția decubit lateral
5.Declanșarea hemoptiziei este precedată de:
a)senzație de căldură retrosternală, jenă respiratorie;
b)senzație de vomă;
c)vărsătură.
6.Eliminarea sângelui provenind din arborele bronșic se definește ca: a. hematemeză;
b. hemoptizie
c. hematurie.
7.Așezați în ordine intervențiile asistentei medicale pentru administrarea O 2:
a)pregătirea psihică a pacientului;
b)introducerea sondei nazale și fixarea ei;
c)fixarea debitului de O 2 /min;
d)dezobstruarea căilor respiratorii;
e)măsurarea lungimii sondei care se introduce.
8.Factorii biologici care influențează pulsul sunt:
a)vârsta, alimentația, înălțimea corporală;
b)emoțiile și plânsul;
c)vârsta.
9.Pulsul dicrot se manifestă astfel:
a)pauzele dintre pulsații sunt inegale;
b)se percep două pulsații, una puternică, alta slabă, urmată de pauză;
c)pulsații abia perceptibile.
10.Pentru măsurarea corectă a tensiunii arteriale asistenta medicală are în vedere:
a)pregătirea psihică a pacientului;
b)liniștirea pacientului, folosirea aceluiași aparat;
c)informarea pacientului, plasarea manometrului la nivelul arterei la care se face
măsurarea, folosirea aceluiași aparat.
11. Tensiunea arterială la o persoană adultă este:
a) 115-140/70-90 mm Hg; b) 150/80 mm Hg; c) 90-115/50-80 mm Hg.
12.Climatul determină modificări ale alimentației. Astfel:
a)iarna – alimente bogate nutritiv și aport mare de lichide;
b)vara – alimente ușor digerabile și aport mare de lichide;
c)nu sunt modificări ale alimentației în cele două anotimpuri.
13.Nevoile organismului/kg corp/24 h în condiții normale, de substanțe organice din alimente, sunt:
3

a)glucide 4-6 g, proteine 1-1,5 g, lipide 1-2 g;
b)glucide 4-6 g, proteine 4-6 g, lipide 1-2 g;
c)glucide 1-1,5 g, proteine 4-6 g, lipide 1-2 g.
14.Pentru calcularea nevoilor calorice ale organismului asistenta medicală ia în considerație:
a)vârsta pacientului;
b)greutatea corporală;
c)activitatea desfășurată de individ, vârsta și greutatea corporală.
15.Vitaminele au rol în organism: a. biocatalizatori;
b. materie primă de formare a hormonilor și anticorpilor;
c. sursă de energie.
16.Alimentația rațională cuprinde următoarele grupe de alimente:
a)carne, lapte, legume, fructe, cereale, ouă;
b)lapte, proteine, vegetale, ouă;
c)lapte, proteine, fructe și cereale.
17. Glucidele conținute în alimente reprezintă:
a)elementele organice cu cea mai mare valoare calorică;
b)elementele organice cu rol în formarea anticorpilor;
c) elementele organice care sunt metabolizate de organism cu cel mai redus consum de energie.
18.În stările de hipertermie nevoile energetice ale organismului cresc cu:
a)20-30%;
b)13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C;
c)10%.
19.Bulionul alimentar pentru alimentarea pacientului prin sondă gastrică trebuie să fie:
a)la temperatura corpului, lichid, omogen;
b)cu valoare calorică ridicată;
c)ambele.
20.Alimentația artificială prin perfuzie se practică la următoarele categorii de pacienți cu excepția:
a)inapetenți;
b)cu tulburări de deglutiție și intoleranță digestivă;
c)inconștienți.
21.Tulburările de micțiune sunt:
a)poliuria, oliguria, disuria;
b)anuria, polachiuria, nicturia;
c)nicturia, disuria, ischiuria, polachiuria, incontinența urinară.
22.Incontinența urinară reprezintă: a. incapacitatea vezicii urinare de a-și goli conținutul;
b. eliminare inconștientă, involuntară a urinei;
c. micțiuni involuntare nocturne.
23.Globul vezical este o formațiune tumorală: a. suprapubiană, dură, mobilă la palparea bimanuală;
b. ovală, elastică, localizată în hipogastru;
c. suprapubiană, intens dureroasă la palpare, aderentă de peretele abdominal interior.
24.Hipostenuria reprezintă: a. urină cu sânge;
b. urină cu densitate scăzută sub 1010;
c. urină în cantitate redusă/24 h.
25.Așezați pe trei coloane următoarele manifestări de dependență ale eliminării urinare: (a) tulburări
cantitative, b) tulburări de emisie urinară, c) tulburări calitative)
1.oligurie 5. anurie 9. poliurie
2.hematurie 6. albuminurie 10. glicozurie
3.polakiurie 7. disurie 11. ischiurie
4.nicturie 8. izostenurie 12. retenție de urină.
26.Perspirația reprezintă o pierdere:
4

a)de apă și căldură la nivelul pielii;
b)de apă la nivelul pielii;
c)de apă prin expirație și la nivelul pielii.
27.Pentru urmărirea bilanțului lichidian asistenta măsoară zilnic:
a)eliminările prin urină, scaun, vărsături, drenaje;
b)temperatura corporală;
c)ambele.
28.Vărsăturile alimentare cu conținut vechi sunt manifestări de dependență întâlnite în:
a)stenoza pilorică;
b)la gravide;
c)în colecistite.
29.Vomica reprezintă:
a)vărsătură cu conținut alimentar;
b)eliminarea unor colecții de puroi sau exsudat din căile respiratorii;
c)vărsătură fecaloidă.
30.Hemoragiile menstruale prelungite se numesc:
a)menoragii;
b)oligomenoree;
c)hipermenoree.
31.Persoana sănătoasă e capabilă:
a)să execute mișcări de abductie, adducție, flexie, extensie;
b)să ia poziție ortostatică, clinostatică, șezând;
c)prezintă hipertrofie musculară.
32.Manifestările de dependență ale imobilității sunt:
a)anchiloza, crampa, atrofia musculară;
b)mișcări necoordonate;
c)tremurături.
33. Consecințele imobilizării îndelungate la pat pot fi:
a)spasmele musculare;
b)atrofia musculară, escarele;
c)contracturile musculare.
34.Crampele musculare se caracterizează prin:
a)contracție involuntară permanentă a mușchiului;
b)contracție spasmodică involuntară și dureroasă a mușchiului;
c)dificultate de deplasare.
35.Mobilizarea după o perioadă lungă de imobilizare depinde de:
a)natura bolii și starea pacientului;
b)dorința pacientului;
c)condițiile de mediu.
36.Obiectivele urmărite în cazul mobilizării pacientului grav sunt:
a)stimularea circulației sanguine, favorizarea eliminărilor, starea de bine a pacientului;
b)stimularea metabolismului;
c)stimularea respirației.
37.Pacientul grav își petrece tot timpul în pat. De aceea patul trebuie să aibă niște calități care să
asigure confortul:
a) permite pacientului să se miște în voie;
b).prezintă o somieră rigidă;
c) este ușor de manipulat și curățat.
38.Schimbarea lenjeriei de pat și de corp la pacientul grav permite asistentei medicale:
a)să comunice cu pacientul, să observe tegumentele;
5

b)să asigure condiții igienice, comunicare și observare;
c)să prevină complicațiile.
39.Nevoia de somn la persoana adultă sănătoasă este de:
a)7-9 h/24 h;
b)12-14 h/24 h;
c)6-8 h/24 h.
40. Insomnia poate fi combătută prin:
a)administrarea medicației hipnotice;
b)stabilirea unui orar de somn-odihnă;
c)evitarea consumului de cafea, alcool, tutun, înainte de culcare.
41.Somnolența se caracterizează astfel:
a)pacientul ațipește, aude cuvintele rostite tare, fără un stimul adoarme din nou;
b)pacientul doarme profund, este trezit numai de stimuli foarte puternici;
c)pacientul răspunde cu greutate la întrebări.
42.Pentru evaluarea reală a temperaturii corpului, termometrul va fi menținut în axilă:
a)minimum 2 min;
b)maximum 6 min;
c)10 min.
43.Prin măsurarea temperaturii în cavitățile închise valorile ei pot crește cu:
a)0,8-1 °C;
b)0,5-0,8°C;
c)0,3-0,5°C.
44.Valoarea normală a temperaturii corporale măsurată în cavitatea bucală este:
a)37,4-37,7°C;
b)36,4-37,4°C;
c)36-38°C.
45.Subfebrilitatea reprezintă:
a)scăderea temperaturii corporale sub 36°C;
b)menținerea temperaturii între 37 și 38°C;
c)menținerea temperaturii între 38 și 39°C.
46.Starea de hipotermie este determinată de:
a)pierderea excesivă de căldură;
b)creșterea arderilor din organism;
c)intensificarea metabolismului.
47.Pacientul cu hipertermie prezintă:
a)tegumente palide;
b)frisoane, piele caldă, roșie;
c)ambele.
48.Echilibrul dintre termogeneză și termoliză – homeotermia se realizează prin mecanisme fizice:
a) evaporarea, radiația, conducția, convecția;
b)vasodilatația, vasoconstricția;
c)reducerea proceselor metabolice din organism.
49.Factorii biologici care influențează satisfacerea nevoii de a se îmbrăca și dezbrăca sunt:
a)clima, emoțiile, cultura, credința;
b)vârsta, activitatea, cultura;
c)vârsta, activitatea, talia, statura.
50.Funcțiile pielii sunt:
a)de protecție și termoreglare, de depozit, de excreție;
b)de absorbție, de respirație;
c)toate.
6

51.Scopul toaletei generale a pacientului imobilizat la pat este:
a)înviorarea circulației cutanate, îndepărtarea secrețiilor de pe piele;
b)crearea stării de confort;
c)ambele.
52.Alterarea integrității pielii și mucoaselor se manifestă prin:
a)escoriații, fisuri, vezicule, ulcerații, escare;
b)alopecie;
c)vitiligo.
53.Toaleta cavității bucale la pacientul inconștient se face așezând pacientul:
a)în poziție decubit dorsal, capul într-o parte;
b)în poziție decubit lateral;
c)în poziție decubit dorsal.
54.Cauzele care favorizează apariția escarelor de decubit sunt:
a)igiena defectuoasă, menținerea pacientului timp îndelungat în aceeași poziție;
b)paraliziile;
c)cutele lenjeriei de pat sau de corp.
55.Evaluarea riscului de producere a escarei se face la internarea pacientului în spital, evaluându-se
următoarele criterii:
a)starea generală, de nutriție, psihică, a pacientului;
b)mobilizarea, incontinența, starea pielii;
c)ambele.
56.Pentru prevenirea escarelor de decubit, intervențiile autonome ale asistentei medicale sunt:
a)schimbarea poziției pacientului la interval de 6-8 ore;
b)menținerea tegumentelor curate și uscate;
c)schimbarea poziției pacientului la interval de două ore și menținerea tegumentelor curate
și uscate.
57.Semnele obiective ale durerii includ următoarele manifestări, cu excepția:
a)pulsul, TA, respirația – crescute;
b)expresia feței, poziția corpului – modificate;
c)creșterea cantității de urină/24 h.
58.Tehnici nefarmacologice de control al durerii pot fi:
a)tehnici de relaxare; b) căldura și frigul; c) ambele.
59.Substanțele chimice – neurohormonii – produse de hipofiza intermediară care blochează recepția
durerii se numesc: a) influxuri; b) impulsuri; c) endorfine.
60.Reacțiile pacientului la stres se pot manifesta prin:
a)creșterea valorilor funcțiilor vitale, palme reci, umede;
b)creșterea temperaturii corporale;
c)modificarea apetitului, insomnie, nervozitate.
61.Factorii de mediu (ecologici) influențează starea de sănătate astfel:
a)hipoxie, tulburări motorii, senzoriale, moarte, determinate de scăderea cantității de O 2 din aer;
b)tulburări de auz, insomnie, determinate de zgomot;
c)anemie, inapetență, determinate de alimentele contaminate cu germeni patogeni.
62.Comunicarea eficientă la toate nivelurile (senzorial, motor, intelectual și afectiv) e influențată de:
a)integritatea organelor de simț, organelor fonației și aparatul locomotor;
b)gradul de inteligență al persoanei, anturajul și cultura persoanei;
c)ambele.
63.Următoarele manifestări de dependență sunt la nivel senzorial, în afară de:
a)hipoacuzie, anosmie;
b)paralizie;
7

c)cecitate, hipoestezie.
64.Afazia este manifestarea comunicării ineficiente care privește:
a)scăderea masei musculare;
b)tulburarea sensibilității pielii;
c)incapacitatea de a pronunța cuvintele.
65.Amnezia reprezintă:
a)tulburarea memoriei;
b)tulburare de gândire;
c)tulburare de percepție.
66.Hemiplegia se definește ca pierderea totală a funcției motorii a:
a)membrelor inferioare;
b)unei jumătăți laterale a corpului;
c)unui membru.
67.Coma este o pierdere totală sau parțială a:
a)conștientei;
b)conștientei cu alterarea funcțiilor vegetative;
c)a conștientei, mobilității, sensibilității, cu conservarea celor mai importante funcții vegetative.
68.Pacientul cu comunicare ineficientă la nivel afectiv se poate manifesta prin:
a)agresivitate, euforie, egocentrism;
b)fobie, apatie;
c)disartrie, dislalie.
69.Nevoia de a acționa conform propriilor credințe și valori este influențată de:
a)factorii sociali – cultura, apartenența religioasă a individului;
b)factorii psihologici – dorința de a comunica cu ființa divină;
c)factorii economici – sărăcia.
70.Problemele de dependență care apar prin nesatisfacerea nevoii de realizare a individului pot fi:
a)devalorizarea, neputința, dificultatea de a se realiza;
b)culpabilitatea;
c)frustrarea.
71.Pacientul care-și satisface autonom nevoia de recreere prezintă următoarele manifestări de
independență: a) satisfacție, plăcere;
b) destindere, amuzament;
c) ambele.
72.Intervențiile asistentei medicale pentru a asigura pacientului cunoștințe, priceperi, deprinderi, pentru
menținerea sau păstrarea sănătății constau în:
a)explorarea nevoilor de cunoaștere ale pacientului;
b)organizarea activităților de educație;
c)admonestarea pacientului pentru că nu posedă cunoștințe și deprinderi corecte de păstrare a
sănătății.
73.Termoreglarea reprezintă:
a)funcția organismului care menține echilibrul între producerea căldurii (termogeneză) și pierderea
căldurii (termoliză);
b)funcția organismului de păstrare a valorilor constante de 36,7°-37°C dimineața și 37°-37,3°C
seara;
c)rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin dezintegrarea
alimentelor energetice.
74.Frecvența respirației variază în funcție de:
a) vârstă, sex;
b) poziție, temperatura mediului ambiant;
c) starea de veghe sau somn.
8

75.Dispneea Kussmaul este:
a)o respirație în patru timpi, o inspirație profundă urmată de o scurtă pauză și o expirație
scurtă, zgomotoasă, după care urmează o altă pauză scurtă;
b)o respirație accelerată;
c)o perturbare ritmică și periodică a respirației.
76.Dispneea Cheyne – Stockes este:
a)o respirație accelerată;
b)o perturbare ritmică și periodică a respirației;
c)o respirație cu amplitudini crescânde până la maximum și apoi scăzând până la apnee, ce
durează 10-20 secunde.
77.În obstrucția căilor respiratorii pacientul prezintă următoarele manifestări de dependență, cu excepția:
a) respirație dificilă pe nas;
b) secreții nazale abundente;
c) respirație ritmică.
78.Pulsul este influențat de următorii factori biologici, cu excepția:
a)vârsta;
b)emoțiile;
c)înălțimea corporală.
79.Factorii care determină tensiunea arterială sunt:
a)debitul cardiac;
b)forța de contracție a inimii;
c)elasticitatea și calibrul vaselor.
80.Factorii biologici care influențează TA sunt următorii, cu excepția:
a)vârsta; b) activitatea; c) climatul.
81.Valoarea normală a TA la adult este: a) 100-120 max; 60-75 mm Hg min;
b) peste 150 max; peste 90 mm Hg min;
c) 115-140 max; 75-90 mm Hg min.
82.Următoarele manifestări de dependență reprezintă tulburări de emisie urinară, cu excepția:
a)polakiuria;
b)disuria;
c)hematuria.
83.Izostenuria reprezintă:
a)densitatea crescută a urinei (urina concentrată);
b)densitate mică a urinei (urină diluată);
c)urină cu densitate mică ce se menține în permanență la aceleași valori, indiferent de regimul
alimentar.
84.Ischiuria reprezintă:
a)incapacitatea vezicii urinare de a-și elimina conținutul;
b)eliminarea urinei cu durere și cu mare greutate;
c)senzație de micțiune frecventă.
85. Deformările coloanei vertebrale se pot manifesta astfel:
a)cifoză, lordoză, scolioză
b)lordoză, genu varum
c)cifoză, lordoză.
86.Obiectivele asistentei medicale în îngrijirea pacientului care expectoreaz ă urmăresc:
a)pacientul să nu devină sursă de infecție nosocomială
b)pacientul să aibă căile respiratorii permeabile
c)pacientul să beneficieze de microclimat optim.
87.Intervențiile asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu stare depresiv ă constau în:
a)readucerea persoanei la timpul prezent
9

b)sublinierea necesității îngrijirilor personale
c)comunicarea tuturor evenimentelor petrecute în familie.
88.Pacientul cu risc de accident fizic cauzat de confuzie necesit ă:
a)imobilizare totală
b)supravegherea schimb ărilor de comportament
c)asigurarea satisfacerii nevoilor alimentare și de igienă.
89.Mijloacele de siguran ță utilizate pentru prevenirea accidentelor în cazul pacientului cu deficien țe
senzoro-motorii sunt: a. baston, c ârje, proteze, cadru de mers
b. clopoțel de apel
c. pardoseală uscată, luminozitate adecvat ă.
90.Pacientul care satisface nevoia de recreere prezint ă ca manifestări de independență:
a)destindere, satisfacție
b)plictiseală
c) plăcere, amuzament.
1.3. Procesul de nursing
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Nursingul, ca parte integrantă a sistemelor de sănătate cuprinde:
a)promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor;
b)îngrijirea persoanelor bolnave;
c)promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea persoanelor bolnave fizic și psihic,
precum și a persoanelor handicapate, în orice tip de unitate sanitară.
2.Funcțiile autonome ale asistentei medicale constau în:
a)asigurarea confortului fizic și psihic al pacientului;
b)administrarea medicației;
c)stabilirea relațiilor de încredere cu pacientul și aparținătorii;
d)transmiterea de informații și învățăminte pacientului pentru păstrarea sănătății.
3.Rolul asistentei medicale este:
a)să asigure îngrijirea pacientului numai în raport cu indicațiile medicului;
b)să ajute persoana bolnavă să-și recapete sănătatea;
c)să suplinească persoana bolnavă pentru satisfacerea nevoilor sale.
4.Modelul conceptual al îngrijirilor după Virginia Henderson precizează:
a)individul este un tot;
b)individul este un tot prezentând 14 nevoi fundamentale;
c)individul este un tot prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să și le satisfacă.
5.Asistenta trebuie să ofere o orientare reală unui pacient internat prin:
a)luarea deciziilor în numele pacientului;
b)ignorarea pacientului care nu vorbește clar;
c)oferirea de informații pentru orientarea pacientului în timp și spațiu;
d)apostrofarea pacientului necooperant.
6.În elaborarea unui cadru conceptual privind îngrijirile, orientarea nouă este către:
a) îngrijiri centrate pe sarcini;
b)îngrijiri centrate pe persoana îngrijită;
c)ambele.
7.Scopul îngrijirilor după modelul conceptual al Virginiei Henderson este:
10

a)păstrarea independenței individului în satisfacerea nevoilor sale;
b)suplinirea individului în ceea ce nu poate face singur;
c)ambele.
8.Independența în satisfacerea nevoilor fundamentale e reprezentată de:
a)satisfacerea unei nevoi fundamentale prin acțiuni proprii;
b)satisfacerea nevoii fundamentale cu ajutorul altei persoane;
c)satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale prin acțiuni proprii în funcție de
gradul de creștere și dezvoltare al persoanei.
9.Problema de dependență este definită ca:
a)semn observabil defavorabil în starea pacientului;
b)schimbare defavorabilă de ordin biopsihosocial în satisfacerea unei nevoi fundamentale
care se manifestă prin semne observabile:
c)nesatisfacerea unei nevoi fundamentale prin acțiuni proprii.
10.Manifestarea de dependență constă în:
a)semn observabil care permite identificarea stării de dependență;
b)incapacitatea persoanei de a-și satisface una din nevoile fundamentale;
c)lipsa de cunoștințe a persoanei asupra modului în care să-și satisfacă nevoile fundamentale.
11.Procesul de îngrijire reprezintă:
a)metodă care permite acordarea de îngrijiri;
b)un mod științific de rezolvare a problemelor pacientului pentru a răspunde nevoilor sale
fizice, psihice sau sociale;
c)un mod de asigurare în serie a îngrijirilor acordate pacientului.
12.Diagnosticul de îngrijire cuprinde:
a)descrierea procesului patologic;
b)enunțul problemei de dependență, a sursei de dificultate și a manifestării de dependență;
c)enunțul manifestării de dependență.
13.Obiectivul de îngrijire poate fi definit astfel:
a)descrierea comportamentului pe care îl așteptăm de la pacient;
b)activitatea pe care asistenta își propune să o îndeplinească;
c)ambele.
14.Obiectivele de îngrijire se elaborează pe baza sistemului SPIRO:
a)specificitate, performanță, realism;
b)individualizare;
c)implicare, observabilitate.
15.În executarea îngrijirilor asistenta stabilește o relație de comunicare cu pacientul, care poate fi:
a)funcțională și pedagogică;
b)pedagogică;
c)funcțională, pedagogică și terapeutică.
16.Modelul de nursing privind autoîngrijirea este elaborat de:
a.Dorotheea Orem b. Carista Roy c. Nancy Roper.
17. Așezați în ordine etapele procesului de îngrijire:
a.culegerea datelor – assesmentul
b.planificarea îngrijirilor
c.analiza și interpretarea datelor
d.evaluarea rezultatelor
e.implementarea planului
18. Interviul reprezintă:
a.forma specială de interacțiune verbală
b.metodă de culegere a datelor variabile și stabile
c.instrument de personalizare a îngrijirilor
11

19. abilitățile asistentei medicale pentru a facilita interviul sunt:
a.capacitatea de a formula întrebări închise sau deschise
b.capacitatea de a evalua obiectiv observațiile și de a le sintetiza
c.disponibilitatea de ascultare activă a pacientului și de a-l readuce la subiect
d.disponibilitatea de a comenta cu pacientul datele obținute
20. Clasificarea nivelurilor de dependență (I-IV) se face în funcție de:
a.punctajul obținut analizând satisfacerea fiecărei nevoi
b.durata problemelor actuale
c.apariția problemelor potențiale
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1.Datele necesare cunoașterii pacientului se obțin numai prin interviu.
2.Interviul este un instrument care permite personalizarea îngrijirilor.
3.Observația, ca metodă de culegere a datelor determină antrenarea tuturor simțurilor.
4.Analiza și interpretarea datelor, a doua etapă a procesului de îngrijire, presupune formularea
diagnosticului de îngrijire.
5.Planificarea îngrijirilor cuprinde formularea obiectivelor și a intervențiilor ce vor fi aplicate în îngrijirea
pacientului.
6.Pentru aplicarea intervențiilor de îngrijire asistenta poate antrena: pacientul, familia, alți membri ai
echipei de îngrijire.
7.În timpul aplicării intervențiilor de îngrijire asistenta medicală se concentrează numai asupra tehnicii
pe care o execută.
8.Stresul, anxietatea, frica, sunt reacții ale pacientului ce pot apărea în cursul îngrijirii.
9. Evaluarea îngrijirilor este o judecată a progresului pacientului în raport cu intervențiile aplicate.
10. Evaluarea îngrijirilor se face numai la finalul perioadei stabilite prin planul de îngrijire.
1.4. Administrație și conducere în nursing
Încercuiți răspunsul corect:
1.Managementul în nursing reprezintă:
a)realizarea scopurilor propuse în îngrijire;
b)elaborarea unei strategii în funcție de probleme;
c)ambele.
2.Pentru atingerea scopurilor propuse în nursing se impune:
a)planificarea și organizarea activităților de nursing;
12

b)alegerea personalului, dirijarea;
c)controlul și evaluarea periodică și finală a realizării scopurilor.
3.Un bun leader este cel care:
a)iubește, ascultă, înțelege problemele oamenilor;
b)înțelege și interpretează politicile de sănătate;
c)se comportă ca un „boss".
4.Autoritatea unui leader se câștigă prin:
a)competență, dată de cunoștințele sale;
b)impunerea deciziilor sale;
c)comportament moral.
5.Cerințele actuale ale unui lider în nursing sunt:
a)să găsească soluții la problemele referitoare la asistenții pe care îi reprezintă;
b)să fie responsabil pentru acțiunile întreprinse;
c)să fie credibil în fața celor care l-au ales.
6. Asistenta conducătoare și formatoare necesită ca pregătire:
a) masterul în administrație, administrația îngrijirilor de sănătate și serviciilor de nursing;
b) masterul în nursing, cu specializare în clinică;
c) este suficientă absolvirea unui colegiu de nursing.
7.Asistenta ca lider își exercită rolul de conducător în funcție de:
a)natura muncii prestate;
b)personalul pe care îl are în subordine și comportamentul micilor grupuri;
c)interdependența între medic și asistente.
8.In relațiile interumane asistenta lider trebuie să fie:
a)deschisă, interesată de problemele celorlalți;
b)receptivă la ideile noi, venite de la ceilalți;
c)să-i lase pe ceilalți să-și atingă scopurile comune.
9.În luarea deciziilor asistenta conducătoare:
a)trebuie să fie obiectivă, să aibă inițiativă;
b)să aibă o viziune clară asupra problemei date;
c)să aștepte inițiativa din partea colegilor.
10.Comunicarea unei decizii de către asistenta conducătoare este importantă pentru rezolvarea
scopului și presupune:
a)să fie inteligibilă pentru cei ce o folosesc;
b)să fie transmisă printr-o altă persoană;
c)să fie comunicată printr-un canal adecvat de comunicare.
11.Delegarea sarcinilor de către asistenta conducătoare pentru a fi îndeplinite de către alți asistenți, are
următoarele efecte:
a)crește aprecierea propriei valori a fiecărui asistent;
b)asistenții pot să-și dezvolte interesele și priceperea:
c)sarcina nu este îndeplinită corect.
12.Încrederea conducătorului pentru delegarea sarcinilor altor asistenți conduce la:
a)rezultate bune, creșterea comunicării;
b)inițiativă, afecțiune, deschidere din partea membrilor colectivului;
c)coeziunea colectivului.
13.Asistenta conducătoare trebuie să stabilească relații cu alte departamente ale unității:
a)pentru a satisface nevoile complexe și diferențiate ale pacienților:
b)pentru că fiecare departament satisface o anumită nevoie a pacientului;
c) pentru a-si putea îndeplini rolui ei de conducere.
13

14.Pentru a fi agent al schimbării, asistenta conducătoare are rol de producere a schimbării prin:
a)capacitatea de a-și asuma riscuri;
b)competența;
c)obligația ca schimbarea să fie eficientă.
15.Pentru creșterea eficientei conducerii, asistenta leader poate adopta diferite strategii în stilul de
conducere prin:
a)pregătire suplimentară, specifică;
b)cunoașterea propriului său stil de conducere și a eficienței lui;
c)siguranța că ceea ce face este cel mai potrivit lucru.
1.5. Etica în nursing
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Etica este disciplina ce se ocupă de:
a)sistemul valorilor;
b)normele și categoriile morale;
c)conținutul, modul de intercorelare și realizare în viață a acestora.
2.Etica nursingului reprezintă analiza filosofică a:
a)fenomenelor morale întâlnite în nursing;
b)limbajului moral;
c)fundamentului etic al practicii nursing.
3.Morala este o formă de reglementare:
a)a conviețuirii sociale;
b)a comportamentului uman;
c)ambele.
4.Deontologia este definită ca:
a)parte a eticii care studiază problema datoriei;
b)doctrină despre bine și rău;
c)reprezentând normele și preceptele morale.
5. Valoarea morală este:
a)o credință;
b)un obicei care apare frecvent din medii culturale sau etnice, tradiții de familie, filosofii politice,
educative și religioase cu care se identifică cineva;
c) ambele.
6. Dilema morala:
a) situatie in care exista doua cursuri de actiune
b)neîndeplinirea cu bună știință a obligațiilor de întreținere prevăzute de lege;
c)supunerea la rele tratamente care pot duce chiar la crime.
21.Suicidul reprezintă:
a)un act conștient pe care individul l-a săvârșit pentru a se vătăma și care s-a soldat cu moartea;
b)un act intenționat autodistructiv care duce la moarte;
c)o autovătămare care se sfârșește fatal prin moarte.
22.În decursul vieții fiecare persoană suferă pierderi:
a)necesare;
b)importante;
c)ambele.
23.Așezați în ordine cronologică fazele procesului suferinței descrise de Parkes în pierderile importante:
14

1)durerea acută;
2)șocul;
3)construirea de noi presupuneri;
4)descurajare, singurătate.
24.Primul cod deontologic pentru medici a fost:
a)jurământul lui Hipocrate;
b)jurământul lui Florance Nightingale;
c)codul lui Hamurabi.
25.Sunt recunoscute de lege următoarele drepturi ale pacienților, cu excepția:
a)dreptul la autodeterminare/consimțământ;
b)dreptul la îngrijiri individualizate;
c)dreptul la solitudine/confidențialitate.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1.A acționa etic înseamnă a acționa profesional.
2.Orice sistem etic este bazat pe unele idei și valori, iar etica nursingului este bazată pe ideea de
îngrijire.
3.Compasiunea este definită de Roach ca fiind o calitate diafană.
4.Valorile morale reprezintă baza codurilor de comportament ce afectează deciziile etice.
5.Valorile reprezintă motivația puternică a comportamentului.
6.Dezvoltarea valorilor morale este împărțită de Kohiberg pe trei niveluri și șase etape, câte două la
fiecare nivel.
7.Prin "drept" se înțelege totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale într-un stat.
într-un anumit domeniu.
8.Între comunicarea firească și cea intenționată, direcționată, nu există nici o diferență.
9.în relația de colaborare, respectul este un sentiment ce exprimă o stare afectivă, o considerație, o
judecată de valoare și este exteriorizat prin gesturi, atitudini și cuvinte.
10.Principiile etice în nursing sunt ghiduri în luarea de hotărâri morale și acțiuni morale, bazate pe
deciziile morale în practicarea profesiei.
11.Autonomia este principiul etic conform căruia individului trebuie să i se dea libertatea de a hotărî
asupra propriilor acțiuni.
12.Respectarea confidențialității nu este o necesitate morală.
13.Primul Cod de etică pentru asistenți medicali a fost elaborat de ANR -în anul 1998.
14.Codul de etică pentru asistenți medicali nu este prima lucrare din România de acest gen.
15.Nursingul este știința și arta de a îngriji ființa umană cu competență, respect și demnitate.
1.6. Tehnici de nursing clinic
1.6.1. Metode de prevenire a infecției
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Infecția se definește astfel:
a)reacția locală sau generală rezultată din pătrunderea și multiplicarea agentului microbian în
organism;
b)reacția locală determinată de pătrunderea microbului în organism;
c)boala rezultată ca urmare a pătrunderii microbului în organism.
2.Sterilizarea ca metodă de prevenire a infecțiilor reprezintă:
a)totalitatea procedeelor prin care sunt distruse toate formele de existență a microorganismelor;
b)totalitatea procedeelor prin care sunt distruse toate formele de existență a microorganismelor,
de la suprafața sau profunzimea unui obiect;
15

c)totalitatea procedeelor de distrugere a microbilor din mediul înconjurător.
3.Care din următorii termeni poate fi definit ca absența tuturor microbilor? a) steril;
b) curat;
c) dezinfectat.
4.Mănușile din cauciuc se sterilizează în vederea folosirii pentru o intervenție chirurgicală astfel:
a)autoclav 30 min-2,5 atm.;
b)poupinel, 60 min-180°C;
c)autoclav 30 min-1,5 atm.
5.Materialul moale pentru efectuarea pansamentului se sterilizează astfel:
a)autoclav 30 min-2,5 atm.;
b)poupinel 60 min-180°C;
c)autoclav 30 min-1,5 atm.
6.Faceți corelația între presiune și temperatura înregistrată la autoclav:
a)T=129°C 1) P =1,5 atm.;
b)T=133°C 2) P = 2,5 atm.;
c)T=139cC 3) P = 2atm.
7.Pentru manevrarea materialelor și instrumentelor sterile se poate utiliza:
a)mâna acoperită cu mănușa sterilă;
b)mâna spălată cu apă și săpun;
c)pensa de servit.
8.În urma controlului umidității materialelor sterilizate la autoclav s-a înregistrat:
a)5% umiditate;
b)10% umiditate;
c)50% umiditate; care este umiditatea admisă?
9. Sterilizarea prin metode fizice utilizează: a) căldura, radiațiile gamma;
b)radiațiile ultrascurte;
c)ultrasunetele.
10.Încărcătura casoletelor introduse în autoclav este importantă pentru a obține o sterilizare eficientă:
a)nu depășește 120 g/dm3;
b)este de 150 g/dm3;
c)este de 175 g/dm3.
11.Dezinfecția este operația:
a)de distrugere a agenților infecțioși de pe tegumente, mucoase, obiecte și din încăperi;
b)de distrugere a paraziților de pe obiecte;
c)de distrugere a insectelor transmițătoare de microbi.
12.Cât timp trebuie frecate mâinile cu soluție antiseptică, înainte de aplicarea unei proceduri invazive
(ex. cateterism)?
a)10 sec;
b)1 min;
c)2 min.
13.Spălarea de decontaminare a mâinilor se face astfel:
a)spălare cu apă și săpun;
b)spălare cu apă, săpun, fiecare cu periuță, uscare și aplicare de alcool 2×5 ml;
c)spălare cu apă, săpun, frecare cu periuța, uscare.
14.De la sala de pansamente septice ați primit instrumentele pentru a le pregăti în vederea sterilizării.
Așezați în ordine operațiunile de exe cuție ale acestei manopere:
a) spălare d) decontaminare
b) sortare e) uscare
c) limpezire f) așezare în trusă.
16

15.După decesul unui pacient salonul se dezinfectează în felul următor:
a)ștergerea patului, pavimentului, cu soluție de var cloros 40 g ‰;
b)prin pulverizarea soluției de aldehidă formică în salon 10-15 g/m3;
c)ștergerea obiectelor din salon cu soluție de cloramină 40 g‰.
16. Dezinfecția termometrelor se face prin submerjarea lor în soluție de:
a)cloramină 5-10 g ‰ b) alcool 70˚ c) bromocet 1 g ‰
17.Soluția antiseptică are următoarele proprietăți comparativ cu soluția dezinfectantă:
a)distruge microorganismele de pe tegumente și mucoase, fără a le altera integritatea;
b)nu este nici o deosebire;
c)este mai concentrată decât soluția dezinfectantă.
18.Pentru manevrarea unor soluții dezinfectante, personalul medical respectă măsurile de protecția
muncii:
a)utilizarea mănușilor de cauciuc;
b)utilizarea măștilor de protecție;
c)utilizarea ochelarilor de protecție.
19.Pentru eficiența utilizării soluției de var cloros se are în vedere:
a)preparare zilnică;
b)depozitare în recipiente din metal;
c)depozitare în recipiente închise la culoare din material plastic.
20.Dezinsecția reprezintă:
a)distrugerea insectelor;
b)distrugerea insectelor care pot transmite boli infecțioase;
c)distrugerea păduchilor.
21.Circuitele funcționale în unitățile sanitare respectă următoarele elemente:
a)circuitul aseptic indică sensul de circulație pentru protecția împotriva infecțiilor;
b)circuitul septic asigură condiții de protecție împotriva infecțiilor;
c)între circuitul septic și cel aseptic funcționează principiul neseparării circuitelor.
22.Infecțiile intraspitalicești se definesc astfel:
a)îmbolnăviri de natură infecțioasă contractate în spital;
b)îmbolnăviri de natură infecțioasă care se manifestă după exter narea pacientului:
c)îmbolnăviri de natură infecțioasă contractate în spital și care se manifestă în timpul internării sau
după externare.
23. Sunt expuși mai frecvent infecțiilor nosocomiale:
a)pacienții vârstnici, tarați;
b)pacienții supuși manevrelor invazive;
c)pacienții internați de urgență în spital.
24. Ordinele MS 190/1982 și 984/1994 reglementează:
a.măsurile de prevenire a infecțiilor nosocomiale
b.folosirea soluțiilor dezinfectante și atribuțiile asistentei medicale privind utilizarea acestora
c.relațiile de colaborare în cadrul echipei de îngrijire
25. Sursa de infecție poate fi:
a.pacientul și produsele sale patologice
b.personalul medical și echipamentul său de lucru
c.apa și alimentele
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1.Spălarea mâinilor este cea mai importantă procedură pentru prevenirea infecțiilor.
2.Acele și instrumentele ascuțite trebuie depozitate în containere dure după utilizare.
3.După execuția unei proceduri mănușile vor fi aruncate înainte de contactul cu un nou pacient, iar
17

mâinile spălate.
4.Riscul contactării unei infecții nosocomiale este același pentru toți pacienții internați.
5.Fără o curățire adecvată instrumentele nu pot fi dezinfectate sau sterilizate corect.
6.Circuitele septice sunt separate de cele aseptice.
7.Cele mai multe infecții ale tractului urinar apar după cateterizarea vezicii urinare.
8.Pentru prevenirea infecțiilor intraspitalicești e necesară ruperea Janțului infecțios.
9.Călirea organismului, vaccinarea, reduce riscul contractării infecțiilor de către pacienți.
10. Produsele eliminate de pacienți nu constituie sursă de infecție.
1.6.2. Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenta medicală
Încercuiți răspunsul corect:
1. Recoltarea sângelui capilar pentru examenul hematologic se face prin:
a)înțepare în pulpa degetului:
b)înțepare pe fața plantară a halucelui;
c)puncție venoasă.
2.Pentru determinarea VSH sunt necesare următoarele materiale:
a)seringă de 2 ml uscată;
b)citrat de sodiu 3,8%;
c)recipient special vacutainer.
3.Recoltarea sângelui pentru examenele biochimice se face prin:
a)puncție venoasă – dimineața, bolnavul fiind ,.â jeune1';
b)înțepare în pulpa degetului;
c) ambele.
4.Recoltarea sângelui pentru examene bacteriologice se face:
a)când se suspectează o bacteriemie;
b)când se suspectează o septicemie;
c)ori de câte ori pacientul are febră.
5.Recoltarea exsudatului faringian se face pentru:
a)depistarea purtătorilor sănătoși de germeni;
b)depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui;
c)depistarea unor afecțiuni digestive.
6.Pentru recoltarea exsudatului faringian avem nevoie de următoarele materiale cu excepția:
a)eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină:
b)spatulă linguală;
c)seringă și ace de unică folosință.
7.Recoltarea urinei pentru urocultură se face:
a)la jumătatea micțiunii;
b)prin sondaj vezical;
c)din urina colectată timp de 24 h.
8.Recoltarea urinei pentru urocultură se face:
a)înainte de administrarea antibioticelor;
b)concomitent cu administrarea antibioticelor;
c)ambele.
9.Pentru efectuarea tubajuiui gastric avem nevoie de:
a)sonda gastrică Faucher;
b)sonda duodenală Einhorn;
c)sonda Metras.
10. Prezența sondei în stomac este indicată de marcajul acesteia citit la arcada dentară astfel:
a)la 40-50 cm; b) la 60 cm; c) la 70-75 cm.
18

11.Sondajul duodenal efectuat în scop terapeutic se face pentru:
a)drenarea căilor biliare;
b)alimentație artificială;
c)evidențierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare.
12.Pentru drenarea căilor biliare prin tubaj duodenal pacientul este așezat în poziție:
a)decubit dorsal; b) decubit lateral stâng; c) decubit lateral drept.
13.Sondajul vezical efectuat în scop explorator se face pentru:
a)recoltarea unei cantități de urină pentru examenul de laborator;
b)depistarea unor modificări patologice ale uretrei și vezicii urinare;
c)evacuarea conținutului (când aceasta nu se face spontan).
14.Complicațiile imediate ale sondajului vezical sunt:
a)lezarea traumatică a mucoasei uretrale:
b)crearea unei căi false prin forțarea sondei;
c)infecțioase, prin introducerea germenilor patogeni prin manevre și instrumente nesterile.
15.Spălătura gastrică este indicată în:
a)intoxicații alimentare sau cu substanțe toxice;
b)pregătirea preoperatorie în intervențiile de urgență;
c)ulcer gastric în perioada dureroasă.
16.Spălătura gastrică este contraindicată în:
a)intoxicații cu substanțe caustice;
b)hepatite cronice, varice esofagiene;
c)staza gastrică însoțită de procese fermentative.
17.Efectuarea clismelor în scop evacuator se face pentru:
a)evacuarea conținutului intestinului gros;
b)pregătirea pentru intervenții chirurgicale asupra rectului;
c)pregătirea pacientului pentru alimentare sau hidratare.
18.Pentru efectuarea clismei înalte canula se introduce:
a)10-20 cm; b) 30-40 cm; c) 5-6 cm.
19.Pentru a nu produce escare ale mucoasei rectale, tubul de gaze se menține maximum:
a) 3 h; b) 2h; c) 4 h.
20.Administrarea medicamentelor pe cale orală se face pentru obținerea următoarelor efecte locale:
a)favorizarea cicatrizării ulcerațiilor mucoasei digestive;
b)protejarea mucoasei gastrointestinale;
c)înlocuirea fermenților digestivi (când aceștia lipsesc).
21.Este contraindicată administrarea medicamentelor pe cale orală atunci când:
a)medicamentul este inactivat de secrețiile digestive;
b)medicamentul prezintă proprietăți iritante asupra mucoasei gastrice;
c)pacientul refuză medicamentul.
22.Administrarea medicamentelor pe cale rectală este indicată la:
a)pacienții cu tulburări de deglutiție;
b)pacienții operați pe tubul digestiv superior sau cu intoleranță digestivă;
c)pacienții operați pe anus și rect.
23.Pe cale respiratorie se administrează medicamente sub formă de:
a)gaze sau substanțe gazeificate;
b)lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori;
c)pulberi fine.
24.Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie se face pentru:
a)decongestionarea mucoasei căilor respiratorii;
19

b)îmbogățirea în oxigen a aerului inspirat;
c)fluidificarea sputei.
25.Pe suprafața mucoaselor se pot administra medicamente sub formă de:
a)soluții; b) mixturi; c) unguente.
26. Pentru aplicarea unguentelor în fundul de sac conjunctival și pe marginea pleoapelor folosim:
a)ansă de platină;
b)baghetă de sticlă lățită, acoperită cu un tampon de vată;
c)tampon montat pe o sondă butonată, comprese sterile.
27.Administrarea medicamentelor pe cale parenterală are următoarele avantaje:
a)dozarea exactă a unui medicament ce ajunge în sânge;
b)evitarea tractului digestiv:
c)posibilitatea administrării medicamentelor bolnavilor inconștienți.
28.Prin injecția subcutanată se pot introduce în organism:
a)substanțe medicamentoase izotonice lichide nedureroase;
b)substanțe medicamentoase hipertonice;
c)substanțe medicamentoase uleioase.
29.Locurile de elecție ale injecției subcutanate sunt:
a)fața externă a brațului;
b)fața supero-externă a coapsei;
c)regiunea deltoidiană.
30.Prin injecția intramusculară se pot introduce în organism:
a)soluții izotonice; b) soluții hipertonice; c) soluții uleioase.
31.Locurile de elecție ale injecției intramusculare sunt:
a)regiunea supero-externă fesieră;
b)fața externă a coapsei, treimea mijlocie;
c)regiunea subclaviculară.
32.Pe cale intravenoasă se pot introduce în organism:
a)substanțe izotonice;
b)substanțe hipertonice;
c)substanțe uleioase.
33.Accidentele injecției subcutanate sunt următoarele, cu excepția:
a)durere violentă prin lezarea unei terminații nervoase;
b)hematom prin perforarea unui vas;
c)flebalgia.
34.Accidentele injecției intramusculare sunt:
a)durere vie prin atingerea nervului sciatic;
b)paralizie prin înțeparea unui vas;
c)embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanțe uleioase.
35.Accidentele injecției intravenoase sunt următoarele, cu excepția;
a)flebalgiei, datorită injectării prea rapide a unor substanțe iritante;
b)hematomului, prin străpungerea venei;
c)paraliziei, prin lezarea nervului sciatic.
36.Incidentele oxigenoterapiei sunt următoarele, cu excepția:
a)distensiei abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag;
b)emfizemului subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului datorită fisurării mucoasei;
c)emboliei gazoasă.
37.Cortizonul se administrează la început:
a)în doze mari, scăzând apoi cantitatea până la doza minimă de intreținere;
20

b)în doze mici, care cresc treptat, până la doza maximă;
c)aceeași doză, până la sfârșitul tratamentului.
38.În timpul tratamentului cu cortizon, regimul alimentar va fi:
a)desodat; b) hipersodat; c) normosodat.
39.ACTH-ul se administrează în primele zile:
a)în doze mici, ce cresc progresiv;
b)în doze mari, ce se scad progresiv;
c)asociat cu antibiotice.
40.Paracenteza abdominală reprezintă:
a)pătrunderea cu ajutorul unui trocar în cavitatea peritoneală;
b)pătrunderea cu un ac în cavitatea pleurală;
c)pătrunderea cu un ac într-un organ parenchimatos.
41.Paracenteza abdominală se efectuează:
a)în fosa iliacă stângă, linia Monroe – Richter;
b)în fosa iliacă dreaptă;
c)la mijlocul liniei dintre ombilic și simfiza pubiană.
42.Toracocenteza reprezintă puncția: a. cavității peritoneale;
b. cavității pericardice;
c. cavității pleurale.
43.În vederea efectuării toracocentezei, pacientul se pregătește fizic, astfel:
a)se liniștește din punct de vedere psihic;
b)i se administrează un sedativ – atropină, morfină cu 1/2 h înainte;
c)i se administrează un analeptic pentru a-i activa circulația.
44.Toracocenteza efectuată în scop terapeutic se face pentru:
a)evacuarea unei colecții de lichid pleural;
b)introducerea unor medicamente în cavitatea pleurală;
c)stabilirea prezenței unei colecții de lichid pleural.
45.Natura lichidului pleural (exsudat sau transsudat) se determină prin reacțiile:
a)Pandy;
b)Rivalta;
c)Nonne-Apelt.
46.Accidentele toracocentezei sunt următoarele, cu excepția:
a)lipotimiei și colapsului;
b)hematemezei;
c)pneumotoraxului.
47.Puncția pericardica se efectuează în scop terapeutic pentru:
a)stabilirea naturii lichidului;
b)evacuarea lichidului acumulat;
c)introducerea substanțelor medicamentoase.
48.Accidentele puncției pericardice sunt următoarele, cu excepția:
a)pătrunderii acului în miocard;
b)șocului pericardic;
c)edemului pulmonar acut.
49.Puncția articulară este indicată în: a. artrite acute și cronice, serofibrinoase și purulente;
b.hemartroza;
c.coxartroza.
50.După puncția articulară se recomandă:
a)mobilizarea cât mai precoce a articulației puncționate;
b)imobilizarea articulației în poziție fiziologică timp de două-trei zile;
21

c)nu necesită îngrijire specială.
51.Pentru efectuarea reacției Rivalta, sunt necesare următoarele materiale, cu excepția:
a)pahar conic, apă distilată;
b)lichid pleural extras prin puncție;
c)hârtie de turnesol.
52.Reacția Rivalta este pozitivă dacă:
a)picătura se transformă într-un nor asemănător cu „fumul de țigară";
b)dacă soluția rămâne nemodificată;
c)dacă în soluție apar flocoane.
53.Puncția osoasă se efectuează în scop explorator pentru:
a)stabilirea structurii compoziției măduvei;
b)studiul elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale dezvoltării lor;
c)efectuarea transfuziilor de sânge intraosoase.
54.Locul puncției osoase este: a. sternul;
b. creasta iliacă;
c. tibia, calcaneul.
55.Accidentele puncției osoase sunt următoarele, cu excepția:
a)hemoragie și hematom;
b)perforarea lamei posterioare a sternului;
c)edem pulmonar acut.
56.Pentru efectuarea puncției hepatice, pacientul se așează în poziție:
a)decubit dorsal
b)decubit lateral stâng, cu mâna dreaptă sub cap
c)decubit lateral drept.
57.Pentru efectuarea puncției renale, pacientul se așează în poziție:
a)decubit lateral stâng;
b)decubit ventral cu o pernă tare (sac de nisip) așezată sub abdomen;
c)decubit lateral drept.
58.După punctia hepatică, pacientul se așează în poziția:
a)decubit lateral drept;
b)decubit lateral stâng;
c)decubit dorsal.
59.Punctia rahidiană se execută în scop terapeutic pentru:
a)decomprimarea în cursul sindromului de HIC;
b)introducerea de substanțe medicamentoase, anestezice;
c)recoltarea LCR și executarea mielografiilor.
60.Pentru efectuarea puncției rahidiene, în funcție de starea generală, pacientul se așează în poziție:
a) spate de pisică; b) cocoș de pușcă; c) pleurostotonus.
61.Accidentele puncției rahidiene sunt:
a)amețeli, tulburări vizuale, cefalee, greață, vărsături;
b)contractarea feței, gâtului sau a unuia din membre;
c)paralizie prin atingerea nervului sciatic.
62.Pentru puncția vezicii urinare, pacientul este așezat în poziție:
a)decubit lateral drept;
b)decubit lateral stâng;
c)decubit dorsal, cu o pernă tare sub bazin.
63.Accidentele puncției vezicii urinare sunt: a. puncție negativă;
b. hemoragie intravezicală;
c. hematemeza.
64.Antibioticele sunt:
22

a)substanțe organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii);
b)substanțe obținute prin sinteză, având proprietăți bacteriostatice, bactericide sau
antimicotice;
c)ambele.
65.Antibioticele se pot administra pe următoarele căi, cu excepția:
a)orală;
b)parenterală intramuscular și intravenos;
c)subcutanată.
66.Înainte de începerea tratamentului cu antibiotice este necesar:
a)să se identifice germenul patogen;
b)să se determine sensibilitatea agentului patogen la antibiotic;
c)să se testeze sensibilitatea organismului la antibiotice.
67.Pentru testarea sensibilității organismului la penicilină se folosesc diluțiile:
a) 1/10.000; b) 1/1.000; c) 1/100.
68.Hidratarea și mineralizarea organismului are drept scop:
a)administrarea medicamentelor la care se urmărește un efect prelungit;
b)depurativ – diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici;
c)completarea proteinelor sau altor componente sanguine.
69.Introducerea lichidelor în organism pe cale intravenoasă se poate face prin:
a)ace metalice fixate-direct în venă;
b)canule de material plastic introduse prin lumenul acelor (care apoi se retrag);
c)denudare venoasă.
70.Prin perfuzie intravenoasă se pot introduce soluții:
a)izotonice; b) hipertonice; c) uleioase.
71.Accidentele perfuziei sunt:
a)hiperhidratarea prin perfuzia în exces;
b)embolia gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulator;
c)flebita, necroza.
72.Stabilirea necesităților hidrice și minerale ale organismului se face prin:
a)stabilirea felului deshidratării;
b)simptomatologia deshidratării;
c)investigații de laborator.
73.Volumul deficitar de fluid – deshidratarea – se datorează:
a) pierderilor excesive (vărsături, aspirație, diaforeză, diuretice);
b)mișcării fluidului (acumulare anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită,
edem periferic);
c)ambele.
74.Manifestările de dependentă în deshidratare sunt următoarele, cu excepția:
a)piele uscată, membrane și mucoase uscate;
b)creșterea hemoglobinei și a hematocritului prin hemoconcentrație;
c)creșterea tensiunii arteriale.
75.Excesul volumului de lichid se datorește:
a)creșterii Na și a cantității de apă prin retenție și/sau ingestie excesivă;
b)scăderii excreției renale de Na și apă;
c)scăderii mobilizării de lichide în interiorul spațiului intravascular.
76.Manifestările de dependență în excesul volumului de lichid sunt următoarele, cu excepția:
a)creștere acută în greutate;
b)edem periferic, pleoape edemațiate;
c)hipotensiune arterială.
23

77.Hiponatremia se manifestă prin: a. cefalee, confuzie;
b. anxietate, piele umedă;
c. exces de sodiu, peste 150 mEq/l.
78.Hipernatremia se manifestă prin: a. membrane și mucoase uscate, agitație;
b. hiperemia feței, sete;
c. deficit de Na, sub 130 mEq/l.
79.Hipopotasemia se manifestă prin: a. slăbiciune, scăderea peristaltismului până la ileus;
b. crampe musculare la extremități;
c. nivel redus de K sub 3 mEq/l.
80.Hiperpotasemia se manifestă prin: a. hiperactivitate intestinală (diaree);
b. aritmii cardiace severe;
c. exces de potasiu peste 5,5 mEq/l.
81. Pentru determinarea grupelor sanguine în sistemul OAB și Rh este necesar ca:
a)determinarea să se facă prin ambele metode (Beth – Vincent și Simonin);
b)determinarea să se facă de doi tehnicieni;
c)să se folosească două serii de seruri test.
82.Efectuarea probelor de compatibilitate trasfuzională are drept scop:
a)reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice;
b)evitarea hemolizei intravasculare acute;
c)asigurarea că pacientul beneficiază de transfuzia pe care o primește.
83.Incompatibilitatea transfuzională se previne prin următoarele măsuri:
a)determinarea grupei în sistemul OAB și Rh la primitor;
b)alegerea unui sânge de donator izogrup OAB și Rh;
c)executarea probelor de compatibilitate directă (Jeanbereau) și biologică Oelecker.
84.Prin transfuzie înțelegem:
a)administrarea sângelui direct de la donator la primitor;
b)administrarea de la donator la primitor după o fază intermediară de conservare a
sângelui;
c)ambele.
85.Transfuzia de sânge are drept scop:
a)restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de globule roșii necesare
transportului oxigenului în caz de hemoragii, anemii, stări de șoc;
b)stimularea hematopoezei;
c)corectarea imunodeficiențelor.
86.Accidentele transfuziei sunt:
a)incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma șocului hemolitic;
b)transfuzarea unui sânge alterat, infectat cu germeni virulenți care provoacă frisoane
puternice la una-două ore după transfuzie;
c)hemoliză intravasculară prin transfuzarea sângelui neîncălzit.
87.Incidentele transfuziei sunt următoarele cu excepția:
a)ieșirea acului din venă;
b)perforarea venei;
c)embolia pulmonară cu cheaguri.
88.Alimentația pacientului trebuie să respecte următoarele principii, cu excepția:
a)înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului;
b)favorizarea procesului de vindecare prin cruțarea organelor bolnave;
c)satisfacerea în exclusivitate a preferințelor alimentare ale pacien tului.
89.Regimurile dietetice urmăresc:
a)punerea în repaus și cruțarea unor organe, aparate și sisteme;
24

b)echilibrul unor funcții deficitare sau exagerate ale organismului;
c)îndepărtarea unor produse patologice de pe pereții intestinali.
90.La prepararea dietetică a alimentelor se pot folosi următoarele tehnici de gastrotehnie, cu excepția:
a)fierberea, înăbușirea;
b)frigerea, coacerea;
c)prăjirea, sărarea.
91.În funcție de starea pacientului, acesta poate fi alimentat: a) activ;
b) pasiv;
c) artificial.
92.Alimentarea activă la pat se face așezând pacientul în poziție: a. decubit lateral drept;
b. decubit lateral stâng;
c. decubit dorsal.
93.Alimentarea artificială se realizează prin următoarele-procedee: a. sondă gastrică sau intestinală;
b. gastrostomă;
c. pe cale parenterală.
94.Pentru alimentarea prin sondă gastrică bulionul alimentar trebuie să îndeplinească următoarele
condiții, cu excepția: a. să nu prezinte grunji;
d.să aibă valoare calorică mare;
e.să aibă temperatura scăzută.
95.Alimentarea parenterală se face cu substanțe care: a. au valoare calorică ridicată:
b. pot fi utilizate direct de țesuturi;
c. au acțiune iritantă asupra țesuturilor.
96.Rația alimentară echilibrată la aciuit va cuprinde:
a) 400 g glucide, 70 g lipide, 70 g proteine/24 h;
b) 6 g glucide/kg corp/24 h; 1 g lipide/kg corp/24 h; 1 g proteine/kg corp/24 h;
c) 600 g glucide, 100 g lipide, 150 g proteine/24 h.
97.Un bolnav în repaus absolut la pat necesită: a. 25 cal./kg corp/24 h;
b.30 cal./kg corp/24 h;
c.35 cal./kg corp/24 h.
98.Alimentarea artificială prin sondă gastrică se face la bolnavii:
a)inconștienți;
b)cu stricturi esofagiene;
c)intoxicați cu substanțe caustice.
99. 100 g glucide pot fi asigurate prin: a. 100 g zahăr, 120 g orez, 135 g tăieței, 200 g pâine;
b. 3.000 ml lapte, 450 g carne albă;
c. 200 g legume uscate, 400 g brânză.
100.100 g proteine pot fi asigurate prin: a. 100 g carne albă, 200 g pește;
b. 3.000 ml lapte; 450 g carne albă, 650 g pește;
c. 100 g lipide, 500 g cartofi.
101.Temperatura se măsoară în:
a)cavități semiînchise (axilă, plică inghinală, cavitatea bucală);
b)cavități închise (rect, vagin);
c)ambele.
102.Hiperpirexia reprezintă: a. temperatura corpului peste 40-41 °C;
b. temperatura corpului între 39-40°C;
c. temperatura corpului între 37-38°C.
103.Pentru măsurarea temperaturii în axilă termometrul se menține: a. 3 min;
b. 5 min;
25

c. 10 min.
104.Pentru măsurarea temperaturii în cavitatea bucală termometrul se menține:
a) 3 min;
b) 5 min;
c)10 min.
105.Pentru măsurarea temperaturii pe cale rectală termometrul se menține:
a)10 min: b) 3 min; c) 5 min.
106.Pentru evaluarea corectă a frecvenței respirației:
a)se anunță pacientul și se liniștește din punct de vedere psihic;
b)se preferă perioada de somn (pentru măsurare – observare);
c)nu se anunță pacientul.
107.Frecvența respirației la adult este: a. 15-25 r/min;
b. 20-25 r/min;
c. 16-18 r/min.
108.Calitățile pulsului depind de: a) frecvența și ritmicitatea inimii;
b) debitul sistolic;
c) elasticitatea și presiunea arterială.
109.Pulsul de poate măsura manual (digital) la:
a)artera radială, cubitală;
b)artera carotidă;
c)vena jugulară.
110.Modificările de frecvență ale pulsului sunt următoarele, cu excepția:
a)tahicardie;
b)bradicardie;
c)puls filiform.
1.6.3. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii
Încercuiți răspunsul corect:
1. Pregătirea preoperatorie se face în funcție de:
a)felul intervenției și timpul disponibil;
b)starea fiziologică a pacientului;
c)bolile însoțitoare.
2. Pregătirea preoperatorie constă în:
a)pregătirea generală;
b)pregătirea locală;
c)ambele.
3.Pregătirea generală preoperatorie constă în:
a)pregătirea psihică a pacientului;
b)asigurarea igienei personale și a regimului dietetic:
c)monitorizarea funcțiilor vitale și vegetative.
4.Care din următoarele manifestări de dependență pot amâna actul chirurgical?
a)apariția febrei;
b)apariția unor infecții oto-rino-laringologice și pulmonare;
c)anxietatea.
5.Pregătirea generală din preziua intervenției chirurgicale are ca scop realizarea următoarelor obiective,
cu excepția:
a)asigurarea repausului și a alimentației necesare;
b)asigurarea igienei corporale și evacuarea intestinului;
26

c)pregătirea câmpului operator.
6.Pregătirea locală din preziua intervenției chirurgicale constă în:
a)pregătirea câmpului operator prin spălarea tegumentelor;
b)raderea pilozităților, degresarea și dezinfectarea tegumentelor;
c)acoperirea câmpului operator.
7.În dimineața intervenției chirurgicale, asistenta are în vedere următoarele obiective:
a)întreruperea alimentației cu cel puțin 12 ore înainte;
b)îndepărtarea protezelor dentare, bijuteriilor și a lacului de unghii;
c)golirea vezicii urinare și administrarea medicamentelor preanestezice indicate de medicul
anestezist.
8.În intervențiile de urgență, asistenta realizează următoarele obiective:
a)bolnavul să fie ferit de pericole (tratamentul șocului când este cazul);
b)evacuarea conținutului stomacului la indicația medicului;
c)susținerea funcțiilor vitale și vegetative și recoltarea sângelui pentru examene de laborator.
9.Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator are ca scop:
a)corectarea deficiențelor organismului;
b)restabilirea echilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic;
c)prevenirea complicațiilor ce pot apărea intra- și postoperator.
10.Îngrijirile postoperatorii se acordă în funcție de:
a) natura intervenției;
b) complicațiile survenite intraoperator;
c) felul anesteziei și starea generală a pacientului.
11.Îngrijirile postoperatorii au drept scop:
a) restabilirea funcțiilor organismului;
b) asigurarea cicatrizării normale a plăgii;
c) prevenirea complicațiilor.
12.Transportul bolnavului operat se face cu:
a)căruciorul;
b)fotoliul rulant;
c)brancarda.
13.In vederea instalării pacientului la pat, asistenta pregătește:
a)salonul și patul;
b)materiale pentru reanimarea postoperatorie și supravegherea pacientului;
c)nu sunt necesare pregătiri speciale.
14.Pacientul operat cu anestezie generală se așază la pat până la trezire în poziție:
a)decubit dorsal, cu capul întors într-o parte;
b)decubit lateral;
c)semișezând.
15.Îngrijirile imediate constau în:
a)supravegherea faciesului și a comportamentului;
b)supravegherea funcțiilor vitale;
c)supravegherea pansamentului, evacuarea vezicii.
16.Apariția cianozei postoperator imediat indică:
a)insuficiența respiratorie;
b)insuficiența circulatorie;
c)ambele.
17.Îngrijirile acordate în primele două zile după intervenția chirurgicală constau în:
a)supravegherea funcțiilor vitale și vegetative pentru prevenirea complicațiilor (șoc, hemoragii);
b)asigurarea igienei și a alimentației;
c)urmărirea reluării tranzitului intestinal (eventual clisma evacuatorie)
27

18. Menținerea hipertermiei în ziua a treia de la intervenția chirurgicală indică apariția unei complicații
infecțioase ca: a. limfangita;
b.infecția la nivelul plăgii operatorii;
c.complicații infecțioase pulmonare sau urinare.
19.Apariția dispneei asociată cu cianoza în a treia zi indică:
a)o complicație pulmonară infecțioasă;
b)atelectazia datorată obstruării unei bronhii cu un dop de mucus;
c)ambele.
20.După reluarea tranzitului intestinal, în ziua a treia bolnavul va fi alimentat cu:
a. piureuri, iaurt; b. carne, legume, pâine; c. alimentele preferate.
21.Firele de sutură se scot în funcție de locul intervenției. După apendicectomie se scot în:
a. ziua a treia; b. ziua a șasea; c. ziua a șaptea.
22.După rahianestezie, pacientul se transportă în poziție: a. decubit lateral;
d.decubit dorsal, cu capul întors lateral;
e.Trendelenburg.
23.Pacientul operat cu rahianestezie cu soluții izotone va fi instalat la pat în poziție:
a.decubit dorsal, fără pernă; b. decubit lateral; c. proclivă.
24.După rahianestezie pulsul poate fi: a. ușor brahicardic;
b.tahicardie;
c.în limite normale.
25.Revenirea sensibilității după rahianestezie la membrele inferioare se face:
a)de la haluce spre rădăcina coapsei;
b)de la rădăcina coapsei spre haluce;
c)nu are un traiect anume.
Capitolul II
FUNCȚIILE UMANE
ȘI ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR
CU DIFERITE AFECȚIUNI.
2.1. Locomoția
2.1.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni ale aparatului locomotor.
Încercuiți răspunsul corect:
1.Educația pacientului pentru prevenirea afecțiunilor locomotorii cuprinde:
a) asigurarea unei alimentații echilibrate;
b)expunerea prelungită la frig;
c)efort fizic;
d) poziționarea corectă a corpului în timpul unor activități; »e) tratarea corectă a infecțiilor
microbiene și virale.
2.Factorii care contribuie la apariția osteoporozei sunt:
a) alimentația excesiv de bogată în glucide și proteine;
b) alimentația excesiv de bogată în proteine și calciu;
28

c) fumatul.
3.Deformările coloanei vertebrale (cifoza, lordoza) apar mai frecvent:
a) la copii preșcolari;
b) în perioada pubertară;
c) la vârstnici.
4.Fracturile cominutive se tratează astfel:
a) imobilizare în aparat gipsat;
b) intervenție chirurgicală și imobilizare în aparat gipsat;
c) extensie continuă.
5.Osteoporoza se produce:
a) la bătrâni;
b) după corticoterapie;
c) la copii în perioadele de creștere accelerată;
d) la femeile în menopauză.
6.Simptomele frecvente în „morbul lui Pott" sunt următoarele, cu excepția:
a)contracturii musculare pe părțile laterale ale vertebrelor afectate;
b)deformațiilor osoase (cifoza) la nivelul coloanei vertebrale;
c) febrei ridicate;
d) paraliziei membrelor inferioare.
7.Osteoartrita tuberculoasă coxofemurală se întâlnește mai frecvent la:
a) copii între 3-6 ani;
b)bătrâni;
c)adulții anemici.
8.Semnele de recunoaștere a unei luxații sunt următoarele, cu excepția:
a) febrei ridicate și congestiei la nivelul articulației;
b)tumefacției locale și deformarea regiunii;
c)durerii vii care nu cedează la calmante;
d)impotentei funcționale.
9.Tratamentul unei entorse simple constă în:
a) punerea în repaus a articulației afectate;
b) aparat gipsat 21 de zile;
c) administrarea de antialgice.
10.Diagnosticul corect al unei luxații și a unei fracturi se pune prin:
a) semnele de probabilitate;
b) prin examenul radiologie față și profil aJ osului interesat;
c) aprecierea mobilității membrului afectat.
11.Reducerea luxației se poate efectua:
a) la locul accidentului;
b) numai într-o secție de specialitate;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.
12.Entorsele sunt:
a) leziuni traumatice închise ale articulației cu modificarea temporară a raporturilor anatomice
normale a suprafeței articulare;
b)leziuni traumatice caracterizate prin pierderea permanentă a raporturilor anatomice
normale dintre suprafețele articulare;
c)întreruperea parțială a continuității unui os. .
13.Aparatul gipsat trebuie să respecte următoarele condiții:
a) să nu fie prea gros;
b) să fie suficient de rezistent;
c) să cuprindă articulația de deasupra focarului de fractură.
14.Durata imobilizării unei fracturi necomplicate depinde de:
29

a) vârstă;
b) felul fracturii;
c) calitatea gipsului utilizat.
15.Durata imobilizării unei fracturi necomplicate este:
a)30 de zile;
b)21-30 de zile;
c) 30-90 de zile, în funcție de osul fracturat.
16.Reducerea ortopedică a unei fracturi se realizează:
a) sub anestezie generală;
b)sub anestezie locală;
c)nu necesită anestezie.
17.După reducerea ortopedică a unei fracturi este necesar:
a)controlul radiologie pentru a constata poziția capetelor osoase fracturate;
b)imobilizarea în aparat gipsat;
c) ambele.
18.Efectuarea aparatului gipsat se începe cu:
a) aplicarea unor ațele;
b) acoperirea tegumentelor cu un strat de tifon;
c) depinde de calitatea sulfatului de calciu.
19.Extensia continuă este:
a) o metodă de reducere a fracturilor cu deplasarea capetelor osoase fracturate;
b)o metodă de imobilizare;
c)o tehnică chirurgicală.
20. Fracturile de rotulă se pot reduce:
a)prin extensie continuă;
b)prin reducere ortopedică;
c) prin intervenție chirurgicală.
21. Pacientul cu extensie continuă la membrele inferioare prezintă:
a) perturbarea imaginii de sine;
b) potențial de complicații pulmonare, tegumentare;
c) febră.
22. Perturbarea imaginii corporale se produce la pacienții cu:
a) fracturi deschise;
b) arsuri ale feței;
c) amputații de membre.
23. După aplicarea aparatului gipsat se va urmări:
a) culoarea tegumentelor la extremități;
b) apariția edemelor la extremități;
c) tensiunea arterială – măsurare.
24. Corelați prima cu a doua coloană:
a) cizmă gipsată 1. entorsă articulația tibio-tarsiană
b) corset gipsat 2. fractură col femural
c) aparat pelvipedios 3. fractură humerus
d) gheată gipsată 4. fractură maleolară
e) aparat toracobrahial 5. fractură coloană vertebrală.
25. Pentru protejarea segmentului lezat, pacientul este învățat:
a) să folosească cârjele, cadrul metalic;
b) să folosească bastonul;
c) fotoliul rulant.
2.1.2. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni reumatismale
30

Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. În educația pentru sănătate privind prevenirea RAA și complicațiilor sale se va avea în vedere:
a) tratarea corectă a anginelor streptococice;
b) evitarea ortostatismului prelungit;
c) asanarea focarelor de infecție – amigdaliene, dentare.
2. Examenul endoscopic articular poartă numele de:
a) endoscopie; b) artroscopie; c) sinovialoscopie.
3. Pentru cercetarea factorului reumatoid se recoltează:
a. sânge venos; b. urină; c. lichid si no vi al.
4. Pentru prevenirea artrozelor fiecare individ trebuie să cunoască factorii predispozanți:
a)alimentația echilibrată;
b)factorii poluanți din mediul înconjurător;
c)traumatismele și suprasolicitările mecanice.
5. Faceți corespondența datelor din prima și a doua coloană:
a) RAA 1. dureri articulare la mâini și picioare
b) PR 2. dureri la articulațiile mari cu caracter migrator
c) SA 3. imobilitatea coloanei vertebrale
4. febră.
6. Faceți corespondența datelor din prima și a doua coloană:
a) RAA 1. repaus absolut la pat
b) PR 2. antibioterapie
c) SA 3. corticoterapie
4. gimnastică recuperatorie.
7. Alimentația pacientului cu RAA prezintă următoarele caracteristici:
a) este desodată pe perioada tratamentului cu cortizon;
b) este hiperproteică;
c) este hidrozaharată pe perioada febrilă a bolii.
8. Durerile în RAA au următoarele caracteristici:
a) afectează articulațiile mici de la mâini și picioare;
b) au caracter migrator afectând articulațiile mari;
c) se instalează numai la mobilizare.
9. În timpul administrării cortizonului, în bolile reumatismale asistenta va supraveghea în mod deosebit:
a) alimentația și greutatea pacientului;
b) TA și somnul;
c) scaunul, vărsăturile.
10. Pentru asigurarea repausului pacientului cu spondilită anchilozantă asistenta pregătește:
a) pat tare, neted;
b) trei perne mari și o pernă cilindrică;
c) scaun dur cu spătar înalt.
11.Problemele pacientului cu spondilită anchilozantă, în fazele terminale sunt următoarele, cu excepția:
a) alterarea mobilității;
b) instalarea stării comatoase;
c) reducerea autonomiei.
12.Pentru injecția intraarticulară cu medicație antiinflamatoare, unui pacient cu artroza umărului,
asistenta medicală pregătește materialele următoare, cu excepția:
a) seringă, ace, soluție medicamentoasă, soluții dezinfectante;
b) eprubete sterile, pahar conic gradat;
31

c) material de protecție, tampoane și comprese sterile.
13.Obiectivul principal în îngrijirea pacientului cu artroză îl constituie:
a) păstrarea mobilității articulare;
b)menținerea greutății corporale;
c)reintegrarea socială a pacientului.
14.Cefaleea, amețelile, pot fi manifestări de dependență ale pacientului cu:
a)spondiloză lombară;
b)spondiloză dorsală;
c)spondiloză cervicală.
15.Obiectivele îngrijirilor pacientului cu PR sunt, în afară de:
a) diminuarea durerilor articulare;
b) menținerea temperaturii corporale în limitele 36-37°C;
c) păstrarea mobilității.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:

1. Pacientul cu RAA are nevoie de repaus la pat numai în perioada când prezintă dureri.
2. Efectele secundare ale corticoterapiei sunt dureri epigastrice, HTA, insomnie.
3. În PR durerile articulare încep la articulațiile mari portante.
4. Pacientul cu PR în stadiile 3-4 prezintă pierderea capacității de autoservire.
5. Antrenarea pacientului cu poliartrită în activități care să mobilizeze articulațiile mici ale mâinii este
absolut necesară.
6. În SA durerile lombare iradiază pe traiectul nervului sciatic.
7. În stadiile avansate, pacientul cu spondilită prezintă capacitate ventilatorie pulmonară redusă.
8. Persoanele cu obezitate, sedentare nu sunt expuse producerii artrozelor.
9. Pacientul cu spondiloză cervicală prezintă amețeli, cefalee.
10. Goniometria este o metodă de explorare a mobilității articulare.
2.2. Circulația și respirația
2.2.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni respiratorii
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Pentru prevenirea afecțiunilor respiratorii, pacientul este sfătuit:
a) să evite mediul poluat, tabagismul;
b)să-și păstreze greutatea corporală în limitele vârstei/sexului;
c)să evite practicarea sporturilor în timpul anotimpurilor reci.
2. Pentru culegerea datelor și întocmirea planului de îngrijire, asistenta va observa la un pacient cu o
afecțiune pulmonară: a. aspectul abdomenului;
b. culoarea tegumentelor;
c. aspectul toracelui, mișcările celor două hemitorace.
3. Spirografia explorează: a) volumele și capacitățile pulmonare;
b)volumele pulmonare după efectuarea unui efort dozat;
c)arborele traheobronșic, folosind substanța de contrast.
4. Pentru spirografie pacientul necesită următoarea pregătire:
32

a) cu 24 de ore înainte se întrerupe medicația excitantă sau sedativă a centrilor respiratori;
b)repaus fizic și psihic cu 30 de minute înaintea examenului;
c)nu necesită pregătire.
5.Valorile normale ale parametrilor cercetați prin spirografie (CV, VEMS și IT) normali în raport cu
tabelele CECO sunt:
a) 50% din valorile ideale; b) 70-80% din valorile ideale; c) 100% față de valorile ideale.
6.Bronhografia reprezintă examenul:
a)radiologie al aparatului respirator;
b)endoscopic al aparatului respirator:
c) radiologie al arborelui traheobronșic.
7.În dimineața bronhoscopiei, pacientul necesită ca pregătire:
a)clisma evacuatoare;
b)administrarea atropinei, cu 30 de minute înaintea examenului;
c)întreruperea alimentației.
8.Pentru examenul bacteriologic al sputei se pregătesc următoarele materiale:
a)pahar conic gradat; b) cutie Petri – sterilă c) tăviță renală.
9.Dispneea în bolile pulmonare este consecința:
a)scăderii aportului de oxigen, creșterii cantității de dioxid de carbon;
b)comprimării organelor abdominale;
c)obstrucției căilor respiratorii.
10.Semnele caracteristice ale hemoptiziei sunt:
a)senzație de gâdilitură a laringelui, căldură retrosternală, tuse iritativă cu expulzia
sângelui, gust de sânge;
b)senzație de gâdilitură a laringelui, greață, vărsătură, gust de sânge, transpirații profuze;
c)senzație de greață, vărsături, căldură retrosternală, gust de sânge.
11.Intervențiile autonome ale asistentei în hemoptizie sunt:
a) așezarea pacientului în poziție Trendelenburg;
b)instituirea repausului fizic, psihic, vocal;
c)aplicarea unei pungi cu gheață pe regiunea retrosternală;
d)învățarea pacientului să efectueze inspirații forțate;
e)așezarea pacientului în poziție semișezând.
12. Depistarea precoce a îmbolnăvirii cu TBC se face prin:
a) IDR la tuberculină; b) IDR -Cassoni; c) IDR – Dick.
13.Insuficiența respiratorie acută poate fi determinată de:
a)expunerea la frig, căldură;
b)obstrucția căilor respiratorii superioare;
c)bronhoalveolite de deglutiție.
14.Criza de astm se caracterizează prin următoarele manifestări:
a)sputa rozată, bradipnee;
b)sputa cu aspect perlat, tahipnee;
c)dispnee expiratorie, bradipnee.
15.Pentru ameliorarea respirației pacientului în criza de astm bronșic i se dă poziția:
a)semișezând cu spatele sprijinit, brațele pe lângă corp;
b)decubit lateral;
c)Trendelenburg.
16.Ca intervenții de urgență în criza de astm bronșic se vor aplica:
a)administrarea medicației bronhodilatatoare și antialergice;
b)educația pacientului cum să prevină crizele de astm;
c)oxigenoterapie.
33

17.Faceți corelație între prima coloană și cea de a doua:
a) Astm bronșic; 1. Dispnee cu polipnee 6. Bradicardie;
b) Astm cardiac; 2, Dispnee cu bradipnee 7. Tahicardie;
c)Edem pulmonar acut; 3. Dispnee inspiratorie 8. Sputa rozată, spumoasă
4. Dispnee expiratorie 9. Transpirație
5. Tegumente palide 10. Cianoză.
18.Intervenția de urgență în cazul pacientului cu edem pulmonar acut constă în:
a)scăderea circulației de întoarcere prin sângerare;
b)aplicarea garourilor la rădăcina membrelor;
c)administrarea diureticelor.
19.În pleurezia seriofibrinoasă pacientul prezintă următoarele manifestări de dependentă, cu excepția:
a)febră, frison;
b)transpirații nocturne;
c)febra de tip remitent, durere toracică.
20.Pentru stabilirea diagnosticului, în pleurezia serofibrinoasă asistenta efectuează la recomandarea
medicului următoarele examinări:
a) IDR la PPD;
b)Testul Schikc;
c)IDR Cassoni.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1.Obiectivul principal în insuficiența respiratorie acută este permeabilizarea căilor respiratorii.
2.În obstrucțiile supraglotice pentru permeabilizarea căilor respiratorii, intervenția de urgență este
drenajul postural.
3.În cazul voletului costal se aplică un pansament compresiv pentru imobilizare.
4.Semnele importante ale pneumotoraxului sunt: junghi toracic, dispnee, anxietate.
5.Pentru instalarea drenajului postural toracic, asistenta pregătește: canula traheală și aspiratorul
mecanic pentru secreții.
6.În îngrijirea pacientului cu traheostomie, o îngrijire importantă o constituie menținerea permeabilității
căilor respiratorii.
7. După intervențiile chirurgicale intratoracice imobilizarea pacientului la pat se menține timp îndelungat.
8.Pentru depistarea persoanelor bolnave de TBC pulmonar se efectuează vaccinarea BCG.
9.Pacientul care prezintă tuse cu expectoratie este sursă de infecție pentru alte persoane.
10. Pacientul cu afecțiuni respiratorii prezintă anxietate din cauza tulburărilor de oxigenare cerebrală.
2.2.2 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni cardiovasculare
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Pentru prevenirea bolilor cardiovasculare se recomandă:
a) evitarea mersului pe jos;
b) alimentație fără exces de sare, grăsimi;
c) evitarea stresului psihic.
2.Faceți corespondența datelor din prima și a doua coloană:
a) insuficiență cardiacă; 1. tegumente palide, reci, fanere atrofiate;
b) arteriopatie obliterantă; 2. tegumente cianotice la extremități, edeme;
c) boala varicoasă; 3. edem după ortostatism prelungit, vase superficiale dilatate.

3.Flebografia reprezintă: a) examenul endoscopic venos;
b) examenul radiologie venos;
c) măsurarea presiunii venoase.
34

4.Oscilometria reprezintă:
a)o metodă de explorare a arterelor periferice;
b)o metodă de examinare a venelor;
c)o metodă de evidențiere a amplitudinii pulsațiilor peretelui arterial.
5.Electrocardiografia constă în:
a) înregistrarea biocurenților produși de miocard în cursul unui ciclu cardiac;
b)reprezentarea grafică a zgomotelor produse într-un ciclu cardiac;
c)curba rezultată din înregistrarea grafică a șocului apexian.
6.IMA apare în următoarele circumstanțe, cu excepția:
a) mesele copioase, efortul fizic, expunerea la frig;
b) după infecții aerogene;
c) după imobilizarea prelungită la pat.
7.Durerea în IMA prezintă caracteristicile următoare:
a) cedează la administrarea nitroglicerinei;
b) este violentă, insuportabilă;
c) durează peste 30 de minute.
8. Obiectivele imediate în îngrijirea pacientului cu IMA vizează:
a) combaterea durerii și anxietății;
b) prevenirea complicațiilor;
c) recuperarea și reintegrarea socială a pacientului.
9.În timpul tratamentului cu anticoaguiante asistenta va avea în vedere:
a) evaluarea aspectului tegumentelor în zonele unde se fac injecții;
b) supravegherea sângerărilor gingivale, nazale;
c) notarea zilnică a diurezei.
10.În șocul cardiogen, pacientul prezintă următoarele manifestări de dependență:
a) neliniște;
b) tegumente reci;
c) poliurie;
d) hipotensiune arterială;
e) grețuri;
f) vărsături.
11.Persoanele cu risc în apariția endocarditei infecțioase sunt:
a) cele cu valvulopatii dobândite după RAA;
b)persoanele cu obezitate;
c)cele cu malformații cardiace congenitale.
12.Pacientul cu pericardită se plânge de durere cu localizare:
a) retrosternală accentuată de tuse, inspirație:
b) retrosternală iradiată în umărul stâng;
c) hipocondrul stâng accentuată de tuse.
13.Manifestările de dependență întâlnite la pacientul cu HTA sunt:
a) palpitații, vărsături;
b) dispnee, cefalee occipitală, tulburări de vedere;
c) dispnee, poliurie.
14.Intervențiile autonome ale asistentei pentru îngrijirea pacientului cu HTA constau în:
a) asigurarea regimului alimentar hiposodat, hipolipidic;
b) educația pacientului pentru suprimarea fumatului;
c) administrarea medicației antihipertensive.
15.Dnul l.S. de 54 de ani, fumător, lucrător în construcții, afirmă că de două luni prezintă dureri la mers
în gamba stângă, care s-au accentuat, determinându-l să întrerupă mersul pentru a-i ceda durerea. Care
poate fi cauza durerii? a) alterarea circulației venoase;
b) alterarea circulației arteriale periferice;
c) ambele.
35

16.Fiind internat pentru precizarea diagnosticului, domnului l.S. i se fac explorări paraclinice:
a) arteriografie; b) oscilometrie; c) flebografie.
17.Se stabilește diagnosticul de artrită obliterantă. La externare asistenta îl educă pe domnul l.S.:
a) să poarte ciorapi elastici;
b) să păstreze igiena riguroasă a picioarelor;
c) să poarte încălțăminte confortabilă din piele, ciorapi din bumbac;
d) repaus la pat.
18.Dnul A.l. este internat cu tromboflebita gambei drepte, l se acordă următoarele îngrijiri:
a) repaus la pat în poziție Trendelenburg;
b) suplinirea pacientului pentru satisfacerea nevoilor de bază;
c) repaus la pat, cu membrul inferior drept ridicat pe o atelă Braun.
19.Pacientului cu varice i se recomandă purtarea ciorapilor elastici pe care îi îmbracă astfel:
a) fiind așezat în pat cu membrul inferior orizontal;
b)fiind în poziție șezând pe scaun;
c)în ortostatism.
20.Poziția pacientului cu insuficiență cardiacă este: a) decubit dorsal;
b) șezând în fotoliu;
c) semișezând în pat.
21.În timpul administrării digitalei, asistenta va urmări în mod deosebit: a) pulsul;
b) diureza;
c) apariția grețurilor, vărsăturilor.
22. Alimentația pacientului cu insuficiență cardiacă urmărește:
a.reducerea cantității de glucide / 24 h
b.reducerea numărului de mese /24 h
c.reducerea consumului de NaCl și a cantității de lichide
23. Alimentația pacientului cu insuficiență cardiacă constă în:
a. mese mici, în număr de 4-5 / 24 h
b. alimentație hipolipidică
c. alimentație hipocalorică
24.Intervențiile zilnice ale asistentei medicale în evaluarea stării unui pacient cu anasarcă constau în:
a.notarea cantității de lichide ingerate / 24 h
b.măsurarea greutății corporale și a diurezei
c.oxigenoterapie
25. Palpitațiile ca manifestări de dependență apar:
a.în bolile cardiace
b.după abuz de cafea, tutun
c.ambele
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1. Factorii de risc major a aterosclerozei sunt: fumatul, sedentarismul, HTA.
2. EKG, explorează activitatea bioelectrică produsă de inimă și vase.
3. FKG explorează zgomotele și suflurile inimii prin înregistrarea grafică.
4.Presiunea venoasă măsurată periferic are valoare de 110-140 mm Hg.
5.Pentru efectuarea cateterismului cardiac pacientul necesită o pregătire sumară în dimineața
examenului.
6.Alimentația reprezintă o îngrijire importantă a pacientului cu HTA.
7. În arteriopatia obliterantă tegumentele sunt cianotice, reci.
8. Pacientul cu tromboflebită prezintă durere pe tractul venos.
9. Prevenirea morții subite în IMA se realizează în primul rând prin asigurarea repausului fizic și psihic al
36

pacientului.
10. Așezând membrele inferioare mai sus decât restul corpului, se asigură o circulație venoasă mai
bună.
2.2.3. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni hematologice
Încercuiți răspunsul corect:
1. Sângele este un țesut lichid care reprezintă: a. 6-8% din greutatea corporală;
b. 20% din greutatea corporală;
c. 0,5% din greutatea corporală.
2. Funcțiile sângelui constau în:
a)transport de O2 și CO2 la și de la țesuturi și a produșilor de catabolism la organele excretoare;
b)termoreglare, apărare a organismului;
c)rol în metabolism.
3.Manifestările de dependență caracteristice unei anemii acute posthemoragice sunt:
a)colorație icterică a tegumentelor;
b)colorație palidă a tegumentelor, hipotensiune arterială, tahicardie;
c)tegumente uscate, unghii friabile.
4. Corelați manifestările de dependență din coloana a ll-a cu bolile hematologice din prima coloană:
a) anemie acuta 1. astenie 6. HTA
b) poliglobulie 2. paloarea tegumentelor 7. tegumente uscate
c) leucemie 3. tahicardie 8. ulceratii in cavitatea bucala
4. febra, frison 9. pierderea cunostintei
5. hTA 10. acufene
5.Riscul de apariție a anemiilor cronice este mai mare la următoarele categorii de persoane:
a)persoane cu insuficiență cardiorespiratorie;
b)persoane cu carențe alimentare;
c)persoane cu intoxicații profesionale.
6.Alimentația pacientului cu anemie prezintă următoarele caracteristici:
a)este hiperproteică, bogată în fier și calciu;
b)este desodată;
c)este hiperzaharată.
7.Pacientul cu hemofilie este educat:
a)să evite traumatismele, să știe să-și acorde primul ajutor în cazul unei plăgi;
b)să aibă alimentație hiperproteică;
c)să evite mișcările brusce.
8.Persoanele cu hemofilie pot prezenta ca probleme de dependență cauzate de complicațiile bolii:
a)apetit redus;
b)tulburări de mobilitate și autoservire;
c)insomnie.
9.După administrarea preparatelor cu fier pe cale orală în anemiile cronice se modifică culoarea
următoarelor produse eliminate de pacient:
a)urina;
b)scaunul;
c)saliva.
10. Pacientului cu leucemie i se va asigura zilnic igiena tegumentelor și, mucoaselor pentru a preveni
infectarea lor, pentru că:
a)pacientul prezintă prurit tegumentar;
37

b)pacientul prezintă rezistență scăzută la infecții;
c)ambele.
11. În administrarea medicației citostatice asistenta respectă următoarele măsuri:
a)prepară extemporaneu soluțiile și le injectează direct în tubul perfuzorului;
b)prepară soluțiile cu 6 ore înainte de injectare;
c)evită contactul soluțiilor cu tegumentele sale.
12.Puncția osoasă efectuată pentru explorarea măduvei hematoformatoare se execută:
a)în oasele Jungi;
b)în oasele late;
c)în orice os.
13.Testul Rumpel-Leede explorează:
a)fragilitatea capilarelor sanguine;
b)circulația venoasă;
c)circulația venoasă și arterială.
14.La nivelul tegumentelor, în bolile hematologice se întâlnesc ca manifestări de dependență:
a)uscăciune, paliditate, hipercolorație;
b)vezicule, pustule;
c)elemente purpurice, ulcerații.
15.Repausul obligatoriu la pat se recomandă pacienților cu boli hematologice, cu excepția:
a)anemia cronică; b) leucemie acută; c) anemie acută; d) hemofilie.
2.3. Nutriția și metabolismul.
2.3.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni digestive și glandelor anexe
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Explorarea funcției secretorii a stomacului se poate face prin:
a) recoltarea sucului gastric după stimularea cu histamină (chimismul gastric);
b)tubajul gastric nocturn;
c)examen radiologie.
2.În vederea irigoscopiei pacientul necesită pregătire alimentară:
a)două-trei zile alimentație neflatulentă, regim hidric în preziua exa menului;
b)două-trei zile alimentație bogată în celuloză;
c)nu necesită pregătire.
3.Rectosigmoidoscopia reprezintă examenul endoscopic al segmentului terminal digestiv, care poate
avea:
a)scop explorator;
b)scop terapeutic;
c)ambele.
4.Următoarele explorări ale ficatului au semnificație etiopatogenetică:
a)determinarea imunoglobulinelor;
b)determinarea AgHBs, IDR Cassoni, testul Coombs;
c)determinarea bilirubinemiei.
5.Explorarea funcțională a pancreasului se face'prin metode directe și indirecte. Enzimele pancreatice
se cercetează în:
a)sânge;
38

b)suc pancreatic;
c)sânge, urină, suc pancreatic.
6.Colangiografia este examenul radiologic care folosește substanță de contrast pe bază de iod,
administrată intravenos pentru evidențierea :
a)vezicii biliare;
b)vezicii biliare;
c)vezicii
7.Examenul materiilor fecale pentru reacția Adler se face după trei zile de regim alimentar:
a)prânzul Schnith-Strasburger;
b) prânzul Leporsky;
c)alimentație care să nu conțină zarzavaturi verzi și carne.
8.Vărsăturile cu conținut alimentar vechi sunt întâlnite la pacienții cu:
a)stenoză pilorică;
b)cancer gastric;
c)gastrită.
9. Durerea în afecțiunile digestive prezintă unele caracteristici. Faceți corelație între prima și a doua
coloană:
a) durere în epigastru 1. ulcer duodenal
b) durere difuză abdominală 2. litiază
biliară
c) durere în hipocondrul drept 3. rectocolită
d)durere cu iradiere în umărul drept
e)durere cu iradiere în spate
f)durere ce se ameliorează după defecație
g)durere care apare toamna și primăvara
10.Dl I.V., de 34 de ani, economist, este internat cu diagnosticul de ulcer duodenal. Se recomandă
efectuarea radioscopiei gastrointestinale pentru care se pregătește astfel:
a)în seara precedentă clismă evacuatoare;
b)cu una-două zile înainte alimentație neflatulentă;
c)în dimineața examinării nu fumează, nu mănâncă;
d)cu 30 de minute înainte se administrează o cană de ceai.
11.Dlui I.V. i se recomandă păstrarea unui regim alimentar compus din:
a)supe de zarzavat, lapte, carne fiartă, ouă fierte moi;
b)ciorbe de carne, brânză de vaci;
c)pâine veche, soteuri de zarzavat.
12.La externarea din spital dlui I.V. asistenta îi recomandă:
a)alimentație completă, fără restricții;
b)să respecte orarul meselor;
c)să evite stresul fizic și psihic.
13.Expresia feței este caracteristică unor îmbolnăviri. Astfel, ochii înfundați, cu cearcăne albastre,
nasul ascuțit, este caracteristic în: a) bolile infecțioase;
b) boala Basedow;
c) afecțiuni peritoneale.
14.Somnul pacientului trebuie urmărit de asistenta medicală din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Somnolența care se instalează imediat după alimentație poate fi întâlnită în:
a)insuficiența hepatică;
b)hepatita acută virală;
c)ulcerul duodenal.
15. Intervențiile asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu ciroză hepatică sunt:
a)asigurarea alimentației, măsurarea și notarea greutății corporale și a diurezei;
b)pregătirea pentru flebografie;
39

c)efectuarea examenului de laborator al sângelui.
16.Pacienții suferinzi de hemoroizi sau operații pentru această afecțiune vor primi următoarele
recomandări:
a)toaletă locală cu apă caldă și săpun, băi călduțe de șezut;
b)dietă adecvată pentru evitarea constipației;
c)băi fierbinți sau prișnite aplicate local.
17.Pacientul cu stenoză pilorică pentru intervenția chirurgicală, pe lângă pregătirile generale operatorii,
necesită:
a)spălătură gastrică cu una-două zile înaintea intervenției;
b)reechilibrarea hidroelectrolitică;
c) dezinfecția căilor respiratorii.
18.Pregătirea specifică pentru intervențiile chirurgicale pe intestin are drept scop:
a)dezinfecția intestinului prin chimio- și antibioterapie;
b) prevenirea complicațiilor; .
c)golirea intestinului prin dietă hidrică și clismă înaltă.
19.Dna A.C. de 38 de ani, 92 kg, lucrător în industria cărnii este internată cu diagnosticul colecistită
acută, prezentând manifestări de dependență specifice bolii:
a)dureri în hipocondrul drept;
b)febră, frison;
c)stare comatoasă;
d)grețuri, vărsături.
20.Pentru precizarea diagnosticului, dna A.C. este pregătită pentru examene paraclinice – tubaj
duodenal și colecistografie. Acestea se vor face:
a)în ziua următoare internării;
b)după remiterea fenomenelor acute;
c)după o lună.
21.Dna A.C. este realimentată după oprirea vărsăturilor astfel:
a)cantități mici de ceai, din oră în oră;
b)supe strecurate de zarzavat;
c)lapte, smântână, peste.
22.Pentru combaterea durerilor, dnei A.C. i se administrează:
a)1 fiolă Mialgin la 6 h;
b)1 fiolă Papaverină și 1 fiolă Scobutil la nevoie;
c)1 fiolă Morfină.
23.Ora de administrare a (Dedicației în bolile digestive este legată de alimentație. Faceți corelația între
cele două coloane:
a) antisecretoare 1. la două ore după mese
b)substituenții acidității gastrice 2. înaintea meselor
c)alcaline ale secreției gastrice 3. în timpul meselor
24.Dl I.J., 47 de ani, suferind de ciroză hepatică, cu varice esofagiene, prezintă la domiciliu hemoragie
digestivă superioară – hematemeză și melenă. Asistenta medicală instituie următoarele măsuri:
a)repaus la pat, repaus alimentar, pungă cu gheață în regiunea epigastrică;
b)îi administrează cantități mici de lichide reci;
c)repaus la pat, pungă cu gheață în regiunea sternală.
25.La externarea din spital pacientul care prezintă colostomie va fi educat pentru a se autoîngriji:
a)să-și schimbe aparatul colector;
b)să-și protejeze tegumentele din jurul stomei;
c)să-și mențină igiena generală.
26.Regimul alimentar al purtătorului de colostoma este:
a)bogat în proteine și grăsimi;
40

b)bogat în hidrați de carbon și proteine;
c)sărac în lipide și celuloză.
27.Alimentația pe cale naturală în perioada postoperatorie se reia în funcție de natura intervenției cu
cantități mici de lichide astfel:
a)în intervențiile pe esofag, la două zile după operație;
b)în intervențiile pe stomac, din ziua a treia postoperatorie;
c)în intervențiile pe intestinul gros, în prima săptămână post operatorie dietă hidrică.
28.Tranzitul intestinal pentru gaze se reia în ziua 1 postoperator. În caz de meteorism abdominal se
intervine:
a) introducerea tubului de gaze;
b) administrarea soluției de clorură de potasiu;
c) ambele.
29.Pacientul cu colecistectomie prezintă drenuri prin care se scurge bila. Asistenta supraveghează:
a)cantitatea zilnică de secreție;
b)ca drenul să nu se cudeze;
c)aspectul secrețiilor.
30.Vărsăturile postoperatorii cauzate de staza gastrică se combat prin:
a) administrarea antivomitivelor;
b)nu se combat, sunt normale postoperator;
c)introducerea sondei nazogastrice pentru drenarea secreției, urmată de spălătură gastrică.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1.Proba de digestie e un examen ce explorează indirect pancreasul exocrin.
2.Regimul alimentar în boala ulceroasă este același indiferent de faza evolutivă a bolii.
3.Deficitul de volum lichidian se instalează la pacientul cu stenoză pilorică din cauza diareei.
4.Pacientul cu rectocolită ulcerohemoragică prezintă în fazele acute scaune diareice 3-30/24 h.
5.Pacientul cu enterocolită acută nu este sursă de infecție pentru alte persoane.
6.Pentru diminuarea durerii pacientului cu colecistită acută i se aplică un termofor în regiunea
hipocondrului drept.
7.Pacientul cu ciroză hepatică poate prezenta gingivoragii și epistaxis.
8.Scaunele postprandiale pot fi întâlnite la pacienții cu litiază biliară.
9.Icterul tegumentar poate provoca prurit.
10. După intervențiile chirurgicale pe intestinul gros, nu se impun restricții alimentare din a doua zi a
operației.
2.3.2. Îngrijirea pacienților cu tulburări hidroelectrolitice
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Rolul apei în organism este:
a)solvent al tuturor substanțelor organice și anorganice;
b)menține în soluție o serie de săruri minerale;
c)menține presiunea osmotică a lichidelor din organism.
2.Nevoia de apă a adultului / 24 de ore este de:
a)180 ml/kg corp; b) 2.000-2.500 ml; c) 100 ml/kg corp.
3.Eliminarea apei din organism se face pe mai multe căi:
a)scaun – 500 ml, urină – 500-1.000 ml;
b)urină 1.000-1.500 ml, scaun 150-200 ml;
c)transpirație 500 ml, vapori prin piămâni 350-500 ml.
41

4.Sărurile minerale în organism au rolul:
a)de a menține mediul intern în soluție apoasă;
b)de a menține presiunea osmotică a lichidelor din organism;
c)ambele.
5.Electroliții se găsesc în spațiul intra- și extracelular astfel:
a)potasiul și sodiul se găsesc în spațiul intracelular;
b)clorul și sodiul sunt distribuiți în spațiul extracelular;
c)potasiul se găsește în spațiul intracelular.
6.Deshidratarea izotonă poate fi cauzată de:
a)vărsături, diaree și paracenteze;
b)polipnee, transpirații abundente;
c)poliurie.
7.Excesul de volum lichidian al organismului se manifestă prin:
a)tegumente uscate, palide, hipotensiune arterială;
b)creștere acută în greutate;
c)hipertensiune arterială.
8.Pentru îngrijirea pacientului care prezintă exces de volum lichidian asistenta aplică următoarele
intervenții autonome: a. alimentație desodată;
b. măsoară zilnic ingesta și excreta;
c. administrează diuretice.
9.Manifestările de dependență prezentate de un pacient cu deshidratare sunt:
a)piele și mucoase uscate, oligurie, sete, hipotensiune arterială;
b)oligurie, sete;
c)creștere în greutate, edeme.
10.Intervențiile zilnice ale asistentei medicale pentru îngrijirea unui pacient deshidratat constau în:
a)evaluarea semnelor edemului pulmonar;
b)măsoară greutatea, diureza, raportul ingesta/excreta;
c)asigură aportul iichidian.
11.Pacientul cu hiperpotasemie poate prezenta următoarele manifestări de dependență, cu excepția:
a)grețurilor, diareii; b) aritmiei cardiace severe; c) ileusului.
12.Care dintre soluțiile enumerate mai jos, folosite pentru hidratarea și mineralizarea organismului, este
soluție izotonă?
a)glucoza 4,7%, soluție Ringer, NaCI 9 ‰ ;
b)glucoza 10%, glucoza 33%;
c)NaCI 10-20%.
13.Calcularea ratei de flux în cazul perfuziilor se individualizează după natura și concentrația soluției,
astfel:
a)soluțiile izotone se administrează cu un ritm de 60-150 picături/min (500 ml/oră);
b)soluțiile hipertone se administrează cu un ritm de 60-150 picături/min (500 ml/oră);
c)hidrolizatele de proteină se administrează cu un ritm de 40-60 picături/rnin (50 ml/oră).
14.Calea orală de hidratare a organismului prezintă următoarele avantaje:
a)este calea naturală;
b)se pot alimenta pacienții cu grețuri, vărsături;
c)declanșează pe cale reflexa functiile glandelor digestive
15. Pentru combaterea acidozei metabolice se administrează soluțiile:
a)soluții de bicarbonat de sodiu 84%;
b)clorura de potasiu;
c)THAM (trihidroximetilaminometan).
16.Pentru prevenirea accidentelor transfuziei se fac probele de compatibilitate în următoarea ordine:
a)grupa sanguină, proba in vivo, proba in vitro;
b)proba in vitro, proba in vivo;
42

c)grupa sanguină, proba in vitro, proba in vivo.
17.În vederea efectuării transfuziei sângele trebuie încălzit:
a)pe o sursă de căldură – sobă, calorifer;
b)la „bain-Marie";
c)lent, lângă pacient.
18.Pot constitui cauze ale erorilor în determinarea grupelor sanguine:
a)raportul 1/10 hematii/ser test;
b)temperatura camerei, peste 18°C;
c)folosirea serurilor test cu titru slab;
d)raportul 1/30 hematii/ser test.
19.În cazul unui accident grav transfuzional primul gest este:
a)instituirea tratamentului cu medicație simptomatică;
b)se continuă transfuzia;
c)se oprește administrarea sângelui.
20.Semnele șocului hemolitic produs de incompatibilitatea de grup sanguin sunt următoarele:
a)febră, frisoane;
b)agitație, tuse, hemoptizie, puls filiform;
c)dispnee, cianoză, dureri lombare, dureri retrosternale, stare generală alterată.
2.3.3. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni de nutriție și metabolism
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Glicoreglarea reprezintă echilibrul mecanismelor hipo- și hiperglicemiante. Factorii hiperglicemianți
sunt:
a) tiroxina, ACTH, cortizonul, glucagonul;
b) insulina, ACTH, cortizonul;
c) ACTH, cortizon.
2.Semnele de recunoaștere a comei hiperglicemice sunt:
a)tremurături, piele uscată;
b)piele uscată, tremurături, grețuri, vărsături;
c)grețuri, vărsături, piele uscată, instalare lentă.
3.Pacientul cu diabet zaharat este o persoană care necesită:
a)întreruperea activității profesionale;
b)desfășurarea activității respectând indicațiile de regim și tratament;
c)nu are restricții privind efortul fizic.
4.În diabetul zaharat insulinodependent doza de insulină/24 h se stabilește în funcție de glicozuria
exprimată în grame astfel: a. 1 UI la 3 g glicozurie/zi;
b. 2 UI la 1 g glicozurie/zi;
c. 1 UI la 2 g glicozurie/zi.
5.Care tip de insulina se poate administra prin injecții subcutanate, intramusculare și intravenoase?
a)insulina cristalină, actrapid;
b)insulina semilentă MC;
c)insulina lentă MC.
6.Pacientului căruia i s-a administrat insulina cristalină i se recomandă:
a)să mănânce în.următoarele 15-30 de minute;
b)să mănânce după una-două ore;
c)nu are importanță când va mânca.
43

7.Alimentele permise cântărite în diabetul zaharat sunt următoarele cu excepția:
a)fructele; d) făinoasele;
b)brânza; e) carnea;
c)zarzavaturile; f) oul.
8.Comei hipoglicemice îi sunt caracteristice următoarele manifestări de dependență:
a)halenă acetonică;
b)tremurături, transpirații;
c)semne de deshidratare.
9. Din alimentația pacientului cu obezitate se vor reduce următoarele alimente:
a)produsele rafinate (ciocolată, frișca, maioneză);
b)legumele și fructele proaspete;
c)carnea slabă și laptele degresat.
10.Pentru reducerea greutății corporale, pacientul cu obezitate își va stabili un program de activitate
fizică: a) practicarea unor sporturi de performanță;
b) mers pe jos, 60-90 mi n/zi;
c) eforturi fizice intense la intervale mari de timp.
11.Pacientul cu obezitate prezintă următoarele probleme de dependență, cu excepția:
a)alterarea eliminărilor urinare;
b)alterarea mobilității;
c)tulburări circulatorii și respiratorii;
d)alterarea termoreglării.
12.Dl CM., de 72 de ani, văduv, se îngrijește singur. Este internat de 3 zile cu diagnosticul de sindrom
subponderal: I = 180 cm, G = 47 kg. Asistenta medicală constată ca MD:
a)lipsa apetitului, edentație, edeme, tegumente uscate;
b)polifagie;
c)polifagie, polidipsie.
13.Pentru alimentarea progresivă pe cale naturală a dlui CM., asistenta asigură:
a)trei mese pe zi, consistente;
b)5-6 mese pe zi, cantitativ reduse, bogate în lichide;
c)alimente hiperzaharate.
14.În accesul gutos, pacientul prezintă ca problemă de dependență durerea, cu următoarele
caracteristici:
a)durere monoarticulară, violență, apărută brusc;
b)dureri articulare cu caracter migrator;
c)dureri ale coloanei vertebrale.
15.Din alimentația pacientului cu gută, sunt excluse următoarele grupe de alimente:
a)carnea – viscerele, mezelurile;
b)legumele, fructele;
c)lactatele.
2.3.4. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni endocrine
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Explorarea glandei tiroide se face prin următoarele determinări:
a)metabolismul bazai;
b)calcemia, calciuria;
c)fundul de ochi.
2.Pentru explorarea glandei hipofize se utilizează:
a)radiografia craniană;
44

b)examenul fundului de ochi:
c)determinarea metabolismului bazai.
3.Pregătirea pacientului pentru determinarea metabolismului bazal constă în:
a)trei zile regim alimentar desodat;
b)trei zile regim alimentar fără proteine;
c)întreruperea medicației sedative sau excitante.
4.În hiperfunctia tiroidiană, reflexograma achiliană înregistrează modificări ale timpului de relaxare
musculară după percutarea tendonului lui Achile:
a)scurtarea timpului;
b)prelungirea timpului;
c)nu se modifică timpul.
5.În caz de hiperparatiroidie valorile calcemiei sunt:
a)9-11mg%; b) > 11 mg%; c) < 9 mg%.
6.Testul Thorn explorează:
a)corticosuprarenala;
b)medulosuprarenala;
c)glandele sexuale.
7.Măsurarea temperaturii bazale explorează ovarul endocrin. în cazul funcției normale se înregistrează:
a)creșterea temperaturii bazale cu 14 zile înaintea menstruației;
b)temperatura bazală scade începând cu 14 zile înaintea menstruației;
c)nu se produc modificări ale temperaturii bazale într-un ciclu menstrual.
8.Tulburările somnului sunt întâlnite în bolile endocrine:
a)hipersomnia în hipotiroidism:
b)insomnia în hipertiroidism;
c)hipersomnia în gigantism.
9.Corelați caracteristicile faciesului cu bolile endocrine în care sunt întâlnite:
a) fața exprimă spaima, ochi exoftalmici
1. boala Addison
b) facies pufos, buhăit, piele aspră 2.
boala Cushing
c) facies de lună plină, piele cu teleangiectazii
3. hipertiroidism
d) facies cu prognatism, nas, buze îngroșate
4. hipotiroidism
e) facies cafeniu cu hiperpigmentare difuză
5. acromegalte
10.Modificarea culorii și aspectului tegumentelor e o manifestare întâlnită în bolile endocrine astfel:
a)hiperpigmentarea tegumentelor în boala Addison;
b)prezența vergeturilor roșii violacee în boala Basedow;
c)piele caldă, subțire, umedă în mixedem.
11.Hipersecreția de hormon hipofizar somatotrop la o persoană adultă determină:
a)gigantismul; b) acromegalia; c) boala Cushing.
12.Cea mai importantă problemă a pacientului cu diabet insipid este:
a)tulburarea echilibrului hidroelectrolitic și a nutriției;
b)alterarea imaginii de sine;
c)riscul de accidente.
13.Pentru administrarea retrohipofizei pacientul e învățat să-și administreze medicația:
a)să prizeze la 4-6 ore;
b)să-și dezobstrueze narinele înaintea administrării;
c)să nu înghită pulbere;
d)să prizeze o dată la 24 de ore.
45

14.Obiectivul principal al îngrijirilor acordate pacientului cu boala Basedow îl constituie:
a) menținerea unei stări bune de nutriție;
b)restabilirea orarului eliminărilor;
c)creșterea toleranței organismului la căldură.
15.Pacientul cu hipotiroidie prezintă următoarele probleme de dependență, cu excepția:
a)intoleranță la frig;
b)alterarea eliminării intestinale manifestată prin diaree;
c)deficit de autoîngrijire.
16.Imediat după tireoidectomie, asistenta medicală constată următoarele manifestări. Pentru care dintre
ele cheamă urgent medicul?
a)tahicardie, hipotensiune arterială, paloare;
b)încetarea drenajului;
c)senzație de vomă.
17.La un pacient cu hipocalcemie apare o criză de tetanie. Care sunt intervențiile de urgență:
a)aplicarea unei comprese reci pe frunte;
b)administrarea unui preparat de calciu;
c)descheierea hainelor pentru asigurarea respirației pacientului.
18.Pacientul cu boala Addison prezintă ca manifestări de dependență:
a)oboseală, inapetență, scădere ponderală;
b)hipotensiune arterială, pigmentarea tegumentelor;
c)ambele.
19.Educația pacientului pentru prevenirea crizelor acute în boala Addison se referă la:
a)administrarea permanentă a tratamentului cortizonic – 2/3 din doză dimineața și 1/3 la ora 16;
b)cunoașterea dietei hiperșodate, hiperproteice;
c)ambele.
20.Manifestările de dependență ale pacientului cu sindrom Cushing sunt:
a)scădere marcată în greutate;
b)obezitate, cu grăsime depusă la nivelul abdominal și al feței;
c)hirsutism la femei, fenomene de feminizare la bărbați.
2.4. Eliminarea
2.4.1. Îngrijirea pacien ților cu afecțiuni renale
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Pregătirea alimentară a pacientului pentru radiografie renal ă simplă se face astfel:
a)2-3 zile alimentație colecistokinetică;
b)2-3 zile alimentație neflatulentă, nefermentescibilă;
c)2-3 zile alimentație desodată.
2.Recoltarea urinei pentru proba Addis-Hamburger se face în modul următor:
46

a)prima urină de dimineață;
b)urina din 3 în 3 ore, timp de 24 de ore;
c)urina din 3 ore, obținută după ce pacientul a urinat diminea ța și apoi a stat în repaus la pat.
3.Urografia reprezintă:
a)examen radiologie al aparatului renal folosind ca substan ță de contrast odiston, injectat
intravenos;
b)examen radiologie al aparatului renal folosind ca substan țe de contrast iodura de sodiu
10%, injectată prin cateterism ureteral;
c)examen radiologie al vezicii urinare.
4.După cistoscopie pacientul necesit ă îngrijiri:
a)suprimarea alimenta ției pe cale naturală;
b)clismă evacuatoare;
c)aplicarea unui termofor în regiunea hipogastric ă, administrare de antispastice.
5.Proba Volhard exploreaz ă:
a)clearance-ul la uree;
b)capacitatea rinichiului de dilu ție și concentrație a urinei;
c)sedimentul urinar.
6.Sediul hematuriei macroscopice se precizeaz ă prin: a. proba celor trei pahare;
b.proba Addis – Hamburger;
c.proba Zimnițki.
7.Caracteristicile durerii în colica renală sunt:
a)localizare suprapubian ă, iradiere în tot abdomenul, este vie;
b)localizare lombară, cu iradiere spre organele genitale externe, intens ă, profundă;
c)localizare lombară, bilaterală, cu iradiere în tot abdomenul.
8.Dl I.C., 32 de ani, se prezint ă la spital pentru dureri lombare care ira diază spre organele genitale
externe, polachiurie, v ărsături, anxietate, manifest ări ce au apărut după mersul pe bicicletă pe un drum
accidentat. Asistenta aplic ă următoarele intervenții autonome și delegate:
a)pungă cu gheață în regiunea lombară;
b)administrare de antispastice pe cale injectabil ă;
c)liniștește pacientul.
9.Se recomandă dlui I.C. efectuarea unei radiografii renale pe gol de urgen ță pentru care este preg ătit
astfel: a) clismă evacuatoare;
b) spălătură vezicală;
c) nu se face pregătire.
10. Într-o calculoză renală, până la eliminarea calculului, în planul de îngrijire al pacientului, vor fi
planificate următoarele intervenții:
a)creșterea ingestiei de lichide la 3 I pe zi;
b)măsurarea cantității de urină / 6 ore;
c)determinarea cantității de albumină în urină.
11.Intervențiile asistentei medicale pentru supravegherea sondei vezicale permanente la un pacient cu
incontinență urinară constau în:
a)observarea aspectului urinei în vasul colector;
b)menținerea permeabilității tuburilor prelungitoare;
c)golirea sacului colector la 6-8 ore, în funcție de volumul de urin ă.
12.Pacientul cu glomerulonefrit ă acută prezintă ca problemă:
a)comunicare ineficient ă la nivel senzorial;
b)potențial de exces de volum lichidian;
c)deficit de autoîngrijire.
13.Diagnosticul de certitudine în infecțiile urinare este susținut de:
a)examenul sumar de urin ă;
b)urocultura;
47

c) valoarea ureei și a creatininei în sânge.
14. Un pacient de 17 ani este internat cu diagnosticul insuficien ță renală acută și prezintă:
a.poliurie; b. anurie; c. disurie.
15.Obiectivele îngrijirii pacientului cu IRA sunt:
a)corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic;
b)suplinirea definitivă a funcției renale prin hemodializ ă;
c)reechilibrarea funcției renale.
16.Alimentația pacientului cu IRC urm ărește:
a)creșterea cantității de proteine /24h/kg corp;
b)reducerea cantității de proteine /24h/kg corp în funcție de valorile ureei și creatininei din sânge;
c)asigurarea necesarului caloric al organismului prin glucide.
17.Intervențiile autonome ale asistentei în îngrijirea pacientului cu edeme sunt:
a)măsurarea zilnică a greutății corporale și a diurezei;
b)dezinfecția regiunilor edemațiate și acordarea poziției șezând cu picioarele atârnate;
c)alimentație desodată.
18.Care din următoarele manifestări sugerează un traumatism renal în cazul unui pacient cu
politraumatism:
a)durere lombară;
b)hematurie macroscopic ă;
c)vărsături.
19.Ca manifestări de dependență în perioada inițială în cazul adenomului de prostat ă întâlnim:
a)incontinență urinară;
b)jet urinar fără presiune, întrerupt;
c)retenție acută de urină.
20.În litiaza urică, pacientului i se recomand ă regim alimentar bogat în:
a)vegetale cu restricție de proteine;
b)sucuri de citrice;
c)produse lactate, carne.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Nota ți-le cu A sau F:
1.Examenul sedimentului urinei este cel mai important pentru stabilirea diagnosticului de infec ție
urinară.
2.Pentru cercetarea proteinuriei se va recolta urina din 24 de ore.
3.Creatinina sanguină este de 0,6-1,2 mg%.
4.Cistoscopia reprezint ă examenul radiologic al vezicii urinare.
5.Pacientul cu glomerulonefrit ă prezintă probleme de dependen ță: alterarea circulației și alterarea
eliminării urinare.
6.Edemele în bolile renale sunt albe și pufoase.
7.Pentru corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic în IRA se vor măsura pierderile de lichide la care
se adaugă câte 100-150 ml soluție hidratantă pentru fiecare grad de temperatur ă.
8.Hemodializa reprezint ă cea mai eficientă metodă de epurare extrarenal ă.
9.În IRC alimentația este normoproteic ă și normosodată.
10.În perioada postoperatorie în intervențiile pe rinichi urina se capteaz ă numai prin tuburi de dren.
2.5. Protecția și apărarea organismului împotriva infec țiilor.
2.5.1. Îngrijirea pacien ților cu afecțiuni infectocontagioase.
48

Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Hemocultura este examenul bacteriologic care:
a) evidențiază anticorpii din sânge;
b) identifică germenii patogeni din s ânge;
c) evidențiază antigenii.
2.Reacția Cassoni: a. depisteaz ă persoanele susceptibile de a face scarlatin ă;
b.diagnostichează trichineloza;
c. depistează persoanele bolnave de chist hidatic.
3.Dezinfecția lenjeriei provenite de la pacien ții contagioși se realizează prin submerjare în:
a) soluții D-catiol 1g‰;
b) soluții de cloramină 10-15g‰;
c) soluții de var cloros 50g‰.
4.Care sunt cele trei elemente ce trebuie s ă fie prezente pentru producerea unei infec ții:
a) calea de transmitere;
b) gazda receptivă;
c) temperatura adecvat ă;
d) sursa de infecție.
5.Care din următoarele zone ale corpului nu este steril ă în mod obișnuit:
a) sângele; b) intestinul sub țire; c) vezica urinar ă.
6.Prezența bacililor alcoolo-acidorezisten ți într-o cultură din spută precizează diagnosticul pentru:
a)gripă;
b)meningită;
c)TBC;
d) SIDA.
7.Imunitatea specifică a organismului este dat ă de: a. integritatea pielii;
b. transferul anticorpilor de la mam ă la făt;
c. vaccinare.
8.Care din următoarele lichide ale organismului sunt sterile: a) s ângele;
b) urina;
c) L.C.R.

9.Care din următoarele boli este transmis ă pe cale aerogenă și personalul trebuie s ă poarte mască:
a)hepatita B; b) holera; c) TBC; d) varicela.
10. Hepatita de tip B se transmite prin: a) alimente contaminate;
b) injecții;
c) tatuaje; ,
d) manevre stomatologice.
11.Contraindicațiile definitive ale vaccin ării sunt următoarele, în afară de:
a)bolile cardiace decompensate;
b)maladia canceroasă;
c) stările febrile;
d) intervențiile chirurgicale.
12.Regimul dietetic în hepatita virală urmărește:
a) punerea în repaus și cruțarea ficatului;
b) cruțarea stomacului, duodenului;
c) satisfacerea unor nevoi crescute de vitamine.
13.Regimul alimentar în hepatita virală cuprinde următoarele, cu excepția:
a) lapte și produse lactate;
49

b) mezeluri, conserve, afum ături;
c) carne de porc, de miel;
d) carne de pasăre, pește alb;
e) cacao, cafea, ciocolat ă.
14.Exantemul scarlatinos este o erup ție: a) aspră la pipăit care respectă fața;
b) veziculoasă;
c) micropapuloasă, pruriginoasă;
d) cu bule și elemente purpurice.
15.Limba în scarlatină: a) saburală; b) zmeurie; c) geografică.
16.Semnul Koplik se întâlnește în:
a) rubeolă; b) rujeolă; c) scarlatină; d) parotidita epidemic ă.
17.Semnul Koplik const ă în: a) micropapule albe în dreptul molarilor;
b)pete albicioase pe limb ă;
c)adenopatie latero-cervical ă.
18.Semnele și simptomele caracteristice rujeolei sunt urm ătoarele, cu excepția:
a) febră 39°C;
b)catar oculo-nazal și traheobronșic;
c)semnul Pastia-Grozovici;
d)erupție maculo-papuloasă, catifelată, pruriginoasă.
19.Reacția Dick se utilizează pentru determinarea receptivit ății față de: a. difterie;
b. febră tifoidă;
c. scarlatină.
20.Reacția Schick este indicat ă pentru determinarea receptivit ății față de:
a)scarlatină; b) bruceloz ă; c) difterie.
21.Reacția Widal este pozitivă în: a. tifos exantematic;
b. toxiinfecții alimentare;
c. febră tifoidă.
22.In hepatita virală cresc:
a)TGO-TGP; b) bitirubinemia: c) glicemia; d) colesterolul.
23.La întocmirea regimului dietetic al bolnavului infec țios se va ține cont de următoarele obiective, cu
excepția: a) asigurarea unui aport crescut de lipide;
b)respectarea necesarului caloric în raport cu boala;
c)asigurarea necesarului de lichide și electroliți;
d)asigurarea proporției necesare în factori de nutriție, vitamine și minerale;
e) să satisfacă preferințele alimentare ale pacientului.
24 Scarlatina este produs ă de: a) streptococul beta-hemolitic;
b)stafilococul auriu;
c)bacilul Loffler.
25.Simptomele de debut ale gripei pot fi:
a)subfebrilitate, cefalee, astenie;
b)disfagie, disfonie, tuse uscat ă;
c) febră ridicată (39°C-40°C), cefalee, curbatur ă.
26.Pot fi complicații ale parotiditei epidemice:
a) meningita;
b) orhita;
c) afectarea testiculelor și pancreasului.
27.Meningita acută se caracterizează prin:
a)febră ondulantă, cefalee, redoare matinal ă;
b)fotofobie, opistotonus, sc ădere ponderală;
50

c) cefalee, fotofobie, redoarea cefei, semnul Brudzinski pozitiv.
28.Vaccinarea reprezint ă:
a) metoda profilactică de provocare a unei imunit ăți active specifice, fără ca persoana să facă
boala;
b)tratamentul unor boli infecto-contagioase cu seruri imune care con țin anticorpi specifici
germenilor bolii respective sau toxinelor ei;
c)ambele.
29.Vaccinurile sunt:
a) suspensii de microbi sau toxinele acestora, omor âte sau atenuate, care și-au pierdut proprietățile
patogenice și le-au păstrat pe cele antigenice;
b)seruri obținute de la animale prin imunizare cu microbi sau cu toxinele lor;
c)seruri obținute de la persoane imunizate activ.
30.Scopul vaccinărilor este:
a) apărarea organismului împotriva unor îmbolnăviri;
b) creșterea reactivității organismului copilului;
c) obținerea unei profilaxii specifice.
31.In vederea administr ării vaccinurilor este necesar ă:
a) întocmirea catagrafiei;
b) mobilizarea popula ției pentru vaccinare;
c) examen clinic general și stabilirea contraindica țiilor temporare și definitive.
32.Reacțiile locale postvaccinale sunt urm ătoarele, cu excepția:
a)eritem, edem;
b)indurație locală;
c) febră.
33.Reacțiile generale postvaccinale sunt urm ătoarele, cu excepția:
a)cefalee;
b)indispoziție;
c) edem local.
34.Următoarele vaccinuri se administreaz ă pe cale subcutanată cu excepția:
a)antitetanic;
b)antirabic;
c) ATPA (anatoxină tetanică purificată și absorbită).
35.Următoarele vaccinuri se administreaz ă pe cale intramuscular ă, cu excepția:
a)anatoxinele purificate și absorbite;
b)trivaccinul Di-Te-Per;
c) BCG.
36.Imunoprofilaxia pasiv ă se realizează prin:
a) administrarea de seruri care con țin anticorpi specifici gata forma ți;
b) administrarea de imunoglobuline;
c) administrarea de vaccinuri.
37.După anticorpii pe care îi conțin serurile heterologe pot fi:
a) antitoxice (antidifteric, antitetanic etc);
b) antimicrobiene (antimeningococic, anticarbunos etc);
c) antivirale (antirabic).
38.Serurile imune pot fi utilizate în scop:
a)curativ (seroterapie);
b)profilactic (seroprofilaxie);
c) ambele.
39.Administrarea serurilor imune se face:
a) pe cale intravenoas ă;
b) pe cale intramuscular ă (în coapsa sau mușchiul deltoid);
51

c) pe cale subcutanat ă.
40. În vederea administr ării serurilor imune, se face obligatoriu la to ți pacienții testarea sensibilității
organismului prin urm ătoarele metode:
a) testul conjunctiva!: aplic ând o picătură din serul diluat 1/100 în soluție de NaCI pe conjunctiva
oculară (testul nu se efectueaz ă la copii); .
b) testul cutanat: dup ă scarificarea tegumentului se depune o pic ătură de ser diluat 1/100;
c) testul intradermic: se injecteaz ă intradermic 0,1 ml ser diluat 1/100 sau 1/1000.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Nota ți-le cu A sau F:
1. Riscul de a contacta virusul hepatitei B la locul de munc ă de către personalul medica! este mai mare
decât riscul infecției cu HIV.
2. Contactul social, de rutin ă cu un purtător HIV comportă un risc de infecții.
3. Izolarea strictă (mănuși, halate) trebuie respectat ă de prieteni, familie, în timpul conversației cu un
pacient cu SIDA.
4. HIV și virusul hepatitei B sunt r ăspândiți prin contactul cu sângele și lichidele glandelor sexuale.
5. Virusul hepatitei B este activ c âteva săptămâni în afara corpului.
6. Copilul cu rujeolă are apetitul normal.
7. Pacientul cu varicel ă prezintă riscul alterării integrității pielii prin gratajul veziculelor.
8. Imunoglobulinele se administreaz ă pe cale subcutanată.
9. În precizarea diagnosticului de scarlatin ă este necesară recoltarea exsudatului faringian.
10. Sugarul nu prezint ă anticorpi pentru tuse convulsiv ă.
2.5.2. Îngrijirea pacien ților cu HIV/SIDA
Încercuiți răspunsul corect:
1. Măsurile de protecție anti-HIV ale personalului sanitar vor fi în funcție de:
a)posibilitatea expunerii fa ță de sânge sau alte produse biologice;
b)tipul de fluide organice contactate;
c)stadiu! de boală al pacientului.
2.Mijloacele obișnuite de protecție anti-HIV ale asistentei medicale sunt:
a)purtarea corectă a echipamentului de protec ție;
b)purtarea mănușilor de cauciuc și a măștilor de protecție a ochilor și a feței dacă există
riscul stropirii cu sânge;
c)evitarea leziunilor cutanate pe m âini;
d)vaccinarea.
3.Mănușile de cauciuc se utilizeaz ă în mod obligatoriu pentru prevenirea infec ției HIV atunci când:
a)personalul medical prezint ă leziuni pe mâini;
b)efectuează puncție venoasă, capilară;
c)puncționează vena unei persoane cunoscut ă cu infecție HIV;
d)administrează medicamente pe cale oral ă.
4.Testul ELISA șe utilizează pentru:
a)punerea în evidență a anticorpilor anti-HIV;
b)detectarea antigenelor specifice;
c)identificarea gonoreei.
5.Grupele de populație cu risc crescut de a se infecta cu virusul HIV sunt urm ătoarele, cu excepția:
a)homosexualii;
52

b)toxicomanii;
c)prostituatele;
d)politransfuzații;
e)copiii sub 7 ani;
f)gravidele.
6.Căile de transmitere a infec ției HIV pot fi:
a)calea sexuală;
b)instrumentele medicale nesterile sau incorect sterilizate;
c)de la mamă la făt prin sângele matern care con ține virus HIV.
7.MD care determină suspiciunea de SIDA pentru o persoan ă sunt următoarele, cu excepția:
a)febră timp îndelungat;
b)scădere ponderală mai mare de 10% din greutatea maximal ă;
c)constipatie pe o perioad ă mai lungă de două luni;
d)hepato-splenomegalie;
e)diaree pe o perioadă mai lungă de două luni.
8Pacienții infectați cu virus HIV au urm ătoarele posibilități de evoluție:
a)1/3 dintre ei vor face forma minor ă a bolii, ARC;
b)1/3 dintre ei vor face SIDA – forma grav ă a infecției HIV;
c)1/3 dintre ei rămân purtători sănătoși de virus HIV și pot transmite infecția;
d)toate răspunsurile sunt corecte.
9De la infecția cu virus HIV până la declanșarea simptomelor bolii SIDA poate trece un interval de:
a)6 luni – 7 ani; b) se instaleaz ă imediat; c) peste 15 ani.
10.SIDA nu se transmite prin:
a) secreții vaginale;
b) lacrimi, transpirație;
c) sânge;
d) îmbrățișare.
11.Pacienții cu SIDA se interneaz ă obligatoriu:
a)în spitalul de boli infecto-contagioase;
b)în spitalul teritorial de care apar ține, indiferent de profilul acestuia;
c)în spitalul cu profilul infec țiilor oportuniste pe care le prezint ă.
12.Copilului infectat HIV îi sunt interzise:
a)frecventarea grădiniței, școlii;
b)frecventarea instituțiilor de cultură (teatru, cinematograf);
c)educația nu trebuie restricționată prin interdicții de ordin social.
13.Persoanele infectate HIV/SIDA au dreptul la:
a)libertate, securitate personal ă și socială, confidență;
b)muncă, educație;
c)asistență medicală;
d)căsătorie.
14.Dacă asistenta medicală are o expunere accidental ă la sânge prin înțepare cu un instrument t ăios sau
cu un ac procedează astfel:
a)cere consimțământul persoanei de ia care a provenit s ângele pentru a fi testat HIV;
b)cere consimțământul aparținătorilor în cazul în care persoana de la care a provenit
sângele este un copil sau în stare de inconștiență;
c) nu se alarmează, necunoscând anterior că sursa este seropozitiv ă.
15. Problemele pacientului cu SIDA pot fi:
a)hipertermia;
b)dezechilibrul hidroelectrolitic;
c)izolarea socială.
16.Obiectivele de îngrijire pentru o persoan ă infectată HIV vizează:
53

a)scăderea febrei;
b)educarea persoanei pentru prevenirea infec țiilor oportuniste;
c)susținerea psihologică a persoanei.
17.Obiectivele de îngrijire a persoanei cu SIDA vizeaz ă:
a)scăderea febrei;
b)reechilibrarea hidroelectrolitic ă;
c)suplinirea pacientului pentru satisfacerea nevoilor sale.
18.Pentru îngrijirea pacientului cu SIDA, asistenta medical ă aplică îngrijiri de confort și de educație:
a)asigură condiții de microclimat în salon;
b)asigură alimentele necesare pentru 24 de ore;
c)îl învață să facă exerciții respiratorii când starea lui îi permite.
19.Pentru diminuarea anxiet ății pacientului cu SIDA, asistenta medical ă asigură:
a)vizitarea pacientului de c ătre familie, prieteni;
b)pacientul să comunice, să-și practice religia;
c)medicația sedativă.
20.Pacientul cu SIDA la externarea din spital trebuie s ă știe că:
a)nu are voie să frecventeze localuri publice;
b)nu are voie să doneze sânge;
c)are obligația să-și informeze partenerul despre boala sa.
2.5.3. Îngrijirea pacien ților cu afecțiuni dermatologice.
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Pentru prevenirea bolilor de piele orice persoan ă trebuie să știe:
a) tegumentele se men țin curate, ferite de ac țiunea agenților microbieni, chimici și traumatici;
b)să-și asigure alimentație echilibrată și hidratare corespunz ătoare;
c)ambele.
2Persoanele expuse apari ției bolilor de piele sunt:
a)cei care lucrează în contact cu alergeni de origine animal ă sau vegetală;
b)persoanele care fac tratamente medicamentoase frecvente;
c)persoane cu tulburări glandulare.
3Vezicula, ca manifestare a bolilor de piele, poate fi definit ă:
a)ridicătură a epidermului, de dimensiune mic ă, plină cu lichid clar;
b)abcese mici, pline cu puroi;
c)ridicătură circumscrisă, solidă, a pielii.
4.Pentru stabilirea diagnosticului în bolile de piele se pot face urm ătoarele examene:
a)citologice, micologice ale pielii, p ărului, unghiilor;
b)biopsie cutanată;
c)scintigramă.
5.Problemele mai frecvente ale pacientului cu boli de piele pot fi:
a)alterarea integrității pielii;
b)alterarea nutriției;
c)potențial de suprainfectare a erup ției cutanate.
6.Compresele medicamentoase aplicate pe tegumente au urm ătoarele efecte:
a)dezinfectant, antiinflamator;
b)sicativ, antipruriginos;
54

c)ambele.
7.Aplicarea soluțiilor medicamentoase pe piele se poate realiza prin:
a)badijonare, compres ă medicamentoasă;
b)întindere cu mâna protejată de mănușă;
c)întindere cu spatula.
8.Rolul băilor medicamentoase în bolile de piele poate fi:
a)îndepărtarea crustelor, dezinfecția tegumentelor;
b)răcorirea pielii;
c)ambele.
9.Pentru reducerea pruritului tegumentar, asistenta efectueaz ă următoarele îngrijiri:
a) aplică pudre calmante;
b) reducerea temperaturii din încăpere;
c) aplică comprese medicamentoase.
10.Prevenirea suprainfect ării leziunilor cutanate se realizeaz ă prin:
a)igiena riguroasă a tegumentelor intacte, t ăierea unghiilor;
b)administrarea antibioticelor;
c)izolarea pacientului.
11.Pentru întocmirea planului de îngrijire al unui pacient cu alergie cutanat ă se vor pune întrebări
referitoare la cauzele bolii:
a)medicamentele utilizate de pacient;
b)pudre, creme, șampoane utilizate;
c)existența bolii la alți membri ai familiei.
12.Leziunile primare cutanate sunt:
a)macula, papula, vezicula;
b)scuama, crusta, cicatricea;
c)bula, pustula.
13.Pacientul cu dermatoze inflamatorii neinfec țioase ale pielii prezint ă ca probleme psihologice:
a)izolare socială;
b)pierderea imaginii de sine;
c)ambele.
14.Pentru îngrijirea pacientului cu pemfigus, interven țiile autonome ale asistentei sunt:
a)menținerea igienei cavității bucale;
b)hidratarea corectă și susținerea morală a pacientului;
c)aplicarea tratamentului local.
15.Pentru prevenirea micozelor cutanate, pacientul trebuie s ă știe:
a)cum să-și păstreze igiena personal ă și a picioarelor îndeosebi;
b)să utilizeze lenjerie intim ă din bumbac;
c)să poarte numai încălțăminte din cauciuc.
2.6. Sexualitatea și reproducerea
2.6.1. Îngrijiri acordate în obstetrică
Testul A
încercuiți răspunsul corect:
1. În timpul sarcinii apar modific ări morfofuncționale, pe care asistenta medical ă trebuie să le cunoască:
a) modificări generale ale organismului;
b)modificări locale la nivelul aparatului genital feminin;
c)ambele.
55

2.Metabolismul se modific ă în timpul sarcinii astfel:
a)crește; b) scade; c) se men ține constant.
3Aparatul cardiovascular sufer ă cele mai multe modific ări anatomice, funcționale, hemodinamice în
timpul sarcinii:
a)crește ritmul cardiac;
b)scade volumul sanguin;
c)crește presiunea venoas ă în membrele inferioare, cre ște coagulabilitatea sângelui, predispunând
la tromboză.
4.La nivelul aparatului excretor apar urm ătoarele modificări în sarcină:
a)oligurie, polakiurie;
b)polakiurie;
c)poliurie, polakiurie.
5.La nivelul glandei mamare în timpul sarcinii se produc:
a)creșteri de volum ale sânilor cu dezvoltarea re țelei vasculare Haller și modificări
pigmentare:
b)apare secreția lactată;
c)apare secreția de colostru.
6.Uterul se modifică în timpul sarcinii:
a)crește volumul său;
b)pereții uterini cresc în primele două luni de la 10-15 mm la 19 mm;
c)pereții uterini se subțiază în primele două luni.
7.Pentru stabilirea diagnosticului de sarcin ă prin testul imunologic se recolteaz ă:
a) urina femeii gravide; . b) 15 ml s ânge venos; c) s ânge capilar.
8.Consultația prenatală are drept scop:
a)educarea gravidei pentru a respecta regulile de igien ă în timpul sarcinii:
b)supravegherea medical ă a evoluției sarcinii;
c) pregătirea fizică și psihică a gravidei pentru na ștere.
9. Ritmul consultațiilor prenatale pentru gravide f ără ROC este:
a)lunile I-VI lunar; lunile VII-VIII bilunar; luna a IX-a s ăptămânal:
b)lunile I-VIII lunar; luna a IX-a s ăptămânal;
c)lunile l-ll lunar: lunile IV —VII bilunar; lunile VIII —IX săptămânal.
10.Problemele gravidei legate de sarcin ă pot fi:
a)alterarea confortului, manifestat ă prin grețuri, vărsături;
b)alterarea eliminărilor urinare, manifestat ă prin polikiurie;
c)deficit de cunoștințe privind autoîngrijirea.
11.Corelați valorile în cm cu diametrele externe ale bazinului:
a) bispinos; 1
= 32 cm;
b) bicrest; 2 = 20 cm;
c) bitrohanterian; 3 = 24 cm;
d) anteroposterior; 4 = 28 cm.
12.La sfârșitul lunii a lll-a uterul este situat astfel:
a)ca organ pelvin;
b)la 8 cm deasupra simfizei pubiene;
c)la jumătatea distanței ombilic – simfiza pubian ă.
13.Stabilirea vârstei sarcinii se face lu ând în considerare următoarele criterii:
a)data ultimei menstrua ții, data primelor mișcări fetale, înălțimea fundului uterin;
b)data ultimei menstrua ții și a primelor mișcări fetale;
c)data ultimei menstrua ții și înălțimea fundului uterin.
14.Calculați vârsta sarcinii, la data de 30 august 2000, pentru doamna I. J., de 24 ani, primipar ă, care
56

afirmă următoarele:
a)data ultimei menstrua ții pe 20 martie 2000;
b)data primelor mișcări fetale – 15 august 2000.
Calculați data aproximativă a nașterii.
15.Primele mișcări fetale se percep la gravide astfel:
a)la primipare la 4 1/2 luni;
b)la multipare la 4 luni;
c)ambele.
16.Pentru stabilirea vârstei sarcinii în funcție de înălțimea fundului uterin se folose ște următorul calcul:
î nălțimea fundului uterin
a) vârsta sarcinii = ———————————— + 1
4
b) înălțimea fundului uterin : 4;
c) nu este valabilă nici o variantă.
17Cu ocazia consultațiilor prenatale, asistenta medical ă aplică următoarele intervenții autonome:
a)măsoară TA, puls, greutate corporal ă, înălțimea fundului uterin;
b)administrează tratamentul cu preparate de Fe și Ca;
c)educă gravida cu privire la auto îngrijire.
18În ultimul trimestru de sarcin ă, asistenta medicală educă gravida, privind nașterea, să recunoască:
a) declanșarea travaliului;
b) semnele de rupere a membranelor;
c) semnele expulziei f ătului.
19. În perioada de pretravaliu, interven țiile asistentei medicale constau în:
a)asigurarea igienei gravidei, golirea vezicii urinare, clisma evacuatoare;
b)urmărirea ritmicității contracțiilor uterine și a BCF;
c)supravegherea poziției pacientei.
20.Pentru asistarea nașterii în condiții de asepsie se urmărește:
a)mediu ambiant dezinfectat, materiale și instrumente sterile;
b)mediu ambiant dezinfectat, dezinfec ția persoanei care asist ă nașterea;
c)ambele.
21.În primele două ore după naștere, lăuza poate prezenta ca manifest ări normale:
a)oboseală, tendință la somn, bradicardie;
b)tahicardie, hipotensiune arterial ă;
c)uter dur, contractat.
22.Involuția uterină în primele 12 zile dup ă naștere este supravegheat ă zilnic. Asistenta medical ă
constată în lăuzia fiziologică: a. involuție cu 1-1,5 cm/zi;
b. involuție cu 2 cm/zi;
c. involuție nesemnificativă.
23.Mobilizarea lăuzei cu naștere eutocică, fără intervenții obstetricale se face astfel:
a) precoce, primele 6-12 ore;
b) la 4 zile după naștere;
c) nu prezintă importanță timpul când se mobilizează.
24.Pentru alimentația lăuzei se fac următoarele recomandări:
a)să consume lichide în primele 24 de ore;
b)să evite alimentele flatuiente;
c)nu sunt restricții alimentare.
25.Toaleta locală a lăuzei cu evoluție fiziologică constă în:
a)toaletă externă vulvo-perineală de două ori/zi;
b)spălătură vaginală cu soluție de cloramină 1%, zilnic;
c)nu se face toaleta timp de 1 s ăptămână.
26.Gravidei cu disgravidie precoce, asistenta medical ă îi acordă următoarele îngrijiri:
57

a)supraveghează pierderile de sânge din punct de vedere cantitativ și calitativ;
b)observă aspectul tegumentelor, m ăsoară TA, greutatea corporal ă;
c)asigură repausul total la pat.
27.Pentru prevenirea eclampsiei, în cazul gravidei cu disgravidie tardiv ă se recomandă:
a)alimentație desodată;
b)asigurarea unui regim desodat cu reducerea lichidelor;
c)internarea gravidei în spital pentru supraveghere.
28.Manifestările de dependență: edeme, HTA, albuminurie se întâlnesc în:
a)disgravidie precoce;
b)iminență de avort;
c)disgravidie tardivă.
29.Dna M. V., 30 de ani, este l ăuză cu operație cezariană de două zile. Se constată că involuția uterină
este 1,5 cm în două zile. Cum apreciați aceasta:
a)normală;
b)subinvoluție;
c)rapidă.
30.Faceți concordanța între zilele de lăuze și aspectul lohiilor:
a) zilele 1-3 1. Gălbui;
b) zilele 4-6 2. Serosanguinolente;
c) zilele 10-21 3. Sanguinolente.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Nota ți-le cu A sau F:
1. Furia laptelui" este însoțită de creșterea temperaturii până la 37,5°C.
2. pentru refacerea func țională pelviperineală și redarea elasticității musculare generale, dup ă naștere
sunt necesare exerci ții de gimnastică.
3. Prelungirea suptului favorizeaz ă apariția ragadelor.
4 Expulzia fătului începe după dilatația completă și ruperea membranelor.
5.Delivrența placentei urmează la 1-2 ore după expulzia fătului.
6.Perioadele nașterii sunt: perioada de dilata ție, de expulzie și de delivrența.
7.În timpul sarcinii gravida nu trebuie s ă facă spălaturi vaginale.
8.Îmbrăcămintea și încălțămintea gravidei pot deveni SD pentru satisfacerea respira ției și circulației.
9.Pregătirea mameloanelor în vederea alăptării se face în ultima luna de sarcin ă.
10.Amenoreea este un semn sigur de sarcin ă.
11.Gravida cu risc obstetrical crescut necesit ă supraveghere din partea re țelei de obstetrică, dar și a
altor sectoare medicale.
58

2.6.2. Îngrijirea ginecopatei
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1 Testul cu Lugol (Lahm – Schiller) detecteaz ă:
a)leziuni posibil precanceroase ale colului uterrn;
b)sarcina extrauterină;
c)evidențiază permeabilitatea trompelor uterine.
2. Histerosalpingografia reprezint ă:
a) examen endoscopic al cavit ății uterine;
b) examen radiologie al corpului și istmului uterin;
c) examen cu ultrasunete pentru eviden țierea unor tumori.
3.Examenul clinic general are importan ță pentru stabilirea diagnosticului bolilor ginecologice și
folosește:
a)inspecția, palparea;
b)inspecția, percuția, palparea;
c)palparea.
4.Durerea în afecțiunile ginecologice are caracteristicile urm ătoare:
a) este localizat ă în hipogastru, nu iradiaz ă;
b) este localizată în hipogastru și fosele iliace, iradiaz ă către vulvă, vagin;
c) este generalizată în tot abdomenul.
5.Hemoragia în bolile ginecologice prezint ă unele caracteristici; face ți asociere între aceste
caracteristici ale hemoragiei și afecțiunea în care e întâlnită:
a) sarcina extrauterină 1. Sânge roșu deschis;
b) cancer uterin 2. Sânge negricios;
c) fibrom uterin 3. Sânge spălăcit.
6.Leucoreea reprezintă: a. scurgere vaginal ă albicioasă, gălbuie, în cantitate redusă;
b.scurgere ușor roșiatică premenstrual;
c. pierdere abundent ă de sânge menstrual.
7.Tulburările de flux menstrual sunt: a. dismenoreea;
b. hipermenoreea;
c. hipomenoreea.
8.Pacienta cu inflamații genitale poate prezenta ca probleme:
a)leucoree, febră, tulburări urinare;
b)dureri în hipogastru;
c)ambele.
9.În vederea recoltării secrețiilor vaginale, ginecopata este preg ătită astfel:
a)se face spălătura vaginală cu două ore înainte;
b)cu două zile înainte se întrerupe tratamentul local;
c)nu se face pregătire.
10. Repausul la pat este obligatoriu în: a) chistul ovarian;
b)inflamațiile acute genitale, sângerări;
c)prolaps genital gradul I.
11. Secreția vaginală se recoltează pentru examene de laborator:
a)hormonal, bacteriologic; b) parazitologic; c)
hematologic.
12. Asistenta educă pacienta pentru prevenirea bolilor transmise pe cale sexual ă:
a)să respecte controalele medicale periodice;
b)să evite contactele sexuale cu parteneri multipli;
59

c)să păstreze măsurile igienice.
13.Tulburări mai frecvente de eliminare urinar ă întâlnite în bolile ginecologice sunt:
a)disurie, polakiurie; b) poliurie; c) anurie.
14.Tratamentul local în bolile ginecologice se aplic ă prin:
a)tampoane vaginale, ovule, spălaturi vaginale;
b)cauterizare;
c)ambele.
15.Pentru intervențiile chirurgicale ginecologice, pe cale abdominal ă, pregătirea preoperatorie local ă
constă în:
a)supravegherea funcțiilor vitale;
b)îndepărtarea pilozității, spălarea tegumentelor și dezinfecția lor;
c)golirea vezicii urinare.
16.Combaterea meteorismului abdominal în perioada postoperatorie se realizeaz ă astfel:
a)alimentație bogată în celuloză;
b)mobilizare precoce;
c)introducerea tubului de gaze.
17. Alimentația postoperatorie dup ă intervenții chirurgicale ginecologice va fi în primele zile:
a) bogată în celuloză în intervenții pe perineu și vagin;
b) mai abundentă și variată după reluarea tranzitului intestinal;
c) fara restricții în toate situațiile;
d) cu multe lichide în intervențiile pe perineu și vagin.
18. Supravegherea elimin ărilor în perioada postoperatorie histerectomie const ă în:
a)verificarea permeabilității sondei urinare permanente;
b)asigurarea unui aport suficient de lichide;
c)măsurarea TA, pulsului.
19.După intervențiile chirurgicale ginecologice pot ap ărea probleme ale pacientei:
a)pierderea imaginii de sine;
b)tulburări de gândire;
c)alterarea dinamicii familiale.
20.Prin autoexaminarea s ânului se pot depista:
a)tumori în stadiile incipiente;
b)apariția unei secreții mamelonare;
c)modificări ale conturului sânului.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Nota ți-le cu A sau F:
1.Educația pentru sănătatea femeii începe cu educația mamei pentru a forma feti ței deprinderi și
comportamente igienice.
2.Perioada de activitate genital ă încetează o dată cu instalarea menopauzei.
3.Mamografia reprezint ă principala metodă de depistare a cancerului de s ân.
4.Autoexaminarea sânilor este obligatorie dup ă vârsta de șase ani.
5.După mastectomie, pacienta este învățată să execute mișcări care să prevină anchiloza și atrofia
musculară.
6.Pentru cercetarea frotiului cito-vaginal, secre ția vaginală se recoltează în orice zi a ciclului
ovarian.
7.Măsurarea temperaturii bazele (m ăsurate bucal sau rectal) poate decela momentul ovula ției.
8.Colposcopia = explorare prin care se m ăsoară cavitatea uterină.
9.În vederea examenului ginecologic, ginecopata va fi preg ătită cu o spălătură vaginală.
10. În bolile ginecologice pot ap ărea ca probleme alterarea elimin ărilor intestinale si urinare.
60

2.7. Cunoașterea și percepția
2. 7. 1. Îngrijirea pacien ților cu afecțiuni neurologice
Încercuiți răspunsul corect:
1. Pneumoencefalografia reprezint ă:
a)examen radiologie al spa țiilor subarahnoidiene, folosind ca substan ță de contrast
aerul;
b)examen radiologie al spa țiilor subarahnoidiene, folosind ca substan ță de contrast
iodul;
c)examen radiologie ce realizeaz ă imagini ale circulației cerebrale.
2.Pentru efectuarea pneumoencefalografiei, asistenta va preg ăti următoarele materiale:
a)electroencefalograful;
b)seringi, ace, tăvița renală, soluții dezinfectante;
c)nu sunt necesare materiale.
3.EEG reprezintă: a) înregistrarea biocuren ților produși de creier;
b) înregistrarea biocuren ților produși de mușchi;
c) examen radiologie al con ținutului cranian.
4.Pentru înregistrarea EEG, pacientul necesit ă următoarele pregătiri:
a)trei zile regim alimentar hiposodat;
b)spălarea părului;
c)întreruperea medicației sedative sau excitante.
5.Următoarele manifestări de dependență sunt tulburări ale mersului și ortostațiunii:
a)tremurăturiie, convulsiile;
b)ataxia statică și locomotorie;
c)monoplegia.
6. Tulburările de sensibilitate, subiective sunt: a) anestezia, hipoestezia, hiperestezia;
b) paresteziile;
c) ambele.
7.În leziunile nervului I cranian, pacientul prezint ă ca problemă ca problema de dependen ță:
a)anosmie, hiposmie; b) lipsa vederii; c) midriaz ă.
8.Vărsăturile în cazul HTIC au urm ătoarele caracteristici:
a)au totdeauna conținut alimentar;
b)sunt spontane, în jet, neprecedate de gre țuri;
c)sunt precedate de gre țuri.
9.Problemele pacientului cu maladie Parkinson sunt:
a)diminuarea mobilității;
b)eliminări necontrolate de urin ă;
c)euforie;
d)alterarea comunicării verbale și în scris.
10.Factorii declanșatori ai crizei de epilepsie pot fi:
a)stimuli din mediu – sonori, lumino și;
b)alimentația bogată în glucide; .
c)nerespectarea tratamentului.
11.Intervențiile asistentei în faza tonicoclonică a crizei epileptice sunt urm ătoarele, în afară de:
a)se decleștează dinții, se pune un rulou între dinți;
b)se lărgesc hainele prin descheierea nasturilor;
c)se așază apărători laterale la paturi pentru a preveni accidentele.
61

12.Problemele pacientului în timpul crizei epileptice pot fi:
a)oprirea respirației;
b)riscul de traumatizare;
c)depresia.
13.În comoția cerebrală, pacientul prezintă:
a)stare comatoasă profundă;
b)pierderea conștientei pentru scurt timp;
c)pareze, paralizii.
14.În traumatismele craniocerebrale în care se scurge LCR prin nas, urechi, plaga cranian ă, se va
proceda: a) aplicarea unui pansament compresiv;
b) dezinfecția plăgii craniene și la tamponarea ei;
c) nu se efectuează tamponare.
15. În acordarea primului ajutor unui pacient cu TC se fac urm ătoarele manevre, în afară de:
a) ridicarea pacientului pentru a-i observa mersul;
b)observarea stării de conștientă;
c)examinarea plăgilor craniene;
d)evidențierea parezelor și paraliziilor.
16 Domnul I.V., 75 de ani, cu diagnosticul AVC, prezint ă ca MD specifice AVC:
a)hipotensiune arterial ă;
b)amețeli, vărsături, urmate de stare comatoas ă;
c)hipotermie;
d)hemiplegie.
17.Recuperarea deficitului motor se va face în cazul dlui LV. astfel:
a)imediat după producerea accidentului;
b)în următoarele 7-8 zile în funcție de evoluție;
c)la 1-2 luni de la debut.
18.Pregătirea locală în vederea intervențiilor chirurgicale craniene const ă în:
a)spălarea părului;
b)raderea părului pe toată suprafața craniană;
c)raderea părului numai în zona în care se va face opera ția.
19.Poziția în pat a pacientului comatos neintubat în perioada postoperatorie este:
a)decubit dorsal;
b)decubit lateral sau semidecubit ventral;
c)Trendelenburg.
20.In stabilirea căii de alimentare a pacientului operat pe craniu se va ține seama de:
a)preferințele pacientului;
b)prezența reflexului de degluti ție;
c)starea de conștientă a pacientului.
21. Pentru reducerea HTIC, asistenta va aplica pacientului urm ătoarele intervenții autonome:
a)liniștește pacientul, îl educă pentru a evita mișcările în pat;
b)limitează consumul de lichide;
c) instalează perfuzie cu soluție de manitol, glucoza.
22.Problemele pacientului în fazele tardive ale sclerozei în plăci sunt:
a)pierderea controlului sfincterelor;
b)hipertermie;
c)alterarea tranzitului intestinal.
23.Pentru stabilirea gradului de com ă se utilizează scala Glasgow, care const ă în:
a)examinarea reacției oculare la diverși stimuli;
b)examinarea controlului elimin ărilor;
c)examinarea răspunsului verbal, motor la un stimul.
24.Îngrijirea mucoaselor oculare la un pacient comatos const ă în:
62

a)instilarea soluțiilor de antibiotice;
b)acoperirea ochiului cu o compres ă îmbibată în ser fiziologic;
c)instilarea „lacrimilor artificiale".
25.Așezați în ordine primele îngrijiri ce se acordă pacientului comatos:
a)recoltarea produselor pentru examene de laborator;
b)curățarea cavității bucale;
c)introducerea pipei Gueddel;
d)măsurarea TA, pulsului;
e)instalarea unei perfuzii.
26.Pentru efectuarea punc ției rahidiene unui pacient comatos i se va da pozi ția:
a)decubit lateral cu membrele inferioare flectate pe abdomen;
b)șezând, susținut de două persoane;
c)decubit lateral cu bărbia în piept și membrele inferioare flectate pe abdomen.
27.Starea de comă se definește astfel:
a)pierderea parțială sau totală a conștientei;
b)pierderea parțială sau totală a conștientei cu alterarea func țiilor vitale;
c)pierderea parțială sau totală a conștientei, motilității, sensibilității cu conservarea celor mai
importante funcții vegetative.
28. Leziunile nervului II cranian (optic) se manifestă prin:
a.ambliopie, amauroză
b.îngustarea câmpului vizual
c.ambele
29. Pacientul care prezintă paralizia nervului facial are ca manifestări de dependentă:
a.asimetrie facială
b.pacientul nu poate fluiera, sufla
c.afazie
30. Obiectivele imediate ale îngrijirii pacientului cu HIC constau în:
a.menținerea funcțiilor vitale și vegetative în limite normale
b.prevenirea complicațiilor
c.reducerea presiunii HIC
2.7.2. Îngrijirea pacien ților cu afecțiuni/deficiențe psihice.
Încercuiți răspunsul corect:
1. Pentru stabilirea manifest ărilor de dependență în afecțiunile psihice, asistenta evalueaz ă:
a) nivelul de conștientă a pacientului;
b)procesele psihice (aten ție, memorie, gândire);
c)comportamentul și înfățișarea.
2. Următoarele tulburări sunt manifestări de dependență ale stării de '' conștientă, cu excepția:
a)dezinteres față de lumea exterioară și față de sine;
b)dezorientare, confuzie;
c)hiperestezie.
3 Care din următoarele manifestări de dependență reprezintă tulburări ale gândirii?
a)idei delirante legate de propria persoan ă sau de mediul înconjurător;
b)lipsa coerenței în vorbire;
c)diminuarea sau accelerarea mi șcărilor.
4.Următoarele manifestări de dependentă reprezintă tulburări ale afectivității, cu excepția:
a)agresivitate, violență;
b)apatie, furie;
c)însușirea cu ușurință a convingerilor celor din jur.
63

5.Tulburările de comunicare (verbal ă sau scrisă) sunt reprezentate de urm ătoarele MD:
a)logoree, mutism, bâlbâială;
b)tonul prea ridicat sau prea monoton;
c)deficiențe de caligrafie.
6.Tulburările de comportament instinctual sunt:
a)exagerarea sau diminuarea instinctului alimentar;
b)perversiunile sexuale;
c)exagerarea sau scăderea instinctului matern.
7. Pentru ca relația asistent-pacient să fie bazată pe încrederea deplină a pacientului, asistenta
trebuie:
a) să asculte cu atenție, fără întreruperea expunerii;
b) sa respecte intimitatea pacientului, realiz ând interviul fără prezența altor persoane;
c) să utilizeze un vocabular adecvat, accesibil pacientului.
8. Pentru stabilirea diagnosticului în bolile psihice, sunt importante urm ătoarele examinări
paraclinice:
a)radiologice;
b)EEG;
c)genetice.
9.Problemele pacientului cu tulbur ări psihice sunt următoarele, cu excepția:
a)alterarea nutriției;
b)potențial de alterare a integrit ății fizice;
c)pneumonia.
10.Alterarea integrității fizice poate avea drept surse de dificultate:
a)depresia;
b)demența;
c)comportamentul psihotic.
11.Anxietatea – problem ă aproape constantă în afecțiunile psihotice poate avea drept cauze:
a)incapacitatea de adaptare la mediu;
b)dificultatea de exprimare a nevoilor;
c)stresul excesiv.
12.Obiectivele vizate în îngrijirea pacientului cu afec țiuni psihice sunt:
a)liniștirea pacientului;
b)asigurarea unui aport alimentar în funcție de necesități;
c)prevenirea accidentării.
13.Sindromul disociativ prezent în schizofrenie cuprinde tulbur ări:
a)ale câmpului conștientei;
b)de desfășurare a gândirii;
c)de dezorganizare a vie ții afective.
14.Sindromul delirant paranoid cuprinde:
a)trăirile delirante (delirul de influen ță, depersonalizare);
b)delirul autist consecutiv;
c)ambele.
15.In schizofrenie, tulbur ările de percepție sunt reprezentate de:
a)halucinații auditive;
b)halucinații corporale;
c)ambele.
16. Tulburările de gândire în schizofrenie sunt reprezentate de urm ă-toarele, cu excepția:
a) delirul de influență;
b)delirul de persecuție;
c)verbigerația.
64

17.Schizoafazia reprezint ă:
a)o tulburare de gândire;
b)o tulburare de mișcare;
c)o tulburare de vorbire const ând într-o înșiruire de expresii și fraze fără nici o legătură între
ele.
18.Tulburările de afectivitate în schizofrenie sunt reprezentate de:
a)lipsa legăturii afective între trăirile delirante ale pacientului și comportamentul său;
b)scăderea sau pierderea afec țiunii pentru cei apropia ți;
c)inversiunea afectivă.
19.Comportamentul catatonic se manifest ă prin:
a)stereotipii de poziție (semnul pernei psihice);
b)stereotipii de expresie (botul schizofren);
c)stereotipii de mișcare, vorbire, scris.
20.Tulburările de personalitate în schizofrenie sunt reprezentate de:
a)fenomene de depersonalizare;
b)dedublarea personalit ății;
c)fenomene de derealizare.
21.Toxicomania este o autointoxica ție:
a)conștientă;
b)inconștientă;
c)ambele.
22.Toxicomaniile cu răspândirea cea mai mare sunt:
a)alcoolomania;
b)morfinomania;
c)cocainomania.
23. Manifestările neurologice în alcoolomanie sunt:
a)tulburări de echilibru în mers;
b)parestezii la nivelul extremit ăților;
c)exagerarea ROT și crampe musculare.
24.Delirium tremens este o complica ție a alcoolomaniei:
a)acută;
b)subacută;
c)cronică.
25.Delirium tremens se manifest ă prin:
a)confuzie cu delir acut;
b)febră ridicată;
c)tahicardie, hipertensiune arterial ă.
65

2.7.3. Îngrijirea pacien ților cu afecțiuni ORL
Încercuiți răspunsul corect:
1.În plăgile pavilionului urechii asistenta aplic ă următoarele intervenții:
a)spală tegumentele sănătoase din jurul plăgii;
b)dezinfectează plaga prin turnarea unei solu ții de cloramină 5 g %0;
c)dezinfectează plaga prin tamponare cu H 2O2.
2.Copilul I.C., 7 ani, prezint ă de 24 ore durere otic ă stângă, febră 39°C, frisoane; asistenta face
următoarele recomandări mamei:
a)să aplice comprese reci în regiunea urechii st ângi;
b)să se prezinte de urgen ță la medicul specialist ORL;
c)să instileze soluție călduță de boramid.
3.Îngrijirile autonome ale asistentei în cazul unui pacient cu sinuzit ă acută constau în:
a)repaus la pat, în camere cu temperatura de 20 °C;
b)repaus vocal, obligatoriu;
c)asigurarea unui aport crescut de lichide.
4.După amigdalectomie, pozi ția pacientului poate fi:
a)șezând cu capul aplecat în față;
b)în decubit dorsal;
c)în decubit ventral, cu capul sprijinit pe antebra ț.
5.Copilul cu vegetații adenoide prezintă ca probleme de dependen ță:
a)toleranța scăzută la activitatea fizică;
b)comunicarea ineficient ă senzorială și afectivă;
c)tulburări de deglutiție.
6Explorarea acuitatii auditive se realizeaza prin:
a) acumetrie fonică, instrumentală;
b)audiometrie;
c)otoscopie.
7.În afecțiunile urechii externe, pacientul prezint ă următoarele manifestări de dependență, cu
excepția:
a) hipoacuzie, amețeli, disconfort auricular;
b)secreții purulente;
c)tulburări de echilibru.
8.Pentru recoltarea secre ției otice, în cazul unui pacient cu otit ă supurată, asistenta pregătește:
a)seringa de 5 ml;
b)tampon montat pe port tampon;
c)ansa de platină.
9. Pacientului cu laringit ă acută i se recomandă:
a)repaus vocal în camere aerisite, încălzite;
b)aport crescut de lichide reci;
c)să renunțe la fumat, alcool.
10. În perioada postoperatorie, pacientul amigdalectomizat va fi alimentat:
a)cu lichide reci după atenuarea durerii și oprirea hemoragiei;
b)cu paiul;
c)prin înghițituri mari.
66

2.7.4. Îngrijirea pacien ților cu afecțiuni oftalmologice.
Încercuiți răspunsul corect:
1. Determinarea acuit ății vizuale se face la optotip. Ochiul emetrop:
a)vede de la 5 m – ultimul r ând al optotipului;
b)vede de la 10 m – ultimul r ând al optotipului;
c)vede de la 5 m – penultimul r ând al optotipului.
2. Scăderea acuității vizuale în mod brusc poate fi determinat ă de:
a) traumatisme oculoorbitale;
b) cataracta senilă;
c) glaucom acut.
3.Pacientul cu miopie prezint ă ca manifestare de dependen ță:
a)depărtarea obiectelor de ochi, pentru a le vedea;
b)apropierea obiectelor de ochi, pentru a le vedea;
c)ținerea obiectelor la 30 cm de ochi pentru a le vedea.
4.Infecțiile ochiului se previn prin:
a)respectarea igienei personale;
b)evitarea mediului cu praf;
c)administrarea preventiv ă de antibiotice.
5.Pansamentul ochiului în perioada postoperatorie dup ă extracția cristalinului este:
a)monoocular;
b)biocular;
c)nu se aplică pansament.
6.Asistenta medicală intervine astfel în cazul unui pacient cu un corp str ăin corneean:
a)îl îndepărtează cu ajutorul instrumentelor;
b)trimite pacientul la medicul specialist;
c)spală ochiul cu apă din abundență.
7.Pentru igiena vederii asistenta recomand ă pacienților ca:
a)sursa de lumină să vină din partea stângă în timpul scrisului, cititului și lucrului;
b)distanța pentru scris-citit să fie de 50 m;
c)distanța pentru scris-citit să fie de 25-30 cm.
8.Pacientul cu cataract ă senilă prezintă ca manifestări de dependență:
a)scăderea progresivă a acuității vizuale;
b)secreție oculară purulentă;
c)dureri oculare și perioculare vii.
9.Pacientul cu glaucom cronic necesit ă următoarele îngrijiri:
a)alimentație hiposodată;
b)alimentație hiposodată, cu reducerea cantit ății de lichide;
c)regim de viață fără restricții;
d)odihnă, somn cu capul așezat pe 2-3 perne.
10. Pentru determinarea tensiunii intraoculare, pacientul se preg ătește astfel:
a)două zile nu se instilează medicamente în ochi;
b)se face anestezie local ă;
c)nu se face pregătire.
67

2.8. Creșterea și dezvoltarea.
2. 8. 1. Îngrijirea nou n ăscutului, sugarului, copilului mic, școlarului,
adolescentului
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Perioada de nou-n ăscut este cuprinsă între:
a)0-5 zile;
b)0- 1 an;
c)0 – 28 zile;
d)0 – 3 luni;
2.Nou-născutul normoponderal are la naștere o greutate cuprinsă între:
a) 2000-2500 g;
b) 3000-4000 g;
c) 2500 – 3000 g;
d) 3000 – 3500 g.
3.Lungimea unui nou-n ăscut la termen este de:
a)52-55 cm; b) 38 -42 cm; c) 48-52 cm.
4.Ligatura cordonului ombilical se efectueaz ă:
a) la 2 – 3 cm distanță de tegument;
b) la 5 – 8 cm distanță de tegument;
c) cu clamp ombilical;
d) „în dop de șampanie".
5.Frecvența pulsului la nou-născut este cuprinsă între:
a) 80-100p/min;
b) 130-140p/min;
c) 60 – 80 p/min.
6. Frecvența respirației la nou-născuti este cuprinsă între:
a) 40-60r/min;
b) 16-i8r/min;
c) 35-45r/min;
d) 25-35r/min.
7.Indicați ordinea corectă prin notare cifrică a primelor îngrijiri acordate n.n. în sala de naștere:
a) secționarea și Iigaturarea cordonului ombilical;
b) dezobstruarea căilor respiratorii superioare;
c) aprecierea scorului APGAR;
d) profilaxia oftalmiei gonococice;
e) curățirea tegumentelor și înfășarea;
f) pansarea bontului ombilical.
8. Căderea bontului ombilical se produce între;
a)zilele 2 – 5 de viață;
b)zilele 5 – 10 de viață;
c)zilele 10 – 14 de viață.
9.Prin scorul APGAR nu se urmărește:
a) reflexele arhaice;
b) frecvența cardiacă;
c) mișcările respiratorii;
d) culoarea tegumentelor;
e)greutatea la naștere;
f)tonicitatea musculară.
68

10.Alimentația la sân a nou-născutului normoponderal este corect s ă fie instituită:
a)după 24 ore;
b)în primele 6-12 ore;
c)în primele 4 ore.
11.Îngrijirile acordate nou-n ăscutului în:
A. Asfixia albastră 1. Respirație artificială.
2. Dezobstruarea c ăilor respiratorii superioare.
3. Intuba ție orotraheală.
B. Asfixia albă 4. Masaj cardiac extern.
5. Administrarea O 2.
6. Cateterizarea arterei sau venei ombilicale.
7. Monitorizarea func țiilor vitale.
8. A șezarea nou-născutului în poziție decliva.
Faceți corespondența între cifre și litere.
12. Compozitia în factori de nutritie:
A. Lapte de femeie 1. P – 34g/l 4. P-17 g/l 2. G – 68 – 70 g/l 5. L – 54 g/l
B. Lapte de vacă 3. L – 34 g/l 6. G – 48 g/l

Faceti corespondența între cifre și litere.
13. Principalul icter al nou-n ăscutului este:
a)icterul hemolitic;
b)icterul fiziologic;
c)icterul mecanic.
14.Imediat după supt, sugarul trebuie:
a)culcat în decubit ventral;
b)ținut în poziție verticală cu capul sprijinit și bătut ușor pe spate pentru favorizarea
eructației;
c)culcat în decubit lateral;
d) ținut în brațe și legănat ușor.
15.Profilaxia oftalmiei gonococice se face nou-n ăscutului la naștere cu:
a)nitrat de argint în soluție 1% instilat în sacul conjunctival;
b)azotat de argint soluție 1% instilat în sacul conjunctival;
c)se administrează antibiotice parenteral.
16.Scăderea fiziologică în greutate este de:
a)6 – 10% din greutatea la na ștere;
b)până la 5% din greutate;
c)nou-născutul nu scade în greutate.
17.Prima baie a nou-născutului se face:
a)imediat după naștere;
b)la 2-3 zile după căderea bontului ombilical;
c)la 7 – 8 zile de la naștere;
d)la 30 zile de la naștere.
18.Indicațiile alimentației mixte sunt:
a)curba ponderală descrescătoare;
b)starea febrilă a sugarului;
c) hipogalactia reală a mamei;
d) diareea sugarului.
19. Cicatrizarea complet ă a plăgii ombilicale se produce:
a) după 14 zile de la naștere;
b) după 21 de zile de la naștere;
c) după 30 zile de la naștere.
69

20.Este considerat prematur:
a)nou-născutul cu greutate sub 2500 g și vârsta gestațională sub 37 săptămâni;
b)nou-născutul cu greutate sub 3000 g;
c)nou-născutul cu vârsta gestațională sub 37 săptămâni.
21.Alimentația artificială constă în:
a)alimentarea sugarului în primele 3-4 luni cu un alt lapte decât cel de femeie;
b)alimentarea sugarului cu lapte de mamă și un alt preparat din lapte;
c)alimentarea sugarului cu preparate necorespunz ătoare vârstei.
22.Laptele de mamă nu conține:
a)antigene;
b)anticorpi;
c)vitamina D;
d)fermenți.
23.Colostrul este:
a)lapte de femeie secretat în prima lună;
b)lapte de femeie secretat în primele 3-4 zile;
c)lapte de femeie secretat în primele ore după naștere.
24.Dezavantajele alimenta ției artificiale sunt:
a)intoleranța la lapte;
b)posibilitatea apariției infecțiilor digestive;
c)subalimentația;
d)supraalimentația.
25.Indicațiile probei suptului sunt:
a)diareea sugarului;
b)plânsul, agitația la puțin timp după supt;
c)curba ponderală, staționară sau în scădere;
d)starea de sănătate a mamei.
26.Efectuarea probei suptului const ă în:
a)cântărirea sugarului după suptul de la ora 7;
b)cântărirea sugarului înainte și după toate supturile dintr-o zi;
c)cântărirea sugarului înainte și după toate supturile fără a-l schimba intre aceste doua
cântăriri.
Faceți corespondența între cifre și litere.
27. Laptele de vacă se administrează în următoarele diluții:
A. luna I 1. Diluții 1/2 în M.O. 2% , 5% zahăr
B. luna || 2. Nu este indicat
C. lunile III-IV 3. L.V. integral
D. luna V 4. Dilu ții 2/3 în M.O. 3%, 5% zahăr
5. Integral 5% zah ăr.
Faceți corespondența între cifre și litere.
28 Laptele praf se administreaz ă în următoarele concentrații:
A luna I 1. LP. 10% în M.O. 3%, 5% Z
B lunile II-III 2. LP. 8% în M.O. 2%, 5% Z
C. luna IV 3. L.P. 12,5% în M.O. 3%, 5% Z
29.Meconiul este:
a)o malformație congenitală;
b)scaunul nou-născutului în primele 2-3 zile;
c)scaun cu mucozități și celule descuamate de culoare verde.
30.Indicele ponderal este:
a)raportul dintre greutatea real ă și greutatea ideală;
b)raportul dintre greutatea ideal ă și greutatea reală;
c)raportul dintre greutatea real ă și greutatea ideală corespunzătoare vârstei.
70

31.Primo-profilaxia TBC se face în maternitate cu vaccin:
a)DTP;
b)BCG;
c) PPD
d) AP.
32.Prima vaccinare BCG se face în maternitate:
a)la nou-născuții sănătoși cu greutate peste 2500 g în primele 4-8 zile;
b)la toți nou-născuții, fără excepție;
c)după aprecierile medicului.
33.La un sugar de 7 luni în convulsii, cu temperatura 40 °C, se acordă următoarele îngrijiri:
a)administrare de oxigen;
b)hidratare pe cale oral ă;
c) administrare Diazepam 0,10 – 1/2 fiol ă;
d) anunțarea medicului;
e) administrare de supozitor antitermic;
f) administrare de antibiotice;
g) administrare Fenobarbital o tablet ă per os.
34.Sugarul cu malnutriție protein-calorică prezintă:
a)facies de bătrân, piele zbârcită;
b)facies de lună plină;
c)apetit exagerat;
d)toleranță digestivă prăbușită;
e)activitate motorie normală.
35.Criza convulsivă se manifestă prin:
a)plafonarea privirii;
b)maxilare încleștate;
c)triada: cefalee – vărsătură – dispnee;
d)mialgii;
e)contracții musculare tonico-clonice generalizate.
36.Poziția în care trebuie așezat copilul în convulsii este:
a)decubit lateral;
b)șezând;
c)decubit dorsal.
37.Pansamentul bontului ombilical se face cu comprese sterile îmbibate î n:
a)tinctura de iod;
b)alcool 70°:
c)Rivanol 1%0.
38.Greutatea la naștere a prematurului poate fi:
A.prematur gradul I 1. 1000 – 1500 g;
B.prematur gradul II 2. 1500 – 2000 g;
C.prematur gradul III 3. sub 1000 g;
D.prematur gradul IV 4. 2000 – 2500 g.
Faceți corespondența între cifre și litere.
39.Distrofia se caracterizează prin:
A.gradul I 1. indice ponderal între 0,75 – 0,60
B.gradul II 2. indice ponderal sub 0,60
C.gradul III 3. indice ponderal între 0,90 – 0,75
4. deficit ponderal sub 25%
5. deficit ponderal între 25% – 40%
6. deficit ponderal peste 40%
7. scăderea rezistenței la infecții
8. toleranță digestivă scăzută.
Faceți corespondența intre cifre și litere.
71

40. Nou-născuții pot fi îngrijiți în pătut, cu excepția:
a)prematurilor de grad IV;
b)nou-născuților cu suferință fetală;
c)prematurilor de gradul I;
d)nou-născutilor cu malformații congenitale.
41.Incubatorul nu poate asigura:
a)temperatura constantă;
b)toaleta tegumentelor;
c)monitorizarea;
d)izolarea de sursele potențiale de infecții;
e)schimbarea pansamentului ombilical.
42.Pot fi puși la sân sau pot fi alimentați cu biberonul prematurii:
a)de orice grad;
b)de gradul I;
c)de gradul I și li.
43.Reflexul de supt și de deglutiție lipsește:
a)în prima zi după naștere;
b)la prematurii cu greutate sub 1500 g;
c)la nou-născuții agitați.
44.Prematurii de gradul III și IV sunt alimentați:
a)cu biberonul;
b)la sân;
c)cu lingurița;
d)prin gavaj.
45.Alimentația naturală constituie:
a)alimentarea sugarului cu lăpturi umanizate;
b)alimentarea sugarului exclusiv cu lapte matern în primele 3-4 luni de viață;
c)alimentarea sugarului cu lapte matern în primul an de viață.
46.Tehnica alimentației naturale constă în:
a)alăptarea la sânul mamei;
b)administrarea laptelui matern cu lingurița sau biberonul;
c) alimentarea cu alimente corespunzătoare vârstei.
47. Alimentația naturală prezintă avantaje cu excepția:
a) raportul dintre calciu și fosfor este cel fiziologic;
b) asigură necesarul de vitamina D;
c) laptele de femeie este un aliment „viu".
48. Contraindicatele alăptării sunt:
a)mamelon ombilicat;
b)gură de lup;
c)stare febrilă a sugarului;
d)diareea sugarului.
49.Carența vitaminei D la sugar și copilul mic se numește:
a)scorbut;
b)rahitism;
c)pelagră.
50.Baia generală a sugarului se efectuează:
a)seara, după ultima masă;
b)în cadă specială;
c)în cada adulților;
d)cu apă caldă;
e)cu apala37°-38°C.
72

51.Îngrijirile plăgii ombilicale care prezintă granulom se realizează prin:
a)badijonări cu tinctură de iod;
b)toaleta plăgii ombilicale cu apă oxigenată;
c)atingeri cu nitrat de argint 5%;
d)se introduce pulbere de sulfamidă în plagă.
52.M.P.C. este:
a)diaree postprandială;
b)distrofie grad III;
c)avitaminoza B.
53.Măsurarea temperaturii la copilul 0-3 ani se face:
a)în rect, cu termometru individual lubrifiat;
b)în plică axilară;
c)în cavitatea bucală, cu termometru special.
54.Zonele predispuse la intertigo sunt următoarele, cu excepția:
a)plicile inghinale;
b)regiunea fesieră;
c)zona ombilicală;
d)plicile membrelor.
55.Un copil cu deshidratare acută prezintă:
a)tegumente și mucoase umede;
b)persistența plicii cutanate;
c)deprimarea fontanelei;
d)cianoza peri-oro-nazală;
56. Calea fiziologică de rehidratare este:
a)orală; b) parenterală; c) subcutanată.
57.În boala diareică acută sugarul prezintă:
a)tenesme vezicale;
b)scaune lichide și/sau mucoase;
c)colici abdominale;
d)edeme.
58.Temperatura copilului măsurată în rect este:
a)egală cu cea măsurată în axilă;
b)mai mică decât cea măsurată în axilă;
c)mai mare cu 0,3°-0,5°C.
59.Diversificarea alimentației sugarului presupune:
a)introducerea de noi alimente, în afară de lapte, la vârsta de 3-4 luni;
b)alimentarea sugarului cu regimurile alimentare ale adulților;
c)introducerea în alimentație a sucurilor de fructe.
60.Prima vaccinare antihepatitică se efectuează:
a)la vârsta de 6 luni;
b)la nou-născut în maternitate;
c)ambele răspunsuri sunt corecte.
61.Eritemul fesier al sugarului se previne prin:
a)aplicații de unguente protectoare;
b)toaleta locală cu apă și săpun;
c)toaleta parțială după fiecare scaun, aplicare de unguent protector în regiunea fesieră și
schimbarea ritmică a lenjeriei de corp.
62. Asigurarea condițiilor de mediu pentru sugar presupune:
a)o temperatură constantă în cameră de 21°-22CC;
b)semiobscuritate în cameră;
c) umiditate corespunzătoare prin plasarea de vase cu apă pe sursa căldură.
73

63.Scaunele sugarului se notează în foaia de temperatură astfel:
a)scaunul grunjos cu X, scaunul mucos cu Z, scaunul meconiu cu
b)scaunul meconiu cu M, scaunul grunjos cu X, scaunul mucos cu 7
c)scaunul grunjos cu Z, scaunul mucos cu X, scaunul lichid cu scaunul normal cu I, scaunul
meconiu cu M.
64.Regimul de viață al femeii care alăptează constă în:
a)regim alimentar echilibrat, bogat în lichide și vitamine:
b)somn corespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ;
c)plimbări zilnice în aer liber;
d)nu prezintă importanță pentru sugar.
65.Intertigo-ul se definește ca fiind:
a)o zonă erimato-pultacee;
b)zone de placarde eritematoase, zemuinde, care dau o senzație de usturime și localizate la
un pliu cutanat;
c)necroza tegumentelor din regiunea fesieră.
66.Oul se administrează sugarului mic:
a)integral, fiert moale;
b)ochi românesc;
c)numai gălbenușul fiert tare.
67.Principiile diversificării sunt următoarele, cu excepția:
a)selectivitatea;
b)tatonarea toleranței digestive a sugarului;
c)progresivitatea;
d)introducerea a două alimente noi o dată;
e)primul aliment este obligatoriu făinosul în lapte.
68.La nou-născut și sugarul în primele luni de viață pulsul se poate măsura:
a)la artera pedioasă;
b)la artera radială;
c)la nivelul fontanelei anterioare.
69.La sugarul eutrofic, păstos, diversificarea începe la 3 – 3 1/2 luni cu:
a)făinos în lapte;
b)supă de zarzavat;
c)mere rase cu brânză de vaci.
70.La sugarul distrofic, diversificarea începe la 3 – 3 1/2 luni cu:
a) făinos în lapte;
b)orez pasat cu brânză de vaci;
c) mere rase cu biscuiți.
71. Primele semne de rahitism se manifestă la vârsta:
a) 8-12 luni;
b)3-6 luni;
c)când sugarul se ridică în picioare.
72 Criza de astm bronșic la copil se manifestă prin:
a)dispnee inspiratorie;
b)wheezing;
c)cianoza peri-oro-nazală;
c) agitație, anxietate.
73.Cauzele diareei acute la sugar pot fi următoarele, cu excepția:
a)infecții acute digestive, respiratorii;
b)supraalimentația;
c)alimentația cu lapte praf;
d)administrarea unor antibiotice pe cale orală.
74

74.Cauzele vărsăturilor pot fi următoarele, cu excepția:
a)boli ale tubului digestiv;
b)stenoză hipertrofică de pilor;
c)administrarea medicamentelor pe cale parenterală;
d)ingerarea unor medicamente.
75.Cantitatea de lichide necesară sugarului este:
a)150 – 200 ml/kg corp/24 h;
b)100 – 150 ml/kg corp/24 h;
c)diferă de la un sugar la altul.
76.Sugarul crește în greutate astfel:
a)250 g/trimestru;
b)dublează greutatea de la naștere la 4 luni;
c)500 g/lună;
d)triplează greutatea de la naștere la un an;
e)140 – 200 g/săptămână (în medie).
77. Sugarul stă în șezut la vârsta de:
a)6 luni;
b)7-8 luni;
c)4 luni.
78.Sugarul merge în picioare la vârsta de:
a)1 an;
b)8 – 10 luni;
c)16- 18 luni.
79.Erupția primilor dinți începe:
a)în jurul vârstei de 6 luni;
b)la 8- 10 luni;
c)la 4 – 6 luni.
80.La copilul mic spălătura gastrică se face în următoarele cazuri, cu excepția:
a)intoxicației medicamentoase;
b)intoxicației cu sodă caustică;
c)vărsături în zaț de cafea;
d)scaune diareice.
81.Spălătura gastrică se efectuează cu:
a)apă simplă;
b)suspensie de cărbune vegetal sau animal concentrație 5%;
c)soluție cloruro-sodică 9% o;
d)soluție alcalină.
82.Diabetul zaharat al copilului este:
a)diabet zaharat tip I insulino-dependent;
b)diabet zaharat tip II insulino-independent;
c)ambele răspunsuri sunt bune.
83.Cea mai frecventă formă de anemie întâlnită la sugar este:
a)anemia posthemoragică;
b)anemia feriprivă prin carență de fier exogenă;
c)anemia hemolitică.
84.Alimentele cele mai bogate în fier sunt:
a)laptele de vacă;
b)brânza de vaci;
c)ficatul de vită.
75

85.Locul de elecție al injecției intramusculare la sugar este:
a)musculatura fesieră;
b)musculatura coapsei;
c)în mușchiul deltoid.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1Prima măsură de îngrijire a nou-născutului imediat după naștere este curățirea tegumentelor.
2La nașterea la termen nou-născutul are perimetrul cranian egal cu perimetrul toracic.
3Reflexul de supt la nou-născutul normoponderal sănătos este prezent la naștere.
4.Prima protecție a prematurului trebuie făcută împotriva tendinței la hipotermie.
5.înțărcarea sugarului nu se recomandă niciodată sub 6 luni și nici peste 1 an.
6.Supa de morcov nu este indicată în dieta de tranziție a diareei simple la sugar.
7.Mucilagiul de orez este utiiizat doar pentru completarea nevoilor de lichide.
8.Primele infecții cutanate la nou-născut sunt piodermitele.
9.Manevrele de reanimare cardio-respiratorie la nou-născut încep cu dezobstruarea căilor
respiratorii superioare prin aspirație.
10.Profilaxia rahitismului se începe din ultimul trimestru de sarcină a mamei – profilaxia prenatală.
11.Distrofia de gradul III sau atrepsia este forma cea mai severă.
12.Jratamentul parazitozelor este același pentru toți paraziții.
13.în criza de convulsii se administrează fenobarbital asociat cu diazepam.
14.SIDA se poate transmite direct de la mama bolnavă la făt.
15.Copiii politransfuzați nu pot fi purtători de HIV.
2.8.2. Nursing geriatric
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Consecințele „căderilor" la persoanele vârstnice afectează următoarele planuri:
a)somatice, funcționale;
b)psihice;
c) psihologice și sociale.
2.Factorii favorizanți ai SIV (sindromul de imobilizare al vârstnicului) sunt-
a)vârsta;
b)tipologia neuropsihică;
c)conduita anturajului familial, social, de îngrijire medicală.
3.Factorii determinanți ai SIV sunt:
a)accidentele vasculare cerebrale și cardiace;
b)anxietatea, stresul;
c)fracturile, intervențiile chirurgicale.
4.Factorii determinanți ai insuficientei sfincteriene anale sunt:
a)modificări în centrii superiori ai SNC, care comandă continența (demența, AVC, afecțiuni
ale măduvei spinării);
b)modificări ale căilor nervoase (polinevrite, atingeni ai nervilor sacrali);
c)modificări ale receptorilor anali (procese degenerative și inflamatorii).
5.După modul de producere, incontinența anală poate fi:
a)simptomatică;
b)falsă diaree;
c)neurogenă.
76

6.Incontinența urinară poate fi:
a)de stres sau de efort;
b)tranzitorie;
c)permanentă – vezică neurogenă.
7.Grupele de vârstnici cu risc suicidar crescut sunt:
a)vârstnicii depresivi;
b)persoanele suferinde de boli cronice, izolate și cu stare materială deficitară;
c)persoanele aflate în situații de criză emoțională.
8.Asistența în stările terminale vizează următoarele obiective, cu excepția:
a)menținerea vârstnicului în ambianța obișnuită;
b)instituționalizarea pentru o mai bună supraveghere medicală;
c)înlăturarea suferințelor fizice – controlul durerii.
9.Moartea geriatică poate fi:
a)evitată;
b)prevenită;
c)asumată.
10. Asistența muribundului vârstnic trebuie să răspundă:
a) nevoilor sale fundamentale;
b)nevoilor specifice;
c)nevoilor personale (comunicare afectiv ă).
11 Comunicarea verbal ă și nonverbală vizează următoarele obiective:
a)diminuarea angoasei prin r ăspuns la întrebări:
b)stabilirea dorințelor muribundului;
c)favorizarea relațiilor cu ceilalți – împăcare, evitarea rivalităților.
12.Carta drepturilor muribundului cuprinde:
a)dreptul de a fi tratat ca o persoan ă în viață, până la sfârșit;
b)dreptul la îngrijiri sigure pentru a-i întreține speranța;
c)dreptul de participare la decizii și ajutor spiritual.
13.Deficiențele senzoriale vizuale la persoana v ârstnică constau în:
a)vedere diurnă redusă;
b)presbiție;
c)alterarea percepției culorilor.
14.Deficiențele senzoriale ale vârstnicului pot fi la nivelul:
a)văzului, auzului;
b)simțului tactil;
c)fonației.
15.Deficiențele auzului la persoana v ârsnică constau în:
a)hipoacuzie;
b)nu se distinge vocea de alte zgomote din mediu;
c)ambele.
16.Problemele vârstnicului, ce sunt consecin țe ale deficiențelor senzoriale, sunt:
a)izolarea;
b)anxietatea;
c)euforia.
17. Persoana vârstnică este expusă pericolelor pentru că:
a)prezintă mobilitate redusă;
b)prezintă deficiențe senzoriale;
c) ambele.
77

18.Pentru a aprecia independen ța și dependenta vârstnicului se iau în calcul șase activități zilnice
ale persoanei:
a)spălat, îmbrăcat, mers la toaletă;
b)deplasare, continență, hrănire;
c)comunicare eficientă verbală.
19.Minigrila pentru aprecierea statusului mental al v ârstnicului ia în calcul:
a)deplasarea;
b)orientarea, memoria, aten ția;
c)rememorarea, limbajul.
20.Nevoile muribundului, pornind de la piramida Maslow, sunt:
a)fiziologice (de bază), de securitate;
b)afecțiune, respect, împlinire;
c)de recreare.
21. IN pentru satisfacerea nevoilor de baz ă, fiziologice ale muribundului constau în:
a)ferirea de suferință, durere;
b)ascultarea și înțelegerea pacientului;
c)conservarea energiei.
22. Puneți în ordine etapele de adaptare la moarte dup ă Elisabeth Kubler-Ross:
negociere, negare, furie-m ânie; acceptare, depresie.
23.Cauzele crizelor de adaptare ale v ârstnicilor sunt:
a)schimbarea locuinței – preluarea în locuința copilului;
b)mutarea în instituții de ocrotire – moarte familială;
c)internarea în spital.
24.Neadaptarea la noile schimb ări determină o serie de tulburări psihice, cu excepția:
a)criză confuzională de internare;
b)stare de agitație, neliniște;
c)scădere în greutate.
25.Tulburările la nivelul aparatului cardiovascular ( în criza de adaptare) sunt:
a)palpitații, amețeli;
b)dureri precardiale;
c)apatie.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Nota ți-le cu A sau F:
1. Dissomnia reală a vârstnicului, care trebuie diferen țiată de falsa insomnie, cuprinde tulbur ări
cantitative (hiposomnia), dar și tulburări ale ritmului normal (somn nocturn, veghe diurn ă), în sensul
inversării.
2.Igiena somnului va avea în vedere culcarea la aceea și oră, după o perioadă de mișcare-plimbare
scurtă în aer liber.
3.Fumatul are un efect calmant prin stimularea secre ției de adrenalină.
4.O baie caldă are efect sedativ calmant, favoriz ând somnul.
5.Din punct de vedere geriatrie, c ăderile sunt considerate ca aspecte ale senescen ței, posturii
și echilibrului și nu ca accidente întâmplătoare.
6.Consecințele căderilor nu sunt importante, deoarece nu afecteaz ă autonomia vârstnicului.
7.Factorii de risc al căderilor includ pe primul loc v ârsta înaintată. La vârstele mici domină factorii
de mediu, la cele mari, factorii patologici.
8.Căderile repetate nu fac obiectul sindromului de c ădere.
9.În criza de adaptare a v ârtsnicului se produc modific ări nutriționale din cauza diminu ării apetitului
și a hipometabolismului.
10. Criza de adaptare apare frecvent la persoanele cu nivel socio-cultural ridicat, emotive,
hipersensibile.
78

Capitolul III
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR
CU URGENȚE
MEDICO-CHIRURGICALE
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1.Hemoragiile arteriale pot fi recunoscute după:
a)culoarea sângelui și presiunea de scurgere a acestuia;
b)cantitatea de sânge pierdut;
c)starea generală a pacientului.
2.Compresiunea ca metodă de hemostază provizorie se face:
a)prin compresiune la distanță manuală sau digitală;
b)direct pe plagă prin pansament compresiv;
c)cu garoul pe traiectul vasului;
d)prin ligatura vasului.
3.In efectuarea hemostazei provizorii cu garoul, pentru eficiența sa se respectă următoarele
principii: a) garoul se așază pe traiectul vasului, pe un rulou de fașă;
b) garoul se așază pe traiectul vasului, pe un rulou de fașă, se menține maximum 2 h,
desfăcându-se lent din 20 în 20 min, pentru 1-2 min;
c) garoul se menține 6 h, desfăcându-se din 2 în 2 h.
4.Hemostaza provizorie prin compresiune se realizează prin:
a)compresiune manuală sau digitală;
b)pansament compresiv;
c)aplicarea antipirinei pe plagă.
5.Manifestările de dependentă prezentate de pacientul cu hemoragie internă sunt:
a)stare de lipotimie;
b)tahicardie, tegumente reci, palide, hipotensiune arterială;
c)hipertensiune arterială, bradicardie.
6. Melena reprezintă hemoragia internă exteriorizată prin:
a) scaun acoperit cu sânge roșu;
b) scaun negru lucios ca păcura;
c) prin vărsătură.
7. Faceți corespondența datelor între prima și a doua coloană:
a)melenă 1) vărsătură
b)hematemeză 2) spută
c)hemoptizie 3) urină
d)hematurie 4) scaun
8. Așezați semnele următoare pe două coloane (semne de certitudine și semne de probabilitate ale
fracturii):
a)mobilitate anormală; e) deformarea regiunii;
b)crepitație osoasă;* f) întreruperea continuității osului;
c)impotentă funcțională; g) durere;
d)netransmisibilitatea mișcării, h) tumefacția regiunii.
9. Imobilizarea provizorie a fracturilor are drept scop:
a)prevenirea complicațiilor – paralizii, hemoragii;
b)înlăturarea anxietății pacientului;
c)reducerea durerii.
79

10.Pentru imobilizarea provizorie a fracturilor membrului superior putem utiliza:
a) atele Kramer sau din lemn;
b) basma;
c) ambele procedee.
11.Tratamentul de urgentă în cazul unei fracturi de coastă vizează:
a)imobilizarea cât mai solidă a fracturii;
b)transportul accidentatului în poziție șezând care să-i favorizeze respirația;
c)calmarea durerii.
12. În fracturile costale cu volet costal se intervine astfel:
a)pansament strâns în jurul toracelui;
b)așezarea pacientului în decubit lateral pe partea bolnavă;
c)nu se face imobilizare, se așează pacientul în semișezând.
13. Transportul unui accidentat cu fractură de coloană vertebrală se face:
a)pe targa rigidă în decubit dorsal;
b)în decubit ventral pe o targa obișnuită;
c)semișezând cu spatele sprijinit.
14.MD ce caracterizează stopul cardiorespirator sunt următoarele, cu excepția:
a)midriază, oprirea respirației și circulației;
b)relaxare sfincteriană, paliditate, cianoză, pierderea conștientei;
c)hipotensiune arterială, tahicardie.
15. Prima manevră necesară pentru efectuarea respirației artificiale constă în:
a) introducerea pipei Gueddel;
b) hiperextensie a capului;
c) eliberarea căilor respiratorii.
16. Respirația artificială se poate realiza la locul accidentului astfel:
a) prin metode interne – gură la gură, gură la nas;
b) cu burduful Ambu, Ruben;
c) cu aparatul Potain.
17. Pentru masajul cardiac extern pacientul este așezat:
a) în decubit lateral stâng;
b) în decubit dorsal pe un plan dur;
c) în poziție Trendelenburg.
18. Compresiunea sternului cu podul palmei pentru masajul cardiac extern se face:
a)în 1/3 medie a sternului;
b)în 1/3 superioară a sternului;
c)în 1/3 inferioară a sternului.
19. In stopul respirator, respirația artificială gură la gură se face într-un ritm de:
a)60-80 respirații/min;
b)14-16 respirații/min;
c)20-25 respirații/min.
20. În stopul cardiorespirator, când acționează doi salvatori, unul face masajul cardiac, iar celălalt
respirația artificială, în ritmul:
a)o respirație la 5 compresiuni sternale;
b)o respirație la 10 compresiuni sternale;
c)o respirație la 8 compresiuni sternale.
21. Controlul eficienței manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie se face la două minute de la
începerea reanimării prin:
a)cercetarea pulsului la artera carotidă;
b)cercetarea pulsului la artera pedioasă;
c)observarea mișcărilor cutiei toracice.
80

22. Semnele sigure de moarte sunt:
a)absența activității electrice a inimii timp de 15 min;
b)absența activității electrice a inimii timp de 60 min;
c)midriază, opacitatea corneei;
d)mioză;
e)cianoză cu lividități.
23. Arsura electrică prezintă următoarele caracteristici:
a)este rotundă sau ovalară, puțin dureroasă;
b)apare la locul de intrare a curentului electric;
c)ambele.
24. Pentru acordarea corectă a primului ajutor în electrocutare se are în vedere:
a)să fie acordat în primele 5 min de la producere;
b)sursele de curent nu se ating cu mâna neprotejată;
c)sursa de curent se îndepărtează cu orice obiect în timp util.
25. Într-o încăpere închisă, încălzită cu gaz metan, sunt găsite în stare de inconștiență două
persoane. Care este prima măsură luată?
a)examinarea victimelor;
b)deschiderea ferestrelor;
c)închiderea surselor de încălzire.
26. Indicați ordinea corectă a timpilor de tratare a unei plăgi recente. Notați cu cifre alături de litere:
a)dezinfecția plăgii;
b)dezinfecția tegumentelor din jurul plăgii;
c)calmarea durerii;
d)acoperirea plăgii;
e)fixarea pansamentului;
f) spălarea tegumentelor din jurul plagii
27. Un bun pansament este acela care:
a)este executat în condiții de asepsie;
b)folosește pentru tratarea plăgii soluție de antibiotice;
c)protejează plaga de agenți termici, mecanici, microbieni.
28. Pentru aseptizarea unei plăgi se pot folosi ca soluții antiseptice:
a)H2O2, rivanol 1%o;
b)tinctură de iod, alcool 70°;
c)cloramină 1-2 g %.

29. În acordarea primului ajutor în cazul unei plăgi penetrante se aplică următoarele îngrijiri, cu
excepția: a) se aseptizează pielea din jur;
b) se toarnă apă oxigenată în plagă pentru scoaterea corpilor străini;
c) se aplică pansament steril.
30. Care din următoarele manevre nu se execută în acordarea primului ajutor în cazul plăgilor?
a)explorarea plăgilor;
b)așezarea regiunii interesate în repaus;
c)scoaterea corpilor străini din plagă;
d)vaccinarea antitetanică.
31. Dl I. C. este victima unuia accident la locul de muncă: explozia unei insta lații. Asistenta sosită cu
salvarea constată prezența arsurilor la față, mâini, antebrațe. Hainele sunt arse pe toracele anterior.
Execută imediat:
a)dezbrăcarea hainelor arse;
b)acoperirea suprafețelor arse ale mâinilor cu comprese sterile ;
c)transportul pacientului la spital.
32. La serviciul de chirurgie plastică se face prelucrarea chirurgicală primară a arsurii. Se constată
arsuri de gradul II la fată și de gradul III la ambele mâini și antebrațe. De asemenea, gradul III pe
trunchiul anterior. Calculați indicele prognostic.
81

33. Parametrii de apreciere a gravității unei arsuri sunt:
a)suprafața arsă, cauza arsurii;
b)gradul de alterare a funcțiilor vitale;
c)suprafața arsă și profunzimea arsurii.
34.Toaleta chirurgicală primară a arsurii are drept scop:
a) îndepărtarea zonelor arse și a corpilor străini;
b)aplicare soluțiilor antibiotice;
c)prevenirea infecțiilor.
35.Salonul în care e supravegheat și îngrijit pacientul cu arsuri necesită următoarele condiții:
a)temperatură 23°-24° C;
b)temperatură 23°-24° C, lenjerie sterilă de pat;
c)umiditatea aerului 75%.
36.Ritmul administrării soluțiilor perfuzabile/24 ore pentru prevenirea șocului hipovolemic se va
planifica astfel: a. 50% din cantitatea/24 h în perioada 600-1400;
b. 50% din cantitatea/24 h în perioada 1400-2200;
c. 25% din cantitatea/24 h în perioada 2200-600;
d. 25% din cantitatea/24 h în perioada 14OO-22O0.
37.Pentru profilaxia degeraturilor e necesar: a. menținerea căldurii corpului;
b. menținerea mișcării;
c. ambele.
38.Pacientului care a ingerat sodă caustică în urmă cu 3 ore i se acordă primul ajutor care constă
în: a. spălătură gastrică cu apă acidulată;
b. provocare de vărsătură;
c. administrare de analgezice.
39.Pentru epurarea toxicului ingerat voluntar sau accidental se procedează astfel:
a)se provoacă vărsătura;
b)se administrează antidoturi specifice;
c)se efectuează spălătură gastrică în primele ore;
d)se administrează antidoturi generale.
40. În intoxicațiile cu substanțe necunoscute se utilizează pentru neutralizarea toxicului următoarele
antidoturi: a. alcool etilic;
b. cărbune animal;
c. apă albuminoasă.
41. Pacientul cu hemoragie acută se transportă în poziție:
a)șezând, cu spatele sprijinit;
b)decubit lateral;
c)Trendelenburg.
42. Faceți asocieri între prima și a doua coloană privind traumatismul și poziția accidentatului pe
targa:
a)traumatism cranian 1) șezând, spate sprijinit
b)traumatism toracic 2) decubit dorsal, capul într-o parte
c)traumatism al coloanei vertebrale 3) decubit dorsal pe plan dur
d) traumatism al feței 4) șezând cu capul aplecat în față
e) traumatism abdominal 5) decubit dorsal cu genunchii flectați
42.Faceți asocieri între prima și a doua coloană privind traumatismul și poziția accidentatului pe
targa:
a)traumatism cranian 1) șezând, spate sprijinit
b)traumatism toracic 2) decubit dorsal, capul într-o parte
c) traumatism al coloanei vertebrale 3) decubit dorsal pe plan dur
d) traumatism al feței 4) șezând cu capul aplecat în față
e) traumatism abdominal 5) decubit dorsal cu genunchii flecta ți
82

43.În insuficiența respiratorie acută oxigenoterapia se aplic ă în toate formele respect ând următoarele
principii:
a. dezobstruarea căilor respiratorii
b. introducerea sondei nazale pe o lungime de 2-3 cm
c. umidificarea oxigenului
d. introducerea sondei nazale pe o lungime egal ă cu distanța dintre tragus și fosa nazală
e. stabilirea debitului pe minut.
44.Permeabilizarea căilor respiratorii în obstrucțiile subglotice se realizeaz ă:
a)prin poziție de drenaj postural
b)aspirarea secrețiilor cu seringa Guyon
c)așezarea pacientului în decubit dorsal cu capul în hiperextensie.
45.Obiectivele intervențiilor de urgență în criza de astm bron șic constau în:
a)asigurarea și menținerea în poziție șezând a pacientului
b)O2 terapia
c)asigurarea poziției decubit dorsal.
46.Conduita de urgență în criza de astm bron șic constă în:
a)sângerare 300 ml
b)O2 terapia
c)administrarea medicamentelor bronhodilatatoare și antialergice.
47.Intervențiile autonome ale asistentei medicale în cazul unui pacient cu dureri abdominale difuze,
grețuri, vărsături, absența scaunului și a eliminării gazelor sunt:
a)clisma evacuatoare
b)administrarea medica ției antialgice
c)transportul de urgență la spital.
48.Manifestările de dependență în insuficiența respiratorie acută a copilului sunt:
a)dispnee cianoză;
b)acces paroxistic astmatiform;
c)diaree post prandială.
49.Conduita de urgență în colapsul vascular al copilului const ă în:
a)comprese calde pe abdomen;
b)permeabilizarea căilor respiratorii;
c)O2 terapie;
d)abordarea uneia sau mai multor vene periferice și instituirea unei perfuzii.
50.În sarcina extrauterin ă apar ca manifestări de dependență:
a)durere acută în fosa iliacă;
b)metroragie;
c)retenție acută de urină;
d)lipotimie.
51.În vederea stabilirii diagnosticului de sarcin ă extrauterină asistenta medicală pregătește:
a)materiale pentru punc ția rahidiană;
b)materiale pentru punc ția fundului de sac Douglas;
c)ambele.
52.Accesul eclamptic în faza de convulsii tonice se caracterizeaz ă prin:
a)convulsii cu durata de 30";
b)contractura generalizat ă – inclusiv a mușchilor respiratori;
c)trismus;
d)hipotensiune;
e)relaxare musculară.
53.În fracturile de coloan ă cervicală se aplică următoarele măsuri de urgență:
a)fixare suplimentară pe targa a capului fa ță de trunchi;
b)confecționarea unui guler rigid a șezat în jurul coloanei cervicale;
c)asigurarea poziției semișezând.
83

54.În intoxicațiile cu substanțe organofosforate asistenta medical ă pregătește ca antidot specific:
a. cărbune animal;
b. atropină;
c. apă bicarbonată 10%.
55.Problemele pacientului cu intoxica ție cu ciuperci sunt:
a)risc de deshidratare;
b)disconfort abdominal;
c)alterarea conștientei.
56.În cazul unui accident colectiv de munc ă pentru a evalua ordinea de acordare a primului ajutor,
asistenta medicală folosește următoarele acțiuni:
a)privește victimele;
b)privește și ascultă victimele;
c)privește, ascultă, atinge (simte) victimele.
57.În cazul unui accident colectiv sunt primii c ărora li se va acorda primul ajutor:
a)cei care țipă, strigă după ajutor;
b)cei inerți;
c)nu au importanță aceste elemente.
58.Pentru a interveni în mod eficient în cazul unei persoane ce pare „lipsită de viață" e necesar:
a)să te asiguri că locul e sigur;
b)să nu te supui unui pericol vital, s ă te protejezi;
c)să-ți riști propria viață pentru a salva pacientul.
59.Pentru a verifica dac ă o persoană inconștientă respiră poți acționa astfel:
a)privești dacă toracele se ridică;
b)asculți dacă se aude respirația și simți respirația pe obrazul tău;
c)ambele.
60.Semnele specifice prezen ței unui corp străin în căile respiratorii superioare sunt:
a) pacientul nu poate vorbi, tu și, respira;
b)pacientul e cuprins de panic ă;
c)pacientul duce mâna la gât.
61.Primul ajutor în cazul corpilor străini supraglotici const ă în:
a) prinderea victimei din spate cu pumnul în regiunea epigastric ă și apăsarea regiunii (manevra
Heimlich);
b) așezarea victimei în decubit lateral stâng;
c) aplicarea unei lovituri interscapular.
62. Semnele sigure ale unei crize de epilepsie sunt:
a. pierderea conștientei în mod brusc, cădere;
b. contracții tonico-clonice;
c. prezența vărsăturilor spontane.
63.Primul ajutor psihologic în cazul unui accident este important pentru c ă:
a.reacțiile psihice ale pacientului pot agrava starea fizic ă a pacientului;
b.reacțiile psihice pot determina manifest ări psihice severe;
c.reacțiile psihice nu au importan ță în evoluția ulterioară.
64.Ajutorul psihologic const ă în: a. minimalizarea situa ției existente a pacientului;
b. explicarea manevrelor de prim ajutor
aplicate;
c. exagerarea situației existente a pacientului.
65.Intervențiile autonome ale asistentei medicale în cazul unui pacient cu epistaxis sunt:
a)așezarea pacientului în decubit dorsal lateral pe partea afectat ă;
b)aplicarea unui tampon compresiv în fosa nazală pe unde se scurge s ângele;
c)compresiunea digital ă a narinei pe septul st âng.
84

Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-le cu A sau F:
1.La locul accidentului, ca prim ajutor, se aplică unguent pe arsură.
2.Flictenele nu se sparg în acordarea primului ajutor în arsuri.
3.Dacă pacientul cu arsuri prezintă sete, i se vor da să bea lichide dulci cât dorește.
4.În timpul transportului pacientului cu arsuri, în ambulanță i se poate instala o perfuzie cu ser
fiziologic.
5.Profilaxia antitetanică în cazul arsurilor nu este obligatorie.
6.Colapsul vascular are drept cauză dezechilibrul dintre volumul de sânge circulant și capacitatea
vaselor.
7.Permeabilizarea căilor respiratorii în obstrucțiile supraglotice se realizează prin așezarea victimei
în poziție de drenaj postural.
8.Oxigenoterapia se utilizează în toate formele de insuficiență respiratorie după permeabilizarea
căilor respiratorii.
9.Prima măsură în cazul șocului traumatic o constituie înlăturarea agentului agresor.
10.Pacientului cu traumatism craniocerebral care prezintă scurgeri de lichid cefalorahidian prin
urechi și nas i se aplică tampoane compresive.
11.Pentru evidențierea fracturilor feței în cazul unor traumatisme faciale se palpează simetric fața,
depistând denivelările osoase, mobilitatea patologică, durerea.
12.Fracturile oaselor bazinului se recunosc după poziția caracteristică „de broască" a victimei.
13.Durerea precordială care cedează după administrarea unei tablete de nitroglicerină este
caracteristică pentru IMA.
14.Pacientul cu edem pulmonar acut prezintă spută rozată.
15.Pentru a reduce dispneea, pacientul în criză de astm bronșic ia poziția decubit dorsal.
85

Capitolul IV
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR
ÎN STARE GRAVA.
Testul A
Încercuiți răspunsul corect:
1. Culegerea datelor în cazul pacienților în stare gravă se face operativ. Se culeg date privind:
a)funcțiile vitale;
b)starea somatică a pacientului;
c)starea de conștientă;
d)mobilitatea;
e)date de identitate;
f)date de stare civilă.
Indicați ordinea de culegere a datelor.
2. Supravegherea continuă a pacientului în stare gravă se realizează prin:
a)monitorizare clinică;
b)monitorizare biologică și instrumentală;
c)ambele.
3. Monitorizarea clinică reprezintă:
a)supravegherea unor constante clinice: funcții vitale, culoare tegumentelor, durere, după un
orar stabilit;
b)recoltarea unor produse pentru examene de laborator după un orar stabilit;
c)supravegherea mobilizării pacientului.
4. Respirația ineficientă în stările grave poate avea diferite cauze:
a)pierderea stării de conștientă;
b)alterarea funcției centrului respirator;
c)obstrucția căilor respiratorii, modificarea integrității cutiei toracice;
d)diminuarea stării de confort.
5. Circulația inadecvată la stările grave se poate manifesta:
a)facies palid, tegumente hiperemice, vărsături;
b)tahicardie, hipotensiune arterială, polipnee, paliditate;
c)hipotensiune arterială.
6. Circulația inadecvată care are drept cauză hipovolemia posthemoragică se manifestă prin:
a)paloare, amețeli, lipotimie;
b)facies palid, ochi înfundați în orbite;
c)hipotensiune arterială, tahicardie.
7. Colapsul vascular se caracterizează prin:
a)tegumente calde, hiperemice;
b)hipotensiune arterială, sub 70 mm Hg;
c)hipertermie.
8. Șocul reprezintă:
a)stare gravă în care se produc tulburări la nivel celular – anoxie și acumularea produselor de
catabolism;
b)tulburarea conștientei;
c)un dezechilibru între capacitatea vaselor și masa de sânge circulant.
9. Rolul asistentei în supravegherea pacientului cu sonda â demeure constă în:
a)notarea pulsului, temperaturii, TA, respirației;
b)supravegherea poziției tuburilor prelungitoare, a sacului colector;
c)introducerea medicamentelor în vezica urinară prin sondă.
86

10. Pentru întreruperea ventilației mecanice, asistentul medical are în vedere:
a)pacientul să fie în inspirație;
b)să nu se fi administrat medicamente sedative cu 6 ore înainte;
c)să se facă în prezența medicului;
d)să se scadă treptat cantitatea de oxigen.
11. Pentru îngrijirea pacientului cu cateter venos, asistenta aplică următoarele îngrijiri:
a)ridică regiunea la 30° fată de corp;
b)administrează soluții ușor încălzite și supraveghează ritmul perfuziei;
c)administrează medicamente anticoagulante.
12. Aveți de administrat la ora 12 penicilină și gentamicina unui pacient care are o perfuzie cu
glucoza 5%. Cum procedați?
a)injectați intramuscular separat de cele două antibiotice;
b)asociați cele două soluții de antibiotice și le injectați intramuscular;
c)introduceți soluția de antibiotice în punga cu glucoza.
13. Sunteți în fața unui pacient cu șoc antifilactic la penicilină. Ce măsuri de urgență aplicați:
a)transportul la spital;
b)administrați medicație antihistaminică;
c)administrați medicație tonică cardiacă.
14. Asociați prima coloană – problema pacientului grav, cu cea de-a doua – MD:
a)alterarea termoreglării 1. Obnubilare 5. Constipație
b)eliminări inadecvate 2. Oligurie 6. Apatie
c)comunicare inadecvată 3. Insomnie 7. Hipertermie
d)alterarea somnului 4. Hipotermie 8. Euforie .
15. Pentru metabolizarea glucozei administrată prin perfuzarea glucozei în soluție hipertonă se
recomandă adiționarea insulinei: a. 1 u insulina la 5 g glucoza;
b. 2 u insulina la 2 g glucoza;
c. 5 u insulina la 5 g glucoza.
16. Alimentația pe cale naturală a pacientului în stare gravă se reia atunci când:
a)reflexul de deglutiție e prezent;
b)după ieșirea pacientului din STI;
c)imediat ce pacientul a ieșit din starea gravă.
17.Alimentația pacientului grav pe cale parenterală se realizează cu:
a)soluții.nutritive calorice de glucoza;
b)soluții nutritive de aminoacizi, lipide, plasmă, sânge;
c)ser fiziologic.
18.Pentru a aprecia bilanțul zilnic al apei, intervențiile asistentei sunt:
a)colectarea și notarea vărsăturilor, aspirațiilor, diurezei, scaunului;
b)măsurarea lichidelor ingerate;
c)măsurarea temperaturii corporale.
19.Ce antibiotic asociat cu gentamicina îi scade eficacitatea cu 50%?
a)penicilina; b) tetraciclină; c) ampicilina.
20.Pacientul cu tulburări de conștientă, care nu comunică verbal, reacționează la:
a.mângâiere afectivă b. stimuli dureroși c. ambele.
21.Pentru intervenții de urgență în cazul pacienților în stare gravă, asistentul medical trebuie să
cunoască manevrarea unor aparate: a. pentru ventilație artificială, pentru defibrilare;
b.pentru aspirație;
c. pentru administrarea aerosolilor.
20.Pacientul cu tulburări de conștientă, care nu comunică verbal, reacționează la:
b.mângâiere afectivă b. stimuli durero și c. ambele.
87

21.Pentru intervenții de urgență în cazul pacienților în stare gravă, asistentul medical trebuie s ă
cunoască manevrarea unor aparate: a. pentru ventila ție artificială, pentru defibrilare;
b. pentru aspirație;
c. pentru administrarea aerosolilor.
22.Intervențiile autonome ale asistentei medicale acordate unui pacient în stare de șoc sunt:
a) psihoterapia;
b) O2 terapia;
c)abordul venos periferic și instituirea unei perfuzii;
d)monitorizarea pulsului și a TA;
e)administrarea medica ției (adrenalină, dopamină etc).
23.În timpul transportului unui pacient comatos asistenta medical ă urmărește:
a)asigurarea poziției de siguranță – decubit cu înclinarea capului la 30 °;
b)starea de conștientă;
c) scorul GCS (Glasgow Come Scale);
d)colorația tegumentelor;
e)frecvența cardiacă, respiratorie, TA.
24.Manifestările de dependență specifice hipoglicemiei sunt urm ătoarele, cu excepția:
a)astenie intensă, confuzie;
b)tulburări de comportament: pseudoebrietate, agita ție psihică;
c)contracții clonice, convulsii, hipertonie;
d)midriază.
25.În toate cazurile de hipoglicemie interven țiile autonome ale asistentei medicale sunt
următoarele, cu excepția:
a)prelevează sânge pentru determinarea glicemiei;
b)abordează o venă periferică și instituie perfuzie cu glucoza 10%;
c)monitorizează pulsul, TA;
d)administrează O2;
e)hidratează pe cale orală cu substanțe zaharoase indiferent de starea de con știentă a
pacientului.
26.Administrarea îngrijirilor paliative în stările terminale comport ă următoarele acțiuni:
a.controlul durerii b. nursingul c. acompaniamentul rela țional.
27.Acompaniamentul rela țional reprezintă: a. expresia solidarit ății și a respingerii abandonului;
b. o terapie morală;
c. ambele.
28.Asistența medico-psihologică a bolnavului muribund este centrat ă pe:
a)empatie;
b)reducerea simptomelor chinuitoare;
c)îndeplinirea ultimelor dorin țe ale pacientului.
29.Starea comatoasă poate avea drept cauze endogene: a. diabetul zaharat;
b. insuficiența renală acută;
c. intoxicațiile cu barbiturice;
d. tulburările circulatorii cerebrale.
30.Alterarea conștientei se poate manifesta în stările grave prin:
a)agitație sau apatie;
b)delir, confuzie, comă;
c)dezorientare temporospa țială;
d)euforie.
31.În stările grave determinate de HDS obiectivele imediate de îngrijire au drept scop:
a)susținerea respirației, circulației, excreției;
b)combaterea volemiei;
c)asigurarea aportului nutritiv pe cale natural ă.
88

32.Pentru permeabilizarea c ăilor respiratorii asistenta medical ă aplică aspirarea secrețiilor nazale și
traheobronșice:
a)cu o sondă de unică folosință;
b)cu seringa;
c)cu o sondă ținută într-un borcan cu ser fiziologic și un antiseptic slab.
33.Dacă în timpul unei perfuzii medicamentoase starea pacientului se modific ă brusc, asistenta
medicală acționează astfel:
a) întrerupe perfuzia, scoate acul de punc ție;
b)întrerupe perfuzia și înlocuiește flaconul respectiv cu ser fiziologic;
c)anunță imediat medicul.
34.Riscul mai mare de producere a tromboflebitelor ca urmare a perfuziilor îl constituie:
a)perfuziile în venele membrului pelvin;
b)perfuziile pe cateter;
c)ambele.
35.Pentru aprecierea gradului de com ă după scala Glasgow se acord ă note pentru următoarele stări
clinice:
a)deschiderea ochilor (spontan, la cerere, la stimuli);
b)cel mai bun răspuns verbal și motor;
c)valorile TA și pulsul.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Notați-te cu A sau B:
1.Șocul hipovolemic apare din cauza unor boli cardiace.
2.Defibrilarea este o metodă de tratament aplicată bolnavului în stare de șoc.
3.Coma de gradul II se caracterizează prin conștientă pierdută, reflexe abolite, perturbarea
circulației și respirației, midriază.
4.Monitorizarea biologică se referă la supravegherea comportamentului pacientului, a funcțiilor
vitale, după un orar stabilit.
5.Lipsa de agitare a unor pungi cu soluții perfuzabile în care s-au adiționat unele medicamente
poate determina accidente.
6.Vitamina C se poate asocia cu Miofilin, Hemisuccinat de Hidrocortizon.
7.Factorii care favorizează apariția tromboflebitelor în cazul cateterului venos sunt: cateterele
scurte, rigide.
8.Ritmul rapid de administrare a soluțiilor poate determina accidente grave, stop cardiac.
9.Extravazarea soluțiilor perfuzabile nu prezintă importanță clinică.
10. Spasmul venos poate avea drept cauză administrarea intravenoasă a unor soluții reci.
89

Capitolul V
NURSING COMUNITAR.
Încercuiți răspunsul corect:
1.Comunitatea reprezintă:
a)ansamblul unei populații de pe un teritoriu geografic determinat;
b)ansamblul unei populații legate prin interese și valori comune;
c)membrii comunității au interrelații sociale și economice.
2.Nursingul comunitar are drept scop:
a)tratarea numai a îmbolnăvirilor;
b)menține și stimulează sănătatea populației;
c)asigură continuitatea îngrijirii.
3.Îngrijirea comunitară este orientată:
a)spre individ;
b)spre familie sau un grup social;
c)ambele.
4.Asistenta care lucrează în comunitate are ca sarcini de îngrijire:
a)numai îngrijirea persoanelor bolnave;
b)prevenirea îmbolnăvirilor și educarea populației pentru a-și menține sănătatea;
c)observarea individului împreună cu mediul său social, afectiv și fizic.
5.Într-o familie tradițională asistenta din comunitate acordă îngrijiri:
a)părinților și copiilor;
b)bunicilor (persoane vârstnice);
c)numai adulților.
6. Îngrijirile primare de sănătate ca îngrijiri de sănătate comunitară presupun:
a)acordarea îngrijirilor de menținere a sănătății de către personalul medical;
b)asigurarea responsabilității indivizilor, familiei sau grupului social pentru a-și menține
propria sănătate;
c)ambele.
7. Nivelurile de intervenții de îngrijiri primare de sănătate sunt:
a)îngrijiri de prevenire primară și secundară;
b)îngrijiri terțiare;
c)îngrijiri de prevenire primară, secundară, terțiară și cuaternară.
8. Îngrijirile de prevenire primară constau în:
a)îngrijiri pentru menținerea și promovarea sănătății;
b)îngrijiri de prevenire specifică (vaccinări);
c)educația populației.
9. Îngrijirile de prevenire secundară urmăresc:
a)recuperarea pacientului;
b)tratamentul bolilor pentru prevenirea complicațiilor;
c)susținerea familiei în fazele terminale ale pacientului.
10. Pentru eficiența îngrijirilor în comunitate – satisfacerea nevoilor de sănătate ale familiei și
individului, asistenta va aplica procesul de îngrijire astfel:
a)formulează problemele de sănătate ale individului, familiei sau grupului social;
b)stabilește obiectivele îngrijirii și intervenției prin care sunt atinse obiectivele;
c)evaluează periodic.
90

11. Problemele de sănătate ale familiei sunt în relație cu:
a)stadiul de dezvoltare în care se află familia;
b)trecerea de la o fază la alta a dezvoltării;
c)ambele.
12. Educația pentru sănătate în familie privind sănătatea copiilor se referă la:
a)alimentația echilibrată, în funcție de vârstă;
b)prevenirea cariilor dentare;
c)călirea organismului prin aer, apă, soare.
13.Asistenta învață mama unui sugar:
a)cum să-l alăpteze sau să-i prepare alimentația artificială, dacă este cazul;
b)cum să-i mențină igiena corporală și să-l ferească de îmbolnăviri;
c)cum să-l învețe să comunice.
14. Pentru prevenirea oboselii școlarului se recomandă:
a)respectarea normelor igienice de scris, citit;
b)organizarea unui program suplimentar de pregătire școlară la domiciliu;
c)program rațional, odihnă – activitate școlară.
15. Adolescentul, tânărul este educat pentru păstrarea sănătății:
a)să nu consume droguri, alcool, să nu fumeze;
b)să nu întrețină relații sexuale neprotejate și întâmplătoare;
c)să-și înceapă viața sexuală cât mai devreme.
16. Pentru o bună dinamică familială se recomandă tinerilor:
a)să-și întemeieze o familie după vârsta de 25 ani;
b)să se cunoască bine înaintea întemeierii familiei;
c)să cunoască metodele de planning familial.
17.Pentru a evita situațiile de criză în familie, tinerii căsătoriți vor cunoaște:
a)rolul fiecăruia în familie;
b)că trebuie să-și asume în egală măsură calitatea de părinte, când familia are copii;
c)cum să stabilească relații armonioase și să aplaneze conflictele familiale.
18. În familia tradițională (părinți, copii, bunici), scopul intervențiilor de nursing este:
a)să stabilească un nou echilibru atunci când apar probleme;
b)să rezolve problemele de sănătate;
c)nu sunt necesare intervenții de nursing.
19. Pentru rezolvarea problemelor care tulbură echilibrul familiei, asistenta trebuie să privească
familia ca pe un sistem, astfel:
a)cunoaște relațiile reciproce în familie;
b)atrage în activitatea ei pe acei membrii ai familiei care au influență considerabilă în
problema respectivă;
c)nu se implică.
20. Vârstnicul (bunicul, bunica) pentru a se simți utili vor fi implicați în îngrijirea nepoților, pentru
prevenirea unor incidente vor fi învățați:
a)cum se prepară alimentele pentru un sugar;
b)cum și cât să ajute nepoții la lecții;
c)să fie foarte toleranți fată de greșelile nepoților.
21. Îngrijirile la domiciliu ca îngrijiri comunitare au ca avantaje:
a)beneficiarii acestor servicii își pot desfășura activitățile cotidiene;
b)recuperarea beneficiarilor este mai rapidă;
c)sunt decongestionate serviciile spitalicești.
91

22. Îngrijirile comunitare la domiciliu se adresează:
a)persoanelor sănătoase;
b)vârstnicilor dependenți și persoanelor în perioada de convalescență;
c)pacienților în stadiile terminale.
23. Pentru realizarea îngrijirilor comunitare la domiciliu, asistenta colaborează cu:
a)asistenți sociali;
b)personal neinstruit în acest domeniu;
c)medici, kinetoterapeuți;
d)familia.
24. Îngrijirile comunitare la domiciliu adresate convalescenților se referă la:
a)convalescenți după intervenții chirurgicale mari;
b)convalescenți cu pareze și paralizii;
c)convalescenți după boli infecțioase acute.
25. Îngrijirea persoanelor cu handicap fizic în comunitate prezintă ca avantaje:
a)alternativa la instituționalizare;
b)păstrarea tonusului psihic al persoanei;
c)cost social diminuat.
22.Îngrijirile comunitare la domiciliu se adreseaz ă:
a)persoanelor sănătoase
b)vârstnicilor dependenți și persoanelor în perioada de convalescen ță
c)pacienților în stadiile terminale.
23.Pentru realizarea îngrijirilor comunitare la domiciliu, asistenta colaboreaz ă cu:
a)asistenți sociali;
b)personal neinstruit în acest domeniu
c)medici, kinetoterapeu ți
d)familia.
24.Îngrijirile comunitare la domiciliu adresate convalescen ților se referă la:
a)convalescenți după intervenții chirurgicale mari
b)convalescenți cu pareze și paralizii
c)convalescenți după boli infecțioase acute.
25.Îngrijirea persoanelor cu handicap fizic în comunitate prezintă ca avantaje:
a)alternativa la instituționalizare
b)păstrarea tonusului psihic al persoanei
c)cost social diminuat.
26.La prima consultație prenatală a gravidei asistenta medical ă va consemna:
a)datele despre starea de s ănătate a femeii
b)datele despre cuplu
c)datele privitoare la starea economic ă, culturală a gravidei.
27.La prima consultație prenatală a gravidei asistenta medical ă va evalua cunoștințele gravidei
despre:
a)sarcină;
b)alimentația în timpul sarcinii
c)regimul de viață și regimul de stres.
28.Pentru recâștigarea formei fizice dup ă naștere asistenta medical ă recomandă lăuzei în prima
săptămână:
a)să facă exerciții pentru întărirea musculaturii perineului și abdomenului
b)să execute exerciții de ghemuire
c)să execute înclinări laterale.
29.Camera nou-născutului oferă condițiile următoare:
a)luminozitate, temperatur ă optimă 24-25°C
92

b)este locuită de toți membrii de familie
c)are un mobilier specific îngrijirii.
30.La vizitele la domiciliul sugarului asistenta medical ă evaluează:
a)dezvoltarea neuropsihic ă a sugarului
b)dezvoltarea ponderal ă, fizică
c)dezvoltarea vocabularului.
31.Aprecierea stării de sănătate a preșcolarului se realizeaz ă prin examenele medicale de bilan ț
obligatoriu:
a)la vârsta de 3 ani
b)la vârsta de 5, 7 ani
c)anual.
32.Problemele potențiale ale unui școlar care nu are un program adecvat de odihn ă, activitate, pot fi:
a)oboseala
b)surmenajul
c)tulburări de comportament.
33.Pentru asigurarea îngrijirilor paliative la domiciliu asistenta medical ă va evalua:
a)nevoile pacientului
b)reacția familiei
c)existența unor servicii specializate pentru îngrijiri.
34.Terapia simptomelor unui pacient îngrijit la domiciliu presupune din partea medicului și a asistentei
medicale:
a)cunoașterea etiologiei fiecărui simptom
b)administrarea unui tratament specific și evaluarea eficienței lui
c)ambele.
35.Munca de îngrijire a unui pacient în fazele terminale la domiciliu este munca în echipă și cuprinde:
a)medicul și asistenta medicală
b)medicul și familia pacientului
c)medicul, asistenta medical ă, aparținătorii.
Testul B
Indicați dacă următoarele afirmații sunt adevărate sau false. Nota ți-le cu A sau F:
1.Asistenta care lucreaz ă la nivelul dispensarului medical îngrijește numai copilul mic și adultul.
2.Gravida, ca persoană sănătoasă, trebuie luată în evidența dispensarului medical din luna a IV-a
de sarcină.
3.După externarea din maternitate asistenta din dispensar supravegheaz ă atât nou-născutul, cât
și mama.
4.Vizita asistentei medicale la domiciliul mamei care al ăptează are drept scop învățarea mamei cum
să alăpteze nou-născutul.
5.La prima vizită la domiciliul nou-născutului asistenta medical ă urmărește numai starea de nutri ție
și de igienă a nou-născutului.
6.În cazul în care părinții refuză vaccinarea copilului, asistenta medical ă se supune acestei situa ții.
7.Cu prilejul vizitelor la domiciliu asistenta medical ă din dispensar evalueaz ă starea copilului,
adultului, vârstnicului.
8.În cadrul comunității asistenta medicală își poate desfășura activitatea în creșă, școală,
întreprinderi, instituții.
9.În apariția unui focar de boal ă infecțioasă într-o școală asistenta medicală va supraveghea
întreaga colectivitate școlară pe toată durata de incubație a bolii.
10. Asistenta medical ă din școală are obligația de a face educație pentru sănătate copiilor de diferite
vârste.
93

REZOLVAREA TESTELOR.
CAPITOLUL I
1.1.Conceptul de îngrijire holistică.
1. a, b,c 4. a, b 7. c 10. b
2.a, b, c 5. a, b 8. a, b
3.c 6. a, b, c 9. a, b
1.2.Nevoile fundamentale umane.
1.b23.b41.a63.b85.a
2.a24.b42.c64.c86.a, b, c
3.b .25.a= 1,5,943.c65.a87.a, b
4.a b= 3, 4, 7,44.b66.b88.b, c
5.a 11, 1245.b67.c89.a, b, c
6.b c= 2, 6, 8,46.a68.a, b90.a, c
7.a, d, e, b, c 1047.b69.a, b, c
8.a26.c48.a,b70.a
9.b27.c49.c71.c
10.c28.a50.c72.a, b
11.a29.b51.c73.a
12.b30.a52.a74.a, b, c
13a31.a,b53.a75.a, c
14.c32.a54.a,c76.b, c
15.a33.b55.c77.c
16.a34.b56.c78.b
17.c35.a57.c79.a, b, c
18.b36.a,b, c58.c80.c
19.c37.a,c59.c81.c
20.a38.b,c60.a,c82.c
21.c39.a61.a,b83.c
22.b40.b,c62.c84.a
1.3. Procesul de nursing.
Testul A
1. c 5. c 9. b 13. a 17. a,c,b,e,d
2. a, c, d 6. b 10. a 14. a, c 18. a,b,c
3. c, b 7. c 11. b 15. c 19. a,b,c
4. c 8. c 12. b 16. a 20. a
94

Testul B
1. – F 4. – A 7. – F 10. – F
2. – A 5. – A 8. – A
3. – A 6. – A 9. – A
1.4. Administrație și conducere în nursing
1. c 5. c 9. b 13. a,b
2. a,b,c 6. a,b 10. a,c 14. a,b,c
3. a,b 7. a,b,c 11. a,b 15. a,b,c
4. a,c 8. a,b 12. a,b,c
1.5. Etica în nursing
Testul A
1. a,b,c 8. a,b,c 15. a,b,c 22. c
2. a,b,c 9. b 16. a,b,c 23. 2,1,4,3
3. c 10. a,b,c 17. a,b,c 24. a
4. a,b,c 11. c 18. a,b,c 25. b
5. c 12. a,b,c 19. a,b,c
6. c 13. c 20. a,b,c
7. c 14. c 21. a,b,c
Testul B
1 – A 5 – A 9 – A 13 – A
2 – A 6 – A 10 – A 14 – F
3 – A 7 – A 11 – A 15 – A
4 – A 8 – F 12 – F
1.6.1. Metode de prevenire a infecției.
Testul A
1. a 7. a, c,13. b 19. a, c
2. b 8. a14. d, b, a, c, e,f 20. b
3. a 9. a, c15. b 21. a
4. c 10. a16. a 22. c
5. a 11. a17. a 23. a,b
6. a. 1, b. 3, c. 2 12. c18. a, b 24. a,b25. a,b,c
Testul B
1. – A 4. – F 7.A 10.- F
2. – A 5. – A 8.A
3. – A 6. – A 9.A
95

1.6.2. Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenta medicală.
1.a, b 21. a, b, c 41. a, c 61. a, b
2. a, b, c 22. a, b 42. c 62. c
3. c 23. a, b 43. b, c 63. a, b
4. a, b 24. a, b, c 44. a, b 64. c
5. a, b 25. a, c 45. b 65. c
6. c 26. b, c 46. b 66. a, b, c
7. a,b 27. a, b, c 47. b, c 67. c
8. a 28. a 48. c 68. a, b, c
9. a, b 29. a, b, c 49. a, b 69. a, b, c
10. a 30. a, c 50. b 70. a, b
11. a, b 31. a, b 51. c 71. a, b, c
12. c 32. a, b 52. a 72. a, b, c
13. a, b 33. c 53. a, b 73. c
14. a, b 34. a, c 54. a, b, 74. c
15. a, b 35. c 55. c 75. a, b, c
16. a, b 36. c 56. a, b 76. c
17. a, b, c 37. a 57. b 77 a, b
18. b 38. a 58. a 78. a, b
19. b 39. a, c 59. a, b 79. a, b,c
20. a, b, c 40. a 60. a, b 80. a,b,c
81. a, b, c 89. a, b, c 97. a105. b
82. a, b, c 90. c 98. a106. b, c
83. a, b, c 91. a, b, c 99. a107. c
84. c 92. b, a (dacă e stângaci) 100.b108. a,b,c
85. a, b, c 93. a, b, c 101. c109. a,b
86. a, b, c 94. c 102 a110.c
87. c 95. 103. c
88. c 96. 104. b
96

1.6.3. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii.
1. a, b, c 8. a, b, c 15. a, b, c 22. b
2. c 9. a, b, c 16. c 23. a
3. a, b, c 10. a, b, c 17. a, b, c 24. a
4. a, b 11. a, b, c 18. a, b, c 25. b
5. c 12. a 19. c
6. a, b, c 13. a, b 20. a
7. a, b, c 14. a, b 21. b, c
CAPITOLUL II
2.1.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni ale aparatului locomotor.
1.a, d, e 8. a 14. a, b 20. c
2.b, c 9. a, c 15. c 21. a, b
3. b 10. b 16. a 22. b, c
4. b 11.b 17. c 23. a, b, c
5. a, b, d 12. a 18. b24. a – 4; b – 5; c – 2;
d – 1; e – 3.
6. c, d 13. a, b 19. a 25. a, b
7. a
2.1.2. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni reumatismale.

Testul A
1. a, c 5. a. 2,4; b. 1; c. 3 9. a, b 13. a
2. b6. a. 1, 2, 3
b. 3, 4 ; c. 3, 410. a, c 14. c
3. a 7. a, c 11. b 15. b
4. c 8. b 12. b
Testul B
1. – F 4. – A 7. – A
2. – A 5. – A 8. – F 10. – A
3. – F 6. – F 9. – A
97

2.2.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni respiratorii.
Testul A
1.a, b
2.c, b
3.a
4.a, b
5.b,c
6.c
7.b, c8.b
9.a,b, c
10. a
11. b, c, e
12.a
13.b,c
14.c
15.a16.a, c
17 a. 2, 5, 4, 6,9;
b. 1,3,7
c. 8, 10
18. a, b
19.c
20.a
Testul B
1. – A
2. – F
3. – F
4. – A 5. – F
6. – A
7. – F
8. – F 9. – A
10. – A
2.2.2. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni cardiovasculare.
Testul A
1. b, c
2.a. 2, b. 1,
c. 3
3.b
4.a, c
5.a
6. b, c
7. b, c
8. a, b9. a, b
10.a, b, d
11.a
12. b
13. b
14. a,b
15. b
16. a, b
17. b,c18. b, c
19. a
20. b, c
21. a, c
22. c
23. a,b,c
24. a,b
25. c
Testul B
1. – A
2. -F
3. – A
4. – F 5. – F
6. – A
7. – F
8. – A 9. – A
10. – A
2.2.3. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni hematologice
1. a 6. a 11. a, c
2. a, b 7. a 12. b
3. b 8. b 13. a
4.
a. 1, 2, 3, 5, 9
b. 1, 6, 7, 10
c. 1, 3, 4, 89. b 14. a, c
5. b,c 10. c 15. a, d
2.3.1.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni digestive și glandelor anexe.
1.a, b 9. 1. a, e, g 16. a, b 24. a
2.a 2. c, d; 17. a, b 25. a, b, c
3.c 3. b, f 18. a, b, c 26. c
4.b 10. a, c 19. a, b 27. b, c
5.c 11. a, c 20. b 28. c
6.b 12. b,c 21. a 29. a, b, c
7.c 13. c 22. b 30. c
8.a 14. a 23: a. 2, b. 3,
15. a c. 1
98

Testul B
1. – A 4. – A 7. – A 10. – F
2. – F 5. – F 8. – A
3. – F 6. – F 9. – A
2.3.2.Îngrijirea pacienților cu tulburări hidroelectrolitice
1.a, b 6. a 11. c 16. c
2.b 7. b, c 12. a 17. c
3.b, c 8. a, b 13. a, c 18. b, c, d
4.b 9. a 14. a, c 19. c
5.b, c 10. b, c 15. a, c 20. c
2.3.3.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni de nutriție și metabolism
1.a 5. a 9. a 13. b
2.c 6. a 10. b 14. a
3.b 7. b, e, f 11. a, d 15. a
4. c 8. b 12. a
2. 3. 4. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni endocrine.
1. a 7. a 10. a 16. a
2. a, b 8. a,b 11. b 17. b,c
3. b, c 9. a. 3, b. 4, 12. a 18. c
4. a c. 2, d. 5, 13. a,b,c 19. c
5. a e. 1 14. a 20. b, c
6. a 15. a, c
2.4.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni renale.
Testul A
1. a 6. a 11. a, b, c 16. b, c
2. c 7. b 12. b, c 17. a, c
3. a 8. b, c 13. b 18. b
4. c 9. c 14. b 19. b
5. b 10. a 15. a, c 20. a
Testul B
1. – F 4. – F 7. – F 10. – F
2. – F 5. – A 8. – A
3. – A 6. – A 9. – F
2.5.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni infecto-contagioase.
Testul A
1.b 11. c, d 21. c 31. a, b, c
2. c 12. a, c 22. a, b 32. c
3. b 13. b, c, e 23. a, e 33. c
4. a,b,d 14. a, c 24. a 34. c
5. b 15. b 25. c 35. c
6. c 16. b 26. b, c 36. a, b
7. c 17. a 27. c 37. a, b, c
8. a, b, c 18. c 28. a 38. c
9. c, d 19. c 29. a 39. a, b
10. b, c, d 20. c 30. a, b, c 40. a, b, c
99

Testul B
1. – A 4. – A 7. – A 10. – A
2. – F 5. – F 8. – F
3. – F 6. – F 9. – A
2.5.2. Îngrijirea pacienților cu HIV/SIDA.
1.a, b 6. a, b, c 11. c 16. b, c
2.a, b, c 7. c 12. c 17. a, b, c
3.a, b, c 8. d 13. a, b, c, d 18. a, c
4.a 9. a 14. a, b 19. a, b
5.e, f 10. b, d 15. a, b, c 20. b, c
2.5.3. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni dermatologice.
1.c 5. a, c 9. a, b, c 13. c
2.a, b 6. c 10. a 14. a, b
3.a 7. a, b 11. a, b 15. a
4.a, b 8. a 12. a, c
2.6.1. Îngrijiri acordate în obstetrică
Testul A
1. c 10. a, b, c 15. c 24. a, b
2.a 11. c – 32 cm; 16. a 25. a
3.a, c d – 20cm 17. a, c 26. b
4.c a – 24 cm; 18. a, b 27. b, c
5.a, c b – 28cm 19. a, b 28. c
6.a, b 12. b, c 20. c 29. a
7.a 13. a 21. a, c 30. 1 = c;
8.a, b, c 14.30 dec. 2000 22. a 2 = b;
9.a 23. a 3 = a
Testul B
1. – A 4. – A 7. – A 10. – F
2. – A 5. – F 8. – A 11. – A
3. – A 6. – A 9. – F
2.6.2. Îngrijirea ginecopatei.
Testul A
1.a 5. 1=c;2 = a;10. b 16. b, c
2.b 3 = b 11. a, b 17. b, d
3.b 6. a 12. a, b 18. a, b
4.b 7. b, c 13. a 19. a, c
8. c 14. c 20. b, c
Testul B
1. – A
2. – A
3. – A 4. – F
5. – A
6. – F7. – A
8. – F
9. – F10. – A
100

2 7.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni neurologice.
1. a 8. b 15. a 22. a
2. b 9.a,d 16. b, d 23. b, c
3. a 10. a, c 17. b 24. b, c
4.b, c 11. a 18. b, c 25. b, c, d, a, e
5.b 12. a, b 19. b 26. c
6.b 13. b 20. b, c 27. c 29. a,b
7.a 14. c 21. a, b 28. c 30. a,b,c
2.7.2. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni/deficiențe psihice.
1.a, b, c 8. a, b, c 15. c 22. a, b, c
2. c 9. c 16. a 23. a, b, c
3. a, b 10. a,b,c 17. c 24. a
4. c 11.a,b,c 18. a, b, c 25. a, b, c
5. a, b, c 12. a,b,c 19. a, b, c
6. a, b, c 13. a,b,c 20. a, b, c
7. a, b, c 14. c 21. a
2.7.3. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni ORL
1. a, c 4. a, c 7. c 10. a, c
2. b, c 5. a, b 8. b
3. a, c 6. a, b 9. a, c
2.7.4. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni oftalmologice
1. a 4. a, b 7. a, c 10. b
2. a, c 5. b 8. a
3. b 6. b 9. b, d
2.8.1. Îngrijirea nou-născutului, sugarului, copilului mic, școlarului, adolescentului.
Testul A
1. c
2.d
3.c
4.a, c, d
5.b
6.c
7.a=3; b=1;
c=2;d=6;
e=5; f=4
8.b
9.a, e
10.b
11.a = 1,
2,
5, 8;
b = 1, 3,
4, 5,
6, 7
12.a = 2,
3,
4; b= 1,3, 6
13.b
14.b
15.a
16.a
17.b
18. a, c
19. c
20. a
21. a.
22. a, c
23. b
24. a, b
25. b, c
26. c
27. a = 2
excepțional 1;
b = 4;
c = 4; d = 5
28. a = 2;
b = 1; c = 329. b
30. c
31. b
32. a
33. c, d, e
34. a, d
35. a, b, e
36. c
37. b
38.
a = 4; b = 2;
c = 1: d = 3
39. a = 3, 4, 7
b = 1, 5, 7, 8;
c = 2, 6, 7, 8
40. a, b
41. b, e
42. b
43. b
44. d
45. b46. a, b
47. b
48. a, b
49. b
50. b, e
51. b, c
52. b
53. a
54. b, c
55. b, c
56. a
57. b, c
58. c
59. a
60. b
61. c
62. a, c
63. c
64. a, b, c
65. b
66. c67. d, e
68. c
69. b
70. a
71. b
72. b, d
73. c
74. c
75. a
76. b, d, e
77. a
78. a
79. a
80. b, d
81. b, c
82. a
83. b
84. c
85. a
101

Testul B
1. – F 5. – A 9. – A 13. – F
2. – F 6. – F 10. – A 14. – A
3. – A 7. – F 11. – A 15. – F
4. – A 8. – A 12. – F
2.8.2. Nursing geriatric.
Testul A
1. a, b, c
2.a, b, c
3.a, c
4.a, b, c
5.a, b, c
6.a, b, c
7.a, b, c
8.b
9. c
10.a, b, c
11.
a, b, c
12.a, b, c
13.
b, c
14.
a, b
15. c
15.
a, b
17. c
18.
a, b
19.
b, c20.
a, b
21.b, c
22.1. negare;
2. furie – mânie;
3. negociere;
4. depresie;
5. acceptare
23. a, b, c
24.c
25.a, b
Testul B
1. – A
2. – A
3. – F
4. – A5. – A
6. – F
7. – A
8. – F9. – A
10. – A
CAPITOLUL III
Îngrijirea pacienților cu urgențe medico-chirurgicale.
Testul A
1. a
2.a, b, c
3.b
4.a,b
5.a, b
6.b
7. a.4, b. 1, c. 2, d. 3
8. I – a, b, d, f,
II – c. e, g, h
9. a, c
10.c
11. b, c
12.c
13.a, b
14.c
15.b
16.a, b
17.b18.c
19.b
20.a
21. a, c
22.b, c, e
23.c
24. a,b
25.b
26.f, b, a, d, e, c
27.c
28.a, c
29.b
30.a, c
31.b, c
32 4,5 x 2 = 9 fața
4,5 x 2x 3 = 27 mâna și
antebraț
18×3 = 54 torace IP = 90%
33.c
34.c
35. b
36.a, c, d
37.c
38.c
39.a, c
40.b, c
41.c
42. a -2, b -1 c -3, d -4, e -5
42.a,c,d,e
43.a,b
44.a,b
45.b,c
46.c
47.a,b
48.b,c,d
50. a,b,d
102

Testul B
1. – F 5. – F 9. – A 13. – F
2. – A 6. – A 10. – F 14. – A
3. – F 7. – F 11. – A 15. – F
4. – A 8. – A 12. – A
CAPITOLUL IV
Îngrijirea pacienților în stare gravă.
Testul A
1.c, a, d, b, e, f
2.c
3.a
4.b, c
5. b
6. a, c
7.b
8.a
9. b
10.c, d
11.a,b
12.a
13.a, b 14. a = 4, 7;
b = 2, 5;
c = 1,6, 8;
d = 3
15.a
16.a
17.a, b
18.a, b, c
19.c
20.c
21.a, b,c
22.a,b,c,d
23.a,b,c,d,e24.d
25.e
26.a,b,c
27.c
28.a,b,c
29.a,b,d
30.a,b,c
31.a,b
32.a,c
33.b,c
34.c
35. a,b
Testul B
1. – F
2. – F
3. – F
4. – F5. – A
6. – F
7. – A
8. – A9. – F
10. – A
CAPITOLUL V
Nursing comunitar.
1.a, b, c
2.b, c
3.c
4.b, c
5.a, b
6.c
7.c
8.a, b, c
9.b
10. a, b, c
11. c
12.a, b, c13.a, b
14.a, c
15.a, b
16.b, c
17.a, b, c
18.a, b
19.a, b
20.a, b
21.a, b, c
22.b, c
23.a, c, d
24.a, b25.a, b, c
26.a,b,c
27.a,b,c
28.a
29.a,c
30.a,b,c
31.b
32.a,b
33.a,b,c
34.c
35.c
Testul B
1 – F 2 – F 3 – A
103

4 – A
5 – F
6 – F
7 – A
8 – A
9 – A
10 – A
104

BIBLIOGRAFIE
1. Dan Enăchescu – Sănătate publică și management sanitar- Editura ALL, 1995
2. Măriuca Ivan – Administrație și conducere în nursing – Editura Viața Medicală Românească, 1997
3. Georgeta Baltă – Îngrijirea bolnavului – tehnici generale – Editura Didactică și Pedagogică, 1991
4. Georgeta Baltă – Îngrijirea bolnavului – tehnici speciale – Editura Didactică și Pedagogică, 1991
5. Nursing comunitar – note de curs – Atelier nursing, 1995
6. Lucreția Titircă – Urgențe medico-chirurgicale – Editura Medicală, 1998
7. Lucreția Titircă – Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale – Editura Viața Medicală
Românească, 1998
8. Sub redacția L. Titircă – Ghid de nursing – Editura Viața Medicală Românească 1996
9. Sub redacția L. Titircă – Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asistentii medicali – Editura
Viața Medicală Românească, 1997
10. Sub redacția L. Titircă – Îngrijiri speciale acordate de asistenții medicali – Editura Viața Medicală
Românească, 1998
11. Florin Ghiru – Ghid practic de neurologie – Editura Cison, București, 1996
12. A. Fran de Brug – Manual de nursing psihiatric – Ermelo Olanda, 1996
13. Constantin Bogdan, Șerban Stoianovici – Ghid de nursing geriatrie – Editura Zecasim, 1997
14. Baylor University Medical Center – Program de continuare a educației – Dallas Texas, 1992
15. Grupul național de etică în nursing – Cod de etică pentru asistenții medicali, 1998
16. Grupul național de etică în nursing – Glosar de etică pentru asistenții medical 1998
17. Dicționarul Bailfiere de nursing Weller- Wells, 1999
18. Ruth Craven Constance Hionle – Study Guide to Accompany of Nursing, 1992
19. Dr. M.l. Geormăneanu – Pediatrie de urgență- Editura Medicală – ediție revizuită de dr. Sabina
Roșianu, 1981
20. Dr. Șerban Crețu – Copilul sănătos și bolnav- Editura Scrisul românesc, 1982
21. Micheline Ribaut – Le DE dans la poche – Sujets et corriges 1992 – Editions Lamarre
22. Grupuș național de etică în nursing – Ghid de etică în nursing pentru asistent medicali -1999
23. Dr. Șerban Crețu – Copilul sănătos și bolnav – Ed. Scrisul românesc – 1982.
24. Mircea Maiorescu – Tendințe moderne în pediatrie – Ed. Medicală, Bucureș 1982.

CUPRINS
Capitolul I – Bazele conceptuale ale nursingului ………………………………………………………….. 1
1.1.Conceptul de îngrijire holistică
1.2.Nevoile fundamentale umane
1.3.Procesul de nursing
1.4.Administrație și conducere în nursing
1.5.Etica în nursing
1.6.Tehnici de nursing clinic
1.6.1.Metode de prevenire a infecție
1.6.2.Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenta medicală
1.6.3.Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii
Capitolul II – Funcțiile umane și îngrijirea pacienților cu diferite afecțiuni …………………….. 27
2.1. Locomoția
2.1.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni ale aparatului locomotor
2.1.2 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni reumatismale
2.2. Circulația și respirația
2.2.1.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni respiratorii
2.2.2.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni cardiovasculare
2.2.3.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni
2.2.4.Nutriția și metabolismul
2.2.5.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni digestive și glandelor anexe
2 3 2 Îngrijirea pacienților cu tulburări hidroelectrolitice
2 3.3. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni de nutriție și metabolism
2 3.4. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni endocrine
2.4. Eliminarea
2.4.1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni renale
25 Protecția și apărarea organismului împotriva infecțiilor
2.5.1.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni infecto-contagioase
2.5.2.Îngrijirea pacienților cu HIV/SIDA
2.5.3.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni dermatologice
2.6. Sexualitatea și reproducerea
2.6.1.Îngrijiri acordate în obstetrică
2.6.2.îngrijirea ginecopatei
2.7. Cunoașterea și percepția
2.7.1.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni neurologice
2.7.2.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni/deficiențe psihice
2.7.3.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni ORL
2.7.4.Îngrijirea pacienților cu afecțiuni oftalmologice
2.8. Creșterea și dezvoltarea
2.8.1.Îngrijirea nou-născutului, sugarului, copilului mic, școlarului, adolescentului
2.8.2.Nursing geriatrie
Capitolul III – Îngrijirea pacienților cu urgențe medico-chirurgicale ……………………………… 77
Capitolul IV – Îngrijirea pacienților în stare gravă …………………………………………………….. 82
Capitolul V – Nursing comunitar ……………………………………………………………………………….. 85
Rezolvarea testelor ………………………………………………………………………………………………… 88
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………… 98
Cuprins …………………………………………………………………………………………………………………… 99